SUBIECTE ONCOLOGIE

1. Cancerul. Definiie:
Dezvoltarea unei populaii celulare, a crei cretere scap de sub controlul mecanismelor de reglare homeostatic.
Populatia celular poat s provin dintr-o singur celul (su, clon malign) transformat (frecvent), sau din mai multe celule
(clone celulare), care prin dezvoltare anarhic determina formarea unei tumori. (prima dezvoltare monoclonal, a doua dezvoltare
policlonal).
Tumora se dezvolt spontan prin extensie local sau se poate transmite la distan, metastaznd, ducnd ireversibil la deces.
Tumora se dezvolt mai lent sau mai rapid, funcie de particularitile ei biologice i de rspunsul organismului purtator.
(cancer tumor n sensul tumefaciei; relaia cancer oragnism e de natura biologic, nu imunologic)
2. Care sunt argumentele care sugereaza ca boala canceroas = tulburare genetic?
2.1) la nivelul celulelor maligne apar aberaii cromozomiale caracterizate prin:
- anomalii cariotipice de numr, structur (deletii, inversii, translocaii, cromozom inelar)
- modificri genetice legate de apoptoz (gena noraml se transform n oncogen)
2.2) genele modificate se pot transmite la urmai:
- gena BRCA1 ce apare modificat la femeile cu cancer de sn se transmite direct la descendeni (60-80%); dac n AHC exista
o bunic sau matu cu cancer, BRCA1, ansele cresc pentru vrsta tnar (32-35 ani)
- dac gena BRCA1 este modificat la toate rudele >30 ani => risc crescut/mare, ce recomand mamectomia bilateral
profilactic preventiv
2.3) retinoblastomul i nefroblastomul (tumora Wilms) sunt genetice, apar bilateral (transmitere autozomal dominant)
2.4) unele boli genetice se pot maligniza:
- polipoza intestinal (60-100%), neurofibromatoza de tip I (boala von Recklinghausen), boala fibrochistic a snului
- initierea se produce n urma aciunii/leziunii la nivelul ADN, genele normale transformandu-se n oncogene
2.5) se presupune o transmitere viral ereditara (virogene ce se pot activa).
3. Epidemiologia cancerului. Definiie:
Studiul distributiei i al dinamicii mbolnvirilor i deceselor de cancer (raportate la populaia unei ri, a unei regiuni
geografice) + studiul factorilor de risc din mediul nconjurator ce concur la apariia acestora, studiind i posibilitatea de nlturare sau
de diminuare a efectului acestor factori de risc (profilaxie primar).
Acest studiu se raporteaz la populaia unei ri sau la grupe populaionale din ara respectiv sau din anumite regiuni n funcie
de sex, vrst, ras, profesie, mediu.
4. Principalele subdiviziuni n epidemiologia cancerului. Enumerare:
E. descriptiv ; E. analitic; E. experimental
5. Epidemiologia descriptiv. Definiie:
Studiaz dinamica i progresia mbolnvirilor i deceselor de cancer n populaia uman, n funcie de sex, vrst, profesie, ras,
mediu, att n timp ct i n spaiu.
Folosete indici:
a) extensivi, de greutate specific sau de structur fenomenului epidemiologic (ex.: cancer osos/totalitatea cancerelor = 8%)
b) intensivi, indici de frecven sau intensitate (Inciden, Mortalitate, Prevalen)
6. Epidemiologia analitic. Definiie:
Studiaz pe loturi mici, restrnse populaional, pentru fiecare tip de cancer n parte, ipotezele sugerate de epidemiologia
descriptiv privind factorii de risc care duc la mbolnviri.
Pt. tip de celul exist 2 tipuri de anchete epidemiologice:
a) Prospective (un lot expus/alt lot neexpus la factori de risc => comparri)
b) Retrospective (un lot test / alt lot martor => comparri fie de observaie pentru a vdea expunerea)
7. Epidemiologia experimental. Definiie:
Msoar efectele diverilor factori de risc asupra populaiei i stabilete dac exist o relaie de cauzalitate ntre boal i factorii
potenial carcinogeni din mediul nconjurator, controlnd deci o ipotez elaborat descriptiv i verificat analitic.
8. Incidena:
= Indice de morbiditate privind nr. de cazuri noi de boala aparute ntr-o anumita perioada de timp (1 an), intr-o comunitate
populationala bine determinata si intr-o anumita arie geografica, raportat la 100.000 locuitori, tinandu-se cont de parametrii alesi
(varsta, sex, profesie, mediu, rasa).
9. Indice de mortalitate:
= Numarul de decese prin cancer intr-o anumita perioada de timp (1 an), intr-o comunitate populationala bine determinata si
intr-o anumita arie geografica, raportat la 100.000 locuitori, tinandu-se cont de parametrii alesi (varsta, sex, profesie, mediu, rasa).
10. Indice de prevalenta:
= numarul de cazuri noi si vechi intr-o anumita perioada fixa de timp (deobicei 1 an), intr-o comunitate populationala bine
determinata si intr-o anumita arie geografica, raportat la 100.000 locuitori, tinandu-se cont de parametrii alesi (varsta, sex, profesie,
mediu, rasa).
11. Indicatori extensivi. Definitie in epidemiologie:

= o fractiune dintr-un fenomen studiat raportat la fenomenul luat n totalitate inmultit apoi cu 100, aratand % partii fata de ntreg.
adica : F (fen. studiat) / T (fen. studiat) 100
Exemplu : 100 de femei suspecte de cancer (fenomen in intregime) dintre care 5 au cancer (fractiune). Indicele extensiv va fi
5/100 100 = 5%.
12. Sursele de informatie pentru anchetele epidemiologice descriptive:
-1- Fisa de consultatie, foaia de observatie
-2- Carnetul de sanatate
-3- Certificatul de deces (dg. de certitudine se pune inainte sau la necropsie)
-4- Registrul spitalicesc de cancer
-5- Registrul National de Cancer
13. Registrul National de Cancer. Definitie, obiective:
= sistem complex de colectare, nregistrare si prelucrare a tuturor datelor legate de cazurile de cancer pe teritoriul unei tari
(sistem informational).
Obiective:
(a) cunoasterea incidentei si localizarii anatomice a cancerului;
(b) cunoasterea evolutiei si tendintelor de evolutie a cancerului (pt. prognostic si metode de combatere a evolutiei)
(c) determinarea supravietuirii prin confruntarea cazurilor noi cu decesele
14. Fisa ONC:
= document ce cuprinde date despre bolnav (de identitate), despre evolutia bolii si tratamentele efectuate completata de primul
doctor ce diagnosticheaza cancerul la bolnavul respectiv, precum si date privind dg. de certitu dine si localizarea cancerului (cu
subdiviziuni anatomice).
15. Tipuri de anchete din epidemiologia analitica:
a) anchete prospective = 2 loturi populationale, respectandu-se regulile esantioanelor, 1 lot expus la factorii de risc, al 2-lea
neexpus (martor); la un interval de timp bine stabilit se masoara frecventa mbolnavirilor prin cancer n cele 2 loturi si se
compara
b) anchete retrospective = 2 loturi, unul test (bolnavi de cancer) si altul martor (alte boli), studiindu-se antecedentele bolnavilor si
stabilindu-se nr. bolnavilor de cancer cu factori de risc comparativ cu nr. bolnavilor de alte boli expusi la aceeasi factori de risc.

16. Tipuri de esantioane din epidemiologia analitica:

-1- esantion tip I = lot national reprezentativ dpdv statistic (sau nr. acceptat international);
-2- esantion tip II = 2 loturi, primul expus la fact. de risc, al doilea neexpus (martor); (prospectiv);
-3- esantion tip III = 2 loturi, primul bolnavi de cancer, al doilea bolnavi fara cancer; (retrospectiv);
17. Factori incriminati n aparitia cancerului. Clasificare:
I.
Factori exogeni (din mediul inconjurator):
A) Factori fizici: radiatii ionizante, radiatii UV, traumatisme
B) Factori chimici: produsi industriali anorganici / organici (hidrocarburi), medicamente,
produse naturale uzuale (tutun, alcool);
C) Paraziti, Micotoxine, Alimentatia, Factori virali, Camp electromagnetic, Materiale plastice
II. Factori endogeni (ai organismului gazda):
Genetici, Imunologici, Hormonali, Sex, Varsta, Stres, Stari precanceroase
18. Importanta cunoasterii fact. de risc exogeni:
Cunoasterea acestora poate asigura o profilaxie cat mai corecta, prin nlaturarea sau atenuarea efectului lor reducandu -se nr.
mbolnavirilor.
19. Rolul radiatiei ionizante n aparitia cancerului:
Radiatia ionizanta (electromagnetica x, gamma si corpusculara electroni, protoni, mezoni, neutroni, particule alfa, beta)
actioneaza mai ales la nivelul genomului celular, cu lezarea ADN-ului prin:
rupturi lant ADN mono/bicatenar
modificarea protein-enzimelor
inhibitia fosforilarii oxidative
Mecanisme:
rupere lanturi ADN cu formare de leg. covalente (mutatii ce duc la radicali liberi)
se ncearca repararea (autoradicalilor) care daca esueaza duce la transformarea protooncogenelor n oncogene, cu transformarea
maligna a celulei
toate o relatie intre Doza, Timp de expunere, Tip de tesut iradiat si Efecte (transformarea maligna creste cu doza / unitatea de
timp)
Tipuri de iradiere (cf. Curtis) prin:
explozii nucleare => leucemii, cancer pulmonar, mamar, de vezica urinara, renal, de tub gastrointestinal, ovarian
surse radioactive din atmosfera
expuneri profesionale
met. de diagnostic => cancer hepatic, mamar, sarcoame osoase
iradieri terapeutice => leucemii, cancer pulmonar, esofagian, gastric, renal

20. Argumente ce sustin rolul rad. UV n aparitia cancerului:

RUV det. lez. cutanate si favorizeaza dezv. neoplasmelor tegumentare
argumente : (a) cancerul apare mai frecv n partile descoperite ale corpului
(b) mai frecv la cei cu pielea alba (cu deficit de pigment)
(c) mai frecv la cei cu profesie cu expunere prelungita la RUV
(d) sensibilitate cutanata la UV crescuta la bolnavii care sufera de Xeroderma Pigmentosum (boala genetica = deficit de reparare a
molec. de ADN) => cancere la varste mici
(e) la cei cu lez. preexistente (displazii mamare, cancere mamare) => acestea sunt agravate
21. Rolul traumatismelor n aparitia cancerului:
singure nu sunt carcinogene decat n mod exceptional;
au rol n evolutia cancerului destul de grav; sunt factori agravanti si metastazanti
un posibil rol l au traumatismele mici si repetate asupra cicatricilor, nevilor pigmentari, fistulelor cronice, care sunt factori de
risc si au potential sensibil n malignizarea zonei
au rol revelator al unui cancer

