FUNCTIILE COMUNICARII MANAGERIALE

CAPITOLUL I
I.1 CONCEPTUL DE COMUNICARE
CAPITOLUL II
II.1 COMUNICAREA MANAGERIALA
II.2.FUNCTIILE COMUNICARII MANAGERIALE
BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I
I.1. CONCEPTUL DE COMUNICARE
1.1. Definitia comunicarii
Comunicarea este o carecteristica fundamentala a existentei. Exista comunicare fizica , biologica si umana.
Schimbul continuu de mesaje genereaza unitatea de vedere si, implicit, de actiune, prin armonizarea cunostintelor
privind scopurile, caile si mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativa a
grupurilor sub aspect afectiv, emotional si motivational (opinii, interese, convingeri, atitudini).
Literatura de specialitate ofera mai multe definitii pentru comunicarea umana:

Louis Forsdale: "Comunicarea e procesul prin care un sistem este stabilit, mentinut si modificat prin
intermediul unor semnale comune (impartasite) care actioneaza potrivit unor reguli."

"comunicare: actiunea de a comunica si rezultatul ei" (DEX)

Jose Aranguren: "Comunicarea este o transmitere de informatie la care se asteapta raspuns."

Waren Weaver: comunicarea reprezinta "totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o afecteze
pe alta."

Carl I. Hovland, Irving I. Janis si Harold H. Kelley: "Comunicarea este un proces prin care un
individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei, verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor
indivizi (auditoriul)."

Simplitatea aparenta nu elimina necesitatea de a defini mai exact semnificatiile stiintifice ale termenului
"comunicare". Comunicarea este un proces care, din perspectiva stiintei comunicarii, dispune de patru componente
fundamentale:
1. un emitator,
2. un canal,
3. o informatie,

4. un receptor.
Intr-o forma extrem de simpla, procesul de comunicare sau comunicarea poate fi redat (sau redata) astfel:
informatie informatie
Emitator ------------- canal --------------- receptor
Modelul elementar al comunicarii
Din aceasta schema se poate intelege ca procesul comunicarii presupune mai mult decat un participant;
anume, pe langa emitator (sau emitent), unul sau mai multi receptori potentiali. Esenta procesului sta in deplasarea,
transferul sau transmiterea informatiei de la un participant la celalalt.
In mod frecvent, circulatia are loc in dublu sens. Altfel spus, este bidirectionala. Acesta este, cazul dialogului, al
unei discutii dintre doua persoane care, alternativ, joaca rolul de emitator (vorbitor) si receptor (ascultator). Alteori,
circulatia informatiei poate avea loc doar intr-un singur sens, adica este unidirectionala. Este cazul monologului, al
cuvantarilor, al comunicarii prin presa, radio sau televiziune.
Comunicarea este un proces dimanic, odata initiata evolueaza si se adapteaza la nevoile interlocutorilor
ireversibil.
Un mesaj odata conceput si transmis ramane in mintea receptorului chiar daca prin feedback avem
posibilitatea sa-l modificam ulterior.
Comunicarea umana este un fenomen complex si nu se poate exprima usor printr-o definitie. In esenta,
comunicarea reprezinta procesul de transmitere de catre un emitator a unui mesaj printr-un canal de comunicare, unui
primitor de informatii pe care-l numim receptor. Scopul ei este de a efectua schimbari, de a influenta sau modifica
atitudinile, comportamentul, sentimentele, opiniile unui individ sau a unui grup.

CAPITOLUL II
I.1. COMUNICAREA MANGERIALA
Comuniacrea manageriala nu poate fi privita doar ca o comunicare interumana
deoarece are scop specific si mijloace proprii de realizare. Aceasta nu este ceva propriu unei
persoane ci o relatie complexa intre conducatori si condusi menite sa asigure realizarea unui
schimb de mesaje, informatii, de puncte de vedere intre acestia, cu scopul de a asigura
desfasurarea unei activitati performante. Comunicarea manageriala nu se realizeaza la
intamplare. Misiunea ei consta in sprijinirea aplicarii strategiei organizatiei.
Evolutia managementului a determinat aparitia unor forme specifice de comunicare
manageriala pentru fiecare etapa din dezvoltarea sa. Datorita diferentierii atributiilor sale si a
complexitatii acestora comunicarea manageriala devine o adevarata forta, ocupand un loc
central in activitatea oricarui manager.
Fiecare manager trebuie sa dezvolte si sa promoveze o politica bazata pe un sistem
de comunicare care sa-i permita ajustarea permanenta a structurii si a procesului
organizational la conditiile in continua schimbare. De asemenea, prin rolul sau de negociator,
de promotor al politicii organizationale si transmitator al acestei politici, managerul trebuie

