MINISTERUL TRANSPORTURILOR, MINISTERUL TRANSPORTURILOR,

CONSTRUCğIILOR ùI TURISMULUI CONSTRUCğIILOR ùI TURISMULUI

COD DE PROIECTARE A CONSTRUCğIILOR

CU PEREğI STRUCTURALI DE BETON
COD DE PROIECTARE A CONSTRUCğIILOR ARMAT
CU PEREğI STRUCTURALI DE BETON ARMAT
INDICATIV CR 2 – 1 – 1.1.

Responsabil lucrare: Prof. dr. ing. Tudor POSTELNICU

Partea I Prevederi de proiectare

Elaboratori: Tudor POSTELNICU

Constantin PAVEL

Partea II Comentarii

Elaborator: Tudor POSTELNICU

 7. PREVEDERI CONSTRUCTIVE
CUPRINS 7.1. Materiale utilizate
7.2. Alcătuirea secĠiunii de beton a pereĠilor structurali. Dimensiuni minime
7.3. Armarea pereĠilor. Prevederi generale
7.4. Armarea în câmp a pereĠilor structurali
1. PROBLEME GENERALE
7.5. Armări locale ale elementelor verticale
1.1. Modul de aplicare
7.6. Armarea grinzilor de cuplare
1.2. RelaĠia cu alte prescripĠii
8. PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR
2. ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU
PREFABRICATE
2.1. DefiniĠii. Clasificări
8.1. Probleme generale
2.2. Alcătuirea generală a clădirilor úi dispoziĠia elementelor structurale verticale
8.2. Alcătuirea panourilor
2.3. Alcatuirea elementelor structurale
8.3. Îmbinările structurilor cu pereĠi din elemente prefabricate de beton armat
2.4. Planúee
2.5. Rosturi
9. INFRASTRUCTURI
2.6. Infrastructura
9.1. Probleme generale
2.7. Alcătuirea elementelor nestructurale
9.2. Tipuri de infrastructuri
9.3. IndicaĠii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii
3. EXIGENğE GENERALE DE PROIECTARE
9.4. Probleme specifice de alcătuire a elementelor infrastructurilor
3.1. Probleme generale
3.2. ExigenĠe privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de
ANEXA A
plastificare)
PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL
3.3. ExigenĠe de rezistenĠă úi de stabilitate
3.4. ExigenĠe de rigiditate
INDICAğII PRIVIND APLICAREA PREVEDERILOR CR 2 – 1 – 1.1.
3.5. ExigenĠe privind ductilitatea locală úi eliminarea ruperilor cu caracter neductil
COMENTARII
3.6. ExigenĠe specifice structurilor prefabricate
PROBLEME GENERALE
4. PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU
4.1. Stabilirea încărcărilor verticale
4.2. Dimensionarea preliminară a secĠiunilor pereĠilor EXIGENğE GENERALE
4.3. Dimensionarea preliminară a secĠiunilor grinzilor de cuplare PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE

5. CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI LA ACğIUNEA CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI LA ACğIUNEA
ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE
5.1. IndicaĠii generale CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI
5.2. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereĠi structurali
PREVEDERI CONSTRUCTIVE
5.3. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereĠii structurali din
acĠiunea încărcărilor verticale PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE
5.4. Metoda simplificată pentru determinarea eforturilor secĠionale, în domeniul INFRASTRUCTURI
elastic
5.5. Metode de calcul în domeniul postelastic BIBLIOGRAFIE

6. CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI

6.1. GeneralităĠi
6.2. Valorile eforturilor secĠionale de dimensionare
6.3. Efectul încărcărilor verticale excentrice
6.4. Dimensionarea secĠiunii de beton a pereĠilor structurali
6.5. Calculul armăturilor longitudinale úi transversale din pereĠii structurali
6.6. Calculul armăturilor din grinzile de cuplare
6.7. Calculul planúeelor ca diafragme orizontale
1. PROBLEME GENERALE 1.2.2 Metodele de proiectare seismică a structurilor cu pereĠi structurali de
beton armat, diferenĠiate în funcĠie de modul în care este modelată acĠiunea
seismică, de fidelitatea modelului de calcul în raport cu caracterul, în general,
1.1. Modul de aplicare spaĠial, dinamic úi neliniar al comportării structurale, precum úi de modul concret
în care sunt efectuate verificările ce privesc condiĠiile de conformare antiseismică
úi performanĠele răspunsului seismic, sunt cele prescrise la pct.2.3 úi tabelul 6.2
1.1.1 Prezentul Cod cuprinde prevederi referitoare la proiectarea construcĠiilor cu din Normativul P100/92, unde sunt precizate úi domeniile recomandabile de
pereĠi structurali de beton armat monolit úi/sau din elemente prefabricate. utilizare a acestor metode.
Prevederile privind alcătuirea de ansamblu úi calculul structurilor cu pereĠi, 1.2.3 Prevederile prezentului Cod vor fi completate după necesităĠi cu
cât úi detaliile de alcătuire constructivă úi de armare a pereĠilor, se referă la prevederile altor prescripĠii sub a căror incidenĠă se află construcĠiile proiectate,
tipurile uzuale de structuri care apar în mod curent la clădirile etajate civile sau cum sunt:
industriale, cu până la 20 de niveluri. - standardele referitoare la acĠiunile în construcĠii;
- standardele referitoare la proiectarea elementelor de beton armat din
Pentru alte categorii de construcĠii, cu forme, alcătuiri úi/sau solicitări
construcĠii civile úi industriale;
speciale, sau la clădiri mai înalte, prevederile prezentului Cod vor fi luate în
- standardele referitoare la calculul terenului de fundare;
considerare cu caracter orientativ.
- P59/80–“InstrucĠiunile tehnice pentru proiectarea úi executarea armării
1.1.2 În cazul construcĠiilor situate pe terenuri sensibile la umezire úi, în general, elementelor de beton cu plase sudate”;
pe terenuri la care pot apărea tasări diferenĠiale importante, este necesar ca, pe - NE012/99–“Cod de practică pentru executarea lucrărilor de beton úi beton
lângă respectarea prevederilor prezentului Cod, să se prevadă úi măsuri armat”;
suplimentare de alcătuire, dimensionare úi armare corespunzătoare condiĠiilor de - NP 112/04–“Normativ pentru proiectarea de fundare directă”.
fundare respective. Aceste măsuri nu fac obiectul prezentei prescripĠii.
1.1.3 Alcătuirea constructivă a structurilor cu pereĠi de beton armat va fi pusă de
acord cu procedeele de execuĠie folosite (sistemul de cofraj utilizat pentru pereĠii
verticali din beton armat monolit, sau realizaĠi din panouri mari prefabricate,
modul de execuĠie al planúeelor etc.).
Se va urmări ca tehnologia de execuĠie să nu afecteze comportarea
structurală avută în vedere la proiectare.
1.1.4 Prevederile prezentului Cod trebuie interpretate ca având un caracter
minimal. De la caz la caz, proiectanĠii de structuri pot aplica úi alte metode de
calcul úi pot lua úi alte măsuri constructive pentru obĠinerea nivelului dorit de
siguranĠă.

1.2. RelaĠia cu alte prescripĠii

1.2.1 Sub aspectul măsurilor de protecĠie seismică, prezentul Cod de proiectare

este bazat pe prevederile normativului P100/1992, faĠă de care cuprinde detalieri
úi precizări suplimentare.
Proiectarea structurilor cu pereĠi de beton armat va fi orientată pe
satisfacerea exigenĠelor structurale (vezi cap.3):
- conformarea generală favorabilă a construcĠiei;
- asigurarea unei rigidităĠi suficiente la deplasări laterale;
- impunerea unui mecanism structural favorabil de disipare a energiei sub
acĠiuni seismice de intensitate ridicată.

1.1 1.2
2. ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU
2.1. DefiniĠii. Clasificări
2.1.1 ConstrucĠiile cu pereĠi structurali sunt cele la care elementele structurale
verticale sunt constituite în totalitate sau parĠial din pereĠi de beton armat turnaĠi
monolit sau realizaĠi din elemente prefabricate.
La aceste structuri este necesară realizarea planúeelor ca diafragme
orizontale, care asigură deformarea solidară în preluarea forĠelor orizontale (din
acĠiunea cutremurului sau a vântului) a elementelor verticale structurale – pereĠi
sau stâlpi.
2.1.2 După modul de participare a pereĠilor la preluarea încărcărilor verticale úi
orizontale, sistemele structurale se clasifică în următoarele categorii:
A. Sisteme cu pereĠi structurali, la care rezistenĠa la forĠe laterale este
asigurată, practic, în totalitate de către pereĠi structurali de beton armat. Structura
mai poate cuprinde úi alte elemente structurale cu rol numai în preluarea
încărcărilor verticale, a căror contribuĠie în preluarea forĠelor laterale poate fi
neglijată.
B. Sisteme mixte (duale) la care pereĠii structurali conlucrează cu cadre de
beton armat în preluarea forĠelor laterale.
2.1.3 PereĠii structurali se clasifică în:
- pereĠi în consolă individuali (necuplaĠi), legaĠi numai prin placa planúeului;
- pereĠi cuplaĠi, constituiĠi din doi sau mai mulĠi montanĠi (pereĠi în consolă)
conectaĠi într-un mod regulat prin grinzi (grinzi de cuplare) proiectate, după
caz, pentru a avea o comportare ductilă sau în domeniul elastic.
- pereĠii asamblaĠi sub forma unor tuburi perforate sau nu.
2.2. Alcătuirea generală a clădirilor úi dispoziĠia elementelor structurale
verticale
2.2.1 La stabilirea formei úi a alcătuirii de ansamblu a construcĠiilor se vor alege,
de preferinĠă, contururi regulate în plan, compacte úi simetrice, evitându-se
disimetriile pronunĠate în distribuĠia volumelor, a maselor, a rigidităĠilor úi a
capacităĠilor de rezistenĠă ale pereĠilor úi a celorlalte subsisteme structurale, în
cadrul aceluiaúi tronson de clădire, în vederea limitării efectelor de torsiune
generală sub acĠiunea seismică úi a altor efecte de interacĠiune defavorabile.
Prin alcătuirea structurii se va realiza un traseu sigur, cât mai scurt, al
încărcărilor verticale úi orizontale, de la locul unde sunt aplicate la terenul de
fundare.
2.1
La stabilirea configuraĠiei structurii úi a pereĠilor structurilor se vor respecta
prevederile paragrafelor 4.1 úi 4.3 din normativul P100/92 úi prevederile
suplimentare prezentate în continuare.
2.2.2 În cadrul aceluiaúi tronson, suprafaĠa planúeului la fiecare nivel va fi pe cât
posibil aceeaúi, iar distribuĠia în plan a pereĠilor va fi, de regulă, aceeaúi la toate
nivelurile, astfel ca acestea să se suprapună pe verticală. Se admit retrageri la
ultimele niveluri, inclusiv cu suprimări parĠiale sau totale ale unor pereĠi, urmărind
să se evite apariĠia unor disimetrii importante de mase úi de rigidităĠi.
Dimensiunile úi armarea pereĠilor se vor păstra, de regulă, constante pe
înălĠimea clădirii. La clădiri cu înălĠimi mari dimensiunile se pot micúora gradat,
fără salturi bruúte importante, la unul, două din niveluri.
2.2.3 În cazul când la parter sau la alte niveluri intervine necesitatea de a se
crea spaĠii libere mai mari decât la etajele curente, se poate accepta suprimarea
unor pereĠi. Se vor lua măsuri pentru a menĠine úi la aceste niveluri capacităĠi
suficiente de rigiditate, de rezistenĠă úi de ductilitate pe ambele direcĠii prin
continuarea până la fundaĠii a celorlalĠi pereĠi úi prin alcătuirea adecvată a
stâlpilor de la baza pereĠilor întrerupĠi.
2.2.4 La dispunerea pereĠilor în plan se va urmări să se evite efectele negative
rezultate din apariĠia unor excentricităĠi suplimentare ca urmare a plastificării
nesimultane a unor pereĠi la acĠiunea cutremurului după anumite direcĠii. De
asemenea, la poziĠionarea pereĠilor în plan se va urmări ca cerinĠele de ductilitate
să fie cât mai uniform distribuite în pereĠii structurii.
2.2.5 Amplasarea în plan a pereĠilor structurali va urmări cu prioritate
posibilitatea obĠinerii unui sistem avantajos de fundaĠii (incluzând, dacă este
necesar, pereĠii de la subsol úi/sau de la alte niveluri de la partea inferioară), în
măsură să realizeze un transfer cât mai simplu úi mai avantajos al eforturilor de
la baza pereĠilor la terenul de fundare.
2.2.6 PereĠilor structurali cărora le revin cele mai mari valori ale forĠelor
orizontale trebuie să li se asigure o încărcare gravitaĠională suficientă (să fie
suficient “lestaĠi”) astfel încât să se poată obĠine condiĠii avantajoase de preluare
a solicitărilor din încărcări orizontale úi de transmitere a acestora la terenul de
fundare.
2.2.7 La construcĠiile cu forma în plan dreptunghiulară, pereĠii structurali se vor
dispune, de regulă, după două direcĠii perpendiculare între ele. Se recomandă ca
rigidităĠile de ansamblu ale structurii după cele două direcĠii să fie de valori
apropiate între ele.
La clădirile de alte forme, aceleaúi cerinĠe se pot realiza úi prin dispunerea
pereĠilor după direcĠiile principale determinate de forma clădirii.
2.2.8 Se va urmări ca rezultantele încărcărilor verticale (gravitaĠionale) care
acĠionează pereĠii unei structuri să nu ducă la excentricităĠi mari cu acelaúi sens
faĠă de centrele de greutate ale pereĠilor respectivi, neechilibrate pe ansamblul
structurii la fiecare nivel.
2.2
2.2.9 Dintre pereĠii interiori, se recomandă să fie folosiĠi ca pereĠi structurali cu Grinda de cuplare
precădere aceia care separă funcĠiuni diferite sau care trebuie să asigure o 2.3.3 Grinzile de cuplare vor avea
izolare fonică sporită, necesitând ca atare grosimi mai mari úi care, în acelaúi
grosimea egală cu aceea a
timp, nu prezintă goluri de uúi sau la care acestea sunt în număr redus. Din inimii pereĠilor verticali sau,
această categorie fac parte:
dacă este necesar, dimensiuni
- la clădirile de locuit, pereĠii dintre apartamente úi pereĠii casei scării; mai mari decât aceasta Grinzi de cuplare
- la clădirile administrative, pereĠii de la nucleul de circulaĠie verticală úi de la
(fig.2.2). În acest ultim caz
grupurile sanitare, etc.
marginile dinspre gol ale
2.2.10 PereĠii exteriori pot fi realizaĠi din beton armat úi utilizaĠi ca pereĠi pereĠilor vor avea cel puĠin
structurali, cu condiĠia asigurării izolării lor termice prin placare, la exterior, cu un grosimea grinzilor (vezi úi Fig.2.2
material termoizolator. Aceúti pereĠi pot fi din beton armat monolit sau din 7.2.4).
elemente prefabricate.
2.2.11 La proiectarea structurilor cu pereĠi structurali se va avea în vedere în
afara situaĠiei construcĠiei în faza de exploatare úi situaĠiile care apar pe
parcursul execuĠiei, în care lipsa unor elemente încă neexecutate (de exemplu, a 2.3.4 În situaĠiile în care se urmăreúte
planúeelor) pot impune măsuri suplimentare în vederea asigurării stabilităĠii úi obĠinerea unor elemente structurale cu
capacităĠii de rezistenĠă necesare ale pereĠilor. capacităĠi sporite de rigiditate úi de rezistenĠă
(de exemplu, pentru realizarea unei
comportări de element cu secĠiune tubulară
2.3. Alcătuirea elementelor structurale închisă la unele nuclee de pereĠi) se
recomandă decalarea golurilor pe înălĠimea
2.3.1 Pentru elementele structurale verticale, pereĠi individuali sau pereĠi cuplaĠi, clădirii, în mod ordonat, ca în fig.2.3.
se vor alege, de preferinĠă, forme de secĠiuni cât mai simple (fig.2.1).

Astfel, se va urmări realizarea pereĠilor cu

secĠiuni lamelare sau întărite la extremităĠi, în
funcĠie de necesităĠi, prin bulbi úi tălpi cu
dezvoltări limitate úi se vor evita, pe cât posibil,
secĠiunile cu tălpi ample, rezultate din
intersecĠia pereĠilor de pe cele două direcĠii
principale ale clădirii.
Fig.2.1
În cazul construcĠiilor cu pereĠi structurali deúi, dezideratul menĠionat mai
sus se poate realiza printr-o dispunere judicioasă a golurilor úi prin eventuala
fragmentare a pereĠilor.
2.3.2 Se vor adopta, când funcĠiunea clădirii o impune, úiruri de goluri
suprapuse, cu dispoziĠie ordonată, conducând la pereĠi formaĠi din plinuri
verticale (montanĠi), legate între ele prin grinzi (rigle) de cuplare având
configuraĠia generală a unor cadre etajate.
Fig.2.3
2.4. Planúee
2.4.1 Planúeele vor fi astfel alcătuite încât să asigure satisfacerea exigenĠelor
funcĠionale (de exemplu, cele de izolare fonică), precum úi cele de rezistenĠă úi
de rigiditate, pentru încărcări verticale úi orizontale.
Modul de alcătuire al planúeelor se va corela cu distanĠele dintre pereĠii
structurali astfel încât planúeele să rezulte, practic, indeformabile pentru încărcări
în planul lor.
2.4.2 Planúeele pot fi realizate úi din elemente prefabricate, cu condiĠia ca
soluĠiile de îmbinare să asigure planúeului exigenĠele menĠionate la 2.4.1.
2.4.3 Se va urmări ca prin forma în plan aleasă pentru planúeu úi prin
dispunerea adecvată a golurilor cu diferite destinaĠii (pentru scări, lifturi, instalaĠii,
echipamente) să nu se slăbească exagerat planúeul după anumite secĠiuni, în
care să apară riscul de rupere la acĠiunea unor cutremur de intensitate mare.

2.3 2.4
2.5. Rosturi
2.5.1 Se vor prevedea, după necesităĠi, rosturi de dilatare-contracĠie, rosturi
seismice úi/sau rosturi de tasare.
Se va urmări ca rosturile să cumuleze două sau toate cele trei roluri menĠionate.
2.5.2 În vederea reducerii sub limite semnificative, din punct de vedere structural,
a eforturilor din acĠiunea contracĠiei betonului úi a variaĠiilor de temperatură,
precum úi a torsiunii generale la acĠiuni seismice, lungimea “L” a tronsoanelor de
clădire, ca úi lungimea “l” între capetele extreme ale pereĠilor (fig.2.4) nu vor
depăúi, de regulă, valorile date în tabelul 1.
Fig.2.4
Tabelul 1
Tipuri de planúeu L (m) l (m)
Planúeu din beton armat monolit sau planúeu cu alcătuire
60 50
mixtă (din predale prefabricate cu o placă de beton armat)
Planúeu prefabricat cu o suprabetonare de 6-7 cm 70 60
DistanĠa dintre rosturi poate fi mai mare decât cea din tabelul 1, dacă se iau
măsuri constructive speciale (utilizarea de betoane cu contracĠie foarte mică,
armări puternice, adoptarea unor rosturi de lucru deschise timp suficient etc.)
úi/sau se justifică prin calcul că se poate controla adecvat procesul de fisurare.
2.5.3 Dispunerea rosturilor seismice úi lăĠimea acestora vor respecta prevederile
din paragraful 4.4 al normativului P100/92.
În cazul unor tronsoane de clădire vecine, cu înălĠime úi alcătuire similare,
lăĠimea rostului poate fi redusă până la dimensiunea minimă realizabilă
constructiv.
2.5
2.5.4 În cazul în care construcĠia este alcătuită din corpuri cu mase pronunĠat
diferite (de exemplu, au înălĠimi foarte diferite), sau când acestea sunt fundate pe
terenuri cu proprietăĠi substanĠial diferite, rosturile vor traversa úi fundaĠiile,
constituind úi rosturi de tasare.
2.6. Infrastructura
2.6.1 PereĠii structurali, individuali (în consolă) sau cuplaĠi, vor fi prevăzuĠi la
partea lor inferioară cu elemente structurale care să permită transmiterea
adecvată a solicitărilor pereĠilor la terenul de fundare.
Ansamblul acestor elemente structurale, care pe lângă fundatii, poate
include, atunci când există, pereĠii subsolului sau a mai multor niveluri de la baza
structurii, alcătuieúte infrastructura construcĠiei.
În raport cu mărimea solicitărilor care apar la baza pereĠilor structurali úi
configuraĠia pereĠilor subsolului se pot prevedea diferite soluĠii, dintre care cele
mai importante sunt:
a) FundaĠii izolate de tipul celor adoptate în cazul stâlpilor structurilor în cadre,
dar cu proporĠii úi dimensiuni corelate cu mărimea eforturilor din pereĠii
structurali.
Un tip special de fundaĠii din această categorie îl constituie fundaĠiile realizate
sub pereĠi care se pot roti liber la bază (vezi fig.9.8), de exemplu fundaĠii cu
cuzinet úi bloc de beton simplu.
b) Grinzi de fundaĠii pe una sau două direcĠii, constituind fundaĠiile comune
pentru mai mulĠi pereĠi.
c) Infrastructuri realizate sub forma unor cutii închise cu mare rigiditate úi cu
mare capacitate de rezistenĠă la încovoiere, forĠă tăietoare úi torsiune,
alcătuite din planúeul peste subsol, pereĠii subsolului, fundaĠiile úi radierul
(eventual placa pardoseală de beton armat).
2.7. Alcătuirea elementelor nestructurale
2.7.1 Se recomandă utilizarea elementelor de compartimentare uúoare, care să
poată fi modificate sau înlocuite pe durate de exploatare a construcĠiilor úi care
să fie cât mai puĠin sensibile la deplasări ale construcĠiei în planul lor.
2.7.2 În cazul pereĠilor executaĠi din materiale rezistente (de exemplu, din
zidărie de cărămidă) se va urmări, ca prin alcătuirea lor (dimensiuni, poziĠia úi
dimensiunea golurilor) úi modul lor de prindere de elementele structurale, să se
evite realizarea unor interacĠiuni nefavorabile úi să se asigure limitarea
degradărilor în pereĠi în conformitate cu prevederile normativului de proiectare
antiseismică.
2.6
3. EXIGENğE GENERALE DE PROIECTARE
3.1. Probleme generale
Proiectarea construcĠiilor cu pereĠi structurali trebuie să urmărească
satisfacerea tuturor exigenĠelor specifice de diferite naturi (funcĠionale,
structurale, estetice, de încadrare în mediul construit, de execuĠie, de întreĠinere
úi de reparare/consolidare etc.), în funcĠie de condiĠiile concrete pe amplasament
(geotehnice, climatice, seismice, vecinătatea cu alte construcĠii, etc.) úi de
importanĠa construcĠiei. Astfel se poate asigura o comportare favorabilă în
exploatare, cu un nivel controlat de siguranĠă.
Satisfacerea exigenĠelor structurale referitoare la preluarea acĠiunilor de
diferite categorii, în particular a celor seismice, se realizează prin:
- concepĠia generală de proiectare a structurii privind mecanismul structural de
deformare elasto-plastica (si implicit de disipare de energie);
- o modelare fidelă în raport cu comportarea reală úi utilizarea unor metode de
calcul adecvate pentru determinarea eforturilor úi dimensionarea elementelor
structurale;
- respectarea prevederilor prezentului Ghid úi ale celorlalte prescripĠii sub
incidenĠa cărora se află construcĠia, referitoare la calculul, alcătuirea úi
execuĠia tuturor elementelor structurale úi nestructurale.
3.2. ExigenĠe privind mecanismul structural de disipare a energiei
(mecanismul de plastificare)
ObĠinerea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil sub
acĠiuni seismice de intensitate ridicată în cazul construcĠiilor cu pereĠi structurali
de beton armat implică:
- dirijarea deformaĠiilor plastice în grinzile de cuplare úi la baza pereĠilor;
- cerinĠe de ductilitate moderate úi cât mai uniform distribuite în ansamblul
structurii;
- capacităĠi de deformare postelastică substanĠiale úi comportare histeretică
stabilă în zonele plastice;
- eliminarea ruperilor premature, cu caracter fragil, datorate pierderii
ancorajelor, acĠiunii forĠelor tăietoare, etc.;
- eliminarea apariĠiei unor fenomene de instabilitate care să nu permită
atingerea capacităĠilor de rezistenĠă proiectate.
De regulă, prin proiectarea structurală trebuie să se asigure o comportare
în domeniul elastic pentru planúee úi sistemul infrastructurii cu fundaĠiile aferente.
ModalităĠile practice de impunere a mecanismelor de plastificare adecvate sunt
prezentate la 6.2.
3.1
3.3. ExigenĠe de rezistenĠă úi de stabilitate
ExigenĠele de rezistenĠă impun ca acĠiunile seismice de intensitate mare
să nu reducă semnificativ capacitatea de rezistenĠă a secĠiunilor celor mai
solicitate ale structurii.
Practic, se consideră că cerinĠele de rezistenĠă sunt satisfăcute, dacă în
toate secĠiunile capacitatea de rezistenĠă, evaluată pe baza prevederilor din
STAS 10107/0-90, cu precizările din prezentul Cod úi în condiĠiile respectării
regulilor de alcătuire prevăzute de acestea, este superioară, la limită egală, cu
valorile de calcul maxime ale eforturilor secĠionale.
Elementele structurale trebuie înzestrate cu rezistenĠă necesară în toate
secĠiunile, astfel încât să fie posibil un traseu complet, fără întreruperi úi cât mai
scurt, al încărcărilor de la locul unde sunt aplicate până la fundaĠii.
ExigenĠele de stabilitate impun evitarea pierderii stabilităĠii formei (voalării)
pereĠilor în zonele puternic comprimate úi eliminarea fenomenelor de răsturnare
datorate unei suprafeĠe de rezemare pe teren insuficiente.
Tot în categoria fenomenelor de instabilitate, care trebuie evitate, se
încadrează úi situaĠiile în care distribuĠia în plan a pereĠilor duce la excentricităĠi
exagerate ale centrului maselor în raport cu centrul de rigiditate al pereĠilor
structurali, în absenĠa unor pereĠi care să preia în mod eficient momentele de
torsiune generală (vezi 2.2.1; 2.2.4).
3.4. ExigenĠe de rigiditate
ConstrucĠiile cu pereĠi structurali vor fi prevăzute prin proiectare cu o
rigiditate la deplasări laterale în acord cu prevederile normativului de proiectare
seismică.
De asemenea, rigiditatea pereĠilor structurali trebuie să fie suficient de
mare pentru a asigura úi condiĠia de necoliziune la rosturi a tronsoanelor de
clădire vecine, cu caracteristici de vibraĠie pronunĠat diferite.
3.5. ExigenĠe privind ductilitatea locală úi eliminarea ruperilor cu caracter
neductil
CondiĠia de ductilitate în zonele plastice ale structurilor cu pereĠi de beton
armat are în vedere asigurarea unei capacităĠi suficiente de rotire postelastică în
articulaĠiile plastice, fără reduceri semnificative ale capacităĠii de rezistenĠă în
urma unor cicluri ample de solicitare seismică.
În mod practic condiĠia de ductilitate locală se exprimă printr-un criteriu de
limitare a înălĠimii relative a zonei comprimate a secĠiunilor sau, în cazul
3.2
elementelor verticale, pentru evaluări preliminare, printr-un criteriu echivalent, 4. PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR
mai aproximativ, de limitare a efortului unitar mediu de compresiune. STRUCTURALE
În vederea mobilizării capacităĠii de ductilitate la solicitarea de încovoiere
cu sau fără efort axial, se va asigura, prin dimensionare, un grad superior de
siguranĠă faĠă de ruperile cu caracter fragil sau mai puĠin ductil, cum sunt: 4.1. Stabilirea încărcărilor verticale
- ruperea la forĠă tăietoare în secĠiunile înclinate;
- ruperea la forĠele de lunecare, în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor
secĠiuni prefisurate; Valorile încărcărilor verticale se stabilesc pe baza prevederilor
- pierderea aderenĠei betonului la suprafaĠa armăturilor în zonele de ancorare standardelor de acĠiuni, corespunzător grupării fundamentale sau speciale de
úi de înnădire; încărcări, după caz.
- ruperea zonelor întinse armate sub nivelul corespunzător eforturilor de Valorile eforturilor axiale din pereĠi úi din celelalte elemente verticale ale
fisurare. structurii, provenite din încărcările verticale, se determină pe baza suprafeĠelor
În acelaúi scop sunt necesare măsuri pentru evitarea fenomenului de aferente secĠiunilor acestora, în funcĠie de alcătuirea (modul de descărcare)
pierdere a stabilităĠii zonelor comprimate de beton úi a armăturilor comprimate planúeelor (vezi pct.5.3).
(vezi pct.4.2.3 úi 6.4.1).
4.2. Dimensionarea preliminară a secĠiunilor pereĠilor
3.6. ExigenĠe specifice structurilor prefabricate
4.2.1 Aria totală a inimilor pereĠilor pe o direcĠie (în m2) va fi, de regulă, cel puĠin
Proiectarea structurilor rezultate din asamblarea unor elemente cea dată de relaĠia:
prefabricate de perete, de suprafaĠă sau liniare, trebuie să urmărească obĠinerea Į k s n A pl
unei comportări practic identice cu cea structurilor similare realizate din beton ¦A bi ≥
120
(4.1)
armat monolit.
în care:
În acest scop, îmbinările verticale, orizontale sau după alte direcĠii, între
elementele prefabricate vor trebui să fie solicitate în domeniul elastic, sub ¦ A bi = aria inimilor, în secĠiune orizontală, ale tuturor pereĠilor structurali, cu
încărcările care corespund stadiului ultim pentru structura în ansamblu. contribuĠie semnificativă în preluarea forĠelor orizontale, orientaĠi paralel
Valorile forĠelor de lunecare úi ale celorlalte forĠe care intervin la cu acĠiunea forĠelor orizontale;
dimensionarea elementelor de îmbinare vor fi cel puĠin egale cu valorile asociate α = coeficient de importanĠă a construcĠiei, conform P100/1992;
mecanismului de plastificare structural. ks = coeficientul zonei seismice de calcul, conform P100/1992;
Apl = aria suprafeĠei planúeului în m2;
n = numărul de niveluri de clădire (numărul de planúee) situate deasupra
secĠiunii considerate.