22. Factorii chimici industriali cu rol n aparitia cancerului

I.
Anorganici:
Arsen => c. cutanate, pulmonare, hepatice
Azbest => c. ovariene, pulmonare, mezotelioame pleurale, peritoneale, tub gastro-int.
Cr + Ni => c. nazale, bronhopulmonare
Pb => c. bronhopulmonare (in cantitati minime in fumul de tigara)
Cd => c. vezica urinara, pulmonare, testicular.
II. Organici:
hidrocarburi policiclice aromatice (A-benz-pirenul)
amine aromatice, nitrozamine, poliamine
pesticide, ierbicide, hidrazide
aditivi alimentari (conservanti, coloranti), produse cosmetice
III. Medicamentosi:
cloramfenicol => hemopatia maligna; ciclofosfamida => c. vezica urinara
derivati de rezerpina => c. mamar; menfalan => c. hepatic
hormoni: estradioli => c. uterin; testosteron => adenom de prostata
fenacetina => c. renal; fenitoina => reticulosarcom
dietilsilbestrol => c. uterin + vaginal + mamar; pilule anticoncep. => risc !;
tutun => c. bronhopulm.; alcool => c. tub gastro-int. sup.
23. Rolul campurilor electrice n aparitia cancerului:
S-a observat la femei ce lucreaza n camp electro-magnetic o crescut/mare a ratade 2-3 pt cancerul de san.
24. Caracteristicile ag. initiatori:
a) act. singuri (cel putin initial), ireversibil si aditiv, sunt subst. mutagene;
b) sunt cancerigeni prin ei nsisi, o singura expunere este suficienta pt. inducerea initierii;
c)
produc electrofilie la niv. macromoleculelor celulare, cu aparitie de legaturi covalente.
25. Caracteristicile ag. promotori:
nu pot fi cancerigeni singuri, dar devin dupa actiunea unui agent declansator;
actioneaza numai pe cel. initiate;
actiunea lor este reversibila, cel putin la nceput, si neaditiva;
nu sunt mutageni;
produc cancer n timp ndelungat, necesitand o expunere prelungita;
nu produc electrofilie, deci nu vor toate leg. covalente la niv. macromolecular.
26. Alte factori din mediu (mase plastice, paraziti, etc)
Masele plastice (tuburi de dren) experimental au dus la fibrosarcoame. Uleiurile minerale injectate in cavitatea peritoneala la
soareci => granulatii => cel. canceroase.
Parazitii:
Schisostoma hematobium => cistita interstitiala, metaplazie uroteliala, de tip pavimentos, cu aparitia de cancere epidermoide ale
v. urinare
Trichomonas vaginalis => cancer de col uterin
Amibe (distomienii) => cancere de cai biliare si hepatice.
27. Micotoxinele:
= metaboliti ai unor specii de mucegaiuri ce au capacitatea de a induce modificari n structura biologica a plantelor, animalelor si a
omului; sunt agenti initiatori;
Ex: alfa-toxine (obtinute din Aspergilus flavus: B1, B2):
B1, B2 (blue la UV), din care B1 este cea mai cancerigena;
G1, G2 (green la UV);
M (milk excretate prin lapte).

28. Rolul factorilor alimentari n aparitia cancerului:

dieta bogata n grasimi animale si dulciuri fine => c. mamar, ovarian, uterin (endometrial)
regim bogat in proteine si nitrozamine (afumaturi) => c. gastric, colonic
alcool + alimente fierbinti + fumat => c. laringian, esofagian, hepatic
regim bogat in proteine si dulciuri si sarac n fibre alimentare => c. colorectal
carente vitaminice (ex: vit. A) si minerale (Cu, Fe, Se) => c. pulmonar
29. Factori carcinogeni virali (vADN):
4 familii:
1) Papovaviridae (Papiloma, Polioma, virusul vacuolizant)
papiloame la cornute, caini, iepuri; polioame la caini, soareci
papiloame la nivel corzi vocale, organe genitale externe (om), iar Papiloma tip 16-18 dau c. col uterin
virusul vacuolizant (SV40) dau tumori benigne la maimute, iepuri, iar tulpinile vBK si vJC dau tumori cerebrale si renale
2) Adenoviridae (34 de tipuri):
tulpinile 12, 18, 31 cancerigene la hamsterii aurii
cancere nediferentiate rinofaringiene si bronhopulmonare
3) Herpesviridae (HSV 1 si 2, EBV)
limfosarcoame la maimuta
HSV 1 si 2 => c. col uterin; EBV => limfom Burkitt (+ ag. etiol. al mononucl. infect.)
4) Poxviridae:
mixoame si fibroame la rozatoare
la om => Moluscum Contagiosum (tumora benigna cutanata)
5) Hepadnaviridae : VHB => infectie cronica, progresiva => ciroza => carcinom primitiv hepatic.
30. Factori carcinogeni virali (vARN):
Oncoviridae sau Retroviridae determina leucemii si sarcoame
HIV => leucemie si sarcom Kaposi
toate o gena capabila sa produca transformarea si proliferarea oncogenica = Oncogena;
terapia genica consta n introducerea n org. purtator al oncogenei depresate a unei antioncogene care sa opreasca evolutia
tumorii, cu ajutorul retrovir. + adenovirusurilor.
31. Factorii endogeni cu rol n aparitia cancerului. Enumerare:
1.
Genetici (modificari cromozomiale numerice, de structura)
2.
Imunologici (RI antitumorale, tulb. endocrine, reactii favorizante grefarii tumorale)
3.
Hormonali (hipo / Hipertiroidism => c. mamar, obezitate => DZ)
4.
Sexul (femei - c. mamar, barbat - c. laringian)
5.
Varsta (tineri => sarcom Ewing; batrani => adenom prostata)
6.
Stress
7.
Stari precanceroase (leziuni / sau conditii precanceroase)
32. Sindrom de agregare familiala:
= predispozitia genetica interdependenta de factorii exogeni, de mediu, de a dezvolta un cancer
Lynch 1 = c. colonic non-polipozic la tineri
Lynch 2 = Lynch 1 + c. mamare, ovariene, uterine
33. Cancerul boala ereditara ? Vezi 2)
34. Protooncogenele si oncogenele. Definitie:
protooncogenele = genele reglatoare functional, ce codifica ntreaga activitate celulara
oncogenele = gene care modifica atat structura cat si functia genelor normale ale organismului (gene de transformare). Altfel
definite, sunt gene functionale ce-au suferit o modificare n structura lor si vor da nastere prin produsul lor unor celule
canceroase (caractere fenotipice diferite de celula normala)
oncogenele provin deci din gene fiziologic preexistente (protooncogene = gene normale cu potential malign ce controleaza
cresterea si diferentierea celulara) sau din genomul unui virus ce infecteaza celula respectiva, integrand genomul sau n cel al
gazdei =>
notarea oncogenelor celulare cu c iar al celor virale cu v
controlul activitatii oncogenelor prin inhibitori speciali (antioncogene)
35. Translocatia reciproca:
= schimbul de material genetic ntre 2 cromoz. neomologi, a.. nu se pierde material genetic.
36. Translocatia nereciproca:
= schimbul de material genetic ntre 1 cz. si altul, cu pierdere de material genetic.
- in retinoblastomul malign si tumora Willms se pierde material genetic
- absenta genelor = anti-oncogene duce la dezvoltarea tumorilor.
37. Clasificarea protooncogenelor / oncogenelor (Po):
I.
Clasa Po ce codifica factorii de crestere: sis, int1 si int2, fgl5
II.
Clasa Po ce codifica tirozinkinazele fara rol receptor membranar:src, yes, fgr, fps sau fes, abl sau bcr
III.
Clasa Po ce codifica tirozinkinazele cu rol receptor: ros, erb-B1, erb-B2 sau her, C1imt, fms, met, kit, ret

IV.
V.
VI.
VII.
VIII.
IX.
X.
XI.

Clasa Po ce codifica receptori fara functie tirozinkinazica: mas

Clasa Po ce codifica prot. mb. ce leaga GPT: ras (H-, K-, N-ras), gip, gsp
Clasa Po ce codifica serinkinazele citoplasmatice: mos, raf sau mil, cot, pim1
Clasa Po ce codifica reglatorii citoplasmatici: crK
Clasa Po ce codifica prot. mitocondriale: bcl2
Clasa Po ce codifica factori de transcriptie nucleara: erb A, p53, fox, maf, vav, jun, myb, fos, ski, familia myc (c-, l-, n-myc)
(dau cancere multiple)
Clasa Po ce codifica receptorii nucleari: erb Abeta, hap, rarbeta
Neclasate: dbl.

38. Modificari cromozomiale si rolul lor n aparitia cancerelor:

anomalii de nr. (aneuploidii)
anomalii de structura (inversia, translocatia, deletia, cromozomi inelari)
39. Exemple de oncogene cu rol n aparitia unor cancere:
abl => leucemia mieloida cronica (translocatie)
erb B1 => cancer epidermoid si glioblastoame (amplificatie)
erb B2 (her) => c. mamar, ovarian, gastric, colonic (amplificatie)
gip => c. ovarian si de corticosuprarenale (mutatie punctiforma)
myc => c. pulmonar, mamar, col uterin, de colon (amplificatie)
myc => limfom Burkin (translocatie)
familia myc => 1. c-myc => c. pulmonar, mamar, col uterin
2. l-myc => c. pulmonar
3. n-myc => c. pulmonar, iar prin amplificatie determina neuroblastom
familia ras => 1. H-ras=> c. vezica urinara, melanom malign (mutatie punctiforma)
2. K-ras => c. bronhopulmonar, pancreatic, colonic, intestinal, mamar
3. N-ras => c. tiroidian, leucemii acute
K-sam => c. gastric (amplificare)
src => c. colonic (supraexpresie)
40. Componenta aferenta a RI:
= recunoasterea antigenelor de catre LB si LT care au fost sensibilizate la Ag de APC (macrofage)
Macrofagele recunosc fragm de Ag = epitopi pe care ii expun pe suprafata.
41. Centrul imun:
= organele limfoide = splina, ggl. limf., timus, placi Payer (intestin);
- in organele limfoide se produce clonarea limfocitelor sensibilizate la Ag si pot sa apara limfoame
- LT elibereaza limfokine si se produce intercooperarea LT si LB.
42. Componenta eferenta a RI:
a) LTh si LTc actioneaza pe linii celulare al caror Ag este necunoscut (restrictie alogenica)
- celulele efectoare: LTh (prolifereaza n +Ag si activeaza LTc prin citokine) si LTc (ce act. pe cel. tumorale)
b) limfocitele NK distrug celulele tumorale alogenice fara sa fi avut contact cu Ag
c)
limfocitele AK distrug celulele tumorale dupa ce au avut contact cu Ag :
- alte tipuri de celule: NK, K (asemanatoare NK, nsa sunt anti-melanom malign si anti-cancer renal);
d) limfocite cu infiltrat tumoral (TILi) pleaca de la tumora in prezenta IL2
- alte limfocite (LB atrase de IL2 n focar => Ig si citokine), macrofage (Mo atrase de IFNgama si activate)
e)
IgA, IgG, IgE, IgM declanseaza reactia Ag-Ac cu distructia celulelor tumorale
f)
unele citokine au actiune directa pe celulele tumorale (actiune antiproliferativa)
g) TNF, IL3, IFNgama
43. Reglarea RI:
1) direct: realizata de LT reglatoare (LTh si LTs) si monocite (Mo)
2) indirect: realizata cu ajutorul LK (limfokine-limfocite) si MK (monokine-Mo).
Limfokinele au actiuni multiple, fiind factori chemotactici pentru macrofage si pt alte celule fagocitare, mentin celulele fagocitare
prin Factorul de Inhibitie a Migrarii (MIF), activeaza celulele fagocitare NK prin intermediul interleukinelor, stimuleaza pr oliferarea
celulelor fagocitare (efectoare) prin factori mitogeni (IFN antiproliferativ, IL stimul al citotoxicitatii)
44. Imunodeficienta:
= deprimarea capacitatii de aparare a organismului la diferite nivele ale RI; poate fi:
a) congenitala (sd. Wiscott-Aldricht)
b) dobandita (sarcoidoza, SIDA, bolnavi transplantati)
45. Facilitarea imunologica Vezi 45).A.3:
Reprezinta un proces imun care ar facilita crescut/mare tumorala prin: (RI de favorizare)
A) Factori ce tin de gazda:
1.
Imunodeficienta congenitala sau dobandita
2.
Toleranta imunologica, prin imaturarea SI fata de anumite Ag
3.
Facilitarea imunologica este un proces imun ce consta n favorizarea crescut/mare tumorii prin :
- inhibitia RI de tip central prin blocaj la nivelul ggl, splinei sau timusului (prin LTs care inhiba secventa de activare RI)

