9 cel Mare, Panonia de la Avari. Cu Anonymus notar lucrul era mai greu; el spune apriat ci Ungurii gasira in Tran- silvania un stat rominesc sub un duce Gelu, pe care ‘] bitura si-] supuseri. Neputindu-se interpreta intelesul cu- vintelor lui Anonymus, gi fiind-ci el era singurul care pome- nia fara indoiala fiintarea Rominilor in Transilvania inainte de venirea Ungurilor, apoi el fu declarat de minciunos, chro- nica lui intreagé de fala si inchipuita, si astfel curatindu-si cim- pul, protivnicii Romtnilor radicara pe el miestrita lor cladire. Cu toate ci ivirea ideii_p: rei Daciei de Romani, si rein- toarcerea Romimiloer in aceasté {ar dupa aproape o mie de ani, nu este datorité cercetarii adevérului, ci unor uneltiri réutacioase in potriva acestui popor, cu timpul ea a luat ca- racterul unei pareri stiintifice, si sub 0 atare formi se infa- tosazi ea astizi in istorie. Ast-fel va fi trataté ea si in a- acest studiu. I ISTORICUL INTREBARII. Cel inti scriiter strein care se indeletniceste mai cu deadin- sulcu Rominii este Joan Thanmann, profesor de elocinti si de filosofie la Universitatea din Halle. Hifieu cunostinfa mai de aproape cu un student romin din Macedonia ce se afla la acea Universitate, si studiind dialectul vorbit de poporul acelei provincii, fu condus a se ocupa gi de istoria lui, cit si de istoria popoarelor cu care el fusese in atingere. Resul- tatul unui asa studiu fu publicarea unci cérti asupra istoriei popoarelor résiritene '). El ajunge la incheierea ci Roma- nii din Macedonia sunt coboritorii coloniilor Jatine stabilite in aceste téri, in urma cucerirei lor de Romani, in mijlocul po- 1) Thunmann, Untersuchungen ither die Geschichte der éstlichen europiischen Volker, Leipzig 1774,10 poratiunilor de neam trac, care le locuiau ab antiquo. Pare- rea sa asupra Rominilor de dincoace de Dunire este urmi- toarea: ,Ei sunt frati ai celor din Macedonia, coboritori din Tracii, cari sub numele de Geti si de Daci jucaraé un rol atat de insemnat. Sub stépinirea romana ei igi insusira limba gi obiceiurile romane, si cind Caracalla le didu dreptul de ce- tateni, ci luari numele de Romani Nu se poate admite ca impératul Aurelian si fi stramntat peste Dundre pe toti lo- cuitorii Daciei; fara indoiala cA au mai raémas inci multi intr’o tari aga de mare si aga de munteasé. In timpul né- vilirii Vandalilor, Gotilor, Hunilor, Gepizilor, Slavilor, Avari- lor si Bulgarilor, ei cdutari mintuire in muntii lor, unde de- veniri inst nomazi. Navalirea Ungurilor ‘i gasi in Transil- vania gi in Ungaria de dincoace de Dunire. Dar Valachii o- cupase inci de multi vreme Valachia si Moldova, si ei nu se stabilir’ pentru prima oar& acolo in decursul veacului al Xiit-lea si al XIV-lea sub Radu Negru si Bogdan‘. De la ivirea celor d’intai cercetiri asupra Rominilor vedem ck ideia cea sénitoasi, care priveste lucrurile aga cum au putut si se petreaci in lumea reali, si nu ie de céliuz nu- mai vit textele moarte tipirite pe hirtie, isi deschise calea in stiinti. Mai tot-odata cu aritarea acestei pireri favorabile starvintei Rominilor in Dacia Traiand, vedem esind la lu- mini gsi pirerea protivnicd, si, lucru. caracteristic, pe cind cea d’intdi curge din pana unui profesor din Halle, cea de a doua isi giseste aparatorul ci intr'un Sas din Brasov. Fr. Jos. Sulzer, cave implinia in Transilvania dregitoria de judecitor, se ocupa si cu istoria, gi el intreprinse a scrie istoria {érilor locuite de Remini »). In insusi- rea sa de Sas, el impirtdsia toaté ura conationalilor séi a- supra Rominilor, cunostea pretentiunile acestora si miseria 