4.2.2 Grosimea pereĠilor va fi cel puĠin 15 cm. La clădiri cu până la 10÷12

niveluri se recomandă să se păstreze dimensiuni constante ale secĠiunilor
pereĠilor pe toată înălĠimea.
4.2.3 Aria bulbilor sau tălpilor At prevăzute la capetele secĠiunii pereĠilor cu aria
inimii Ai va respecta relaĠiile:
At
n o ≤ 1,5 + 0.35 (4.2)
Ai
pentru zonele seismice de calcul A ÷ D úi

3.3 4.1
 n o ≤ 1,5
At
+ 0.50 (4.3)
5. CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI
Ai LA ACğIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE
pentru zonele seismice de calcul E úi F.
S-a notat: 5.1. IndicaĠii generale
N
no = (4.4)
b h Rc 5.1.1 Calculul elementelor structurale ale construcĠiilor cu pereĠi de beton armat
se face pentru grupările fundamentală úi specială de încărcări.
unde N este efortul axial de compresiune în pereĠi, b úi h dimensiunile inimii
peretelui, iar Rc rezistenĠa de calcul a betonului la compresiune. Pentru clădirile curente sub aspectul regimului de înălĠime, al valorilor
încărcărilor gravitaĠionale, gruparea specială, incluzând acĠiunea seismică, este
RelaĠiile (4.2) úi (4.3) servesc úi la evidenĠierea situaĠiilor în care apare
cea care dimensionează, de regulă, în condiĠiile aplicării prescripĠiilor din Ġara
necesitatea prevederii de bulbi sau tălpi la extremităĠile pereĠilor.
noastră, elementele structurale verticale.
În cadrul prezentului Cod de proiectare se are în vedere, cu prioritate,
4.3. Dimensionarea preliminară a secĠiunilor grinzilor de cuplare calculul în gruparea specială de încărcări pentru aceste elemente.
5.1.2 Proiectarea seismică a structurilor cu pereĠi structurali, pe baza prezentei
4.3.1 ÎnălĠimea grinzilor de cuplare la clădirile obiúnuite se va lua egală cu prescripĠii, are în vedere un răspuns seismic neliniar al ansamblului
dimensiunea plinului de deasupra golurilor de uúi úi ferestre. suprastructură-infrastructură-teren de fundare, implicând absorbĠia úi disiparea
4.3.2 LăĠimea grinzilor se va lua egală, de regulă, cu grosimea pereĠilor. de energie prin deformaĠii postelastice. Astfel:
a) Se urmăreúte, de regulă, localizarea deformaĠiilor postelastice în elementele
suprastructurii. Prevederile din prezentul Cod de proiectare au în vedere
asigurarea unei comportări ductile pentru aceste elemente;
b) În cazuri speciale se admite să se realizeze ansamblul structural astfel încât
deformaĠiile postelastice să se dezvolte cu prioritate în elementele
infrastructurii.
În situaĠiile în care se optează pentru această soluĠie se vor lua măsurile de
ductilizare necesare ale elementelor structurale respective, cu reducerea
corespunzătoare a cerinĠelor de ductilitate pentru elementele suprastructurii.
c) În situaĠiile în care soluĠiile de la punctele a) úi b) nu se pot realiza, de
exemplu în cazul unor construcĠii ce urmează să se execute în spaĠiile limitate
dintre alte construcĠii existente (care nu permit dezvoltarea suprafeĠei de
rezemare a structurii), se pot admite deformaĠii inelastice limitate úi în terenul
de fundare, controlate prin procedee de calcul adecvate. ùi în aceste cazuri
se pot diminua măsurile de ductilizare ale elementelor structurale, deoarece
cerinĠele de ductilitate ale acestora sunt mai mici decât cele corespunzătoare
construcĠiilor obiúnuite.
În situaĠiile în care se optează pentru abordări de tip b) úi/sau c) trebuie să
existe condiĠii de acces úi de intervenĠie la elementele proiectate pentru a lucra
ca elemente disipative.
Dirijarea deformaĠiilor neliniare în unul sau mai multe din cele trei părĠi ale
ansamblului suprastructură-infrastructură-teren de fundare se va face prin
metode de calcul omologate. Corelarea capacităĠilor de rezistenĠă ale celor trei

4.2 5.1
componente se va face pe baza valorilor medii ale rezistenĠei betonului, armăturii
de oĠel úi, respectiv, a terenului de fundare.
5.1.3 În condiĠiile în care abordarea unui calcul structural, care să reflecte
întreaga complexitate a comportării structurale, nu este încă practic posibilă
decât pentru cazuri particulare, pentru construcĠiile curente se vor utliza
metodele de calcul din categoria A, conform P100/1992, care admit următoarele
simplificări principale:
a) Calculul la acĠiunea seismică se face la încărcările de calcul stabilite conform
capitolului 5 din normativul P100/1992, aplicate static pe structura
considerată ca având o comportare elastică;
b) Dirijarea formării unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil, cu
deformaĠii plastice dezvoltate în grinzile de cuplare úi la baza pereĠilor
structurali, se face prin dimensionarea elementelor structurale la valorile de
eforturi prescrise în paragraful 6.2 în prezentul Cod de proiectare;
c) CerinĠele de ductilitate se consideră implicit satisfăcute prin respectarea
condiĠiilor de calcul úi de alcătuire constructivă, date în prezentul Cod de
proiectare;
d) În cazul clădirilor cu forme regulate, cu elementele structurale (pereĠi,
eventual cadre) orientate pe două direcĠii principale de rigiditate ale structurii,
calculul se efectuează separat pe cele două direcĠii. În cazul în care
elementele structurale verticale sunt orientate pe direcĠii care diferă de
direcĠiile principale ale construcĠiei, calculul se efectuează pe mai multe
direcĠii stabilite ca potenĠial nefavorabile din punct de vedere al comportării
structurale la acĠiuni orizontale;
e) DeformaĠiile planúeelor se consideră neglijabile în raport cu deformaĠiile
pereĠilor.
Prevederile din prezentul Cod de proiectare se referă la cazurile în care
aceste simplificări pot fi acceptate.
În aceste condiĠii, pentru calculul unei structuri cu pereĠi structurali la
acĠiunea încărcărilor verticale úi orizontale sunt necesare următoarele operaĠii
principale:
(i) Alcătuirea iniĠială a structurii (dispunerea pereĠilor structurali, alegerea
formei secĠiunilor, a dimensiunilor elementelor structurale etc.), inclusiv ale
infrastructurii;
(ii) Modelarea structurii pentru calcul (stabilirea secĠiunilor active ale pereĠilor
structurali, pentru fiecare direcĠie de acĠiune a încărcărilor orizontale úi ale
grinzilor de cuplare, conform prevederilor paragrafului 5.2);
(iii) Stabilirea nivelului la care se consideră încastrarea pereĠilor (conform
cap.9);
5.2
(iv) Determinarea încărcărilor verticale aferente fiecărui perete structural úi a
eforturilor secĠionale de compresiune produse de aceste încărcări
(conform paragrafului 5.3);
(v) Verificarea preliminară a secĠiunilor pereĠilor structurali pe baza criteriilor
din cap.4 din prezentul Cod de proiectare úi eventual modificarea
acestora (prin mărirea grosimii inimii, prevederea de bulbi la capetele
libere, mărirea clasei betonului de la nivelurile inferioare ale clădirilor cu
înălĠimi mari etc.);
(vi) Determinarea caracteristicilor de rigiditate ale pereĠilor structurali pentru
fiecare direcĠie de acĠiune a încărcărilor orizontale (conform paragrafelor
5.2 úi 5.4).
(vii) Stabilirea încărcărilor orizontale de calcul conform cap.5 din P100/1992;
(viii) Determinarea eforturilor secĠionale din acĠiunea încărcărilor orizontale. Se
recomandă calculul cu programe de calcul automat care să ia în
considerare comportarea spaĠială a structurii. În cazurile precizate la
paragraful 5.4.3 referitoare la structurile ordonate, cu alcătuire monotonă
pe verticală úi cu înălĠimi mici úi medii (≤ 9 niveluri), se pot aplica metodele
simplificate prezentate în anexă, efectuând calculul manual sau automat
printr-un program bazat pe ipotezele simplificate respective;
(ix) Determinarea eforturilor secĠionale de dimensionare din încărcările
orizontale pe baza prevederilor paragrafului 6.2;
(x) În cazurile speciale când încărcările verticale se aplică cu excentricităĠi
pronunĠate (de exemplu, construcĠii cu balcoane în consolă pe o singură
parte a clădirii, construcĠii cu nucleu de pereĠi încărcat excentric etc.),
determinarea pe aceeaúi schemă de calcul úi a eforturilor secĠionale din
aceste încărcări, care se însumează cu eforturile produse de încărcările
orizontale;
În situaĠiile obiúnuite, la structuri ordonate úi simetrice, eforturile de
încovoiere din pereĠi, produse de încărcările verticale nu au, de regulă,
valori semnificative úi pot fi neglijate.
(xi) Calculul úi armarea grinzilor de cuplare, la încovoiere úi la forĠă tăietoare
(conform prevederilor de la 6.6);
(xii) Calculul úi armarea elementelor verticale la compresiune (întindere)
excentrică, la forĠă tăietoare în secĠiuni înclinate úi în rosturile de turnare
(luându-se ca referinĠă prevederile din STAS 10107/0-90 úi totodată luând
în calcul úi prevederile de la paragraful 6.5 din prezentul Cod de
proiectare);
(xiii) Calculul, în cazul structurilor prefabricate, al îmbinărilor verticale úi
orizontale ale pereĠilor úi al îmbinărilor dintre planúeu úi pereĠii structurali
(conform 6.5.2 úi 6.5.3);
(xiv) Determinarea eforturilor în diafragmele orizontale formate de planúee úi
calculul armăturilor necesare (conform 6.7);
5.3
(xv) Alcătuirea pereĠilor structurali úi a grinzilor de cuplare (conform cap.7). două direcĠii, fig.5.1b), lăĠimea activă bp de conlucrare a tălpilor este dată de
(xvi) Evaluarea iniĠială a dimensiunilor elementelor infrastructurii úi a fundaĠiilor; relaĠia (5.1):

(xvii) Modelarea infrastructurii pentru calcul: stabilirea încărcărilor (a forĠelor de b p = b + ∆b st + ∆b dr (5.1)

legătură cu suprastructura úi cu terenul), modelarea legăturilor structurale
unde ∆b se stabileúte pe baza relaĠiilor (fig.5.2):
ale elementelor infrastructurii etc.;
hi
(xviii) Calculul eforturilor secĠionale în elementele infrastructurilor prin metode de ∆b = lo ≤ 1,5 hi (5.2)
calcul (de regula cu programe de calcul automat) compatibile modelului de hi + hi +1
calcul stabilit la xvii);
úi ∆b ≤ distanĠa până la primul gol (până la marginea peretelui).
Atunci când este posibil, este preferabil să se utilizeze un model complet
al construcĠiei, incluzând elementele suprastructurii, ale infrastructurii úi a
terenului de fundare.
(xix) Calculul de dimensionare a elementelor infrastructurii úi al fundaĠiilor.

5.2. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereĠi structurali

5.2.1 SecĠiunile de calcul (active) ale pereĠilor structurali

În calculul simplificat admis pentru structurile cu pereĠi structurali,
constând în calcule independente pe două sau mai multe direcĠii, problema
secĠiunilor active ale pereĠilor (a conlucrării tălpilor cu inima pereĠilor) intervine la: Fig.5.2
(i) Evaluarea rigidităĠilor la deplasare laterală úi implicit la stabilirea eforturilor S-a notat:
secĠionale din acĠiunea forĠelor orizontale care revin pereĠilor structurali; b = grosimea inimii;
(ii) Determinarea încărcărilor verticale aferente pereĠilor structurali; hi ,hi+1= înălĠimile secĠiunilor unor pereĠi paraleli consecutivi;
lo = distanĠa liberă între doi pereĠi consecutivi.
(iii) Evaluarea momentelor capabile úi a forĠei tăietoare de calcul, asociate
La structurile cu etaje Grinzi de cuplare
capacităĠii de rezistenĠă la încovoiere cu efort axial. rigide si rezistente
înalte úi goluri relativ mici se
(iv) Evaluarea ductilităĠilor secĠionale; recomandă considerarea în
În cazul în care talpa este constituită dintr-un bulb (fig.5.1a), lăĠimea activă calcul a peretelui ca element
bp se ia egală cu lăĠimea reală a bulbului, Bp. unic, cu secĠiunea
indeformabilă, cu condiĠia
asigurării, prin modul de
alcătuire al grinzilor de
cuplare rigide, a unei
comportări în domeniul elastic
a acestor grinzi.
În situaĠiile în care
Fig.5.3
pereĠii se intersectează
formând un nucleu, întreg
nucleul poate fi considerat un
element unic (fig. 5.3).
Fig.5.1 Pentru calculul
În cazul pereĠilor structurali a căror secĠiune prezintă tălpi la una sau deformaĠiilor produse de
ambele extremităĠi (rezultate, de exemplu, din intersecĠia pereĠilor de pe cele forĠele tăietoare secĠiunea

5.4 5.5
activă se ia egală cu armate pe o singură direcĠie sau pe două direcĠii, plăci cu grinzi). Se admite că
secĠiunea inimii. eforturile unitare de compresiune din încărcările verticale sunt uniform distribuite
pe suprafaĠa secĠiunii transversale a pereĠilor.
Valoarea forĠei axiale de compresiune din încărcările gravitaĠionale se
obĠine prin înmulĠirea valorii medii a eforturilor unitare de compresiune cu
suprafaĠa secĠiunii active a peretelui.
Pentru încărcările locale, concentrate sau distribuite, se admite că
repartizarea în corpul pereĠilor se face cu o pantă de 2/3 ca în fig.5.6a. În cazul
golurilor în pereĠii structurali, linia de descărcare se deviază conform fig.5.6b.

Fig.5.4 În cazurile
obiúnuite se admite că
5.2.2 SecĠiunile de calcul (active) ale grinzilor de cuplare rezultanta încărcărilor
a) Pentru calculul verticale este aplicată în
deformaĠiilor produse de centrul de greutate al
momentele încovoietoare, la secĠiunii active a
determinarea eforturilor peretelui. Dacă distanĠa
secĠionale secĠiunea activă a dintre centrul de
grinzii de cuplare se ia greutate al încărcărilor
conform fig.5.4: verticale úi centrul de Fig.5.6
Fig.5.5 greutate al secĠiunii
- dacă planúeele se toarnă odată cu pereĠii sau dacă se toarnă în etape peretelui este relativ
distincte, dar se prevăd măsuri de realizare a conlucrării plăcii cu grinda, se Ġine mare úi dacă efectul excentricităĠilor nu se echilibrează pe ansamblul structurii
seama de conlucrarea plăcii ca în fig.5.4 luând: (fig.6.5), se efectuează un calcul separat, pentru stabilirea eforturilor din
încărcările verticale, utilizând metode de calcul prezentată la paragraful 5.4.
∆b st , ∆b dr = 0,25 lo ≤ 2 hp (5.5)

unde lo = lumina liberă a golului;
hp = grosimea plăcii.
- dacă planúeele sunt prefabricate sau turnate ulterior pereĠilor úi nu se
realizează conlucrarea plăcii cu grinda, secĠiunea se consideră dreptunghiulară
ca în fig.5.5 cu înălĠimea hg până sub placa planúeului;
Pentru calculul deformaĠiilor produse de forĠele tăietoare, secĠiunea se ia
egală cu secĠiunea inimii.
b) Pentru evaluarea capacităĠii de rezistenĠă se aplică prevederile
documentului normativ de referinĠă STAS 10107/0-90.
5.4. Metoda simplificată pentru determinarea eforturilor secĠionale, în
domeniul elastic
În prezenta secĠiune se fac precizări privind modul de utilizare al
metodelor simplificate de calcul al structurilor cu pereĠi structurali în domeniul
elastic, bazate pe modelarea pereĠilor structurali prin cadre etajate (structuri
alcătuite din elemente de tip bară).

5.3. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereĠii structurali din

acĠiunea încărcărilor verticale

Încărcările verticale transmise de planúeu pereĠilor structurali se

determină pe baza suprafeĠelor aferente secĠiunilor acestora, Ġinând seama de
alcătuirea planúeelor, care influenĠează distribuĠia reacĠiunilor pe contur (plăci

5.6 5.7
5.4.1 Ipoteze úi scheme de bază În situaĠiile în care sunt necesare evaluări mai precise ale deformaĠiilor
structurale, se aplică procedeele de calcul specifice pentru barele de beton
a) În calculul cu structura formată
armat, respectiv prin integrarea în lungul elementelor a deformaĠiilor specifice
din bare, se Ġine seama de toate
(axiale úi de rotire) stabilite prin considerarea simultană a condiĠiilor statice,
tipurile de deformaĠii produse de
acĠiunea diferitelor eforturi secĠionale: geometrice úi a legilor σ - ε ale betonului úi oĠelului.
momente încovoietoare, forĠă Valorile de calcul (echivalente) ale caracteristicilor geometrice secĠionale
tăietoare úi eforturi axiale. În cazurile utilizate în determinarea caracteristicilor de rigiditate a elementelor structurale se
curente se admite să se neglijeze iau după cum urmează:
deformaĠiile datorate eforturilor axiale
a) Pentru pereĠi structurali:
în grinzile de cuplare, precum úi
eforturile axiale din pereĠii structurali N
• dacă = 0,4 → Ie = 0,8 Ib (5.6)
datorate încărcărilor verticale. A bR c
b) Deschiderile teoretice ale cadrului A e = 0,9 A b (5.7)
etajat, care schematizează pereĠii A ei = 0,8 A bi (5.8)
cuplaĠi cu goluri suprapuse, se iau
între axele elementelor verticale. N
Pentru grinzile de cuplare (fig.5.7) se • dacă = 0,0 → Ie = 0,4 Ib (5.9)
A bR c
consideră deformabilă (la încovoiere
Fig.5.7 A e = 0,6 A b (5.10)
úi la forĠă tăietoare) numai porĠiunea
centrală lo, având lungimea luminii A ei = 0,5 A bi (5.11)
(deschiderii libere) golului, iar
N
porĠiunile laterale (L - lo) se admit a fi • dacă = −0,2 → Ie = 0,1 Ib (5.12)
indeformabile (aria secĠiunii se A bR c
consideră în calcul infinită). A e = 0,4 A b (5.13)
c) În cazul pereĠilor cu grinzi de A ei = 0,2 A bi (5.14)
cuplare înalte în raport cu înălĠimea
nivelului, se va Ġine seama de variaĠia Pentru valori intermediare ale raportului N/AbRc, valorile de calcul ale Ie ,
secĠiunii montanĠilor, considerând ca Ae , Aei se stabilesc prin interpolare liniară, unde Ie , Ae , Aei sunt valorile de calcul
deformabile zonele cuprinse între (echivalente)ale momentului de inerĠie, ariei secĠiunii transversale úi ariei
grinzile de cuplare (lumina), iar în secĠiunii de forfecare, iar Ib , Ab , Abi sunt valorile corespunzătoare ale secĠiunii
rest indeformabile (fig.5.8b). de beton (nefisurate).
Cu N úi Rc s-au notat valoarea de calcul a forĠei axiale (pozitivă pentru
compresiune) în secĠiune úi respectiv, valoarea rezistenĠei betonului la
b)
a) compresiune.
Fig.5.8
În vederea reducerii numărului de ipoteze de încărcare cu forĠe orizontale
5.4.2 Valorile de calcul ale rigidităĠilor elementelor structurale la evaluarea eforturilor secĠionale de calcul, în cazul structurilor de tip obiúnuit se
În prezentul paragraf se dau valori pentru determinarea caracteristicilor admite să se utilizeze valorile caracteristicilor de rigiditate ale secĠiunilor
de rigiditate, utilizate la calculul eforturilor secĠionale. nefisurate (Ib , Ab , Abi ) ale montanĠilor. Valorile momentelor de încovoiere úi
forĠelor tăietoare astfel obĠinute, se pot corecta, în vederea obĠinerii unor valori
În cazurile curente aceste valori ale caracteristicilor de rigiditate se pot
de dimensionare mai potrivite în raport cu comportarea reală a structurii, prin
utiliza úi la determinarea caracteristicilor vibraĠiilor proprii, inclusiv a perioadelor
redistribuĠia adecvată a eforturilor între elementele verticale, care să Ġină seama
de oscilaĠie în diferite moduri proprii, precum úi la calculul deplasărilor orizontale
de gradul diferit de fisurare al acestora. Acest procedeu de calcul simplificat
la verificarea condiĠiilor de deplasare relativă de nivel sau la dimensionarea
furnizează úi valorile de calcul ale deplasărilor orizontale.
rosturilor seismice între diferitele tronsoane ale unei clădiri sau între clădiri
vecine.

5.8 5.9
b) Pentru grinzile de cuplare:
• în cazul armării cu bare ortogonale (bare longitudinale úi etrieri):
Ie = 0,4 Ib (5.15)
A e = 0,4 A b (5.16)
• în cazul armării cu carcase diagonale:
Ie = 0,6 Ib (5.17)
A e = 0,6 A b (5.18)
În calculul deformaĠiilor se va utiliza o valoare unică a modulului de
elasticitate al betonului Eb corespunzător clasei prescrisă prin proiect.
5.4.3 Metode de calcul structural
Pentru stabilirea eforturilor secĠionale în elementele structurilor cu pereĠi
de beton armat se pot utiliza metodele de calcul pentru structurile spaĠiale
alcătuite din bare.
În cazurile curente în care planúeele de beton armat satisfac condiĠia de
diafragme, practic infinit rigide úi rezistente pentru forĠe aplicate în planul lor, se
vor aplica metode de calcul în care deformaĠiile solidare ale pereĠilor pot fi
definite de numai trei componente ale deplasării la fiecare nivel (două translaĠii úi
o rotire).
În cazul unor structuri nu prea înalte (orientativ, cu până la 10 niveluri), cu
alcătuire regulată úi la care pereĠii structurali prezintă monotonie geometrică pe
verticală se admite utilizarea procedeului de calcul structural simplificat descris în
anexă. Metoda poate fi aplicată úi la structuri mai înalte sau cu o alcătuire mai
puĠin regulată în evaluările iniĠiale din faza predimensionării.
Pentru structuri cu alcătuire complexă, cu forme complicate de secĠiuni de
pereĠi rezultate din intersecĠia pereĠilor structurali, cu goluri de dimensiuni diferite
de la nivel la nivel sau/úi care nu sunt dispuse ordonat sau în cazurile în care
este necesar să se determine starea de eforturi pentru direcĠii ale forĠelor
orizontale care nu se suprapun cu direcĠiile principale ale structurii, se
recomandă utilizarea modelării pereĠilor din elemente finite de tip panou, grindă
úi stâlpi. În acest scop se pot folosi programele de calcul care permit o
asemenea abordare.
5.5. Metode de calcul în domeniul postelastic
Clasificarea, caracterizarea úi domeniile de utilizare ale metodelor de
calcul al structurilor în domeniul postelastic sunt date în cap.5.8 úi tabelul 6.2 din
P100/1992.
În cele ce urmează se fac precizări referitoare la particularităĠile utilizării
acestor metode în cazul structurilor cu pereĠi structurali.
5.10
5.5.1 Clasificarea metodelor de calcul
Metodele de calcul în domeniul postelastic se aplică unor structuri cu
capacităĠile de rezistenĠă cunoscute, respectiv la structuri la care armăturile
longitudinale sunt cunoscute.
În raport cu ipotezele simplificatoare admise în calcul, metodele de calcul
în domeniul postelastic se clasifică în următoarele trei categorii principale:
a) Procedee de primă aproximaĠie, care constau în exprimarea echilibrului limită
pe un mecanism cinematic de plastificare cu articulaĠii plastice formate la
capetele tuturor grinzilor de cuplare úi la baza pereĠilor structurali, fără să se
poată pune condiĠii privind încadrarea rotirilor din aceste articulaĠii plastice, în
capacităĠile de rotire respective.
b) Procedee de calcul static neliniar, care constau într-un calcul static pas cu
pas al structurii (“calcul biografic”), mărind treptat încărcările laterale,
determinând la fiecare treaptă de încărcare eforturile secĠionale úi
deformaĠiile structurii úi verificând compatibilitatea rotirilor în articulaĠiile
plastice formate la capetele grinzilor de cuplare úi la baza pereĠilor. Stadiul
ultim de solicitare a structurii se consideră stadiul în care se atinge deformaĠia
limită într-una din articulaĠiile plastice formate la baza pereĠilor structurali.
c) Metode de calcul dinamic neliniar, obĠinute prin adaptarea metodelor de
calcul dinamic a structurilor în bare sau a structurilor bidirecĠionale. Pornind
de la accelerogramele unor cutremure reale înregistrate sau de la
accelerogramele etalon caracteristice amplasamentului se determină
elementele răspunsului structural în evoluĠia lor pe durata acĠiunii seismice,
diagramele de eforturi secĠionale, tabloul articulaĠiilor plastice în fiecare
moment, cerinĠele de ductilitate, energia absorbită úi energia disipată în
articulaĠiile plastice, etc.
Calculul în domeniul postelastic prin procedeele din categoriile (b) úi (c)
permit verificarea următoarelor condiĠii de bună conformare a structurii în raport
cu acĠiunile seismice:
- dezvoltarea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil, care, în
cazurile curente, presupune formarea articulaĠiilor plastice la extremităĠile
grinzilor de cuplare úi la baza pereĠilor structurali, în această ordine, la
cutremure de intensitate ridicată (cu perioade de revenire mari);
- structura posedă capacitatea necesară de ductilitate (de absorbĠie úi de
disipare de energie) pentru a putea rezista la un cutremur de intensitatea
maximă considerată prin codurile de proiectare;
- capacităĠile de deformare postelastică a elementelor verticale să fie
echilibrate (la cerinĠe de ductilitate apropiate), în sensul evitării apariĠiei de
ruperi premature ale unora dintre acestea, în timp ce celelalte prezintă încă
rezerve mari de ductilitate;
- structura să nu înregistreze, pe durata acĠiunii seismice, deplasări mai mari
decât cele admise.
5.11
5.5.2 Metode de primă aproximaĠie
Ca metodă de verificare (de determinare a forĠei orizontale capabile a
structurii), metoda bazată pe echilibrul la limită al structurii poate fi utilizată la
stabilirea valorii gradului de asigurare la acĠiuni seismice definite prin valoarea
forĠei laterale asociate mecanismului structural de plastificare. Aplicarea
echilibrului limită al structurii presupune că nu apar ruperi premature, cu caracter
neductil, prin acĠiunea forĠelor tăietoare sau a ruperii ancorajului armăturilor, iar
capacitatea de deformare în articulaĠiile plastice este suficientă.
Metoda poate fi utilizată úi la proiectarea construcĠiilor noi pentru
dimensionarea mai raĠională a grinzilor de cuplare úi a pereĠilor structurali, în
situaĠiile când, pe baza unui calcul în domeniul elastic, rezultă solicitări úi armări
mult diferite în elementele structurale similare úi este indicată operarea unor
redistribuĠii de eforturi (vezi 6.2.1 úi 6.2.4).
5.5.3 Metode de calcul static neliniar
a) Date generale
Pe baza unui calcul prealabil în domeniul elastic, efectuat conform
paragrafului 5.4 din prezentul Cod, se stabilesc secĠiunile úi armarea pereĠilor
structurali. SecĠiunile astfel dimensionate urmează a fi apoi corectate după
necesităĠi, funcĠie de rezultatele calculului în domeniul postelastic.
Pentru efectuarea calculului în domeniul postelastic este necesar să se
determine valorile momentelor de plastificare ale secĠiunilor caracteristice ale
elementelor structurale (secĠiunile de la extremităĠile grinzilor de cuplare úi a
secĠiunilor de la baza pereĠilor), precum úi caracteristicile de deformare ale
zonelor care înregistrează deformaĠii plastice. La stabilirea acestora se utilizează
valorile medii ale rezistenĠelor betonului úi oĠelului, prezentate în documentul
normativ de referinĠă STAS 10107/0-90.
Ra = 1.35 R a
R c = 1.75 R c
b) Scurtă descriere a procedeului
Se efectuează un calcul static, la încărcări orizontale seismice având
distribuĠia forĠelor seismice convenĠionale, care se măresc progresiv. Este
recomandabil să se considere 2 distribuĠii ale forĠelor orizontale, înfăúurătoare
(de exemplu o distribuĠie triunghiulară úi una uniformă). La fiecare treaptă de
încărcare se determină starea de eforturi úi de deformaĠie a structurii, se
identifică secĠiunile în care apar deformaĠii plastice úi se stabilesc mărimile
rotirilor în articulaĠiile plastice convenĠionale formate la capetele grinzilor de
cuplare úi la baza montanĠilor. Se verifică dacă rotirile în articulaĠiile plastice se
încadrează în valorile rotirilor capabile ale elementelor structurale în care apar
aceste articulaĠii.
5.12
Pentru analizarea unor stări de solicitare avansate se pot admite depăúiri
ale capacităĠii de rotire a articulaĠiilor plastice din grinzile de cuplare (ruperi).
Aceasta implică modificarea schemei statice pentru etapele de calcul ulterioare,
în sensul înlocuirii barelor ieúite din lucru prin penduli articulaĠi la capete, capabili
să preia numai eforturi axiale. Ca stadiu limită de solicitare a structurii se
consideră stadiul în care se atinge deformaĠia limită la baza unuia din montanĠi.
Rezultanta încărcărilor orizontale, corespunzătoare acestui stadiu,
reprezintă forĠa orizontală capabilă a structurii, iar deplasările înregistrate,
reprezintă deplasările maxime pe care le poate suporta aceasta.
c) Caracteristici de deformare plastică a pereĠilor structurali
Aplicarea procedeului de calcul descris la punctul anterior implică verificarea
compatibilităĠii deformaĠiilor (rotirilor) plastice în articulaĠiile plastice teoretice
formate în secĠiunile de la capetele riglelor úi la baza montanĠilor. Pentru
aceasta, valorile θ ale rotirilor înregistrate în articulaĠiile plastice la diferite niveluri
ale încărcării orizontale se compară cu valorile limită θp ale rotirilor ce se pot
dezvolta în articulaĠiile plastice, denumite, în mod curent, rotiri capabile (θcap).
CondiĠia ca un element să nu se rupă în zona unei “articulaĠii plastice” se
exprimă prin relaĠia:
ș ≤ ș cap = ș p
Valorile θcap se determină prin însumarea rotirilor specifice (curburilor) pe
lungimea zonelor plastice, în situaĠiile în care în secĠiunea cea mai solicitată s-au
atins deformaĠiile specifice ultime a betonului, εbu (corespunzător gradului de
confinare a betonului prin armături transversale) sau a armăturii de oĠel întinse,
εau.
5.5.4 Metode de calcul dinamic neliniar
Metodologia calculului dinamic neliniar úi datele privind parametrii seismici
ai excitaĠiei (accelerograme înregistrate pe amplasament sau accelerograme
generate, compatibile cu spectrul de răspuns) úi ai răspunsului seismic al
structurii (legile constitutive ale comportării elementelor structurale, Ġinând seama
úi de degradările structurale, proprietăĠile de amortizare, etc.) sunt precizate în
P100/1992 úi în manualele de utilizare a metodelor de calcul dinamic neliniar.
5.13
6. CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI având cerinĠe de alcătuire specifice, este denumită în prezentul Ghid de proiectare,
zona A; restul peretelui cu solicitări mai mici úi cerinĠe de alcătuire mai reduse faĠă de
6.1. GeneralităĠi cele ale zonei A este denumită zona B (fig. 6.1).
La proiectarea construcĠiilor cu pereĠi structurali se va avea în vedere 6.2. Valorile eforturilor secĠionale de dimensionare
satisfacerea unor condiĠii care să confere acestor elemente o ductilitate suficientă, iar
pentru structura în ansamblu să permită dezvoltarea unui mecanism structural de 6.2.1 În cazul în care calculul eforturilor a fost efectuat pe baza caracteristicilor de
disipare a energiei favorabil (cap.3). rigiditate, conform relaĠiilor (5.6 ÷ 5.14), valorile acestora se pot redistribui între
Principalele măsuri legate de dimensionarea úi armarea pereĠilor structurali pereĠii structurali de pe aceeaúi direcĠie, atunci când prin aceasta se obĠin avantaje
prin care se urmăreúte realizarea acestei cerinĠe sunt următoarele: sub aspectul preluării eforturilor. În această situaĠie valorile redistribuite nu vor depăúi
• adoptarea unor valori ale eforturilor de dimensionare care să asigure, cu un grad 30 % din valorea maximă obĠinută prin calcul (fig. 6.2.a).
mare de credibilitate, formarea mecanismului structural de plastificare dorit (pct. RedistribuĠia postelastică a eforturilor nu va modifica valorile forĠei tăietoare
6.2); totale úi a momentului total de răsturnare.
• moderarea eforturilor axiale de compresiune în elementele verticale úi, mai
general, limitarea dezvoltării zonelor comprimate ale secĠiunilor (pct. 6.4.1);
• eliminarea fenomenelor de instabilitate (pct. 6.4.2);
• moderarea eforturilor tangenĠiale medii în beton în vederea eliminării riscului
ruperii betonului la eforturi unitare principale (pct. 6.4.3);
• asigurarea lungimii de ancorare úi a lungimii de suprapunere, la înnădire,
suficiente pentru armăturile longitudinale úi cele transversale ale elementelor
structurale;
• folosirea unor oĠeluri cu suficientă capacitate de deformare plastică (OB 37, PC
52, PC 60) la armarea elementelor în zonele cu solicitări importante la acĠiuni
seismice (în zonele plastice potenĠiale);
• prevederea unor procente de armare suficiente în zonele întinse pentru
asigurarea unei comportări specifice elementelor de beton armat.
CondiĠiile de dimensionare úi cele de alcătuire constructivă se diferenĠiază, în Fig.6.2
conformitate cu prevederile P100/1992, în funcĠie de zona seismică de calcul,
precum úi funcĠie de categoria (participante sau neparticipante la acĠiuni seismice) úi 6.2.2 Valorile de dimensionare, M, ale momentelor încovoietoare în secĠiunile
de clasa (a, b sau c) din care face parte elementul, luând ca referinĠă STAS 10107/0-90. orizontale ale pereĠilor structurali se determină cu relaĠiile (fig. 6.3.b):
De asemenea, condiĠiile menĠionate se diferenĠiază între zonele în care se a) în suprastructură, pentru zona A:
aúteaptă să se producă deformaĠiile plastice ("zonele plastice potenĠiale") úi restul M = Mso (6.2)
zonelor aparĠinând unui anumit element structural.
b) în suprastructură, pe înălĠimea zonei B:
Zonele plastice, în cazul pereĠilor
structurali, sunt considerate următoarele: M = kM ω Ms ≤ ω Mso (6.2’)
• la grinzile de cuplare, întreaga deschidere Pentru calculul eforturilor de dimensionare în secĠiunile orizontale úi verticale
liberă (lumina), dacă lo ≤ 3hg úi zonele cu ale elementelor infrastructurii, valoarea momentelor la baza pereĠilor (la baza zonei
lungimea hg, la grinzi cu lo > 3hg; A) se ia:
• la pereĠii structurali, izolaĠi sau cuplaĠi, zona de M = kM ω Mso (6.3)
la baza acestora (situată deasupra nivelului S-a notat:
superior al infrastructurii), având lungimea: Ms= momentul încovoietor din încărcările seismice de calcul; la baza peretelui,
lp = 0.4h + 0.05H (6.1) acesta are valoarea Ms,o.
ω = raportul dintre valoarea momentului capabil de răsturnare, Mo,cap , calculat la
În cazul clădirilor etajate, această dimensiune se
baza suprastructurii (la baza zonei A), asociat mecanismului de plastificare a
rotunjeúte în plus la un număr întreg de niveluri,
peretelui structural, individual sau cuplat, úi valoarea momentului de răsturnare,
dacă limita zonei plastice astfel calculată
Mo , corespunzător încărcărilor seismice de calcul (fig.6.4).
depăúeúte înălĠimea unui nivel cu mai mult de
0,2Hnivel úi în minus, în cazul contrar. Zona de la Mo,cap ¦ Mi,cap + ¦ NiL i
`Ȧ = = ≤4 (6.4)
baza peretelui structural delimitată în acest fel, Mo Mo
Fig.6.1