B)

- inhibitia ramurii efectoare a RI , rezultand aparitia unor Ac blocanti ce mbraca celulele tinta scotandu-le de sub actiunea
factorilor citostatici
- legarea Ag tumorale de receptori specifici ai celulelor efectoare LTc, ce sufera un fenomen de orbire (nu pot sesiza celulele
neoplazice sau cele transformate) a.. celula tumorala sau Ag tumoral nu mai e distrus.
Factori ce tin de tumora:
1.
Antigenitate tumorala redusa, cu timp lung de aparitie a Ac => tumora nu mai poate fi reprimata (crescut/mare masiv)
2.
Imunorezistenta celulelor tumorale
3.
Furisarea celulelor tumorale, cand exista un numar mic de celule neoplazice ele se strecoara pe langa celulele efectoare si
se dezvolta nestingherite (carcinom in situ ce are < 100.000 cel.), a.. atunci cand se atinge un nivel suficient de mare de
celule pt. a declansa un RI capacitatea de aparare imunologica a organismului e depasita.

46. Furisarea imunologica Vezi 45) B) 3.

47. Imunorezistenta:
Dupa unii autori toate tumori umane imunorezistente de la nceput; n practica nsa toate celule tumorale rezistente la un anumit
chimioterapic, mai putin rezistente la o combinatie de agenti chimioterapici.
48. Ce sunt celulele NK?:
= sunt celule native / varietate de limfocite ce au capacitate naturala de distrugere a celulelor tumorale, fara a veni n prealabil n
contact sensibilizant cu Ag tumoral, fiind stimulate de interleukine si IFN.

49. Teoria mutatiei somatice (genetica):

- admite toate unor anomalii sau mutatii (modificari) de structura, n una sau mai multe din genele de reglare a cresterii si
diferentierii celulare (gene functionale).
- aceste anomalii pot sa apara n moment al vietii, chiar si la copiii mici. Astfel s-ar explica aparitia cancerului la varsta
- genele modificate devin oncogene si concura la declansarea transformarii unei celule normale n celula maligna.
50. Teoria diferentierii aberante (epigenetica):
Considera ca fenomenul nu ar fi genetic, ci epigenetic, nefiind deci modificari n structura genelor reglatoare, ci doar tulburari
functionale existente n controlul activitatii genelor reglatoare ale cresterii si diferentierii celulare.
51. Teoria virogenului oncogen (Huebner):
nca de la nastere toate celule ce ncorporeaza particule virale inactive (evidentiindu -se retrovirusuri n placenta mamara si
embrion => informatii pt. un cancer pe care-l mostenim), ce-s mentinute inactivate prin mecanisme imune, nsa care n mod
exceptional, prin interventia factorilor de mediu nconjurator ce duce la deprimarea SI, se activeaza (cu transformarea unui virogen
oncogen inactiv ntr-unul activ) printr-o oncogena (evidentiindu-se printr-o oncogena).
Retrovirusurile au 4 gene: env, pol, gag, onc (singura ce produce transformarea celulei normale n celula neoplazica).
52. Teoria protovirusului (Termin):
Considera ca celula umana nu are informatii pt. cancer, nici virogene.
Cancerul apare datorita unor noi secvente n structura ADN-ului celular, o noua informatie ce poate fi adusa de un virus exogen
(nu neaparat ereditar), tumora fiind rezultatul erorilor de transmitere ADN-> ARN->ADN, cand pot sa apara greseli si mutatii care
numai accidental pot sa dea nastere la gene oncogene (apar astfel informatii pt. cancer => nou virus).
53. Carcinogeneza. Definitie:
= un sir (cascada) de evenimente ce duc la dezvoltarea dintr-o celula normala a una sau mai multe celule canceroase (suse), ce se
vor dezvolta stadial, ajungand la tumori mici, apoi la tumori decelabile clinic si la metastaze, ducand n final la deces (dupa unii, acest
proces include doar transformarea cel normale -> cel. canceroasa).
54. Initierea (prima etapa):
Prima etapa din carcinogeneza, se datoreaza unor mutatii ce apar n celulele stem normale ca urmare a expunerii lor la un agent
initiator incomplet (fizic, chimic, viral), ducand la modificari n structura ADN-ului, spontan ireversibile dupa unii, reversibile dupa
altii (prin capacitatea de reparare a moleculelor ADN = reinlocuirea perechilor de nucleotide alterate sau mperecheate gresit, dupa
excizia acestora).
Se produce rapid, cu transformare din stare premaligna latenta -> stare maligna ireversibila, avand frecvent o durata scurta, rar
nsa perioade mai lungi.
Azi se blocheaza prin antiinitiatori: vitaminele E, C, caroten, Se, antioxidante.
55. Promotia (etapa a doua):
Apare ca urmare a actiunii unui agent promotor asupra unei celule initiate (agentul promotor nu este carcinogen decat pe o celula
deja initiata), fiind etapa n care celula normala se transforma n celula canceroasa (modificarea celulei clonale, cu selectia clonala a
acesteia). Dupa unii promovarea ar selecta celulele initiate, dupa altii mai toate ntre aceste etape (promovare si initiere) si stadiul de
crestere (expansiune clonala selectiva a celulelor initiate).
Promotia nu-i aditiva si poate fi reversibila, fiind de lunga durata, evuoland n trepte n functie de doza de agent promotor (avand
un rezultat final vizibil clinic/paraclinic), avand un prag de actiune al agentului promotor. In final se obtine celula suse maligna.

56. Dezvoltarea, progresia (carcinomul in situ):

Celulele ce se selectioneaza n etapa de promovare sau promotie se nmultesc progresiv de la 10 3 la 105 celule, fara semne clinice
sau alterarea bolnavului sau medicului. n cazul tumorii epiteliale celulele maligne nu depasesc membrana bazala (in situ), formand
o tumora avasculara ce se hraneste prin imbibitie si difuziune (nu are vascularizatie proprie), cu capilarele din jurul tumorii usor
dilatate. Durata carcinomului in situ este estimata la 5-10 ani si reprezinta etapa oculta a evolutiei unui cancer. In anumite localizari
ar putea fi diagnosticat (cancer de col uterin).
Apar modificari masurabile ale cariotipului, ce concura la:
dezvoltarea masei de celule neoplazice
crescut/mare autonomiei celulare
crescut/mare capacitatii invazive si de metastazare, a.. se trece de la o etapa oculta la o tumora vizibila (ntre Tis si Tvizibila
toate stadiul de microcarcinom, ce nu-I vizibil la MO, denumit stadiul de carcinom minimal invaziv).
Progresia carcinomului in situ va cuprinde si invazia locala si metastazarea.
57. Receptori cu rol n carcinogeneza. Enumerare:
Pt. factorii de crestere (epidermal EGF, fibroblastic FGF, PDGF), celulele tumorale avand receptori pt. factorii de crestere
transformati
Pt. tirozinkinaze
Pt. hormoni
Pt. retinoizi
Pt. substante chimice
58. Matricea extracelulara:
= structura ce asigura proliferarea, diferentierea, migrarea si supravietuirea normala a celulelor, fiind alcatuita din glicoproteine
specifice (colagen) si proteoglicani (fibronectina, condronectina, laminina, etc) si colagen (proteinazorezistent, degradat de
colagenaze).
Colagenul este:
de tip I si III n spatiile interstitiale (matricea extracelulara)
de tip II n membrana bazala vasculara
de tip IV n membrana bazala (lamina densa)
de tip V n anumite membrane bazale
de tip VI ubicuitar
de tip VII si VIII
59. Membrana bazala
Este alcatuita din 3 straturi, avand 2 componente una colagenica si alta necolagenica (laminina, fibronectina, proteoglicani,
acid hialuronic):
a) lamina lucida externa (200-400, cu raport direct cu celulele parenchimului)
b) lamina densa sau bazal lamina (900-1000)
c)
lamina lucida interna (n contact cu tesutul conj. stromal)
60. Secventele fen. de invazie locala:
I.
Scaderea adezivitatii celulelor maligne:
datorita lipsei de ioni de Ca, cu scazut/mic sau modificarea potentialului electric membranar al celulei
datorita unor deficiente jonctionale determinate de oncogena
II. Atasarea celulelor maligne de membrana bazala, urmata de degradarea acesteia:
atasarea este preferentiala la portiunea necolagenica a membranei (pe laminina)
activarea unei plasminogen-urokinaze -> activarea plasminei ce activeaza colagenaza de tip IV, cu degradarea mb
III. Locomotia celulelor maligne:
- motilitate crescut/mare fata de celulele normale, cu forta crescut/mare de propulsie si adaptarea formei la textura tesuturilor din
jur (datorita citoscheletului celular modificat) => vor infiltra matricea extracelulara
IV. Interactiunea cel. maligna tesut gazda:
- celulele maligne degradeaza matricea extracelulara prin activarea unor proteaze, polipeptidaze si a unei colagenaze de tip I
(enzimele de degradare matrice extracelulara sunt markeri de agresivitate tumorala, putand fi dozati: proteaze, polipeptidaze,
colagenaze tip I, catepsine E si D, glicoziltransferaze si plasminogen-urokinaza)
V. Dezvoltarea locala a tumorii:
multiplicarea celulei tumorale, ansamblul celulelor rezultate formand parenchimul tumoral, tesutul / elementele tesutului
gazda formand stroma tumorii
proliferarea depinde de factorii locali:
prezenta receptorilor pt. factorii de crestere transformati
secretia (autocrina) a acestor factori
factorul tumoral angiogenetic Volkmann stimuleaza neoangiogeneza tumorala (neovase ce asigura nutritia necesara
replicarii) = TAF (tumora avasc. devenind vasculara)
proliferarea tumorala duce la distrugerea tes. din jur
61. Dezvoltarea locala a cancerului: Vezi 60) V.
62. Factori ce influenteaza cresterea tumorala:
I.
Factorii de crestere transformati, prezenta receptorilor cel. maligne pt. acestia si TAF (mobilizarea cel. endoteliale de la nivelul
capilarelor catre tumora => neovase de vasc. tumorala)