1), Geschichte des transalpinischen Daciens, Wien 1781 (a se ve- yedea cu deosebire vol. H $§ 101—114),1 in care ‘i adusese apisarea secular a natiunilor privilegiate. isi poate deci inchipui cine-va starea psihologici in care se afla Sulzer, ciind intreprinse lucrarea sa. ‘Totugi trebue si mar- turisim, spre onoarea lui Sulzer, et daci patima sa i-a falsi- ficat rationamentul, el n’a ascuns in mod constiut nici un fapt istoric, dup’ cum au facut’o cei ce au imbratisat mai tirziu parerile sale. Sulzer este cel d'intii care respinge in modul aritat mai sus mirturia lui Anonymus gi a lui Nestor; apoi el sprijine cu urmiitoarele argumente pirerea ci Rominii s’au format ca popor din colo de Duniire, gi c& au venit dincoace de a- cest fluviu prin veacul al XUI-lea. Mai intdi spune el, ar fi greu de crezut ca Valachii si fi suferit trecerea peste ei a intregului curent al névilirii barbare, fara a primiin limba lor macar o urmi a acelei naviiliri, Tot asa de necrezut ar_ fi ca poporul cel mai numeros, si care se pretinde a fi cel mai vechiu al Transilvaniei, si nu se arate in aceasti fara ca o natiune, si nu se bucure nici de libertate de constiinfa, nici de drepturi civile, nici de proprietate, precum nici se poate admite ca el si fi perdut aseminea drepturi, dacit le ar fi posedat cind-va, cu atit mai mult ci cele mai vechi docu- mente nu fac nici 0 pomenire de una ca aceasta. Apoi fi- ind ca trebue si privim religia cregtind a colonistilor ca per- duti in timpul potopului niivélirei, fiintarea religiei ortodoxe la Ruinini nu s’ar putea esplica in mijlocul unei poporatiuni catolice sau protestante, daci nu s’ar admite ci ei primise aceasta religiune pe malul drept al Dundrii. In sfirsit Sul- zer mai invoaca identitatea limbei intre Rominii din Mace- donia si acei din Dacia, cari ar fi tot aga de putin de in- teles, dacd s’ar primi o desvoltare despartit’ a acestor doué ramuri ale aceluiasi popor. Citi-va ani dup’ egirea cirtii lui Sulzer, gisim acea teorie espusi din nou sub o alta form’ de citre istoricul I Chr.12 Engel, si anume intai in Comentatia sa asupra espeditiilor lui Traian *), si apoi in istoria Moldovei si a Valachiei *). Ideile desvoltate de acest autor sunt urmatoarele: Impé- ratul Aurelian, vézind cd Dacia un mai era de apdrat con- tra navilirii Gotilor, retrase din ea legiunile, si le agezi in Moesia, unde el creé doué Dacii noué, una linga ripa Du- nayii (Dacia ripensis), alta mai in léuntrul uscatului din par- tea Balcanilor (Dacia mediteranea). Romanii stramutati din- colo de Dunire suferiré mai intai n&valirea Slavilor, cari se stabiliré in mijlocul lor, introducind in sinul nationalititii lor elementul slavon. Mai tirziu fura supugi Bulgarilor, cari erau originari de la Wolga, si cari le impuseri numele lor, acela de Valachi (Woloch—Wolga). Bulgarii intinsera in cu- rénd domnia lor pe ripa sting’ a Duntrii, supunind puterii lor Valachia propriu zisi, Banatul si Transilvania, Unul din regiilor, Crum, incepu a stramuta pe aceasta rip’ un mare numér de familii Valache, ,si ast-fel invété acest popor ia- visi drumul citri vechia sa patrie.