sa-si formeze si sa intretina o retea de contacte cu partenerii organizatiei, in realizarea politicii

externe si, in acelasi timp, o retea de informatii deosebit de utila in realizarea politicii interne
a institutiei.
In concluzie, managementul modern acorda un rol deosebit de important comunicarii, pe care o
considera o componenta vitala a sistemului managerial al oricarei organizatii, fie apartinand managementului
privat, fie apartinand managementului public. Comunicarea manageriala reprezinta o forma a comunicarii
interumane, un instrument de conducere cu ajutorul caruia managerul isi poate exercita atributiile specifice: previziune,
antrenare, organizare, coordonare, control, evaluare.
Fiind parte a procesului de conducere (Henry Fayol alatura comunicarea planificarii, previziunii, organizarii si
comenzii ca fiind unul din cele cinci elemente de baza ale managementului), prin care managerul ii intelege pe
subordonati facandu-se inteles de catre acestia, comunicarea manageriala este orientata nu numai spre transmiterea
mesajelor, ci si spre schimbarea mentalitatilor si adaptarea psihologica a acestora la obiectivele intreprinderii.
Comunicarea manageriala reprezinta un auxiliar al conducerii, ce pune in circulatie informatii despre rezultatul
deciziilor, care se reintorc la centrul de decizie, facand astfel posibila punerea de acord a executiei cu obiectivele, si a
rezultatelor cu planificarea.
Importanta comunicarii in organizatii se datoreaza si caracterului complex pe care acest proces il are la acest
nivel. Astfel, in orice cadru organizational exista numeroase retele de comunicatii, respectiv grupaje de canale de
comunicatii regasite in configuratii specifice care alcatuiesc sistemul de comunicatii.
Managerii indeplinesc trei categorii de roluri: interpersonal, informational si decizional. Dintre acestea,
rolurile informationale, adica de monitor, difuzor si purtator de cuvant, sunt cele care definesc comunicarea, dar circuitul
informational poate fi identificat si in celelalte roluri.
In functie de nivelul ierarhic pe care o persoana il ocupa, comunicarea poate insemna pana la 80% din timpul
pe care il consuma.

In concluzie, comunicarea inseamna totul in management, atata vreme cat de calitatea

comunicarii depinde intelegerea problemelor cu care se confrunta orice angajat, de la manager
pana la functionarul de pe cel mai jos nivel ierarhic. Durabilitatea relatiilor dintre acestia,
capacitatea managerului de a-si motiva si de a-si conduce subordonatii, dar si raporturile cu
mediul extern organizatiei sunt elemente deosebit de importante, din care se pot prelua
informatii utile pentru buna functionare a activitatii.
II.2. FUNCTIILE COMUNICARII MANAGERIALE
Indeferent de sistem social, intr-o organizatie comunicarea indeplineste opt
functii: informarea, socializarea, motivatia, dialogul, educatia, promovarea culturii distractia,
integrarea.
Functiile comunicarii manageriale sunt:

