Cod de proiectare a construcțiilor cu

pereți structurali de beton armat

Indicativ CR 2-1-1.1/2022

Beneficiar:

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și

Administrației

Iunie 2022
 Cod de proiectare a construcțiilor cu
pereți structurali de beton armat

CR 2-1-1.1
Redactarea a II-a
(Redactarea a II-a revizuită ca urmare a anchetei publice și a
observațiilor din ședința Comitetului Tehnic de Specialitate)
Revizuire parțială

Contract nr. M.D.L.P.A 253/2021

nr. U.T.C.B. 117/2021
Beneficiar: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor
Publice și Administrației

Rector: Prof. univ. dr. ing. Radu Văcăreanu

Manager de contract: Conf. dr. ing. Viorel Popa

Iunie 2022
 Colectiv de elaboratori:

Elaboratori:
Dragoș Coțofană
Ionuț Damian
Eugen Lozincă
Andrei Papurcu
Tiberiu Pascu
Viorel Popa
Cristian Rușanu
Dan Zamfirescu

Coordonator colectiv de elaborare:

Viorel Popa

Această ediție a codului a fost elaborată ca revizuire a ediției din anul

2013, care a fost realizată de Universitatea Tehnică de Construcții București,
elaboratori Tudor Postelnicu, Constantin Pavel, Ionuț Damian, Andrei
Papurcu, Tiberiu Pascu și Eugen Morariu.
1. Generalități 3
1.1. Obiect și domeniul de aplicare 3
1.2. Structura reglementării tehnice 3
1.3. Definiții 4
1.4. Unități de măsură 5
1.5. Simboluri 5
1.6. Documente normative de referință 9

2. Cerințe fundamentale 11

3. Proiectarea seismică 12
3.1. Mecanismul plastic 12
3.2. Cerințe de rezistență, rigiditate, ductilitate și stabilitate 13
3.2.1. Rezistență 13
3.2.2. Rigiditate 13
3.2.3. Ductilitate 14
3.2.4. Stabilitate 16
3.2.5. Zone critice 17
3.3. Cerințe specifice structurilor prefabricate 17
3.4. Calcul structural 18
3.4.1. Metode de calcul 18
3.4.2. Calcul static liniar 18
3.4.2.1. Modelul de calcul 18
3.4.2.2. Modelarea rigidității 19
3.4.3. Calcul static neliniar 20
3.4.3.1. Modelul de calcul 20
3.4.3.2. Legea de răspuns forță orizontală – deplasare orizontală 21
3.5. Alcătuirea generală a structurilor 22
3.5.1. Planșee 23
3.5.2. Rosturi 24
3.5.3. Componente nestructurale 24

4. Valori de proiectare ale eforturilor 26

4.1. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM 26
4.1.1. Valori de proiectare ale momentelor încovoietoare 26
4.1.1.1. Pereți 26
4.1.1.2. Grinzi de cuplare 30
4.1.2. Valori de proiectare ale forțelor tăietoare 30
4.1.2.1. Pereți 30
4.1.2.2. Grinzi de cuplare 31
4.1.3. Valori de proiectare ale forțelor axiale 32
4.1.4. Redistribuirea eforturilor 32
4.1.4.1. Redistribuirea eforturilor între pereți 33
4.1.4.2. Redistribuirea eforturilor din grinzi de cuplare 33
4.1.5. Diafragme 34
4.1.6. Infrastructuri și fundații 34
4.1.7. Metoda de calcul static neliniar 34
4.2. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL 35
4.3. Alte prevederi 36
1
5. Capacitate de rezistență 37
5.2. Capacitate de rezistență la încovoiere cu forță axială a pereților 37
5.2.1. Secțiune activă 37
5.2.2. Capacitate de rezistență la încovoiere cu forță axială 37
5.2.3. Capacitatea de rezistență la forță tăietoare a pereților lungi 38
5.2.4. Capacitatea de rezistență la forță tăietoare a pereților scurți 40
5.3. Capacitate de rezistență la încovoiere a grinzilor de cuplare 41
5.3.1. Secțiune activă 41
5.3.2. Capacitatea de rezistență la încovoiere 42
5.3.3. Capacitatea de rezistență la forță tăietoare 42
5.3.3.1. Grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale 42
5.3.3.2. Grinzi de cuplare armate cu carcase diagonale 43
5.4. Diafragme 43

6. Capacitate de deformare 45

7. Alcătuire și armare 46
7.1. Calitatea betonului 46
7.2. Pereți 46
7.2.1. Secțiunea de beton 46
7.2.1.1. Pereți din suprastructură 46
7.2.1.2. Pereți din infrastructură 49
7.2.1.3. Goluri în pereți 49
7.2.2. Armarea pereților 50
7.2.2.1. Armarea zonelor de capăt 51
7.2.2.2. Armarea inimii 53
7.2.2.3. Armarea zonelor de intersecție dintre pereți 55
7.2.2.4. Bordarea golurilor 56
7.2.3. Armarea pereților din infrastructură 57
7.2.4. Ancorarea și înnădirea armăturilor 57
7.3. Grinzi de cuplare 58
7.3.1. Secțiunea de beton 58
7.3.2. Armarea grinzilor de cuplare 58
7.3.2.1. Grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale 58
7.3.2.2. Grinzi de cuplare armate diagonal 59
7.3.2.3. Ancorarea și înnădirea armăturilor 62
7.4. Zonele de intersecție a pereților cu diafragmele orizontale 63
7.5. Planșeele din infrastructură 63

8. Structuri prefabricate 64
8.1. Alcătuirea panourilor 64
8.2. Îmbinările structurilor cu pereți din elemente prefabricate de beton armat 66
8.2.1. Îmbinările verticale ale panourilor 67
8.2.2. Îmbinările orizontale ale panourilor 68

2
1. Generalități

1.1. Obiect și domeniul de aplicare

(1) Această reglementare tehnică cuprinde prevederi referitoare la proiectarea
construcțiilor cu pereți structurali din beton armat, specifice cerinței de calitate
„rezistență, mecanică și stabilitate”, stabilită prin legea 10/1995.
(2) Prevederile acestei reglementări tehnice se aplică la proiectarea structurilor din
beton armat pentru clădiri noi cu următoarele alcătuiri:
(a) structuri cu pereți izolați;
(b) structuri cu pereți cuplați;
(c) structurilor duale.
(3) Prevederile acestei reglementări tehnice se aplică la proiectarea lucrărilor de
intervenție asupra construcțiilor existente, efectuate pentru reducerea susceptibilității
de avariere la diferite tipuri de acțiuni, care includ utilizarea pereților de beton armat.
(4) Regulile de proiectare date în această reglementare tehnică se aplică la
proiectarea pereților structurali, grinzilor de cuplare, infrastructurilor și planșeelor cu
rol de diafragmă orizontală din sistemele structurale cu pereți.
(5) Prevederile acestei reglementări tehnice pot fi aplicate în cazul clădirilor
monument istoric numai dacă acestea nu contravin conceptelor, abordărilor și
procedurilor cuprinse în documentele normative specifice acestei categorii de clădiri.
(6) Cerințe de calitate minime pentru construcții stabilite prin această
reglementare tehnică se asigură pe întreaga durată de existență a construcției.
(7) Prevederile acestei reglementări tehnice se adresează specialiștilor cu
activitate în construcții (experți tehnici, verificatori de proiecte, diriginți de șantier,
responsabili tehnici cu execuția, auditori energetici pentru clădiri, arhitecți, urbaniști,
ingineri), beneficiarilor, investitorilor sau proprietarilor construcțiilor, consultanților,
autorităților locale și autorităților de control în construcții.
(8) Prevederile acestei reglementări tehnice reflectă nivelul de cunoaștere la data
elaborării acestuia privind acțiunile, principiile și regulile de calcul și alcătuire ale
construcțiilor, precum și performanțele și cerințele privind construcțiile și produsele
pentru construcții utilizate.
(9) Prevederile acestei reglementări tehnice au caracter minimal. Proiectantul
poate decide realizarea unui nivel de calitate superior cerințelor minime impuse prin
această reglementare tehnică.

1.2. Structura reglementării tehnice

(10) Structura reglementării tehnice CR2-1-1.1 este următoarea:
1. Generalități7
2. Cerințe fundamentale
3. Proiectarea seismică
4. Valori de proiectare ale eforturilor
5. Capacitate de rezistență
3
 6. Capacitate de deformare
7. Alcătuire și armare
8. Structuri prefabricate
(11) Capitolele 1-4 au caracter normativ. Anexele au caracter informativ.

1.3. Definiții
(12) Definițiile termenilor specifici construcțiilor cu pereți structurali de beton
armat principali utilizați în această reglementare tehnică sunt:
Clădire: construcție supraterană și, după caz, subterană, având încăperi care servesc la
adăpostirea oamenilor, materialelor etc .
Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei componente structurale a unei clădiri cu
scopul îmbunătățirii comportării structurii la diferite tipuri de acțiuni.
Construcție existentă: construcție la care s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor,
inclusiv construcția aflată în exploatare înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii
Guvernului nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepția
construcțiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Diafragma orizontală: element structural care asigură angajarea solidară, coordonată,
a elementelor verticale în preluarea forțelor seismice orizontale.
Efect indirect: variația forței axiale dintr-un element structural vertical conectat prin
elemente orizontale rigide și rezistente de alte elemente structurale verticale, ca
urmare a acțiunilor orizontale.
Grindă de cuplare: element structural orizontal, având raportul dintre deschiderea
liberă și înălțimea secțiunii transversale mai mic sau egal cu 3,0, conectat rigid la
capete cu două elemente structural verticale.
Perete (perete structural): element structural vertical la care raportul dimensiunilor
laturilor secțiunii transversale lw/bw0 ≥ 4.
Perete ductil: perete cu rotirea împiedicată la bază, dimensionat și alcătuit pentru a
disipa energie prin deformații plastice de încovoiere în zona critică de la baza lui.
Perete scurt: perete la care deschiderea normalizată de forță tăietoare este mai mică
decât 2 și influența forței tăietoare asupra comportării este preponderentă.
Perete izolat: perete conectat de restul structurii prin elemente orizontale (plăci sau
grinzi) cu rigiditate și rezistență mică la încovoiere.
Perete cuplat: perete, parte dintr-un ansamblu de elemente verticale de care acesta este
conectat prin grinzi ductile, dispuse regulat, astfel încât forța axială care se dezvoltă în
perete ca urmare a încărcărilor orizontale asigură preluarea a 30% din momentul de
răsturnare al ansamblului, în faza de mecanism plastic, pe direcția de calcul.
Perete compus: element structural compus din unul sau mai mulți pereți conectați pe
verticală între ei astfel încât în cazul încovoierii sub acțiuni orizontale, ipoteza
geometrică a secțiunilor plane să poată fi considerată validă;
Reparație: refacerea sau înnoirea oricărei componente degradate a unei clădiri cu
scopul de a obține caracteristici similare celor anterioare degradării.

4
Reparație capitală: refacerea sau înnoirea tuturor componentelor esențiale degradate
ale unei clădiri pentru a se asigura un nivel al funcțiunii similar celui anterior
degradării.
Sistem structural tip pereți: sistem structural în care pereții verticali, cuplați sau nu,
preiau majoritatea încărcărilor verticale și orizontale, contribuția acestora la preluarea
forțelor tăietoare la baza clădirii depășind 65% din forța tăietoare de bază.
Sistem structural tip pereți: sistem structural în care pereții verticali, cuplați sau nu,
preiau majoritatea încărcărilor verticale și orizontale, contribuția acestora la preluarea
forțelor tăietoare la baza clădirii depășind 65% din forța tăietoare de bază.
Sistem structural tip cadru: sistem structural în care încărcările verticale cât şi cele
orizontale sunt preluate în principal de cadre spaţiale a căror contribuţie la preluarea
forţei tăietoare la baza clădirii depăşeşte 65% din forţa tăietoare de bază.
Sistem structural dual: sistem structural în care încărcările verticale sunt preluate în
principal de cadre spațiale, în timp ce încărcările laterale sunt preluate parțial de
sistemul în cadre și parțial de pereți structurali, individuali sau cuplați.
Sistem structural dual cu pereți predominanți: sistem structural dual în care contribuția
pereților la preluarea forței tăietoare, la baza clădirii, depășește 50% din forța tăietoare
de bază.
Sistem structural dual cu cadre predominante: sistem dual în care contribuția cadrelor
la preluarea forței tăietoare, la baza clădirii, depășește 50% din forța tăietoare de bază.

1.4. Unități de măsură

(13) Se utilizează unitățile din Sistemul Internațional.
(14) Pentru calcule sunt recomandate următoarele unități de măsură:
- Dimensiuni: m, mm;
- Eforturi și încărcări: kN, kN/m, kN/m2;
- Masa: kg, t;
- Masa specifică (densitate): kg/m3, t/m3;
- Greutate specifică: kN/m3;
- Eforturi unitare și rezistențe: N/mm2 (MPa), kN/m2 (kPa) ;
- Momente (încovoietoare, de torsiune, etc.): kNm;
- Accelerații: m/s2;
- Accelerația gravitațională: g (9,81 m/s2).

1.5. Simboluri
(15) Se utilizează următoarele simboluri:
ag valoarea de proiectare a accelerației terenului
b0 lățimea miezului de beton confinat
bf grosimea secțiunii transversale a tălpii unui perete sau dimensiunea secțiunii
transversale a bulbului rectangular măsurată în lungul inimii peretelui

5
lf lungimea secțiunii transversale a tălpii unui perete sau dimensiunea secțiunii
transversale a bulbului rectangular măsurată perpendicular pe planul inimii
peretelui
bw dimensiunea zonei de capăt a unui perete măsurată perpendicular pe planul
inimii sau lățimea inimii unei grinzi
bwo dimensiunea secțiunii transversale a inimii unui perete măsurată perpendicular
pe planul median al acestuia (grosimea inimii)
c factor de amplificare a valorilor deplasărilor
dbi diametrul barelor înclinate
dbL diametrul barelor longitudinale
dbT diametrul barelor transversale
d SLS
r deplasarea relativă de nivel cauzată de acțiunea seismică asociată SLS
SLS
d r ,a valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel în raport cu cerințele
specifice verificării la SLS
d ULS
r deplasarea relativă de nivel cauzată de acțiunea seismică asociată ULS
ULS
d r ,a valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel în raport cu cerințele
specifice verificării la ULS
db,max diametrul maxim al armăturilor
dV deplasarea orizontală la nivelul punctului de inflexiune în raport cu capătul
barei.
fcd valoarea de proiectare a rezistenței la compresiune a betonului
fck valoarea caracteristică a rezistenței la compresiune a betonului
fcm valoarea medie a rezistenței la compresiune a betonului
fctd valoarea de proiectare a rezistenței la întindere a betonului
fyd valoarea de proiectare a limitei de curgere a oțelului
fyd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii orizontale
fyd,i valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii înclinate
fyd,v valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii verticale
fyk valoarea caracteristică a limitei de curgere a oțelului
fym valoarea medie a limitei de curgere a oțelului
fywd valoarea de proiectare a limitei de curgere a etrierilor
g accelerația gravitațională
h înălțimea grinzii
h0 înălțimea miezului de beton confinat
hcl înălțimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie
reazeme pentru perete, restricționând deplasările în direcție perpendiculară pe
planul acestuia
6
hcr lungimea zonelor critice a pereților structurali din beton armat (lungimea
măsurată pe verticală a zonei critice a peretelui)
hf grosimea plăcii
hw înălțimea secțiunii transversale a unei grinzi
hs înălțimea liberă a unui etaj
k coeficient care introduce efectul forței tăietoare asupra rigidității grinzii
kM coeficient de corecție a momentelor încovoietoare din pereți
kV coeficient de corecție a forțelor tăietoare din pereți
lbd lungimea de ancorare
lc lungimea zonei comprimate pe care se iau măsuri de confinare
lcl lungimea liberă
lf,eff lățimea activă a plăcii
lw înălțimea secțiunii transversale a unui perete (dimensiunea secțiunii
transversale a unui perete măsurată paralel cu planul median al inimii)
q factor de comportare specific structurii sau valoarea încărcării distribuite
s distanța pe verticală între armăturile transversale
xu înălțimea zonei comprimate la starea limită ultimă, stabilită pe baza
rezistențelor de proiectare ale betonului și armăturii
Ac aria secțiunii brute a elementului de beton
Af aria secțiunii transversale a bulbului sau tălpii unui perete
Asc aria tuturor secțiunilor armăturilor continue; aria armăturilor din zona de
margine a unui perete
As,ch aria secțiunilor armăturilor din centură
Ec valoarea modulului de elasticitate al betonului
Ed valoarea de proiectare a efortului în combinația seismică de proiectare, ținând
seama și de efectele de ordinul 2, atunci când acestea sunt semnificative
EFd valoarea de proiectare a efortului secțional
EF,E efortul secțional rezultat din calculul la acțiunea seismică de proiectare
EF,G efortul secțional produs de acțiunile ne-seismice incluse în combinația de
acțiuni pentru situația de proiectare seismică
Hw înălțimea peretelui, măsurată de la baza zonei critice până la partea superioară
a peretelui
Ic moment de inerție al secțiunii brute de beton
Ieq moment de inerție al secțiunii echivalente (fisurate) de beton
Li distanța măsurată de la mijlocul deschiderii libere a grinzii „i” până în centrul
de greutate al secțiunii montantului considerat
LV deschiderea de forfecare

7
MEd valoarea de proiectare a momentului încovoietor
M’Ed valoarea momentului încovoietor rezultată din calcul static în combinația
seismică de proiectare
M’Ed,o valoarea momentului încovoietor rezultată din calcul static în combinația
seismică de proiectare, la baza zonei critice
MRd valoarea de proiectare capacității de rezistență la moment încovoietor
MRdb valoarea de proiectare capacității de rezistență la moment încovoietor a unei
grinzi
MRd,o valoarea de proiectare capacității de rezistență la moment încovoietor la baza
unui perete
NEd valoarea forței axiale de proiectare în combinația seismică de încărcări
Ng forța axială din încărcările gravitaționale în combinația seismică de încărcări
Rd valoarea corespunzătoare a efortului capabil, calculată cu valorile de
proiectare ale rezistențelor materialelor, pe baza modelelor mecanice specifice
tipului de element structural
T1 perioada oscilațiilor în modul de vibrație fundamental
Tc perioada de colț (control) a spectrului de răspuns
VEd forța tăietoare de proiectare
VEdb forța tăietoare din grindă, asociată atingerii momentului capabil, incluzând
efectul suprarezistenței
V’Edb forța tăietoare din grindă rezultată din calcul static sub încărcările seismice de
proiectare
VEd,v valoarea de proiectare a eforturilor de lunecare în lungul îmbinărilor verticale
în structurile cu pereți din elemente prefabricate de beton armat
VRd,c valoarea de proiectare a forței tăietoare preluate de zona comprimată de beton
VRd,s valoarea de proiectare a rezistenței la lunecare
VRd,t1 valoarea de proiectare a rezistenței la strivire pe capătul dintelui
VRd,t2 valoarea de proiectare a rezistenței la forfecare a dintelui
V’Edb forța tăietoare produsă în grindă sub încărcările seismice de proiectare
V’Ed forța tăietoare rezultată din calcul static sub încărcările seismice de proiectare
Wf modulul de rezistență la fisurare (elasto-plastic)
α unghiul de înclinare al armăturilor; factor de eficiență a confinării
γI,e factor de importanță și expunere la cutremur a construcției
γRd factor ce ține seama de efectul incertitudinilor legate de model în ceea ce
privește valorile de proiectare ale eforturilor capabile utilizate la estimarea
eforturilor de calcul, în acord cu principiul proiectarii capacitații de rezistență;
ține seama de diferitele surse de suprarezistență
su deformația specifică ultima a oțelului

8
sy deformația specifică a oțelului la inițierea curgerii
 rotirea în articulația plastică
y componenta elastică a rotirii
pl,u capacitatea de rotire în articulația plastică convențională
ULS
θ rotirea de bară (rotirea corzii), adică unghiul dintre secanta deformatei şi axul
barei la extremitatea unde intervine curgerea, cauzată de acțiunea seismică
asociată ULS
ULS
θu valoarea admisă a rotirii elementului (rotirea corzii) în raport cu cerințele
specifice verificării la Starea Limită Ultimă
νd efortul axial mediu normalizat în perete
μf coeficientul de frecare în rost la acțiuni ciclice
μθ factorul de ductilitate exprimat în rotire
ξu înălțimea relativă a zonei comprimate stabilită pe baza rezistențelor de
proiectare ale betonului și armăturii la starea limită ultimă în combinația care
include acțiunea seismică
ρsw coeficientul transversal de armare al etrierilor de confinare
ωv coeficient mecanic de armare
ωwd coeficientul volumetric de armare al etrierilor de confinare
ωwk coeficientul volumetric transversal de armare al bulbului
σcp efortul unitar mediu de compresiune în inima peretelui
Ω factor de suprarezistență la încovoiere
ΣAsh suma secțiunilor armăturilor orizontale
ΣAsi suma secțiunilor armăturilor înclinate
ΣAsv suma secțiunilor armăturilor verticale din inima peretelui
ΣAsw suma secțiunilor ramurilor etrierilor considerați în calcul
ΣVRd,t suma eforturilor de lunecare capabile ale dinților panoului, sau ale dinților
monolitizării, care este mai mică.