* Singura deosebire intre Sulzer si Engel consta in aceea ca acest din urmA urcd mai sus emigrarea Rominilor pe ripa stingi a Dunarii (citré anul 813), gi prin urmare nu este silit a declara de inchipuité chronica Notarului anonym. Fiind-cé acesti doi autori sustineau ci Rominii w’ar fi pu- tut dobindj elementul slavon, care intra pentru o parte in- semnata in alcituirea nationalititii lor, de cat Ja sudul Du- narii, cici ‘Transilvania n’ar fi. fost nici o-data ocupata de Slavoni, apoi o asemenea gregiti parere atrase gi pe slavisti in cercetarea imprejurarii, si Schafarik dovedi mai cu seam& din fiintarea de numeroase denumiri de origine slavoni in Transilvania, precum gi din repetitele marturisiri ale au- 4) I. Chr. Engel, Commentatio de esprd. Traiani ad Danubium e origine Valachoram, Wien 1794 2) I. Chr. Engel, Geschichte der Moldan und Valachei, Halle 1804,13 torilor bizantini, ci aceasté tari fusese tot atit de coplesiti de Slavoni in veacul al V-le al erei noastre, ca si regiunile de dincolo de Dunire. Parerea acestui invéfat, impirtasité si de alti slavisti, intre care citiim pe Kopitar, este ci cele doné trunchiuri ale rasei Valache, atit acel de peste Dunare, cit gi ace] de dincoace de fluviu, au © origina aseminitoare (nu comunti), fiind egite in acelas timp din amestecul Tracilor, Slavilor si Romanilor; dela veacul al VII pana la al X-le ei statura in muntii Daciei, ai Macedoniei, ai Tesaliei ai Alba- niei, gi cind timpurile se mai linistira, ei se réspandira in cim- piile inveeinate.* *) Un alt invetat slav, domnul Jfiklosisch, se pleact mai mult citre teoria lui Ltésler. El crede ci Romanii din Davia au fost cu toftii strimutati in Moesia de catré impératul Aure- lian, si ’si pane apoj intrebarea cand si cum s’a intors ei pentru a se ageza in férile in care stau astizi?. Ne pare de cregut ca pricina acestei intamplari trebue cautata in cu- ‘a térilor balcanice rasavitene de catr’ Slavoni pe la sfarsitul veacului al V-lea. Tot catra acest timp trebue pusd gi imigrarea Valachilor citra partile de Mi: |, caci limba lor fiind aceiasi, nu putem primi ca Valachii Macedoniei si se fi desvoltat despartit de acei ai Daciei.* *) Scrierea Sasului Robert Résler ,Romaenische Stuiien* *) dete o noud imbo.dire intrebirei asupra obarsiei Ron inilor. La fie-care rénd al acestei lucrari se véd résarind seopurile rau- ticioase ale autorului in privirea lor. El incepe prin a arata parerile sale de réu e& s’ar fi incuviintat Rominilor, din pri- cina agezarii lor geografice, 0 insemnatate politica mai mare de cum li s’ar cuveni dupa numérul gi moravurile lor. El 4) Schafarik, Slavische Alterthiimer, deutsche Ausgabe, IE p. 205 2) Miklosisch. Die slavischen Elemente im Rumnnischen, Wien 1862 2) Romacnische Studien, Untersuchungen zur alteren Gechichte Ro- maeniens, Leipzig 1871. In aceste studii autorul intruneste gi in- deplineste nigte lucrari de mai inainte,14 nu se teme de a intklni la cititorii germani invinuirea ci ar urmari scopuri politice in studiile sale; ,,alt-fel este insi lu~ ecrul cu Rominii, ai cdror ochi deprinsi cu ‘intunerecul apu- caturilor nationale, nu pot suporta nici cea mai micd raza, de fumina, ce ar cidea din afaré asupra lor, si unde strica- rea cea mai intinsi a moravurilor respindeste tot felul de neincrederi.“ ’) Dupa niste asemenea apretuiri asupra popo- rului, cu aciruia istorie voeste a se indeletnici, el intreprinde a trezi din nou teoria lui Sulzer si Engel, firi a pomeni inst nicieri de numele lor, spre a-si da meritul descoperirei unei idei, ce in adevér era vechie de aproape 100 de ani *) Résler mai apropie inci timpul reintrérii Romtnilor in Da- cia traiand; el sustine ci Rominii trecuré pentru intaiasi dat& Duniyea in timpul luptelor intreprinse de Valachi in unire cu Bulgari in potriva impérafilor bizantini (sfirsitul veacu- lui al XII-le). ,Adese-ori siliti de a cduta o scipare pe malul sting al Dunarii, Valachii nu intirziari a se inere- dinta despre foloasele ce le infitogau pentru viata lor de pis- tori, ciimpiile intinse ale Munteniei, si mai multe