Aminoacizisiproteine

Plandelectie
1.Aminoacizi
1.1Definitie,structura,nomenclatura
1.2Proprietatifizicesichimice
2.Proteine
2.1Structura
2.1.1Structuraprimara
1.1.2.Structurasecundara
2.1.2Structuratertiara
2.1.3Structuracuaternara
2.2Relatiefunctiestructura
2.2Proprietati,exemple

1.Aminoacizi
1.1Generalitatidefinitie

Aminoacizii sunt molecule mici care contin doua grupari functionale si anume gruparea
amino (NH2) si grupareaacida(carboxilCOOH)deundeprovinesidenumirea lor.Din
marea clasa a aminoacizilor pentru organismele biologicesunt importantiaminoacizii.
Acestia au atat gruparea amino cat si gruparea acid carboxil legate la acelasi atom de
carbonnumitsicarbon.
Desen

Gruparea carboxil legata de carbonul alfa este denumita si carboxil, similar gruparea
NH2legatalaCalfapoartadenumireadegrupareamino.

1.2Structura:

Dintre toti aminoacizii cunoscuti, doar 20 intra in alcatuirea proteinelor motiv pentru
care sunt denumiti si aminoacizi proteinogeni. Doar acesti 20 de aminoacizi sunt
specificati de
codul genetic si utilizati de organismele vii pentru sinteza proteinelor
proprii. Alti aminoacizi care ar putea fi intilniti in proteine provin din modificarea
chimicaaunuiadincei20aminocizi.
Toti cei 20 aa prezinta o structura comuna si anume carbonul la care sunt atasate
gruparile NH2, COOH si atomul de H, si un radical (notat R, care satisface cea de a4a
valenta a atomului de carbon) si care difera la fiecare dintre ei. Astfel aminoacizii pot fi
clasificati dupa structura radicalului R in: aminoacizi alifatici (cu caracter nepolar),
aminoacizi cu caracter polar,farasarcinaelectrica,aminoacizicucaracterpolar purtatori
de sarcina electrica (pozitivabazici, negativaacizi), aminoacizi ce contin la radical
atomuldeS,aminoacizicuradicalaromatic.

1.3Proprietati

Proprietatile fizice si chimice ale aminoacizilor sunt dictate de structura lor chimica.
Dintre proprietatile fizice vor fi prezentate : a) izomeria sterica iar dintre proprietatile

chimice vor fi prezentate b) ionizarea si c) reactia de condensare care duce la formarea

legaturiipeptidice.
a)Izomeriasterica.
AA prezinta izomerie sterica numita si stereoizomerie. Aceasta proprietate este
conditionata de existenta unui carbonasimetric.Carbonulasimetricesteacel Ccareare4
substituenti diferiti. Acestia se aranjeaza injurulatomuluideCastfelincatpot danastere
la doua conformatii spatiale care sunt imaginea in oglina una fata de cealalta. Cele doua
structuri spatiale numite izomeri optici sau enantiomeri sau stereoizomeri pot avea
conformatiaDsauL.
La izomerul D gruparea voluminoasa, NH
, este pozitionata in partea dreapta (atunci
2
cand gruparea COOH este situata la varful structurii) in timp ce la izomerul L ea este
pozitionata in partea stanga. Tinand cont ca proteinele au o forma spatiala apare evident
ca structura D sau L a unui aminoacid influenteaza aranjamentul tridimensional si
implicit functia acesteia. Lamamifereinclusivomaminoaciziiproteinogeniapartinseriei
L

b)Ionizarea
Prin ionizare se intelege fenomenul in urma caruia o molecula sau un atom (neutru
din punct de vedere electric)seincarcacuosarcinapozitivasaunegativacaurmarea
transferuluiuneiparticulepurtatoaredesarcinaelectrica(ion)sauaunuielectron.
Toti aminoacizii contin in structura lor o grupare carboxilsiaminocare(ambele)
sunt ionizabile adica in anumite conditii(de pH) pot exista atat in forma ionica
(incarcate cu sarcina electrica) cat si in forma neutra, moleculara, (fara sarcina
electrica).
GrupareaCOOHarecaracteracidintimpcegrupareaNH2arecaracterbazic.
+
Princaracteracidseintelegecapacitateauneisubstantedeacedaunproton(H
).
Princaracterbazicseintelegecapacitateauneisubstantedeaacceptaunproton.
Caracterul acid nu se manifesta cu aceeasi intensitate la toti acizii (lucru valabil si
pentru caracterul bazic), ci difera de la un acidlaaltulfunctiedestructurachimicaa
acestuia. Astfel intilnim acizi tari si acizi slabi, in mod asemantor baze tari si baze
slabe.
Prin caracter acid tare se intelege capacitatea unei substante de a ceda total,
ireversibil,protonul.DinaceastacategoriefacparteaciziimineraliHCl,H
SO
.
2
4

Caracter slab pentru un acid semnifica faptul ca acesta cedeaza partial, reversibil,
protonul si este cazul acizilor organici (a caror structuta generala este RCOOH)
inclusiv a gruparii carboxil apartinand aminoacizilor. Fenomenul de ionizare al

gruparii COOH apare atat atunci cand gruparea este legata de C cat si atunci cand
grupareaCOOHestesituatalaradical.