II.
III.

Timpul de dublare al tumorii privind durata ciclului celular (cu cat este mai scurt cu atat dezvoltarea este mai rapida),
agresivitatea tumorii si capacitatea de aparare a org. gazda.
Dezvoltarea tumorii depinde de 3 factori:
a) compartimentul celulelor aflate n G0 (nafara ciclului celular)
b) compartimentul celulelor aflate n G1, S, G2, M (n proliferare)
c)
compartimentul celulelor ce se pierd prin lipsa vascularizatiei (datorita inegalitatii vascularizatiei n tumora)

63. Complicatii directe ale cancerului:

1.
Hemoragia prin erodarea vaselor (mici, oculte; medii, exteriorizate; mari, cataclismice, ce determina moartea)
2.
Obstructia organelor cavitare (extrinseca / intrinseca)
3.
Fistulizarea, perforatia digestiva (tot prin proces eroziv)
4.
Compresiunea de vecinatate (maduva spinarii, uretere -> IR, mediastin -> sd. de mediastin)
64. Complicatii indirecte ale cancerului:
1.
Imunosupresia, cu infectii bacteriene si virale letale (din limfoame si leucemii)
2.
Suprainfectia tumorii
3.
Complicatii la distanta: paraneoplaziile
4.
Producerea unor substante polipeptidice: enzime, ACE (Ag CarcinoEmbrionar), PG (prostaglandine), receptori ectopici, cu
modificarea imunitatii
65. Paraneoplaziile. Enumerare:
Neurologice, Endocrine, Cutanate, Musculare, Hematologice (CID, fibroliza, tromboze extensive, anemii, trombocitopenii), Digestive,
Renale, Osteoarticulare (sd. reumatoide), prurit paraneoplazic (limfoame), febra, casexie paraneoplazica.
64. Diseminarea la distanta (metastazarea). Definitie:
= migrarea celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive n alte tesuturi si organe aflate la distanta de locul unde s-a fixat si
dezvoltat tumora, formand initial micrometastaze, apoi macrometastaze sau cancer secundar. Boala minima reziduala reprezinta
aparitia metastazelor (ce toate din momentul prezentarii bolnavului la medic) dupa tratament.
65. Etapele metastazarii. Enumerare:
1) desprinderea celulelor maligne din tumora primitiva
2) patrunderea n vasele limfatice si sanguine (intravazarea)
3) vehicularea n torentul circulator (citemia neoplazica)
4) oprirea celulelor neoplazice n microcirculatia unor organe aflate la distanta de tumora primitiva
5) extravazarea cel. tumorale din mica circulatie a organului respectiv, la nivelul parenchimului
6) nidarea sau fixarea cel. maligne (formand clonul - colonii - metastaze - macrometastaze)
7) dezvoltarea unei colonii neoplazice cu circulatie proprie datorita TAF, cu formare de neovase.
66. Mecanismele de diseminare la distanta:
Reprezinta modalitatea de patrundere a celulelor neoplazice n caile de diseminare metastatica:
a) embolizarea prin microemboli
b) permeatia cu noduli de permeatie (cancer mamar / n coloana n limfaticele dermului)
c)
implantarea (cancer ovar celule tumorale se desprind din structura tumorii si se implanteaza pe peritoneul fundului de sac
posterior => carcinomatoza peritoneala ce determina exitus prin ocluzie intestinala progresiva, etajata, multipla)
d) extensia la distanta pe cale nervoasa (de-a lungul fibrelor nervoase)
67. Cai de diseminare la distanta. Enumerare:
1) Vasculara (frecv sarcoame, dar si carcinoame)
2) Limfatica (frecv carcinoame, rar sarcoame => n ggl. limfatici sunt distruse, se cantoneaza se replica celula neoplazica sau
intra n torentul circulator)
3) cai naturale (Tubara la cc. ovarian sau Bronsica la cc. pulmonar) (anterograd sau retrograd)
4) calea LCR => meningita carcinomatoasa
5) de-a lungul tecilor nervoase si radacinilor nervilor
6) Peritoneala => carcinomatoza peritoneala
68. Calea vasculara de metastazare:
Celula neoplazica patrunde mai ales n capilarele venoase si venule (n faza de intravazare), urmand faza de citemie neoplazica,
cand celulele maligne sunt vehiculate n torentul circulator. Cu cat nr. celulelor maligne din torentul circulator este mai mare, cu atat
posibilitatea de metastazare este mai mare, microembolii agregandu-se homotipic sau heterotipic (la cel. sg. ce nconjoara celula
maligna). La nivelul microembolului, celulele neoplazice sunt protejate de celulele periferice.
Dupa oprirea n organul tinta celulele maligne elibereaza enzime, extravazandu-se prin insinuarea printre celulele epiteliale, a..
cel. canceroasa ajunge pe m.b., pe care o degradeaza ajungand n organ. Aici prolifereaza, elibereaza TAF formand macrometastaze
vascularizate sau cancer secundar. Aceste metastaze au frecvent acelasi fenotip cu tumora de origine, aratandu-i originea din aceasta;
rar si schimba fenotipul, datorita prolifererarii celulare maligne aberante la nivelul noii localizari.
69. Calea limfatica de metastazare:
Sarcoamele metastazeaza predominant pe cale vasculara, exceptional pe cale limfatica, pe cand carcinoamele metastazeaza pe
ambele cai, n special limfatica

Celulele tumorale patrund prin permeatie si embolizare n vasele limfatice (permeatie = coloana continua de celule neoplazice n
interiorul vasului limfatic); pe aceasta cale limfaticele sunt invadate din aproape in aproape; ajungand astfel la I-a statie ganglionara de
la tumora, unde:
a) celulele trec n eferentele ggl. spre statii ndepartate
b) altele trec n jonctiunea capilarelor limfatice cu cele venoase periganglionare si intra n torentul circulator
c)
celulele sunt distruse la niv. ganglionar de catre elementele SI de supraveghere
d) se multiplica, invadeaza local gl. limfatic, sparg capsula si fixeaza ggl. ntre ei (bloc adenopatic) sau la tesuturile din jur (treapta
N2), astfel se produce metastazarea ggl limfatici
e)
uneori ganglionii blocati de procesul de invazie determina metastazarea retrograda a celulelor neoplazice catre ggl. fara nici o
legatura cu organul de dezvoltare a tumorii primare
f)
pe cale limfatica ajung n marea vena limfatica (a abdomenului), apoi n cisterna Pequet / sau direct n aceasta -> canal toracic
limfatic -> confluent jugulo-subclavicular stg. (nu drept aici vine ductul toracic limfatic) -> cord drept.
70. Cai naturale de metastazare:
1.
calea peritoneala (cancerele de tub digestiv metastazeaza in cavitatea peritoneala) + cancer ovarian
2.
calea trompelor uterine (c. ovarian anterograd si c. endometru - retrograd)
3.
calea bronsica
4.
calea limfatica a ligamentului rotund catre ggl. limfatici inghinali externi
5.
calea tecilor nervoase periaxonale si radacinilor nervoase
6.
calea LCR (cu localizare n toate regiunile SNC)
71. Momentul aparitiei metastazelor:
In cursul evolutiei tumorii primitive, dezvoltarea si manifestarea clinica a metastazelor se pot produce n prezenta sau dupa
indepartarea tumorii
a) dupa o perioada de evolutie locala a tumorii:
- dupa ce tumora a atins un anumit volum
b) foarte precoce:
- naintea tumorii primare, a.. metastazele constituie primul simptom al unui cancer (mamar, renal, bronhopulmonar) =
metastaze cu punct de plecare nedeterminat
c)
dupa ndepartarea tumorii primitive:
- toate o perioada critica de 5 ani cand riscul de metastaza este foarte mare, apoi scade n 5-10 ani
72. Distributia metastazelor (n anumite organe):
I.
Ipoteza hemodinamica prin care frecventa metastazelor ntr-un anumit organ depinde de gradul de vascularizare sau de aportul
sangvin la acel organ (metastaze pulmonare deoarece pulmonul este primul filtru pentru celulele maligne)
II. Ipoteza samanta-sol prin care predilectia diseminarii este determinata de factori dependenti de tumora si de gazda, celulele
tumorale avand o preferinta pt. anumite organe (homming), cu aderenta crescut/mare la organul respectiv
III. Predilectia pt. un anumit organ n functie de codificarea oncogenica este o ipoteza actuala, nca pusa n discutie
73. Celula canceroasa:
Este substratul proliferarii maligne, un microcosmos cu proprietati si calitati diferite de celula normala.
Prezinta urmatoarele caracteristici:
d) are acelasi genotip cu celelalte celule tumorale, avand aceeasi origine ntr-o clona celulara modificata
e)
pastreaza o autonomie de restul organismului
f)
este anaplazica (cu proliferare anarhica, ramanand n faze tinere, nediferentiate)
g) se raspandeste la distanta, multiplicandu-se foarte rapid.
Cancerul a fost denumit si o boala a membranei celulare
74. Boala minima reziduala:
Sunt micrometastaze locale lasate netratate dupa ndepartarea (radicala) a tumorii primare, cu evolutie si factori de prognostic
nefavorabili.
Aceste micrometastaze nu se pot determina, dar se pot intui prin scoruri prognostice, facandu-se un tratament adjuvant de
siguranta.
75. Metastazarea n cascada:
Reprezinta metastazarea unor celule cu originea ntr-o metastaza (ntr-o tumora metastatica sau secundara) = metastazarea
metastazei (limfadenoctemie de principiu)
76. Antigene tumorale:
toate antigene asociate cu tumora, antigene la nivelul tumorii, antigene oncofetale (Ag carcino-embrionic alfa feto-proteine). Se
clasificate n:
a) Ag asociate tumorii (prezente si n celula normala, dar mai putin)
b) Ag specifice tumorii au caracter histoprognostic:
- CA125 c. de ovar, endometru
- CA19-9 c. digestive
- CA15-3, TAG72 c. mamar
- PSA c. prostata
c)
Ag oncofetale (normal sunt represate dupa nastere, exprimarea lor creste reactiv n cancer, nefiind specifica vreunui anumit tip
de cancer, ci indicand doar stadii avansate ale acestuia = ACE (Ag carcino-embrionar), gamma-fetoproteina si alfa-fetoproteina)
d) AlloAg, ce pot fi receptori pt. mai multe celule (CMH/HLA), n celula canceroasa acestea fiind modificate