familii, mai multe obstii sitesti alesera mai degrabi agezarea pe malul nordic al fluviului de c&t espunerea la jaful si résboinl ce dom- neau in vechia lor fari“*), Cu toate ci Risler isi sustine tesa cu o veinduplecatd hotdrire, ceea ce’l impinge la o mul- time de tilmaciri false, de inchipuiri silite, de etimologii peste putinti, nu i se poate tigidui o mare ¢tiinfi in desvélirea ) Thid. p. VIN. 2) Se pretinde de citré prictenii Ini Rosler ck acesta war fi en- noscnt scrieriJe predecesorilor séi. Pentru un invijat ca Résler, greu de crezut! Comparii Iung, Romer und Romanen in den Do- nawlindern, Insbruck 1877 p. 237: dass Roesler das Buch sei- nes Vorgiingers nicht kaute, als er gleichwohl ther den Gegen- sfand schrieb, michte ich ilm keineswegs zum Lobe anrechnen wie das cinige seiner Freunde thun, um post festum noch glei- chsam eine Art Prioritit ftir ihn zu retten*. 2) Rom, Stud. p. 117:15 temeiurilor sale, gi cu deosebire un talent insemnat in a- mestecarea adevérului cu falsul, ast-fel ca si le contopiasc’ intr’un tot nedescurcat. Cartea sa, care trata o intrebare oare cum noua in stiinta istoric& (scrierile lui Sulzer gi Engel fiind aproape uitate), a- trase in curénd numerogi impartdsitori ai parerilor sale, Lip- sind o teorie protivnicé, care sa fie sprijinité cu aceiagi cal- dura, si pe un tot aga de bogat material stiintific, cei mai multi imbratisara ipotesa lui, ca ceva mai presus de indoiala ; ea patrunse in cirfile de istorie ale popoarelor interesate a © sustine; profesorii si invétitorii Transilvaniei si ai Unga- riei 0 predaré de pe inaltimea catedrelor tor, si Rominii se vézura ast-fel de o dati deposedati si in teorie, precum erau de mult in practic’, de drepturile cele aveau asupra insi-si [6- rei lor, spre marea multimire a protivnicilor, cari le tagadu- iau impreund cu int&ietatea in regiunea Carpatilor, drep- tul de a fiinta si resufa liber pe paméntul stramogilor lor. Nu intirzie inst a se ivi o reactiune; invétatii striini ei ingii simfira cit de neintemeiati era teoria lui Résler. Cel intéi care se rosti improtiva ei fu d. W. Tomaschek, profesor la Universitatea din Graz, in 0 dare de sam& amanunfita a- supra carfii lui Résler. *) Acest invétat atrisese inci mai i- nainte luarea aminte asupra imprejurirei ci nu trebue nu- mai de cit a se induce impreund-desvilirea a Rominilor din Macedonia cu acei din Dacia din 0 ,pretinsé identitate* a limbilor lor; ci aseménarile acestor doué dialecte se pot prea usor esplica din identitatea elementelor care concur- seri la alcdtuirea popoarelor ce le vorbesc. *) Domnul Tomaschek insi nu rémase credincios parerilor sale; el se apropie mai tarziu de teoria lui Résler. In 0 dare 1) Zeitschrift fur oesterreichische Gymnasien 1872 p. 141-157. *) Brumalia et Rosalia de acclagi in Sitzungsberichte der Wiener Akademie 1868 p. 402.16 de sam asupra e&r{ii d-lui Iuag: ,Rémer und Romanen in den Donaulindern“, D-sa sustine, improtiva ideilor sale de mai inainte, c& identitatea demonstraté a limbei Daco-Ro- minifor cu aceea a Rominilor din Macedonia, il impedec& de a primi plrerea cé ei si se fi putut desvali intr'un chip separat ; ci singura deosebire care ‘l-desparte de Risler este eA acesta pune obiirsia natiunii roménesti in Moesia pe cind el, Tomaschek, 0 gaseste in romanisarea poporului Bessilor, care ar fi trait in regiunea centrali amuntilor Baleani, de unde apoj Rominii s’ar fi indreptat c&tré doud parti, spre Nord in Dacia traiani, spre Sud in Pind si Tesalia. *) Aceast& intoarcere a d-lui Tomaschek citri teoria lui Résler este cu totul proaspité. Incé in 