Prin cedarea partiala a protonului se intelege faptulcaunacidslabcedeazareversibil

protonul, adicadinnumarultotaldemoleculeunelecedeazaprotonulintimpcealtele
recapteaza protonul refacand configuratia initiala a acestuia intrun proces dinamic
carearelocpanalastabilireaunuiechilibru.
Cu alte cuvinte molecula unui acid slab poate exista in functie de conditii (pH,
temperatura)nunumaiinformamolecularacisimultansiinformaionica.

La un anumit pH proportia dintre forma moleculara si cea ionica este egala (50%
forma moleculara si 50% forma ionica, simultan). Acest pH a fost numit pKa (Ka
reprezintaconstantadedisocierepentruacid).
pKpentrugrupareaCOOHesteaproximativ2.
La valori ale pHului mai mici ca 2 toate gruparile COOH va fiprezenteinforma
molecularaprotonata(COOH).
La valori ale pHului = cu 2,jumatate(50%) dinmoleculevorfiinformamoleculara
nedisociata(COOH) si jumatate (50%) vor fi in forma ionica, disociata(COO). Cu
altecuvintelapK=2celedouaformevorcoexistaincantitatiegale.
La valori ale pHului mai mari ca 2, gruparile COOH va fi in forma ionica,

neprotonata (COO
). Prin urmare la pH fiziologic (7,4) majoritatea gruparilor
COOH(99%)voraveaformaionica.

Aceleasi afirmatiise poatefacesidespregrupareaamino.Grupareaaminoarecaracter

slab bazic (caracterul bazic este este conferit de perechea de electroni neparticipanti
apartinand atomului de azot). Aceasta insemna ca gruparea amino poate capta un
proton,insainmodreversibil.
Cu alte cuvinte molecula unei baze slabe poate exista in functie de conditii (pH,
temperatura) nu numai in forma moleculara. neprotonata ci si in forma ionica
protonata. Fenomenul de ionizare al gruparii NH
2 apare atat atunci cand gruparea
NH
estelegatadeCcatsiatuncicandgrupareaNH2estesituatalaradical.
2


pKpentrugrupareaNH2esteaproximativ9,5.
La valori ale pHului mai mici ca 9,5 toate gruparile NH2 vorfiprezenteinforma
+
ionicaprotonata(NH3
).
La valori ale pHului = cu 9,5, jumatate(50%) din molecule vor fi in forma ionica
+
protonata (NH3
) si jumatate (50%) vor fi in forma moleculara neprotonata (NH2).
CualtecuvintelapK=9,5celedouaformevorcoexistaincantitatiegale.
La valori ale pHului mai mari ca 9,5, gruparile NH2 vor fi in forma ionica,
+
protonata (NH3
). Prin urmare la pH fiziologic (7,4) majoritatea (99%) gruparilor
NH2voraveaformaionica.

Ca urmare a proprietatii de ionizare a acizilor si bazelor slabe, in organism,

la pH
fiziologic (pH =7,4) un aminocidsevaprezintasubformadeamfion(iondipolarsau
zwiterion), incarcat in acelasi timp cu o sarcina pozitiva si una negativa fiind neutru
d.p.d.v.electric.
Gruparea deprotonata care a pierdut un proton este gruparea carboxil care se incarca
cu o sarcina negativa in timp ce gruparea protonata care accepta un proton este
grupareaaminocareseincarcacuosarcinapozitiva.

In conditiile din organism la pH fiziologic vor suferi fenomenul de ionizare

aminoacizii care au gruparile ionizabile COOH si NH2 nu doar la C alfa ci si la
radical.

AstfelstructurarealaaaciduluiAspsiGlulapHfiziologicvafi:

StructurarealaaacizilorArgsiLyslapHfiziologicvafi:

Ionizarea gruparilor apartinand radicalului si care apare la pH fiziologic (7,4)

esteimportantapentrustructuratertiara/cuaternaraaproteinelor.
In concluzie la pH fiziologic 4 aminoacizi prezinta sarcina electrica (doi sarcina +,
doisarcina)astfel:
Arg,Lyssarcinapozitiva
Asp,Glusarcinanegativa
ExistaunaaspecialsianumeHyscarelapHfiziologicsegasesteinegala masuraatat
in forma moleculara cat si in forma ionica. Acest comportament are consecinte
fundamentale Hys fiind situata in centrul activ al unor proteine importante cum ar fi
enzimele.

c)Reactiadecondensare

O proprietate chimica esentiala pentru organismele vii este capacitateaaminoacizilor

de a reactiona intre ei prinintermediulgruparilorfunctionalesituatela Carbonulalfa.
In urma reactiei (de condensare = eliminare de apa) dintre gruparea COOH a unui
aasigrupareaNH2aaltuiaaseformeazaolegaturanumitapeptidica.

Prin urmare compusul rezultat in urma reactiei dintre doi aminoacizi poarta numele
de
dipeptidsicontineolegaturapeptidica
.
Adaugareaunuinouaalaundipeptidducelaformareaunuitripeptid.