77. Modificari biochimice ale celulei canceroase:

Se modifica toate metabolismele: lipidic, glucidic, proteic, apar disfunctionalitati hidroelectrolitice. La nivelul tumorii creste
metabolismul glucidic anaerob (arde zahar mai repede), celulele tumorale avand o mare nevoie de glucide. Apar oncogenele.
n mod normal, celulele din structura tegumentului, ficatului, rinichiului, secreta o subst. chimica specifica cu rol n oprirea
cresterii acestor organe (CHALONE) si care atinge un prag local adecvat n momentul dezvoltarii maxime a organului respectiv.
Celula canceroasa fie nu raspunde la actiunea acestei substante, fie organul nu mai are capacitatea de a sintetiza aceasta
substanta.
78. Modificari morfologice ale nucleului celulei canceroase:
Nucleul creste n dimensiuni (cariomegalie) dar aceasta se intampla si in alte stari (postcaustice, postiradiere, regenerarea
hepatica), si modifica forma (lobulari, zdrentuiri mai greu perceptibile sau protruzia acestuia), distributia cromatinei (creste
heterocromatina, dispusa aproape n tot nucleul sub forma de granule de aspect grosolan; cromocentrii anormali de condensare a
cromatinei; hipercromazia nucleului) si nr. (multinuclearea, cu prognostic nefavorabil, aparand n tumorile anaplazice).
81. Modificari ale citoplasmei celulei canceroase:
Citoplasma scade n cantitate, si schimba dimensiunea (mai mica, cu diferite grade de anizocitoza, cu polimorfism marcat si
celule mici ntalnite n cancerele agresive cu prognostic defavorabil) si forma (grade diferite de heterogenitate in tumorile solide
(compacte), de unde si un grad de maturare si de aglomerare a celulelor (in procesele de proliferare maligna); celule : fungi forme, fus,
pseudofus, paroase, mormoloc).
82. Modificari ale raportului N/C:
Raportul dintre dimensiunile nucleului si cele ale citoplasmei care in mod normal este subunitar (chiar daca exista variatii in functie de
fazele ciclului celular), creste in favoarea nucleului cu cat gradul de anaplazie a celulei este mai mare (prognostic defavorabil).
Aceasta deoarece nucleul creste in dimensiuni (se face DgDif cu alte stari patologice: postcaustic, postiradiere sau regenerarea
hepatica mai sunt insotite de cariomegalie), iar citoplasma scade cantitativ (celule mici intalnite in cancerele agresive cu prognostic
prost).
83. Modificari ale mb. celulelor canceroase:
Apar neregularitati sau chiar lipsuri membranare, semn ca s-au pierdut portiuni din citoplasma sau semn de fragilitate.
a) inhibitia de contact (adezivitatea), datorita receptorilor membranari:
a miscarii sau dispunerii celulare (normal- aspect de pavaj, patologic gramada)
alterarea diviziunii celulare (normal 1 singur str. celular, patol. mai multe)
b) alterarea transportului si permeabilitatii membranare
c)
alterare jonctiuni intercelulare
d) alterare enzime de supraf. (proteaze, glicozidaze, colagenaze), ce fav. capacitatea invaziva a cel. neoplazice
e)
alterare ciclu celular (crestere rapida cu sinteza necontrolata de ADN)
f)
alterare compozitie membrana celulara (scazut/mic glicoproteinele cu greutate moleculara mare, scazut/mic fibronectina,
concomitent crescut/mare ac. sialic)
g) modificari antigenice (tumora capata Ag fenotipice, iar CMH/HLA, normal prezente la alte celule, la celula canceroasa apar ca
receptori modificati = allogene)
84. Etapele evolutiei normale a celulelor stem (suse):
diferentiere la forma matura (in stadiul G2 al ciclului celular al celulelor normale)
multiplicare (->automultiplicare)
moarte
85. Originea monoclonala a cancerului: Vezi 1)
Sustine ca originea cancerului se afla ntr-o singura celula suse transformata (1 cel. -> 1. clona)
86. Originea policlonala a cancerului: Vezi 1)
Originea ar fi n mai multe cel. suse transformate. Prin replicare, aceste celule suse transformate genereaza o clona celulara
maligna care prin dezvoltare anarhica duce la aparitia unor tumori care se dezvolta spontan.
87. Rezultatul mutatiilor aditionale n evolutia cancerului:
- anumite celule dintr-o tumora pot suferi mutatii aditionale rezultand noi celule care prolifereaza si se formeaza subclone, mai
agresive, mai rezistente la tratament
- odata cu mutatiile aditionale se schimba si antigenitatea tumorii
88. Semnalele proliferarii celulare:
- autocrine = semnale pt aceeasi celula
- paracrine = semnale pt celulele din jurul celulei secretorii
- endocrine = semnale la distanta de celula secretoare (pe alt tesut, organ etc)
Exista semnale de proliferare celulara (factori de crestere), dar, desigur, este necesar sa existe si receptori pt aceste semnale la nivelul
celulei.
89. Reglarea proliferarii celulelor epiteliale normale si rolul acesteia n evolutia celulelor tumorale:
Proliferarea cel. tumorale se face sub influenta factorilor de crestere TGFalfa si beta - si anume TGFalfa stimuleaza cresterea iar
TGFbeta o inhiba prin intermediul unor receptori specifici. Se pare ca n cazul celulelor canceroase scade expresia membranara a rec.
pt. TGFbeta, cresterea tumorala nemaifiind inhibata.

10

90. Ce sunt receptorii integratori (integrine)?:

= sunt anumiti rec. de supraf. ai celulelor canceroase prin intermediul carora acestea adera la celulele din jur si la mb. bazala
(vasculara) si care induc sinteza de enzime proteolitice, favorizand invazia.
91. Alterarea inhibitiei de contact a miscarii (pe placa de cultura):
- celulele canceroase au fost observate in vitro comparativ cu cel. normale - fibroblasti;
- cel. normale ce cresc pe un singur strat se deplaseaza pana la contactul cu un obstacol (celula vecina sau marginea placii) prin
inhibitia de contact a miscarii cat si a diviziunii celulare dand aspect de pavaj
- celulele canceroase nu se opresc n momentul atingerii ntre ele, ci continua sa migreze a.. se pot suprapune unele peste altele, dand
aspect de gramada celulara
92. Alterarea inhibitiei de contact a diviziunii:
- fibroblastii normali se divid pana la contactul cu o cel. vecina, cu scadera diviziunilor pana la oprirea lor la o anumita densificare
celulara. Astfel se realizeaza un singur strat de celule
- cel. canceroase continua sa prolifereze, se suprapun si se comprima
93. Alterari ale permeabilitatii si transportului membranar:
Metabolismul glucidic anaerob creste, celula tumorala avand o nevoie crescuta de glucide va duce la o crestere a importului si
transportului de glucide. Astfel se va acumula local apa prin efect direct (glicoliza) cat si indirect (forte osmotice) => dezechilibre
hidroelectrolitice.
Deci creste permeabilitatea si rata transportului membranar.
- exista alterari ale comunicarii intercelulare datorita unor modificari ale rec. membranari, a caror capacitate de receptionare a
informatiei este mult scazuta
- cel. canceroase prez. alterari ale jonctiunilor intercelulare, care sunt mult modificate dat. scaderii nr. cromozomilor si deficitului de
formare a jonctiunilor comunicative ntre celule
- exista alterari ale ale sarcinii electrice a suprafetei celulare: s-au plasat cel. tumorale n camp electric.ele s-au deplasat spre polul
pozitiv cu viteza mai mare decat cel. normale
- cel. canceroase prez. alterari ale enzimelor de suprafata: proteaze, glicozidaze, colagenaze
94. Alterari ale enzimelor de suprafata:
- cel. canceroase prez. alterari ale enzimelor de suprafata: proteaze, glicozidaze, colagenaze, urokinaze, care favorizeaza capacitatea
invaziva a cel. neoplazice. Aceasta alterare presupune o activare sau o inactivare aberanta, ce duc la o alterare a citostructurii
(citoschelet, membrana, receptori cu scaderea adezivitatii celulare si degradarea membranei bazale.
- cel. canceroase au un niv. crescut de GMPc, care stimuleaza sinteza ARN
95. Alterarea sarcinilor electrice ale suprafetei celulei canceroase:
S-au plasat cel. tumorale n camp electric siele s-au deplasat mai rapid spre polul pozitiv decat cel. normale dat. deficitului
ionilor de Ca, cat si a densitatii crescute de fosfolipide si modificarii structurii si calitatii glicoproteinelor (proteaze).
96. Alterari n compozitia membranei celulare:
- glicoproteinelor care alc. mb. cel. contin glucide: galactoza, fucoza, manoza si aa, formand proteoglicanii prezenti pe supra fata
celulara si n matricea extracelulara (modificarile lor se asoc. cu malignitatea)
- exista modificari fibronectinice pe supraf. celulara. Fibronectina este componenta si a matricei extracel. ce realizeaza suportul
celular. mpreuna cu colagenul, elastina si proteoglicanii formeaza o retea fibrilara ce mentine celula n tesut (fibronectina este suport
pt. proteinele integrale membranare). Este ca un exoschelet, n unele zone contine rec. moleculari.
- fibronectina are o conc. scazuta la niv. celulelor canceroase
- gp sunt de asemenea n cantitate scazuta, n timp ce cantitatea de ac. sialic este crescuta
97. Principiile diagnosticului n cancer: - dg. de certitudine:
Singurul mijloc prin care se considera ca cert dg de cancer este ex. histopatologic, care poate sa afirme malignitatea bazandu-se
pe criterii citologice (celulare si arhitecturale, de structura)
Categoriile de exceptii unde nu se face ex. histopatologic sunt:
1.
bolnavi la care riscul prelevarii fragmentelor tisulare este prea mare (stare generala foarte alterata)
2.
bolnavul cu cancer bronhopulmonar, dispneic, pleurezie neoplazica
3.
bolnavii care nu au indicatie chirurgicala
La categoriile de mai sus, dg este pus clinic si paraclinic (endoscopic, radiologic), desi exista tumori cu aspect malign , dar
benigne si invers.
La tumorile la care nu se poate face terapie incizionala sau excizionala diagnostica se face punctie cu ac fin si ex. citologic,
coroborat cu datele clinice si ex. paraclinice (acuratete de ex. 98% pt. c. de san)
Cand nu putem diferentia malignitatea de benignitate, urmarim evolutia la intervale scurte de timp (ex.: microfocarele de
adenocarcinom n adenomul de prostata)
98. Principiile diagnosticului n cancer: - precocitatea dg de certitudine:
Dg de certitudine precoce dep. de :
1.
bolnav (rapiditatea prezentarii bolnavului la medic)
2.
medic (corectitudinea ex. medical)
3.
viteza de crestere a tumorii (lenta = col uterin, rapid = leuc)
4.
localizarea tumorii (explorare imagistica a organelor retroperitoneale)
5.
depistarea cancerului (la persoane nesuspicionate de cancer)

