Versuri George Cobuc - Decebal ctre popor

Viaa asta-i bun pierdut

Cnd n-o trieti cum ai fi vrut!
i-acum ar vrea un neam clu
S-arunce jug n gtul tu:
E ru destul c ne-am nscut,
Mai vrem i-al doilea ru?
Din zei de-am fi scobortori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flcu ori mo ngrbovit;
Dar nu-i totuna leu s mori
Ori cine-nlnuit.
Cei ce se lupt murmurnd,
De s-ar lupta i-n primul rnd,
Ei tot att de buni ne par
Ca oriicare la fugar!
Murmurul, azi i oriicnd,
E plnset n zadar!
Iar a tcea i laii tiu!
Toi morii tac! Dar cine-i viu
S rd! Bunii rd i cad!
S rdem, dar, viteaz rsad,
S fie-un hohotit i-un chiu
Din ceruri pn-n iad!
De-ar curge sngele pru,
Nebiruit e braul tu
Cnd morii-n fa nu tresari!
i nsui ie-un zeu i pari
Cnd rzi de ce se tem mai ru
Dumanii ti cei tari.
Ei sunt romani! i ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfnt,
Zamolxe, c-un ntreg popor
De zei, i-am ntreba: ce vor?
i nu le-am da nici lor pmnt
Cci ei au cerul lor!
i-acum, brbai, un fier i-un scut!
E ru destul c ne-am nscut:

Dar cui i-e fric de rzboi

E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vnztor vndut
S ias dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braele jurnd le-ai pus
Pe scut! Puterea este-n voi
i-n zei! Dar v gndii, eroi,
C zeii sunt departe, sus,
Dumanii lng noi!