1.6. Documente normative de referință

(16) Documentele normative de referință sunt cele din tabelul 1.1. și cele din
tabelul 1.2.
Tabelul 1.1 Reglementări tehnice de referință
Nr. Reglementare
crt.
1. Cod de proiectare. Bazele proiectării construcţiilor, indicativ CR 0.

9
 2. Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat - Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1.

3. Normativ pentru producerea şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat-Partea 2: Executarea lucrărilor din beton, indicativ NE 012/2.

4. Specificaţie tehnică privind produse din oţel utilizate ca armături: cerinţe şi criterii de
performanţă, indicativ, indicativ ST 009.

5. Cod de proiectare seismică. Partea I. Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P 100-1.

6. Cod de proiectare seismică. Partea a III-a. Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor
existente, indicativ P 100-3.

7. Cod de proiectare. Evaluarea acțiunii vântului asupra construcțiilor, indicativ CR 1-1-4

8. Cod de proiectare. Evaluarea acțiunii zăpezii asupra construcțiilor, indicativ CR 1-1-3.

Tabelul 1.2 Standarde române de referință:

Nr. Standard
crt.
1 SR EN 1992-1-1:2004
2 SR EN 1998-1:2004
3 SR EN 1998-3:2004
4 SR EN 1992-1-1:2004 A
Denumire
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:
Reguli generale şi reguli pentru clădiri
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistența la
cutremur. Partea 1: Reguli generale, acțiuni seismice şi
reguli pentru clădiri
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistența la
cutremur. Partea 3: Evaluarea și consolidarea construcțiilor
Eurocod 1: Acțiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acțiuni
generale. Greutăți specifice, greutăți proprii, încărcări utile
pentru clădiri

(17) Lista reglementărilor tehnice de referință dată în această reglementare tehnică

se consultă împreună cu lista documentelor normative aflate în vigoare publicată către
autoritățile de reglementare de resort.
(18) Se utilizează cele mai recente ediții ale standardelor române de referință,
împreună cu, după caz, anexele naționale, amendamentele și eratele publicate de către
organismul național de standardizare.
(19) Dacă la proiectarea structurilor cu pereți de beton armat se identifică conflicte
între prevederile acestei reglementări tehnice și prevederile documentelor normative
de referință, se aplică prevederile din această reglementare tehnică.

10
2. Cerințe fundamentale

(20) Această reglementare tehnică conține prevederi pentru proiectarea

construcțiilor cu pereți de beton armat în vederea îndeplinirii cerinței fundamentale
„rezistență mecanică și stabilitate”.
(21) Pentru îndeplinirea cerinței fundamentale „rezistență mecanică și stabilitate”
se aplică reglementările tehnice specifice împreună cu prevederile suplimentare date
în această reglementare tehnică.
(22) Construcțiile cu pereți structurali din beton armat se proiectează astfel încât să
preia toate acțiunile din timpul construcției sau exploatării, pentru stări limită ultime și
stări limită de serviciu, în acord cu prevederile CR 0.
(23) Greutățile specifice ale materialelor de construcție și ale materialelor
depozitate, greutățile proprii ale elementelor de construcție și încărcările utile pentru
clădiri se stabilesc conform SR EN 1991-1-1.
(24) Încărcările din zăpadă se stabilesc conform prevederilor CR 1-1-3.
(25) Încărcările din vânt se stabilesc conform prevederilor CR 1-1-4.
(26) Proiectarea structurilor din beton armat la acțiuni gravitaționale și la acțiunea
vântului a se face în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1.
(27) Proiectarea la acțiunea seismică a elementelor structurale și componentelor
nestructurale se realizează conform prevederilor P 100 și CR 2-1-1.1.
(28) Cerințele fundamentale pentru proiectarea seismică clădirilor cu pereți
structurali din beton armat (cerința de siguranță a vieții și cerința de limitare a
degradărilor) și stările limită asociate (Starea Limită Ultimă, ULS, și Starea Limită de
Serviciu, SLS), sunt definite în P 100-1, unde se indică și intervalele medii de
recurență (IMR) ale acțiunilor seismice luate în considerare pentru cele două stări
limită.
(29) Pentru îndeplinirea cerințelor fundamentale ale proiectării seismice a clădirilor
cu pereți structurali de beton armat se îndeplinesc cerințele specifice de calitate,
conform prevederilor capitolelor 3...8..

11
3. Proiectarea seismică

(30) Această reglementare tehnică se aplică la proiectarea seismică a pereților,

grinzilor de cuplare, infrastructurilor și planșeelor cu rol de diafragmă orizontală
pentru următoarele tipuri de sisteme structurale:
(d) sistem structural tip pereți cuplați sau izolați;
(e) sistem structural dual cu pereți predominați sau cu cadre predominante.
(31) Elementele structurale ale clădirilor cu pereți structurali din beton armat, altele
decât cele menționate la (30), se proiectează la acțiuni seismice în acord cu
prevederile P 100-1.
(32) La proiectarea seismică a construcțiilor cu pereți se controlează următoarele
caracteristici ale structurii:
(f) rezistență;
(g) rigiditate;
(h) ductilitate;
(i) stabilitate.
(33) Controlul caracteristicilor de rezistență, rigiditate sau ductilitate se realizează
coroborat, ținând seama de influența cumulată asupra acestor proprietăți în răspunsul
structural de ansamblu.
(34) Construcțiile cu pereți de beton armat pot fi proiectate pentru oricare dintre
clasele de ductilitate, în condițiile specificate în P100-1.
(35) Proiectarea construcțiilor pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM se face în
acord cu principiile metodei ierarhizării capacităților de rezistență (metoda de
proiectare la capacitate).
(36) Răspunsul seismic favorabil al construcțiilor proiectate pentru clasa de
ductilitate DCH sau DCM este condiționat de formarea unui mecanism plastic cu
capacitate optimă de disipare a energiei indusă de acțiunea seismică orizontală.
(37) Elementele structurale care se deformează plastic pot să sufere degradări care
necesită lucrări de reparație post-cutremur.

3.1. Mecanismul plastic

(38) Mecanism plastic optim al clădirilor cu pereți structurali din beton armat, cu
capacitate optimă de disipare a energiei indusă de acțiunea seismică orizontală, are
următoarele caracteristici:
(j) deformațiile plastice se produc din încovoierea elementelor structurale, la baza
pereților structurali și în grinzile de cuplare;
(k) deformațiile plastice ale elementelor structurale sunt moderate și distribuite
uniform în ansamblul structurii;
(l) elementele structurale au capacitate de deformare plastică suficientă, în raport
cu deformațiile plastice așteptate la incidența cutremurului de proiectare, în condițiile
unei comportări histeretice stabile;

12
(m) elementele structurale sunt alcătuite astfel încât se evită orice tip de rupere
fragilă.
(39) Planșeele răspund elastic la încărcări paralele cu planul median.
(40) Infrastructura și fundațiile răspund în domeniul elastic.
(41) Prin excepție de la (38), în cazul grinzilor de cuplare armate diagonal,
deformațiile plastice se produc din curgerea armăturilor diagonale ca efect al
eforturilor de întindere care se dezvoltă în lungul diagonalei grinzii.
(42) Prin excepție de la (40), în situații de proiectare în care nu se poate asigura un
răspuns elastic al tuturor elementelor infrastructurii, se admit deformații plastice din
încovoiere ale acestor elemente dacă este asigurat accesul pentru inspecție și reparație
după incidența cutremurului de proiectare. La stabilirea configurației mecanismului
plastic se ține seama de deformația plastică a acestor elemente.
Notă: Elementele infrastructurii care sunt în contact direct cu terenul pe una sau mai multe
laturi nu îndeplinesc condiția privind asigurarea accesului pentru inspecție și reparație.

3.2. Cerințe de rezistență, rigiditate, ductilitate și stabilitate

3.2.1. Rezistență
(43) Capacitatea de rezistență a construcției în ansamblu la acțiuni orizontale, pe
fiecare direcție ortogonală principală, trebuie să fie mai mare decât forța tăietoare de
bază stabilită conform P 100-1. Pentru această verificare, capacitatea de rezistență a
construcției în ansamblu la acțiuni orizontale corespunde valorilor de proiectare ale
rezistențelor materialelor și acțiunii unor forțe orizontale aplicate static, distribuite
conform rezultatelor analizei modale pentru modul fundamental de vibrație, pe fiecare
direcție considerată.
(44) Prevederea de la (43) nu se aplică structurilor izolate seismic.
(45) Pentru fiecare element structural este îndeplinită condiția:
Ed ≤ Rd (3.1)

exprimată în termeni de rezistență, unde:

Ed valoarea de proiectare a efortului în combinația seismică de proiectare, ținând
seama și de efectele de ordinul 2, atunci când acestea sunt semnificative;
Rd valoarea corespunzătoare a efortului capabil, calculată cu valorile de proiectare
ale rezistențelor materialelor, pe baza modelelor mecanice specifice tipului de
element structural.
(46) Condiția de la (45) se aplică pentru toate elementele structurale, pe toată
lungimea acestora.
(47) Elementele structurale au capacitatea suficientă de rezistență astfel încât să fie
posibil un traseu complet, fără întreruperi și cât mai scurt, al încărcărilor de la locul
unde sunt aplicate până la terenul de fundare.

3.2.2. Rigiditate
(48) Structurile au rigiditate suficientă la acțiuni seismice orizontale pe ambele
direcții principale și rigiditate la torsiune de ansamblu, în acord cu prevederile P100-
1.
13
(49) Rigiditatea structurii la acțiuni seismice se verifică prin limitarea deplasărilor
orizontale la Starea Limită de Serviciu, în acord cu prevederile P100-1.
d SLS SLS
r ≤ d r ,a (3.1)
unde
SLS
dr deplasarea relativă de nivel cauzată de acțiunea seismică asociată SLS;
SLS
d r ,a valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel în raport cu cerințele
specifice verificării la SLS.
Notă: Această condiție asigură că la nivelul clădirii, în ansamblu, degradările elementelor
nestructurale sunt limitate. Totuși, în cazul structurilor cu pereți, pot apărea local degradări
mai mari ale elementelor nestructurale din cauza distribuției neuniforme a deformațiilor la
fiecare nivel.

3.2.3. Ductilitate
(50) Prevederile privind ductilitatea se aplică în cazul clădirilor proiectate pentru
clasa de ductilitate DCM sau DCH.
(51) Exigențele privind ductilitatea structurii în ansamblu la acțiuni seismice
orizontale se asigură prin:
(n) ierarhizarea corectă a capacităților de rezistență ale elementelor structurale;
(o) limitarea deformațiilor plastice ale structurii la incidența cutremurului de
proiectare;
(p) asigurarea ductilității locale a elementelor structurale care se deformează în
domeniul plastic.
(52) Pentru ierarhizarea capacităților de rezistență la încovoiere se asigură că
elementele structurale au capacități de rezistență la încovoiere sau compresiune
excentrică calibrate astfel încât, la incidența cutremurului de proiectare, să se dezvolte
zonele de deformare plastică din încovoiere în pozițiile indicate la 3.1..
(53) Prin ierarhizarea capacităților de rezistență se asigură, la incidența
cutremurului de proiectare, limitarea valorilor eforturilor care pot produceri ruperi de
tip fragil cum sunt:
(q) ruperea la forță tăietoare în secțiunile înclinate;
(r) ruperea la forțele de lunecare, în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor
secțiuni pre-fisurate;
(s) ruperea ancorajelor armăturilor.
(54) Pentru oricare alt tip de rupere fragilă, se asigură capacități de rezistență ale
elementelor structurale mai mari decât eforturile care se pot dezvolta la incidența
cutremurului de proiectare, corespunzătoare fiecărui tip de rupere.
(55) Limitarea incursiunilor în domeniul plastic ale structurii în ansamblu la
incidența cutremurului de proiectare se face prin limitarea deplasărilor laterale ale
structurii la Starea Limită Ultimă, în acord cu prevederile P 100-1.
ULS ULS
dr ≤ dr, a (3.1)
unde
14
 ULS
dr deplasarea relativă de nivel cauzată de acțiunea seismică asociată Stării Limită
Ultime;
ULS
d r ,a valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel în raport cu cerințele
specifice verificării la Starea Limită Ultimă.
(56) Pentru elementele structurale se îndeplinește condiția privind verificarea
ductilității locale la încovoiere la Starea Limită Ultimă:
ULS ULS
θ ≤ θu (3.2)
unde
ULS
θ rotirea de bară (rotirea corzii), adică unghiul dintre secanta deformatei şi axul
barei la extremitatea unde intervine curgerea, cauzată de acțiunea seismică
asociată ULS;
ULS
θu valoarea admisă a rotirii elementului (rotirea corzii) în raport cu cerințele
specifice verificării la Starea Limită Ultimă.
Notă: Condiția (3.2) se aplică pentru toate elementele care pot dezvolta articulații plastice,
conform mecanismului plastic optim. Prevederi privind verificarea ductilității grinzilor și
stâlpilor sunt date în P100-1.
(57) Asigurarea ductilității locale a elementelor structurale care se deformează în
domeniul plastic se face prin măsuri constructive de alcătuire și armare, în acord cu
prevederile capitolului 6..
(58) Pentru pereți și grinzi de cuplare se verifică explicit prin calcul capacitatea de
deformare plastică locală, în acord cu prevederile acestei reglementări tehnice și P
100-1.
(59) Valorile rotirilor la incidența cutremurului de proiectare, asociat Stării Limită
Ultime, θULS, se determină conform prevederilor P 100-1, printr-una sau mai multe
dintre următoarele metode de calcul structural:
(t) prin calcul static liniar, cu transformarea valorilor rotirilor rezultate din
calculul structural pentru a cuantifica neliniaritatea răspunsului structural așteptat la
incidența cutremurului de proiectare;
(u) prin calcul static neliniar, considerând rotirile corespunzătoare cerinței de
deplasare determinată conform P100-1;
(v) prin calcul dinamic neliniar, utilizând accelerograme compatibile cu spectrul
de proiectare.
(60) Transformarea valorilor rotirilor rezultate din calculul structural efectuat
printr-o metodă de calcul static liniar pentru a cuantifica neliniaritatea răspunsului
structural așteptat la incidența cutremurului de proiectare se face conform prevederilor
P 100-1, prin utilizarea factorului de amplificare a deplasărilor, c.
(61) În cazul utilizării metodei de calcul neliniar, în aplicarea relației (3.2), valorile
rotirilor elementelor structurale la incidența cutremurului de proiectare, θULS sunt
valorile corespunzătoare cerinței de deplasare la Starea Limită Ultimă.
(62) Prin excepție de la (56), se admite să existe grinzi de cuplare armate diagonal
pentru care nu este îndeplinită condiția (3.2) dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiții:
15
(w) rotirea de bară (rotirea corzii), θULS , este mai mică de 0,06 rad;
(x) capacitatea de rezistență a construcției în ansamblu la acțiuni orizontale, pe
fiecare direcție ortogonală principală, corespunzătoare deplasării așteptate sub
acțiunea seismică de proiectare, este mai mare decât forța tăietoare de bază stabilită
conform P 100-1;
(y) este asigurată stabilitatea clădirii, local și în ansamblu;
(z) este asigurată configurația mecanismului plastic dată la 3.1.;
(aa) determinarea rotirii se realizează prin calcul static neliniar;
(bb) grinda de cuplare poate fi reparată după cutremur.

3.2.4. Stabilitate
(63) Structura în ansamblu, diferitele subansamble sau elementele structurale sunt
stabile geometric. În acest scop elementele și structurile au forme și dimensiuni
potrivite, în acord cu valorile de proiectare ale acțiunilor.
(64) Stabilitatea locală a pereților în zonele comprimate este asigurată prin:
(cc) alegerea unor forme potrivite ale secțiunilor transversale ale pereților, în
special prin asigurarea unei lățimi minime a peretelui în zonele de capăt ale secțiunilor
transversale;
(dd) limitarea superioară a înălțimii libere a peretelui, măsurată între punctele de
legătură care constituie reazeme pentru perete restricționând deplasările în direcție
perpendiculară pe planul acestuia;
(ee) limitarea superioară a forței axiale din zona comprimată a peretelui.
(65) Stabilitatea locală a plăcilor de beton, parte a planșeelor cu rol de diafragmă
orizontală, solicitate la eforturi de compresiune paralele cu planul median, este
asigurată prin:
(ff) limitarea inferioară a grosimii plăcii;
(gg) limitarea superioară a deschiderii libere a plăcii pe direcția de încărcare la
compresiune, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme pentru placă
restricționând deplasările în direcție perpendiculară pe planul acesteia;
(hh) limitarea superioară a forței axiale care se dezvoltă în placă.
(66) Structura este stabilă la răsturnare și la lunecare, prin utilizarea unui sistem de
fundare adecvat caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului de fundare.
(67) Structura este stabilă la torsiune de ansamblu prin așezarea potrivită în plan
orizontal a pereților și a celorlalte subsisteme structurale, după caz.
Notă: Această condiție este îndeplinită prin dispunerea de subsisteme structurale rigide și
rezistente la acțiuni orizontale aliniate după planuri verticale ortogonale.