6.1 6.2
Mi,cap = momentul capabil la baza montantului i; 6.2.5 Valoarea forĠei tăietoare de calcul pentru grinzile de cuplare se determină cu
Ni = efortul axial din montantul i, produs de forĠele orizontale corespunzătoare relaĠia:
formării mecanismului de plastificare al peretelui; sup
Mcap + Minf
cap
Li = distanĠele de la axa montantului i până la un punct, convenabil ales, în raport
Q = 1,25 (6.7)
cu care se calculează momentele forĠelor axiale Ni; lr
kM = coeficient de corecĠie a eforturilor de încovoiere din pereĠi (fig. 6.3.d). unde:
kM = 1,30 pe înălĠimea zonei B;
kM = 1,00 pe înălĠimea zonei A; sup
kM = 1,10 în elementele infrastructurii. Mcap , Minf
cap - valorile absolute ale momentelor capabile în secĠiunile de la
extremităĠile grinzii de cuplare, corespunzătoare celor două sensuri
de acĠiune a momentelor, stabilite pe baza rezistenĠei de calcul a
armăturii Ra; la stabilirea lui M sup
cap se va Ġine seama úi de contribuĠia

armăturilor continue din zona activă a plăcii, paralele cu grinda;

lr=l0 - deschiderea grinzii de cuplare (vezi 5.4.1).
În cazul grinzilor de cuplare de mare rigiditate úi cu o capacitate mare de
rezistenĠă, care nu sunt proiectate ca elemente de disipare a energiei seismice (de
exemplu grinzile cu deschidere mică la construcĠii cu înălĠime de nivel mare cu
răspuns probabil în domeniul elastic), calculul eforturilor se efectuează pe baza
echilibrului mecanismului de plastificare format în acest caz.

Fig.6.3

Obs. 1: Momentul de răsturnare Mo este definit aici ca momentul forĠelor

orizontale seismice de calcul aplicate peretelui considerat (sau, după caz, structurii în
ansamblu) în raport cu secĠiunea de la baza. Aceasta se poate calcula indirect prin
momentul reacĠiunilor (momente încovoietoare úi forĠe axiale) în aceeaúi secĠiune,
care echilibrează momentul forĠelor orizontale (fig.6.4).
Obs. 2: În fig.6.3.b s-a figurat úi diagrama momentelor capabile
corespunzătoare armării minime constructive Mcap,min.
Obs. 3: Diagramele de moment úi forĠă tăietoare sub cota teoretică de
încastrare a peretelui sunt desenate principial pentru cazul unei infrastructuri rigide
cu 2 niveluri, considerând un grad oarecare de deformabilitate a terenului. Fig.6.4
6.2.3 În cazul structurilor la care forĠele seismice sunt preluate practic în totalitate de 6.2.6 ForĠele axiale de dimensionare din pereĠii cuplaĠi se stabilesc pe baza
pereĠii structurali, valorile de dimensionare Q ale forĠelor tăietoare în pereĠii verticali echilibrului peretelui în starea de mecanism de plastificare. În cazul (frecvent) în care
se determină cu relaĠia (fig. 6.3.c): mecanismul implică plastificarea grinzilor de cuplare, forĠa tăietoare asociată din
1,5Q s ≤ Q = k Q ωQ s ≤ 5Q s (6.5) grinzi se ia fără sporul de 25 % al capacităĠii de rezistenĠă la încovoiere considerat în
S-a notat: relaĠia (6.7).
Qs = forĠa tăietoare din încărcările seismice de calcul;
6.3. Efectul încărcărilor verticale excentrice
kQ = coeficient de corecĠie a forĠelor tăietoare (fig.6.3.e)
kQ = 1,2 (6.6) În cazul structurilor la care rezultanta încărcărilor verticale aferente pereĠilor
6.2.4 Valorile eforturilor secĠionale din calculul la încărcările seismice se pot se aplică excentric în raport cu centrul de greutate al secĠiunii lor úi dacă aceste
redistribui între grinzile de cuplare situate pe aceeaúi verticală. CorecĠiile efectuate încărcări excentrice nu se echilibrează pe ansamblul structurii (fig.6.5) úi produc
nu vor depăúi 20 % din valorile rezultate din calcul, iar suma valorilor eforturilor din deplasări orizontale semnificative ale structurii, se vor evalua separat eforturile
grinzile de pe aceeaúi verticală, rezultate în urma redistribuirii, nu va fi inferioară corespunzătoare úi se vor însuma cu cele din acĠiunea încărcărilor orizontale din
valorii corespunzătoare rezultată din calcul. gruparea specială de încărcări.

6.3 6.4
 balcon Asemenea verificări sunt necesare úi la
extremităĠile tălpilor, dacă înălĠimea
zonei comprimate x > 2hp , în porĠiunile
care depăúesc dimensiunile 4hp de
fiecare parte a inimii (fig.6.6.b).
În cazurile curente se admite că x > 5b
se împiedică pierderea stabilităĠii 0,4h
peretelui dacă în zonele menĠionate este
îndeplinită condiĠia:
H H
b ≥ e sau h p ≥ e
15 15
Fig.6.5 în care He este înălĠimea liberă a
nivelului.
Pentru determinarea eforturilor din încărcările verticale se utilizează acelaúi În caz contrar extremităĠile respective ale
model structural ca pentru încărcările orizontale. pereĠilor trebuie întărite cu bulbi (vezi
7.2.3).
Dacă la capătul lamelar, peretele
6.4. Dimensionarea secĠiunii de beton a pereĠilor structurali structural este legat printr-o grindă de
cuplare de un alt perete, în locul valorii
6.4.1 Grosimea necesară a peretelui structural úi oportunitatea prevederii de bulbi He, în relaĠiile de mai sus se va
sau tălpi la capetele libere se stabilesc punând condiĠia: considera dimensiunea golului Hg
x (fig.6.6.c).
ξ = ≤ ξ lim (6.8)
h
în care x este înălĠimea zonei comprimate stabilită pe baza rezistenĠelor de calcul ale Fig.6.6
betonului úi armăturii la starea limită de rezistenĠă în gruparea specială.
6.4.3 La stabilirea dimensiunilor pereĠilor structurali se va respecta úi condiĠia:
Valorile ξlim se iau: Q ≤ 2.5bhR t (6.9)
0,10(ω + 2) în cazul zonelor seismice de calcul A ÷ D;
0,15(ω + 2) în cazul zonei seismice E úi F. 6.5. Calculul armăturilor longitudinale úi transversale din pereĠii structurali
În cazul în care condiĠia (6.8) nu este îndeplinită sunt necesare măsuri 6.5.1 Calculul armăturilor longitudinale
speciale de confinare a zonei comprimate de beton conform paragrafului 7.5.2.
Calculul la compresiune (întindere) excentrică al pereĠilor structurali se face
6.4.2 În zona plastică potenĠială a pereĠilor, în situaĠia când înălĠimea x a zonei luând în considerare ipotezele úi metodele prescrise în documentul normativ de
comprimate depăúeúte cea mai mică dintre valorile 5b (b - grosimea peretelui) úi 0.4h referinĠă STAS 10107/0-90.
(fig.6.6a) este necesară verificarea pentru evitarea pierderii stabilităĠii.
În calcul se va lua în considerare aportul tălpilor intermediare úi al armăturilor
verticale dispuse în inima peretelui úi în intersecĠiile intermediare cu pereĠii
perpendiculari pe peretele structural care se dimensionează.
Se recomandă aplicarea metodei generale de calcul prin utilizarea unui
program de calcul automat adecvat.
6.5.2 Calculul pereĠilor structurali la forĠă tăietoare.
Calculul la forĠă tăietoare se face în secĠiuni înclinate úi în secĠiunile orizontale
de la nivelul rosturilor de turnare.
a) Calculul în secĠiuni înclinate.
În cazul pereĠilor structurali cu raportul între înălĠimea în elevaĠie a peretelui úi
H
înălĠimea secĠiunii ≥ 1 , dimensionarea armăturii orizontale Aao la forĠă tăietoare
h
în secĠiunile înclinate se face pe baza relaĠiei:

6.5 6.6
 Q ≤ Q b + 0,8 A aoR a (6.10) Ca armături active de conectare se consideră armăturile din inima pereĠilor úi
unde: armăturile situate în talpa (bulbul întins).
Aao =suma secĠiunilor armăturilor orizontale intersectate de o fisura înclinată la 45o, În cazul pereĠilor cuplaĠi armăturile de conectare rezultă din condiĠia preluării
incluzând armăturile din centuri úi armătura continuă din zona aferentă de lunecării ansamblului pereĠilor pe întreg rostul, având lungimea egală cu suma
placă (înglobând două grosimi de placă de fiecare parte a peretelui) a lungimilor pereĠilor cuplaĠi.
planúeului, dacă fisura traversează planúeul;
6.5.3 Calculul armăturilor orizontale în îmbinările verticale ale structurilor
Qb = forĠa tăietoare preluată de beton, care se ia cu valorile:
prefabricate.
Qb = 0.3 b h σ0 ≤ 0.6 b h Rt (6.11)
în zona A a peretelui úi Valoarea eforturilor de lunecare în lungul îmbinărilor verticale în structurile cu
Qb = b h (0.7 Rt + 0.2 σ0) ≥ 0 (6.12) pereĠi din elemente prefabricate de beton armat cu diferite alcătuiri se determină pe
în zona B. baza condiĠiei de echilibru al forĠelor în mecanismul de plastificare al structurii (de
unde σ0 este efortul unitar mediu în secĠiune. regulă, cu secĠiunile de la extremităĠile riglelor de cuplare úi de la baza pereĠilor
structurali solicitate la capacitatea lor de rezistenĠă (fig. 6.8)).
FracĠiunea din σo corespunzătoare încărcărilor verticale se obĠine prin
raportarea întregii încărcări verticale la nivelul considerat la aria totală a secĠiunilor
orizontale efective ale tuturor pereĠilor verticali (vezi 5.3).
FracĠiunea din σ0 din efectele indirecte ale forĠelor orizontale se obĠin prin
raportarea forĠelor axiale respective la secĠiunea activă de calcul, conform 5.2.1.
În relaĠiile (6.11) úi (6.12), σ0 ia semnul plus pentru compresiune.
În cazul întinderii, σ0 se ia cu semnul minus în relaĠia (6.12) úi zero în relaĠia
(6.11).
H
În cazul pereĠilor cu raportul < 1 secĠiunile armăturilor orizontale úi verticale
h
din inima pereĠilor vor respecta relaĠia:
ª h−H º
Q ≤ Q b + 0,8 R a « A ao + A av » (6.13)
¬ h ¼
unde:
Aav - suma secĠiunilor armăturilor verticale. Fig.6.8
Cantitatea de armătura Aao nu va fi mai
mică decât cea corespunzătoare Armătura orizontală Aao în îmbinările verticale ale panourilor cu profilatura sub
"suspendării" încărcării seismice orizontale formă de dinĠi incluzând armătura orizontală din centuri, se determină pe baza
aplicate la nivelul planúeelor pe o schemă de relaĠiei:
comportare de grindă cu zăbrele cu diagonala
comprimată la 450, conform fig.6.7. L ≤ ¦ L d + ¦ A aoR a (6.15)
unde:
0,8 A aoR a ≥ ¦ qiHi (6.14) ¦ L d = suma eforturilor de lunecare capabile ale dinĠilor panoului sau ale dinĠilor
În fig. 6.7 úi în relaĠia (6.14), qi monolitizării, care este mai mică.
reprezintă forĠele orizontale, considerate
uniform distribuite, transmise de planúeu la Efortul de lunecare capabil a unui dinte se va lua egal cu cea mai mică dintre
perete la nivelul i, iar H i , distanĠa de la bază valorile (fig. 6.9):
Fig.6.7
la nivelul i.
b) Calculul în secĠiunile orizontale de la nivelurile rosturilor de turnare.
Dimensionarea armăturilor verticale de conectare în rosturile orizontale de
turnare din pereĠii structurali de beton armat monolit úi în îmbinările orizontale ale
structurii din panouri mari se determină utilizând prevederile documentului normativ
de referinĠă STAS 10107/0-90.

6.7 6.8
• rezistenĠei la strivire pe capătul Q lo
dintelui: A av ≥ ⋅
R a 2h r
L d1 = b c R c 6.6.4 În cazul în care se adoptă un sistem de armare cu carcase înclinate aria
(6.16) armăturii înclinate Aai după fiecare diagonală se determină cu relaĠia:
(b, c sunt dimensiunile în proiecĠie Q
orizontală a dintelui) A ai = (6.22)
2R a sin α
• rezistenĠei la forfecare a dintelui hd
α = unghiul de înclinare al carcaselor de armătură (fig.7.12).
L d2 = h d b R f = 1,5 h d b R t (6.17)
6.6.5 În cazul în care grinzile de cuplare au o alcătuire mixtă (prefabricat +
(hd = înălĠimea dintelui; suprabetonare) úi se urmăreúte realizarea conlucrării celor două zone de beton de
Rf = 1,5 Rt = rezistenĠa la forfecare, vârste diferite, armăturile transversale se vor dimensiona úi pentru rolul de conectori,
în care Rt se ia minima rezistenĠelor Fig.6.9
luând în considerare prevederile pct. 3.4.2.6 din documentul normativ de referinĠă
la întindere a betoanelor din panoul STAS 10107/0-90.
prefabricat, respectiv din îmbinare.

6.6. Calculul armăturilor din grinzile de cuplare 6.7. Calculul planúeelor ca diafragme orizontale

6.7.1 La structurile cu pereĠi structurali, în vederea asigurării unei comportări

6.6.1 Calculul armăturilor longitudinale ale grinzilor de cuplare se face în baza spaĠiale solidare a ansamblului structural, este necesar ca planúeele să prezinte o
prevederilor din documentul normativ de referinĠă STAS 10107/0-90 privind calculul alcătuire care să le confere o rigiditate ridicată în planul lor, astfel ca deformaĠiile să
la încovoiere, la valorile momentelor rezultate din calcul la acĠiuni seismice, eventual fie neglijabile în raport cu deformaĠiile elementelor verticale (pereĠi structurali, cadre).
redistribuite pe înălĠimea clădirii conform indicaĠiilor de la paragraful 6.2.4. În cazurile În cazurile curente se poate considera că diafragmele sunt infinit rigide în planul lor.
curente ale deschiderilor de uúi ≤ 1,0m se pot neglija momentele din acĠiunea
încărcărilor verticale. 6.7.2 La structurile cu pereĠi deúi la care rigidităĠile pereĠilor de pe aceeaúi direcĠie
sunt comparabile ca mărime, planúeele lucrează ca grinzi cu deschideri reduse,
Se recomandă ca secĠiunea armăturilor efective să nu depăúească secĠiunea astfel că de regulă nu este necesară verificarea lor la eforturile ce le revin din
rezultată din calcul. această solicitare.
6.6.2 SecĠiunea de beton a grinzilor de cuplare armate cu bare ortogonale va 6.7.3 La structurile cu pereĠi rari (orientativ, cu distanĠe mai mari de 12 m între
respecta relaĠia: pereĠii structurali), precum úi la cele cu nucleu central de pereĠi úi cadre perimetrale úi
Q ≤ 2 b ho Rt (6.18) alte structuri similare, planúeele trebuie verificate la solicitările ce le revin ca
diafragme orizontale.
În cazul grinzilor armate cu carcase înclinate după diagonală, condiĠia (6.18)
se înlocuieúte cu: La pct. 6.7.4 ÷ 6.7.7 se prezintă etapele unui procedeu de calcul simplificat pentru
stabilirea eforturilor în diafragma orizontală.
Q < 3,5 b ho Rt (6.19)
6.7.4 Valorile forĠelor F1, F2, . . ., Fn reprezentând reacĠiunile diafragmei asupra
Armarea cu carcase diagonale se recomandă când proporĠiile grinzilor úi peretelui, la nivelul unui planúeu se pot deduce din calculul de ansamblu. Astfel
grosimea lor satisfac condiĠiile precizate la pct.7.2.5. pentru peretele i (fig. 6.10 si 6.11), diafragma situată peste nivelul j exercită
§h · reacĠiunea:
6.6.3 În cazul grinzilor de cuplare cu proporĠii obiúnuite ¨¨ r ≤ 1¸¸ armate cu bare
© lo ¹ Fi j = Q ij − Q ij + 1
orizontale úi etrieri, armăturile transversale se determină din condiĠia ca acestea să
preia în întregime forĠa tăietoare de calcul, conform relaĠiei: unde Q ij , Q ij+1 sunt forĠele tăietoare de calcul în peretele i la nivelurile j úi j + 1 (6.2.4).
Q ” 0,8 Aav Ra (6.20)
În care Aav este suma secĠiunilor etrierilor care interceptează o fisură înclinată la 45°.
Armatura orizontală intermediară Aao (suplimentară faĠă de armatura la încovoiere
concentrată la extremitaĠile secĠiunii) va avea secĠiunea minimă indicată la 7.6.1 (b).
La grinzile cu hr > lo, calculul la forĠa tăietoare se face cu relatia (6.21).
ª § h − 0,5l o · º
Q ≤ « A av + ¨¨ r ¸ A ao »0,8R a
¸ (6.21)
«¬ © h r ¹ »¼
Sectiunea armăturilor transversale Aav va îndeplini condiĠia:

6.9 6.10

Fig.6.11
Fig.6.10
Mărimea úi repartiĠia încărcărilor orizontale distribuite liniar (qi) se stabilesc din
condiĠia ca rezultanta lor să coincidă ca valoare úi poziĠie cu rezultanta forĠelor F
(fig. 6.11).
Momentele încovoietoare úi forĠele tăietoare în planul diafragmei se determină
ca pentru o grindă continuă cu reacĠiunile pe reazeme (F1, F2, . . . . , Fn) úi încărcările
orizontale distribuite, qi.
Dimensionarea planúeului la încovoiere úi forĠă tăietoare pentru forĠele din
planul său se va face utilizând valori sporite cu 20% faĠă de cele obĠinute din calculul
structural.
6.7.5 La clădirile la care intervin suprimări ale unor pereĠi structurali, planúeul dintre
zonele cu număr diferit de pereĠi va fi verificat ca diafragmă pentru a asigura
redistribuĠia la nivelul respectiv a forĠelor orizontale între pereĠii structurali.
6.7.6 Transmiterea forĠelor orizontale din planul planúeului la pereĠi se poate face (fig.
6.12):
- prin compresiune directă pe capătul peretelui (1)
- prin armături întinse care “colectează” forĠele distribuite pe planúeu în inima grinzilor
pereĠi (a planúeului – diafragmă orizontală) aferente (2)
- prin lunecări între inima peretelui úi diafragmă (3)
F1
Evaluarea fracĠiunilor F1, F2, F3 din forĠa F care revine peretelui la fiecare nivel
se face prin aprecieri inginereúti, considerând mai multe scheme posibile. Se va Ġine
seama că mecanismul 1 este mai rigid decât mecanismul 3, iar acesta mai rigid
decât mecanismul 2.
ForĠa F1 este limitată la rezistenĠa la strivire a betonului. Pentru sporirea
capacităĠii de a prelua compresiuni, zona de legătură între perete úi placa planúeului
se poate îngroúa sub forma unei centuri (fig.6.12c).
Armăturile de colectare constituie armarea centurii peretelui. Aceasta trebuie
să fie suficient de lungă pentru a antrena forĠele din planúeu aferente peretelui. În
placa planúeului mai trebuie prevăzute armături de suspendare a încărcărilor care nu
se află în zona de influenĠă a colectorului (aferentă zonei poúate în figură).
Armătura de colectare cuprinde úi armăturile orizontale continue situate în
planúee, în zonele de lăĠime 5b situate de o parte úi de alta a peretelui.
Preluarea forĠelor F3 se face prin conectori dimensionaĠi în baza prevederilor
documentului normativ de referinĠă STAS 10107/0-90.
Identificarea mecanismului de transmitere a forĠelor de la planúeu la perete
este important mai ales la diafragmele de „transfer”, cum sunt, de exemplu, planúeele
de la contactul suprastructurii cu o infrastructură mult mai rigidă prin prezenĠa
pereĠilor de contur úi, eventual, a altor pereĠi suplimentari.
6.7.7 La construcĠiile cu lungimi mari, cu pereĠi structurali concentraĠi la extremităĠi
sau/úi în situaĠiile în care planúeele sunt perforate prin goluri de dimensiuni relativ
mari în zona lor mediană se va avea în vedere posibilitatea de oscilaĠie asincronă a
diferitelor părĠi ale planúeului. Pentru a evita dezvoltarea unor fisuri rezultate din rolul
de element întins al planúeului în asemenea situaĠii, aria tuturor armăturilor continue
din planúeu în fiecare direcĠie, Acont, incluzând armăturile centurilor, va fi la orice
nivel:
0,6 Fj
A cont = (6.23)
Ra
în care Fj este forĠa seismică de calcul aplicată la nivelul considerat.

F3 F3

suspensori

F2
45°

colector (c)
(a) (b)

F = F1 + F2 + 2F3

Fig.6.12
6.11 6.12
7. PREVEDERI CONSTRUCTIVE
7.1. Materiale utilizate
7.1.1 Clasa minimă a betonului utilizat în pereĠii structurali va fi Bc 15.
La clădirile cu înălĠimi mari (orientativ, cu mai mult de 10 niveluri) se
recomandă utilizarea unor betoane de clasă superioară Bc 30 . . . Bc 40, în special la
nivelurile inferioare.
7.1.2 Pentru armarea pereĠilor structurali se utilizează :
- bare din oĠel beton (PC 60, PC 52, OB 37);
- sârma trasă mată (STNB) sau sârmă profilată sub formă de plase sudate produse
în industrie.
Plasele sudate din STNB pot fi folosite, de regulă, numai la armăturile
constructive (paragraful 7.3.1).
Plasele sudate din sârme ecruisate mai pot fi folosite ca armătură de
rezistenĠă în situaĠiile în care prin asigurarea superioară faĠă de eforturile secĠionale
se asigură o comportare a sârmelor în domeniul liniar elastic.
7.2. Alcătuirea secĠiunii de beton a pereĠilor structurali. Dimensiuni minime
7.2.1 Grosimea minimă a inimilor úi tălpilor pereĠilor structurali va îndeplini condiĠiile:
He
b ≥ 150 mm úi b ≥ .
20
7.2.2 Pentru stabilirea necesităĠii prevederii de bulbi úi tălpi (evazări) la capete se
vor lua ca bază condiĠiile de la paragraful 6.4.1 úi 6.4.2.
Se recomandă ca la clădirile situate în zonele seismice de calcul A ÷ D cu
pereĠi structurali rari sau/úi cu mai mult de 6 niveluri, pereĠii să fie prevăzuĠi la
extremităĠi cu bulbi sau tălpi.
7.2.3 La dimensionarea secĠiunii bulbilor se vor respecta úi condiĠiile:
hp ≥ 250 mm si bp ≥ 2b
Se consideră tălpi, lamelele transversale cu grosimea minimă de 150 mm úi
He
lungimea de cel puĠin (fig. 7.1).
4 rezistenĠă la forĠă tăietoare;
7.2.4 Grinzile de cuplare la pereĠii cu goluri de uúi vor avea, de regulă, aceeaúi
grosime cu restul peretelui. În cazurile în care, din calcul, această grosime rezultă
insuficientă, grinzile se vor îngroúa cu condiĠia îngroúării úi a peretelui pe o lungime
suficientă pentru a asigura ancorarea armăturilor longitudinale din grindă (fig. 2.2).
7.2.5 În cazul în care se adoptă armarea grinzilor de cuplare cu carcase înclinate de
armătură grosimea acestora va fi cel puĠin 250 mm.
7.1
7.2.6 Se va evita amplasarea golurilor pentru uúi
sau ferestre în apropierea capetelor libere ale
pereĠilor structurali. Se recomandă ca distanĠa de
la extremitatea peretelui structural până la
marginea primului gol să fie mai mare de
1200 mm (fig. 7.1).
În cazurile când această condiĠie nu poate
fi respectată, montantul de capăt va fi prevăzut cu
bulb la marginea golului.
7.2.7 La pereĠii având goluri decalate pe
verticală (fig. 7.2), se recomandă ca plinul dintre Fig.7.1
golurile la două niveluri succesive să fie de
minimum 600 mm lungime.
7.2.8 Se admite înglobarea în pereĠii structurali a
tuburilor verticale de instalaĠii electrice,
respectând condiĠia ca în grosimea peretelui să
nu se afle mai mult de un tub, iar distanĠa minimă
între două tuburi, în lungul peretelui să fie 200
mm. Tuburile vor avea diametrul de maximum 1/8
din grosimea peretelui úi se vor poza între cele
două plase de armare curentă.
Fig.7.2
7.3. Armarea pereĠilor. Prevederi generale
7.3.1 Armăturile pereĠilor structurali se clasifică în:
a) armături de rezistenĠă, a căror necesitate úi dimensionare rezultă din
calculul la eforturile din acĠiunea încărcărilor verticale úi orizontale, pe baza
prevederilor din cap.6. În această categorie intră:
• armături longitudinale (verticale) cu aport în capacitatea de rezistenĠă la
încovoiere;
• armături transversale (orizontale) cu rol în preluarea forĠei tăietoare; la pereĠii
scurĠi (pct. 6.5.2) úi armăturile longitudinale verticale contribuie la capacitatea de
• armături longitudinale de conectare în lungul rosturilor de turnare;
• armături de confinare a betonului din zona comprimată;
• armături transversale pentru evitarea flambajului armăturilor longitudinale
comprimate.
b) armături constructive, a căror necesitate nu se stabileúte de regulă prin
calcul, prevederea lor fiind determinată de acoperirea unor solicitări neevidenĠiate în
calcule curente (cum sunt cele produse de contracĠia betonului, variaĠiile de
temperatură, cele datorate redistribuĠiilor în timp ale solicitărilor datorită deformaĠiilor
de curgere lentă a betonului etc.) úi confirmată de comportarea în exploatare a
clădirilor. În această categorie se încadrează úi armăturile cu rol de montaj.
7.2
7.3.2 În cazul utilizării plaselor sudate, se vor respecta prevederile "InstrucĠiunilor Înnădirile cu sudura vor respecta "InstrucĠiunile tehnice pentru sudarea
tehnice pentru proiectarea úi executarea armării elementelor de beton cu plase armaturilor din otel beton C28-83".
sudate" P59-80. Pentru zona B lungimile minime de înnădire sunt cu 10d mai mici decât cele
din tabelul 2. De asemenea, în zona B nu este necesară înnădirea prin sudură a
În cazul armării cu plase formate din bare independente, fără sudură, barele
orizontale se vor dispune spre faĠa exterioară a peretelui (fig. 7.3). armăturilor cu d ≥ 16 (20) mm.
c) Se recomandă ca barele verticale de armătură să fie realizate fără cârlige.
d) În cazul utilizării plaselor sudate, în condiĠiile precizate la 7.1.2, lungimile
minime de înnădire se iau egale cu un ochi + 50 mm úi cel puĠin 40d
7.3.5 Ancorarea armăturilor
Problema ancorării
se pune de regulă pentru:
a) Barele orizontale
din centuri úi barele la
orizontale independente
Fig.7.3 din inima pereĠilor la
7.3.3 Acoperirea cu beton a armăturilor va lua în considerare condiĠiile prevăzute în intersecĠiile în formă de T
paragraful 6.1 din documentul normativ de referinĠă STAS 10107/0-90. sau L (fig. 7.4.a);
b) Barele orizontale
7.3.4 Înnădirea armăturilor din grinzile de cuplare
a) De regulă nu se admit înnădiri ale armăturilor verticale în zona A, în special (fig. 7.11, 7.12);
a celor de diametre mai mari concentrate la extremităĠile secĠiunii, utilizând bare cu c) Barele verticale din Fig.7.4
lungime suficientă. pereĠi ancorate în
b) Dacă nu se poate evita înnădirea armăturilor în zona A, se recomandă ca infrastructură (fig.7.4.b);
înnădirea armăturilor principale concentrate de la extremităĠile secĠiunilor pereĠilor să d) Barele verticale de
se facă prin sudare, de preferinĠă cu procedee de sudare cap la cap sau prin bordare a golurilor
manúoane sau alte dispozitive similare. În cazul adoptării înnădirii prin suprapunere, (fig.7.5).
lungimile minime de înnădire sunt date în tabelul 2. Pentru barele de la
Tabelul 2 pct. a) se va prevedea o
Armături Lungimile minime de înnădire pentru bare din: lungime de ancorare de
40d pentru bare din PC
OB 37 PC 52, PC 60 52, PC 60 úi OB 37 cu
Barele orizontale inclusiv cele din centură úi barele verticale din armarea de câmp. cârlige. În cazul barelor
din OB 37 fără cârlige se
Fără cârlige: 70d
va prevedea o lungime de
Cu cârlige: 50d 50d ancoraj de 60d.
Barele verticale de rezistenĠă cu secĠiunea Aa situate în zona de capăt, (vezi 6.5.1)
Barele cu d ≤ 20
În aceeaúi secĠiune se -
înnădeúte 50% sau mai puĠin Fig.7.5
din aria totală de armătură. - 50d
Pentru barele din grinzile de cuplare úi cele ancorate în fundaĠii (pct.b, c) se
Minimum 600 mm vor prevedea lungimile de ancoraj, luând ca referinĠă STAS 10107/0-90.
Barele cu d > 20 mm se înnădesc cu sudură Pentru barele de bordare a golurilor (pct. d), lungimea de ancorare (ls,o,
Barele cu d <16 mm respectiv ls,v) se stabileúte astfel încât să se antreneze cel puĠin numărul de bare
În aceeaúi secĠiune se
întrerupte în fiecare direcĠie. În fig.7.5 la reprezintă lungimea de ancorare stabilită în
-
înnădeúte mai mult de 50% baza prevederilor documentului normativ de referinĠă STAS 10107/0-90.
din aria totală de armătură. - 60d
Armăturile orizontale de bordaj pot include úi armătura centurii planúeului.
Barele cu d ≥ 16 mm se înnădesc cu sudură Armătura orizontală prevăzută la partea superioară a golului trebuie să preia úi
eforturile de încovoiere a grinzii create prin introducerea golului.