Repetarea procesului prin adaugarea de noi aminoacizi conduce la sinteza unor

compusi ce poarta denumirea generica de polipeptide. Aceasta denumire semnifica
faptulcacompusiiobtinuticontinmaimulte(poli)legaturipeptidice.
Legaturapeptidicaesteutilizatadeorganismeleviiinsintezaproteinelor.
Deoarece aa pot fi adaugati in mod continuu la unuldincapete,lanturile polipetidice
pot atinge lungimi considerabile si prin urmare structuri complexe. Pentru
simplificaredescrieriilanturilorpolipeptidiceaufostinstituiteurmatoareleconventii:
un lantplipeptidicincepeconventionalcugrupareaNH2siseterminacugruparea
COOH
(deci adaugarea urmatorului aa se face intotdeauna la capatul
COOH)
gruparea NH2 a primului aa si gruparea COOH a ultimului aa poarta denumirea
degrupareaminorespectivcarboxiterminala
lanturilecuunnumarmaimicde10aasenumescoligopeptide
lanturilecuunnumardeaacuprinsintre10si100aasenumescpolipeptide
lanturilecuunnumarmaimarede100aasenumescproteine

2.Proteine

Proteinele sunt constituenti esentiali ai organismelor vii de o mare complexitate

structuralasifunctionalaceindeplinescdiferiteroluricumarfi:
rolcataliticenzimele
rolstructuralproteinelestructuraleprecumcolagenul
rollocomotorproteinecontractileactinamiozina
roldetransportsidepozitarehemoglobinarespectivmioglobina
roldereglaresicontrolhormonii

roldeaparareanticorpii

Din punct de vedere chimic insa proteinele nu sunt altceva decat lanturi de aminoacizi
legati intre ei prin legatura peptidica si care prezinta diferite aranjamente spatiale mai
simple sau mai complicate. Structura tridimensionala pe care o proteina o adopta,
serveste, de regula, scopului destinat proteinei respective. Cum functiile proteinelor sunt
complexeapareevidentcasistructuraacestoravafiunacomplexa.
Studierea arhitecturii proteinelor a relevat existenta a 4 nivele de organizare numite:
structura primara, secundara, tertiara si cuaternara. Aceste 4 tipuri de structuri sunt
generatedetipuride
legaturichimicediferitecarese stabilescintre
gruparifunctionale
diferite
astfel:
structura primara este generata de legatura peptidica ce se formeaza intre
grupareaCOOHaunuiaasigrupareaNH2aaltuiaa.
structura secundara este generatadelegaturile
de hidrogencesestabilesc
intre atomii ce alcatuiesc legatura peptidica (elementele chimice ale
legaturiipeptidice)
structura tertiara este generata delegaturislabe(
de hidrogen
,ionice,Van
der Waals) si/sau legaturi puternice (legaturi disulfidice) ce se stabilesc
intreradicaliiapartinandaceluiasilantpolipeptidic.
structura cuaternara este generata de legaturi slabe (
de hidrogen
, ionice,
Van der Waals) si (in cazuri particulare) de legaturi puternice (legaturi
disulfidice)cesestabilesc intreradicaliiapartinandlalanturipolipeptidice
diferite.

Structuraprimara
Structuraprimaraestereprezentatade
secventadeaminocizi
dinlantulproteic.
Prin secventa se intelege felul si ordinea aminoacizilor in lant. Structura primara este
realizata de legatura peptidica ce se formeaza intre gruparea COOH a unui aa si
gruparea NH2 a urmatorului aa. Fiecare aminoacid din lantul polipetidic mai poarta
denumirea si de reziduu sau rest. Inlocuirea accidentala (genetic sau ca urmare a unei
mutatii) a unui singur aminoacid in structura primara poate altera functia proteinei (vezi
anemiacuceluleinformadesecerasausiclemia)
Caracteristicilelegaturiipeptidice:

Caracter partial de dubla legatura (structura de rezonanta) ceea ce face ca atomii

ceparticipalalegaturasafiesituati(imobilizati)inacelasiplan
LiberarotatieinjurullegaturiiCNesteimpiedicata.
RotatiaestepermisainjurulC
Legaturaestepolarizataceeacepermiteaparitialegaturilordehidrogen.

In legaturi de hidrogen pot fi implicati atomii O si H ai legaturii peptidice,astfel

cafiecarelegaturapeptidicapoatefiangajatainmaximdoualegaturidehidrogen
Atomii O si H sunt pozitionati in configuratie trans fata de legCN(deopartesi
dealtaaacesteia)
O si H apartinand legaturii peptidice nu accepta si nu cedeaza proton, nu sunt
implicatiinactivitateadetamponare

Lantul polipeptidic obtinut prin unirea mai multor aa prezinta polaritate si sens. Cele
douanotiuniauurmatoareasemnificatie:
in afirmatia de maisusnotiuneadepolaritate(
poateinduceconfuzie
)sereferala
faptul ca lantul polipeptidic are doua capete, ), doi poli (la capatul de start se
gaseste gruparea NH2, iar la capatul terminal gruparea COOH. Folosita in acest
context ea este
diferita de notiunea de polaritate care se refera la sarcina
electrica
. Notiunea de polaritate este folosita in descrierea pozitiei pe care o pot
adopta la un moment dat portiuni ale lanturilor polipeptidice unele fata de altele
(o portiune Aare directia COOH >NH2 in timp ce o portiune B are directia
NH2> COOH fata de A ). Deci notiunea de polaritate poate fi folosita in cele
douasensuridiferite
Notiunea de sens se refera la faptul ca directia corecta de citire a unui lant
polipeptidicestedelagrupareaNH
catregrupareaCOOH.
2
Exempludecitire:
GlyAlaProestediferitdeProAlaGly