16
3.2.5. Zone critice
(68) În cazul clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM,
cerințele calitative de rezistență, rigiditate, ductilitate și stabilitate locală se detaliază
prin cerințe prescriptive diferite pentru zonele critice și zonele de răspuns elastic.
(69) Zonele critice ale elementelor structurale reprezintă acele zone în lungul
cărora armăturile longitudinale pot intra în curgere la acțiunea cutremurului de
proiectare.
(70) Poziția zonelor critice este în acord cu mecanismul plastic optim al structurii.
(71) Lungimea zonelor critice a pereților structurali din beton armat, hcr, este:
hcr ≥ maxim (lw, Hw/6) (3.1)
unde
Hw înălțimea peretelui, măsurată de la baza zonei critice până la partea superioară
a peretelui;
lw înălțimea secțiunii transversale a peretelui.
(72) În cazul structurilor multietajate, lungimea zonelor critice a pereților
structurali din beton armat, hcr, se poate limita superior la:
(ii) hs, pentru clădiri cu cel mult șase niveluri supraterane;
(jj) 2hs, pentru clădiri cu mai mult de șase niveluri supraterane;
(kk) 2lw;
unde
hs este înălțimea etajului în zona critică;
lw este înălțimea secțiunii transversale a peretelui.
(73) În cazul clădirilor multietajate, hcr se rotunjește în plus la un număr întreg de
niveluri, dacă limita zonei plastice determinată conform relației (3.1) depășește
înălțimea unui nivel cu mai mult de 0,2hs și în minus, în cazul contrar, unde hs este
înălțimea de etajului în zona critică.
(74) Lungimea zonelor critice a grinzilor de cuplare cu raportul dintre deschiderea
liberă și înălțimea secțiunii transversale mai mic sau egal decât 3 se ia egală cu
lungimea grinzii.
(75) Lungimea zonelor critice ale grinzilor având raportul dintre deschiderea liberă
și înălțimea secțiunii transversale mai mare decât 3 se stabilește conform prevederilor
pentru grinzi lungi din reglementarea tehnică P 100-1.

3.3. Cerințe specifice structurilor prefabricate

(76) Structurile realizate parțial sau total prin asamblarea unor elemente
prefabricate de suprafață sau liniare, răspund similar structurilor realizate din beton
armat monolit.
(77) Îmbinările sunt realizate astfel încât, la formarea mecanismului plastic al
structurii, armăturile de oțel sunt deformate în domeniul elastic de răspuns.

17
18
3.4. Calcul structural

3.4.1. Metode de calcul

(78) Stabilirea eforturilor și deformațiilor din elementele structurale pentru clădiri
proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM se face prin calcul structural,
utilizând una sau mai multe dintre următoarele metode de calcul:
(ll) metoda de calcul static liniar:
- metoda forțelor laterale statice echivalente;
sau
- metoda calculului modal cu spectre de răspuns;
(mm) metoda de calcul de calcul static neliniar;
(nn) metoda de calcul dinamic neliniar.
(79) La proiectarea structurilor cu pereți de beton armat pentru clasa de ductilitate
DCH, din clasele de importanță și expunere la cutremur I sau II, se utilizează cel puțin
o metodă de calcul static liniar și metoda de calcul static neliniar.
(80) În cazul structurilor care au pereți solicitați la forțe axiale de întindere în
situația formării mecanismului plastic de ansamblu al structurii se recomandă
verificarea structurii prin metoda de calcul static neliniar.
(81) În cazul structurilor la care pereții sunt cuplați prin grinzi care nu sunt paralele
cu planul median al inimii pereților se realizează verificarea structurii prin metoda de
calcul static neliniar.
(82) Stabilirea eforturilor și deformațiilor din elementele structurale pentru clădiri
proiectate pentru clasa de ductilitate DCL se poate face printr-una dintre metodele de
calcul liniar.

3.4.2. Calcul static liniar

3.4.2.1. Modelul de calcul

(83) Cerințe minimale privind alcătuirea modelului de calcul ale structurilor cu
pereți de beton armat, indiferent de clasa de importanță și expunere la cutremur, sunt
date în acest paragraf.
(84) Modelul de calcul este tridimensional și cuprinde toate elementele structurale
și elementele nestructurale care pot afecta răspunsul elasto-plastic al structurii la
acțiunea cutremurului de proiectare, în poziția din proiect.
Nota: Elemente nestructurale care pot afecta răspunsul elasto-plastic al structurii sunt, de
exemplu, pereții masivi de zidărie închiși în ochiurile cadrelor. Modelarea acestor pereți nu
este necesară dacă, la fiecare nivel al clădirii, rigiditatea și rezistența lor la acțiuni orizontale
este redusă în comparație cu rigiditatea și rezistența ansamblului structural sau dacă aceștia
sunt izolați de structură prin rosturi pe trei laturi.
(85) Modelul de calcul de complexitate minimală cuprinde toate elementele
structurale și legăturile dintre acestea și este rezemat prin blocarea deplasărilor
verticale și orizontale la partea inferioară a infrastructurii.

19
(86) Pentru calculul eforturilor în elementele infrastructurii și a presiunilor pe teren,
modelul de calcul de complexitate minimală este rezemat în direcție verticală pe
resorturi unidirecționale, cu comportare elastică la compresiune și fără rezistență la
întindere, și având blocate deplasările orizontale la partea inferioară a infrastructurii.
(87) Modelarea rezemării pe teren indicată la (86) este recomandată și pentru
calculul eforturilor și deformațiilor din suprastructură.
(88) În cazul în care nu se poate identifica un model cu care să se poată calcula
valori acoperitoare ale eforturilor sau deformațiilor în toate elementele structurale, se
pot utiliza mai multe modele, bazate pe strategii de modelare diferite, pentru
determinarea celor mai defavorabile situații de solicitare ale elementelor structurale,
în strict acord cu regulile proiectării la capacitate.
(89) Modelarea pereților se realizează minimal prin elemente de suprafață cu
comportare de membrană, poziționate în planul inimii peretelui.
(90) Modelarea grinzilor de cuplare se realizează minimal prin elemente de tip bară
solicitate la încovoiere, forță tăietoare pe două direcții și torsiune.
(91) Pentru grinzi de cuplare având raportul dintre deschiderea liberă și înălțimea
secțiunii transversale mai mic decât 2,0 se recomandă modelarea utilizând elemente
de suprafață cu comportare de membrană la acțiuni paralele cu planul lor median,
poziționate paralel cu planul median al inimii grinzii.
(92) Modelarea stâlpilor și grinzilor lungi se realizează minimal prin elemente de
tip bară solicitate la încovoiere și forță tăietoare pe două direcții și torsiune.
(93) Modelarea plăcilor componente ale planșeelor se realizează minimal prin
elemente de suprafață cu comportare de membrană, poziționate paralel cu planul
plăcii.
(94) În calcul eforturilor sau deformațiilor se consideră deformabilitatea planșeelor
la acțiuni paralele cu planul median al plăcilor. Se consideră cu caracter minimal
răspunsul în domeniul elastic.
(95) Prin excepție de la (94), se pot modela ca nedeformabile la acțiuni paralele cu
planul median al plăcilor, planșeele din suprastructură în cazul structurilor care
îndeplinesc condițiile privind regularitatea în plan orizontal și în elevație (plan
vertical) date în P100-1, cu excepția planșeelor situate sub zona critică a pereților de
beton ai suprastructurii.

3.4.2.2. Modelarea rigidității

(96) La modelarea rigidității elementelor structurale se consideră efectele fisurării
betonului.
(97) Rigiditatea la încovoiere pentru pereți, grinzi lungi, grinzi de cuplare, stâlpi și
plăci de beton armat se ia egală cu jumătate din valoarea corespunzătoare secțiunii
brute, nefisurată.
(98) Rigiditatea plăcilor componente ale planșeelor la acțiuni în planul lor se
consideră egală cu 0,70 din valoarea corespunzătoare secțiunii brute, nefisurate.
(99) Prin excepție de la (97), la calculul eforturilor în structuri cu pereți de beton,
se pot alege valori diferite ale factorului de reducere a rigidității la încovoiere ca
urmare a fisurării betonului, dacă acestea se determină pe baza modelelor de calcul

20
date în SR EN 1992-1-1, pe baza alcătuirii efective a fiecărui element și a stării de
eforturi așteptate.
(100) Prin excepție de la (97), la calculul eforturilor în structuri cu pereți de beton,
se pot utiliza următorii factori de reducere a rigidității la încovoiere:
(oo) pentru pereți structurali:
- 0,80 pentru νd=0,40;
- 0,40 pentru νd=0;
- 0,10 pentru νd=-0,20;
unde νd este efortul axial mediu normalizat în perete, stabilit pe baza forței axiale din
combinația seismică de proiectare;
(pp) pentru grinzi de cuplare:
- 0,20, pentru grinzi armate cu carcase ortogonale;
- 0,40, pentru grinzi armate cu carcase diagonale.
Pentru valori intermediare ale efortului axial mediu normalizat față de cele
precizate la (100) (oo), valorile factorilor de reducere a rigidității la încovoiere se
stabilesc prin interpolare liniară.

3.4.3. Calcul static neliniar

3.4.3.1. Modelul de calcul

(101) În cazul utilizării metodei de calcul static neliniar, la realizarea modelului
pentru calcul structural se aplică prevederile de 3.4.2. împreună cu prevederile
suplimentare date în acest paragraf.
(102) Modelarea răspunsului neliniar al elementelor structurale se realizează astfel
încât să se poată identifica mecanismul plastic al structurii sub acțiuni seismice.
(103) Modelarea pereților se realizează minimal prin elemente de suprafață de tip
membrană, poziționate în planul inimii peretelui, cu comportare neliniară. Modelul
pereților permite identificarea variației poziției axei neutre a pereților în funcție de
momentul încovoietor aplicat în planul inimii.
(104) Alternativ prevederii de la (84), modelarea pereților se poate realiza și
utilizând macro-elemente cu comportare neliniară calibrate pentru acest tip de
elemente, dacă acestea permit identificarea variației poziției axei neutre a pereților în
funcție de momentul încovoietor aplicat în planul inimii.
(105) Modelarea grinzilor lungi și a stâlpilor se realizează minimal prin elemente de
tip bară, solicitate la încovoiere, forță tăietoare pe două direcții și torsiune, cu
neliniaritate fizică, având plasticitate concentrată sau distribuită.
(106) Pentru grinzi de cuplare având raportul dintre deschiderea liberă și înălțimea
secțiunii transversale mai mic decât 2,0 se recomandă modelarea utilizând elemente
de suprafață de tip membrană cu comportare neliniară sau macro-modele cu
comportare neliniară calibrate pentru acest tip de elemente.
(107) Pentru modelarea capacității de rezistență la încovoiere a elementelor
structurale se utilizează valorile caracteristice ale rezistențelor oțelului și betonului.
Legile constitutive ale oțelului și betonului, σ-ε, se stabilesc conform prevederilor SR
21
EN 1992-1-1. Pentru modelarea comportării miezului de beton confinat se poate
utiliza modelul de confinare prevăzut de SR EN 1992-1-1. Rezistența betonului de
întindere se neglijează. Legea constitutivă de comportare a oțelului evidențiază
consolidare post-elastică (creșterea efortului unitar de întindere sau compresiune,
după curgere).
(108) Capacitatea de rotire a elementelor cu răspuns neliniar la încovoiere se
stabilește conform prevederilor 6., (263).
(109) Acțiunea seismică se modelează utilizând două moduri de distribuție a forțelor
seismice orizontale pe înălțimea clădirii:
(qq) un mod de distribuție în care forțele laterale sunt proporționale cu masele de
nivel;
(rr) un mod de distribuție rezultat din analiza modală pentru modul predominant
de vibrație.
(110) Alternativ prevederii de la (109), (rr), în cazul clădirilor având masele de nivel
aproximativ egale pe înălțime, se poate utiliza o distribuție simplificată considerând o
formă liniară a modului fundamental de vibrație (distribuție triunghiulară).

3.4.3.2. Legea de răspuns forță orizontală – deplasare orizontală

(111) Pentru determinarea valorilor convenționale ale capacității de rezistență la
forțe orizontale a structurii în ansamblu și a deplasărilor orizontale corespunzătoare,
legea de răspuns forță orizontală – deplasare orizontală determinată prin calcul static
neliniar se transformă în format biliniar.
(112) Transformarea în format biliniar se face prin identificarea valorilor
convenționale ale forțelor orizontale și deplasărilor orizontale asociate curgerii de
ansamblu a structurii și cerinței de deplasare la Starea Limită Ultimă.
(113) Valoarea convențională a deplasării orizontale ultime, du, corespunzătoare
legii de răspuns în format biliniar, este egală cu cerința de deplasare a sistemului cu
mai multe grade de libertate dinamică (MDOF), determinată conform prevederilor
P100-1, împreună prevederile suplimentare date în acest paragraf.
Notă: Prevederile acestui paragraf se referă la transformarea legii de răspuns determinată prin
calcul neliniar într-o lege de răspuns în format biliniar astfel încât să se țină seama că în multe
situații legea de răspuns determinată prin calcul static neliniar evidențiază creșterea
semnificativă a forței orizontale și după curgerea de ansamblu a structurii.
(114) Valoarea convențională a forței orizontale ultime, Fu, este egală cu valoarea
forței orizontale, determinată prin calcul static neliniar, corespunzătoare cerinței de
deplasare, asociată cutremurului de proiectare, dULS.
(115) Valoarea convențională a pantei în origine a legii de răspuns în format biliniar
se stabilește astfel încât segmentul de răspuns cvasi-elastic să intersecteze legea de
răspuns determinată prin calcul static neliniar la o valoare a forței orizontale egală cu
60% din valoarea convențională a forței de curgere, Fy.
(116) Valoarea convențională a deplasării de curgere, dy, și forței de curgere, Fy, se
stabilește astfel încât energia de deformare elasto-plastică corespunzătoare legii de
răspuns în format biliniar să fie egală cu cea corespunzătoare legii de răspuns
determinată prin calcul static neliniar.
22
 F Legea de răspuns în
format biliniar

Fu
Fy
0,6Fy

arii egale

dy du=dU d
LS
Figura 3.1 Schematizarea legii de răspuns forță orizontală – deplasare orizontală

3.5. Alcătuirea generală a structurilor

(117) La stabilirea configurației structurii și a modului de dispunere a pereților în
planul construcției, se respectă prevederile din P 100-1 împreună cu prevederile
suplimentare prezentate în acest capitol.
(118) La stabilirea formei și a alcătuirii de ansamblu a construcțiilor, se recomandă
alegerea de contururi regulate în plan orizontal, compacte, convexe și simetrice. Se
recomandă evitarea disimetriile pronunțate în distribuția volumelor, a maselor, a
rigidităților și a capacităților de rezistență ale pereților și ale celorlalte componente
structurale, în vederea limitării efectelor de torsiune generală la acțiunea seismică și a
altor efecte structurale defavorabile.
(119) Poziția centrului de rezistență al structurii la baza acesteia este apropiată de
poziția centrului de rigiditate. Distanța dintre acestea nu depășește 10% din
dimensiunea în plan a clădirii, pe direcție perpendiculară pe direcția de acțiune
seismică.
Notă: Pentru o direcție principală de acțiune seismică orizontală, poziția centrului de rezistență
reprezintă poziția rezultantei forțelor tăietoare asociate formării mecanismului plastic de la
baza zonei critice.
(120) Prin alcătuirea structurii se realizează un traseu cât mai scurt de transmitere a
eforturilor generate de încărcările verticale și orizontale la terenul de fundare.
(121) Se recomandă ca, la fiecare nivel, planșeul să fie realizat cu continuitate (placa
să fie continuă, la aceeași cotă).
(122) Se recomandă ca distribuția în plan orizontal a pereților să fie aceeași la toate
nivelurile, astfel ca aceștia să se suprapună pe verticală.
(123) Se recomandă utilizarea pereților având forme simple ale secțiunii
transversale: secțiuni lamelare (dreptunghiulare) sau secțiuni cu bulbi sau tălpi cu
dezvoltare limitată, la ambele capete ale secțiunii transversale.
(124) Se recomandă utilizarea pereților fără disimetrii pronunțate ale secțiunii
transversale (cum ar fi, de exemplu, pereți cu tălpi dezvoltate numai la una dintre
extremitățile secțiunii transversale). Face excepție situația în care pereții sunt grupați
sub forma de nuclee și sunt cuplați în ei astfel încât să se asigure un răspuns unitar la
acțiuni orizontale.

23
(125) Se recomandă ca lungimea inimii pereților să se păstreze constantă pe
înălțimea construcției. Dacă lungimea inimii pereților variază pe înălțime, prin
evazare sau retragere, se iau măsuri constructive pentru asigurarea ductilității locale.
În acest caz se recomandă verificarea structurii prin calcul neliniar.
(126) La realizarea pereților se urmărește ca cerințele de ductilitate să fie cât mai
uniform distribuite între pereții structurii. Acest obiectiv se poate obține realizând
valori ale momentelor capabile cât mai apropiate de valorile de proiectare.
(127) Pereții solicitați puternic la moment încovoietor vor fi poziționați astfel încât
să fie încărcați axial mai puternic, în limitele stabilite prin această reglementare
tehnică.
(128) Se recomandă dispunerea pereților preponderent în lungul a două direcții
perpendiculare în plan orizontal. Se recomandă ca rigiditățile structurii la acțiuni
orizontale pentru cele două direcții principale să fie apropiate ca valoare. În cazul
construcțiilor de formă cvasi-dreptunghiulară în plan, se recomandă ca direcțiile de
dispunere a pereților să fie paralele cu laturile construcției.
(129) Se recomandă ca prin alcătuirea generală a structurii să se limiteze valorile
momentelor încovoietoare din pereți produse de încărcările verticale, altele decât cele
seismice.
(130) În cazul clădirilor proiectate pentru clasele de ductilitate DCH sau DCM, se
recomandă să nu se utilizeze pereți dispuși pe mai multe direcții care se intersectează
și determină formarea unor pereți compuși cu dezvoltare mare în plan orizontal și
secțiuni transversale complexe.
Nota: Pereții cu secțiuni nesimetrice se pot rupe neductil pentru unul dintre sensurile de
acțiune orizontală paralelă cu planul inimii peretelui.
(131) La pereții cu goluri decalate pe verticală, se recomandă ca plinul pe orizontală
dintre golurile la două niveluri succesive să fie de minimum 800 mm lungime sau 3
bw0, unde bw0 este lățimea inimii peretelui.
(132) La proiectarea structurilor cu pereți se au în vedere, în afara fazei de
exploatare, și situațiile care apar pe parcursul execuției care, în care lipsa unor
elemente încă neexecutate (de exemplu, a planșeelor), pot impune măsuri
suplimentare în vederea asigurării stabilității.
(133) Se recomandă ca grinda de cuplare să aibă lățimea mai mică sau egală cu
lățimea inimii pereților pe care îi cuplează. Fac excepție situațiile în care grinda
cuplează un perete cu bulb la capătul unde se realizează cuplajul ale cărui dimensiuni
permit ancorarea barelor din grindă.

3.5.1. Planșee
(134) Alcătuirea planșeelor satisface condițiile precizate în P 100-1, împreună cu
prevederile din acest paragraf.
(135) Planșeele se realizează astfel încât să se asigure îndeplinirea cerințelor de
rezistență și de rigiditate, pentru încărcări verticale și orizontale.
(136) Modul de alcătuire a planșeelor este corelat cu distanțele dintre pereții
structurali astfel încât planșeele să se asigure comportarea de diafragmă orizontală
rigidă și rezistentă.