11

99. Depistarea (cancerului Babes Papanicolau):

Este o metoda de descoperire a cancerelor incipiente sau avansate efectuata la o populatie asimptomatica cu scopul de a stabili
suspiciunea de boala. Se adreseaza unui segment populational cu risc crescut, selectandu-se (incidenta maxima) pe anumite categorii
de varsta.
100. Etapele dg. n cancer. Enumerare:
1.
investigatia clinica: examen obiectiv atent executat, anamneza corect luata, AHC, APF, APP
2.
analize de lab. (investigatii biologice, biochimice si histopatologice)
3.
investigatii imagistice

101. Metode de dg. n cancer. Def. si enumerare.

Def: Reprezinta totalitatea mijloacelor ce concura la stabilirea existentei bolii, a stadiilor de evolutie, a formei histopatologice si
a gradului de malignitate. Enumerare:
1.
met. clinice: anamneza, ex. fizic pe aparate si sisteme si loco-regional tintit, caseta oncologica
2.
met. imagistice: RX, RX marita (detalii), scintigrafia, tomografia, CT, angiografia (relatia cu axul vascular + reteaua locala),
cavografia, limfografia (cu albastru Evans), ecografia, RMN, termografia, endoscopia, laparoscopia (rol diagnostic si terapeutic),
toracotomia???
3.
met de lab: hematologia (HLG, VSH), det. enzimatice (dozare PAlcalina = cc.osoase; PAcida = cc. prostata; act.plasminogenurokinaza = agresivitate cc. cu ajutorul ac.monoclonali, det. imunologice (det. Ag: ACE, alfaFP, PSA = prostata, CA19-9 =
tub.dig., CA125 = ovar.endom., CA15-3 si TAG72 = mamar), dozari hormonale (cortizol, estradiol = san, 17-ceto-steroizi
urinari = ovar, gonadotropine corionice = carc. placentar), dozari proteine (modificari fractii proteice serice / urinare (p.BenceJones, gamma-prot), ex. citologic exfoliativ sau prin punctie aspirativa, modificari de expresie si amplificare a oncogenelor.
102. Semnele indirecte ale cancerului:
Semne de alarma specifice:
1) scurgeri anormale (seroase, sero-sangvinolente, sangvinolente, purulente la niv. orificiilor naturale: genital, mamelonar, ano-rectale,
cai aeriene sup.)
2) semne de compresiune pe organe cavitare (tub digestiv, cai urinare, bronhii), mediastin sau nervi
3) semne date de obstructie si stenoze extrinseci
Semne de alarma nespecifice :
1) prurit (limfom non-hodgkinian); 2) repulsia la alimente (cc.dig); 3) disparemia (durere in timpul actului sexual = cc.genital); 4)
manif. anatomo-clinice si biologice asociate cu evolutia unui sd.neopazic (nu semne de metastaza): alterarea starii generale,
paraneoplazii, repulsia la alimente.
103. Semnele directe ale cancerului:
- tumora daca este superficiala, este perceputa de bolnav si medic
- ulceratii la niv. buzelor, limbii, planseului bucal, san, col uterin
104. Metode de dg. paraclinic. Def. si enumerare:
- dg paraclinic este o metoda care realizeaza un examen celular indirect
- metodele paraclinice au la baza o serie de principii ale fizicii ; Enumerare Vezi 101).3.
105. Metode imagistice. Enumerare:
*RX si Radioscopia si Rontgen-cinematografia (imagine n dinamica), *Tomografia sp. si CT (extensia bolii, urmarirea
postterapeutica), *RMN, *Met. radioizotopica (scintigrafii pt tiroida, ficat, pancreas, sistem osos), *Ecografia si EcoDoppler,
*Termografia, *Met. invazive: endoscopia, laparoscopia; *angiografia, cavografia, limfografia; Enumerare Vezi 101).2.
106. Valoarea examenului clinic n dg. cancerului.:
- Examenul clinic minutios, meticulos sesizeaza tumora nca de la nceput: san, tiroida, col uterin
- corect efectuat orienteaza asupra tipului si ordinii investigatiilor paraclinice si de laborator
- poate da un dg corect la peste 50% din bolnavii n std I, cu cresterea eficacitatii o data cu cresterea stadiului, insa nu detecteaza
stadiile infraclinice (oculte = carcinom in situ)
107. Valoarea metodelor endoscopice:
- evaluarea macroscopica a leziunii in intregime
- permite biopsia prin prelevarea tintita de material celular urmata de examen histopatologic
- obtinerea de secretii prin aspiratie / lavaj cand biopsia nu este posibila si apoi examen citologic
108. Tipuri de frotiuri n citologia exfoliativa dupa tehnica Babes-Papanicolau:
Tipul I frotiu cu cel. normale
Tipul II frotiu cu cel. cu modificari de tip inflamator (viata sexuala activa), fara modificari maligne. Se face ex. bacteriologic si se
trateaza ABterapic tintit infectia (10 zile in cazul leucorei)
Tipul II frotiu cu cel. cu atipii (fie inflamatie f.puternica, fie cancer la debut), lez. discariotice (frotiu suspect) se reexamineaza
frotiul si se vor trata lez. discariotica si cea inflamatorie. Se face apoi ex. genital si biopsie de la niv. leziunii (daca exista)
Tipul IV frotiu cu cel. neoplazice izolate
Tipul V frotiu cu cel. neoplazice n placard
109. Obiectivele clasificarii TNM n cancer:

12

- este cel mai imp. factor prognostic

- ajuta cel mai mult clinicianul la stabilirea unei indicatii terapeutice
- permit aprecierea unitara a rezultatelor si compararea rezultatelor diferitelor metode de tratament, cu schimb de informatii intre
diferiti specialisti sau unitati spitalicesti (limbaj comun)
- cooperarea intre specialisti si incurajarea cercetarii
110. Care sunt treptele n T n sistemul TNM?:
Tx = std necunoscut (nu s-au efectuat nca toate investigatiile necesare)
Tis = t. in situ; T0 = t. nedetectabila clinic/paraclinic;
T1 = t. de dim. mica, curabila; T2 = t. greu curabila
T3 = t. extinsa, f.greu curabila
T4 = t. f.extinsa, incurabila
111. Care sunt treptele n N n sistemul TNM?:
N da indicatii despre starea ganglionilor regionali
Nx = std necunoscut (nu s-au efectuat nca toate investigatiile necesare)
N0 = ggl. nu sunt invadati, nu exista adenopatie regionala detectabila, iar metodele imagistice nu evidentiaza adenopatie
N1 = invazie intraganglionara, nsa cu ggl. mobili, neaderenti, palpabili (mai mari de 2 cm)
N2 = invazie ganglionara care a depasit capsula ganglionara, cu tendinta ganglionilor la aderenta n jur sau ntre ei (bloc adenopatic
ggl)
N3 = invazia altui grup ganglionar (nu locoregional), cu specificitate pt. anumite localizari (ex.: ggl. mamari interni pt ca ncer de san)
112. Care sunt treptele n M n sistemul TNM?:
Mx = std necunoscut (nu s-au efectuat nca toate investigatiile necesare)
M0 = nu exista metastaze
M1 = exista metastaze (std IV de cancer)
O notatie suplimentara este cea cu notarea locului metastatic prescurtat:
- hep hepatica - oas osoasa - pul pulmonara - bra cerebrala - sky cutanata - ple pleurala
- per peritoneala - mar medulara - lym ganglionara
113. Simboluri suplimentare n clasificarea pTNM:
G, C, V, L, R, m, y, a, r, rp ; Vezi 114C, 115V, 116L, 117R, 121G
r = recidive (cu notare rpTNM); a = stadializarea la autopsie; y = cazurile operate radical dupa chimo/radioterapie sau de la inceput
trat chir (p); multiple tumori primare intr-o singura localizare (m)
114. Clasificarea simbolului C:
C = Certitudine:
C1 = dg prin ex.clinic, C2 = dg prin procedee speciale, C3 = dg prin chir exploratorie, C4 = dg prin chir radicala cu examen macrosc /
microsc(MO) complet al piesei operate; C5 = dg prin date culese la autopsie;
115. Clasificarea simbolului V:
V = Invazia venelor de catre cel. neoplazice; Vo nu exista invazie n vene, V1 invazie microscopica, V2 invazie macroscopica,
Vx invazie imposibil de evaluat
116. Clasificarea simbolului L:
L = Invazia vaselor limfatice de catre cel. neoplazice; L0 vasele limfatice nu sunt invadate
L1 invazia vaselor limfatice; Lx imposibil de evaluat
117. Clasificarea simbolului R:
R = Prezenta / Absenta tumorii dupa tratament; R0 eliminarea totala a tumorii dupa tratament
R1 t. reziduala microscopic; R2 t. reziduala macroscopic
118. Stadiile clinice:
Std 0 carcinom in situ, neinvaziv, care nu a depasit mb bazala
Std I si II n general curabil, invaziv, a depasit mb bazala
Std III avansat, greu curabil sau incurabil
Std IV avansat, greu curabil sau incurabil, cu metastaze la distanta
119. Factorii histoprognostici. Enumerare:
- dimensiunea tumorii (T), localizarea, tipul histologic, ggl. regionali (N), gradul de diferentiere (G),
- prezenta cel. neoplazice n vasele limfatice (L) sau sangvine (V), invadarea vaselor limf (L), recidivele (r)
120. Factorii de prognostic de linia a 2-a:
- cercetarea receptorilor pt. hormoni (t. hormono-dependente au pg mai bun datorita sansei de tratament antihormonal cu efect pozitiv)
- dozarea unor enzime (catepsine, polipeptidaze, proteaza, colagenaza tip I, glicoziltransferaze, plasminogen-urokinaza). Acestea sunt
markeri de agresivitate tumorala, titrul crescut concordand cu agresivitatea
- cercetarea prin dozimetrie (=citometrie de flux) a ADN-ului si a fazelor ciclului celular
- modificarea expresiei si amplificarea unor oncogene
121. Treptele de G (gradul de diferentiere):

