i vuiet dau n cale, Iar plopi n umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Crri ce duc la moar Acolo, mam, te zresc Pe tine-ntr-o cscioar. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacra lor geme: Clipete-abia din cnd n cnd Cu stingerea-n btaie, Lumini cu umbre-amestecnd Prin coluri de odaie. Cu tine dou fete stau i torc n rnd cu tine; Sunt nc mici i tat n-au i George nu mai vine. Un basm cu pajuri i cu zmei ncepe-acum o fat, Tu taci -asculti povestea ei i stai ngndurat. i firul tu se rupe des, Cci gnduri te frmnt, Spui oapte fr de-neles, i ochii ti stau int. Scapi fusul jos; nimic nu zici Cnd fusul se desfir... Te uii la el i nu-l rdici, i fetele se mir. ...O, nu! Nu-i drept s te-ndoieti ! La geam tu sari deodat, Prin noapte-afar lung priveti "Ce vezi ?" ntreab-o fat. "Nimic... Mi s-a prut aa!" i jalea te rpune, i fiecare vorba-a ta E plns de-ngropciune. ntr-un trziu, nerdicnd De jos a ta privire "Eu simt c voi muri-n curnd, C nu-mi mai sunt n fire...
Mai tiu i eu la ce gndeam
Avei i voi un frate... Mi s-a prut c-aud la geam Cu degetul cum bate. Dar n-a fost el !... S-l vad venind, A mai tri o via. E dus, i voi muri dorind S-l vd o dat-n fa. Aa vrea poate Dumnezeu, Aa mi-e datul sorii, S n-am eu pe biatul meu La cap, n ceasul morii!" Afar-i vnt i e-nnorat, i noaptea e trzie; Copilele i s-au culcat Tu, inim pustie, Stai tot la vatr-ncet plingind; E dus si nu mai vine! S-adormi tirziu cu mine-n gnd Ca s visezi de mine!