24
(137) Planșeele realizate monolit au comportare optimă de diafragmă orizontală
rigidă și rezistentă. Planșeele pot fi realizate și parțial sau integrat prefabricat dacă se
asigură comportării de diafragmă orizontală rigidă și rezistentă.
(138) Golurile din planșee se dispun astfel încât, coroborat cu măsurile de alcătuire a
planșeelor, să nu se afecteze comportarea de diafragmă orizontală rigidă și rezistentă.

3.5.2. Rosturi
(139) În funcție de necesitate se pot prevederea rosturi de dilatare-contracție, rosturi
seismice sau rosturi de tasare.
(140) Dispunerea rosturilor seismice și lățimea acestora este realizată în acord cu
prevederile din P 100-1.
(141) Se recomandă ca lungimea, L, a tronsoanelor de clădire și lungimea, l, dintre
capetele extreme ale pereților (Figura 3.1) să nu depășească valorile prevăzute în
Figura 3.1Tabelul 3.1., în vederea reducerii eforturilor din deformații împiedicate sau
din torsiunea de ansamblu a clădirii la acțiuni seismice.

Figura 3.1 Limitarea dimensiunilor tronsoanelor

Tabelul 3.1 Dimensiuni maxime ale tronsoanelor

Tipuri de planșeu L (m) l (m)

Planșeu din beton armat monolit sau planșeu cu alcătuire mixtă
60 50
(din predale prefabricate cu placă de beton armat)
Planșeu prefabricat cu suprabetonare de 60-70 mm 70 60
(142) Distanța dintre rosturi poate fi mai mare decât cea din Tabelul 3.1 dacă se iau
măsuri constructive speciale (utilizarea de betoane cu contracție foarte mică, armări
puternice, adoptarea unor rosturi de lucru deschise un timp suficient etc.) și se
justifică prin calcul că se poate controla adecvat procesul de fisurare.
(143) Valorile pentru dimensiunile L și l din Tabelul 3.1 se referă la suprastructura
construcției. În cazul subsolurilor și al sistemelor de fundare (inclusiv al radierelor),
se pot admite valori mai mari ca urmare a faptului că la elementele îngropate
deformațiile din temperatură pot fi controlate mai eficient.

3.5.3. Componente nestructurale

25
(144) Se recomandă utilizarea cu precădere a elementelor de compartimentare
ușoare, cu sensibilitate mică la deplasări în planul lor și cu influență mică asupra
răspunsului structurii.
(145) În cazul pereților executați din materiale rigide și rezistente (de exemplu, din
zidărie de cărămidă), se urmărește ca prin alcătuire (dimensiuni, poziție și
dimensiunea golurilor) și modul de prindere de elementele structurale să se evite
realizarea unor interacțiuni nefavorabile și să se asigure limitarea degradărilor în
pereți, în conformitate cu prevederile din P 100-1.
(146) Alcătuirea componentelor de instalații și a echipamentelor cu diferite
destinații, precum și prinderea lor de structură vor fi astfel rezolvate încât să se
asigure stabilitatea lor și să se evite producerea de efecte de interacțiune nefavorabile.

26
4. Valori de proiectare ale eforturilor

(147) Acest capitol conține prevederi privind determinarea valorilor de proiectare ale
eforturilor care se dezvoltă în pereți și grinzile de cuplare, după caz, la structuri cu
pereți de beton armat.
(148) Valoarea de proiectare a efortului dintr-o secțiune a unui element structural
reprezintă valoarea maximă a efortului care se poate mobiliza în secțiune la incidența
cutremurului de proiectare.
(149) Valorile de proiectare ale eforturilor care pot genera ruperi fragile ale
elementelor structurale se determină ținând seama de incertitudinea evaluării.
(150) Valorile de proiectare ale eforturilor se determină distinct pentru fiecare
combinație seismică de proiectare.
(151) În cazul clădirilor proiectare pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM,
determinarea valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare, forțelor tăietoare
și forțelor axiale în pereți și grinzi de cuplare, după caz, se face conform prevederilor
de la 4.1..
(152) În cazul clădirilor proiectare pentru clasa de ductilitate DCL, determinarea
valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare, forțelor tăietoare și forțelor
axiale în pereți și grinzi de cuplare, după caz, se face conform prevederilor de la 4.2..

4.1. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM

(153) Valoarea de proiectare a efortului dintr-o secțiune a unui element structural
reprezintă valoarea efortului care se dezvoltă la mobilizarea completă a mecanismului
plastic al structurii ca efect al acțiunii seismice orizontale.
(154) Valorile de proiectare ale eforturilor se pot determina prin:
(ss) transformarea eforturilor rezultate din calculul structural efectuat printr-o
metodă de calcul static liniar pentru a cuantifica neliniaritatea răspunsului structural
așteptat la incidența cutremurului de proiectare;
(tt) direct, prin calcul neliniar.
(155) Determinarea valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare, forțelor
tăietoare și forțelor axiale în pereți, grinzi de cuplare, diafragme orizontale, fundații și
infrastructuri după caz, pe baza eforturilor rezultate din calculul structural static liniar,
se face conform prevederilor de la 4.1.1., 4.1.2., 4.1.3., 4.1.5. și 4.1.6..
(156) În cazul clădirilor la care calculul structural se efectuează printr-o metodă de
calcul static liniar, la determinarea valorilor de proiectare se admit redistribuiri ale
eforturilor între elementelor structurale conform prevederilor de la 4.1.4..
(157) Determinarea valorilor de proiectare eforturilor din pereți, grinzi de cuplare,
diafragme orizontale, fundații și infrastructuri, după caz, pe baza eforturilor rezultate
din calcul structural static neliniar se face conform prevederilor de la 4.1.7..

4.1.1. Valori de proiectare ale momentelor încovoietoare

4.1.1.1. Pereți

27
(158) Valoarea de proiectare a momentului încovoietor din zona critică a unui perete
solicitat la încovoiere în principal ca efect al acțiunii seismice se determină cu relația:
M Ed =M 'Ed (4.1)
unde
M Ed valoarea de proiectare a momentului încovoietor;
M Ed momentul încovoietor rezultat din calculul structural în combinația seismică
de proiectare.
(159) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare din afara zonei critice a
unui perete solicitat la încovoiere în principal ca efect al acțiunii seismice se
determină cu relația:
'
M Ed =k M Ω M Ed ≤ M Rd ,0 (4.2)
unde
'
,0
M Ed valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare;
M Rd
,0 momentele încovoietoare rezultate din calculul structural în combinația
seismică de proiectare;
kM valoarea de proiectare a capacității de rezistență la moment încovoietor la baza
peretelui, corespunzătoare sensului considerat al acțiunii seismice, determinată
considerând valoarea forței axiale corespunzătoare formării mecanismului
plastic, incluzând și efectul acțiunilor gravitaționale;
kM factor care ia în considerare incertitudinile legate de distribuția reală
eforturilor corespunzătoare răspunsului dinamic în domeniu plastic, a cărei
valoare se stabilește în funcție de clasa de ductilitate a structurii:
kM =1,30 pentru DCH
(4.3)
kM =1,15 pentru DCM
Ω factorul de supra-rezistență la încovoiere al peretelui izolat sau cuplat, după
caz.
(160) În aplicarea relației (4.1) și (4.2), se consideră că un perete este solicitat în
principal ca efect al acțiunii seismice dacă la baza zonei critice este îndeplinită relația:
'
M g , 0 <0,15 M Ed , 0 (4.4)
unde
'
,0
M Ed momentul încovoietor rezultat din calculul structural sub acțiunea seismică de
proiectare, la baza peretelui;
Mg,0 momentul încovoietor rezultat din calculul structural sub încărcările
gravitaționale corespunzătoare combinației seismice de proiectare, la baza
peretelui.

28
(161) În cazul pereților izolați, factorul de supra-rezistență la încovoiere a peretelui
se determină cu relația:
M Rd ,o
Ω= (4.5)
M ' Ed ,o
unde
M Rd
,0 valoarea de proiectare a momentului încovoietor capabil la baza peretelui,
corespunzătoare sensului considerat al acțiunii seismice, determinată
considerând valoarea forței axiale corespunzătoare formării mecanismului
plastic, incluzând și efectul acțiunilor gravitaționale;
'
,0
M Ed momentele încovoietoare rezultate din calculul structural sub acțiunea
seismică de proiectare, la baza peretelui;
(162) În cazul pereților cuplați, factorul de supra-rezistență la încovoiere a peretelui
se determină cu relația:
M Rd ,o +0,80 ∑ V ❑Edb ,i ⋅ L❑
i
Ω= (4.6)
M ' Ed ,o + ∑ V ' Edb ,i ⋅ Li
❑ ❑

unde,
V’Edb,i forța tăietoare produsă în grinda i care cuplează peretele, cauzată de încărcările
seismice de proiectare orizontale;
VEdb,i forța tăietoare din grinda i, asociată atingerii capacității de rezistență a grinzii,
incluzând efectul supra-rezistenței oțelului (valoarea de proiectare a forței
tăietoare din grindă);
Li distanța măsurată de la mijlocul deschiderii libere a grinzii i până în centrul de
greutate al secțiunii montantului considerat, pe direcția de acțiune a forței
seismice.
Notă: În cazul unei grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale valoarea de proiectare a
forței tăietoare din grinda i, VEdb,i, se determină conform ecuației 4.1.2.2.1.(4.1). În cazul unei
grinzi de cuplare armate diagonal, valoarea forței tăietoare din grinda i, VEdb,i, este egală cu
forța tăietoare corespunzătoare atingerii efortului unitar de curgere al oțelului din armăturile
diagonale, amplificată cu γRd=1,25.
Notă: În sume se includ toate forțele tăietoare din elementele structurale orizontale care
încarcă peretele din efect indirect, indiferent de direcția acestora.
(163) Valoarea absolută a valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare din
afara zonei critice se poate limita superior la valoarea momentului încovoietor capabil
de la baza zonei critice, definit conform (148).
(164) O reprezentare cu caracter exemplificativ a modului de determinare a
valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare într-un perete izolat este dată în
Figura 4.2

29
 
M Ed  k M M Ed
'
M Ed

M Ed  M Rd , 0

Zona critică

M Ed  M Ed
 ,0
M Ed
M Rd , 0

Figura 4.2 Diagrama momentelor încovoietoare de proiectare pentru un perete structural izolat
(165) O reprezentare cu caracter exemplificativ a forțelor exterioare și eforturilor
care încarcă un perete cuplat este dată în Figura 4.3.

Sensul de
acțiune seismică

V’Edb,j V’Edb,k
V’Edb,l

Ll M’Ed,0
Lk
Lj

Figura 4.3 Eforturi care încarcă un perete cuplat

(166) În cazul în care ponderea momentului încovoietor din încărcările
gravitaționale Mg,0 nu este neglijabilă (Mg,0>0.15MEd,0'), în relațiile (4.5) și (4.6) MRd,0
se înlocuiește cu MRd,0 ± Mg,0. Semnul „+” corespunde situației în care valorile MEd,0’ și
Mg,0 au semne opuse, iar semnul „-” situației în care valorile celor două momente au
același semn. Pentru determinarea valorilor de proiectare ale momentelor, conform
relației (4.2) produsulk M Ω M 'Edse adună cu momentul din încărcările gravitaționale,
Mg.
(167) Prin excepție de la (158)-(166), în cazul pereților cu raportul dintre înălțime și
lungime Hw/lw  1 valorile de proiectare ale momentelor sunt cele obținute din
calculul structural la încărcările seismice de proiectare.

30
4.1.1.2. Grinzi de cuplare
(168) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare în grinzile de cuplare sunt
egale cu valorile momentelor încovoietoare rezultate din calcul structural în
combinația seismică de proiectare.
(169) În cazul grinzilor de cuplare cu raportul lcl/h>3, valorile de proiectare ale
momentelor încovoietoare se calculează conform prevederilor din P 100-1, pentru
grinzi lungi.
(170) În cazul grinzilor de cuplare care răspund elastic la acțiunea cutremurului de
proiectare, valorile de proiectare ale forțelor momentelor încovoietoare se determină
pe baza echilibrului eforturilor în situația formării complete a mecanismului plastic al
structurii.

4.1.2. Valori de proiectare ale forțelor tăietoare

4.1.2.1. Pereți
(171) Valorile de proiectare ale forțelor tăietoare în pereții structurali se determină
cu relația:
'
V Ed=k v Ω γ Rd V Ed (4.1)
unde
V Ed valoarea de proiectare a forței tăietoare în perete;
V Ed
,0 valoarea forței tăietoare rezultată din calculul structural în combinația seismică
de proiectare;
'
V Ed factorul de supra-rezistență la încovoiere al peretelui definit la paragraful
4.1.1.;
kv coeficient de amplificare care tine seama de diferența dintre distribuția
efectivă a forțelor tăietoare și distribuția acestora obținută din calculul
structural liniar-elastic:
k v =1,5, pentru pereți izolați; (4.2)

k v =1,2, pentru pereți cuplați; (4.3)

γ Rd factorul de supra-rezistență datorat efectului de consolidare al oțelului
γ Rd=1,2. (4.4)
(172) Valorile de proiectare a forței tăietoare în perete, VEd, se limitează inferior
conform relațiilor:

(
V Ed ≥ V Ed ,0 1−1,25
y
Hw ) (4.5)

V Ed ≥ 0,5 V Ed ,0 (4.6)
unde

31
V Ed
,0 valoarea de proiectare a forței tăietoare la baza zonei critice a peretelui;
Hw înălțimea peretelui;
y distanța de la baza peretelui până la secțiunea orizontală unde se face calculul
valorii de proiectare a forței tăietoare.
(173) O reprezentare cu caracter exemplificativ a modului de determinare a valorilor
de proiectare ale forțelor tăietoare într-un perete este dată în Figura 4.2.
0,5VEd , 0

VEd  0,5VEd ,0

VEd  kV  Rd VEd VEd'

Hw

0,4 H w

VEd ,0
VEd ,0  kV  Rd VEd ,0

Figura 4.2 Diagrama înfășurătoare a forțelor tăietoare de proiectare pentru pereți structurali

(174) În aplicarea relației (4.1), produsul k v Ω γ Rd se limitează inferior conform

relației:
1,5 ≤ k v Ω γ Rd (4.1)
(175) Prin excepție de la prevederile (171)-(174), în cazul pereților cu raportul dintre
înălțime și lungime Hw/lw este mai mic sau egal decât 2 valorile de proiectare ale
forțelor tăietoare se calculează cu relația:
M Rd '
V Ed= V (4.2)
M Ed Ed
unde valorile MRd şi MEd sunt determinate la baza pereților.
Valorile de proiectare ale forțelor tăietoare calculate cu ecuația (4.2) se
limitează inferior conform relației:
'
1,5 V Ed < V Ed (4.3)

4.1.2.2. Grinzi de cuplare

(176) În cazul unei grinzi de cuplare armate ortogonal, valoarea de proiectare a forței
tăietoare se determină cu ecuația:

32
 l r
M Rdb + M Rdb
V Ed=γ Rd (4.1)
l cl
în care:
M lRdb și M rRdb valorile momentelor capabile în secțiunile de la extremitățile
grinzii de cuplare; pentru sensul care întinde armăturile de la
partea superioară se ține seama și de contribuția armăturilor
continue din zona activă a plăcii, paralele cu grinda;
γRd factor care ia în considerare supra-rezistența oțelului egal cu 1,25;
lcl deschiderea liberă a grinzii de cuplare.

(177) În cazul grinzilor de cuplare cu lcl/h>3, valorile de proiectare ale forțelor

tăietoare se calculează conform prevederilor din P 100-1.
(178) În cazul grinzilor de cuplare care răspund elastic la acțiunea cutremurului de
proiectare valorile de proiectare ale forțelor tăietoare se determină pe baza echilibrului
eforturilor în situația formării complete a mecanismului plastic al structurii.

4.1.3. Valori de proiectare ale forțelor axiale

(179) Valorile de proiectare ale forțelor axiale dintr-un perete structural, NEd, se
stabilesc pe baza echilibrului peretelui în starea de mecanism plastic.
(180) Valorile de proiectare ale forțelor axiale dintr-un perete izolat, NEd, sunt egale
cu forțele axiale rezultate din calculul structural.

4.1.4. Redistribuirea eforturilor

(181) Redistribuirea eforturilor rezultate din calculul structural efectuat printr-o
metodă de calcul static liniar se aplică dacă la modelarea structurii pentru calcul s-au
considerat valorile factorilor de reducere a rigidității la încovoiere pentru pereți și,
respectiv, pentru rigle de cuplare, conform 3.4.2.2. (97).
(182) Redistribuirea este permisă numai pentru elementele structurale cu răspuns
ductil la acțiunea seismică, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH
sau DCM.
(183) Redistribuirea eforturilor din pereți și grinzi de cuplare se realizează pentru:
(uu) evaluarea impactului modificării proprietăților de rigiditate ale elementelor
structurale de beton după fisurare asupra stării de eforturi în structură;
(vv) uniformizarea soluțiilor de alcătuire și armare;
(ww) realizarea unei stări de eforturi asociată mobilizării mecanismului plastic care
favorizează răspunsul ductil al structurii și evitarea ruperilor cu caracter fragil.
Notă: De exemplu, într-un ansamblu de doi pereți cuplați, prin redistribuire se poate controla
forța axială care se dezvoltă în pereți pentru a se asigura capacitatea de rezistență la forță
tăietoare în ambii pereți.
(184) Redistribuirea se realizează cu respectarea condițiilor de echilibru de ansamblu
și local, astfel încât momentul global de răsturnare al structurii la acțiuni orizontale
rămâne neschimbat după redistribuire.

33
(185) Redistribuirea se poate face:
(xx) între pereți, conform 4.1.4.1..
(yy) între grinzi de cuplare, conform 4.1.4.2..
(zz) în ansambluri de pereți cuplați și grinzi de cuplare.

4.1.4.1. Redistribuirea eforturilor între pereți

(186) În cazul în care modelarea pentru calcul a structurii se face cu respectarea
3.4.2.2. (97), momentele încovoietoare și forțele tăietoare rezultate din calculul
structural sub forța seismică de proiectare în pereți, se redistribuie.
(187) Redistribuirea este permisă numai la structurile multietajate la care planșeele
orizontale îndeplinesc rolul de diafragmă orizontală rigidă și rezistentă, conform
prevederilor P100-1.
(188) Pentru o combinație seismică de proiectare, prin redistribuție se modifică
valoarea momentului încovoietor și forței tăietoare de la baza zonei critice a unui
perete. Momentul încovoietor și forța tăietoare de pe toată înălțimea peretelui se
modifică în aceeași proporție.
(189) La fiecare nivel, suma forțelor tăietoare din pereți după redistribuire este egală
cu suma forțelor tăietoare rezultate din calculul structural sub forța seismică de
proiectare.
(190) În cazul redistribuției eforturilor între pereții care sunt parte a unui ansamblu
de pereții cuplați se recomandă ca redistribuția să se facă în raport cu capacitatea de
rezistență la încovoiere a fiecărui perete. Forța tăietoare din fiecare perete după
redistribuție este proporțională cu raportul dintre capacitatea de rezistență la
încovoiere a peretelui și suma capacităților de rezistență la încovoiere ale tuturor
pereților din ansamblul de pereți cuplați. Capacitățile de rezistență la încovoiere
corespund forțelor axiale din situația formării mecanismului plastic.
(191) Prin redistribuire se modifică numai componenta momentului încovoietor și
forței tăietoare care este cauzată de acțiunea seismică orizontală.
(192) În decizia de redistribuție a forțelor tăietoare din pereți se are în vedere ca
centrul de rezistență al structurii la baza zonei critice să nu se deplaseze semnificativ
în raport cu centrul de rigiditate.