7.3 7.4
7.3.6 Plasele care formează armarea continuă a pereĠilor se vor lega cu agrafe care
să le asigure poziĠia în timpul turnării.
De regulă se vor dispune cel puĠin (fig.7.3):
- 4 agrafe φ6/m2 în cazul barelor cu d ≤ 10 mm;
- 6 agrafe φ8/m2 în cazul barelor cu d > 10 mm.
7.4. Armarea în câmp a pereĠilor structurali
7.4.3 Armăturile constructive se vor stabili funcĠie de rolul îndeplinit úi dimensiunile
elementelor structurale. Aceste armături nu vor fi mai mici decât cele care pot acoperi
eforturile de fisurare (la întindere, încovoiere, după caz).
La pereĠii de la calcane úi de la rosturi úi la cei care mărginesc casa scării, pe
toată înălĠimea acesteia, precum úi la ultimul nivel în toate cazurile, se vor prevedea
armături orizontale care corespund cel puĠin unor procente de armare de 0,30% în
cazul oĠelului OB 37 úi 0,25% pentru oĠel PC 52 sau PC 60.

7.4.1 Prin armare în câmp se înĠelege armătura cuprinsă în inima pereĠilor în zona 7.5. Armări locale ale elementelor verticale
dintre două intersecĠii succesive de pereĠi, între o intersecĠie úi o zonă de capăt sau 7.5.1 Armarea zonelor de la extremităĠile pereĠilor structurali.
între două zone de capăt (definite la 7.5.1) fără intersecĠii intermediare cu alĠi pereĠi. În zonele de la extremităĠile secĠiunilor pereĠilor structurali, pe suprafeĠele
În funcĠie de încadrarea în prevederile paragrafului 7.3.1, armarea în câmp indicate în fig.7.6a, pentru secĠiuni lamelare, în fig.7.6b, pentru secĠiuni prevăzute cu
poate fi o armare de rezistenĠă (paragraful 7.4.2) sau o armare constructivă bulbi úi tălpi úi în fig.7.6c pentru secĠiunile pereĠilor cuplaĠi, armarea se realizează cu
(paragraful 7.4.3). carcase de tipul celor utilizate la armarea stâlpilor.
7.4.2 Armarea de rezistenĠă, se prevede: Procentele de armare verticală a acestor zone nu vor fi mai mici decât valorile
indicate în tabelul 4.
- în zona A (definită conform paragafului 6.1);
Tabelul 4
- în zona B (definită conform paragrafului 6.1);
Zona seismică Procente de armare minime pentru
§H · armături din:
- în pereĠii scurĠi ¨ < 1¸ în conformitate cu prevederile paragrafului 6.5.2.
©h ¹ de calcul OB 37 PC 52, PC 60
În zona A indiferent de tipul pereĠilor (lungi sau scurĠi), procentele minime de
armare sunt cele din tabelul 3. În procentul de armare se consideră armăturile de la zona A zona B zona A zona B
ambele feĠe ale peretelui. A, B, C, D, E 0,7% 0.5% 0,6% 0.5%
În afara zonei A se vor adopta ca procente minime de armare valorile indicate F 0.4% 0,4%
în tabelul 3 pentru zona seismică F.
Tabelul 3 Diametrul minim al armăturilor este 12 mm.
Zona Procentul minim de armare pentru Armarea locală va respecta, de regulă, din punct de vedere a distribuĠiei úi
numărului minim de bare, detaliile din fig. 7.7 ; 7.8 úi 7.9. Se recomandă ca barele
seismică Barele orizontale Barele verticale orizontale ale plaselor sudate să fie în acelaúi plan vertical cu ramurile etrierilor din
de calcul OB 37 PC 52, PC 60 OB 37 PC 52, PC 60 inimă. (Obs. În fig. 7.7, 7.8 úi 7.9 etrierii au fost desenaĠi mai mici pentru a putea fi
distinúi).
A, B, C, D,E 0,30% 0,25% 0,35% 0,30%
Armătura concentrată împreună cu armătura verticală prevăzută în inima úi tălpile
F 0,25% 0,20% 0,25% 0,20% pereĠilor, inclusiv cea din intersecĠiile intermediare (paragraful 7.5.2), trebuie să
confere secĠiunii peretelui structural o capacitate de rezistenĠă la încovoiere
superioară valorii momentului de fisurare Mf al secĠiunii determinat cu:
Armăturile din categoria STNB pot fi utilizate pentru armarea de rezistenĠă
numai în situaĠiile specificate la 7.1.2. Procentele minime în aceste cazuri sunt 0,25% Mf = Nrs + 0,5c pl Wf R t (7.1)
pentru armături orizontale úi 0,20% pentru cele verticale. în care:
Armătura de rezistenĠă se realizează din două plase dispuse câte una la rs = distanĠa de la centrul de greutate al secĠiunii până la limita sâmburelui central
fiecare faĠă a peretelui (fig. 7.3). situată pe aceeaúi parte cu forĠa excentrică N;
Wf = modulul de rezistenĠă la fisurare al secĠiunii, calculat considerând zona întinsă
Barele se înnădesc conform 7.3.4 úi indicaĠiilor din tabelul 2. integral plastificată;
Diametrul minim al barelor se va lua 8 mm pentru armăturile orizontale úi 10 cpl = coeficient care Ġine seama de plastificarea parĠială a zonei întinse a secĠiunii
mm pentru cele verticale, în cazul armării cu bare independente. DistanĠele maxime (luând ca referinĠă tabelul 15, STAS 10107/0-90).
între bare se vor lua 350 mm pe orizontală úi 250 mm pe verticală.

7.5 7.6
 SecĠiunile se vor alcătui astfel încât armăturile longitudinale să se găsească la
punctul de îndoire al etrierilor perimetrali, al celor intermediari sau al agrafelor.
Diametrul minim al etrierilor: φ 6 mm úi d/4 (d = diametrul minim al barelor
verticale al armăturii). DistanĠele maxime admise între etrieri úi agrafe sunt:
• în zona A: - 150 mm în zona seismică de calcul F;
- 120 mm, dar nu mai mult de 10d, pentru zonele seismice de
calcul A ÷ E;
• în zona B: - 200 mm, dar nu mai mult de 15d.
Etrierii carcasei se vor realiza astfel încât aria lor să prezinte cel puĠin aceeaúi
rezistenĠă cu cea a armăturilor orizontale din inima peretelui cu care se înnădesc (fig.
7.7, 7.8 úi 7.9).
7.5.2 Armătura de confinare a zonelor comprimate.
În condiĠiile în care înălĠimea zonei comprimate a secĠiunilor corespunzătoare
capacităĠii de rezistenĠă depăúeúte valoarea limită stabilită cu relaĠia (6.8): x > xlim, se
va prevedea o armătură specială de confinare a zonei comprimate, pe o lungime cel
Fig.7.7 puĠin egală cu x/2.
Cantitatea de armătură de confinare Aao , în fiecare direcĠie se calculează cu
Fig. 7.6 relaĠia:
Rc § x·
A ao = 0,15a e c ¨ 0,5 + ¸ (7.2)
Ra © h¹
în care:
ae = distanĠa interax, pe verticală, între seturile de etrieri de confinare;
c = dimensiunea miezului de beton cuprins de etrierii de confinare măsurată
perpendicular pe direcĠia braĠelor etrierilor.
În armătura Aao se poate considera úi armătura orizontală a inimii dacă
aceasta este îndoită după barele verticale úi ancorată corespunzător.
În zonele în care procentul de armare longitudinală depăúeúte valoarea 2,4/Ra
(N/mm2) se vor lua măsuri suplimentare de a evita flambajul barelor în zona plastică
potenĠială. Armătura de confinare Aao poate juca úi acest rol. În aceste zone, barele
Fig.7.8 verticale de diametru d > 14 mm se vor lega transversal prin etrieri úi agrafe la
distanĠe de cel mult 6d.
7.5.3 Armarea intersecĠiilor de pereĠi structurali.
IntersecĠiile situate la capetele pereĠilor se alcătuiesc conform paragrafului
7.5.1. IntersecĠiile interioare cu dimensiunile precizate în fig. 7.10 se armează cu
carcase cu 2 etrieri în cruce, care fac legătura cu armarea orizontală a pereĠilor.
Etrierii carcaselor din intersecĠii vor respecta condiĠiile de la 7.5.1 privind
secĠiunea minimă úi înnădirea cu armătură orizontală din inima pereĠilor.
DistanĠa maximă între etrieri: 200 mm.
Armarea verticală minimă a zonelor în intersecĠie: 12φ12 în zona A úi 4φ12 +
8φ10 în zona B.

Fig.7.9
7.7 7.8
 Diametrul minim al barelor: φ 12 mm. Mărcile de oĠel recomandate: PC 52, PC
60.
La detalierea armăturii longitudinale se va Ġine seama de cerinĠele de execuĠie
privind o bună betonare úi compactare a betonului.
b) Bare longitudinale intermediare dispuse pe feĠele laterale cu diametrul
minim φ 12 mm. Barele intermediare vor realiza un procent de armare minim de:

- pentru grinzi de cuplare la care h r ≤ l o

2
0 .25
A ao ≥ bh g , in zonele seismice A...D
100
si
0 .20
A ao ≥ bh g , in zonele E si F
100
lo
- pentru grinzi de cuplare la care < hr
Fig.7.10 2
0 .40
7.5.4 Armarea în jurul golurilor A ao ≥ bh g , in zonele seismice A...D
100
a) În cazul úirurilor de goluri suprapuse pe verticală, limitate de montanĠi úi
grinzi de cuplare, armarea de contur se face conform paragrafului 7.5.1 úi fig. 7.6. si

b) În cazul golurilor izolate de dimensiuni mari úi al golurilor care nu se 0 .30

A ao ≥ bh g , in zonele E si F.
suprapun pe verticală, armările în jurul acestora se vor prevedea în corelare cu 100
starea de eforturi stabilită Ġinând seama în calcul de aceste goluri. c) Etrieri, care vor avea diametrul minim: φ 6 mm. Procentul minim de armare
c) În jurul golurilor de dimensiuni mici în raport cu cele ale peretelui úi care nu transversală: 0,20 %. DistanĠa maximă admisă între etrieri ae va fi:
influenĠează în mod semnificativ comportarea ansamblului acesteia, se va prevedea a e ≤ 8d
o armare constructivă având pe fiecare latură cel puĠin două bare φ 10 mm úi cel a e ≤ 150 mm
puĠin secĠiunea echivalentă armăturilor întrerupte pe porĠiunea de gol aferentă.
d = diametrul armăturilor longitudinale de la partea superioară úi de la partea
Armarea din jurul golurilor va respecta regulile indicate în fig. 7.5. inferioară.
7.5.5 Armarea intersecĠiilor pereĠilor cu planúeele. La grinzile turnate în două etape la care se contează pe întreaga înălĠime,
Pe grosimea planúeului în perete se prevede o armare de centură, formată din etrierii se prevăd pe întreaga înălĠime a acestora úi se dimensionează pentru a
cel puĠin 4 bare. îndeplini úi rolul de conectori.

SecĠiunea barelor continue din centuri va fi stabilită Ġinând seama de cerinĠele

de rezistenĠă rezultate din solicitările de diafragmă orizontală (vezi 6.7).
Se va utiliza oĠel PC 52, PC 60 sau OB 37. Diametrul minim al armăturilor 12
mm.
La înnădirea úi ancorarea armăturilor se vor respecta condiĠiile indicate în
fig.7.4.

7.6. Armarea grinzilor de cuplare

7.6.1 În sistemul de armare cu bare longitudinale úi etrieri verticali, armarea unei

grinzi de cuplare este formată din (fig.7.11):
a) Bare longitudinale rezultate din dimensionarea la moment încovoietor,
dispuse la partea superioară úi inferioară a secĠiunii.
Fig.7.11
7.9 7.10
 d) Armarea grinzilor se prezintă ca în fig. 7.11 unde se indică úi lungimile de
ancorare necesare. În cazul utilizării unor armături longitudinale cu d • 22mm se
recomandă ca extremităĠile barelor să fie curbate úi înnădite prin sudură (fig.7.11).
7.6.2 Grinzile de cuplare cu armături principale înclinate încruciúate, se utilizează úi
se dimensionează conform prevederilor paragrafelor 6.6.2 úi 6.6.4. În fig. 7.12 se
prezintă un exemplu de alcătuire a acestui tip de grinzi.
Diagonalele pot fi realizate úi din profile metalice.
Armăturile înclinate se asamblează sub formă de carcase cu câte cel puĠin 4
bare. Lungimea de ancorare a barelor înclinate va fi minimum 60d. Se recomandă
închiderea la capete a barelor înclinate prin bucle sudate. Ori de câte ori
dimensiunile grinzii permit, acest sistem de armare este cel mai indicat.
Armarea transversală se poate realiza cu etrieri sau cu freta continuă.
DistanĠa dintre etrieri sau pasul fretei nu va fi mai mare de 6d (diametrul
armăturilor înclinate).
Diametrul minim al etrierilor sau al fretei d/4.
Armăturile orizontale úi etrierii se dispun constructiv.
Procentul tuturor armăturilor orizontale va reprezenta cel puĠin 0,30 %, iar
procentul de armare transversală cu etrieri va fi cel puĠin 0.20% .
Fig.7.12
7.11
8. PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR
PREFABRICATE
8.1. Probleme generale
În prezentul capitol se dau prevederi specifice proiectării pereĠilor realizaĠi din
elemente prefabricate care au în vedere aspectele de ordin structural. Problemele
referitoare la proiectarea de arhitectură, a izolaĠiilor termice úi fonice precum úi la
proiectarea tehnologiei de execuĠie nu fac obiectul prezentului Cod de proiectare.
Prin măsurile de alcătuire a elementelor prefabricate úi a îmbinărilor dintre
acestea se urmăreúte obĠinerea unei comportări structurale, inclusiv în raport cu
acĠiunile seismice, similare cu cea a structurilor cu pereĠi din beton monolit.
Regulile generale de alcătuire a structurilor cu pereĠi din elemente
prefabricate, privind configuraĠia structurii, forma pereĠilor úi modul de dispunere în
plan sunt cele indicate la capitolul 2.
De asemenea, planúeul realizat din panouri prefabricate, va fi astfel conceput
încât să se asigure comportarea lui ca diafragmă practic infinit rigidă úi rezistentă în
planul ei.
8.2. Alcătuirea panourilor
8.2.1 Elementele prefabricate care alcătuiesc structura clădirii vor fi realizate, de
regulă, sub formă de elemente plane - panouri mari. În funcĠie de forma concretă a
pereĠilor, de tehnologia de execuĠie úi de mijloacele de ridicare úi transport de care se
dispune, se pot adopta úi forme spaĠiale sau de bară a unora din elementele
prefabricate.
Forma elementelor prefabricate rezultă prin secĠionarea pereĠilor prin tăieturi
orizontale (fig. 8.1a) sau prin tăieturi orizontale úi verticale (fig. 8.1b,c).
Fig.8.1
8.2.2 Elementele prefabricate se realizează din beton de clasă minimă Bc20.
8.2.3 Panourile de pereĠi interiori vor avea o grosime de cel puĠin 140 mm pentru
clădirile cu maxim 5 niveluri úi de minim 160 mm pentru clădirile mai înalte.
8.1
8.2.4 Panourile de pereĠi exteriori vor fi, de regulă, alcătuite din 3 straturi úi anume:
• un strat interior de rezistenĠă din beton armat; grosimea minimă a acestuia
poate fi cu 20 mm mai mică decât cea indicată pentru pereĠii interiori úi va fi
corelată cu numărul, poziĠia úi natura elementelor de legatură (nervuri de beton
armat sau/úi agrafe) cu stratul exterior;
• un strat termoizolator intermediar, realizat de regulă dintr-un material rigid
(polistiren celular, vată minerală) dimensionat pe baza calculului termotehnic;
• un strat exterior de protecĠie, din beton armat, în grosime de minimum 60 mm.
Nervurile de legătură dintre straturile interior úi exterior se vor executa cu
grosime între 40 úi 60 mm. PoziĠia úi numărul nervurilor se vor stabili în funcĠie de
dimensiunile úi forma panoului úi a golurilor, de valoarea solicitărilor, modul de
execuĠie úi de necesitatea de a reduce la minim punĠile termice.
8.2.5 Panourile de planúeu vor avea grosimea stabilită pe criterii de rezistenĠă,
rigiditate úi izolare fonică necoborând sub 120 mm.
În funcĠie de forma úi dimensiunile camerelor, vecinătatea cu logii úi balcoane,
úi de dispunerea pereĠilor, panourile se pot rezema pe 4, 3 sau chiar 2 laturi.
Panourile de balcon se vor realiza, de regulă, prin scoaterea în consolă a
panourilor de planúeu.
8.2.6 Armarea panourilor se va face cu bare de oĠel beton PC52, PC60, OB37 úi
STNB, de preferinĠă sub formă de plase úi carcase sudate.
Armarea de câmp a pereĠilor se va realiza din două plase, care vor respecta
condiĠiile de armare minimă pentru armăturile orizontale úi verticale date la cap. 7.
Plasele din sârmă ecruisată pot fi folosite úi la armarea panourilor de la bază,
în zona A a structurii, cu condiĠia ca printr-o dimensionare adecvată, armăturile
orizontale să nu depăúească stadiul de comportare liniar elastic sub forĠele tăietoare
asociate mecanismului de plastificare.
Pe conturul panourilor se va prevedea o armătura de bordare, alcătuită din
bare izolate sau carcase sudate în vederea preluării solicitărilor care apar în timpul
fazelor de manipulare, transport úi montaj. La panourile cu goluri de uúi pentru a
micúora eforturile care apar în grinzile de cuplare în aceste faze, la partea inferioară
a golurilor se vor prevedea dispozitive speciale recuperabile de rigidizare provizorie.
Golurile de uúi úi de ferestre vor fi bordate cu bare izolate sau carcase, având
dimensiunile în funcĠie de solicitările panoului. Se recomandă armarea suplimentară
a colĠurilor cu bare înclinate, cu rol în reducerea fisurării, la colĠurile intrânde, în
special la manipularea panourilor.
Grinzile de cuplare se vor arma conform prevederilor de la 7.6. Dacă se
urmăreúte conlucrarea cu centura, etrierii grinzilor se vor dimensiona úi pentru rolul
de conectori.
Barele verticale rezultate ca fiind necesare din calculul de încovoiere cu efort
axial, de compresiune sau de întindere, úi care nu se pot dispune în monolitizările
verticale se dispun cât mai aproape de marginile panourilor. În cazul panourilor cu
goluri de uúi, barele verticale ale armăturii continue se vor plasa în imediata
apropiere a golului. Acoperirea minimă a acestor armături 50 mm. Armăturile
verticale de rezistenĠă se realizează din oĠel laminat la cald PC 52, PC 60, OB 37.
8.2
Armăturile scoase din panou sub formă de mustăĠi drepte sau sub formă de
bucle se vor dispune la interiorul celor două plase de armare a inimii pereĠilor. În
cazul armăturilor realizate sub formă de bucle de diametru relativ mare se vor lua
măsuri de asigurare a unui ancoraj corespunzător prin prevederea a 2-3 bare
transversale sudate (fig.8.2).
Fig.8.2
Atât mustăĠile care pătrund în îmbinările verticale, cât úi mustăĠile prin care se
asigură continuitatea armăturilor verticale intermediare trebuie plasate centric pentru
o transmitere directă, fară excentricitate, a eforturilor de întindere. Pentru aceasta
este necesar să se prevadă dispozitive úi armături suplimentare pentru a asigura
poziĠia mustăĠilor pe durata betonării úi a transportului.
8.3. Îmbinările structurilor cu pereĠi din elemente prefabricate de beton armat
8.3.1 Prin modul de realizare, îmbinările dintre elementele prefabricate care
alcătuiesc pereĠii structurali, trebuie să le asigure acestora o comportare similară cu
cea a pereĠilor monoliĠi, sub aspectul rigidităĠii, capacităĠii de rezistenĠă úi de
ductilitate (vezi 8.1).
În toate cazurile îmbinările vor fi de tip umed cu beton armat.
8.3.2 După poziĠia lor în structură úi după rolul lor structural îmbinările pereĠilor se
clasifică în două categorii:
• îmbinări verticale, care asigură legăturile orizontale de continuitate, după caz,
între panourile adiacente, între panouri úi bulbi, etc.
• îmbinări orizontale, sub formă de centuri turnate în spaĠiile orizontale între
panouri, care asigură legătura verticală între panouri úi în acelaúi timp legătura
între pereĠii prefabricaĠi úi planúeul prefabricat.
8.3.3 La alcătuirea îmbinărilor se vor avea în vedere următoarele principii:
a) Prin dimensionarea elementelor de îmbinare se va realiza o comportare a
îmbinărilor în domeniul elastic de comportare pentru solicitarea de lunecare. Pentru
aceasta îmbinările vor avea un grad superior de asigurare (cedarea lor corespunde la
forĠe orizontale mai mari faĠă de alte secĠiuni úi alte solicitări).
b) ForĠele de compresiune se transmit de la panou la panou prin contact
nemijlocit prin intermediul betonului din îmbinări.
c) ForĠele de întindere se transmit exclusiv prin armăturile înnădite prin diferite
procedee: sudură, petrecere prin bucle petrecute etc.;
8.3
 d) ForĠele de lunecare între panouri se transmit prin alveole, praguri (dinĠi), Diametrul minim al etrierilor, care pot fi rectangulari sau cu forme ce urmăresc
armături care traversează îmbinarea úi care sunt corespunzător ancorate. Prin forma buclelor, 6 mm. DistanĠa maximă între legăturile transversale ale barelor
întinderea acestor armături se crează, în beton, un efect de diagonală comprimată verticale 10d.
sau un efect echivalent de frecare pe suprafaĠa de separaĠie între betoane de vârste 8.3.6 Îmbinările orizontale ale panourilor
diferite;
e) Transmiterea eforturilor normale úi tangenĠiale se va face cât mai uniform La feĠele superioare úi inferioare ale panourilor de pereĠi se pot adopta alveole
distribuit pentru a evita concentrarea de eforturi în anumite zone; (amprente) pe adâncimi de 20-25 mm sau chiar suprafeĠe plane cu rugozitate sporită.
f) Alegerea gabaritelor elementelor de îmbinare (secĠiunile stâlpilor úi Îmbinările se alcătuiesc sub forma unor centuri continue având, de regulă, o
centurilor) va avea în vedere crearea spaĠiilor necesare pentru montarea úi înnădirea înălĠime egală cu grosimea panourilor de planúeu.
armăturilor, o betonare úi o compactare a betonului în condiĠii corespunzătoare.
Panourile de planúeu vor
8.3.4 Îmbinările dintre panouri, atât cele verticale cât úi cele orizontale, vor fi avea dimensiunile egale cu
obligatoriu de tip deschis pentru a permite controlul vizual al calităĠii betonului turnat. lumina deschiderilor între pereĠi,
8.3.5 Îmbinările verticale ale panourilor. mai puĠin 150 mm (fig. 8.5). Ele
se vor monta provizoriu pe popi
FeĠele laterale ale panourilor vor
sau cricuri de perete, juguri, etc.
fi profilate sub forma de dinĠi având de
regulă configuraĠia din fig. 8.3. Se admite rezemarea
panourilor de planúeu pe
Se recomandă ca raportul h/d
peretele inferior prin intermediul
între dimensiunile dinĠilor să fie mai mic
unor bucle întărite.
de 8, iar unghiul α să nu depăúească a) Perete exterior b) Perete interior
Bucla
300. orizontală
Se recomandă ca feĠele
laterale ale panourilor de Fig.8.5
Lungimea totală a secĠiunilor de planúeu să fie realizate cu o
forfecare a dinĠilor va fi circa jumătate uúoară înclinare faĠă de verticală
din înălĠimea panoului. de cca. 10º (fig. 8.6).
MustăĠile orizontale se pot Rezemarea panourilor de
realiza cu bare drepte, în care caz pereĠi pe îmbinarea orizontală
poziĠia lor este la jumătatea grosimii Fig.8.3 se poate realiza în două moduri:
peretelui, iar înnădirea lor se face prin
sudură, sau sub formă de bucle • pe un strat de mortar
petrecute ca în fig. 8.4a úi b, soluĠie vârtos matat sub panou într-un
recomandabilă. spaĠiu de 15-20 mm deasupra Fig.8.6
centurii realizat prin montarea
Numărul legăturilor de armatură corespunzătoare a panoului pe
pe înălĠimea unui etaj va fi minim 5. calaje;
Armăturile sub formă de mustăĠi se vor
lăsa din intrândurile dintre dinĠi • direct pe betonul din centură, turnat după montarea pereĠilor de deasupra
(alveole). (subbetonare).
În cazul mustăĠilor sub formă de Al doilea procedeu este preferabil. Se recomandă ca în acest caz marginea
bucle de tip semicircular se vor inferioară a panoului de perete să fie înecată 20-30 mm în grosimea centurii.
considera condiĠiile privind raza minimă Armăturile verticale din panouri cu rol de conectori úi armătura de rezistenĠă
de curbură prescrisă în documentul intermediară de încovoiere se realizează de regulă din bare mai puĠine úi cu diametru
normativ de referinĠă STAS 10107/0- mai mare ( ≥ 14 mm) care se înnădesc prin sudură în niúe special prevăzute la
90, condiĠii care stabilesc úi diametrul partea inferioară a panourilor de perete, cu dimensiuni corelate cu lungimile necesare
maxim al buclei. înnădirii. Se va urmări, prin modul de realizare a detaliilor de înnădire, în special prin
Fig.8.4
Zonele de îmbinare verticală vor modul de dispunere al ecliselor, transmiterea centrică fără devieri a eforturilor de
fi alcătuite după regulile de alcătuire a întindere din armături.
intersecĠiilor de pereĠi, prevăzându-se Se admit úi alte soluĠii de realizare a armăturilor verticale care traversează
etrieri suplimentari între bucle. îmbinarea orizontală cum este de exemplu soluĠia cu bucle petrecute, dacă acestea

8.4 8.5
satisfac condiĠiile structurale privind transmiterea eforturilor ce le revin úi dacă permit
o execuĠie simplă úi sigură.
MINISTERUL TRANSPORTURILOR,
Armătura longitudinală a centurii, din cel puĠin două bare, va îndeplini condiĠiile
CONSTRUCğIILOR ùI TURISMULUI
specificate la 7.3.5 referitoare la modul lor de ancorare.
Armătura transversală a centurilor este realizată de mustăĠile din panourile de
planúeu, alcătuite, de regulă, sub formă de bucle úi, după caz, de etrieri suplimentari
cu diametrul minim de 6 mm.

COD DE PROIECTARE A CONSTRUCğIILOR

CU PEREğI STRUCTURALI DE BETON ARMAT
INDICATIV CR 2 – 1 – 1.1.