Informarea

Transmiterea deciziilor

Influentarea receptorului de a accepta si aplica decizii sau valori

Instruirea angajatilor

Crearea de imagine

Motivarea angajatilor

Promovarea culturii organizationale

Aceste functii au mai multe trasaturi comune:
-

Faciliteaza realizarea spiritului de echipa

Implica factoul psihologic

Se exercita in toate organizatiile

Difera ca forma de manifestare si continut

Functia de baza a comunicarii manageriale este informarea

Conducerea organizatiei dispune de mijloace care ii permit sa primeasca si sa
selecteze informatii de la surse numeroase, sa interpreteze si sa le transforme in indrumari sau
decizii si sa le transmita mai departe. Managerii trebuie sa controleze calitatera cailor de
comunicare si sia verifice raspunsurile si reactiile la mesajele transmise si la nevoie sa
corecteze continutul acestora. Si angajatii sunt depozitari de mari cantitati de informatii si
multi dintre ei sunt experti in culegerea, prelucrare si utilizarea acestora. Informatiile detinute
reprezinta o sursa de noi contacte realizate cu ajutorul comunicarii.
Functiile comunicarii manageriale trebuie privite si intelese in unitatea si
interconditionalitatea lor. Orice suprra sau subdimensionare a unei functii in raport cu
celelalte nu corespunde realitatii.
Functiile comunicarii manageriale:
1 INFORMAREA

asigurerea accesului la infomatii

furnizarea informatiilor necesare desfasurarii unei activitati care sa permita

realizarea obiectivelor

furnizarea informatiilor nesesare implementarii deciziilor

2 TRANSMITEREA DECIZIILOR

comunicarea operativa a deciziilor

crearea unui climat care sa stimuleze asumarea responsabilitatii pentru

indeplinirea deciziei

INFLUENTAREA RECEPTORULUI

organizarea de dialoguri cu angajatii cu asigurarea de feedback

stimularea comunicarii dintre angajati

impulsionarea initiativei si creativitatii

4 INSTRUIREA ANGAJATIILOR

tranmiterea cunostintelor necesare perfectionarii prgatirii profesionale,

dezvoltarii spirituale

dobandire aptitudinilor si competentelor necesare exercitarii profesiei

amplificarea capacitatii de a percepe si interpreta fenomenele,de a aborda si

solutiona eficient problemele

5. CREAREA DE IMAGINE

asigurerea informatiilor
organizationala

formarea unei cunostinte de apartenenta la organizatie

necesare

crearii

de

imagine

personala

si

6. MOTIVAREA ANGAJATIILOR

furnizarea informatiilor menite sa consolideze interesul si participarea

angajatilor la realizarea sarcinilor

recunoasterea realizarilor performante

evaluarea corecta a angajatilor

intretinerea unui climat favorabil de munca

stimularea increderii in sine

cresterea raspunderii personale

7. PROMOVAREA CULTURII ORGANIZATIONALE

tranmiterea elemntelor culturii organizationale (sloganuri, norme, sisteme de

valori)

largirea orizontului cultural al angajatilor

dezvoltarea imaginatiei si creativitatii

stimularea nevoilor etice si estetice

Comunicarea manageriala poate fi comparata cu procesul luarii deciziilor.

Corelatia proces decizional - comunicare

Proces decizional
Etape
caracteristici

Comunicare
Etape

Pregatirea deciziei

Pregatirea
comunicarii

Analiza situatiei

caracteristici
Alegerea formei de
comunicare

Stabilire obiectivelor
Stabilirea scopului
comunicarii

Culegere informatiei

Stabilirea locului si
momentului comunicarii
Luarea deciziei

Eleborarea
unorComunicarea
variante de decizii
mesajului
Analiza avantajelor
si dezavantajelor
Alegerea
optime

Implementarea si
controlul aplicarii

Cunoasterea receptorilor
Formulare de masaje
concise si la obiect
Urmarirea indicilor din
care sa rezulte daca este
inteles

variantei

Aplicarea deciziei
Controlul aplicarii

Contrulul
intelegerii
mesajului

Utilizare a cu gija a
limbajului non-verbal si
folosire vocii in mod
corespunzator
Realizare de feedback

Corectia necesara
Procesul de comunicare manageriala este un proces decizional deoarece managerul
stabileste:
-

daca comunica si ce anume comunica (filtrare)

modul si momentul folosirii informasiilor stocate (stocare)

daca retine sau nu informatiile necomunicate (reglare)

Functiile comunicarii manageriale trebuie privite si intelese in unitataea si

interconditionare lor, astefel dupa graficul urmator mediul, sistemul managerial si sistemul
operational au legatura constransa intre ele.
A reduce functiile comunicarii manageriale numai la informare si transmiterea deciziei
inseamna a trece cu vederea o serie de domenii in care comunicarea este prezenta:

Interconditionarea functiilor comunicarii managerial