4.1.4.2. Redistribuirea eforturilor din grinzi de cuplare

(193) În cazul în care modelarea pentru calcul a structurii se face cu respectarea
3.4.2.2. (97), momentele încovoietoare și forțele tăietoare rezultate din calculul
structural sub forța seismică de proiectare în grinzile de cuplare, se pot redistribui.
(194) Redistribuirea eforturilor se poate face între grinzile de cuplare care sunt
poziționate aliniat pe verticală.
(195) Pentru o combinație seismică de proiectare, prin redistribuire valoarea
momentului încovoietor și forței tăietoare din secțiunile de capăt ale unei grinzi de
cuplare se modifică, în limita a 30% din valoarea rezultată din calculul structural.
Momentele încovoietoare și forțele tăietoare de pe lungimea grinzii de cuplare se
modifică în aceeași proporție.

34
(196) Pentru toate grinzile aflate pe aceeași verticală, la fiecare dintre secțiunile de
capăt, suma forțelor tăietoare de după redistribuire este egală cu suma forțelor
tăietoare rezultate din calculul structural sub forța seismică de proiectare.
(197) Redistribuirea eforturilor între grinzile de cuplare aflate pe aceeași verticală nu
modifică valoarea momentului total de răsturnare asigurat prin grinzile de cuplare.

4.1.5. Diafragme
(198) Prevederile din acest paragraf se aplică la stabilirea eforturilor de proiectare în
diafragmele constituite de planșeele solicitate la încărcări în planul median.
(199) Valorile de proiectare ale eforturilor în diafragme sunt egale cu eforturile
asociate mobilizării mecanismului plastic de ansamblu al structurii și țin seama de
imprecizia calculului.
(200) Eforturile într-o diafragmă se stabilesc considerând echilibrul acesteia sub
acțiunea forțelor orizontale și a valorilor de proiectare ale forțelor tăietoare din
elementele structurale care încarcă diafragma în direcție orizontală.

4.1.6. Infrastructuri și fundații

(201) În cazul pereților cu fundații izolate, valorile de proiectare EFd, ale eforturilor
de la baza pereților (de la baza zonei critice) se determină prin transformarea valorilor
eforturilor rezultate din calculul static liniar cu ecuația:
E Fd=E Fd , G +γ Rd Ω E F , E (4.1)
unde,
EF,G efortul secțional produs de alte acțiuni decât acțiunea seismică care sunt
incluse în combinația seismică de proiectare;
EF,E efortul secțional rezultat din calculul la acțiunea seismică de proiectare;
Ω raportul între valoarea momentului de răsturnare capabil și valoarea
rezultatelor din calculul în situația de proiectare seismică (vezi 4.1.1.1.);
γRd factor ce ține seama de diferitele surse de supra-rezistență, γRd = 1,20.
(202) În cazul clădirilor cu pereți având factorul de supra-rezistență la încovoiere
pentru fiecare perete, mai mic de 1,20, valorile de proiectare ale eforturilor în
elementele sistemului de fundare se pot obține prin calculul static liniar al unui model
complet al ansamblului suprastructură – infrastructură, rezemat pe mediu elastic,
încărcat cu forțele seismice de proiectare multiplicate cu 1,5:
F h=1,5 Fb (4.2)
(203) În cazul clădirilor cu pereți având factorul de supra-rezistență la încovoiere,
pentru oricare dintre pereți, mai mare de 1,2, valorile de proiectare ale eforturilor în
elementele sistemului de fundare se obțin prin calculul static liniar al infrastructurii,
considerând deformabilitatea terenului de fundare, încărcat la partea superioară cu
eforturile asociate formării mecanismului plastic în suprastructură, sau prin calcul
static neliniar al structurii în ansamblu.

4.1.7. Metoda de calcul static neliniar

35
(204) Valorile de proiectare ale eforturilor se stabilesc pe baza eforturilor
corespunzătoare rezultate din calculul static neliniar al structurii în ansamblu, pentru
cele două moduri de distribuție a forțelor seismice date la 3.4.3.1., (109).
(205) Verificarea capacității de rezistență a elementelor conform 3.2.1., (45), se
realizează distinct pentru fiecare mod de distribuție a forței seismice.
(206) Prin excepție de la 3.2.1., (45), verificarea capacității de rezistență la
încovoiere a elementelor structurale în zonele critice unde se produc deformațiile
plastice în acord cu configurația mecanismului plastic optim, se realizează numai prin
verificarea globală a capacității de rezistență a structurii la acțiuni orizontale conform
3.2.1., (43).
Notă: În cazul efectuării calculului static neliniar, această verificare se realizează prin
compararea forței Fy din legea de răspuns bi-liniară, stabilită conform 3.4.3.2., cu forța
tăietoare de bază stabilită conform P 100-1. Pentru această verificare, forța Fy se determină
utilizând valorile de proiectare ale rezistențelor materialelor.
(207) Valorile de proiectare ale eforturilor care pot determina cedări de tip ductil
sunt valorile eforturilor corespunzătoare cerinței de deplasare la Starea Limită Ultimă.
Notă: Acestea este cazul general al curgerii armăturilor longitudinale ca urmare a acțiunii
momentului încovoietor (cu excepția elementelor sub-armate sau supra-armate longitudinal
care pot avea cedări fragile din moment încovoietor) și al curgerii armăturilor diagonale ale
grinzilor de cuplare.
(208) Valorile de proiectare ale eforturilor care pot determina cedări de tip fragil
sunt valorile eforturilor corespunzătoare cerinței de deplasare la Starea Limită Ultimă
multiplicată cu 1,50.
Notă: În general, cedările de tip ductil pot fi obținute prin acțiunea momentului încovoietor, în
condițiile asigurării ductilității de rotire a elementului structural, sau prin curgerea armăturilor
diagonale ale grinzilor de cuplare. Toate celelalte moduri de rupere trebuie să fie considerate
fragile în proiectare.
(209) În cazul structurilor duale cu pereți predominanți sau structurilor cu pereți
cuplați, valorile de proiectare ale forțelor tăietoare din pereți pentru modul de
distribuție în care forțele laterale sunt proporționale cu masele de nivel se pot
determina simplificat considerând valorile stabilite pentru modul de distribuție
rezultat din analiza modală pentru modul predominant de vibrație, multiplicate cu
factorul kv stabilit conform 4.1.2.1., (171).
(210) Valorile de proiectare ale eforturilor din infrastructură sau fundații, pentru
toate elementele componente, sunt valorile eforturilor corespunzătoare cerinței de
deplasare a structurii la Starea Limită Ultimă multiplicată cu 1,50.
Notă: Această prevedere se aplică tuturor elementelor structurale situate sub cota inferioară a
zonei critice de la baza pereților.

4.2. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL

(211) Valorile de proiectare ale eforturilor se determină prin transformarea
eforturilor rezultate din calculul structural liniar.
(212) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare și forțelor axiale sunt
egale cu cele rezultate din calculul structural liniar.
(213) Valorile de proiectare ele forțelor tăietoare sunt egale cu cele rezultate din
calcul structural static liniar cu excepția celor din pereții structurali care sunt egale cu

36
forțele tăietoare din calculul structural liniar sub acțiunea forțelor seismice de
proiectare, amplificate cu 1,20:
V Ed=1,2 V 'Ed (4.1)
unde
V Ed valoarea de proiectare a forței tăietoare în perete;
'
V Ed valoarea forței tăietoare rezultată din calculul structural în combinația seismică
de proiectare.
(214) Valorile de proiectare ale eforturilor în diafragme, constituite de planșeele
solicitate la încărcări paralel cu planul median, sunt egale cu eforturile rezultate din
calculul static liniar al structurii, amplificate cu 1,2.
(215) Valorile de proiectare ale eforturilor în infrastructură sau fundații se obțin prin
calcul static liniar, considerând deformabilitatea terenului de fundare

4.3. Alte prevederi

(1) În cazul elementelor prefabricate, utilizate la realizarea structurilor cu pereți,
valorile de proiectare ale eforturilor din îmbinări corespund stării de eforturi asociate
mobilizării complete a mecanismului plastic, ținând seama de imprecizia evaluării
efectelor acțiunilor și capacităților de rezistență printr-un factor γRd=1,25. (0)

37
5. Capacitate de rezistență

(216) Acest capitol cuprinde prevederi specifice pentru calculul valorilor de

proiectare ale capacităților de rezistență la încovoiere sau forță tăietoare pentru pereții
structurali și grinzile de cuplare ale clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate
DCH sau DCM.
(217) Valorile de proiectare ale capacităților de rezistență la încovoiere sau forță
tăietoare pentru pereții structurali și grinzile de cuplare ale clădirilor proiectate pentru
clasa de ductilitate DCL se determină în acord cu prevederile specifice din P100-1 și
SR EN 1992-1-1.
(218) Prevederile acestui capitol se aplică numai pentru grinzile de cuplare care au
raportul dintre lungimea liberă (lumina), lcl, și înălțimea secțiunii transversale
(verticale), hw:
lcl /hw<3 (5.1)
(219) În cazul grinzilor de cuplare pentru care condiția de la (5.1) nu este
îndeplinită, se aplică prevederile din P 100-1, specifice grinzilor lungi.

5.2. Capacitate de rezistență la încovoiere cu forță axială a pereților

5.2.1. Secțiune activă

(220) Pentru calculul capacității de rezistență, un perete compus alcătuit din pereți
cu secțiunea transversală de formă dreptunghiulară, conectați pe verticală, se
consideră în calcul ca element unitar (perete compus). Pereții paraleli sau aproximativ
paraleli cu direcția de acțiune seismică reprezintă inimile peretelui compus. Pereții
perpendiculari pe direcția de acțiune seismică reprezintă tălpile peretelui compus.
(221) Pentru calculul capacității de rezistență la încovoiere a pereților compuși se ia
în calcul armătura verticală distribuită pe lățimea activă a tălpilor. Lățimea activă la
acțiunea seismică a unei tălpi se stabilește ca minimul dintre:
(aaa) lățimea efectivă a tălpii, măsurată în plan orizontal de la intersecția tălpii cu
inima până la extremitatea tălpii;
(bbb) jumătate din distanța dintre inimi, în cazul tălpilor care unesc două inimi;
(ccc) 25% din înălțimea totală a peretelui deasupra secțiunii unde se face calculul.
Notă: Această prevedere nu se aplică la calculul eforturilor în pereți.
(222) Secțiunea activă a unui perete compus pentru calcul rezistenței la forțe
tăietoare este egală cu secțiunea inimii.
(223) Efectul de cuplare al pereților prin intermediul plăcilor încovoiate nu se ia în
considerare în calculul capacității de rezistență de ansamblu a structurii la acțiuni
orizontale.

5.2.2. Capacitate de rezistență la încovoiere cu forță axială

(224) Evaluarea capacității de rezistență la încovoiere se face în acord cu prevederile
SR EN 1992-1-1.
(225) Evaluarea capacității de rezistență la încovoiere se face considerând armăturile
verticale ale peretelui din inimă și zona activă de talpă.
38
(226) Peretele este alcătuit și armat astfel încât cedează ductil la încovoiere, prin
zdrobirea betonului comprimat, după intrarea în curgere a armăturilor longitudinale
întinse.
(227) Capacitatea de rezistență la încovoiere este momentul încovoietor care
conduce la inițierea zdrobirii fibrelor extreme ale betonului comprimat, după curgerea
armăturilor longitudinale întinse.
(228) Capacitatea de rezistență la încovoiere este mai mare decât momentul
încovoietor corespunzător fisurării betonului din zona întinsă.
(229) În ansamblurile alcătuite din pereți, izolați sau compuși, și rigle de cuplare
capacitățile de rezistență la încovoiere și forță tăietoare se stabilesc pentru fiecare
element component al ansamblului, individual, luând în considerare interacțiunea cu
celelalte elemente componente.
(230) Pereții compuși, definiți în acord cu 5.2.1. (220), se calculează ca un element
individual. La calculul capacității de rezistență la încovoiere a pereților compuși se
poate considera în calcul ipoteza geometrică a secțiunilor plane.
(231) În cazul pereților, individuali sau compuși, perforați prin goluri, calculul
capacității de rezistență la încovoiere al ansamblului se poate realiza, la nivel
minimal, pe baza ipotezei geometrice a secțiunilor plane numai dacă grinzile de
cuplare care se formează deasupra golurilor au răspuns elastic la acțiunea seismică de
proiectare, după formarea completă a mecanismului plastic de ansamblu al structurii.

5.2.3. Capacitatea de rezistență la forță tăietoare a pereților lungi

(232) Prevederile acestui paragraf se aplică pentru determinarea prin calcul a valorii
de proiectare a capacității de rezistență la forță tăietoare al pereților structurali de
beton armat care au raportul dintre înălțime (în elevație), Hw, și lungimea secțiunii
transversale (orizontale), lw:
Hw /lw≥ 1 (5.1)
(233) Valoarea de proiectare a capacității de rezistență la forță tăietoare a pereților
este minimul dintre:
(ddd) valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a inimii peretelui la compresiune diagonală;
(eee) valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a armăturilor transversale (orizontale) la întindere;
(fff) valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență la lunecare în rosturi orizontale pre-fisurate.
(234) Valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a inimii peretelui la compresiune diagonală, în zona critică a peretelui, se
determină astfel:
V Rd,max =0,67 A cw √ f cd (5.2)
unde
Acw aria inimii peretelui sau suma ariilor inimilor peretelui compus, pe direcția
considerată a acțiunii seismice orizontale;
fcd valoarea de proiectare a rezistenței la compresiune a betonului.
39
(235) Valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a inimii peretelui la compresiune diagonală, în afara zonei critice a
peretelui, se determină astfel:
V Rd,max =0,8 A cw √ f cd (1.1)
(236) Valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a armăturilor transversale (orizontale) la întindere, în zona critică a
peretelui, se determină astfel:
V Rd,s = ∑ A sh f yd ,h (5.3)
unde:
ΣAsh suma secțiunilor armăturilor orizontale ale inimii peretelui și ale armăturilor
din centuri care sunt intersectate de o fisură potențială înclinată la 45°care
traversează întreaga secțiune a peretelui;
fyd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii orizontale.
(237) Valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a armăturilor transversale (orizontale) la întindere, în afara zonei critice a
peretelui, se determină astfel:
V Rd , s=0,5 σ cp A cw +∑ Ash f yd , h (5.4)
unde
ΣAsh suma secțiunilor armăturilor orizontale ale inimii peretelui și armăturilor din
centuri care sunt intersectate de o fisură potențială înclinată la 45°care
traversează întreaga secțiune a peretelui;
fyd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii orizontale;
Acw aria inimii peretelui sau suma ariilor inimilor peretelui compus, pe direcția
considerată a acțiunii seismice orizontale;
σcp efortul unitar mediu de compresiune din perete în situația de proiectare
seismică.
(238) Valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență la lunecare în rosturi orizontale pre-fisurate se determină astfel:
VRd,S=μf(ΣAsvfyd +NEd)+ΣAsifyd,i (cosα+μf sinα) (5.5)
în care:
ΣAsv suma secțiunilor armăturilor verticale active de conectare, perpendiculare pe
planul de lunecare;
ΣAsi suma secțiunilor armăturilor înclinate sub unghiul α, față de planul potențial de
forfecare, care sunt solicitate la întindere de forțele orizontale care acționează
peretele;
fyd,i valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii înclinate;
fyd valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturilor verticale

40
NEd valoarea de proiectare a forței axiale în secțiunea orizontală considerată, în
combinația de încărcări care include acțiunea seismică; în cazul în care forța
axială este de întindere se utilizează semnul „-”;
μf coeficientul de frecare în rost la acțiuni ciclice:
μf = 0,6, pentru suprafețe netede, conform definiției din
(5.6)
SR EN 1992-1-1;
μf = 0,7, pentru suprafețe rugoase, conform definiției din
(5.7)
SR EN 1992-1-1.
(239) În aplicarea relației (5.5) se consideră armături active de conectare numai
armăturile din inima pereților și armăturile situate în talpa sau bulbul întins.
(240) Prin excepție de la (234), în cazul evaluării prin calcul neliniar a cerinței de
ductilitate la rotire a pereților, valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde
capacității de rezistență a inimii peretelui la compresiune diagonală, în zona critică a
peretelui, se poate determina cu relația:

V Rd ,max = ( 0,25
μθ
+0,6 ) A cw √ f cd (5.8)

unde
Acw aria inimii peretelui sau suma ariilor inimilor peretelui compus, pe direcția
considerată a acțiunii seismice orizontale;
fcd valoarea de proiectare a rezistenței la compresiune a betonului;
μθ raportul dintre rotirea peretelui în zona critică corespunzătoare deplasării
orizontale a structurii la acțiunea cutremurului de proiectare, corespunzător
Stării Limită Ultime, și rotirea corespunzătoare intrării în curgere a peretelui;
Notă: Rotirea corespunzătoare intrării în curgere se determină prin utilizarea legii de răspuns
moment-rotire, M-θ, în zona critică a elementului, în format biliniar, determinată prin
procedeul descris la 3.4.3.2..
Valoarea VRd,max rezultată din aplicarea ecuației (5.8) se limitează superior la:
V Rd ,max ≤ 0,8 Acw √ f cd (5.9)
(241) În cazul pereților solicitați la întindere excentrică în combinația seismică de
proiectare, valoarea capacității de rezistență la forță tăietoare se limitează superior la
0,5VRd,max.

5.2.4. Capacitatea de rezistență la forță tăietoare a pereților scurți

(242) Prevederile acestui paragraf se aplică pentru determinarea prin calcul a valorii
de proiectare a capacității de rezistență la forță tăietoare al pereților structurali de
beton armat care au raportul dintre înălțime (în elevație), Hw, și lungimea secțiunii
transversale (orizontale), lw:
Hw /lw<1 (5.1)
(243) Valoarea de proiectare a capacității de rezistență la forță tăietoare a pereților se
determină cu relația:

41
 l w −H w
V Rd=0,5 σ cp A cw + ∑ A s h f yd ,h + ∑ A sv f yd ,v (5.2)
lw
unde:
σcp efortul unitar mediu de compresiune din perete în situația de proiectare
seismică.
Acw aria inimii peretelui sau suma ariilor inimilor peretelui compus, pe direcția
considerată a acțiunii seismice orizontale;
ΣAsh suma secțiunilor armăturilor orizontale din inima peretelui și din centuri;
fyd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii orizontale;
ΣAsv suma secțiunilor armăturilor verticale din inima peretelui;
fyd,v valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii verticale;
cu respectarea:
ΣAsh fyd,h ≥ Σqi Hi (5.3)
qi forțele orizontale, considerate uniform distribuite, transmise de planșeu la
perete, la nivelul i, „suspendate” de diagonalele comprimate cu înclinarea de
45º, descărcate în secțiunea de la bază conform schemei din Figura 5.2;
Hi distanța măsurată de la bază la nivelul i.