Structurasecundara
Structura secundara este generata de legaturile
dehidrogenincaresuntimplicatiatomul
deOsiHceapartindiferitelorlegaturipeptidice.
Din cauza
polarizariilegaturiiprimare,potaparelegaturidehidrogencarefaccalantul
polipeptidic sa adopte diferite configuratii spatiale si sa nu pastreze forma liniaracarear
rezulta din insiruireaaminoacizilorunuldupacelalalt.Rotirea,indoirea,curbarealantului
polipeptidic, mai ampla sau mai stransa sunt determinate de secventa de aminoacizi, de
posibilitateaderotatielanivelulC
side
prezentainteractiunilorchimice(legdeH
)
Cele mai intilnite forme ale structurii secundare sunt structura a)helix si b)structura
pliat
a)Structurahelix
Apare prin rasucirea lantului polipeptidice in jurul unui cilindru imaginar, rezultand o
structuraasemanatoarecuunarcinspiralasaucuoeliceceareurmatoarelecaracteristici:
pasul elicei (distanta dintre doua puncte situate in planuri diferite darechivalente
peverticala,)estede5.2Asicuprinde3,6aa
sensulrasuciriieliceiestederegulaspredreapta
conformatia elicei este stabilizata de legaturile de H ce se stabilesc intre Oul
carbonilic apartinand unui aa si Hul de la gruparea NH apartinand celui de al
patrulea aa situat pe directia de inaintare a lantului polipeptidic. Aceastaarataca
structurahelixapareintreaaveciniinlantulpolipeptidic
legaturiledehidrogensuntparalelecuaxulcilindruluiimaginar
radicaliisuntproiectatiinafaracilindrului(asemanatorunortepidecactus)

Existaoseriedeaminoacizicareintreruparanjareaelicolidalasianume:
prolina este singurul aminoacid care nu prezinta H la atomul de N ce apartine
legaturii peptidice si prin urmare nu poate forma legaturi de hidrogen la acest
atom. In plus C este imobilizat intro structura ciclica fapt ce impiedica rotirea
permisadoarinjurulCalfasicareestenecesaraspiralarii(desena)
aminoacizii care la pH fiziologic prezinta sarcina electrica localizata pe radical
formeaza legaturi electrostatice de atractie sau de respingere care perturba
structura regulata elicoidala, atunci cand sunt in imediata vecinatate (desen b1,
b2)
aminoacizii cu radicali voluminosi (Trp, Ile etc) atunci cand sunt in imediata
vecinatate deranjeaza structura elicoidala ca urmare a impiedicarilor sterice
(desenc)
a.

b.


c.

b)Structurapliata(foaiepliata)
Este o structura in care lantul polipeptidic descrie un zigzag generand o forma
asemanatoare cu o foaie pliata (desen a). Aceasta structuraapareatuncicandportiuniale
lantului polipeptidic se aliniaza paralel unele cu altele ca urmare a indoirii inacdepara
acestuia. Segmentele care formeaza structura beta sunt de regula invecinate in secventa
lantului polipeptidic, dar asta nu exclude posibilitate ca acestea safiesirelativdistantate
unuldealtul(desena).
a.

Caracteristici:
legaturiledehidrogensuntaproapeperpendicularepeaxullantului
radicaliisuntplasatideopartesidealtaafoii

existenta structurii beta pliate este conditionata de aparitia unei indoiri in ac de

par a lantului polipeptidic (caracterizat de schimbarea directiei de inaintare a
lantului peptidic cu 180), indoire stabilizata de legaturile de H. Cel mai intilnit
tip de ac de par se numeste betaturn (desen b). Un beta turn este generat de 4
reziduuri dintre care in mijloc (pozitia 2 si 3) segasesteGlyrespectivPro.Glysi
Pro participaderegulalaformareaacelordepardeoareceGlyesteunreziduumic
si flexibil iar Pro este necesara pentru ca poate adopta forma cis favorabila
indoirii (desen c). In structura de ac de par gruparea CO din primul reziduu
formeaza o legatura de H cu gr NH din cel de al patrulea reziduu, elementele
legaturiipeptidicealerezidiilordinmijlocneformandlegaturideH.
potexistadouatipuridestructuribetafoaiepliata:paralelasiantiparalela
in structura paralela ambele portiunile se aliniaza in aceeasi directie delacapatul
NH2sprecapatulCOOH(desend).
in structura antiparalela capatului NH2 a unei portiuni ii corespunde capatul
COOHaportiuniiparalele.

b.

c.

Strutura betaturn permite indoirea lantului polipeptidic in vederea unei impachetari cat
mai compacte cerute de forma globulara a unui tip de proteine numite proteinelor
globulare.

