(I Corinteni 13, 1-13)

De a gri n limbile oamenilor i ale ngerilor, iar

dragoste nu am, fcutu-m-am aram suntoare i
chimval rsuntor. i de a avea darul proorociei i
tainele toate le-a cunoate i orice tiin, i de a avea
atta credin nct s mut i munii, iar dragoste nu am,
nimic nu sunt. i de a mpri toat avuia mea i de a
da trupul meu ca s fie ars, iar dragoste nu am, nimic numi folosete. Dragostea ndelung rabd; dragostea este
binevoitoare, dragostea nu pizmuiete, nu se laud, nu se
trufete. Dragostea nu se poart cu necuviin, nu caut
ale sale, nu se aprinde de mnie, nu gndete rul. Nu se
bucur de nedreptate, ci se bucur de adevr. Toate le
sufer, toate le crede, toate le ndjduiete, toate le rabd.
Dragostea nu cade niciodat. Ct despre proorocii se
vor desfiina; darul limbilor va nceta; tiina se va sfri;
pentru c n parte cunoatem i n parte proorocim. Dar
cnd va veni ceea ce e desvrit, atunci ceea ce este n
parte se va desfiina. Cnd eram copil, vorbeam ca un
copil, simeam ca un copil; judecam ca un copil; dar cnd
m-am fcut brbat, am lepdat cele ale copilului. Cci
vedem acum ca prin oglind, n ghicitur, iar atunci, fa
ctre fa; acum cunosc n parte, dar atunci voi cunoate
pe deplin, precum am fost cunoscut i eu. i acum rmn
acestea trei: credina, ndejdea i dragostea. Iar mai
mare dintre acestea este dragostea.