RECITAL GEORGE ȚĂRNEA

Ionuț- Contract definitiv

Fă bine, doamnă, şi mai dă-mi o şansă,
Că sunt şi eu un înger oropsit,
Prea din senin iau foc sau cad în transă
Şi prea mă las cu ziua pedepsit.
N-am izbutit, ce-i drept, să strâng avere
Dar sunt bogat, în schimb, la dezmierdări
Şi pot să-ţi dovedesc, oricând mi-ai cere,
Că nu-mi displac prelungile prădări…
Şi-s gata doamnă, să-mi asum chiar riscul
Unui deplin şi tandru faliment,
Dacă te-ncumeţi să tratezi cu Fiscul,
Ca să-mi oferi un vag stabiliment.
La rându-mi, promit să mi se facă,
În fiecare clipă, tot mai drag
De firea ta suavă şi buimacă,
Lăsându-mă zidit pe lângă prag.
Să nu mai poţi fugi în altă parte,
De vreme ce te şti perechea mea,
Cât vom citi în doi aceeaşi carte,
Într-un refugiu strâmt, de vreme rea.
MĂDĂLINA

Nevoia mea de tine-i mult mai mare

Decât se-arată ea, când o priveşti,
Şi, preafiindu-mi frică de plecare,
M-agăţ de umbra ta, să n-o striveşti.
Înveşmântându-mi vorbele în rouă
Şi gândurile-n spini otrăvitori,
Prin tine, eu îmi aflu cea mai nouă
Măsură pentru paşii următori.
Nesemănând în parte cu niciuna
Din câte-au fost, de bine ori de rău,
Îngăduie-ţi o vreme şi minciuna
Că n-am să pot pleca din gândul tău.
Ionuț- “ Reflex 13”
În ochii tăi mă vindec
Şi mă scald,
Ne ţinem, unul altuia,
De cald
Sau noaptea, poate,
Numai de urât...
Eu nu te-ntreb
De unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
Şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
Cum trec,
Şi, uite-aşa, vin nopţile
Cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
Pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.
Mada- Reflex 110
E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...
Ionuț- Reflex 57

Minciuna e un fel de piază rea –

Şi altora le-am scris, cu viaţa mea,
Poeme delirante…câte vrei!
N-am prea făcut eu nazuri la femei,
N-am prea iertat nimic din ce-a căzut
În plasa mea de înger încrezut
Şi vânzător de visuri într-un vers…
Am şi iubit, am şi urât din mers,
Am fost şi mângâiat, şi părăsit,
Ba,uneori, iubirea mi-a prăsit…
De am copii pe unde nu te-aştepţi
Dar niciun loc în oastea celor drepţi.
Spun toate-acestea ca să ştii că eşti
Nu cea dintâi, dar cea mai de-nţeles…
Destul te-am căutat şi te-am ales
Să te iubesc într-un amurg grăbit,
Cum, niciodată, poate, n-am iubit.
Mada- Balada pierderii de vreme

A fi iubit cu disperare
Şi-a nu iubi la fel, mereu
Nu-i nici o pierdere mai mare,
Nici un păcat nu e mai greu.
Se rupe sufletul în două
Şi cum să-l mai lipeşti la loc?
O parte-i brumă, alta-i rouă,
O alta-i beznă, alta-i foc.
Cum să priveşti de la distanţă
Înfrigurarea celui drag?
Un adevăr fără substanţă
Nu-i trece vieţii peste prag…
Rămâne doar ca o părere,
Ce-ar fi putut să-şi facă loc
Spre împlinire, prin durere,
Cu o fărâmă de noroc…
Dar cum uitarea ta de-o clipă
S-a întâmplat să-i stea în drum,
Iubirea nu-i decât risipă
Şi pierdere de timp şi scrum.
Ionuț- Reflex 90

O mie de motive aş avea

Să mai rămân la tine dar ce vrea
Trecuta mea făptură, nu-i decât
În stăpânirea stării de urât,
Peste-ntâmplări şi trupuri şi poveşti,
În timp ce tu, demult nu mai găseşti,
Chiar dacă te şi minţi, vreun argument
Să nu-i înalţi uitării monument,
Ştergându-mă din gând, definitiv,
Şi să invoci doar vara drept motiv.
Mada- Balada nopții de cristal
Puţină minciună, puţină candoare;
Uitarea nu plânge, prostia nu doare…
Se-ntâmplă atâtea căderi în ispită,
De parcă şi dogma ar fi toropită
Şi-ar trage să moară, sub zările ude;
Nimic nu se vede, nimic nu se-aude,
Nimic nu se-nalţă, nimic nu se-nclină
Puţină căinţă, puţină lumină,
Puţină iertare, puţină speranţă,
Formală şi goală şi-n van toleranţă…
Degeaba sunt lacrimi,când ziua-i pe ducă
Şi vine de-aiurea o noapte haiducă,
Absurdă şi oarbă şi tare-n secure,
Să ardă, să spargă, să taie, să fure
Puţinul pe care iubirea-l mai poartă,
În palmele sale, cu nume de soartă.
Ionuț - Ție

Din viaţă, în de moarte,

Din aproape-n departe,
De la dragoste la ură,
Tu, dintru-nceput măsură
Pentru toţi şi pentru toate...
Fără tine nu se poate
Întâmpla nimic sub stele,
Tu lumina vieţii mele,
Tu blestemul sau tu, leacul,
Pripa care naşte veacul,
Mâna care-adoarme clipa,
Tu, strânsura şi risipa,
Ţii în palmele-ţi fragile
Nopţi şi visuri, munci şi zile,
Vindecarea şi pierzarea,
Tu, limanul meu şi zarea,
Neclintirea mea şi zborul,
Tu, pustiul, tu, izvorul,
De la humă la idee,
Tu, întregul meu, Femeie!