8.6
 PROBLEME GENERALE
C.1.1. Caracterul obiúnuit al structurilor cu pereĠi de beton armat menĠionat la
domeniul de aplicare al Codului se referă în special la monotonia sau
quasimonotonia acestora. Nu fac, de exemplu, obiectul Codului structurile cu niveluri
inferioare slabe (la care prin absenĠa pereĠilor la acĠiuni seismice de mare intensitate
se pot manifesta mecanisme cinematice de plastificare de tip nivel slab), structurile
cu pereĠi cu goluri distribuite intr-un mod neordonat, etc.
PuĠinele referiri ale prevederilor Codului la aceste tipuri de structuri se
limitează doar la unele aspecte de ordin conceptual.

ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU
C.2.1.2 úi C.2.2.4 Prevederile prezentului Cod sunt destinate categoriei A de
structuri. Cu caracter provizoriu, până la redactarea úi intrarea în vigoare a unor
instrucĠiuni specifice pentru structuri duale, prevederile prezentului Cod se pot aplica
úi la calculul úi alcătuirea pereĠilor structurali din categoria B de structuri, completate
cu măsuri specifice acestor structuri.
C.2.2.1 Lipsa de compactitate úi de simetrie a structurii poate conduce úi la alte
efecte negative în afara celor de torsiune generală.
În fig.C.2.1 se dă un asemenea
COMENTARII exemplu, reprezentând o clădire având în
plan forma de U cu aripi lungi, care pot
oscila defazat în timpul unui cutremur.
Este de menĠionat faptul că úi la
construcĠii aparent simetrice este posibil
ca, pentru anumite direcĠii, să apară
excentricităĠi importante ale maselor în
raport cu centrul de rigiditate, al cărui
poziĠie depinde de direcĠia de acĠiune a Fig.C.2.1
forĠei seismice.
În cazul structurii cu 3 axe de simetrie din fig.C.2.2, pentru direcĠia de acĠiune
a forĠei orizontale indicate, aplicate în centrul maselor, care coincide cu centrul de
rigiditate, plastificarea celor 3 pereĠi nu este simultană.
Dacă peretele C se plastifică înaintea celorlalĠi doi, centrul de rigiditate se
mută în apropierea axelor pereĠilor A úi B. Ca efect, deformaĠiile, úi implicit cerinĠele
de ductilitate ale peretelui C, cresc substanĠial (fig.C.2.2b).
Dacă rigiditatea în domeniul postelastic a peretelui este neglijabilă úi dacă
contribuĠia cadrelor la preluarea forĠelor orizontale ar fi, de asemenea, neglijabilă, ar
apărea chiar un fenomen instantaneu de instabilitate la torsiune generală, centrul de
rigiditate mutându-se la intersecĠia planurilor pereĠilor A úi B.

C.1

Fig.C.2.2
O situaĠie asemănătoare apare úi în fig.C.2.3a. Plastificarea în prima fază a
peretelui A, pentru direcĠia úi sensul indicate ale forĠei orizontale, expune structura
unui efect de tip pierdere a stabilităĠii prin deplasarea centrului de rigiditate spre
planul pereĠilor B úi C.
Fig.C.2.3
Pentru a evita asemenea efecte nefavorabile este necesar ca prin forma
construcĠiei úi prin modul de dispunere a pereĠilor să se asigure pentru orice direcĠie
de acĠiune a cutremurului posibilitatea preluării momentelor de torsiune de ansamblu,
prin pereĠi orientaĠi perpendicular pe direcĠia forĠelor orizontale, lucrând în domeniul
elastic (fig. C.2.3b).
Sistemele de tipul celor din fig.C.2.2 úi C.2.3a sunt denumite sisteme cu
răsucire neîmpiedicată (sau cu răsucire liberă), iar cele ca în fig.C.2.3b, sisteme cu
răsucire împiedicată.
După plastificarea pereĠilor structurali analiza echilibrului úi a mecanismelor
cinematice are în vedere, ca element esenĠial de referinĠă, poziĠia centrului de
rezistenĠă al structurii, definit ca punctul de aplicaĠie al rezultantei forĠelor capabile
din pereĠi. Centrul de rezistenĠă are un rol similar cu cel al centrului de rigiditate din
cazul comportării elastice.
ConsideraĠiile precedente s-au referit la cazul unei acĠiuni statice a torsiunii de
ansamblu. În realitate răspunsul seismic de torsiune al structurilor, cu caracter
neliniar úi dinamic, poate diferi substanĠial de răspunsul static.
Efectele dinamice depind de numeroúi parametri: pe lângă distribuĠia
rigidităĠilor úi maselor, de distribuĠia capacităĠilor de rezistenĠă, de natura acĠiunii
seismice, de legile histeretice de comportare ale elementelor structurale etc.
C.2
Ignorată până nu de mult, problema efectelor de torsiune de ansamblu în
domeniul inelastic de deformare constituie în prezent o preocupare de prim ordin pe
plan mondial a specialiútilor în domeniul structurilor în zone seismice.
C.2.2.3 Structurile cu nivel (niveluri) inferior slab sunt contraindicate în zonele
seismice. Dezvoltarea mecanismelor de plastificare de tip etaj slab implică cerinĠe de
ductilitate excesive, asociate unor forĠe axiale foarte mari în stâlpii comprimaĠi prin
efectul "indirect" al forĠelor orizontale.
Dacă se păstrează continuitatea
unui număr suficient de pereĠi pe toată
înălĠimea clădirii, se poate păstra
comportarea de ansamblu a unei
structuri cu pereĠi. În acest caz forĠele
tăietoare colectate de pereĠii întrerupĠi la
un anumit nivel la partea inferioară se
transferă la acest nivel, prin intermediul
planúeelor, alcătuite corespunzător, la
ceilalĠi pereĠi ai structurii (fig.C.2.4b).
Fig.C.2.4
Chiar în situaĠia întreruperii tuturor pereĠilor la nivelul inferior úi înlocuirea lor
cu stâlpi, prin adoptarea unor secĠiuni de beton úi a unei armări longitudinale úi
transversale substanĠiale se poate evita plastificarea stâlpilor la nivelul fără pereĠi úi
dirija dezvoltarea deformaĠiilor plastice deasupra acestui nivel. În acest caz stâlpii cu
răspuns elastic ai parterului se pot considera că fac parte din infrastructura clădirii.
Este de observat că întreruperea unor pereĠi se poate face la orice nivel dacă
se iau măsurile necesare.
C.2.2.5 Spre deosebire de cazul structurilor în cadre care, de regulă, prezintă o
anumită omogenitate a alcătuirii, în cazul construcĠiilor cu pereĠi structurali, cea mai
mare parte a momentului de răsturnare úi a forĠei tăietoare de bază sunt concentrate
în pereĠi. Ca urmare, eforturile ce trebuie transmise de la baza pereĠilor la
infrastructură úi la terenul de fundare pot avea valori foarte importante. Preluarea
acestor eforturi într-un mod favorabil de către elementele infrastructurii úi de către
fundaĠii trebuie să fie, din acest motiv, una din preocupările principale la conformarea
structurii. Astfel, poziĠia pereĠilor structurali în plan se va alege în zonele în care úi la
nivelul infrastructurii se pot obĠine soluĠii avantajoase.
Alte aspecte legate de proporĠionarea pereĠilor sunt evidenĠiate în fig. C.2.5a,
b, c úi d, unde se prezintă câteva exemple de amplasare a unui perete structural în
raport cu peretele de la nivelul subsolului, care constituie inima fundaĠiei peretelui
structural.
Rezolvările din fig. C.2.5a úi b pot fi considerate nefavorabile. Astfel, în cazul
din fig. C.2.5a, golurile de dimensiuni mari din peretele de subsol reduc substanĠial
capacitatea de rezistenĠă a acestuia la forĠe tăietoare, plafonând forĠa orizontală
preluată de peretele structural.
Plasarea excentrică, la marginea clădirii, a peretelui structural conduce la
solicitarea nefavorabilă a peretelui de subsol (fig. C.2.5b). ùi în acest caz este posibil
C.3
să nu se poată atinge capacitatea de rezistenĠă a peretelui structural, mai cu seama
dacă pe direcĠie perpendiculară pe acesta nu există un perete la nivelul subsolului.
Important este ca prin modul de aranjare al peretilor, sa se realizeze o
solicitare cat mai uniforma a elementelor infrastructurii, cat si a terenului de fundare.
AbsenĠa altor încărcări verticale (de exemplu, aduse de stâlpi) pe grinda de
fundaĠie, care să echilibreze în cât mai mare măsura presiunile pe talpa fundaĠiei
(fig.C.2.5c) este de natură să ducă la dezvoltarea unor eforturi mari în peretele de
subsol.
Fig.C.2.5
SituaĠia din fig.C.2.5d în care nu apar asemenea deficienĠe de conformare
reprezintă soluĠia cea mai avantajoasă. Cel mai adesea, condiĠiile cele mai favorabile
le oferă pereĠii de subsol de pe contur, neperforaĠi de goluri.
C.2.2.6 O încărcare gravitaĠionala mai mare are ca efect reducerea armăturii
longitudinale de întindere din perete úi reducerea gradientului presiunilor pe teren.
Plasarea pereĠilor structurali pe conturul construcĠiei este favorabilă
proiectanĠilor pe considerentul unui braĠ de pârghie avantajos pentru efectele de
torsiune generală úi pentru posibilitatea de a "încastra" peretele într-un perete de
subsol fără goluri (vezi C.2.5.d).
PereĠii dispuúi pe conturul clădirii sunt însă, de regulă, mai puĠin încărcaĠi
gravitaĠional decât pereĠii cu aceleaúi dimensiuni, situaĠi la interior, úi în consecinĠă la
solicitări de încovoiere egale, necesită o armare verticală sensibil mai mare decât
aceútia.
Din acest motiv, la conformarea structurii, dispunerea pereĠilor pe conturul
clădirii trebuie facută cu discernamant, analizând atât avantajele cât úi
inconvenientele unei asemenea poziĠii. Oricum, dispunerea pereĠilor la colĠul clădirii
este de evitat pentru că în acest caz apare inconvenientul suplimentar al unei
solicitări defavorabile a pereĠilor infrastructurii.
C.2.2.7 În afară de argumentele prezentate la C.2.2.1, recomandarea ca structura să
fie înzestrată cu rigidităĠi apropiate ca valoare pe cele doua direcĠii se justifică prin
faptul că în aceste condiĠii structura este expusă la efecte maxime pe orice direcĠie,
numai pentru acĠiunile seismice caracterizate de un anumit conĠinut de frecvenĠe. Cu
alte cuvinte, valorile spectrale au acelaúi ordin de mărime, pe ambele direcĠii.
C.4
Fig.C.2.6
C.2.2.8 În fig.C.2.6 se prezintă două situaĠii în care încărcările aplicate excentric pe
pereĠi sunt în primul caz (fig. C.2.6a) neechilibrate pe ansamblul structurii, respectiv
echilibrate (fig. C.2.6b).
Din comparaĠia diagramelor de momente în pereĠi se constată solicitarea mult
mai defavorabilă din primul caz, când intervine o încovoiere generală a structurii.
Când asemenea situaĠii nu se pot evita, efectul încărcărilor gravitaĠionale aplicate
excentric, de regulă neglijate în proiectarea curentă, trebuie considerate la
dimensionarea pereĠilor structurali.
C.2.3.1 Prevederile de la acest paragraf urmăresc ca prin forma secĠiunii pereĠilor
structurali să se poată controla în cât mai mare măsura, prin calcul, comportarea
acestor elemente la acĠiuni seismice. Gradul de conlucrare a inimilor cu tălpi de
dimensiuni mari nu se poate preciza cu certitudine, această caracteristică depinzând
de mărimea deplasărilor impuse pereĠilor în domeniul postelastic (vezi si 5.2.1).
Limitarea tălpilor este necesară úi pentru protejarea inimilor de efectul forĠelor
tăietoare, a căror valoare este dependentă direct de capacitatea de rezistenĠă la
încovoiere a pereĠilor.
Atunci când pereĠii de pe cele
două direcĠii sunt legaĠi în mod adecvat,
creând profile ca în fig.C.2.7 sau sub
formă de tub, se pot obĠine ansambluri cu
comportare favorabilă (capacitate de
rezistenĠă substanĠială, ductilitate
adecvată).
Fig.C.2.7
C.2.3.4 Comportarea deosebit de bună a structurilor cu pereĠi cu goluri decalate de
tipul celor indicaĠi în fig.C.2.8 la cutremurul din 1985 din Chile a provocat un amplu
program de cercetări teoretice úi experimentale, desfăúurat în 4 universităĠi
americane având ca obiect tocmai particularităĠile de comportare sub încărcări de tip
seismic ale acestui tip de pereĠi [12].
Cercetările menĠionate au evidenĠiat faptul că în condiĠiile unei alcătuiri
corecte aceúti pereĠi posedă proprietăĠi de rezistenĠă úi de deformabilitate apropiate
de cele ale pereĠilor fără goluri. Aceleaúi cercetări au semnalat faptul că zonele
critice ale pereĠilor cu goluri decalate sunt constituite nu de zonele dintre goluri, ci de
cele de la extremitatea comprimată a secĠiunilor, dacă golurile sunt prea aproape de
C.5
marginea secĠiunii, limitând aria zonei extreme comprimate.
Fig.C.2.8
Mecanismul de comportare la încărcări orizontale, similar celui al pereĠilor fără
goluri, este sugerat în fig. C.2.8a úi b. În fig.C.2.8a este evidenĠiat un mecanism de
tip grindă cu zabrele, cu diagonale înscrise în grosimea peretelui, între goluri, iar în
fig.C.2.8b un mecanism constituit din trei console conectate cu elemente de cuplare
foarte rigide.
C.2.4.1 Prevederea de la ultimul aliniat urmăreúte să asigure conlucrarea tuturor
elementelor verticale în preluarea solidară a încărcărilor orizontale. Din punct de
vedere practic, aceasta înseamnă că deplasările elementelor verticale ale structurii
sunt distribuite liniar la fiecare nivel. În felul acesta se poate stabili, prin calcul, cu un
grad mare de credibilitate, forĠele dezvoltate în pereĠii structurali.
CondiĠia de rigiditate menĠionată impune ca planúeele să rămână solicitate în
domeniul elastic de comportare, pentru forĠe din planul lor, cu alte cuvinte, planúeele
trebuie să fie nu numai suficient de rigide, dar úi suficient de rezistente.
C.2.5.2 În cazurile în care, din considerente funcĠionale sau din alte motive,
prevederea rosturilor apare inacceptabilă sau este foarte dificilă, se pot adopta
lungimi de tronsoane mai mari decât cele indicate în tabelul 1, dacă se iau măsuri
adecvate pentru limitarea efectelor contracĠiei betonului sau al variaĠiilor de
temperatură. De exemplu, utilizarea unor cimenturi cu contracĠie redusă, prevederea
unor rosturi tehnologice provizorii, asigurarea unei protecĠii termice eficiente,
prevederea unor armături suplimentare care să permită limitarea convenabilă a
deschiderii fisurilor, etc.
C.2.7.2 În cazul construcĠiilor cu pereĠi structurali de beton armat, rigiditatea
specifică la deplasări laterale face ca protecĠia elementelor nestructurale să poate fi
realizată cu mai multă usurinĠă faĠă de cazul structurilor în cadre.
EXIGENğE GENERALE
C.3.1. ÷ 3.6. ExigenĠele de diferite naturi, în particular cele structurale, care se impun
construcĠiilor cu pereĠi structurali sunt puternic influenĠate de acĠiunea seismică ce
afectează practic întreg teritoriul Ġării. Diferitele aspecte conceptuale privind
problematica exigenĠelor structurale sunt tratate în normativul de proiectare seimică,
pe de o parte, iar aspectele concrete privind asigurarea lor sunt discutate pe larg în
celelalte capitole ale prezentei prescripĠii, pe de altă parte. Din aceste motive, dintre
C.6
problemele cerinĠelor structurale se reĠin, pentru a fi comentate aici, numai acelea
care nu au fost precizate suficient în restul lucrării.
C.3.4. O rigiditate substanĠială la deplasări laterale asigură protecĠia elementelor
nestructurale în cazul unor cutremure cu intensitate moderată úi limitează degradările
acestor elemente la cutremure cu intensitate mai mare. De asemenea, o rigiditate
substanĠială a structurii este de natură să limiteze efectele de ordinul doi úi să evite
apariĠia unor fenomene de instabilitate.
În cazul structurilor aflate în zonele caracterizate de valori înalte ale
perioadelor caracteristice ale oscilaĠiilor seismice (practic, în zonele definite de o
perioada de colĠ Tc = 1,5 sec.), prevederea structurii cu o rigiditate mare, la care
corespunde o perioada scurtă a oscilaĠiilor structurale în modul fundamental,
îndepărtează construcĠia de condiĠiile răspunsului seismic maxim. Trebuie să se Ġină
seama úi de faptul că fiecare solicitare seismică are ca efect o reducere a rigidităĠii
structurale.
PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE
C.4.2.1 RelaĠia (4.1) exprimă, simplificat, condiĠia ca efortul tangenĠial mediu în
secĠiunile orizontale ale pereĠilor să nu depăúească, la starea limită de rezistenĠă,
valoarea 1,2 N/mm2. Acest efort unitar este inferior limitei 2Rt impusă în Cod pentru
orice clasă de beton.
Plecând de la expresia forĠei tăietoare de bază în calculul seismic:
S = α ks β ψ ε G
úi considerând valorile acoperitoare:
β = 2,5 (pentru construcĠiile cu pereĠi structurali obiúnuiĠi în cea mai mare parte
a teritoriului T < Tc);
ε = 1,0;
valoarea ψ = 0,25, specifică structurilor cu pereĠi de beton armat, úi o valoare
acoperitoare a încărcării masice distribuite echivalente de 16 kN pe m2 de planúeu
rezultă:
S = α ks 2,5⋅0,25⋅16 n Apl = 10 α ks n Apl
kN
Dacă se exprimă efortul unitar admis în , condiĠia menĠionată capătă
m2
forma:
1200ΣAi > 10 α ks n Apl
RelaĠia (4.1) poate capăta forme îmbunătăĠite pentru aplicarea la un anume
caz de structură, considerând valori mai potrivite pentru cazul respectiv ale încărcării
pe planúeu sau rezistenĠei betonului. Se observă că relaĠia corespunde unui
coeficient de suprarezistenĠă global al structurii 2R t / 1,2 .
C.4.2.2 Recomandarea se justifică atât prin argumente ce Ġin de simplitatea
execuĠiei, cât úi prin aceea că valorile forĠelor tăietoare scad relativ lent spre vârful
construcĠiei. De asemenea, studii efectuate cu instrumentul calculului dinamic
neliniar, pentru structuri cu pereĠi cu reduceri de secĠiune pe înălĠimea clădirii, pun în
C.7
evidenĠă faptul că plastificarea în zonele situate deasupra secĠiunilor în care se fac
aceste reduceri este relativ frecventă. Aceasta contravine concepĠiei moderne de
proiectare care urmăreúte dirijarea fenomenelor de deformaĠie postelastică în zona
de la baza pereĠilor.
C.4.2.3 RelaĠiile (4.2) úi (4.3) exprimă condiĠii de ductilitate de curbură similare cu
cele utilizate în proiectarea finală a secĠiunilor (vezi relaĠia 6.8). Modul în care au fost
stabilite este prezentat în [1].
În cazul pereĠilor cuplaĠi, valoarea forĠei axiale N include úi componenta dată
de efectul indirect al forĠelor orizontale. În calculele de proiectare preliminară, se
poate admite să se considere această componentă numai pentru pereĠii cuplaĠi
marginali. Valorile forĠelor axiale produse de forĠele orizontale se pot determina
aproximativ pe baza forĠelor tăietoare din grinzile de cuplare asociate momentelor
capabile din aceste grinzi, corespunzătoare unor procente de armare apreciate
(obiúnuite).
CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI LA
ACğIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE
C.5.1.2 Concentrarea deformaĠiilor plastice (neliniare) cu prioritate în elementele
suprastructurii reprezintă o componentă esenĠială a filozofiei proiectării seismice
actuale pe plan mondial, în special pentru posibilitatea controlului comportării ("la
vedere") la acĠiuni seismice.
Dirijarea deformaĠiilor plastice cu prioritate în elementele infrastructurii (în
special în pereĠii de subsol) sau în teren poate apărea atrăgătoare pentru
posibilitatea funcĠionării neîntrerupte úi neafectate practic a clădirii. Riscul apariĠiei
unor rotiri importante remanente ale bazei structurii (inclusiv din deformarea
remanentă a terenului), greu de corectat, face ca o asemenea soluĠie să fie
acceptată în cazuri rare, de exemplu, la consolidarea unor construcĠii la care
asigurarea unei comportări în întregime în domeniul elastic a infrastructurii să fie
extrem de dificilă tehnic úi economic.
Pot apărea, de asemenea, situaĠii în care să devină avantajoase soluĠii în care
structura sau părĠi din structură să fie prevăzută cu o capacitate de deformare
postelastică (ductilitate) inferioară celei asociate aplicării prescripĠiilor de proiectare
seismice. Acceptarea unei "ductilităĠi limitate" este condiĠionată de considerarea unor
valori ale forĠelor seismice de calcul sporite corespunzător. Asemenea soluĠii pot fi
adoptate atunci când:
(i) Elementele structurale prezintă o capacitate de rezistenĠă în exces faĠă de
cerinĠele impuse de prescripĠii; de exemplu, la elemente de mai mici dimensiuni cu
un aport structural modest sau, dimpotrivă, la elemente de mari dimensiuni (cum este
un perete plin de fronton, la structuri cu puĠine niveluri), la care prin simpla prevedere
a cantităĠilor minime de armare se asigură capacităĠi de rezistenĠă la încovoiere, mult
superioare cerinĠelor.
(ii) Asigurarea ductilităĠii implică măsuri dificile úi costisitoare, în timp ce
sporirea capacităĠii de rezistenĠă este mai simplă úi mai puĠin scumpă (vezi, de
exemplu, C.2.2.3).
C.8
(iii) Comportarea unor elemente cu alcătuire neregulată (de exemplu, a
pereĠilor cu goluri dispuse într-un mod neordonat) este dificil de precizat úi modelarea
lor pentru calcul este foarte dificilă sau insuficient de fidelă în raport cu realitatea. În
asemenea situaĠii apare mai avantajoasă, din punct de vedere al siguranĠei
structurale, sporirea capacităĠii de rezistenĠă în raport cu cerinĠele impuse de
prescripĠii, în detrimentul unor măsuri de ductilizare aplicate unui mecanism de
rezistenĠă insuficient clarificat.
Este de remarcat că în prezentul Cod s-a avut în vedere reducerea măsurilor
de ductilizare curente la elementele cu capacitate de rezistenĠă superioară cerinĠelor
impuse prin prescripĠii (vezi, de exemplu, 6.4.1).
C.5.1.3 b) Caracterul favorabil al mecanismului structural de disipare a energiei
seismice precizat la pct.b), este definit în Normativul P100/2004.
Concentrarea deformaĠiilor plastice în câteva zone adecvat alese (cu potenĠial
de deformare ductilă) prezintă avantaje economice întrucât măsurile de armare
suplimentară, în special transversală, necesare pentru preluarea forĠelor tăietoare úi
asigurarea unor deformaĠii plastice substanĠiale, sunt limitate numai la aceste zone.
e) Deformabilitatea planúeelor depinde de grosimea lor, de raportul dintre
înălĠimea secĠiunii planúeului (“B” în fig.C.5.1) úi distanĠa între pereĠii structurali (li si
lc, pentru deschiderile interioare úi respectiv deschiderile în consolă în fig.C.5.1), de
schema de comportare a planúeului, de natura legăturilor între planúeu úi perete, de
mărimea úi distribuĠia golurilor din planúeu, etc.
Fig.C.5.1
Ipoteza deformabilităĠii admisă la pct.e în cadrul pct.5.1.3 este apropiată de
realitate la grosimile curente de placă úi în absenĠa unor goluri mari, dacă raportul
li/B < 4 sau raportul lc/B < 0.5.
C.5.2.1 LăĠimea tălpii active nu se poate determina cu precizie prin calcul, mai cu
seamă că această mărime poate varia cu starea de solicitare. În aceste condiĠii în
proiectarea actuală lăĠimea de conlucrare a tălpii cu inima pereĠilor se face pe baza
unor reguli simple deduse din calcule executate prin teoria elasticităĠii sau deduse
din studii experimentale pe grinzi Ġinând cont numai de o parte din parametrii care pot
influenĠa mărimea tălpii active.
Este cunoscut că, prin schematizările curente, secĠiunile active ale pereĠilor
rezultă diferite pentru cele două direcĠii principale ale clădirii, în special la structurile
cu pereĠi deúi. Aceasta implică printre alte inconveniente úi pe acela al imposibilităĠii
aplicării programelor de calcul riguros spaĠial úi al considerării direcĠiei oblice de
acĠiune a forĠei orizontale în raport cu axele principale la proiectarea structurilor cu
pereĠi.
De asemenea, în calculul pentru fiecare dintre cele doua direcĠii principale ale
clădirii, de regulă numai o parte din secĠiunea efectivă a pereĠilor este cuprinsă în
C.9
secĠiunile active pentru preluarea forĠelor orizontale, restul considerându-se, potrivit
schematizărilor curent adoptate în proiectare, ca preluând centric încărcarea
verticală aferentă. Prin asemenea modelări se poate ajunge la situaĠii improbabile ca
cea din fig.C.5.2 în care zona dintre tălpile active a doi pereĠi structurali vecini
solicitate la întindere în domeniul plastic, să fie supusă la eforturi de compresiune
importante.
Fig.C.5.2
Un alt exemplu, care evidenĠiază dificultatea precizării zonelor active ale
pereĠilor, este acela al unor pereĠi paraleli, cu capacităĠi de rigidităĠi úi rezistenĠe net
diferite, legaĠi printr-o talpă continuă perforată de un gol. Dacă rigiditatea grinzilor de
cuplare este foarte mare (ca în cazul unor grinzi – parapet din faĠadele clădirilor) este
posibil ca inima mai puternică să antreneze zone de talpă situate dincolo de gol.
Cercetările experimentale recente, din care numeroase sunt efectuate în Ġara
noastră, au evidenĠiat în general valori mai mari ale lăĠimii active a tălpilor decât cele
adoptate în proiectarea actuală.
Din aceste motive apare indicat ca în operaĠiile de dimensionare să se
considere două valori ale lăĠimii active de conlucrare, corespunzând limitelor
apreciate ale domeniului de variaĠie a acestor valori. Se are în vedere faptul că
situarea în domeniul acoperitor este asociată în unele verificări cu valoarea maximă
a dimensiunii bp, iar în altele cu dimensiunea minimă. Aceasta însă amplifică
considerabil volumul de calcule.
Pentru a evita aceasta la 5.2.1, în cazul structurilor cu alcătuire obiúnuită, se
dau valori fixe bp pentru stabilirea rigidităĠilor utilizate în calculul structural.
CapacităĠile de ductilitate ale pereĠilor structurali, corect proiectaĠi, sunt suficiente
pentru a compensa efectele unei dimensionări la valori de momente uúor diferite de
valorile corespunzătoare rigidităĠilor efective în domeniul elastic (fisurat).
Pentru evaluarea capacităĠii
de rezistenĠă a secĠiunilor de
perete, ar trebui prevăzute valori
diferite ale zonelor active ale
tălpilor pentru situaĠiile când
acestea sunt comprimate,
respectiv întinse. În [22] se
propune ipoteza că distribuĠia
eforturilor verticale induse în tălpi
de forĠele orizontale se face cu o
Fig.C.5.3
C.10
pantă de 1/2 în zonele întinse úi cu o pantă de 1/10 în zonele comprimate (fig.C.5.3).
Antrenarea unei lăĠimi mai mici din talpa profilului în situaĠia în care aceasta
este supusă la eforturi de compresiune se explică prin aceea că, după o deformare
plastică substanĠială prin întindere în ciclul de solicitare anterior, în ciclul următor
contactul se reface numai parĠial pe o anumită zonă, de o parte úi de alta a inimii ca
urmare a lungirilor remanente ale armăturilor.
Este de subliniat că lăĠimea activă mai mare sau mai mică a tălpii din zona
comprimată are efecte relativ mici asupra capacităĠii de rezistenĠă. Din acest motiv,
precum úi din considerente de simplificare a calculului, în Cod s-au prevăzut aceleaúi
valori ale zonelor active de talpă, atât pentru evaluarea rigidităĠilor, cât úi a
capacităĠilor de rezistenĠă.
Se subliniază, încă o dată, necesitatea de a evita alcătuiri de structuri care nu
se pretează la modelări clare úi la care dirijarea mecanismelor de plastificare este
dificil de realizat.
C.5.2.2 Valorile ∆b = 0,25lo trebuie considerate ca valori minime úi trebuie avute în
vedere numai pentru stabilirea valorilor rigidităĠilor în calculul structural.
La evaluarea capacităĠilor de
rezistenĠă la încovoiere în vederea stabilirii
unei valori acoperitoare pentru forĠa tăietoare
efectivă (asociată momentului capabil)
trebuie luată o valoare br mai mare.
Considerând că angajarea tălpilor
corespunde schemei de comportare din
fig.C.5.4, br poate atinge o valoare de ordinul
de mărime al deschiderii lo. Problema are
importanĠă în special pentru capacitatea de
rezistenta la momente negative, dependentă
de numărul de bare de armătură active din
Fig.C.5.4
placă.
C.5.4.1 S-a renunĠat la regulile din vechea ediĠie a Codului care considerau o zona
deformabilă mai mare decât lumina golului.
Adoptarea deschiderii de calcul lr = lo duce úi la valori mai acoperitoare ale
forĠei tăietoare de calcul decât prevederea din P85/82.
C.5.4.2 Valorile date la pct.5.4.2 iau în considerare efectul fisurării betonului întins
asupra rigidităĠii elementelor structurale de beton armat. Reducerea de rigiditate
depinde de natura solicitării úi, din acest motiv, de exemplu, afectarea
caracteristicilor de rigiditate este diferită pentru pereĠii individuali úi pentru pereĠii
cuplaĠi, comprimaĠi sau întinúi prin efectul indirect al forĠelor laterale.
Parametrul esenĠial pentru caracterizarea rigidităĠii montanĠilor este natura úi
mărimea efortului axial. Valorile date la 5.4.2 au fost preluate din [22]. Este de
subliniat faptul că evaluarea eforturilor secĠionale, pe baza rigidităĠilor la încovoiere a
secĠiunilor nefisurate poate duce în multe cazuri la dimensionări neadecvate. Astfel,
de exemplu, pentru cazul a doi pereĠi identici cuplaĠi prin rigle puternice, forĠele axiale
din cei doi montanĠi rezultă foarte diferite. Neglijând diferenĠa de rigiditate foarte
importantă a celor doi montanĠi, calculul duce la valori identice ale momentelor
încovoietoare úi forĠelor tăietoare în aceste elemente, dar în realitate acestea sunt
C.11
mult mai mari în montantul comprimat prin efectul indirect al forĠelor orizontale úi mult situaĠie care implică redistribuĠii mai mici úi mai uniforme ale eforturilor în stadiul
redus în celălalt. postelastic úi cerinĠe de ductilitate în grinzi mai mici úi mai uniforme:
Ca urmare, armătura verticală este dimensionată de combinaĠia nerealistă Mp = k Mr (C.1)
dată de forĠa axială minimă úi momente încovoietoare mult mai mari decât cele care
C.5.5.3 (b) Dacă structura se echivalează cu un sistem cu un grad de libertate (de
pot apărea în montantul întins prin efectul forĠelor orizontale. Supradimensionarea
exemplu, exprimând relaĠia între rezultanta forĠelor orizontale úi deplasarea
armăturii verticale conduce, pe de altă parte, la supradimensionarea armăturilor
corespunzătoare punctului său de aplicaĠie sau deplasarea la vârful construcĠiei),
orizontale, obĠinându-se în acest fel o soluĠie neeconomică.
calculul în domeniul elasto-pastic capătă o formă simplă, avantajoasă (fig.C.5.6),
Valorile indicate pentru evaluarea rigidităĠilor grinzilor de cuplare reprezintă permiĠând construirea unor diagrame forĠă orizontală-deplasare generalizată a
mărimi simplificate pentru calcul. Ele pot fi mărite sau reduse, după cum proiectantul pereĠilor structurali úi, prin însumarea acestora, pentru întreaga structură (diagrama
urmăreúte o cuplare mai puternică sau mai slabă a montanĠilor. S-∆).
Adoptarea unor valori ale caracteristicilor de rigiditate diferenĠiate în funcĠie de
sensul acĠiunii forĠelor orizontale obligă la efectuarea a două calcule structurale
pentru fiecare direcĠie principală a construcĠiei. În cazul construcĠiilor de tip curent se
pot obĠine valori apropiate ale momentelor de dimensionare efectuând un calcul
structural unic úi corectând momentele în montanĠii marginali aúa cum se indică la
5.4.2.
C.5.5.2 Calculul postelastic simplificat, de “echilibru la limită”, poate furniza soluĠii
avantajoase de armare, în situaĠiile în care calculul elastic utilizat în mod obiúnuit
duce la armări neeconomice sau dezavantajoase din punct de vedere structural. De
exemplu, la pereĠi cu grinzi de cuplare scurte úi relativ înalte, la care forĠele tăietoare
obĠinute din calculul elastic depăúesc nivelul admis (vezi relaĠiile C.18 úi C.19), având
efecte exagerate úi asupra forĠelor axiale din elementele verticale. În alte situaĠii,
dimpotrivă, gradul de cuplare al pereĠilor rezultă mai mic decât cel dorit.
Pentru obĠinerea unor soluĠii adecvate, din punct de vedere al gradului de
cuplare oferit de grinzile de cuplare, se poate proceda în două feluri:
a) Efectuând un calcul elastic al structurii, adoptând valori potrivite ale
caracteristicilor de rigiditate de calcul ale grinzilor de cuplare (Ie úi Ae), mai mici sau
mai mari după caz, decât valorile convenĠionale indicate la pct.5.4.2.
b) AdmiĠând momente
de plastificare (capabile) la Fig.C.5.6
extremităĠile grinzilor de
cuplare, pe baza unor armături Dacă pentru diferite cutremure luate în considerare se dispune de date pentru
prestabilite convenabile. a se stabili valorile deplasărilor impuse, într-o structură cu caracteristicile de
Aceste momente se introduc rezistenĠă úi de vibraĠie date, se poate verifica siguranĠa structurii prin compararea lor
ca mărimi date în calculul cu valorile capabile.
structurilor în vederea stabilirii
O problemă importantă, legată de stabilirea diagramelor forĠă-deplasare prin
eforturilor secĠionale din
metoda de calcul static neliniar, o constituie alegerea distribuĠiei forĠelor orizontale.
montanĠi (fig.C.5.5a).
Metoda de calcul biografic consideră această distribuĠie constantă pentru orice nivel
În calculele de de solicitare. În consecinĠă, acest parametru influenĠează configuraĠia diagramei S-∆.
predimensionare, momentele
DistribuĠia reală a forĠelor se poate îndepărta sensibil de distribuĠia adoptată în
plastice Mp în grinzi pot fi luate
calculul seismic convenĠional. Calculul dinamic neliniar evidenĠiază distribuĠia cea
egale la toate nivelurile, pentru
mai probabilă a forĠelor orizontale, care se modifică pe toată durata acĠiunii seismice.
un anume úir de goluri Fig.C.5.5
suprapuse (fig.C.5.5b). Din acest motiv apare indicat ca la construirea diagramelor S-∆ să se
considere mai multe distribuĠii ale forĠelor orizontale, pentru a obĠine rezultate
În calculul definitiv se recomandă considerarea unor momente Mp variabile ca acoperitoare. InvestigaĠiile efectuate cu instrumentul calcului dinamic neliniar au
în fig.C.5.5c, proporĠionale cu momentele Mr furnizate de calculul în domeniul elastic, arătat că distribuĠia forĠelor efective se depărtează cu atât mai mult de distribuĠia