Structurile betaturns sunt localizate de regula la suprafata proteinelor unde elementele

legaturilor peptidice ale rezidiilor centrale (din mijloc) pot formalegaturidehidrogencu
apa.
Structurahelixsipliatsuntintilniteinspecificialinproteinelorglobulare,solubile.
Structuratertiara
Structura tertiara este generata de legaturi slabe (
de hidrogen
, ionice, Van der Waals)
si/sau legaturi puternice (legaturi disulfidice) ce se stabilesc intre radicalii apartinand
aceluiasilantpolipeptidic.
Functie de secventa de aa din structura primara un lant polipeptidic poate adopta pe
anumite portiuni structura helix, pe alte portiuni pliat sau zone cu arhitectura
neregulata fata de cele anterioare. Aceasta face ca portiuni situate la distantaintrunlant
polipeptidic sa ajunga in imediata vecinatate. In consecinta radicalii diferitelor rezidii
ajunsi astfel in apropiere pot interactiona stabilind legaturi intre ei, functie de structura
lor. Rezultanta tuturor acestor interactii genereaza o anumita impachetare a lantului
polipeptidic. Cu alte cuvinte impachetarea unui lant polipeptidic depinde de structura
primarasisecundarasideinteractiiledintreradicaliiapartinandlantuluirespectiv.

Intreradicalisepotstabiliurmatoareleinteractiuni:
legaturi hidrofobe care apar intre radicalii nepolari. Acestia tind sa se asocieze
unii cu altiiastfelincatsaexcludamoleculelepolarecumarfiapasaualtiradicali
polari
legaturi de hidrogen ce pot apare intre atomii de O sau N (la electronii
neparticipanti) si atomi de hidrogen apartinand unor grupari polare (OH
apartinand Ser). Radicalii polari si cei cu sarcina electrica sunt ambii hidrofili.
Acestiatindsainteractionezeintreeisisaexpulzezeinafararadicaliinepolari.
legaturi ionice sunt generate de ionizarea radicalilor lapHfiziologic.Amintimca

la pHfiziologicradicalulacizilorAspsiGluprezintasarcinanegativa(COO
),iar
+
radicalul aa Lys si Arg prezinta sarcina pozitiva (NH3
). O grupare carboxil

+
ionica situata de pe un radical poate fi atrasa de ionul NH3
de pe alt radical
rezultandolegaturaionica.
Legaturile disulfidice ce apar intre doua resturi de cisteina stabilizeaza
impachetareadatoritatarieilorsilimiteazatendintelededepliere

Printre proteinele cu structura tertiara se numara mioglobina si un grup de receptori

transmembranari (numiti receptori serpentina dintre care facepartesiadrenalina)careau
rolul deaintermediatransmitereaunuisemnal(uneiinformatii)provenitdelaomolecula
desemnalizarecumestedeexempluunhormon.

Structuracuaternara
Structura cuaternara este generata delegaturislabe(
de hidrogen
,ionice,VanderWaals)
si doar uneori de legaturi puternice (legaturi disulfidice) ce se stabilesc intre radicalii
apartinandlalanturipolipeptidicediferite.
Unele proteine sunt alcatuite dintrun singur lant polipeptidicsespunedespreacestea ca
austructuratertiara.
Majoritatea proteinelor suntalcatuitedinmaimultelanturipolipeptidicesisespuneca au
structura cuaternara. Lanurile individuale se numesc protomeri sau subuniti, fiecare
avnd structur primar, secundar i teriar proprie. Acestea sunt tinute impreuna de
interactiunile ce se stabilesc intre resturile de aminoacizi de pe segmente apartinand
diferitelor lanturi si care ajung unele in vecinatatea celorlalte. Fortele ce actioneaza
pentru asamblarea protomerilor sunt acelelasi care actioneazaincadrulstructuriiteriare,
cudeosebireac,nacestcaz,legturilesestabilescntreprotomerisausubunitati.

Printre proteinele cu structura cuaternara se numara si hemoglobina, care este alcatuita

din4lanturipolipeptidiceasociateprinlegaturislabe.
Concluzie
:
Structura tertiara inglobeaza structurile primara si secundara si este o structura pe careo
autoateproteinele.
Structura cuaternara inglobeaza structurile primara secundara si tertiara si pe care o au
doarproteinelealcatuitedinmaimultelanturipolipeptidice.

2.2Proprietatileproteinelor,relatiastructurafunctie,exemple.
Structura chimica a aadeterminaproprietatilefizicochimicealeproteinelor,inalcatuirea
caroraintra,configuratiaspatialaaacestorasiinfinalconditioneazafunctialor.

Dintre proprietatile fizicochimice ale proteinelor vor fi prezentate: denaturarea,

solubilitatea, cu implicatiile directe in relatia structura functie, precum si clasificarea
proteinelorfunctiedeomogenitatealor.

Denaturareasihidrolizaproteinelor
.
Structura proteinelor este realizata prin intermediul a doua tipuri generale de legaturi si
anume: legaturi puternice covalente (legatura peptidica) si legaturi slabe necovalente.
Distrugerea acestor legaturi produce despachetarea sau chiar dezintegrarea structurii
proteinelor.

Denaturarea reprezintaruperealegaturilorslabe:deH,ionicesauhidrofobesidetermina
pierderea structurilor secundara, tertiara si cuaternara. Prin urmare proteinelesedepliaza
si isi pierd structura spatiala si prin urmarea si capacitatea functionala. Denaturarea nu
afecteazastructuraprimaraaproteinelor,legaturilepeptidiceramanandintacte.