13

G = Grad de diferentiere: Gx = gradul de diferentiere nu a putut fi stabilit

G0 (border-line) = la limita ntre benign si malign (t. de granita); G1 t. nalt diferentiata; G2 t. mediu diferentiata; G3 t. slab
diferentiata; G4 t. nediferentiata; Gx, G3 si G4 sunt el. de pg nefavorabil
122. Principiile tratamentului general n oncologie:
- este necesara adoptarea unei strategii specifice de tratament care poate sa includa mai multe metode: chirurgie, radioterapie,
chimioterapie
- tratamentul trebuie stabilit prin colaborarea mai multor specialisti: chirurg, radiolog, chimioterapeut, anatomo-patolog
- modificarea tratamentului poate fi facuta numai cu acordul tuturor specialistilor
- viata bolnavului depinde de dg precoce si de tratamentul adecvat
123. Bilantul preterapeutic n cancer:
naintea tratamentului propriu-zis se face examenul complet, cu explorari complete, pt. a decela eventualele insuficiente care s-ar
putea agrava n timpul tratamentului
bilantul se face pt. stabilirea extensiei reale a bolii, pt. a stabili gradul ei de agresivitate si, de asemenea, pt. stabilirea tipului
tumorii
124. Rolul chirurgiei n oncologie:
1.
rol profilactic se trateaza lez. precursoare (precanceroase, de granita) pt. evitarea evolutiei spre cancerizare
2.
rol dg stadial si de certitudine nu exista dg de certitudine fara recoltarea unui fragm sau a tumorii n ntregime. Pt. ex.
histopatologic se face biopsie incizionala sau excizionala
3.
rol terapeutic foarte imp. deoarece reprez. principalul mijloc, curativ, paleativ, citoreductiv, second-look, a urgentelor, pt .
hormonosupresie, pt recidive si metastaze, transplant, reconstructie si reabilitare. Trat. chirurgical se foloseste pt. t. solide, chiar
daca se apeleaza si la met. adjuvante.
125. Scopurile tratamentului chirurgical al cancerului:
1.
curativ cu intentie de radicalitate / cu intentie doar de control local al bolii
2.
paleativ citoreductie / second-look (in cancer ovarian)
3.
tratamentul urgentelor
4.
tratamentul recidivelor si metastazelor
5.
chirurgia de hormonosupresie
6.
de transplant, reconstructie si reabilitare (Ex: ovariectomie bilaterala in cancer de san)
126. Tratamentul chirurgical cu intentie de radicalitate:
Presupune extirparea in totalitate a tumorii macroscopice, limita rezectiei trecand la distanta de tumora pt a inlatura si celulele
diseminate peritumoral. Distanta de diseminare a celulelor tumorale depinde de dimensiunea tumorii, agresivitatea acesteia,
caracteristicile histologice tumorale si tipul tesutului afectat.
Prin acest tip de chirurgie, macroscopic pare ca s-a scos tot, dar pot ramane cel. maligne. Este o terapie locoregionala ce se
adreseaza tumorilor cu evolutie locala. Trebuie sa intervina prompt pt. ca tumora sa nu metastazeze, incizia facandu-se n tes. sanatos
din jur (sacrificiu de tesut, si chiar si de organ n limite de securitate), acesta dupa ce a fost ligaturat principalul pedi cul vascular pt. a
evita diseminarea iatrogena.
Limfadenectomia regionala este n principiu obligatorie in cancere limfoide (mamar, col uterin, tiroidian) in care nu exista semne
clinice / paraclinice de invadare a ggl limfatici, pe cand daca acestia apar invadati se face limfadenectomia de necesitate.
Principiile trat. chirurgical cu intentie de radicalitate:
- sa fie non-traumatica, cu diseminare redusa (scade recidiva, creste supravietuirea)
- operatie in vas inchis (ligaturare vene)
- extirparea leziunii in monobloc, nu bucata cu bucata
Este o chirurgie ampla, larga, adesea mutilanta si deseori sechelara, nefiind o metoda f.sigura de tratament (nici f.eficace).
136. Tratamentul chirurgical paleativ:
- scopul tratamentului chirurgical paleativ este rezolvarea chirurgicala a unor simptome foarte grave
- se face n scopul prelungirii supravietuirii, crescand confortul bolnavului
- nu are intentie de radicalitate, de ex. se practica atunci cand exista ocluzie/subocluzie, cand se produce peritonita sau la jenarea unor
functii vitale, cand apar infectii tegumentare dupa ulceratii la niv. sanului
137. Tratamentul chirurgical citoreductiv:
- se face dupa principiul reducerii la maxim a masei tumorale a.a. tes tumoral restant sa fie ct mai mic
- se face pt. a creste eficienta radio si chimioterapiei precoce postoperatorie (al carei efect este invers prop. cu masa tumorala restanta),
nsa numai n anumite tipuri de cancere: cancer ovarian avansat, metastaze n ggl. limfatici dupa cancer testicular nonseminomal.
- o citoreductie eficienta este aceea ce lasa cel mult 2 cm cubi de tumora ce nu se poate extirpa.
138. Efectele biologice ale radiatiilor ionizante la nivel celular:
- modificari de permeabilitate membranara;
- modificari morfologice: rupturi de mb celulara si rupturi de ribozomi, lizozomi cu eliberare de enzime
- modificari cromozomiale: *la doze mici - apar grupari n pachete a cz si *la doze mari apar rupturi care se pot asocia cu restitutio
ad integrum, deletii definitive, translatii, aberatii cz
- inhibitia si ntarzierea mitozelor
- in final se ajunge la moarte celulara:
mitotica (prin pierderea capacitatii de reproducere a celulelor)
nemitotica (distugeri imediate celulare, prin necroza)

14

genetica (prin pierderea genelor responsabile de supravietuire dupa 1 ciclu celular apar gene aberante)
apoptoza celulara

139. Efectele chimice si biochimice ale radiatiilor ionizante:

- ef. fizico-chimice apar prin act. directa: ionizare, excitare; sau indirect: asupra solventului (radioliza apei din organism) cu formare
de radicali liberi care intra n competitie cu moleculele nvecinate responsabile de leziuni. Radicalii liberi au timp de viata scurt, care
se prelungeste n prezenta oxigenului. Creste nr. lez. si radiosensibilitatea
- ef. biochimice au loc strict la niv. ADN-ului, fiind directe cu rupturi monocatenare, usor refacute, sau bicatenare, care se refac numai
cand sistemele de coordonare a refacerii lanturilor sunt integre sau indirecte cu modificari la nivelul protein-enzimelor, inhibitia
fosforilarii oxidative.
140. Definitia radiatiilor ionizante:
Sunt rad. electromagnetice (X, gamma ) si corpusculare (electroni, protoni, mezoni, neutroni, particule alfa, beta) care n urma
interactiunii cu materia declanseaza ionizari sau excitari (n scop terapeutic)
141. Unitati de masura utilizate la nivel tisular:
- pt. doza de expunere: 1 Roentgen = doza de radiatii capabila sa produca ntr-un cm3 de aer ioni cu sarcina de 1C (1 Rentgen = 2.5
10-4 C/kg)
- pt. doza de absorbtie: 1 Radiu = doza absorbita cand 1g de tes. primeste o En de 100 ergi. Se masoara n Gray. 1 Gray = 100 Rad. 1
CGy = 1 Rad
- pt. activitatea unei surse radioactive: 1 Curie = nr de dezintegrari pe sec. 1 Cy = 0.371010 dezintegrari/s. n SI se foloseste
Bequerelul (Bq) 1Cy = 1 Bq
- pt eficacitatea biologica se fol. Rem si Sievert (Sv)
142. Efectele biologice la nivel tisular:
La niv. tisular au loc modificari atat prin mec. direct, cat si indirect:
- prin mec. indirect se produce lezarea stromei intravasculare, cu exudat inflamator interstitial care scade microcirculatia locala; apare
astfel atrofia tesutului care explica fibrozarea tegumentelor iradiate si teleangiectazia cutanata
- apar fen de aparare a org., ca: resincronizarea (prima doza distruge celulele aflate n fazele cele mai sensibile ale ciclului celular, cele
ramase progresand n bloc pana la o noua etapa de expunere , fiind radiosensbile), repopularea (prin recrutare de cel. n faza G0 ce
migreaza de la periferia zonei iradiate sau de la distanta), refacerea, regenerarea si reoxigenarea tisulara
143. Modalitati tehnice de aplicarea a radioterapiei:
1.
Iradierea externa, cand ntre sursa si aparat exista o distanta variabila, n functie de aparat, facandu-se cu energie joasa (RXT de
contact), cu energie normala sau ortovoltaj (RXT leziunilor superficiale, semiprofunde, profunde si cu energie inalta sau
megavoltaj (RXT tintita cu fascicol de electroni intraoperator, cu protectia organelor vecine).
2.
Curieterapia: permite plasarea surselor reactive n contact cu tumora. Este endocavitara (n fundul de sac vaginal pt. c. col uterin,
n cavitatea uterina n c. de endometru) sau interstitiala (cu fire sau ace radioactive care se dispun n tumora dupa o anumita
geometrie: n c. de planseu bucal, de limba, c. esofagian, c. bronhopulmonar, vulvar, de prostata, c. de san cu rezectie limi tata) si
de contact (in cc. supreficiale tegumentare)
3.
Radioterapia metabolica cu radioizotopi administrati sistemic (c. tiroidian, metastaze osoase)
144. Radiatii ionizante electromagnetice:
= sunt radiatiile X din instalatii speciale sau radiatiile gamma cu origine intranucleara, care iau nastere n urma fisiunii bruste a
unui fascicol de electroni.
145. Radiatii ionizante corpusculare:
sunt electroni, protoni, mezoni, neutroni, particule beta
sunt folositi frecvent pe langa radiatiile electromagnetice. Electronii sunt produsi n reactoare sau emisi de subst. radioactive
(Strontiu) si au o utilizare mai larga, alaturi de RX;
protonii si neutronii (rezultati din scindari nucleare) se folosesc pt. melanomul uveal si sarcoamele bazei craniului
mezonii se folosesc experimental
146. Avantajele iradierii cu energii nalte:
1.
randamentul n adancime pt. aceasta metoda este mare: la 10 cm pt rontgenterapie conventionala - = 30%, iar n terapie cu
energie nalta este de 50% pt. cobaltoterapie (cobaltron), 80% pt. acceleratorul liniar
2.
asigura protectia tegumentelor prin situare nivelului de doza mare la 0.5 2 cm sub tegument (7000 CGy) fata de 2000-3000
CGy conventional
3.
asigura iradiere omogena cu absorbtie egala n partile moi (cartilaje) si n oase (n Rntgenterapia conventionala cea mai mare
parte din energie se abs. n os)
147. Complicatii ale radioterapiei:
- imediate#: rau de raze (greata, varsaturi, astenie) si tardive$:
- pe tegumente: #scleroza, #fibroza, #necroza, $eriteme, $radiodermita exudativa
- la globul ocular: #conjunctivite (imediat), $cataracte (tardiv)
- plaman: #pneumonia radica, $scleroza, $fibroza tardiva
- tub dig.: #gastrite, #ulcere, #perforatii, #enterita radica imediata, $fibroza intestinala, $fistula, $ocluzia, $necroza
- vezica: #cistita radica imediata, $cistita hemoragica eventual cu $fistula vezico-vaginala / rectala
- pe maduva spinarii: #mielita radica
- pe sist. hematopoetic: #pancitopenii, $aplazie medulara