C.12 C.13
adoptată în calculul convenĠional (stabilită prin calcul modal), cu cât structura este
mai defectuos conformată din punct de vedere al distribuĠiei rigidităĠilor úi
capacităĠilor de rezistenĠă.
(c) Valorile rotirilor capabile θp se determină integrând valorile curburilor
plastice ale elementului considerat, pe zona în care se dezvoltă deformaĠii plastice.
În fig.C.5.7 se reprezintă exemplificativ zona plastică potenĠială de la baza
unui perete structural.
lp
( ) (
θp = ³ φ z − φ c dz ≅ φu − φc lp) (C.2)
o
S-au utilizat notaĠiile:
φc =curbura (rotirea specifică) la iniĠierea
deformaĠiilor de curgere în armătura întinsă;
Fig.C.5.8
φu =curbura (rotirea specifică) ultimă în
secĠiunea de la baza elementului; Calculul valorilor φc úi φu implică următoarele operaĠii:
φc si φu sunt caracteristici ale secĠiunilor • se alege o valoare a înălĠimii zonei comprimate x(sau altfel spus, valoarea
elementelor depinzând de alcătuirea concretă a curburii);
acestora (dimensiunile secĠiunii de beton,
• se stabilesc prin intermediul curbelor caracteristice eforturile pe secĠiune în beton
cantitatea úi distribuĠia armăturilor longitudinale
úi armăturile de oĠel;
úi transversale) úi de intensitatea efortului axial
în secĠiune; • din ecuaĠia de proiecĠie se verifică dacă valorile φ au fost bine alese;
Fig.C.5.7
• în caz contrar se corectează după necesităĠi valorile φ, reluându-se ciclul de
operaĠii de mai sus, până la verificarea ecuaĠiei de proiecĠie.
φz =curbura în dreptul unei secĠiuni curente situate la distanĠa z de secĠiunea de la
Din ecuaĠiile de moment se determină valorile Mc úi respectiv Mu, la iniĠierea
capătul elementului;
curgerii úi în stadiul ultim. În calculele curente se admite ca valorile Mc úi Mu sunt
lp =lungimea pe care se dezvoltă deformaĠiile plastice (lungimea articulaĠiei apropiate úi pot fi aproximate prin valoarea Mp a momentului capabil al secĠiunii
plastice). determinat în baza prevederilor documentului normativ de referinĠă STAS 10107-0-
Determinarea rotirilor specifice φ (curburilor fibrei medii) implică considerarea 90 considerând rezistenĠele Ra si Rc .
ecuaĠiilor de echilibru static, a condiĠiei de compatibilitate a deformaĠiilor (se acceptă
Pentru calculul valorilor φu, φc, Mu úi Mc se dispune în prezent de numeroase
că deformaĠiile specifice pe secĠiune sunt conform ipotezei secĠiunilor plane) úi a
programe de calcul automat.
legilor fizice ale materialelor (curbele caracteristice ale betonului úi oĠelului (vezi
STAS 10107/0-90)). Pentru stabilirea valorilor lp se pot utiliza următoarele relaĠii:
DistribuĠia deformaĠiilor specifice pe secĠiune, la iniĠierea curgerii úi în stadiul - pentru montanĠi, relaĠia:
ultim sunt cele din fig.C.5.8, unde cu εbu, εc úi εau sunt notate deformaĠia specifică lp = 0,4h + 0,05H ≤ h (C.3)
ultimă a betonului comprimat, respectiv deformaĠiile specifice ale oĠelului la iniĠierea
curgerii úi în stadiul ultim. - pentru grinzile de cuplare:
§ h · l
lp = ¨ 0,4 r + 0,075 ¸ lo ≤ o (C.4)
¨ lo ¸ 2
© ¹
NotaĠiile sunt cele din fig.C.5.7.
Expresiile (C.4) úi (C.5) sunt preluate din lucrări cu valoare recunoscută pe
plan internaĠional, de exemplu din [10] úi [17]. Calibrarea acestor expresii s-a făcut
pe baza rezultatelor unor studii experimentale.

C.14 C.15
 Aúa cum s-a arătat úi la pct.5.5.2, referitor la condiĠiile de utilizare a metodelor
de calcul postelastic de primă aproximaĠie, pentru a putea conta pe capacitatea de
deformare la încovoiere în domeniul postelastic a unui perete structural sau a unei
grinzi de cuplare este necesar ca prin modul de armare, longitudinală úi transversală,
să se asigure că nu intervin ruperi premature fragile din acĠiunea forĠelor tăietoare
sau datorită pierderii conlucrării între beton úi armătură.
Fig.C.5.9
În descrierea metodei de calcul static neliniar s-a considerat că baza
suprastructurii este fixă. RelaĠia S-∆ se poate modifica, dacă este necesar, prin
însumarea relaĠiilor respective construite pentru suprastructură úi terenul de fundare
(fig.C.5.9). În evaluarea capacităĠii de rezistenĠă a terenului de fundare se
recomandă să se considere că rezistenĠa medie în stadiul ultim este de 3 - 4 ori
rezistenĠa convenĠională de calcul în gruparea specială. Modificarea de ansamblu a
diagramei S-∆ prin considerarea deformabilităĠii terenului din fig. C.5.9, unde ambele
curbe S - ∆ sunt aproximate prin diagrame biliniare, presupune că infrastructura este
alcătuită ca un corp practic infinit rigid úi rezistent. În caz contrar, la construirea
diagramelor S-∆ pentru pereĠii structurali ai sistemului trebuie să Ġină seama atât de
deformaĠiile locale ale terenului cât úi de deformabilitatea infrastructurii.
Încărcarea orizontală maximă cu care se poate încărca ansamblul structural
este cea mai mică dintre forĠele orizontale care corespunde capacităĠilor de
rezistenĠă ale suprastructurii, infrastructurii, fundaĠiilor úi terenului de fundare.
C.5.5.4 Pentru calculul cu aceste metode sunt disponibile programele de tip
ANELISE úi DRAIN, bazate pe ipoteza comportării de bară a elementelor structurale
úi programele de tip ADINA, ABAQUS, ANSIS, atunci când se modelează structura
cu comportare plană sau spaĠială prin elemente finite.
Verificarea capacităĠii structurii de a prelua, fără prăbuúire, solicitarea produsă
de un anumit cutremur impune ca cerinĠele de ductilitate furnizate de calculul dinamic
neliniar să fie mai mici decât capacităĠile de ductilitate ale elementelor structurale
stabilite conform indicaĠiilor de la C.5.5.2c.
C.16
CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI
C.6.2.1 Aúa cum se stipulează la pct.1.2.1, proiectarea seismică a structurilor cu
pereĠi de beton armat se bazează pe prevederile Normativului P100/92, ceea ce
presupune impunerea unui răspuns seismic cu incursiuni în domeniul postelastic de
deformare. Aceasta implică să se asigure structurilor suficientă ductilitate prin
respectarea condiĠiilor de alcătuire constructivă din prescripĠiile de proiectare. În
particular conformarea zonelor plastice de la baza pereĠilor structurali prin
respectarea prevederilor din P100/2004 úi CR 2 - 1 - 1.1 conferă acestora capacităĠi
de rotire suficiente.
În aceste condiĠii se pot adopta anumite modificări ale valorilor momentelor de
dimensionare, rezultate din calculul structural în domeniul elastic, prin redistribuĠii
între diferiĠii pereĠi structurali.
Aceste redistribuĠii, care nu trebuie să conducă, evident, la reducerea
capacităĠii de ansamblu a structurii de a prelua forĠe orizontale, urmăresc optimizarea
armării, în sensul economiei de oĠel úi al realizării constructive mai simple. De
exemplu, o anumită fracĠiune din momentele pereĠilor din frontoane, cei mai încărcaĠi
relativ din efectul de torsiune generală, dar cu eforturi axiale de compresiune sensibil
mai mici decât în cazul pereĠilor interiori, se poate transfera la aceútia din urmă.
Limitarea redistribuĠiei de momente precizată la 6.2.1 are în vedere limitarea
cerinĠelor de ductilitate în pereĠii structurali la care s-a făcut transferul suplimentar de
eforturi.
C.6.2.2 Prin valorile momentelor de dimensionare în pereĠii structurali stabilite prin
expresia (6.2) se urmăreúte impunerea mecanismului de plastificare cu deformaĠiile
plastice dezvoltate în grinzile de cuplare úi numai la baza pereĠilor. Avantajele
dezvoltării unui asemenea mecanism structural de disipare a energiei sunt limitarea
măsurilor mai severe de armare asociate zonelor plastice potenĠiale numai într-o
zonă restrânsă a peretelui úi controlul sigur al stării de solicitare a peretelui la atacul
unor cutremure puternice. În cazul structurilor cu pereĠi de beton armat, impunerea
acestui mecanism, ca urmare a proporĠiilor specifice ale elementelor structurale, cu
grinzi de cuplare relativ slabe în raport cu montanĠii foarte puternici, se poate realiza
cu un grad mult mai mare de credibilitate decât în cazul structurilor în cadre. Practic
aceasta se poate obĠine dimensionând la fiecare nivel superior bazei, capacităĠi de
rezistenĠă superioare eforturilor secĠionale asociate mecanismului de plastificare al
peretelui, cu articulaĠii plastice la baza, pentru o anumită distribuĠie pe verticală,
suficient de acoperitoare, a forĠelor orizontale. RelaĠia (6.4) furnizează o valoare
globală ω pentru ansamblul pereĠilor cuplaĠi. Valoarea care corespunde unui anumit
perete se poate obĠine pe baza echilibrului la limită a montantului considerat izolat
(fig.C.6.1):
C.17
 Deúi mai mare decât valoarea adoptată în perete
necuplat
P85/82, factorul kM = 1.30 este sensibil inferior
celui adoptat în prescripĠii străine cum sunt perete
cuplat
Eurocode 8 úi normele neo-zeelandeze (fig.C.6.2).
Translarea diagramei momentelor de
dimensionare cu lungimea h, are în vedere efectul
fisurării înclinate de propagare a eforturilor de
curgere dincolo de secĠiunea normală în care se
iniĠiază curgerea.
În vederea calibrării sale cât mai corecte Mcap,min
sunt necesare studii parametrice executate cu
instrumentul calculului dinamic neliniar, utilizând
accelerogramele cutremurelor specifice Ġării
noastre.
Fig.C.6.1
Studiile cu acest obiectiv efectuate până în
prezent la Universitatea Tehnică de ConstrucĠii din
+ ¨ Qj L + Qj L ¸
§ ·
M (C.5)
i,cap ¨© ¦ r,i − 1 i−1 ¦ r,i i ¸¹
' '

Bucureúti confirmă valoarea 1.30 prescrisă de

Ȧ= ≤4
M
oi
prezentul Cod.
Fig.C.6.2
S-a notat:
Qjr,I =forĠa tăietoare într-o grindă de cuplare din úirul i, la nivelul j, la plastificarea
acesteia la ambele capete;
L’I =distanĠa din axul grinzilor (mai exact de la secĠiunea de moment nul) din úirul i
la axul montanĠilor;
Moi =momentul de răsturnare din încărcările seismice de calcul aferent peretelui i;
Mi,cap=momentul capabil al secĠiunii de la baza peretelui i.
Produsele din paranteza de la numărătorul expresiei (C.5) reprezintă valorile
momentelor din grinzile de cuplare, determinate în axul montanĠilor.
Limitarea superioară a valorii ω (relaĠiile 6.4 úi C.5) corespunde răspunsului
seismic elastic. Pentru structuri cu pereĠi de beton armat, coeficientul de reducere
ψ = 0,25. Fig. C.6.3
În principiu, această limitare trebuie aplicată ansamblului structurii. Pentru În cazul structurilor de tip dual se pot accepta, în mod acoperitor, aceleaúi
simplificare, această limitare poate fi aplicată pereĠilor individuali cu pondere mare în procedee úi valori de coeficienĠi pentru stabilirea momentelor încovoietoare de
rezistenĠa structurii la forĠe laterale. În cazul pereĠilor de dimensiuni relative mai mici dimensionare în pereĠii structurali. În schimb valorile coeficienĠilor de amplificare a
nu se impune limitarea superioară a valorilor eforturilor de dimensionare. momentelor din stâlpi pot avea valori mai mici în raport cu situaĠia structurilor în
Coeficientul de corecĠie kM din relaĠia (6.2’) ia în considerare diferenĠele între cadre pure. În fig.C.6.3 se reprezintă propunerile de valori ale coeficienĠilor de
distribuĠia reală úi cea de calcul a momentelor. amplificare a momentelor din stâlpi în structuri duale, conform [21]. Se consideră
două situaĠii úi anume: pereĠii sunt continui pe toată înălĠimea, respectiv se întrerup la
Aceste diferenĠe pot proveni din abaterea distribuĠiei pe verticală a forĠelor un anumit nivel.
orizontale faĠă de cea admisă în calcul (mai ales datorită efectelor modurilor
superioare de vibraĠie în structura plastificată) úi din redistribuĠiile de forĠe între pereĠi. C.6.2.3 Prin aplicarea coeficientului supraunitar kQ valorii forĠei tăietoare asociate
momentului capabil al peretelui se urmăreúte să se Ġină seama de efectul diferenĠelor
Este de observat, de exemplu, că după plastificarea grinzilor, care intervine, între distribuĠia reală a forĠelor tăietoare úi distribuĠia rezultată prin adoptarea
de regulă, înainte de plastificarea la bază a peretelui, sporul de forĠe orizontale, în ipotezelor curente de calcul.
fazele ulterioare de solicitare seismică, este preluat numai de perete. Astfel, în
montanĠi pot apărea configuraĠii de momente încovoietoare mai defavorabile decât În Codul Model CEB se dau următoarele expresii pentru acest coeficient,
cele rezultate din calculul structural elastic. numit factor de amplificare dinamică:

C.18 C.19
 - pentru clădiri cu pănâ la 5 niveluri:
k Q = 0,1n + 0,9 (C.6)
- pentru clădiri cu mai mult de 5 niveluri:
0,4(n − 5 )
k Q = 1,4 + ≤ 1,8 (C.7)
10
unde n este numărul de niveluri al clădirii.
În comentariile la aceste valori ale Codului Model se dă următorul text [32]:
"Se poate arăta că pe durata răspunsului seismic inelastic al peretelui, cu o
capacitate dată la moment încovoietor, forĠele tăietoare maxime care pot fi generate
sunt considerabil mai mari decât cele rezultate din calculul static elastic. Valorile
recomandate pentru kQ se bazează pe experienĠa unui număr limitat de cazuri úi pot
fi modificate dacă se dispune de date suplimentare din studii ulterioare".
InstrucĠiunile P85/82 nu prevedeau asemenea factori de amplificare. În
absenĠa unor date care să poată fundamenta calibrarea valorilor coeficientului kQ, în
anexa D a Normativului P100/92 s-a adoptat o valoare intermediară, 1,25, între cele
prevăzute în Codul Model CEB úi factorul 1 pe care îl implică prevederile din P85/82.
În Eurocode 8, care reprezintă finalizarea Codului Model, s-a adoptat însă
valoarea constantă kq = 1,2, probabil pe baza unor calibrări recente. În mod firesc
această valoare a fost preluată úi în CR 2 – 1 – 1.1.
Valoarea de calcul a forĠei tăietoare este limitată în (6.5) atât superior, cât úi
inferior. Limitarea superioară are o explicaĠie similară cu cea dată pentru limitarea
valorii (6.4). Limita 5 reprezintă rotunjirea produsului 4 x 1,2.
În cazul structurilor duale forĠa tăietoare de bază se poate calcula cu relaĠia
(6.5). Pentru stabilirea distribuĠiei forĠelor tăietoare de dimensionare pe înălĠimea
clădirii sunt necesare metode mai avansate de calcul, coeficienĠii kQ depinzând în
mare măsură de raportul caracteristicilor de rigiditate úi rezistenĠă ale pereĠilor úi
cadrelor.
Este interesant de analizat diagrama forĠelor tăietoare de dimensionare în
pereĠii structurilor de tip dual recomandată în [21], diagramă reprezentată în fig.C.6.4.
Valoarea de baza a forĠei tăietoare de calcul se determină cu relaĠia:
C.20
Mcap,o
Qo = kQ Q s,o (C.8)
Mo
unde
k Q = 1 + (k Q − 1)γ (C.9)
în care kQ este factorul de amplificare dinamică a forĠei
tăietoare pentru structuri cu pereĠi, iar γ este "factorul
de participare" al pereĠilor structurali definit de raportul:
γ=
¦ Q s,o între suma forĠelor tăietoare preluate de toĠi
S
pereĠii de la baza structurii úi valoarea forĠei tăietoare
totale la baza structurii.
Goodsir [13] a stabilit că pentru o anumită
excitaĠie seismică, forĠa tăietoare indusă dinamic la
baza pereĠilor în structuri duale creúte pe măsura
creúterii factorului de participare γ, efect luat în Fig.C.6.4
considerare prin intermediul lui k Q .
Deúi calculul structural în domeniul elastic indică o angajare mai redusă a
pereĠilor la partea superioară a clădirii, calculul dinamic neliniar la acĠiunea unor
cutremure puternice evidenĠiază faptul ca la nivelurile superioare se dezvoltă valori
de forĠe tăietoare, sensibil mai mari decât cele furnizate de calculul elastic curent.
Diagrama de forĠe tăietoare din fig.C.6.4 Ġine seama de această constatare.
C.6.2.4 Justificarea prevederilor acestui articol este similară cu cea dată pentru
posibilitatea redistribuĠiei eforturilor secĠionale între pereĠi.
Prin redistribuĠia momentelor obĠinute din calculul structural între grinzile de
cuplare se pot obĠine úi anumite facilităĠi de armare constând în adoptarea unei
armături identice pentru mai multe grinzi de cuplare.
C.6.2.5 Coeficientul de amplificare 1,25 din relaĠia 6.7 se bazează pe faptul că
incursiunile în domeniul postelastic ale armăturilor longitudinale din grinzile de
cuplare pot fi, în cazul cutremurelor de mare intensitate, foarte ample, solicitând
oĠelul în domeniul de consolidare.
În cazul unor grinzi cu armătura longitudinală redusă este posibil ca
momentul de fisurare al secĠiunii, pentru sensul care întinde fibrele de la partea
superioară, să fie mai mare decât momentul capabil al secĠiunii de beton armat, ca
urmare a conlucrării inimii cu o zona amplă de placă (fig. C.6.5).
Fig.C.6.5
C.21
 Aceasta înseamnă că pe durata încărcării către rupere grinda este acĠionată la
un moment dat de o forĠă tăietoare superioară valorii ultime. Ca urmare pentru
evitarea ruperii inimii este necesar ca armătura transversală să fie calculată în
această ipoteză. Deci în acest caz
1.25 Minf
cap + M fis
Q= (C.10)
lr
Pentru notaĠiile din fig. C.6.5, vezi úi 7.5.2.
C.6.2.6 Probabilitatea de plastificare practic a tuturor grinzilor de cuplare a pereĠilor
la acĠiuni seismice de mare intensitate este foarte mare. Ca urmare a raportului de
dimensiuni între grinzi úi montanĠi, grinzile sunt supuse la distorsiuni foarte ample
care implică incursiuni substanĠiale în domeniul postelastic ale acestor elemente.
Schema de calcul a efectelor acĠiunii indirecte ale forĠelor orizontale indicate la
6.2.6 apare din acest motiv perfect justificată. De altfel, aceste scheme trebuie avute
în vedere cu unele corecĠii úi la structurile în cadre.
C.6.4.1 Inegalitatea (6.8) reprezintă o condiĠie de ductilitate de curbură minimă. Spre
deosebire de P85/82, această condiĠie este exprimată într-o formă mai generală úi
mai riguroasă, prin intermediul limitării înălĠimii zonei comprimate a secĠiunilor de
beton. Pe această cale se poate lua în considerare influenĠa tuturor factorilor de care
depinde mărimea acesteia (cantitatea de armătură pe inimă, tălpile intermediare,
etc.).
Valorile ξlim s-au stabilit considerând cazul pereĠilor lungi (cu raportul între
lungimea úi lăĠimea secĠiunii H/h > 4) úi valori ale ductilităĠii de structură în domeniul
4-6. Convertind condiĠia de ductilitate de deplasare a structurii în condiĠii de
ductilitate de curbură úi Ġinând seama de raportul dintre rezistenĠele de calcul úi cele
medii considerate de regulă în calculul deformaĠiilor efective, se obĠine o valoare ξlim
≅ 0,30. Pentru a Ġine seama de faptul că cerinĠele de ductilitate scad pe măsura
sporirii capacităĠii de rezistenĠă, valoarea ξlim a fost corectată prin includerea
raportului ω definit la pct.6.2.2.
C.6.4.2 CondiĠiile privind necesitatea unor verificări a stabilităĠii de formă ca úi
regulile constructive prin care se consideră că se evită pericolul pierderii stabilităĠii
sunt preluate din [22] úi [32], fără ca în aceste surse să se găsească úi
fundamentarea lor.
CondiĠiile respective Ġin seama de efectul principalilor factori care influenĠează
fenomenul: mărimea zonei comprimate, vecinătatea cu elementele de rigidizare
transversale úi cu zonele întinse.
C.6.4.3 CondiĠia (6.9), urmăreúte reducerea riscului de rupere la forĠe tăietoare
(inclusiv de rupere a betonului prin eforturi principale de compresiune) prin limitarea
superioară a eforturilor tangenĠiale medii. CondiĠia este modificată faĠă de cea din
P85/82 considerată prea severă în raport cu condiĠiile similare din celelalte prescripĠii
de proiectare naĠionale sau cu valabilitate internaĠională.
În ACI 318 (2002) condiĠia corespunzătoare este exprimată sub forma:
2 parter, secĠiunea de la bază (prin gol) se comportă ca o unică secĠiune, respectând
Q≤ bh f c' (C.11)
3
C.22
unde f c' poate fi asimilată cu rezistenĠa caracteristică a betonului din normele
româneúti.
Luând, de exemplu, fc' = 20N / mm 2 , rezultă o valoare admisibilă:
τmax ≅ 3 N/mm2
substanĠial mai mare decât valoarea 2R t = 2 × 0,7 = 1,4N / mm 2 admisă în
reglementările româneúti.
C.6.5.1 La data apariĠiei Instructiunilor P85/82, programele de calcul automat pentru
dimensionarea la încovoiere cu efort axial a secĠiunilor de formă úi armare oarecare
(cum sunt în multe cazuri secĠiunile pereĠilor structurali) bazate pe metoda generală
de calcul aveau o răspândire foarte limitată. Din acest motiv P85/82 admitea
aplicarea unor procedee aproximative de dimensionare-verificare, inclusiv prin
utilizarea abacelor din Anexa acestei prescriptii. Calculul astfel efectuat poate fi în
multe situaĠii descoperitor ca urmare a subaprecierii valorii momentelor capabile úi
implicit a forĠelor tăietoare, fapt care poate expune pereĠii la ruperi premature
neductile.
În prezent, programele de calcul riguros la starea limită de rezistenĠă a
secĠiunilor de formă si armare oarecare sunt practic la îndemâna oricărui proiectant
de structuri, astfel că renunĠarea la procedeele de calcul aproximative, din păcate
încă folosite datorită simplităĠii, se impune de la sine.
C.6.5.2 (a) Expresia (6.10) preluată din P85/82 are în vedere echilibrul forĠelor
normale la axa peretelui într-o secĠiune înclinată.
Ipoteza înclinării fisurii la 45o prezintă avantajul simplităĠii de calcul. Expresia
poate apărea uneori neacoperitoare, la înclinări ale fisurii de rupere sub acest unghi
aportul armăturilor orizontale fiind supraapreciat. Pe ansamblu însă, expresia oferă
rezultate acoperitoare (prin subaprecierea în compensaĠie a contribuĠiei betonului
comprimat), fapt atestat de numeroasele studii experimentale efectuate la INCERC
Cluj, Timiúoara sau Bucureúti.
FaĠă de prevederile din P85/82 relaĠia de calcul (6.10) introduce două corecĠii
úi anume:
(i) Valoarea Qb a forĠei tăietoare preluată de beton variază în funcĠie de
intensitatea încărcării axiale de compresiune în secĠiunea peretelui. DependenĠa
capacităĠii de rezistenĠă a betonului de mărimea efortului unitar de compresiune σo a
fost evidenĠiată în majoritatea studiilor experimentale pe modele de pereĠi structurali
úi este luată în considerare în majoritatea normelor de proiectare din alte Ġări [31],
[33].
Este de precizat faptul că determinarea lui σo trebuie făcută prin raportarea
forĠei axiale la întreaga secĠiune de calcul a peretelui úi nu numai la aria inimii.
De asemenea, la pereĠii cuplaĠi trebuie să se Ġină seama de gradul diferit de
fisurare al montanĠilor marginali, atât la evaluarea forĠelor tăietoare de calcul, cât úi la
determinarea capacităĠilor de rezistenĠă la forĠă tăietoare a acestora (vezi si 6.2.1).
Astfel, de exemplu, pentru cazul limită din fig. C.6.6, al unui perete plin cu un gol la
legea secĠiunilor plane. În consecinĠă montantul întins este solicitat la un moment
neînsemnat, în timp ce montantul comprimat preia practic în întregime momentul úi
C.23
forĠa tăietoare de etaj (fig. C.6.6.a,b úi c) úi va fi dimensionat în consecinĠă. Este de
observat că în acest caz nerespectarea condiĠiei (6.8) în montantul din dreapta nu
trebuie interpretată ca o insuficienĠă de ductilitate. SecĠiunile celor doi montanĠi
lucrând ca o singură secĠiune, condiĠia respectivă trebuie exprimată în raport cu
întreaga secĠiune a peretelui.
Fig.C.6.6
(ii) Armătura continuă din centură úi de pe o anumită zona a planúeului din
apropierea peretelui este o armătura activă în preluarea forĠei tăietoare în pereĠi,
astfel că neglijarea aportului acesteia, cum impunea P85/82, nu este justificată. În
prezentul Cod s-a făcut corecĠia necesară.
Deúi studiile experimentale consacrate comportării pereĠilor scurĠi pe plan
mondial sunt relativ numeroase [5], [17], [25], ele nu au reuúit să furnizeze un model
de calcul satisfăcător pentru aceste elemente structurale. Modurile de cedare úi
diferitele mecanisme de rezistenĠă corespunzătoare depind de numeroúi parametri
cum sunt forma secĠiunii, cantitatea úi modul de distribuĠie a armăturii verticale,
valoarea efortului unitar mediu de compresiune în secĠiune, modul de aplicare a
încărcării orizontale, etc.
Diferitele relaĠii de calcul propuse nu pot acoperi diferitele tipuri de comportare
sub încărcări, úi din acest motiv, în CR 2 - 1 - 1.1 s-a propus relaĠia (6.13) care
prezintă avantajul simplităĠii úi pe acela al caracterului acoperitor. Desigur, relaĠia
insuficient testată, va trebui îmbunătăĠită pe măsura obĠinerii de noi informaĠii printr-o
condiĠie mai fundamentată.
Expresia (6.13) rezultă din aplicarea unui model de grindă cu zăbrele (“strut
and tie”), la calculul peretelui scurt. Metoda, simplă úi sugestivă, se dovedeúte foarte
eficientă la evaluarea eforturilor în elemente úi zone de elemente structurale, la care
proporĠiile úi modul de încărcare nu permit adoptarea ipotezei secĠiunilor plane.
Modelul este exemplificat în fig.C.6.7 pentru cazul simplu al unui perete cu un
nivel.
C.24
Fig.C.6.7
Din analiza modelului rezultă că:
− forĠele orizontale aplicate zonei (1) se transmit direct la fundaĠie prin
diagonalele comprimate formate între fisurile înclinate consecutive, al căror efect
este echilibrat de eforturile din armăturile verticale asociate acestor zone.
ForĠa tăietoare capabilă aferentă acestor zone este (1-H/h)AavRa.
− forĠele orizontale aplicate zonei (2) se transmit indirect la fundaĠie prin
transferul la zona (3), prin intermediul armăturilor orizontale.
ForĠa tăietoare capabilă asociată este AaoRa.
Suma celor două forĠe furnizează valoarea forĠei tăietoare capabile
corepunzătoare modelului adoptat. RelaĠia (6.13) dată în Cod introduce două corecĠii
faĠă de această valoare. Prima se referă la reducerea, în mod acoperitor, cu 20% a
efortului capabil din armăturile întinse, pentru a acoperi incertitudinile legate de
fidelitatea modelului în raport cu realitatea. A doua se referă la introducerea unui
termen care să Ġină cont úi de aportul betonului comprimat (Qb în fig6.13) la preluarea
forĠei tăietoare, aúa cum se procedează úi în calculul la forĠă tăietoare a elementelor
de beton armat cu proporĠii de bară.
În comentariile din Codul ACI 318 consacrată calculului pereĠilor scurĠi
(articolul 11.10.9) se afirmă, pe baza rezultatelor unor studii experimentale, că în
cazul acestui tip de pereĠi sunt necesare atât armătura orizontală cât úi cea verticală:
"Pe măsură ce raportul H/h scade, armătura orizontală devine mai puĠin eficientă, în
timp ce eficienĠa armăturii verticale creúte". RelaĠia (6.13) evidenĠiază această
dependenĠă.
În codul american ACI 318/2002 armătura orizontală se determină cu o relaĠie
unică, indiferent de proporĠiile peretelui:
Q ≤ αbh f c' + A a f y (C.12)
unde:
fy = rezistenĠa de proiectare a armăturii
α = coeficient ce Ġine seama de proporĠiile peretelui
C.25
 1 H 1 H
Acest coeficient ia valorile α = pentru ≤ 1,5 si α = pentru ≥ 2,0 , cu valori
4 h 6 h
H peretelui cu goluri, inclusiv de transferul de forĠă tăietoare între montantul întins, prin
variind linear între acestea pentru domeniul 1,5 < < 2,0 .
h efectul indirect al forĠelor orizontale, úi cel comprimat de acestea, ca urmare a
Se constată că aportul betonului este mai mare la pereĠii scurĠi (!), probabil
pentru a considera, în mod indirect în relaĠia (C.12) contribuĠia armăturilor verticale.
Armatura verticala rezulta din relatia:
§ H·
p v = 0,25 + 0,50¨ 2,5 − ¸(p o − 0,25 ) ≤ p o ,
© h¹
În care pv úi po sunt procentele armăturilor orizontale respectiv verticale.
Este de observat că în relaĠia D.11 propusă în anexa D a Normativului
P100/92 care este înlocuită de relaĠia (6.13) din P85, aportul betonului s-a neglijat ca
urmare în special a faptului că la pereĠii scurĠi efortul unitar mediu σo este mic. În
ceea ce priveúte aportul armăturii verticale, manifestat prin efectul de conectare a
zonelor de perete separate prin fisura de rupere, acesta este conform (6.13), cu atât
mai mare cu cât raportul H/h este mai mic.
Cantitatea de armatură Aao din relaĠia (6.13) nu va fi mai mică decât cea
corespunzătoare "suspendării" încărcării orizontale aplicate la nivelul planúeelor pe o
schemă de grindă cu contrafiúă, cu diagonalele comprimate la 45o (fig.6.7).
Fig.C.6.8
La forĠele indicate în schema din fig. 6.7, care corespunde unui perete plin, se
adaugă, pentru a fi preluate prin armătura de suspendare, úi forĠele orizontale
aferente zonelor pe care peretele nu este legat de planúeu, ca urmare a unor goluri
practicate în perete sau în planúeu, în vecinătatea pereĠilor (fig.C.6.8 a úi b).
Studii teoretice úi experimentale recente (cum sunt cele citate în [25]) au
evidenĠiat eficienĠa, în cazul pereĠilor scurĠi, a armării cu bare diagonale care poate
asigura un mecanism de rezistenĠă stabil, ca úi în cazul grinzilor scurte sau al
stâlpilor scurĠi.
C.6.5.2 (b) Calculul la forĠă tăietoare în lungul unor secĠiuni prefisurate, cum sunt úi
cele ale rosturilor de turnare, pe baza mecanismului rezistenĠei la forfecare prin
frecare ("shear friction strength"), unanim acceptat pe plan internaĠional, este tratat
pentru prima oară în normele de proiectare din România, luând-se ca referinĠă STAS
10107/0-90. Date suplimentare pentru această problemă se pot găsi în [2].
Prevederea de la ultimul aliniat al punctului 6.5.2 face precizarea modului în
C.26
care trebuie considerate armăturile active în conectare la pereĠii cuplaĠi. Aceasta Ġine
seama de mecanismul real de transmitere al forĠelor de forfecare al ansamblului
fisurării lor diferite.
Aceasta este valabil, numai dacă gradul de cuplare al montanĠilor este
suficient. În [22] se arată că verificarea rostului pentru ansamblul peretelui cu goluri
se poate face numai dacă NL/Mo > 0,3. S-a notat N forĠa axială din efectul indirect al
forĠelor orizontale, iar L deschiderea interax.
C.6.5.3 Proiectarea structurilor cu pereĠi prefabricaĠi a fost reglementată în perioada
dinaintea intrării în vigoare a Codului P85/96, prin InstrucĠiunile tehnice P101/81 care
menĠineau încă, pentru această categorie de structuri, modele de calcul din perioada
de început a utilizării betonului armat, bazate pe ipotezele rezistenĠei materialelor
elastice.
Este dovedit astăzi, în mod incontestabil, că în condiĠiile asigurării conlucrării
între panouri, pereĠii structurali prefabricaĠi se comportă în esenĠă ca pereĠi monoliĠi,
cu o capacitate asemănătoare de deformabilitate în domeniul postelastic.
În ultima ediĠie, P85 îúi extinde obiectul úi asupra structurilor în panouri mari
prefabricate, aplicând úi pentru aceste structuri conceptele moderne ale răspunsului
seismic inelastic.
Prevederile de la 6.5.3 se referă la problema determinării forĠei de lunecare în
rosturile verticale ale elementelor în panouri mari, pentru care P101/81 prevede un
procedeu cu totul nesatisfacător. În proiectarea bazată pe P101/81 forĠa de lunecare
verticală se stabileúte pe baza relaĠiilor din rezistenĠa materialelor pentru calculul
eforturilor tangenĠiale τ (cu formula lui Juravsky). Astfel, forĠa de lunecare Le pe
lungimea unui etaj He se ia:
Q eSb (C.12)
L e = τ bH e = He
Ib
S-a notat:
Qe =forĠa tăietoare maximă pe înălĠimea nivelului considerat; în condiĠiile adoptării
unui panou unic pe toată înălĠimea clădirii, dimensionantă este valoarea Qeo a forĠei
tăietoare la baza montantului;
b =grosimea peretelui;
Sb =momentul static al zonei care lunecă (al zonei delimitate de rostul vertical) în
raport cu centrul de greutate al secĠiunii transversale a peretelui;
Ib =momentul de inerĠie al secĠiunii montantului.
Pe lângă inconvenientul legat de baza conceptuală nesatisfacătoare, expresia
(C.13), mai prezintă inconvenientul major de a furniza valori neacoperitoare ale forĠei
de lunecare în raport cu comportarea reală.
Având în vedere răspunsul inelastic al structurilor cu pereĠi de beton armat la
cutremure puternice schema de calcul a forĠei de lunecare în rostul vertical trebuie să
aibă la bază echilibrul mecanismului de plastificare. RelaĠia de calcul trebuie să
exprime condiĠia de echilibru între eforturile de lunecare însumate pe toată lungimea
C.27
rostului vertical pe de o parte, încărcările pe planúee úi forĠele de legătură cu bază, ca urmare a gradului diferit de fisurare pe înălĠimea clădirii. Pentru acest
infrastructura pe zona delimitată de rost, pe de altă parte. termen al forĠei L, distribuĠia dată de relaĠia (C.15) implică o aproximaĠie mai grosieră.
RelaĠia de calcul (C.12) presupune comportarea perfect elastică a materialului
úi continuitatea de material în secĠiunile orizontale ale pereĠilor, astfel încât valorile
forĠelor de lunecare depind numai de variaĠia momentelor încovoietoare. Spre
deosebire de aceasta, în cazul structurilor de beton armat, prin desprinderea care
intervine în zona întinsă úi reducerea sensibilă a dimensiunilor zonei comprimate în
stadiul de cedare, o fracĠiune foarte importantă din încărcările verticale pe planúee,
iar în unele cazuri, practic, totalitatea acestora sunt echilibrate, tot de forĠele de
lunecare. De aici decurge caracterul neacoperitor al relaĠiei (C.12).
O altă problemă legată de verificarea rosturilor verticale la structurile în
panouri mari se referă la modul în care sunt distribuite eforturile unitare de lunecare
în lungul acestui rost.
În condiĠiile ipotezelor generale ale RezistenĠei materialelor continue,
omogene úi elastice úi a acceptării unei distribuĠii triunghiulare a forĠelor orizontale pe
înălĠimea H a clădirii rezultă o distribuĠie parabolică a eforturilor unitare tangenĠiale τy:
ª § y ·2 º
τ y = τ o «1 − ¨ ¸ » (C.13)
«¬ © H ¹ »¼