Denaturareaproteinelorestecauzatadeagentidenaturantica:
crestereatemperaturiicarepoatedeterminaruperealegaturiledehidrogen
modificarea pHului care prin protonarea sau deprotonarea radicalilor poate
intrerupelegaturileionice
agentiireducatoricarepotrupepuntiledisulfidice
Inmajoritateacazurilordenaturareaestereversibila.
Hidroliza proteinelor reprezinta ruperea legaturii peptidice ceeaceduceladezintegrarea
structurii primare a proteinei pana la stadiul de aminoacizi. Acest fenomen este unul
ireversibil.
Hidroliza proteinelor poate fi cauzata de agenti chimici (acizi si baze la temperaturi
ridicate) sau in organism de enzime proteolitice sau peptidaze (tripsina, chemotripsina,
pepsina)

Solubilitateaproteinelor

Proteinele pot fi clasificate dupa diferite criterii: solubilitate, omogenitate, localizarea

celularaetc.

O prima clasificare generala grupeaza proteinele in: a) insolubile(fibrilare)sib)solubile

(globulare)

a)Proteineinsolubile
Proteinelefibrilareau deregularolstructural.Acesteasuntinsolubilesiintrainalcatuirea
tesutului conjunctiv, a muschilor si a tendoanelor. Proteinele fibrilare au o structura
liniara care permite o organizare compacta ordonata care favorizeaza formarea unui
numar mare de interactiuni pe toata lungimea proteinei fapt care le confera acestora
rezistentaservindfunctieistructurale.Unexempludeproteinainsolubilaestecolagenul.
Colagenul este o proteina a carei structura este cea a unui triplu helix, alcatuita din trei
lanturi care se rotesc unul in jurul celuilaltformandostructuraasemanatoareunuiodgon
(franghii).

Structura fiecarui lant esteasemanatoarecustr.helixnumaicaeliceaestemaideschisa,

mai relaxata cu rasucire spre stanga. In plus secventa fiecarui lant este una specifica

deoarece contine intro proportie semnificativa doi aminoacizi: glicina (in proportie de
30%adicafiecarealtreileaaminoacid,figuratacuobulinaneagra)siprolina.
Prezenta glicinei aminoacid mic ca dimensiuni permite apropierea maximaintreceletrei
lanturifaptcareconferarezistentaconsiderabilaacestuia.
Prolina permite formarea unui numar mare de legaturidehidrogenpeintreagalungimea
lantului datorita formei ei hidroxilate de hidroxiprolina. Hidroxilarea prolinei( atasarea
unei grupari hidroxil) are loc inprezentavitamineiC.Lipsaacesteiadinalimentatieduce
laaparitiascorbutuluiboalacaracterizatadeprezentaunuiunuicolagenfriabil.

Colagenul se asociaza diferit cu altemoleculeasememealuiindiferitetesuturifunctiede

rolulstructuralpecareacesteailau.
In matrixul extracelular sau in umoarea vitroasa a ochiului aceste molecula formeaza un
colagenasemanatorunuigelcurolinsustinere.
In tendoane aceste molecule formeaza pachete stranse de fibrile paralele care confera
rezistenta.
In oase aceste molecule se aranjeaza in fibre ce formeaza unghiuri intre ele astfel incat
rezistentamecanicasasepoatamanifestaintoatedirectiile.

b)Proteinesolubile
Proteinelesolubileindeplinescingeneralrolfunctionalsimaiputinrolstructural.
Inmediubiologicseintalnescdouatipuridesolubilitati:
hidrosolubilitatea*caresereferalasolubilitateaintrunmediuapos(exmediusanguin,
intracelularsauextracelularetc)
liposolubilitatea**caresereferalasolubilitateainmediulipofil/hidrofob(cumeste
membranacelulara).
Siintruncazsiincelalaltpozitionareaaminoacizilorestedeasanaturaincatsa
serveascafunctieiproteineiastfel:

b.1
Proteinelehidrosolubilenumitesi
globulareindeplinescroldetransport(albumina,
hemoglobina,mioglobina),rolcatalitic(enzimele),roldeaparare(anticorpi).
La proteinele hidrosolubile pozitionarea radicalilor apartinind lantului polipeptidic este
urmatoarea:
radicalii polari hidrofili sunt dispusi la suprafata moleculei proteice unde pot
interactionacumoleculeledeapa.
radicalii nepolari care sunt hidrofobi (resping si sunt respinsi de apa) se atrag
reciprocsitindsaseaglomereazesisasepozitionezeininteriorulmoleculei.
In consecinta partea hidrofoba este izolata departe de apa, in timp ce gruparile polare
hidrofile sunt lasate la suprafata proteinei favorizand solubilizarea acesteia
(desen)
.
Astfel aceastastructuraincarezonahidrofilasihidrofoba suntlocalizateadecvatserveste
functieidetransport.


b.2 Proteinele liposolubile sunt localizate in general in membrana celulara (care dpdv
structural este un dublu strat fosfolipidic) cu caracter hidrofob. In aceasta categorie se
inscriu proteinele membranare (canale sau pori) si proteinele transmembranare
(receptori).