Figura 5.2 Schema de calcul pentru pereți scurți

5.3. Capacitate de rezistență la încovoiere a grinzilor de cuplare

5.3.1. Secțiune activă

(244) Pentru calculul capacității de rezistență la încovoiere a grinzilor de cuplare
realizate monolit, împreună cu placa, se consideră în calcul armătura dispusă pe
lățimea activă de placă paralel cu direcția grinzii. Lățimea activă de placă este egală,
de fiecare parte a grinzii, ca minimul dintre:
(ggg) 2 hf, unde hf este grosimea plăcii;
(hhh) 0,25lcl, unde lcl este deschiderea liberă (lumina) grinzii de cuplare.
(245) Pentru calculul capacității de rezistență la forță tăietoare a grinzilor de cuplare,
secțiunea activă se consideră egală cu secțiunea inimii.
42
(246) Secțiunea inimii grinzilor de cuplare se stabilește astfel:
(iii) în cazul grinzilor pe care reazemă plăci prefabricate, aria plăcilor din dreptul
inimii grinzii nu se ia în considerare la stabilirea secțiunii inimii;
(jjj) în cazul grinzilor pe care reazemă plăci executate monolit împreună cu grinda,
aria plăcilor din dreptul inimii grinzii se ia în considerare la stabilirea secțiunii inimii.

5.3.2. Capacitatea de rezistență la încovoiere

(247) Evaluarea capacității de rezistență se face în acord cu prevederile SR EN
1992-1-1.
(248) Evaluarea capacității de rezistență la încovoiere se face considerând toate
armăturile orizontale ale grinzii, dispuse în inima grinzii și, după caz, în zona activă
de placă.

5.3.3. Capacitatea de rezistență la forță tăietoare

5.3.3.1. Grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale

(249) Prevederile acestui paragraf se aplică pentru calculul valorii de proiectare a
capacității de rezistență la forță tăietoare a grinzilor de cuplare armate cu carcase
ortogonale, alcătuite din armături longitudinale și etrieri, fără armături diagonale.
(250) Valoarea de proiectare a capacității de rezistență la forță tăietoare a grinzilor
de cuplare armate cu carcase ortogonale este minimul dintre:
(kkk) valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a inimii grinzii la compresiune diagonală;
(lll) valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a armăturilor transversale (verticale) la întindere;
(251) Valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a inimii grinzii la compresiune diagonală este:
(mmm) pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH:
VRd,max = bw0 d fctd (5.1)
(nnn) pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCM:
VRd,max = 1,5 bw0 d fctd (5.2)
(252) Valoarea de proiectare a forței tăietoare care corespunde capacității de
rezistență a armăturilor transversale (verticale) la întindere este:
(ooo) în cazul grinzilor de cuplare cu raportul lcl / hw ≥ 1:
VRd,s = 0,8ΣAsw fywd (5.3)
unde
ΣAsw este suma secțiunilor etrierilor care interceptează fisura potențială înclinată la
45;
fywd valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii transversale (eterilor);
(ppp) în cazul grinzilor de cuplare cu raportul lcl/ hw < 1:

43
 VRd,s= 0,8 [0,5ΣAsw fywd + (hw – 0,5 lcl / hw) ΣAsh fyd,h] (5.4)
unde
ΣAsh aria armăturilor orizontale dispuse pe inima grinzii;
fyd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii longitudinale;
ΣAsw suma secțiunilor tuturor etrierilor;
fywd valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii transversale (eterilor);
hw înălțimea inimii grinzii.
lcl deschiderea liberă a grinzii.
Secțiunea tuturor armăturilor verticale ale grinzii, ΣAsw, îndeplinește condiția:
V Ed l cl
∑ A sw ≥ f ⋅
h
(5.5)
ywd

5.3.3.2. Grinzi de cuplare armate cu carcase diagonale

(253) Prevederile acestui paragraf se aplică pentru calculul valorii de proiectare a
capacității de rezistență la forță tăietoare a grinzilor de cuplare armate cu carcase
diagonale.
(254) Valoarea de proiectare a capacității de rezistență la forță tăietoare a grinzilor
de cuplare armate cu carcase diagonale este:
VRd = 2ΣAsi fyd,i sinα (5.1)
unde
Asi aria secțiunii armăturilor longitudinale ale unei carcase înclinate;
fyd,i limita de curgere a armăturilor înclinate;
 unghiul de înclinare al carcaselor de armătură.

5.4. Diafragme
(255) Prevederile acestui paragraf se referă la proiectarea diafragmelor constituite
din planșee solicitate la acțiuni paralele cu planul lor median.
(256) Capacitatea de rezistență a diafragmelor orizontale la acțiuni în planul lor se
determină conform SR EN 1992-1-1, cu metoda specifică zonelor de discontinuitate.
(257) Echilibrarea eforturilor paralele cu planul median al planșeului și rezultanta
forțelor tăietoare din pereți se face prin trei mecanisme care se pot dezvolta simultan:
(qqq) compresiune directă pe capătul peretelui – valoarea maximă a forței care se
poate echilibra prin acest mecanism este:
FRd,1 = 1,5 bw hsl fck (5.1)
(rrr) întinderea armăturilor de colectare dispuse în planul plăcii – valoarea maximă
a forței care se poate echilibra prin acest mecanism este:

44
 FRd,2 = As,ch fyd (5.2)
(sss) lunecarea dintre fețele laterale ale inimii peretelui și diafragmă – valoarea
maximă a forței care se poate echilibra prin acest mecanism este:
FRd,3 =1,5 lw hsl fctd ≤ As fyd (5.3)
unde
bw grosimea peretelui în zona de capăt;
lw înălțimea secțiunii transversale a unui perete;
hsl grosimea plăcii;
As aria secțiunilor armaturilor de la partea de sus și de jos a planșeului,
perpendiculare pe suprafețele verticale de contact dintre diafragmă și perete;
As,ch aria secțiunilor armăturilor de colectare.
Notă: Evaluarea fracțiunilor FRd,1, FRd,2 sau FRd,3 din forța totală care poate fi echilibrată la
intersecția diafragmă - perete se face prin aprecieri inginerești, considerând schemele posibile
de echilibrare. Mecanismul „a” este mai rigid decât mecanismul „c”. Mecanismul „c” este mai
rigid decât mecanismul „b”.
Se recomandă ca echilibrarea eforturilor din planul planșeului și rezultanta forțelor tăietoare
din pereți să se facă în principal prin compresiune directă pe capătul peretelui și lunecare între
fețele laterale ale inimii peretelui și diafragmă. Dispunerea de armături de colectare pentru
mobilizarea forței FRd,2 este recomandată în situațiile în care contribuția celorlalte două
mecanisme este mică.
În cazul unui perete situat perpendicular pe perimetrul diafragmei, nu se ia în calcul forța de
compresiune FRd,1 sau pe forța de întindere FRd,2, după caz, în funcție de sensul acțiunii
seismice orizontale.
În cazul unui perete situat în lungul unei margini a diafragmei, mecanismul de lunecare se
dezvoltă numai pe o față a peretelui sau pe niciuna, după caz.
(258) Armăturile de colectare se dispun în planșeu, paralel cu planul inimii peretelui,
pe grosimea acesteia. Armăturile de colectare se ancorează la ambele capete față de
secțiunile verticale unde sunt solicitate la maxim. Armăturile de colectare se
prelungesc până în secțiunile unde efortul de întindere care se dezvoltă în acestea ca
urmare a forțelor orizontale care acționează structura este nul, prin transfer către alte
elemente structurale sau către rețeaua continuă a plăcii.
(259) Armăturile de colectare pot fi dispuse în grosimea plăcii sau într-o bandă
îngroșată în zona de intersecție a peretelui cu diafragma, paralelă cu inima peretelui.
Banda îngroșată, dacă există, are grosimea sub placă egală cu lățimea ei, măsurată de
la fața exterioară a peretelui.

45
6. Capacitate de deformare

(260) Acest capitol cuprinde prevederi privind stabilirea valorilor admise ale rotirilor
pereților și grinzilor de cuplare (rotirea corzii), în acord cu exigențele de proiectare la
Starea Limită Ultimă.
(261) Pentru un perete structural, rotirea corzii se determină cu relația:
dV
θe = (6.1)
LV
unde:
LV distanța de la baza zonei critice a peretelui la punctul de inflexiune al
deformatei (punctul de moment nul);
dV deplasarea la nivelul punctului de inflexiune măsurată în raport cu capătul
considerat al elementului.
(262) Pentru o grindă de cuplare, rotirea corzii la fiecare capăt al grinzii este unghiul
format de axul rectiliniu al grinzii de dinainte de deformare, și tangenta la axul grinzii
după deformare, la fiecare capăt al grinzii.
Notă: Axul grinzii de dinainte de deformare reprezintă dreapta care unește centrele de greutate
ale secțiunilor de capăt ale grinzii.
ULS
(263) Valorile admisibile ale rotirilor,
θu
, se determină prin calcul pe baza
caracteristicilor de alcătuire și armare, conform prevederilor SR EN 1998-3, pentru
Starea Limită de Degradare Semnificativă, cu metoda bazată pe modelul de confinare
din SR EN 1992-1-1.
(264) Prin excepție de la (263), în cazul în care rotirile așteptate la incidența
cutremurului de proiectare se determină prin metoda de calcul static liniar, valorile
ULS
θ
admisibile ale rotirilor, u , pentru verificări la Starea Limită Ultimă, se pot stabili
simplificat, astfel:
(ttt) valorile admise ale rotirilor pereților sunt egale cu 0,01 rad, pentru clădiri
proiectate pentru clasa de ductilitate DCH, și 0,0075 rad, pentru clădiri proiectate
pentru clasa de ductilitate DCM;
(uuu) valorile admise ale rotirilor grinzilor de cuplare pentru clădiri proiectate pentru
clasa de ductilitate DCM sau DCH sunt egale cu 0,04 rad, pentru grinzi de cuplare
armate diagonal, și 0,015, pentru grinzi de cuplare armate ortogonal.

46
7. Alcătuire și armare

7.1. Calitatea betonului

(265) Clasa de rezistență a betonului este superioară clasei:
(vvv) C16/20, pentru clădirile proiectate pentru clasele de ductilitate DCL;
(www) C20/25, pentru clădirile proiectate pentru clasele de ductilitate DCM și DCH.

7.2. Pereți

7.2.1. Secțiunea de beton

7.2.1.1. Pereți din suprastructură

(266) Grosimea inimii pereților structurali, bw0, este mai mare decât valoarea
maximă dintre 150 mm și hcl/20, unde hcl este înălțimea liberă a peretelui, măsurată
între punctele de legătură care constituie reazeme pentru perete, restricționând
deplasările în direcție perpendiculară pe planul acestuia.
Nota: În cazul clădirilor multietajate curente, cu planșee alcătuite ca diafragme orizontale, hcl
reprezintă distanța liberă dintre două planșee consecutive.
(267) Înălțimea relativă a zonei comprimate a unui perete, ξu, calculată considerând
momentul încovoietor și forța axială corespunzătoare formării mecanismului plastic,
MEd și NEd, se limitează superior la:
(xxx) pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH:
ξu ≤ 0,35 (7.1)
(yyy) pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCM:
ξu ≤ 0,40 (7.2)
(268) Prin excepție de la (267), se admit valori mai mari ale înălțimii relative a zonei
comprimate a unui perete, ξu, dacă este îndeplinită condiția 3.2.3.1.1.(3.2) privind
ULS
ductilitatea locală, în care valoarea admisibilă a rotirii peretelui,
θu
, se stabilește în
ULS
acord cu 6., (263), și cerința de rotire, θ , se determină prin calcul static neliniar.
(269) Efortul axial mediu normalizat în pereți este mai mic decât:
(zzz) 0,35, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH;
(aaaa) 0,40, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCM.
(270) Lățimea zonei de capăt a pereților în zona critică este mai mare decât valoarea
maximă dintre 200 mm sau hcl/10 unde hcl este definit conform (266).
(271) În cazul în care grosimea inimii peretelui, bw0, nu este suficientă pentru
îndeplinirea condiției de la (270), în zonele de capăt ale peretelui se realizează evazări
sub formă de bulbi sau tălpi.
În cazul tălpilor sau bulbilor rectangulari se respectă cumulativ următoarele
condiții geometrice:
A f ≥0,01 hcl l w (7.3)

47
 h cl
bf ≥ (7.4)
15
hcl
lf ≥ (7.5)
10
b f ≥ bwo (7.6)
l f ≥ b wo (7.7)
unde
Af aria secțiunii transversale bulbului sau tălpii;
bf grosimea secțiunii transversale a tălpii sau dimensiunea bulbului rectangular
măsurată paralel cu planul inimii peretelui;
bwo grosimea inimii peretelui
lf lungimea secțiunii transversale a tălpii sau dimensiunea bulbului rectangular
măsurată perpendicular pe planul inimii peretelui;
lw lungimea inimii secțiunii transversale a peretelui;
hcl înălțimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie
reazeme pentru perete, restricționând deplasările în direcție perpendiculară pe
planul acestuia.
În cazul bulbilor de formă circulară se respectă cumulativ condiția (7.3) și
condițiile (7.8) și (7.9):
hcl
df ≥ (7.8)
10
df ≥ bw 0 (7.9)
unde
df diametrul secțiunii transversale a bulbului circular;
hcl înălțimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie
reazeme pentru perete, restricționând deplasările în direcție perpendiculară pe
planul acestui;
bwo grosimea inimii peretelui.
(272) Lățimea zonei de capăt a pereților în afara zonei critice este mai mare decât
valoarea maximă dintre 150 mm sau hcl/15, unde hcl este definit conform (266).
(273) În cazul în care grosimea inimii peretelui, bw0, nu este suficientă pentru
îndeplinirea condiției de la (272), în zonele de capăt ale peretelui se realizează evazări
sub formă de bulbi sau tălpi.
În cazul tălpilor sau bulbilor rectangulari se respectă cumulativ următoarele
condiții geometrice:
A f ≥0,0067 h cl l w (7.10)
h cl
bf ≥ (7.11)
15

48
 hcl
lf ≥ (7.12)
15
b f ≥ bwo (7.13)
l f ≥ b wo (7.14)
unde
Af aria secțiunii transversale bulbului sau tălpii;
bf grosimea secțiunii transversale a tălpii sau dimensiunea bulbului rectangular
măsurată paralel cu planul inimii peretelui;
bwo grosimea inimii peretelui
lf lungimea secțiunii transversale a tălpii sau dimensiunea bulbului rectangular
măsurată perpendicular pe planul inimii peretelui;
lw lungimea inimii secțiunii transversale a peretelui;
hcl înălțimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie
reazeme pentru perete, restricționând deplasările în direcție perpendiculară pe
planul acestuia.
În cazul bulbilor de formă circulară se respectă cumulativ condiția (7.3) și
condițiile (7.8) și (7.9):
hcl
df ≥ (7.15)
15
df ≥ bw 0 (7.16)
unde
df diametrul secțiunii transversale a bulbului circular;
hcl înălțimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie
reazeme pentru perete, restricționând deplasările în direcție perpendiculară pe
planul acestui;
bwo grosimea inimii peretelui.
(274) În cazul pereților prevăzuți cu bulbi, se recomandă utilizarea bulbilor de formă
pătrată sau circulară, cu respectarea condițiilor de la (271).
(275) În cazul în care pe capătul secțiunii transversale a unui perete reazemă una sau
mai multe grinzi, proiectate ca elemente seismice principale în acord cu prevederile P
100-1, orientate transversal pe planul vertical peretelui, se recomandă ca lățimea zonei
de capăt a peretelui să fie mai mare de 20dbL, unde dbL este diametrul maxim al
armăturilor longitudinale din grinzi.
(276) În cazul în care pe capătul tălpii unui perete reazemă una sau mai multe grinzi,
proiectate ca elemente seismice principale în acord cu prevederile P 100-1, orientate
transversal pe planul vertical al tălpii, se recomandă ca grosimea zonei de capăt a
tălpii să respecte condiția:
b f ≥20 dbL (7.17)
unde dbL este diametrul maxim al armăturilor longitudinale din grinzi.

49
(277) Prin excepție de la (270), în cazul în care la proiectarea structurii se utilizează
metoda de calcul static neliniar, lățimea zonei de capăt a peretelui din zona critică se
poate stabili din următoarele condiții cumulative:
hcl
lf ≥
10
√ 3,8
µθ
−0,25
(7.18)

hcl
lf ≥ (7.19)
15
unde
µθ raportul dintre rotirea peretelui în zona critică corespunzătoare deplasării
orizontale a structurii la acțiunea cutremurului de proiectare, corespunzător
Stării Limită Ultime, și rotirea corespunzătoare intrării în curgere a peretelui;
hcl înălțimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie
reazeme pentru perete, restricționând deplasările în direcție perpendiculară pe
planul acestui.
Notă: Rotirea corespunzătoare intrării în curgere se determină prin utilizarea legii de răspuns
moment-rotire, M-θ, în zona critică a elementului, în format biliniar, determinată prin
procedeul descris la 3.4.3.2..
Pentru pereți de formă dreptunghiulară (lamelari), în condiția (7.18), lf se
înlocuiește cu bwo.
(278) În cazul pereților prevăzuți cu evazări la capete având bf≤bw0, se recomandă ca
dimensiunea secțiunii transversale a tălpii măsuraă perpendicular pe planul inimii
peretelui, lf, să fie mai mare decât hcl/4, unde hcl este definit conform 7.2.1.1..
(279) Dacă un perete structural este legat, la un capăt de formă lamelară, printr-o
grindă de cuplare de un alt perete, la stabilirea valorii hcl se ține seama de contribuția
grinzii de cuplare, conectată de planșeul alcătuit ca diafragmă orizontală, la
restricționarea deplasărilor orizontale ale peretelui în direcție perpendiculară pe planul
acestuia.
(280) Se recomandă ca pe toată înălțimea unui perete să se păstreze aceeași soluție
de alcătuire a secțiunii transversale.
(281) În cazul clădirilor multietajate, se poate reduce progresiv grosimea pereților de
beton pe înălțimea acestora, cu respectarea condițiilor privind regularitatea în elevație
din P 100-1. Reducerea de grosime se realizează în afara zonei critice, numai în
dreptul planșeelor, în trepte de maxim 25% din grosimea de la etajul inferior. În
dreptul planșeului situat imediat deasupra zonei critice, grosimea peretelui nu se
reduce.

7.2.1.2. Pereți din infrastructură

(282) Pereții infrastructurii care se continuă în suprastructură au grosimea inimii mai
mare sau egală cu grosimea inimii pereților din suprastructură.
(283) Pereții de subsol perimetrali au grosimea mai mare de 250 mm.
(284) Pereții de subsol interiori au grosimea mai mare de 200 mm.