în care:
τo =valoarea efortului tangenĠial maxim la baza peretelui;
y =înălĠimea nivelului curent în raport cu secĠiunea de încastrare.
Fig.C.6.9 Fig.C.6.10
Însumând valorile eforturilor unitare tangenĠiale în lungul rostului vertical,
rezultă, pentru forĠa totală de lunecare L, valoarea:
Problema distribuĠiei eforturilor unitare τy prezintă o importanĠă deosebită, de
H H § y 2 ·¸ 2 (C.14) aceasta depinzând nivelul armării orizontale a îmbinărilor verticale. Pentru elucidarea
L = ³ τo b dy = ³ τo ¨¨1 − ¸
b dy = b H τo ei se poate acĠiona atât prin efectuarea unor cercetări experimentale, cât úi prin studii
o o © H2 ¹ 3
teoretice cu ajutorul unor programe de calcul automat specifice elementelor
Valoarea maximă a forĠei de lunecare pe un nivel, cel de bază este: bidirecĠionale de beton armat.
H
n § y2 · Propuneri referitoare la această distribuĠie se dau în lucrări cu caracter de
§1
Lemax = ³ τo¨¨1− ¸¸bdy = ¨¨ −
1 ·¸ L (C.15)
2
1,5L ≅ 1,5 cercetare [26], [29].
© n 3n3 ¹
¸ n
0 © H ¹
Privitor la relaĠia de calcul 6.15, aceasta a rezultat în urma interpretării unui
unde n este numărul de niveluri al clădirii. număr mare de cercetări experimentale úi are caracter acoperitor dacă aria
ForĠa de lunecare verticală (fig.6.8) este, în principiu, constituită din două părĠi, armăturilor de conectare satisface anumite criterii.
una care echilibrează sporul forĠei de întindere din armătura pe înălĠime úi alta care În legătură cu această relaĠie se impun unele precizări:
echilibrează încărcările verticale pe planúee.
a) Cei doi termeni ai expresiei reprezintă două forĠe care au direcĠiile
DistribuĠia eforturilor tangenĠiale verticale dată de relaĠia (C.13) poate fi perpendiculare una pe cealaltă úi astfel nu are nici o semnificaĠie adunarea lor
considerată acceptabilă pentru ambele componente, evidenĠiind o concentrare a scalară (fig.C.6.9).
acestor eforturi spre baza clădirii.
b) Dacă ar lipsi armătura perpendiculară pe rost (orizontală), Aao, rezistenĠa
Valoarea eforturilor în armătura întinsă este proporĠională cu valoarea dinĠilor, mobilizată prin diagonala comprimată, nu se poate dezvolta.
momentelor încovoietoare distribuite aproximativ după o parabolă de gradul trei, iar
variaĠia acestor eforturi are legea unei parabole de gradul doi. c) La un unghi de 450 a forĠelor diagonale din îmbinare (fig.C.6.10), din
rezistenĠa la lunecare a dinĠilor nu se poate mobiliza decât o fracĠiune de cel mult
În cazul componenĠei forĠei de lunecare care echilibrează încărcările verticale AaoRa.
pe planúeele aferente, este de presupus, de asemenea, o variaĠie crescătoare spre

C.28 C.29
 În felul acesta, relaĠia (6.15) nu corespunde unui model (mecanism) de
comportare, ci trebuie interpretată ca o relaĠie empirică, care îmbracă în mod
rezonabil rezultatele unui mare număr de cercetări experimentale.
Capacitatea dinĠilor de a prelua forĠe de lunecare este dictată, în funcĠie de
dimensiuni, de rezistenĠa la forfecare (respectiv de întindere) sau de rezistenĠa la
strivire a betonului.
C.6.6. Prevederile pentru calculul armăturilor longitudinale úi transversale din grinzile
de cuplare cu h< lo sunt preluate practic din vechea ediĠie a InstrucĠiunilor P85.
Ele nu se abat de la prescripĠiile generale de calcul din STAS 10107/0-90,
inclusiv în ceea ce priveúte neglijarea aportului betonului la preluarea forĠei tăietoare,
ca urmare a solicitării alternante la forĠă tăietoare cu valori relativ mari. În această
situaĠie se admite, în mod aproximativ, că fisura de rupere are o înclinare la 45o.
RelaĠia nu este satisfăcătoare pentru grinzile de cuplare scurte úi foarte scurte,
la care mecanismul de rezistenĠă este diferit, mobilizând úi armăturile orizontale.
Aplicarea relaĠiei 6.20 la grinzi scurte úi înalte, cu capacitate mare de
rezistenĠă la încovoiere, pe de altă parte, duce la o armare transversală cu etrieri,
excesiv de puternică, de multe ori imposibil de prevăzut în lucrare, în timp ce
armătura longitudinală intermediară era derizorie.
În mod firesc, în prezentul Cod, pentru grinzile scurte s-a adoptat modelul de
grindă cu zăbrele, folosit úi pentru pereĠii scurĠi. De fapt, fiecare din jumătăĠile unei
grinzi de cuplare (fig. C.6.11) este solicitată într-un mod absolut similar cu peretele
scurt din fig. C.6.11.
Fig. C.6.11
Înlocuind în relaĠia (6.13) pe baza rolului reciproc jucat, Aao cu Aav, Aav cu Aao,
lo
úi dimensiunea H cu , iar h cu hr se obĠine relaĠia 6.21.
2 asigure comportarea lor în domeniul elastic.
C.30
Q lo
Armătura A av ≥ ⋅ , pentru a suspenda încărcarea aferentă la partea
R a 2h r
superioară a grinzii.
În ceea ce priveúte relaĠia (6.22) trebuie remarcat că aceasta implică
preluarea forĠelor pe o schemă de grindă cu zabrele, metalica, cu o diagonală întinsă
úi una comprimată.
Mecanismul de rezistenĠă al grinzii, constituit din elemente metalice poate
asigura o comportare histeretică foarte stabila, cu condiĠia împiedicării flambajului
barelor comprimate. Măsurile de armare transversală a carcaselor diagonale date la
7.6.2 au în vedere tocmai acest scop.
C.6.7.1 Rigiditatea practic infinită a diafragmelor orizontale conduce la deplasări ale
pereĠilor distribuite liniar în plan, asigurându-se o interacĠiune eficientă a
componentelor sistemului structural. În acest sens trebuie înĠeleasă acĠiunea solidară
la care se face referire în 6.7.1 (vezi úi 2.1.1).
C.6.7.3 Caracterul aproximativ al metodei decurge din adoptarea unor ipoteze
simplificatoare ca:
(i) ForĠele masice aplicate la nivelul fiecărui planúeu sunt aproximate prin
forĠele elastice care echilibrează forĠele tăietoare din pereĠi (vezi 6.7.4). În realitate
forĠele de inerĠie dezvoltate la nivelul planúeelor înglobează úi forĠele de amortizare
care intervin în echilibrul dinamic. Considerarea acestor forĠe conduce la o distribuĠie
mult mai uniformă a forĠelor orizontale din planúee, faĠă de cea adoptată în mod
obiúnuit, cu valori mari spre partea superioară a construcĠiei.
(ii) DistribuĠia forĠelor masice aplicate la nivelul fiecărui planseu este liniară.
Este de remarcat că aceste ipoteze nu sunt acoperitoare úi efectele lor trebuie
compensate prin măsuri de armare suplimentare. De exemplu, prin adoptarea la
toate nivelurile a armăturii planúeului celui mai solicitat de pe înălĠimea clădirii.
C.6.7.4 În legătură cu procedeul de la 6.7.4 sunt utile unele precizări:
(i) Exemplificativ pentru situaĠia din fig.6.11 (în care nu s-au figurat pentru
simplitate pereĠii longitudinali), valorile extreme qmqx úi qmin ale încărcării distribuite
în planul planúeului se determină cu relaĠiile:
F 6Fe
qmax = +
L L2
(C.16)
F 6 Fe
q min = −
L L2
S-a notat F = ΣFi; e, distanĠa dintre centrul suprafeĠei planúeului úi punctul de
aplicaĠie al forĠelor Fi; L, dimensiunea în plan a planúeului.
ForĠele F, fiind calculate pe baza forĠelor tăietoare de calcul, conform pct.
6.7.4, corespund mecanismului de plastificare al pereĠilor.
Dimensionarea armăturilor pentru eforturile din planul planúeului trebuie să
C.31
 Este de observat că în cazul structurilor monotone, condiĠiile de solicitare
C.6.7.6 Mecanismele concrete de
maxime, dimensionante pentru planúeele clădirii sunt cele de la ultimul nivel, unde
transmitere a încărcărilor masice la pereĠi,
forĠele de inerĠie orizontale sunt cele mai mari.
pot diferi foarte mult de la construcĠie la
(ii) Trebuie avut în vedere că plastificarea succesivă a pereĠilor structurali construcĠie. Identificarea lor necesită o
conduce la scheme de solicitare mai defavorabile decât cea corespunzătoare analiză foarte atentă, experienĠă úi simĠ
comportării elastice a pereĠilor. ingineresc.
În fig.C.6.10 se prezintă o asemenea situaĠie, indicându-se efectele plastificării C.6.7.7 OscilaĠiile asincrone din planul
diferiĠilor pereĠi ai structurii. Pentru cazul respectiv planúeul îúi dublează practic planúeului pot conduce la solicitarea acestuia
deschiderea, dacă peretele median este primul plastificat (fig.C.6.9b), sau îúi la compresiune sau întindere, ultima situaĠie
măreúte de patru ori deschiderea consolei dacă se plastifică la început un perete fiind cea mai defavorabilă. RelaĠia (6.23) are
marginal (fig.C.6.10c). la bază ipoteza că aceste forĠe au valoarea
jumătate din cea corespunzătoare situaĠiei
În cazul planúeelor cu pereĠi situaĠi la distanĠe mari úi cu încărcări mari, se
oscilaĠiei în opoziĠie de fază a celor două
recomandă efectuarea unui calcul static neliniar (calcul "biografic") pentru a evidenĠia
jumătăĠi ale planúeului. Aúa cum s-a arătat la
efectele plastificării pereĠilor asupra stării de eforturi din planúeu.
6.7.4, aceste forĠe se sporesc cu 20% pentru
(iii) În cazul planúeelor cu goluri mari, pentru stabilirea stării de eforturi, dimensionarea armăturilor. Armăturile
acestea se pot modela ca grinzi cu zăbrele, cu diagonale înscrise între goluri. prevăzute pentru preluarea eforturilor din
Procedeul reprezintă o adaptare a cunoscutei metode "strut and tie" (în traducere încovoierea generală a planúeului pot fi
aproximativă "diagonale úi tiranĠi"), care oferă rezolvări simple úi suficient de considerate active úi în preluarea forĠelor de
riguroase pentru practica proiectării pentru numeroase probleme în care metodele întindere, întrucât cele două eforturi
rezistenĠei materialelor destinate elementelor de tip bară nu pot fi aplicate. În corespund unor situaĠii de încărcare distincte.
fig.C.6.12 se exemplifică modelarea unui planúeu cu goluri de dimensiuni mari,
pentru ambele sensuri de acĠiune în direcĠie transversală a forĠelor orizontale.

Fig.C.6.13

Fig.C.6.12
(iv) Prin utilizarea unor valori sporite ale eforturilor se urmăreúte ca planúeele
să lucreze in domeniul elastic.
C.6.7.5 Pentru clarificarea prevederilor de la acest punct se discută un caz limită,
acela din fig.C.6.13 în care se presupune că pereĠii 1 úi 2 se întrerup la nivelul
parterului, continuându-se la acest nivel prin stâlpi aliniaĠi cu ceilalĠi stâlpi ai structurii.
În acest caz valorile F1, F2 din schema forĠelor din figura C.6.13.b reprezintă valorile
forĠelor tăietoare din pereĠi, imediat deasupra planúeului, care împreuna cu
încărcările masice aferente planúeului peste parter îúi fac echilibru cu forĠele
tăietoare din stâlpii parterului. Rezultă că în această situaĠie particulară, eforturile în
planúeu sunt proporĠionale cu încărcările masice însumate pe întreaga structura,
spre deosebire de situaĠia planúeelor curente în care se dezvoltă eforturi
proporĠionale cu forĠele de inerĠie aferente nivelului respectiv.
PREVEDERI CONSTRUCTIVE
C.7.1.1 Sporirea clasei de beton reprezintă principala cale de a reduce greutatea
proprie a structurii, care la construcĠiile înalte intervine cu o pondere însemnată în
masa construcĠiei.
În acelaúi timp ridicarea calităĠii betonului poate asigura preluarea în condiĠii
corespunzătoare a eforturilor de compresiune úi de forfecare la pereĠii la care condiĠii
funcĠionale sau estetice nu permit dezvoltarea secĠiunilor peste anumite dimensiuni.
C.7.1.2 STNB este un oĠel ecruisat, cu capacitate redusă de deformare postelastică
(ductilitate).
Cu toate acestea, dacă sub formă de plase úi carcase aduce avantaje, din
punct de vedere al execuĠiei, folosirea lui poate fi admisă pentru solicitări care nu
implică deformaĠii care depăúesc domeniul liniar elastic, de exemplu în zona B a
pereĠilor.
De asemenea, la clădirile în panouri mari, în vederea reducerii numărului de
tipuri, de regulă, pentru o anumită poziĠie în plan, se are în vedere utilizarea aceluiaúi
tip de panou pe toată înălĠimea construcĠiei, atât în zona plastică, cât úi în afara ei.
Se pot folosi plase STNB pentru armarea inimii, dacă prin secĠiunile de armături
alese se asigură comportarea lor în domeniul liniar elastic la solicitarea de forĠă
tăietoare asociată momentului capabil în tot peretele, inclusiv în zona plastică
potenĠială de la bază. În aceste condiĠii se poate atinge capacitatea de rezistenĠă la