La proteinele liposolubile pozitionarea radicalilor apartinand lantului polipeptidic este

urmatoarea:
radicalii nepolari sunt distribuiti la suprafata proteinei pentru a interactiona cu
membrananepolara,
intimpceresturilepolarehidrofilesuntlocalizateininteriorulproteinei.
Se genereaza astfel structuri care permit circulatia compusilor polari prin membrana
celulara (este cazul canalelor ionice) (desen). Inaceastasituatiepozitionarea inversaaaa
servestefuntieidetransportprinmembranacelularaaacesteiclasedecompusi.

Un model de proteina diferit de cele prezentate mai sus si in care pozitionarea

aminoacizilor permite comunicarea dintre spatiul extracelular si cel intracelular este
receptorulbetaadrenergic(carefixeazaadrenalina***).

Receptorul adrenergic estealcatuitdintrunsingurlantpolipeptidiccaretraverseazade

7 ori membrana celulara generandostructuraserpuitamotiv pentrucareacestreceptorse
mai numeste si receptor serpentina. Cele 7 portiuni situate in membrana au o structura
helix si contin aa cu radicali nepolari care formeaza legaturi nepolare cu stratul dublu
lipidic al membranei celulare. Acestea sunt legate intre ele de portiuni ce contin aa cu
radical polar si care sunt situate de o parte si de alta a membranei in spatiul extra
respectivintracelular.


Domeniul extracelular este capabil sa fixeze in regiunea polara hormonii cu caracter
hidrosolubil (adrenalina). Domeniulintracelularestecapabilsainteractionezecuproteine
intracelulare declansand un raspunsintracelular.Astfelaceastastructuraadaptatacuzona
hidrofila si hidrofoba localizate adecvat poate face legatura intre spatiul extrasicelintra
celularservindastfelfunctieidecomunicare.

*Notiunea de solubilitate se refera la dispersarea moleculeloruneisubstante printre moleculeleapei.Apa

este un solvent dipolar adica continedoipoli: un pol pozitiv situat pe cei doi atomi de H,un pol negativ
situat pe O. Datorita acestei structuri apa poate interactiona cu moleculele substantelor polare formand
legaturide hidrogen. In urmaacestorinteractiunimoleculelesubstanteisuntdispersate(imprastiate)printre
moleculeleapei.
** In cazul moleculelor nepolare (din mediul biologic)notiunea de liposolubilitate se refera la caracterul
lipofil al moleculelor adica la tendinta de asociere a acestora si nu la tendinta de dispersare printre
moleculeleunuimediu(solvent)nepolar.
**
Adrenalina este un hormonhidrosolubil secretat de zona medulara a glandei suprarenale. Atunci cand
adrenalina sefixeaza pereceptoruladrenergic prezent inmuschi, ficat sau tesutul adipos declanseazala
acest nivel un raspuns celular care modifica statusul energetic al organismului (mobilizeaza rezervele
energetice)pregatindulsafacafataunuistressacut(fightorflight).

Proteinesimplesicomplexe
Un alt criteriudeclasificarealproteineloresteomogenitatea,conformcareiaproteinele
potfi:proteinesimplesauheteroproteine.
Proteinelesimplesuntalcatuitenumaidinlanturipolipeptidice.
Heteroproteinele contin pe langalantul/rilepolipeptidic/esioparteneproteicacareesteo
structura chimica distincta. Partea proteica a heteroproteinelor se numeste de regula
apoproteina iar partea neproteica se mai numeste parte prostetica. In categoria
heteroproteinelor intra: glicoproteine, lipoproteine, fosfoproteine, cromoproteine (care
includsihemoproteinele).
Hemoproteinele sunt un grup de proteine din care fac parte: mioglobina, hemoglobina,
citocromiietcsicarecontincaparteprosteticahemul.
Hemul reprezinta unitatea functionala a proteinei iar lanturile polipeptidice
construiescspatiulfavorabilincareaceastasafunctioneze.

Astfel functia hemului in mioglobina si hemoglobina este de a

fixa reversibil oxigenul
iarincitocromidearealiza
transferuldeelectroni
.

Mioglobina
Mioglobina este o heteroproteina monomerica (cu structura tertiara) alcatuita din hem si
un lant polipeptidic numit globina.Eaeste prezentainmuschiulcardiacsischeleticsiare
rolinstocareasitransportuloxigenuluilaacestnivel.
Structurahem

Hemul este o structura complexa compusa din protoporfirina IX (compus cu structura