1876 d-sa i era protivnic. Intrun articol intitulat ,,Zur walachisehen Frage* d, Tomaschek, limurind un loc din Cinnamus, care vorbeste de niste Vlahi in anul 1167, gi pe care Résler ‘1 potriveste tot la Rominii din Sudul Dunarii, indreapti citri acesta ur- mitoarele rénduri: ,Critiea negativa cu tot spiritul cheltuit intru sprijinirea ci, totusi are partile sale slabe, si fara in- doiala, se vor gisi inc& temeiuri in contra teoriei lui Résler, pe care nu Te vor putea resturna toate silintele sofisticei “ *) Cum se face de d-] Tomaschek care inc in 1876 se indoia foarte mult despre identitatea limbilor Macedono si Daco- romina, primeste in 1877 aceasti identitate ca demonstrata, cind in acest restimp nu apiruse nici o lucrare asa de in- Semnati asupra acestei materii care si’l fi otarit a’si sclimba piirerea? aceasta rémine o ghieitoare. Nu e vorba, d-sa ne spune ci dupi o mai serioasi cercetare a acestor limbi, s’a convins despre identitatea lor, pe care l’a inceput 0 pusese Ja indoiala. Atunci d-sa si-a esprimat intdia parere cu ugu- Tinta, si un invéfat care a facut odati un asemenea pécat thrift far oester. Gymn. 1877 p. 445. %) ‘Thi. 1876 p. 845,I Piwea nu stim pentru ce, nu lar face gi in alte rinduri. D-1 To- maschek ne va da deci voia a nu da o mare luare aminte spuselor d-sale, de vreme ce ele sunt in stare de ase schimba. de astézi pind maine, fari ca alte isvoare sau cercetdri si’l fi impins la schimbarea pirerei sale, ci numai cit fiind-ci im- ¢ tiiagi dati nu luase in destul de serioasi cercetare materia- Jul adunat. Tonul scrierilor d-lui Tomaschek asupra Rominilor este a- poi aproape identic cu acel a lui Risler. Si d-sa videgste un simtimént neprietenos edtri obiectul cercetirilor sale, care se vede cu deosebire in cea de pe urma a sa scriere asu- praacestei intrebari, aparuta in 1882). Aici d. Tomaschek spri- jine din nou parerea d-sale despre obirgia Rominilor din poporul Bessilor. Este cunoscuté plecarea autorilor dupa i- dei originale, si d-l Tomaschek, crezénd ci a gisit 0 ideie noua, pentru care se pot aduce vr’o doud, trei texte gi in- scripfiuni, se gribestea trimbita urbi et orbidescoperirea sa, renegind cele spuse de d-sa cu un an inainte, ba chiar com-' baténdu-gi propriele pireri cu o invergunare’ de tot hazlie. Fiind insi c& d-sa singur aratase, ca 0 descoperire proprie a Sa, ci ar fi gisit pe Romini pomeniti de Nichetas Choniates incd in anul 1164 in stinga Dunarii %), apoi este nevoit si urce ceva mai sus epoca emigririi Rominilor de peste fluviu in Dacia. D-sa o pune intre anii 1074 si 1144 (admirati pre- cisiunea cronologicé!), in care restimp ,ambii férmi ai Duna- vii ar fi aseultat de acelagi stipin.“ D-1 profesor Bidermann de la Universitatea din Graz pro- pune o teorie noua in privirea obarsiei Rominilor, care incd, este inruditi cu aceea a Ini Résler. El face st se nasci a- cest popor tot peste Dunare, si di o obarsie comund tuturor 2) Zur Kunde der Himus-Halbinsel, Wien 1832. 7) Aceasta na este esact, Locul din Nichetas fusese cunoscut inc& Tui Sincai; yezi Chronica Rominilor sub anul 1172, p. 219. = CPLiog YCENTRAL,. UNIVERSITAR 4 : oent oat our ee18 Romtnilor, atit cclor din Dacia cit si celor din Macedonia; dar el i pogcari nu din Traci’ romanisati, ci din un element celto-liguric, care ar fi fost foarte numeros in aceste parti; deosebitele ramuri ale acestei rase, s’ar fi imprastiat apoi mai tirziu. *) Doi alti invafati, mai statornici in parerile lor, cari com- bat teoria lui Résler, sunt d. Lulias Iung si d. Ios, Ladis- laus Pié, ambii profesori la Universitatea din Praga. D. Jung