7.2.1.3. Goluri în pereți

50
(285) Zonele de capăt ale pereților nu sunt slăbite prin goluri.
(286) Golurile, dacă există, sunt plasate în afara traseelor diagonalelor comprimate
principale, corespunzătoare mecanismului de grindă cu zăbrele de echilibrare a
eforturilor interioare.
Notă: O soluție exemplificativă de amplasare a golurilor pentru un perete de subsol este
prezentată în Figura 7.1

Figura 7.1 Exemplu privind amplasarea favorabilă a golurilor într-un perete de subsol
(287) Golurile, dacă există, nu sunt plasate în poziții care amplifică riscul ruperii la
forță tăietoare în secțiuni înclinate.
Notă: Un caz exemplificativ de amplasare defavorabilă a golurilor într-un perete este
prezentată în Figura 7.2

Figura 7.2 Exemplu privind amplasarea defavorabilă a golurilor într-un perete

(288) În cazul golurilor de dimensiuni mari, se recomandă utilizarea golurilor
rotunde sau golurilor dreptunghiulare cu colțuri racordate curb sau drept.

7.2.2. Armarea pereților

(289) La armarea pereților se utilizează următoarele tipuri de armături:
(bbbb) armături longitudinale – armături dispuse paralel cu axul longitudinal al
peretelui, pe toată lungimea acestuia;
(cccc) armături transversale – armături dispuse perpendicular pe axul longitudinal al
peretelui, toată lungimea secțiunii transversale a acestuia;
(dddd) armături de conectare – armături dispuse local în vecinătatea rosturilor de
turnare ale pereților, perpendicular pe acestea;
(eeee) armături pentru asigurarea ductilității locale – armături dispuse perpendicular
pe axul longitudinal al peretelui, în zonele de la extremitățile secțiunii transversale;
(ffff) armături de montaj.
51
(290) Armarea pereților se realizează diferit, în zonele de capăt ale secțiunilor
transversale și în lungul inimii.
(291) Calitatea oțelului pentru armarea pereților se stabilește în acord cu prevederile
P100-1.
(292) Etrierii și agrafele se realizează cu ciocuri întoarse la 135°
(293) În cazul în care pereții din suprastructură continuă în infrastructură având
lungimea secțiunii transversale în infrastructură este mai mică sau egală cu 1,25 lw,
unde lw este lungimea secțiunii transversale la baza zonei critice, regulile privind
armarea pereților în zonele critice se aplică și imediat sub zona critică, pe o înălțime
egală cu hcr.
(294) Armătura longitudinală a pereților se extinde dincolo de secțiunea din care nu
mai este necesară din calculul de încovoiere, către zona de moment nul, pe o lungime
egală cu lw, unde lw este înălțimea secțiunii transversale a peretelui.

7.2.2.1. Armarea zonelor de capăt

(295) Zonele de capăt ale secțiunii transversale se măsoară paralel cu planul median
al peretelui, pe o lungime cel puțin egală cu 0,1lw, față de fiecare din cele două
extremități ale peretelui.
(296) Armarea zonelor de capăt ale pereților se realizează cu carcase realizate din
bare longitudinale și etrieri închiși, perimetrali și interiori.
(297) Aria minimă de armătură longitudinală a pereților care se dispune în zonele de
capăt ale secțiunilor transversale ale pereților este mai mare decât aria
corespunzătoare unor valori minim admise ale:
(gggg) coeficientului mecanic de armare longitudinală, ωl:

(7.1)

(hhhh) coeficientului de armare, ρl:

(7.2)

unde:
Ac aria secțiunii de beton a zonei de capăt;
Asv aria armăturii longitudinale dispusă în aria Ac;
fyd valoarea de proiectare a limitei de curgere a oțelului;
fcd valoarea de proiectare a rezistenței betonului la compresiune.
(298) Coeficientul mecanic de armare longitudinală în zonele de capăt ale secțiunilor
transversale ale pereților, ωl, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH
sau DCM, este mai mare decât:
(iiii) pentru amplasamente caracterizate de ag >0,15g:
- 0,15, în zonele critice ale peretelui;
- 0,12, în afara zonelor critice.
52
(jjjj) pentru amplasamente caracterizate de ag ≤ 0,15g:
- 0,12, în zonele critice ale peretelui;
- 0,10, în afara zonelor critice.
(299) Coeficientul de armare longitudinală în zonele de capăt ale secțiunilor
transversale ale pereților, este mai mare decât:
(kkkk) 0,005, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM;
(llll) 0,0025, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL.
(300) Coeficientul mecanic de armare longitudinală în zonele de capăt ale secțiunilor
transversale ale pereților, ωl, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL
este mai mare decât 0,10.
(301) Diametrul minim al armăturilor longitudinale dispuse în zonele de capăt este
12 mm. Diametrul minim al armăturilor longitudinale de la colțul carcaselor din
zonele de capăt este de 14 mm.
(302) Carcasele se alcătuiesc astfel încât să se restricționeze flambajul barelor
longitudinale comprimate. Armăturile longitudinale situate pe perimetrul exterior al
carcasei din zona de capăt se poziționează la colțul unui etrier perimetral sau interior.
Pot face excepție o parte dintre barele longitudinale intermediare poziționate astfel
încât distanța dintre barele consecutive aflate la colțul unui etrier nu este mai mare de
150 mm, pentru clasa de ductilitate DCH, și 200 mm, pentru clasa de ductilitate
DCM.
(303) Pentru restricționarea flambajului armăturilor comprimate, în condițiile
menționate la (302) se pot dispune suplimentar și etrieri deschiși sau agrafe. Agrafele
sunt realizate astfel încât prind exteriorul nodului format din barele transversale și
longitudinale.
(304) Distanțele între etrieri și agrafe, s, respectă condițiile:
(mmmm) în pereții structurilor proiectate pentru clasa DCH:
- s ≤ min {7dbL; 125 mm; b0/3}, în zonele critice ale peretelui;
- s ≤ min {10dbL; 200 mm}, în afara zonelor critice.
(nnnn) în pereți structurali proiectați pentru clasa DCM:
- s ≤ min {8dbL; 175 mm, b0/2}, în zonele critice ale peretelui;
- s ≤ min {12dbL; 200 mm}, în afara zonelor critice.
(oooo) în pereți structurali proiectați pentru clasa DCL:
- s ≤ min {12dbL; 250 mm}, în orice zonă a peretelui.
unde:
dbL diametrul maxim al armăturilor longitudinale din zona de capăt a secțiunii
transversale ale peretelui
b0 lățimea carcasei zonei de capăt măsurată între axele armăturilor longitudinale,
la extremitatea exterioară a secțiunii transversale (lățimea miezului de beton confinat).

53
(305) Etrierii carcaselor din zonele de capăt ale secțiunilor transversale ale pereților
sunt realizați astfel să prezinte cel puțin aceeași rezistență la întindere cu cea a
armăturilor transversale cu care se înnădesc, dispuse distribuit pe inima pereților.
(306) Etrierii din zonele de capăt ale secțiunilor transversale ale pereților, în zonele
critice ale acestora, sunt realizați din bare cu diametrul mai mare sau egal decât:
(pppp) maximul dintre dbL/3 și 8 mm pentru clădiri proiectate pentru clasa de
ductilitate DCH;
(qqqq) maximul dintre dbL/4 și 8 mm pentru clădiri proiectate pentru clasa de
ductilitate DCM;
unde dbl este diametrul minim al armăturilor longitudinale.
(307) La structurile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, în zone
seismice cu ag>0,15g, în zona critică a pereților cu tălpi, inclusiv a pereților compuși,
măsurile privind restricționarea flambajului barelor longitudinale comprimate se
asigură pe toată lungimea tălpii.
(308) Detalii cu caracter informativ privind armarea zonelor de capăt ale pereților
sunt date în Figura 7.2.
≥ 0,1 lw

≥ 0,1 lw

<1:5

Ø < 14 mm Ø ≥ 14 mm

Figura 7.2 Detaliu exemplificativ privind armarea zonei de capăt a unui perete

7.2.2.2. Armarea inimii

(309) Armarea inimii și tălpilor pereților se realizează cu minim două plase dispuse
în vecinătatea fețelor laterale ale acestora. Armăturile transversale se dispun spre fața
exterioară a peretelui și armăturile longitudinale se dispun spre zona centrală inimii
peretelui.
(310) Aria totală de armătură longitudinală sau transversală a pereților care se
dispune distribuit pe inima acestora este superioară valorilor minim admise ale:
(rrrr) coeficientului de armare longitudinală, ρlo:

54
 (7.1)

(ssss) coeficientului de armare transversală, ρho:

(7.2)

unde
bw0 lățimea inimii peretelui;
sl distanța dintre două rânduri succesive de bare longitudinale;
Asl aria de armătură longitudinală dispusă pe aria bw0 sl;
sh distanța dintre două rânduri de bare orizontale succesive;
Asl aria de armătură longitudinală dispusă pe aria bw0sh.
(311) Coeficientul minim de armare longitudinală distribuită a inimilor pereților
este:
(tttt) pentru amplasamente caracterizate de ag >0,15g:
- 0,0025, în zonele critice ale peretelui;
- 0,0025, în afara zonelor critice;
(uuuu) pentru amplasamente caracterizate de ag ≤ 0,15g, 0,002.
(312) Diametrul minim al armăturilor longitudinale distribuite în inima pereților este
10 mm.
(313) Distanța maximă dintre barele longitudinale distribuite în inima pereților este
350 mm.
(314) Coeficientul minim de armare transversală distribuită a inimilor pereților este:
(vvvv) pentru amplasamente caracterizate de ag >0,15g:
- 0,0025, pe o lungime egală cu dublul lungimii zonei critice, măsurată de la baza
acesteia către capătul superior al peretelui;
- 0,0020, în rest.
(wwww) pentru amplasamente caracterizate de ag ≤ 0,15g, 0,002.
(315) Diametrul minim al armăturilor transversale distribuite în inima pereților este
8 mm.
(316) Distanța maximă dintre barele transversale distribuite în inima pereților este
250 mm.
(317) Armăturile transversale din inima pereților sunt detaliate astfel încât să se
asigure transferul eforturilor de întindere către etrierii carcaselor din zonele de capăt.
Armăturile transversale cu diametrul mai mare sau egal cu 14 mm se introduc în
interiorul carcaselor din zonele de capăt.
(318) Plasele se solidarizează prin agrafe. Se dispun cel puțin:
- 4 agrafe φ6/m2, în cazul barelor cu db, max  10 mm;

55
- 6 agrafe φ 6/m2, în cazul barelor cu db, max >10 mm;
unde db, max este diametrul maxim al barelor longitudinale sau verticale prinse de
agrafă.
(319) Agrafele sunt realizate astfel încât prind exteriorul nodului format din barele
dispuse pe cele două direcții.

7.2.2.3. Armarea zonelor de intersecție dintre pereți

(320) Zonele de intersecție dintre pereți se măsoară în plan orizontal pe o lungime
cel puțin egală cu bwo, pentru fiecare perete care se intersectează, unde bwo este lățimea
inimii peretelui dispus perpendicular.
(321) Armarea zonelor de intersecție se realizează cu carcase realizate din bare
longitudinale și cel puțin doi etrieri dispuși perpendicular în plan orizontal, care
asigură conlucrarea dintre pereții dispuși pe cele două direcții.
(322) Zonele de intersecție se armează longitudinal cu cel puțin 12 bare de diametru
12 mm.
(323) Coeficientul de armare longitudinală în zonele de intersecție este mai mare
decât:
(xxxx) 0,005, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM;
(yyyy) 0,002, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL.
(324) Etrierii carcaselor din zonele de intersecție ale secțiunilor transversale ale
pereților sunt realizați astfel să prezinte cel puțin aceeași rezistență la întindere cu cea
a armăturilor transversale cu care se înnădesc, dispuse distribuit pe inima pereților.
(325) Etrierii din zonele de intersecție, în zonele critice ale acestora, sunt realizați
din bare cu diametrul mai mare sau egal decât:
(zzzz) maximul dintre dbL/3 și 8 mm pentru clădiri proiectate pentru clasa de
ductilitate DCH;
(aaaaa) maximul dintre dbL/4 și 8 mm pentru clădiri proiectate pentru clasa de
ductilitate DCM;
unde dbl este diametrul minim al armăturilor longitudinale.
(326) În cazul în care armăturile transversale ale pereților care se intersectează sunt
întrerupte în dreptul intersecției, etrierii carcaselor din zona de intersecție se
dimensionează astfel încât să se asigure transferul complet al eforturilor de întindere
de la armăturile transversale la aceștia. Ramurile etrierilor paralele cu planul median
al inimii peretelui se prelungesc cel puțin cu lungimea de suprapunere necesară, în
raport cu fața laterală a peretelui perpendicular.
(327) Distanța dintre etrieri este mai mică sau egală cu distanța dintre armăturile
transversale ale inimii peretelui.
(328) Detalii cu caracter informativ privind armarea zonelor de intersecție dintre
pereți sunt date în Figura 7.1.

56
 ≥3bw0

bf
≥0,1lw
bw0

≥3bw0,2
bw0,2

bw0,1
≥3bw0,1

Figura 7.1 Armarea zonelor de intersecție dintre pereți

7.2.2.4. Bordarea golurilor

(329) Golurile din pereți se bordează cu armături verticale și orizontale conform
reprezentării informative din Figura 7.1.
(330) Aria armăturilor de bordaj este mai mare decât aria armăturilor curente din
perete întrerupte prin practicarea golului. Armătura de bordaj este suficientă pentru
preluarea eforturilor care se dezvoltă local în perete din cauza prezenței golului.
(331) Armăturile orizontale de bordaj pot include și armătura centurii planșeului.
(332) Armătura orizontală prevăzută la partea superioară și, după caz, la partea
inferioară a golului este suficientă pentru a prelua și momentul încovoietor care
dezvoltă în grinda creată prin introducerea golului.
(333) Lungimea de ancorare pentru barele care bordează goluri în pereți este
suficientă astfel încât să se antreneze cel puțin numărul de bare întrerupte în fiecare
direcție conform schemei din Figura 7.1.

57
 0,5hcl lbd*

450

hcl
lcl

lbd* 0,5lcl
lbd* - lungimea de ancorare conform 7.2.4

Figura 7.1 Ancorarea armăturilor care bordează goluri în pereți

7.2.3. Armarea pereților din infrastructură

(334) Armătura orizontală totală distribuită în inima pereților din infrastructură
corespunde unui procent de armare minim de 0,30%.
(335) Distanța maximă dintre barele orizontale distribuite în inima pereților este 250
mm.
(336) Armătura verticală totală distribuită în inima pereților din infrastructură
corespunde unui procent de armare minim de 0,30%.
(337) Distanța maximă dintre barele verticale distribuite în inima pereților este 350
mm.

7.2.4. Ancorarea și înnădirea armăturilor

(338) Pentru ancorarea și înnădirea armăturilor la clădiri proiectate pentru clasa de
ductilitate DCL, se aplică prevederile SR EN 1991-1-1.
(339) Pentru ancorarea și înnădirea armăturilor la clădiri proiectate pentru clasa de
ductilitate DCM sau DCH, se aplică prevederile P100-1 împreună cu prevederile
suplimentare date în acest paragraf.
(340) Armăturile longitudinale din pereți nu sunt înnădite prin suprapunere în zonele
critice.
(341) Barele transversale de armătură din pereți nu sunt înnădite prin suprapunere în
zonele critice. Fac excepție barele transversale din inima pereților care se înnădesc
prin suprapunere cu ramurile orizontale ale etrierilor din zonele de capăt sau de
intersecție.
(342) Prin excepție de la (378), barele longitudinale din inima pereților, situate în
afara zonelor de capăt sau a celor de intersecție definite conform 7.2.2.1. și 7.2.2.3.,
se pot înnădi prin suprapunere de la o distanță egală cu minim hcr/2 măsurată superior
față de baza zonei critice, unde hcr este determinat conform 3.2.5.. Lungimea de
suprapunere a acestor bare se calculează conform SR EN 1992-1-1, considerând că
efortul maxim de întindere sau de compresiune care se dezvoltă în bară este 1,25fyd.
58
(343) Prin excepție de la (378), barele longitudinale se pot înnădi prin suprapunere
de la o distanță egală cu minim hcr/3 sub cota inferioară a zonei critice unde hcr este
determinat conform 3.2.5.. Lungimea de suprapunere a acestor bare se calculează
conform SR EN 1992-1-1, considerând că efortul maxim de întindere sau de
compresiune care se dezvoltă în bară este 1,25fyd.
(344) La pereții care în situația formării complete a mecanismului plastic sunt
solicitați la întindere excentrică cu excentricitate mică lungimea de înnădire prin
suprapunere a armăturilor longitudinale din zonele de capăt sau de intersecție se
mărește cu 50% față de valoarea determinată conform SR EN 1992-1-1.
(345) Înnădirea armăturilor se poate realiza prin dispozitive de cuplare mecanice
cap-la-cap validate prin încercări efectuate în condiții compatibile cu clasa de
ductilitate selectată. Pentru clădirile proiectate pentru clasele de ductilitate DCH și
DCM, dispozitivele de cuplare mecanice asigură curgerea barelor de armătură până la
epuizarea capacității lor de deformare la solicitări ciclic alternante, fără cedarea
îmbinării.
(346) Armăturile transversale din inimile sau tălpile pereților se înnădesc prin
suprapunere cu ramurile orizontale ale etrierilor din zonele de capăt sau zonele de
intersecție. Pentru armăturile transversale cu diametrul mai mare sau egal cu 14 mm,
ancorarea se realizează in interiorul carcaselor din zonele de capăt sau ale secțiunilor
transversale ale pereților (Figura 7.2. În acest scop armăturile transversale se
fasonează prin graifurire.(

7.3. Grinzi de cuplare

7.3.1. Secțiunea de beton

(347) Grinzile de cuplare sunt realizate din beton având aceeași clasă de rezistență
ca pereții pe care îi cuplează.
(348) Lățimea secțiunii transversale a grinzilor de cuplare este mai mică sau egală cu
lățimea zonei de capăt a pereților pe care îi cuplează.
(349) În cazul grinzilor de cuplare armate diagonal, lățimea grinzilor este de cel
puțin 250 mm.
(350) Pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, grinzile
de cuplare având raportul dintre deschiderea liberă și înălțimea secțiunii transversale
mai mic decât 3 nu sunt slăbite prin goluri. Se admite dispunerea de goluri de formă
circulară dacă aceste îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
(bbbbb) diametrul golurilor, d, este mai mic sau egal cu hw/10, unde hw este înălțimea
secțiunii transversale a grinzii
(ccccc) golurile sunt amplasate în afara diagonalelor principale ale grinzii,
recomandabil la mijlocul acesteia, la intradosul plăcii de beton;
(ddddd) distanța dintre goluri este mai mare decât maximul dintre 0,2hw și lățimea
inimii grinzii bw;
(eeeee) aria totală a golurilor este mai mică de 2% din aria laterală a grinzii, lclhw.

7.3.2. Armarea grinzilor de cuplare

59
(351) Pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH, armătura
dispusă în grinzile de cuplare îndeplinește condițiile de la 7.3.2.1. și 7.3.2.2..
(352) Pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCL, armătura dispusă în
grinzile de cuplare îndeplinește condițiile date în SR EN 1992-1-1.
(353) Calitatea oțelului pentru armarea pereților se stabilește în acord cu prevederile
P100-1.

