Ce-i omul, dacă n-are alt gând pe lume

Decât să doarmă şi să se hrănească?

Un dobitoc şi alt nimic mai mult.

A fi om mare într-adevăr nu-nseamnă

Să te frămânţi, doar pentru pricini mari,
Ci să te baţi chiar pentr-un fir de pai,
Atunci când cinstea-ţi însăşi este-n joc,

A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea!

E oare mai de laudă să suferi
În sinea ta, săgeţile şi praştia
Norocului vrăjmaş, sau mai degrabă
Să te-narmezi în faţa unei mări
De zbucium şi prin luptă s-o răpui?
Să mori, să dormi... nimic mai mult. Să ştii
Că printr-un somn poţi pune-odată capăt
Durerii sufleteşti şi-atâtor chinuri
Ce-s partea cărnii, iată o-ncheiere
Spre care năzuim. Să mori, să dormi;
Să dormi poate visând? Aici stă totul.
Ce vise-n somnul morţii poţi visa
Când am scăpat vremelnicei strânsori?
E tocmai ce ne-ndeamnă-a pregeta,
Şi-aici se află şi acea-ndoială
Ce dă restriştii-o viaţă — atât de lungă.
O, cine-ar mai răbda dispreţul, biciul
Acestor vremi şi-obida asupririi,
Jignirea-adusă numelui de om,
Durerea dragostei ne'mpărtăşite,
Trufia dregătorilor, dreptatea
Zăbavnică, bătaia din picior
Pe care vrednicia răbdătoare
O tot îndură de la nedestoinici,
Când liniştea şi-ar căpăta-o singur
C-un vârf de jungher. Cine-ar sta să-şi ducă
Povara vieţii-n geamăt şi sudori,
De n-ar fi spaima de ceva de-apoi,
De ţărmul neştiut de unde nimeni
N-a mai venit şi care ne-ngrozeşte
Făcându-ne mai lesne să-ndurăm
Urgiile de-aici, decât să tindem
Spre altele pe care nu le ştim.
Şi cugetul ne schimbă-n bieţi mişei,
Încât firescul chip al hotărârii
Sub raza slabă-a gândului păleşte,
Şi-avânturile cele mai măreţe
Sub semnu-acesta se abat din drum
Şi pier ca faptă. Dar tăcere, iat-o
Pe mândra Ofelia. Nimfă, pomeneşte
În ruga ta de mine, păcătosul.

Moartea tatalui, stafia, presupusa nebunie, Ofelia, Rosencrantz si Guildenstern,

teatru, piesa, invitatia in camera mamei, uciderea lui Polonius, plecarea spre
Anglia, nebunia Ofeliei, rascoala, scrisorile de la Hamlet, regele si Laertes doresc
sa il ucida, moartea Ofeliei, inmormantarea, Hamlet se intoarce, ii poveste lui
Horatiu ca Rosencrantz si Guildenstern au murit, accepta sa se lupte cu Laertes,
incepe lupta, regina bea din cupa otravita destinata lui Hamlet, spada lui Laertes
este otravita, ambii sunt atinsi de aceasta, regina moarte, Hamlet afla de tradere,
regele moarte,strapuns de spada otravita, Laertes moare, Fortinbras se intoarce
victorios in Polonia, Hamlet moare,