este autorul mai multor scrieri insemnate in pri- vinta Rominilor *): d-sa "si pune ca finta sd dovedeascd ca Romanii trataser’ Dacia intr'un chip deosebit de cele-l alte provincii; ei voird sé faci din aceasti tara o stavilad de a- pirare contra barbarilor, pe cind pe de alt’ parte minele iei de sare gi de aur atrageau un numér nesfargit de ceta- teni romani, in cit elementul roman se imulti aice intr’un mod cu totul afaré din cale. D. Jung primeste gi d-sa inde~ pirtarea Romanilor din provincie, cand Aurelian retrase le~ giunile; d-sa ins& adaoge cai ,masa poporului dac, care nu cunoscuse de cit greutitile, nu gi folosul stapinirei romane, rémase pe loc, plitind noilor domni birul pe care ’! plitise ceclor vechi, sine pistrand ca amintire din epoca romani de cat dialectul séu, parintele limbei romine de astizi.* Tesa d-lui Jung, desvalité cu multa putere, intalni inst o opunere aproape obsteasci, si teoria lui Résler piru a pistra inci isbinda in aceast& lupta incordati asupra obérgiei po- porufui romin, Ast-fel, afar’ de d-] Tomaschek s’a mai ros- 1) Die Romanen und ihre Verbreitung in Oesterreich, Graz, 1877. *) Die Anfinge der Romaenen in Zeitschrift fir Ocster. Gymn. 1876.— Roemer und Romanen in den Donanlaendern, Innsbruck 1877.—Die romaniscken Landschatten der rocmischen Reichs, Inns- bruck 1881 p, 314—381,19 tit inci in potriva lui Iung si pentru Résler d. Gaston Pa- ris") si d. Seheicker *), acest din urmi Ungur. Cel-alt autor care sprijini stiruinfa Rominilor in Dacia lui Trajan este d. Jos. Lad. Pié*). El iea cu drept cuvént in bigare de sama ci dac& Romanii ar fi trebuit si para- seascé Dacia in vremile navilirei barbare, ei n’ar fi putut gisi nici o scipare in Moesia, de vreme ce aceasti din urmi a fost tot aga de devastata ca si Dacia de catra barbarii navali- tori. D-1 Pit apoi se silegte a descaperi in documentele mai noue urmele vechi ale Rominilor din Dacia, 0 meteda din cele mai nemerite, intru cit pune fapta positiva in locul i- poteselor. Ne rimine de pomenit inc’ un nume, pentru a incheia si- rul autorilor care s’au indeletnicit cu chestiunea romina. Este acel al d-lui Paul Hunfalvy, membru al Academiei unguresti. Dintre mai multe scrieri ale acestui domn asupra Rominilor ~ noi vom alege numai doué care se indeletnicesc cu dinadin- sul de aceasti chestiune. Cea mai veche este Etnografia Un- gariei 4), 7 Autorul espune intr’insa ideile urmatoare: Cind au oeupat Ungurii Ungaria, ei n’au giisit locuind aici de cit pe Slavoni. care dispérurii mai pe urmi, fiind absorbifi de elementul roma- nese, a ciruia aritare in Transilvania si Ungaria este mult mai tirzie. Rutenii nu s’au putut cobori in aceste parti de cit dupa intemeierea dinastiei lui Rurik, care dadu unei parti 1} In Romania, reeucil consacré & Pétude des langues et des litté- ratures Romanes, 7 2me anne 1878 p. 608 et suiv. Un alt autor frances care primegte teoria lui Risler este C. de la Berge, Es- sai sar le régne de ‘Trajan, Paris 1877 p. 48. +2) Das Ausland, Ueberschau der neucsten Forschungen auf dem Ge~ * diet der Nater-Frd-umd Volkerkunde, Stuttgard, 1877, No. 39, 1878, No. 10 si 1879, No. 12 gi 15. 