Ion

L. Rebreanu
Romanul Ion a fost publicat in anul 1920, stranind un adevarat entuziasm
in opera.
Modernismul se manifesta , de asemenea, prin amploarea constructiei
narative si , nu in ultimul rand, prin formula contrapunctului, adica relatarea
aceluiasi eveniment in planuri epice diferite.
Ca orice roman, Ion este o specie a genului epic, in proza , de mare
intindere , cu actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narative, cu o
intriga ampla si complicata. Personajele numeroase,de diverse tipologii , dar bine
individualizate , sunt angrenate in conflicte puternice. Principalul mod de expunere
este naratiunea , iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect din
propriile fapte, ganduri cu ajutorul dialogului, monologului si al introspectiei
auctoriale.
Perspectiva narativa defineste punctul de vedere al naratorului omniscient
asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a .
Perspectiva temporala este reala si cronologica , bazata pe povestirea
faptelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, deschis, al
satului Pripas, si unul imaginar , inchis, al trairilor interioare din sufletul si constiinta
personajelor.
Romanul este structurat in doua parti : Glasul pamantului si Glasul iubirii
si treisprezece capitole purtand titluri-sinteza : Inceputul, Sfarsitul, Rusinea,
Nunta, Streangul, Vasile.
Romanul Ion este o monografie a realitatilor satului ardelean la inceputul
secolului al XX-lea . Conflictul central il constituie lupta apriga pentru avere , intr-o
lume in care statutul social al omului este stabilit in functie de pamantul sau starea
materiala a fiecaruia.
Incipitul , simetric finalului, este realizat prin descrierea drumului spre satul
Pripas. La intrarea in sat , te intampina o cruce stramba pe care e rastignit
Hristos. Imaginea lui Iisus este reluata simbolic nu numai in finalul romanului, ci si
in desfasurarea actiunii.
Actiunea romanului incepe cu Glasul pamantului, unde se fixeaza timpul si
spatiul in care vor avea loc evenimentele si anume, intr-o zi de duminica , in satul
Pripas, cand toti locuitorii se afla adunati la hora traditionala , in curtea Teodosiei,
constituind expozitiunea romanului.
Ion al Glanetasului , protagonistul eponim al romanului, joaca somesana cu
Ana a lui Vasile Baciu , o fata urata si bogata.
Un prim conflict izbucneste intre George Bulbuc , unul dintre barbatii care vor
sa se casatoreasca cu Ana si Ion , cand cei doi se iau la bataie, fapt care starneste
mania preotului Belciug.
Conflictul principal al romanului consta in lupta pentru pamant , Ion fiind
convins ca averea i-ar fi conferit respectul celorlalti.
Astfel Ion isi pune in aplicare planul de a o lasa pe Ana insarcinata si de a se
casatori cu ea. Nunta lui Ion are loc dupa Paste si tine trei zile , nasi fiind Zaharia si
Maria Herdelea.
Prezenta Floricai la nunta da nastere unui conflict interior :Adica ce ar fi oare
daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume , sa scap de uratenia asta?.

Partea a doua a romanului , Glasul iubirii, sugereaza cealalta patima a lui

Ion , care nu ii da pace, tanjirea dupa Florica sfasiindu-i sufletul.
Pamantul obtinut de la Vasile Baciu il schimba pe Ion , transformandu-l intr-un
barbat arogant , dar socrul pacaleste , ii da numai cinci locuri pe care refuza sa ii
fac acte. Din acest moment viata Anei devine un cosmar, fiind batuta si alungata
atat de sot cat si de tata, ajunge astfel sa ii dea nastere baietelului sau pe camp.
Constrans de imprejurari , Vasile Baciu accepta sa ii doneze ginerelui tot
pamantul, Ion fiind astfel patruns de o fericire fara margini. Destinul tragic al
protagonistului eponim este anticipat printr-o prolepsa , constand din fraza :Se
apleca , lua in maini un bulgare si il sfarma ingtre degete cu o placere infricosata.
Mainile ii ramasera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu.
La scurt timp dupa nunta lui George si a Floricai , Ana se spanzura in grajd ,
unde o gaseste Zenobia. Acest fapt il bucura pe Ion , iar atentia lui este indreptata
acum spre Petrisor.
Deznodamantul este anticipativ , intrucat Ion , scapat de Ana, este din ce in
ce mai nestapanit in iubirea pentru Florica,il viziteaza pe George , prefacandu-i-se
prieten. Prevenit de Savista-Oloaga , George vine acasa pe neasteptate si il ucide
pe Ion , fiind arestat, iar Florica ramane de rusinea satului.
In celalalt plan narativ , locul central il ocupa familia invatatorului Herdelea ,
iar planurile secundare sunt conturate de comunitatea si fruntasii din satul Pripas.
Planurile epice se inlantuie si se influenteaza reciproc, in functie de relatia lui Ion cu
celelalte personaje.
Finalul inchis al romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sfintirii noii
biserici, cand tinerii jucau somesana in curtea vaduvei lui Maxim Oprea , reliefand
tehnica literara a contrapunctului.
Prin simetrie cu incipitul , circularitatea operei este argumentata si de finalul
romanului , unde descrierea drumului care iese din satul Pripas sugereaza ca viata
colectivitatii isi urmeaza cursul firesc.
Romanul se incheie cu o dedicatie finala adresata : Celor multi umili!