C.32 C.33
încovoiere a peretelui prefabricat mobilizând proprietăĠile de ductilitate a armăturilor ConsideraĠii geometrice simple arată că volumul armăturilor în variantă de
longitudinale ductile din îmbinări. armare cu bare înclinate (fig. C.7.2a) este:
(a) (b)
C.7.2.1 Dimensiunile minime indicate au în vedere reducerea sensibilităĠii la Q l 2o + h r2
Va = (C.19)
acĠiunea forĠelor tăietoare úi la pierderea stabilităĠii, precum úi asigurarea unor Ra hr
condiĠii corespunzătoare de betonare.
în timp ce în cazul armării cu carcase ortogonale volumul total al armăturilor
C.7.2.3 Pentru comparaĠie în fig.C.7.1 se reproduc recomandările din [22] pentru
orizontale úi verticale este dat de relaĠia:
dimensiunile minime ale bulbilor úi tălpilor.
Q ª l 2o º
b cr h Vb = « + lo » (C.20)
b1 ≥ Ra h
¬ r ¼
10bp
bp ≥ b S-au adoptat schemele simplificate din fig. C.7.2, neglijând acoperirea cu
b 2cr
b p ≥ b cr b1 ≥ beton a armăturilor úi s-a considerat că rezistenĠa armării longitudinale úi a celei
bp transversale este aceeaúi, Ra.
He
bp ≥ He Se constată că pentru:
16 b1 ≥
16 hr = lo
Fig.C.7.1
Va = Vb , iar pentru
CondiĠiile respective decurg din condiĠia mai generală:
h r = 0,5l o
­b 2
° cr 5
A bulbi( talpi) ≥ ® b h (C.17) Va = Vb
cr 6
°
¯ 10
Deúi superioritatea comportării grinzilor armate cu carcase diagonale este de
în care bcr are semnificaĠia unei grosimi critice faĠă de fenomenul de pierdere a mult constatată úi recunoscută, în Ġara noastră folosirea acestui mod de armare este
stabilităĠii. Valoarea bcr depinde de lungimea peretelui úi de cerinĠa de ductilitate de foarte restrănsă, datorită rezistenĠei constructorilor, pe motivul unei execuĠii mai
curbură la baza diafragmei: complicate. Se impune cu evidenĠă depăúirea acestei stări de lucruri úi aplicarea pe
scară largă a armării diagonale a grinzilor.
b cr ≅ 0,02h µ φ (C.18)
C.7.2.6 În zona dintre cele două goluri decalate pe verticală úi pe orizontală apar
Aceste prevederi nu sunt susĠinute de o justificare satisfacătoare în lucrarea concentrări de eforturi. Pentru preluarea eforturilor principale dezvoltate după direcĠii
citată úi sunt relativ complicate. Din acest motiv în actuala redactare s-au preluat înclinate, se pot prevedea armături înclinate sau/úi îngroúarea sub formă de bulbi a
prevederile din precedenta ediĠie, care nu au fost infirmate de aplicarea lor timp de zonei respective pe cele două niveluri implicate.
mulĠi ani. C.7.3.2 Utilizarea plaselor úi a carcaselor sudate este recomandabilă pentru
C.7.2.4 Îngroúarea pereĠilor sub formă de bulbi în aceste cazuri este necesară úi armarea pereĠilor ca urmare a avantajelor ce decurg în ceea ce priveúte reducerea
pentru realizarea unor condiĠii structurale care să asigure funcĠionarea nodului manoperei pe úantier la montarea armăturilor úi posibilitatea menĠinerii lor în poziĠie
grindă-stâlp (zona de la extremitatea dinspre gol a peretelui). corectă în timpul turnării betonului.
C.7.2.5 CondiĠia urmăreúte asigurarea grosimii necesare pentru înglobarea În cazul utilizării plaselor din STNB se vor avea în vedere condiĠiile discutate la
lo C.7.1.2.
carcaselor de armătură. În P85/96 se mai impunea úi condiĠia ≤ 1,2 . Prin această
hr C.7.3.4 Înnădirea armăturilor longitudinale în zonele plastice potenĠiale trebuie
limitare se urmărea obĠinerea eficienĠei armăturii înclinate în preluarea forĠei evitată ori de câte ori este posibil, pentru că afectează negativ funcĠia disipativă a
tăietoare. Se pierdea din vedere însă faptul că armarea înclinată asigură úi armarea acestor zone.
la moment încovoietor, astfel încât în toate cazurile consumul de armătură în varianta Înnădirea prin suprapunere este cea mai neindicată pentru că perturbă în
de armare cu bare înclinate este inferior celui corespunzător armării cu bare modul cel mai nefavorabil această funcĠie. Astfel, dacă lungimile de suprapunere nu
orizontale úi verticale. sunt prea mari, aderenĠa betonului la armături poate fi distrusă progresiv în urma
ciclurilor alternante de solicitare dincolo de pragul de curgere al armăturilor. Dacă
lungimea de suprapunere este excesivă, armăturile nu mai ajung să curgă pe o zonă
hr hr importantă a înnădirii, úi ca urmare deformaĠiile plastice se vor dezvolta necontrolat úi
pe zone mai puĠin extinse.
lo Fig. C.7.2 lo
C.34 C.35
 Înnădirea prin sudură, cu eclise sau cu suprapunere deúi superioară, în
principiu, înnădirii prin petrecere, prezintă, de asemenea, inconveniente importante,
cum sunt: manopera excesivă, fragilizarea locală a armăturilor, concentrările de
eforturi produse în beton úi neintrarea în stare de curgere a armăturii pe lungimea
îmbinării sudate.
Atunci când condiĠiile de execuĠie nu permit mutarea înnădirilor în zona B a
pereĠilor, pot fi avute în vedere înnădiri cu bucle ale armăturilor verticale, de tipul
celor folosite la îmbinarea panourilor obĠinute prin folosirea altor sisteme, dar implică
sporuri de materiale úi manoperă.
Prevederea de la pct. c) are în vedere înlesnirea turnării úi compactării
betonului în spaĠiile relativ înguste ale cofrajelor pentru pereĠii structurilor curente.
Prevederile privind lungimile de înnădire úi de ancorare a armăturilor, sunt
cele ce rezultă, luându-se ca referinĠă STAS 10107/0-90, pentru cazul pereĠilor
structurali de tip curent. Ele sunt diferenĠiate în funcĠie de condiĠiile de solicitare úi de
condiĠiile de aderenĠă (luănd ca referinĠă art. 6.2.1.2 din STAS 10107/0-90).
C.7.3.5 (d) În proiectele de structuri apar frecvent detalii de bordare a golurilor de
uúi úi ferestre, dar úi a golurilor din plăcile planúeelor, în care armăturile sunt
prelungite dincolo de marginea golurilor numai cu lungimea de ancorare la, a barelor,
ceea ce reprezintă o soluĠie incorectă úi descoperitoare.
Detaliul concret este cel din fig. 7.5, care prevede lungimi suficiente ale armăturilor
de bordare, în măsură să preia întreg efortul corespunzător barelor întrerupte.
C.7.4.2 Prevederile de armare minimă din tabelul 3 sunt modificate în raport cu cele
din P85/1996, unde procentele de armare minimă erau mai mari pentru armăturile
orizontale, de forĠă tăietoare, în raport cu armăturile verticale de încovoiere. RaĠiunea
pentru alegerea acelor valori era că asigurarea la forĠă tăietoare reprezintă condiĠia
de rezistenĠă esenĠială pentru pereĠi, elemente cu secĠiuni dezvoltate úi în
consecinĠă, cu capacitate de rezistenĠă substanĠiale mari la încovoiere, chiar la
procente de armare relativ reduse.
Aceste procente au fost considerate de inginerii proiectanĠi ca prea mici pentru a
obĠine o comportare specifică elementelor de beton armat supuse la compresiune,
motiv pentru care procentele armării verticale s-au mărit cu 30 – 40%. Este de
remarcat totuúi, că totuúi normele americane de proiectare, de exemplu ACI 318,
procentele de armare minimă a inimii pereĠilor, pe verticală úi pe orizontală sunt
numai de 0,25 %.
C.7.5.1 Zonele de la extremităĠile pereĠilor indicate în fig.7.7, 7.8, 7.9 se alcătuiesc
ca stâlpi cu armături longitudinale úi transversale mai substanĠiale în raport cu cele
din restul pereĠilor. În felul acesta în zonele respective se crează condiĠii pentru o
comportare mai stabilă la eforturile alternante întindere-compresiune care au valorile
maxime la extremităĠile secĠiunii peretelui.
Din acest motiv procentele minime de armare pentru armătura de la
extremităĠile pereĠilor din tabelul 4 se referă la suprafaĠa acestor zone spre deosebire
de ediĠia anterioară a InstrucĠiunilor P85 unde această armătura era raportată la aria
inimii peretelui.
Studii experimentale pe modele de pereĠi structurali de beton armat au
evidenĠiat faptul că dacă elementele de margine au armăturile verticale bine legate
prin armături transversale suficiente ele pot prelua forĠe tăietoare semnificative după
C.36
eventuala rupere a panoului inimii, printr-un mecanism de tip stâlp scurt sau de dorn
de beton armat.
O asemenea situaĠie este de evitat prin dimensionarea corespunzătoare a
armăturii inimii, dar este de reĠinut posibilitatea obĠinerii unei a doua linii de rezistenĠă
constituite de zonele de margine ale pereĠilor.
Într-o lucrare relativ recentă [23] se exprimă opinia că soluĠiile de armare cu
armături verticale distribuite uniform sunt superioare celor în care o parte a acestor
armături este concentrată la capete. Avantajele ar consta în:
(i) o fisurare mai fină (fisuri mai numeroase úi mai puĠin deschise) a zonelor
întinse;
(ii) o zona comprimată mai extinsă, care permite o preluare mai sigură a forĠei
tăietoare în rostul de lucru;
(iii) în absenĠa armăturilor verticale mai groase la extremităĠile secĠiunii se pot
diminua sau chiar elimină armăturile transversale suplimentare din aceste zone;
Cel puĠin ultimul argument ar putea apărea discutabil. De altfel, chiar autorul
lucrării recomandă în finalul acesteia aplicarea acestui sistem de armare în zone cu
seismicitate mai puĠin intensă, unde sunt de aúteptat cerinĠe mai mici de ductilitate.
La punctul 7.5.1, prin relaĠia 7.1, se introduce o nouă condiĠie de armare
minimă care urmăreúte să asigure pereĠilor structurali o capacitate de rezistenĠă
superioară eforturilor care produc fisurarea zonelor întinse. Procentele foarte mici de
armare practicate la armarea pereĠilor structurali, în special în perioada dinainte de
intrarea în vigoare a InstrucĠiunilor P85/82, conduceau, în cazul pereĠilor cu tălpi
dezvoltate în zonele întinse, la comportare de elemente subarmate.
Pentru a Ġine seama de existenĠa rosturilor de turnare úi de posibilitatea
redusă ca la nivelul acestora să se poată dezvolta în întregime rezistenĠa la întindere
(de fapt, de aderenĠă) a betonului, în expresia (7.1) care furnizează valoarea
momentului de fisurare s-a considerat pentru aceasta o valoare egală cu jumătate
din rezistenĠa de calcul la întindere.
C.7.5.2 În situaĠiile în care nu este asigurată condiĠia privind limitarea zonei
comprimate, asigurarea ductilităĠii de curbură se poate obĠine prin sporirea
*
deformaĠiei limită a betonului comprimat ε bu > ε bu ≅ 3,5% (fig.C.7.2). Aceasta se
poate utiliza prin sporirea efectului de confinare exercitat de armături transversale
sporite.
Din fig.C.7.2 rezultă că zona pe
care trebuie luate măsuri speciale de
confinare este:
§ x ·
s = x¨1 − lim ¸ (C.19)
© x ¹
În condiĠiile unei proiectări corecte
x nu poate fi mai mare de 2xlim úi în
consecinĠă se poate admite smax = 0,5x,
condiĠie preluată în Cod.
Pe verticală, această armătura
trebuie prevăzută în toată zona plastică Fig.C.7.3
C.37
(în zona A de la baza peretelui). împiedicarea flambajului armăturilor longitudinale comprimate, pentru ambele sensuri
de acĠiune a forĠei orizontale seismice.
Expresia (7.2) care furnizează cantitatea armăturii de confinare a rezultat din
adaptarea expresiei dată în [32] pe baza unor cercetări experimentale:
fc' § x·
A ao = 0,12a e c ¨ 0,5 + 0,9 ¸ (C.21)
fy © h¹

În relaĠia (C.20) fc' reprezintă rezistenĠa specifică la compresiune a betonului

(apropiată de rezistenĠa caracteristică), iar f y , rezistenĠa similară a armăturii
transversale.
Aceleaúi cercetari au condus la concluzia că eficienĠa armăturii de confinare
este maximă dacă ae ≤ 0,5b úi ≤ 150 mm.
Un alt rol al armăturii transversale este acela de a împiedica flambajul barelor
longitudinale. Se apreciază că în zonele plastice potenĠiale trebuie sprijinite lateral
numai barele comprimate care contribuie substanĠial la rezistenĠa zonei comprimate.
În [29] se consideră că această situaĠie intervine în zonele secĠiunii peretelui unde
Fig.C.7.5
2
coeficientul armăturii longitudinale este . În P85/96 condiĠia s-a preluat sub
f y ( MPa) C.7.6.1 (b) Barele longitudinale intermediare au un rol important în limitarea
2,4 deschiderii fisurilor în cazul grinzilor armate cu bare ortogonale. Fisurarea înclinată úi
forma . lunecarea armăturilor principale de încovoiere, cu atât mai importantă cu cât raportul
R a (MPa ) h/lr este mai mare, duc la propagarea eforturilor de întindere în armături dincolo de
În prescripĠia citată se prevede ca armătura Aaf dispusă sub formă de agrafe úi punctul teoretic de anulare a momentelor din mijlocul grinzii úi la un efect de
etrieri în scopul împiedicării flambajului barelor comprimate să fie cel puĠin: întindere de ansamblu a grinzilor.
C.7.6.2 Ca urmare a mecanismului specific de comportare a grinzilor scurte armate
A af =
¦A a yf ae
(MPa ) (C.22) cu carcase înclinate, principala problemă care se pune la alcătuirea armării acestor
16 f y 100 elemente este ancorarea corespunzătoare a armăturilor diagonale întinse.
în care ¦ A a reprezintă suma ariilor barelor longitudinale aferente, iar fy rezistenĠa Măsurile constructive indicate în fig.7.12 urmăresc asigurarea acestor condiĠii.
acestor armături. Eficacitatea ancorării armăturilor înclinate sporeúte, dacă ele sunt închise sub formă
de bucle.
RelaĠia (C.21) se bazează pe ipoteza că
rezistenĠa la întindere a unei ramuri de etrier nu
trebuie să fie mai mică decât 1/16 din forĠa
asociată curgerii barelor longitudinale aferente, în PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR
situaĠia în care distanĠa între armăturile PREFABRICATE
transversale este de 100mm. Se consideră că C.8.1. Prevederile de la cap.8 destinate detaliilor de alcătuire constructivă úi de
etrierii sunt eficienĠi úi în legarea barelor armare a elementelor prefabricate úi a îmbinărilor dintre ele au un caracter minimal úi
intermediare (úi nu numai a celor aflate în orientativ. În consecinĠă diferitele detalii prezentate pe parcursul capitolului nu trebuie
colĠurile etrierilor), dacă distanĠa dintre ramurile considerate ca limitative, ci exemplificative. EsenĠial este ca soluĠiile alese să
etrierului este mai mică decât 200 mm (fig.C.7.3). Fig.C.7.4 satisfacă principiile de alcătuire prezentate la 8.1 si 8.3.8.
În CR 2 - 1 - 1.1 s-a adoptat o condiĠie mai simplă care constă în necesitatea C.8.2.1 Deúi aparent soluĠia din fig.8.1.a este cea mai avantajoasă prin desfiinĠarea
prevederii unor legături transversale la 6d, în concordanĠă cu rezultatele unor rosturilor (îmbinărilor) verticale, se pot ridica probleme legate de dificultăĠile de
cercetări experimentale, care atestă că prin această măsura se poate evita flambajul transport (prin greutate), de fixare provizorie úi mai ales în ceea ce priveúte
plastic al armăturii longitudinale. realizarea continuităĠii armăturilor verticale prin sudură, operaĠie foarte migăloasă úi
care reclamă precizie de execuĠie.
În fig.C.7.4 se dă un exemplu de secĠiune de perete structural, indicându-se
zonele unde este necesar să se prevadă armături de confinare sau pentru C.(8.2.2 úi 8.2.3) Prevederile acestor articole urmăresc preluarea eficientă a
eforturilor de compresiune úi de forfecare, în condiĠiile în care utilizarea

C.38 C.39
prefabricatelor impune grosimi cât mai mici de elemente pentru reducerea greutăĠii
Aceasta deoarece solicitarea
acestora.
în apropierea forĠei maxime este
C.8.2.4 Sunt de evitat soluĠiile în care izolaĠia termică este realizată din BCA. asociată cu ruperea dinĠilor,
Acestea sunt ineficiente úi nejustificate din punct de vedere tehnic úi economic. preluarea lunecărilor în rost fiind
asigurată după aceasta numai prin
C.8.2.5 În situaĠia în care panourile de planúeu interioare prezintă o prelungire în
efectul de coasere al armăturilor
consolă pentru realizarea balconului se vor lua măsuri pentru obĠinerea unei
transversale prin intermediul unui
rezemări continue - prin matare de mortar cu conĠinut mic de apa - úi pentru
beton degradat. Intervine o
realizarea continuităĠii armăturilor care leagă buiandrugii de parapeĠi.
degradare dramatică a rezistenĠei
C.8.2.6 FuncĠie de tehnologia de execuĠie (de exemplu, în tipare orizontale sau în îmbinării care afectează
casete verticale), panourile de perete pot fi turnate în poziĠie orizontală sau verticală. capacitatea de rezistenĠă, de
Alcătuirea panourilor úi armarea acestora va Ġine seama de specificul legat de poziĠia absorbĠie úi de disipare de energie
de turnare úi de particularităĠile de realizare a cofrajelor prin prevederea tuturor a pereĠilor structurali la forĠe
dispozitivelor necesare operaĠiilor de decofrare, ridicare, eventual basculare, orizontale úi implicit a siguranĠei de Fig.C.8.1
transport, depozitare, montaj provizoriu úi îmbinare structurală. Armarea panourilor ansamblu.
trebuie să acopere eventualele eforturi suplimentare în raport cu situaĠia de
Pe de alta parte, consolidarea îmbinărilor verticale este foarte dificilă. DinĠii
exploatare care pot apărea în aceste faze úi să împiedice deschiderea peste limitele
avariaĠi nu se pot reface, fiind necesare introducerea unor elemente structurale noi în
admise a fisurilor produse de tratamentul termic sau datorită intervalului mai scurt de
locul acestora.
decofrare.
C.8.3.3 (d) Preluarea lunecării se realizează printr-un mecanism de tip grindă cu
C.8.3.1 În raport cu îmbinările de tip uscat prin elemente metalice, care implică
zabrele, în care efortul din armătura care traversează rostul echilibrează componenta
prevederea de plăci úi profile înglobate, ancorate prin praznuri, îmbinările umede
orizontală a efortului de compresiune din diagonala comprimată formată între
prezintă importante avantaje ca:
pragurile dinĠilor (fig.C.6.9), sau printr-un mecanism echivalent de frecare (vezi STAS
• posibilitatea transmiterii continue a eforturilor de compresiune úi de lunecare; 10107/0-90, pct.3.4.2). Primul mecanism este activ în îmbinările verticale cu dinĠi, iar
• limitarea sau chiar eliminarea eforturilor de întindere transversală rezultate din cel de-al doilea în îmbinările orizontale de la nivelul planúeelor, úi în îmbinările
devierea eforturilor, practic totdeauna prezente în cazul îmbinărilor prin piese verticale după ruperea dinĠilor.
metalice; C.8.3.3 (f) Asigurarea turnării unui beton compact úi rezistent care să umple spaĠiile
dintre dinĠi este vitală pentru rezistenĠa îmbinării verticale, având în vedere
• simplitatea execuĠiei, inclusiv ca urmare a posibilităĠii de admitere a unor
mecanismul ei de rezistenĠă.
toleranĠe specifice sensibil mai mari;
ConstrucĠiile în panouri mari executate la noi în Ġară nu au beneficiat, din
• economii de oĠel.
pacate, în marea majoritate, de o execuĠie satisfăcătoare a îmbinărilor, ca urmare úi
Pe această bază, îmbinările umede cu beton armat sunt, practic, totdeauna a faptului că spaĠiile de betonare prevăzute în proiect erau cu totul insuficiente faĠă
preferabile. de tehnologiile de turnare a betonului pe úantier. Adoptarea unor soluĠii de îmbinări
verticale, cu panorile de pereĠi practic în contact în îmbinare (de tip "închis"), pe
lângă alte inconveniente, nu permite o bună turnare úi vibrare a betonului, precum úi
C.8.3.3 (a) Pentru structurile cu pereĠi structurali proiectate în conformitate cu controlul calităĠii acestuia.
prescripĠiile în vigoare în Ġara noastră, în primul rând P100/92, este esenĠială
posibilitatea mobilizării capacităĠii de deformare postelastică asociată solicitării la Prevederile de la C.8.3.3(b), de la 8.3.4, ca úi o parte a prevederilor de la
încovoiere. În consecinĠă, structurile prefabricate nu trebuie să se rupă prematur în 8.3.5 si 8.3.6 au în vedere tocmai eliminarea unui astfel de risc.
îmbinări. C.8.3.5 Profilul optim al dinĠilor úi dimensiunile acestora depind úi de distanĠa dintre
De exemplu, în cazul îmbinărilor verticale cu dinĠi úi armături transversale marginile panourilor de perete, faĠă în faĠă în îmbinare, în vederea realizării unui
dintre elementele prefabricate, o concepĠie de proiectare corectă trebuie să aibă în unghi favorabil al diagonalelor comprimate. Pe măsură ce înclinarea diagonalei
vedere dezvoltarea unei forĠe de lunecare maxime în îmbinare, sensibil mai mici creúte, scade efortul de compresiune în beton úi se sporeúte efortul din armătura
decât valoarea lunecării capabile în regim de solicitare monoton crescătoare orizontală din rost úi invers.
(fig.C.8.1). La rândul ei distanĠa dintre feĠele panourilor este dictată de grosimea
panourilor úi de spaĠiul necesar unei bune betonări úi vibrări. Din acest motiv profilul
marginii panourilor trebuie să rezulte dintr-o analiză de optim pe baza
considerentelor menĠionate.

C.40 C.41
 Prevederile de la 8.3.5 privind lungimea totală a dinĠilor are în vedere faptul că
la rezistenĠe egale (clase de beton identice) rezistenĠa dinĠilor panoului prefabricat úi
a celor din monolitizări trebuie să fie egală.
Limitarea inferioară a numărului de dinĠi pe înălĠimea unui nivel urmăreúte
trasmiterea cât mai uniformă a eforturilor în lungul îmbinării.
Prevederea privind poziĠionarea buclelor orizontale în intervalul dintre dinĠi
urmăreúte conservarea integrităĠii dinĠilor, vitală pentru asigurarea capacităĠii de
rezistenĠă la lunecare. ExperienĠa de care se dispune arată că în condiĠiile plasării
acestor armături în dreptul dinĠilor, la decofrarea panourilor , betonul dinĠilor apare
afectat pe zone relativ importante.
C.8.3.6 P85/96 impune, pentru prima oară în prescripĠiile noastre, eliminarea
rezemării directe a panourilor de placă pe pereĠi, prin intermediul dinĠilor. Această
soluĠie, practic generalizată în perioada anterioară, conduce la întreruperea, pe zone
relativ mari, a continuităĠii pereĠilor, ca urmare a execuĠiei imperfecte úi a
imposibilităĠii, din punct de vedere practic, a prevederii unui mortar de poză, turnat
sau matat ulterior montării. De asemenea, secĠiunile centurilor rezultă în acest caz cu
gâtuiri în anumite zone, în care nu există spaĠiul necesar dispunerii barelor
longitudinale úi înglobării lor în beton.
INFRASTRUCTURI
C.9.1. Prin infrastructură nu trebuie înĠeleasă, în mod automat, partea de structura
situată sub planúeul de subsol.
În funcĠie de situaĠie, se poate dirija dezvoltarea deformaĠiilor plastice într-unul
din nivelurile situate deasupra subsolului. Ansamblul elementelor structurale pe mai
multe niveluri, situate sub zona plastică, poate fi considerat în totalitate ca
infrastructura construcĠiei.
C.9.2. (b) Încărcarea alternantă a piloĠilor poate conduce la degradarea, în cea mai
mare măsură, a capacităĠii de a prelua eforturi tangenĠiale la interfaĠă pilot-teren,
motiv care justifică prevederea din Cod.
SecĠiunea de armătura longitudinală din piloĠi va fi stabilită din condiĠia de a
elimina apariĠia deformaĠiilor plastice în aceste armături prin solicitarea de întindere,
condiĠie esenĠială pentru concentrarea deformaĠiilor plastice la baza peretelui.
C.9.2. (c) úi (e) SoluĠia (c) prezintă avantajul reducerii presiunilor pe teren prin
preluarea unei fracĠiuni substanĠiale din momentul de răsturnare prin solicitarea
elementului de legătura dintre pereĠi. Având în vedere solicitările deosebit de
importante la forĠe tăietoare din aceste elemente se poate avea în vedere úi soluĠia
de armare cu carcase din bare diagonale.
SoluĠia unor fundaĠii comune se poate extinde úi la structurile de tip dual, la
care forĠele gravitaĠionale aduse de stâlpi contribuie la o uniformizare a presiunilor pe
teren úi la reducerea tendinĠei de rotire a bazei pereĠilor structurali la acĠiuni
orizontale (fig. C.2.5d).
SoluĠia (e) este în esenĠă similară, beneficiind însă de efecte favorabile
suplimentare. Astfel, practic întreaga încărcare verticală a clădirii contribuie la
stabilitatea structurii iar comportarea infrastructurii este bidirecĠională.
C.42
Dacă eforturile la baza peretelui nu sunt prea mari, respectiv numărul de
niveluri al clădirii nu este prea mare, soluĠia prezintă avantaje maxime când pereĠii
structurali sunt plasaĠi la marginea clădirii, în această situaĠie pereĠii de subsol
putând fi realizaĠi fără goluri (sau cu goluri mici) pe toată lungimea clădirii.
C.9.2. (d) Cea mai mare parte a momentului de plastificare la baza pereĠilor, în
soluĠiile de infrastructură de la 9.2.d se pot transfera la pereĠii perimetrali prin cuplul
de forĠe dezvoltate la nivelul planúeului peste subsol úi la nivelul fundaĠiei. Planúeul
trebuie dimensionat la eforturile ce revin din această schemă de comportare.
În aceste condiĠii, fundaĠia proprie a peretelui va transmite în principal
încărcarea verticală aferentă.
Gradul de încastrare al bazei peretelui este dificil de evaluat neputâdu-se
preciza cu exactitate rotirea peretelui pe teren. Din acest motiv este indicat să se
facă mai multe ipoteze cu caracter acoperitor privind distribuĠia momentelor în perete,
pe înălĠimea subsolului (fig.9.6).
Descărcarea de momente a peretelui pe înălĠimea infrastructurii este însoĠită
de forĠe tăietoare foarte importante. Preluarea acestora reprezintă o componentă de
bază a proiectării pereĠilor.
C.9.2. (f) În cazul acestui tip de infrastructură se beneficiază de efectul de lestare
realizat prin încărcarea stâlpilor de la nodurile reĠelei de grinzi (ca în cazul tipului c de
infrastructură), de transferul de eforturi sub nivelul planúeului peste subsol la pereĠii
suplimentari din subsol prin efectul de "menghină", ca în soluĠiile de tip d), úi în plus
de rigiditatea úi de rezistenĠa la torsiune a ansamblului infrastructurii.
C.9.2. (g) SoluĠia indicată la 9.2g (fig. 9.7) referitoare la fundaĠiile pe care pereĠii
structurali se pot roti liber este indicată în situaĠiile în care pereĠii structurali au
secĠiuni ample úi forĠe verticale de compresiune importante, astfel încât pentru
preluarea forĠelor seismice de calcul nu sunt necesare armături de întindere. În
aceste cazuri nu apare necesitatea ancorării armăturilor verticale din pereĠi în
elementele infrastructurii, iar soluĠia ce implică posibilitatea rotirii libere pe fundaĠie
prezintă avantajul unei transmiteri simple úi clare a încărcărilor la teren
SuprafaĠa de rezemare a fundaĠiilor trebuie să asigure ca terenul de fundaĠie
să nu cedeze înainte de atingerea capacităĠii de rezistenĠă a peretelui.
De asemenea, o preocupare specială trebuie să fie constituită de proiectarea
blocului de beton de sub perete (a cuzinetului de sub acesta) care poate fi supus la
eforturi mari sub acĠiunea presiunilor pe rostul dintre cele două elemente. Preluarea
acestor eforturi poate face necesară luarea de masuri cum sunt armarea
longitudinală a blocului sau legarea acestuia de cuzinetul de la baza peretelui, printr-
o armare judicioasă.
Pentru exemplificare, în fig. C.9.9 se prezintă un perete lungitudinal de coridor
cu grinzi de cuplare slabe, cum se întâlnesc în unele clădiri realizate înainte de 1977.
După fisurarea (úi ruperea) grinzilor de cuplare slabe montanĠii lucrează ca
pereĠii care se rotesc pe fundaĠie úi încarcă talpa de beton simplu cu forĠe
concentrate. Talpa lucrează ca o grindă pe mediu elastic încărcată cu forĠe
concentrate. Apar momente încovoietoare mari care rup în bucăĠi talpa de beton
simplu. Această situaĠie s-ar fi putut evita dacă talpa ar fi fost armată adecvat,
longitudinal úi transversal.
C.43

Fig.C.9.9
C.9.3.1 Cu caracter exemplificativ în fig. C.9.10 se prezintă situaĠia deosebită de
solicitare care poate apărea la un perete structural pe înălĠimea subsolului úi
măsurile de armare speciale care se impun.
Peretele considerat, situat la marginea clădirii, nu are contact lateral cu
planúeul peste subsol. Descărcarea necesară de moment pe înălĠimea subsolului,
prin aúa numitul mecanism de menghină, impune fixarea peretelui la nivelul acestui
planúeu. În acest scop reacĠiunea de fixare reclamă prevederea unor armături de
suspendare suficiente în centura peretelui cu un ancoraj suficient de lung pentru
transmiterea acesteia la planúeu. Armăturile necesare trebuie să preia prin întindere
suma forĠelor tăietoare din perete, de deasupra úi dedesubtul planúeului.
Fig.C.9.10
C.44
BIBLIOGRAFIE
1. Agent, R., Postelnicu, T., "Calculul structurilor cu diafragme din beton
armat", vol.1, 1982; vol.2, 1983.
2. Agent, R., Postelnicu, T., "Îndrumător pentru calculul úi alcătuirea
elementelor din beton armat", 1992.
3. Aktan, A.E., and Bertero, V.V., “Conceptual Seismic Design of Frame-Wall
Structures", Journal of Structural Engineering, ASCE, nov.1984.
4. Bertero, V.V., Popov, E.P., Wang, T.Y., and Vallenas, J., "Seismic Design
Implications of Hysteretic Behaviour of RC Structural Walls", 6th WCEE, New
Delhi, 1977, vol.5.
5. Barda, F., Hanson, J.M., and Corley G., "Shear Strength of Low-Rise Walls
with Boundary Elemnts", Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones, ACI
Publication SP-63, ACI 1977.
6. Bertero, V.V., "Seismic Behaviour of RC Wall Structural Systems",
Proceedings of the 7th WCEE, Instanbul, 1980, vol.6.
7. Bertero, V.V., "Lessons Learned from Recent Earthquakes and Research
and Implications for Earthquake Resistant Design of Building Structures in
U.S., Earthquake Spectre”, vol.2, 1986.
8. Bertero, V.V., "State of the Art Practice in Seismic Resistant Design of RC
Concrete Frame-Wall Structural Systems", Proceedings of the 8th WCEE, San
Francisco, 1984, vol.V.
9. Bertero, V.V., "Implications of Recent Earthquakes and Reserch on
Earthquakes-Resistant Design and Construction of Buildings", raport UCB-
EERC 86/03.
10. Corley, W.G., Fiorato, A.E., and Oesterle, R.G., "Structural Walls", ACI
Publication SP-72, ACI, 1989.
11. Chaney, F.A, and Bertero, V.V., "An Analytical Evaluation of the Design
and Analytical Seismic Response of a Seven Story RC Frame-Wall Structure",
Raport UCB-EERC.
12. Degaz, A., and Weight, R.C., "Structural Walls with staggered Door
Openings, Journal of Structural Engineering ASCE, May 1991.
13. Goodsir, W.J., The Design of Compled Frame-Wall Structures for Seismic
Actions, Research Report 85-8, Department of Civil Engineering, University on
Canterbury, 1985.
14. Igbal,, M., and Derecho, A.T., "Inertia Forces over Height of RC Structural
Walls During Earthquakes, in Reinforced Concrete Structures Subjected to
Wind and Earthquake Forces, ACI Publication SP-63, ACI 1980.
15. Morgan, B., Hiraishi, H., and Corley, W.G., "Medium Scale Wall Assemblies:
Comparison of Analysis and Test Results", Earthquake Effects on RC Structures,
US Japan Research, ACI Publications SP-84, ACI 1995.
16. Oesterle, R.G., Fiorato, A.E., Aristazabal-Ochoa, J.D., and Corley, W.G.,
"Hysteretic Response of RC Structural Walls", Reinforced Concrete Structures
Subjected to Wind and Earthquake Forces, ACI Publication SP-63, ACI 1980.
17. Park, R., and Paulay, T., Reonforced Concrete Structures, 1975.
18. Paulay, T., "Coupling Beams of Reinforced Concrete Shear Walls",
Journal of the Structural Division, ASCE, March 1979.
19. Paulay, T., "Simulated Seismic Loading of Spandrel Beams" Journal of the
Structural Division, ASCE, September, 1971.
20. Paulay, T., "The Ductility of Renforced Concrete Shear Walls for Seismic
Areas", Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones, ACI Publication SP-53,
ACI, 1977.
21. Paulay, T., "A Seismic Design Strategy for Hybrid Structures",
Proceedings of the 5th Canadian Conference on Proceedings of the 5th Canadian
Conference on Earthquake Engineering, 1987.
22. Paulay, T., Priestley, M.J.N., "Seismic Design of Reinforced Concrete and
Masonry Buildings", 1992.
23. Paulay, T., “Special Issues in Seismic Design”, Structural Engineering
International, August 1995.
24. Postelnicu, T., Pavel, C., "Precizări privind schematizarea pentru calcul a
structurilor cu diafragme de beton armat pentru clădiri multietajate", ConstrucĠii
nr.9-10/1988.
25. Synge, A.J., "Ductility of Squat Shear Walls”, Research Report, Department
of Civil Engineering, Univeristy of Canterbury Cristchurch, 1980.
26. Tsoukantas, S., Lewicki, B. „Behaviour of joints in precast walls. General
Raport 4, Session 4.
27. Titaru, E., CăpăĠână, D., "Aspecte ale efectelor de interacĠiune la
structurile de beton armat alcătuite din cadre úi pereĠi structurali", ConstrucĠii 4-
5/1985.
28. Vallenas, J.M., Bertero, V. V., and Popov, E.P."Hysteretic Behaviour of
Reinforced Concrete Structural Walls", Report UCB-EERC, 79/20, August
197_R9.
29. Vlaicu, Gh., “ContribuĠii la perfecĠionarea metodelor de proiectare
antiseismică a structurilor mixte cu diafragme prefabrciate úi cadre din beton
armat”, Teză de doctorat, U.T.C.B., Bucureúti, 1999.
30. ACI Commitee 318, Building Code Requirements for Reinforced Concrete
(ACI 318-89) and Commentary, ACI, 2001.
31. New Zealand Standard Code of Practice for the Design of Concrete
Structures, NZS 3101. Commentary NZS 3101, 1995.
32. Structural Engineers Association of California - SEAOC, Recommended
Lateral Force Requirement and Tentative Commentary, 1996.
33. Uniform Building Code, International Conference of Buildings Officials, 2000.
34. Comite Euro International du Beton, Seismic Design of Concrete
Structures, 1987.
35. Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcĠiilor de locuinĠe,
social-culturale, agrozootehnice úi industriale: P100-92.
36. STAS 10107/0-90 "Calculul úi alcătuirea elementelor structurale din
beton, beton armat úi beton precomprimat".
37. InstrucĠiuni tehnice pentru proiectarea construcĠiilor cu structura din
diafragme de beton P85-82.
38. InstrucĠiuni tehnice privind proiectarea clădirilor de locuit cu structura
de rezistenĠă din panouri mari P101-70.