5) In sericreasa: Die Abstammung der Rumaenen, Leipzig 1880 *) Wthnographic’ Ungarn’s tbertragen von Prof. H. Schwicker, Buda Pest 1877. ee20 din Slavoni numele de Rusi, de unde se trage acel de Ru- tean. Sérbii, de si au putut si se afle in Ungaria ca lo- cuitori singuratici ined din vremile navilirii lor in. Europa meridionala, nu se inmultiré in aceasta tart de cit de fa in- tinderea Turcilor in peninsula Balcanului; tot asa este gi cu Slovacii, al ciror numér spori in Ungaria dupa résboiul Hu- sitilor. Germanii sunt cunoscuti ca mai noui in férile ungu- resti de cit Ungurii. Incheierea este c& Slavii, singurul po- por ce ar putea si se certe cu Ungurii de la intdietatea a- sezirii in tara, fiind disparuti in sinul Rominilor, care sunt veniti mai tirziu, Ungurii sunt, dup& dreptul istoric, singurii stipanitori legitimi ai férilor in care se aflé ei locuind im- preun’ cu toate celelalte popoare. Metoda intrebuintati de d-l Hunfalvy, eare este de a admite de adevirate toate ipo- tesele care plac scopului ce urmiareste, ar fi putut stabili tot aga de usor cé Ungurii sunt cei d’intai locuitori ai Europei. Aceastit teorie, a cireia tendint& politicé n’are nevoe de a fi doveditit, este trataté in deosebi in ceea ce priveste pe Romini cu toate aminuntimile inchipuife, in cea de pe urma scriere ad-lui Hunfalvy: ,,Rominii si pretentiile lor“ *), Dupa cum se vede chiar din titlul ce’l poarté, Jucrarea d-lai Han- faivy este o scriere de actualitate politica, provocataé dupa cit se yede de congresul Rominilor Transilvaniei, tinut la Sibiu in Mai 1881, in care acestia, rézimandu-se pe dreptul Jor is- toric, cer din nou autonomia Transilvaniei, amenintata cu to- tul de a fi maghiarisaté, de cind a fost incerporati regatu- lui unguresc. Condus de Résler, pe care’l intrece ‘in multe punte, d-l Hunfalvy se sileste de a dovedi neintemeiarea ba- sei isterice, pe care Rominii igi razemi drepturile lor a- supra Transilvaniei, si prin urmare zadarnicia acestor drep- turi insugi. Autorul respinge chiar un spectra mult mai a- meninfitor: regatul daco-romin al viitorului, Cartea d-lui 1) Die Rumaenen und ihre Anspriiche, Wien 1883.21 Hunfalvy are deci un scop afari din sine insugi, acela de a sluji unui interes politic. Ce Iucru poate insi mai mult tur- bura expunerea adevérului de c&t ingrijirea de un interes actual ? ete PARASIREA DACIEI. Dupi ce Dacia cucerité de Traian remase sub stipinirea Romanilor, timp de 164 de ani, ea fu parasité de catré impé- ratul Aurelian, care nu mai putea apira imperiul in potriva na- vilirei Gofilor. Istoricii Romani cari amintesc aceasti piri- sire a provinciei o infatigazi ca deplina. Ast-fel Flavius Vo- piscus zice, cA nu numai legiunile fura retrase din Dacia, dar si locuitorii, cari fura asazati in Moesia '). Seatus Rufus arat& acelag lucru cu cuvinte mai scurte, anume c% Romanii ar fi fost stramutafi din Dacia, care fusese perdutaé pe tim- pul impératului Galienus 2). In sfirgit, Zutropius adaoga ch colonistii ce au fost retrasi din Dacia erau din orage si de Ja tari: ,(Aurelian) parisi Dacia vézénd Mliricul si Moesia pustiite si ne mai puténd’o apéra, ear pe Romanii, adugi din oragele gi ogoarele Dacici, i-au agezat in mijlocul Moesiei. pe care o numi Dacia si care astdzi desparte cele doué Moesii.“ *) Aurelian, ¢. 89: ,Quum vastatum Ilyricum ac Moesiam deper- ditam videret, provineiam trans Danubium Daciam a Trajano con- stitutam, sublato exercitu et provincialibus reliquit, desperans eam posse retineri: abductosque ex ea populos in Moesiam collocavit appellavitque suiam Daciam, quae nunc duas Moesias dividit.« %) Breviarium ¢. 8: ,Dacia Gallieno imperatore ammissa ost; ct per Aurelianum franslatis exinde Romanis duae Daciae in regionibus Moesiae ac Dardaniae factae sunt. 9) Hist. rom. 9, 15: ,Provinciam Daciam, quam Trajanus ultra Da- nubium fecerat intermisit, vastato omni Ilyrico et Moesia, despe- rans eam posse retineri: abductosque Romanos ex urbibus et a~ gris Daciae in media Moesia collocavit, appellavitque eam Daciam,