15

148. Radiosensibilitatea:
= reprezinta susceptibilitatea tesuturilor la actiunea radiatiilor ionizante, fiind intrinseca (data de cantitatea de ADN celular) si
extrinseca (data de conditiile de iradiere: cu O2 hiperbar, prin folosire de radiosensibilizatori; dar si de modul cum se aplica iradierea)
149. Clasificarea tesuturilor n functie de radiosensibilitatea lor (in ordine descrescanda):
cel mai sensibil: maduva osoasa
sensibilitate mare: sange periferic, tub dig., gonade, tes. embrionare
sensibilitate medie: cristalin, org. de simt, cornee, endoteliu vasc., tes. conj, piele, mucoase, rinichi, ficat, plaman
sensibilitate mica: SNC, gl. endocrine (fara gonade), inima
radiorezistente: muschi, cartilaje, oase
150. Clasificarea tumorilor n functie de radiosensibilitatea lor:
radiosensibilitate crescuta : t. tubului seminal (seminoame) cele mai sensibile; t. tes. hematopoetic limfoame / mieloame
radiosensibilitate medie-mica: t. epit. malpighian (piele, mucoase); t. epit. glandular; t. conj.; t. sist. nervos; t. de oase, cartilaje,
muschi
radiorezistenta: t. melanica (melanomul) cea mai rezistenta
151. Instalatii utilizate n radioterapie:
- cu dist. scurta (de contact) dist. sursa-teg. < 5 cm, U=60kV pt. c. de buze, piele, vulvar, noduli de permeatie
- de rontgenterapie superficiala U=120kV pt. lez. superficiale a caror extensie n supraf. este sub 2.5 cm si n pr ofunzime sub 0.5 cm:
noduli de permeatie pe o supraf. mare, c. de buze, piele
- de rntgenterapie semiprofunda U=160-180kV
- de rntgenterapie profunda U=200-400kV
- de energii nalte (megavoltaj): cobaltoterapie (cobaltroane 1,33 MeV); acceleratoare liniare (4-25 MeV); betatroane
- aplicatoare de strontiu
152. Curieterapia: Vezi 134).2.
153. Indicatiile radioterapiei intraoperatorii:
1.
iradiere a unei tumori aflate in profunzime, descoperita local dupa deschiderea pacientului, cu avantajul ca se pot ndeparta din
calea fascicolului de electroni (produs de un accelerator liniar, cu doze de 2000CGy) structurile sensibile la radiatii
2.
are indicatii n cazul t. intraabdominale, pancreatice, gastrice, rectale etc
154. Indicatiile chimioterapiei n tratamentul cancerului:
1. tratament paleativ cand celelalte metode esueaza (std IV)
2. tratamentul de consolidare a rezultatului obtinut prin alta terapie pt. evitarea recidivelor
3. tratamentul citostatic de reconvertire cnd o tumora avansata este redusa dimensional pt. a se putea interveni chirurgical
4. tratamentul adjuvant se face n stadiile initiale I si II, abordabile chirurgical
5. chimioterapia precoce intraperitoneala postoperatorie, folosita in cancerul ovarian in cazul unor leziuni peritoneale asociate sau
dupa o citoreductie tumorala paleativa, urmata de chimioterapie sistemica (dupa 72h de la operatie)
155. Clasificarea citostaticelor n raport cu fazele ciclului celular:
1.
active de faza: Metotrexat n faza S de sinteza a ADN-ului; alcaloizi de vinca n mitoza: vincaleucoblastin, vincristin
2.
nespecifice de faza: antracicline / famorubicine; antibiotice antitumorale: adria, actino, mito, bleo - micine
3.
nespecifice de faza si ciclu: derivati de nitrozo-uree (act. si n G0)
156. Mecanismele rezistentei la citostatice:
scaderea activarii sau cresterea dezactivarii citostaticului introdus n organism
impermeabilizarea celulelor la transportul activ al citostaticului
alterarea specificitatii unor enz. inhibitoare
cresterea proceselor de reparare a lez. citotoxice
157. Bazele chimioterapiei policitostatice n cancer:
Se bazeaza n primul rand pe selectivitatea citotoxicitatii, n sensul distrugerii cel. maligne si nu a celorlalte celule nor male din
organism
158. Criterii de apreciere a raspunsului la tratamentul cu citostatice:
obiectiv: se masoara tumora pe 2 diam. maxime si perpendic. pe ele. Postoperator anatomopatologul apreciaza gradul de necroza
al tumorii, cuantificandu-l in 4 grade: grd.I <50% cu raspuns neadecvat si chimoterapice ineficiente); grd.II intre 50 -90%
(ineficacitate partiala a chimioterapiei); grd.III >90% si grd.IV 100% (ultimele 2 grade indica eficacitatea chimioterapiei)
subiectiv: afirmatiile bolnavului, necesarul de antalgice
159. Clasificarea agentilor folositi n bioterapia cancerului:
- antiproliferative; produsi imunologici; factori de crestere hematopoetica; antimetastatice; antiangiogenice
160. Factorii de crestere hematopoetici folositi n tratamentul cancerului:
eritropoetina
factori de stimulare a coloniilor de granulocite si macrofage (CSF): stim. cel. imunocompetente (Leucomax, Neopagen)

16

transplantul de maduva este foarte scump si are risc de deces foarte mare, de aceea este nlocuit de transplantul de cel. suse (adm.
mpreuna cu CSF) si adm. unei doze marite de citostatice (adm. de 3ori)

161. Antiproliferative. Enumerare:

alfa, beta interferon (IFNalfa, IFNbeta); - factorul de crestere tumoral fractiunea beta (TGFbeta);
oncostatin; - inhibitorul celulei suse
162. Termoterapia:
studiile de termobiologie pe culturi de cel. tumorale au aratat ca toxicitatea caldurii este mai mare pe cel. tumorale decat pe cele
normale, mai ales pt. cele aflate n mediu hipoxic si acid (invers decat la radio sau chimioterapie)
se poate face cu t=42C si un camp electromagn. care creeaza agitatie termica si creste temteratura fara ionizare, sau la t=80C
prin metode mec. pt. t. mici
se face la distanta (teletermoterapie) neinvaziv sau prin met. invazive cu sursa langa tumora, pe tumora, n tumora
(brahitermoterapie)
hipertermia poate fi regionala (cu solutii ncalzite pt. t. de parti moi, pt. sarcoame cu localizarea in special pe membre mb
respectiv este pus pe circulatie extracorporeala. Se asoc. cu citostatice pt. ca termoterapia sensibilizeaza cel tumorale la
citostatice sau n carcinomatoza peritoneala) sau poate fi generala mai putin perfectionata, greu de controlat, cu risc crescut
de moarte la trezirea din anestezie
de regula de asociaza cu citostatice sau radioterapie
rol in pregatirea actului operator, scaderea vol. tumoral si cresterea sansei de reusita chirurgicala
163. Terapia genica n cancer:
se face prin introducerea n celulele tumorale de ADN sub forma de gene functionale inserate in genele unui bolnav, pt a corecta
eroarea genetica; Tehnici uzitate
se mai pot adm. din afara celulei proteine (antioncogenele) cu rol in suprimarea activitatii proliferative a oncogenelor, prin
translatia antioncogenelor n organism cu ajutorul adeno- si retrovirusurile
164. Modalitati de transfectie a genelor functionale:
coprecipitare cu sulfat de calciu a ADN incapsulat
microinjectii directe
ncapsularea ADN n vezicule lipidice sau hematii formand complexe ADN
mpulsuri rapide de curent electric de voltaj nalt
vectori virali (virusuri atenuate)
microproiectile de tungsten
165. Urgentele n oncologie. Enumerare:
cancerele cu crestere foarte rapida (t de dublare 12 ore): c. embrionar, limfoamele
compresiuni care intereseaza un organ vital; eroziuni ale unor vase sangvine
urgente metabolice: hipercalcemia, hipocalcemia, sd. de neadecvare a secretiei de ADH, hipersecretia de calcitonina
urgente hematologice: tulburari de coagulare CID, tromboze extensive
infectii: bacteriene, micotice, virale
neuropsihice: sd. dureros, meningita carcinomatoasa, suicidul
166. Stari precanceroase. Definitie:
= reprezinta orice lez. tisulara care se poate transforma n cancer invaziv
167. Conditii de precancere. Enumerare:
polipoza intest.; - neurofibromatoza Recklinghausen
boala fibrochistica a sanului; - criptorhidia
168. Leziuni histologice de granita. Enumerare:
ovar: chistadenoame seroase, tumora Brener, tumora de granuloza
col uterin: displazie agravata, metaplazie pavimentoasa
corp uterin: metaplazie atipica;
plaman: metaplazie pavimentoasa;
san: hiperplazie adenomatoasa, papilomatoza intraductala hiperactiva, tumora Phillodes, mastoza chistica
teg.: papilom hiperkeratozic, nev jonctional, keratoza vulvara
os: tumora cu celule gigante (t. cu mieloplaxe, osteoclastom)
169. Semne si simptome majore de cancere la copil. Enumerare:
paloarea, astenia, inapetenta
sd. hemoragipar (petesii, echimoze = sd. purpuriu nemalign; sau in leucemii acute cu scaderea nr de leucocite)
adenopatie dim ggl > 10mm pt maj ggl periferici, cu exceptia ggl inghinali >15mm si retroauriculari, occipitali, epitrohleari ce
nu se simt
cefalee: vicii de refractie, t. cerebrale cu varsaturi bruste
durere osoasa: t. / metastaze osoase, leucemii acute
t. abdominale : nefro- / neuroblastom abdominal, ambele retroperitoneale, fixe, palpate profund
tumori mediastinale: modif doar RX (asimptomatice) sau sd. de compresiune (modif clinic si RX)
pancitopenie

17

170. Care sunt cele mai frecvente cancere la copil?:

hemopatiile maligne: leucemii, limfoame
t. solide: cerebrale, retinoblastom, nefroblastom, neuroblastom
sarcoame: de tes. moi, osoase
171. Principalele modalitati de debut ale cancerului la copil:
aparitia unei format. tumorale vizibile si/sau palpabile (trebuie investigata pt ca poate fi cancer)
semne si simptome legate direct de tumora:
sangerari gastro-intestinale, ulceratii
semne neurologice (t. cerebrale)
hematurie (nefroblastom)
semne si simptome legate indirect de tumora:
semne de compresiune, obstr. a tubului dig. sau urinar
boli de sistem (leucemii, limfoame)
semne generale de boala: astenie, paloare, inapetenta, sd. febril, diaree, simptomatologie de reumatism
172. Care sunt cancerele specifice copilului?:
retinoblastom
nefroblastom (98% la copil)
neuroblastom
173. Indicatiile biopsiei ganglionare n adenomegaliile copilului:
adenomegalie ce se mentine sau creste n 2-3 saptamani
adenomegalie ce se asociaza cu febra de etiologie neprecizata, scadere ponderala, hepatosplenomegalie
orice adenopatie care se asociaza cu anomalii radioscopice ale mediastinului

18