2+
plana care contine 3 tipuri de radicali notati M, V, P) si ionul de Fe
in stare feroasa
situat in centrul planului. Fierul este mentinut in aceasta pozitie de legaturile formate cu
2+
cei patru atomi de azot ai inelului protoporfirinic. Fe
formeaza doua legaturi
coordinative suplimentare: una cu atomul de azot apartinand unui rezidiu de Hys (Hys
proximala) de pe lantul polipeptidic, cealalta este disponibila pentru fixarea reversibilaa
oxigenului.
Globina sau partea strict proteica a mioglobinei este de fapt lantul polipeptidic. Acesta
contine 8 portiuni helix (notate de la AH) legate intre ele de regiuni cu structura
neregulata. Aranjarea spatiala a lantului creeaza un buzunar in care segasesteunitatea
functionala, hemul. Buzunarul este captusitderesturideaanepolari.Exceptiefacdoua
resturi de Hys (numite distala si proximala) care fac legatura intre partea neproteica
(hem) si partea proteica si care participa in acelasi timp la fixarea oxigenului. Histidina
proximala se leaga direct de ionul de fier din hem, histidina distala nu interactioneaza
direct cu hemul dar ajuta la stabilizarea legaturii dintre fier si O
. Oxigenul se fixeaza
2
2+
reversibil
inspatiulexistentintreionuldeferosFesiHysdistala.
Caracterul nepolar al buzunarului in care se afla hemul impiedica oxidarea Fe2+ (feros)
la Fe3+(feric), deoarece aceasta ar distruge functia biologica a
2+
mioglobinei/hemoglobinei. Cu alte cuvinte Fe
leaga reversibil oxigenul spre deosebire
3+
deFecarenuleagaoxigenul.
Desenstructuramioglobina:

Mioglobinaexistain2stari:
In starea deoxigenata (candoxigenulnuestefixatlahem)fierulestesituatusorin
afaraplanuluiineluluiprotoporfirinic(desenA).
In stare oxigenta, cand oxigenul ocupa cea de a 6 a coordinare a fierului, ca
2+
urmare a interactiei intre oxigen si Fe
acesta din urma este tras in centrul
protoporfirinei IX, deplasand usor Hys proximala si odata cu eaintregulsegment
polipeptidiccareiaiiapartine(desenB).
Cu alte cuvinte aceasta structura mobila permite fixarea reversibilaaoxigenului lanivel
tisularfaraamodificastareadeoxidareafierului.

InconcluziemioglobinaleagaosinguramoleculadeO
inmodreversibil.
2

Hemoglobina
Hemoglobina este prezenta in hematii (celulele rosii din sange) si are rol in transportul
oxigenuluidelaplamanicatretesuturi.

Hemoglobina este alcatuita din 4 lanturi polipeptidice doua de tip alfa si doua de tip
beta tinute impreuna de legaturi slabe necovalente. Fiecare lant are o structura cu
portiuni elicoidale ce formeaza un buzunar si o gruparehemsituatainacestaasemanator
mioglobinei.

Un lant detipsiunuldetipsuntstransuniteprin legaturihidrofobe(semnificativeca

numar si deci puternice datoritanumaruluimaresinudatoritatarieilegaturiiindividuale)
ce sestabilescintreele.Rezultaastfeldoidimeri()1 si()2.Ceidoidimerisunttinuti
impreuna prin legaturi slabe polare. Legaturile slabe polare dintre cei doi dimeri permit
deplasarea usoara aacestoraunulfatadealtulastfelincateipotocupadouapozitiirelativ
diferiteinstareaoxigenatafatadestareadeoxigenata:
in starea deoxigenata cei doi dimerisunttinutirelativapropiatiunuldecelalaltde
catre legaturile polare ce impiedica miscarea lor unul fata de celalalt. In aceasta
aranjare se realizeaza numarul maxim de legaturi polare posibile, rezultand o
structutacompactanumitaT(tight,tense)careareafinitatescazutapentruoxigen.
in starea oxigenata, fixarea oxigenului forteaza si prin urmare a rupe o parte din
aceste legaturi polare. Se formeaza astfel o structura afinata numita R (relaxed)
care favorizeaza difuzia oxigenului si prin urmare fixarea lui. FormaRaredecio
afinitatemaritapentruoxigen.
Cu alte cuvinteaceastastructuramobilafaceposibilafixareareversibilaaoxigenuluifara
amodificastareadeoxidareafierului.

Inconcluziehemoglobinaleagareversibil4moleculedeO2.

O afectiune cauzata de modificare secventei de aminoacizidintrunlantpolipeptidiceste

anemia cu celule in forma de secera. In moleculele de hemoglobina HbS (S=secera)
lanturile alfa sunt normale in timp ce lanturile beta sunt mutante adica un acid polar si
anume acidul glutamic (din pozitia 6) este inlocuit cu un acid nepolar si anume valina.
Aceasta permite caaminoacidulnepolardepeomoleculadehemoglobinasapoataforma
o legatura nepolara cu lantul alfa de pe alta molecula de hemoglobina. Prin urmare
moleculele de hemoglobina se aglomereaza formand o structura polimerica fibroasa si
voluminoasa care altereaza structura elastica a eritrocitului generand un eritocit rigid.
Acesta blocheaza capilarele sanguine intrerupand astfel aportul de oxigen. Acest tip de
eritrocite sunt supuse unui proces de distrugere sporit fata de cele normale de unde si
fenomenuldeanemie(eritrociteputine)

Citocromii
Citocromii sunt hemoproteine ce au ca grupare prostetica hemul. Acestia pot avea
structuramonomericasaupotintracasubunitatiinstructuricuaternarecomplexe.
Citocromiiaurolintransportulelectronilorfunctionanddupaprincipiulfinfigura:

Acestcomportamentesteposibildatoritafaptuluicalegareahemuluideparteaproteicase
face diferit la citocromi fata de mioglobina/hemoglobina adica la nivelul radicalilor
hemuluisinulanivelulfieruluidinhem.