Egloga fiilor ploii

Autor : George Tarnea

Dupã cât am tras ca boii,

Suntem iarãsi fiii ploii,
Numai buni de dus cu vorba
Sã ne fure altii ciorba
Si bucãtile mai grase
Noi rãmânem tot la oase,
Parastasul ei de moarte!
Parte-si face cine-mparte,
Pe când prostii care-ndurã
N-au nimic de pus în gurã,
N-au nimic de strâns cu sacul
Dãm din nou tot noi de dracul
Si tot nouã ni se cere
Sã o facem cu plãcere,
Cu mândrie si cu artã,
Pânã vom iesi din hartã
Si-om ajunge niste duhuri
Cãlãtoare prin vãzduhuri
Fãrã sã mai stãm la coadã
Intr-o liniste nãroadã
Si-ntr-o ordine absurdã,
Pentru câte-un bot de urdã.

Tie

Autor : George Tarnea

Din viata , in de moarte ,

Din aproape-n departe ,
De la dragoste la ura ,
Tu , dintru-nceput masura
Pentru toti si pentru toate…
Fara tine nu se poate
Intampla nimic sub stele ,
Tu lumina vietii mele ,
Tu blestemul sau tu , leacul ,
Pripa care naste veacul ,
Mana care-adoarme clipa ,
Tu , stransura si risipa ,
Tii in palmele-ti fragile
Nopti si visuri , munci si zile ,
Vindecarea si pierzarea ,
Tu , limanul meu si zarea ,
Neclintirea mea si zborul,
Tu , pustiul , tu , izvorul ,
De la huma la idee,
Tu , intregul meu , Femeie!

Balada absenţei

Autor : George Tarnea

Prea departe trupul tău,

Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău…

Prin absenţa ta din gând,

Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,

Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea…

Şi te-am pus in locul ei,

Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei…

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.

Punctul comun

Autor : George Tarnea

Trec separat prin noi aceleasi zile

Trec separat prin noi aceleasi stari,
Tacerea ta imi staruie-n pupile
Plecarea mea iti plange-n asteptari.

Nici unul nici altul nu se-ndura

Sa puna capat chinului din el
Desi sarutul ne-a-nghetat pe gura
si frica de-mpacare ni-i la fel.

Trec separat prin noi aceleasi clipe

Trec separat prin noi aceleasi legi
Iubirea noastra-i plina de risipe-
Ramane sa-nteleg si sa-ntelegi.

Dar nu e chip s-o facem dintr-o data

Si iata-ne constransi la convorbiri
Purtate intr-o ura mai ciudata
Pe seama separatelor iubiri.

Reflex 13

Autor : George Tarnea

In ochii tai ma vindec

si ma sclad,
Ne tinem,unul altuia,
de cald
Sau noaptea,poate,
numai de urat…
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec…
Si,uite-asa,trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa,vin noptile
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand,visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn,cu ochii celuilalt.

Cantec de speranta

Autor : George Tarnea

Trup langa trup si lumina-n

lumina,
Desfatare uituca pe lespezi
fierbinti-
Tu,pierzania mea dintr-o zi
ce-o sa vina,
Mai ingaduie-mi gandul
ca poate nu minti.
Purtatoare de fruct,
preacurata fecioara
Fericirii de-as sti ca te vinzi
pe arginti
Nici atunci raul tau n-ar putea
sa ma doara
Cum ma doare doar spaima
ca poate nu minti.

Sa apuna de tot carnea mea

prea batrana
Langa mugurii tai nefiresc
de cuminti
Si din oarba-mi trufie nimic
nu ramana
Daca-n schimb am speranta
ca poate nu minti.

Tu,stapana si stea nevisata

vreodata,
Tu,indemn repetat al iesirii
din minti,
Bietul meu adevar e-un pacat
fara pata
Si ma-nchin la minciuna
ca poate nu minti.

Elegia risipitorului de iubire

Autor : George Tarnea

Prea usor pierd vremea

Si prea greu strang bani,
Sa mai stiu ce-nseamna
Pretul unor ani.

Dar, cu toate-acestea ,
Le ofer mereu
Altor ani , de-a-valma,
Casa-n trupul meu.

Numai sa nu-mi ceara ,

De grabiti ce sunt,
Vreo scadenta-n schimbul
Nimbului de sfant.

Ca nu am nici starea
Sa ma pot schimba ,
Nici sa-i zic iubirii,
Dintr-o data - ba!

Prea lumesc de tanar

Si prea-n toi petrec ,
Sa-mi umbreasca firea
Anii care trec.

Scrisoare de bun ramas

Autor : George Tarnea

Iubito, cata lume intre noi

Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut…
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-antors mereu cu ziua-n gand
cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.

E totul randuit sa se intample

Autor : George Tarnea

Cum sa traiesti frumos fara iubire,

Cum sa visezi,sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,

Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-

Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,
Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

Chiar si iubirea poate sa ucida

Autor : George Tarnea

Chiar si iubirea poate sa ucida,

Cand se supune pretului de cost
Si dovedeste astfel sa fi fost
Prea dreapta,prea egala,prea lucida.

Mai norocos ramane drumul prost

Decat o cale dreapta si rigida,
Cand e constransa viata sa decida
Intre minuni si pamantescul rost.

Sa tremuri fara somn si-n asteptare,

Cand peste vis perdelele se trag
Si disperarea bantuie mai tare,

Fara sa stii nimic despre cel drag,

Dar sa cunosti cereasca desfatare,
Cand umbra sa da buzna peste prag.