7.3.2.1. Grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale

(354) Carcasele ortogonale pentru armarea grinzilor de cuplare sunt alcătuite din:
(fffff) armături longitudinale poziționate la extremitatea superioară și inferioară a
secțiunii transversale;
(ggggg) armături longitudinale intermediare, uniform distribuite pe inimă;
(hhhhh) etrieri perimetrali și interiori.
(355) Barele longitudinale poziționate la extremitatea superioară și inferioară a
secțiunii transversale sunt dimensionate astfel încât să poată asigura o capacitate de
rezistență la încovoiere superioară valorii de proiectare a momentului încovoietor.
Coeficientul de armare longitudinală, corespunzător armăturilor întinse poziționate la
extremitatea superioară sau inferioară a secțiunii transversale este de minim 0,003, dar
nu mai puțin de 0,50fctm/fyk. Se dispun cel puțin două bare de armătură de diametrul 14
mm la fiecare dintre extremitățile secțiunii transversale, continue pe toată deschiderea
grinzii.
(356) Coeficientul de armare corespunzător armăturilor longitudinale intermediare,
uniform distribuite pe inimă, este mai mare decât:
(iiiii) pentru grinzi de cuplare la care lcl ≥ 1,5h:
- 0,0025 pentru clasa DCH;
- 0,0020 pentru clasa DCM;
(jjjjj) pentru grinzi de cuplare la care lcl < 1,5h:
- 0,0040 pentru clasa DCH;
- 0,0030 pentru clasa DCM.
(357) Armăturile longitudinale intermediare au diametrul mai mare sau egal cu 12
mm.
(358) Etrierii sunt realizați din bare care au diametrul mai mare sau egal cu 8 mm.
(359) Coeficientul de armare corespunzător armăturilor transversale este mai mare
decât 0,002.
(360) Distanța dintre etrieri, s, este mai mică decât:
s ≤ min {8dbL; 150 mm} (7.1)
unde dbL este diametrul minim al armăturilor longitudinale de la extremitățile secțiunii
transversale a grinzii.
(361) La grinzile de cuplare turnate în două etape, valoarea de proiectare a
capacității de rezistență este limitată în funcție de capacitatea de conectare asigurată
de etrieri pentru betoanele de vârstă diferită.
60
(362) O soluție cu caracter informativ privind armarea riglelor de cuplare cu carcase
ortogonale este prezentată în Figura 7.2.

A-A
A

A bw

Figura 7.2 Armare cu carcase ortogonale

7.3.2.2. Grinzi de cuplare armate diagonal

(363) Grinzile armate diagonal au lățimea mai mare sau egală cu 250 mm.
(364) Grinzile de cuplare armate diagonal se pot realiza în două soluții care diferă
prin modul de confinare a betonului din diagonalele comprimate:
(kkkkk) grinzi armate cu carcase diagonale;
(lllll) grinzi armate cu bare diagonale și confinare perimetrală.
(365) Grinzile armate cu carcase diagonale se armează cu:
(mmmmm) carcase diagonale alcătuite din armături înclinate diagonale paralele cu
cele două diagonale ale grinzii în elevație și armături transversale de confinare,
perpendiculare pe direcția armăturilor înclinate;
(nnnnn) carcase ortogonale, alcătuite din bare longitudinale, poziționate la
extremitățile secțiunii transversale și distribuit pe înălțimea acesteia, și etrieri
perimetrali.
(366) Grinzile armate cu bare diagonale și confinare perimetrală se armează cu:
(ooooo) armături înclinate diagonale paralele cu cele două diagonale ale grinzii în
elevație;
(ppppp) carcase ortogonale, alcătuite din bare longitudinale, poziționate la
extremitățile secțiunii transversale și distribuit pe înălțimea acesteia, și etrieri
perimetrali de confinare.
(367) Armăturile înclinate sunt realizate din bare continue, fără înnădiri. Se dispun
minim 4 bare de diametru 12 mm, pe două rânduri.
(368) Armăturile înclinate se dispun pe fiecare diagonală a grinzii, pe minim
jumătate din lățimea inimii grinzii, bw.
(369) Armăturile înclinate asigură capacitatea de rezistență la încovoiere și forță
tăietoare. Armăturile transversale ale carcaselor înclinate, armăturile transversale și
longitudinale ale carcaselor ortogonale asigură stabilitatea comportării histeretice a
grinzii de cuplare și se dispun pe criterii constructive.

61
(370) Pentru grinzile armate cu carcase diagonale armarea transversală a carcasei
diagonale este realizată cu etrieri sau cu fretă continuă cu următoarele condiții:
(qqqqq) distanța dintre etrieri sau pasul fretei, s, îndeplinește condiția:
s ≤ min {6dbi; 100 mm; b0/3}
unde,
dbi diametrul minim al armăturilor înclinate;
b0 distanța orizontală dintre axul armăturilor longitudinale de la colțurile carcasei
diagonale (lățimea miezului de beton confinat).
(rrrrr) diametrul etrierilor sau al fretei pentru armarea carcasei diagonale îndeplinește
condiția:
dbw ≥ max{8 mm; dbi/3}
unde,
dbw diametrul etrierilor;
dbi diametrul maxim al armăturilor înclinate.
(371) Pentru grinzile armate cu carcase diagonale armarea carcasei ortogonale
îndeplinește următoarele condiții:
(sssss) coeficientul de armare total al armăturilor longitudinale este mai mare de
0,0025;
(ttttt) diametrul minim al armăturilor longitudinale intermediare este 12 mm;
(uuuuu) distanța maximă dintre armăturile longitudinale intermediare este mai mică
de 200 mm;
(vvvvv) coeficientul de armare transversală corespunzător etrierilor din carcasele
ortogonale este mai mare de 0,002;
(wwwww) distanța dintre etrieri, măsurată în lungul grinzii, este mai mică decât
200 mm;
(xxxxx) diametrul etrierilor este mai mare decât 10 mm;
(372) Pentru grinzile armate cu bare diagonale și confinare perimetrală, armarea
carcasei ortogonale îndeplinește următoarele condiții:
(yyyyy) coeficientul de armare total al armăturilor longitudinale este mai mare de
0,0025;
(zzzzz) armătura longitudinală se distribuie uniform pe perimetrul secțiunii
transversale;
(aaaaaa) diametrul minim al armăturilor longitudinale intermediare este 12 mm;
(bbbbbb) distanța maximă dintre armăturile longitudinale, măsurată în lungul
perimetrului secțiunii transversale, este mai mică de 150 mm și bw/2;
(cccccc) coeficientul de armare transversală corespunzător etrierilor din carcasele
ortogonale este mai mare de 0,002;

62
(dddddd) distanța maximă în secțiunea transversală dintre ramurile verticale ale
etrierilor perimetrali sau interiori sau ale agrafelor, măsurată în direcția orizontală
perpendiculară pe axul grinzii este de 150 mm;
(eeeeee) distanța dintre etrieri, măsurată în lungul grinzii, este mai mică decât 125
mm, 6dbi, unde dbi este diametrul minim al armăturilor înclinate, și bw/2;
(ffffff) diametrul etrierilor sau agrafelor este mai mare decât 8 mm și dbi/3, unde dbi
este diametrul maxim al armăturilor înclinate;
(gggggg) pe fețele laterale ale grinzii, la toate punctele de intersecție ale barelor
longitudinale intermediare cu ramurile verticale ale etrierilor se dispun agrafe
orizontale cu rol de confinare, realizate din bare de diametru minim 8 mm cu ambele
ciocuri îndoite la 135o, care îmbracă dinspre exterior nodul realizat din barele
longitudinale și transversale ale carcasei;
(373) Pentru limitarea forțelor tăietoare care se dezvoltă în grindă sub acțiunea
cutremurului de proiectare, armăturile longitudinale ale carcaselor ortogonale se
ancorează în elementele de reazem pe o lungime egală cu 10dbl, unde dbl este
diametrul barei care se ancorează.
(374) O soluție cu caracter informativ privind grinzile armate cu carcase diagonale
este prezentată în Figura 7.1.
A-A
A

A bw

Figura 7.1 Armare cu carcase diagonale

(375) O soluție cu caracter informativ privind grinzile armate cu bare diagonale și
confinare perimetrală este prezentată în Figura 7.2.
A-A
A
0.

A bw

Figura 7.2 Armare cu bare diagonale și confinare perimetrală

7.3.2.3. Ancorarea și înnădirea armăturilor

63
(376) Pentru ancorarea și înnădirea armăturilor la clădiri proiectate pentru clasa de
ductilitate DCL, se aplică prevederile SR EN 1991-1-1.
(377) Pentru ancorarea și înnădirea armăturilor la clădiri proiectate pentru clasa de
ductilitate DCM sau DCH, se aplică prevederile P100-1 împreună cu prevederile
suplimentare date în acest paragraf.
(378) Armăturile longitudinale și transversale din grinzile de cuplare nu sunt
înnădite prin suprapunere în zonele critice.
(379) Înnădirea armăturilor se poate realiza prin dispozitive de cuplare mecanice
cap-la-cap validate prin încercări efectuate în condiții compatibile cu clasa de
ductilitate selectată. Pentru clădirile proiectate pentru clasele de ductilitate DCH și
DCM, dispozitivele de cuplare mecanice asigură curgerea barelor de armătură până la
epuizarea capacității lor de deformare la solicitări ciclic alternante, fără cedarea
îmbinării. Nu este permisă cedarea îmbinării.
(380) Armăturile diagonale sunt ancorate în elementele de reazem pentru a putea
dezvolta un efort maxim de întindere sau compresiune egal cu 1,50fyd.
(381) Armăturile longitudinale ale grinzilor armate cu carcase ortogonale sunt
ancorate în elementele de reazem pentru a putea dezvolta un efort maxim de întindere
sau compresiune egal cu 1,35fyd.

7.4. Zonele de intersecție a pereților cu diafragmele orizontale

(382) Pe grosimea planșeului, este prevăzută în perete o armare de centură, formată
din cel puțin 4 bare longitudinale.
Aria barelor longitudinale din centură contribuie la capacitatea de rezistență cerută
din rolul de diafragmă orizontală al planșeului.
(383) Aria totală a armăturilor longitudinale din centură este mai mare decât
0,008bwohsl, unde bwo este lățimea inimii peretelui și hsl este grosimea plăcii.
(384) Diametrul minim al armăturilor longitudinale din centuri este 12 mm.

7.5. Planșeele din infrastructură

(385) Grosimea plăcii planșeului de transfer, situat imediat sub zona critică a
pereților, este de minim 150 mm.
(386) La clădiri multietajate având unul sau mai multe subsoluri, plăcile de peste
subsoluri sunt armate longitudinal la ambele fețe cu plase continue.
(387) Cantitatea de armătură din fiecare plasă, pe fiecare din cele două direcții
orizontale, corespunde unui procent de armare mai mare de 0,25 % și este mai mare
de 300 mm2/m.

64
8. Structuri prefabricate

(388) Acest capitol conține prevederi cu caracter informativ privind proiectarea

structurilor cu pereți prefabricați din beton.
(389) La proiectarea structurilor cu pereți prefabricați din beton se utilizează
prevederile reglementărilor tehnice în construcții specifice, împreună cu prevederile
suplimentare date în acest capitol.
(390) În acest capitol se dau prevederi pentru cazul specific al proiectării structurilor
cu pereți prefabricați din beton armat.
(391) Proiectarea de arhitectură, a izolațiilor termice și fonice, sau proiectarea
tehnologiei de execuție pentru structurile/elementele prefabricate nu fac obiectul
acestei reglementări tehnice.
(392) Prin măsurile de alcătuire a elementelor prefabricate și a îmbinărilor dintre
acestea se urmărește obținerea unei comportări structurale similare cu cea a
structurilor cu pereți din beton monolit.
(393) Regulile generale de alcătuire a structurilor cu pereți din elemente
prefabricate, privind configurația structurii, forma pereților și modul de dispunere în
plan, sunt cele indicate la capitolul 3..
(394) Planșeul realizat din panouri prefabricate, va fi astfel conceput încât să se
asigure comportarea lui ca diafragmă practic infinit rigidă și rezistentă în planul ei.

8.1. Alcătuirea panourilor

(395) Elementele prefabricate care alcătuiesc structura clădirii sunt realizate sub
formă de elemente plane - panouri mari. În funcție de forma concretă a pereților, de
tehnologia de execuție și de mijloacele de ridicare și transport de care se dispune, se
pot adopta și forme spațiale sau de bară a unora din elementele prefabricate.
(396) Forma elementelor prefabricate rezultă prin secționarea pereților prin tăieturi
orizontale (Figura 8.1, a) sau prin tăieturi orizontale și verticale (Figura 8.1, b și c).

Figura 8.1 Forma elementelor prefabricate

(397) Elementele prefabricate se realizează din beton de clasă minimă C25/30.
(398) Panourile de pereți interiori au grosimea mai mare de 140 mm, pentru clădirile
cu maxim 5 niveluri, sau mai mare de 160 mm, pentru clădirile cu mai mult de 5
niveluri.

65
(399) Panourile de pereți exteriori vor fi, de regulă, alcătuite din 3 straturi și anume:
- un strat interior de rezistență din beton a cărui grosime minimă poate fi cu 20 mm
mai mică decât cea indicată pentru pereții interiori și este corelată cu numărul,
poziția și natura elementelor de legătură (nervuri de beton armat sau/și agrafe) cu
stratul exterior;
- un strat termoizolator intermediar, realizat, de regulă, dintr-un material rigid
(polistiren celular, vată minerală etc.), dimensionat pe baza calculului
termotehnic;
- un strat exterior de protecție, din beton armat, în grosime de minimum 60 mm.
(400) Nervurile de legătură dintre straturile interior și exterior se execută cu grosime
între 40 și 60 mm. Poziția și numărul nervurilor se vor stabili în funcție de
dimensiunile și forma panoului și a golurilor, de valoarea eforturilor, de modul de
execuție și de necesitatea de a reduce la minim punțile termice.
(401) Panourile de planșeu au grosimea stabilită pe criterii de rezistență, rigiditate și
izolare fonică, dar nu mai mică decât 120 mm.
(402) În funcție de forma și dimensiunile încăperilor, de vecinătatea cu logii și
balcoane și de dispunerea pereților, panourile se pot rezema pe 4, 3 sau chiar 2 laturi.
(403) Panourile de balcon se realizează, de regulă, prin scoaterea în consolă a
panourilor de planșeu.
(404) Armarea panourilor se realizează de preferință sub formă de plase și carcase
sudate.
(405) Armarea inimii pereților se va realiza din două plase, care vor respecta
condițiile de armare minimă pentru armăturile longitudinale și transversale date în
capitolul 7..
(406) Pe conturul panourilor se prevede o armătură de bordare, alcătuită din bare
izolate sau carcase sudate, în vederea preluării solicitărilor care apar în timpul fazelor
de manipulare, transport și montaj. La panourile cu goluri de uși, pentru a micșora
eforturile care apar în grinzile de cuplare în aceste faze, la partea inferioară a golurilor
se prevăd dispozitive speciale recuperabile de rigidizare provizorie.
(407) Golurile de uși și de ferestre sunt bordate cu bare izolate sau carcase, având
dimensiunile în funcție de eforturile panoului. Se recomandă armarea suplimentară a
colțurilor intrânde cu bare înclinate, cu rol în reducerea fisurării, în special la
manipularea panourilor.
(408) Grinzile de cuplare se vor arma conform prevederilor de la 7.3.. Dacă se
urmărește conlucrarea cu centura, etrierii grinzilor se vor dimensiona și pentru rolul
de conectori.
(409) Barele verticale necesare rezultate din calculul de încovoiere cu efort axial, de
compresiune sau de întindere, și care nu se pot dispune în monolitizările verticale, se
dispun cât mai aproape de marginile panourilor. În cazul panourilor cu goluri de uși,
barele verticale ale armăturii continue se vor plasa în imediata apropiere a golului.
Acoperirea minimă a acestor armături este de 50 mm.
(410) Armăturile scoase din panou sub formă de mustăți drepte sau sub formă de
bucle se vor dispune la interiorul celor două plase de armare a inimii pereților. În
cazul armăturilor realizate sub formă de bucle de diametru relativ mare, se vor lua
66
măsuri de asigurare a unui ancoraj corespunzător prin prevederea a 2-3 bare
transversale sudate (Figura 8.2).

Figura 8.2 Detalierea mustăților

(411) Atât mustățile care pătrund în îmbinările verticale, cât și mustățile prin care se
asigură continuitatea armăturilor verticale intermediare, trebuie plasate centric pentru
o transmitere directă, fară excentricitate, a eforturilor de întindere. Pentru aceasta este
necesar să se prevadă dispozitive și armături suplimentare pentru a asigura poziția
mustăților pe durata betonării și a transportului.

8.2. Îmbinările structurilor cu pereți din elemente prefabricate de beton armat

(412) Prin modul de realizare, îmbinările dintre elementele prefabricate care
alcătuiesc pereții structurali trebuie să le asigure acestora o comportare similară cu cea
a pereților monoliți, sub aspectul rigidității și al capacității de rezistență și de
ductilitate.
(413) În cazul proiectării pentru clasele DCH și DCM se vor realiza îmbinări umede
de beton armat.
(414) După poziția lor în structură și după rolul lor structural, îmbinările pereților se
clasifică în două categorii:
- îmbinări verticale, care asigură legăturile orizontale de continuitate, după caz,
între panourile adiacente, între panouri și bulbi etc;
- îmbinări orizontale, sub formă de centuri turnate în spațiile orizontale între
panouri, care asigură legătura verticală între panouri și, în același timp, legătura
între pereții prefabricați și planșeul prefabricat.
(415) La alcătuirea îmbinărilor se vor avea în vedere următoarele principii:
(hhhhhh) Prin dimensionarea elementelor de îmbinare se realizează o comportare
a îmbinărilor în domeniul elastic de comportare pentru solicitarea de lunecare. Pentru
aceasta, îmbinările vor avea un grad superior de asigurare (cedarea lor corespunde
unor forțe orizontale mai mari față de alte secțiuni și alte eforturi);
(iiiiii) Forțele de compresiune se transmit de la panou la panou, prin contact
nemijlocit, prin intermediul betonului din îmbinări;
(jjjjjj) Forțele de întindere se transmit exclusiv prin armăturile înnădite prin diferite
procedee: sudură, petrecere prin bucle petrecute;
(kkkkkk) Forțele de lunecare între panouri se transmit prin alveole, praguri
(dinți), armături care traversează îmbinarea și care sunt corespunzător ancorate. Prin

67
întinderea acestor armături se creează, în beton, un efect de diagonală comprimată sau
un efect echivalent de frecare pe suprafața de separație între betoane de vârste diferite;
(llllll) Transmiterea eforturilor normale și tangențiale se va face cât mai uniform
distribuit, pentru a evita concentrarea de eforturi în anumite zone;
(mmmmmm) Alegerea gabaritelor elementelor de îmbinare (secțiunile stâlpilor și
centurilor) are în vedere crearea spațiilor necesare pentru montarea și înnădirea
armăturilor, precum și betonarea și compactarea a betonului în condiții
corespunzătoare.
(416) Îmbinările dintre panouri, atât cele verticale cât și cele orizontale, vor fi
obligatoriu de tip deschis, pentru a permite controlul vizual al calității betonului
turnat.

8.2.1. Îmbinările verticale ale panourilor

(417) Fețele laterale ale îmbinărilor verticale ale panourilor vor fi profilate sub
forma de dinți, având de regulă configurația din Figura 8.1.

Figura 8.1 Detaliu îmbinare verticală

(418) Se recomandă ca raportul h/d între dimensiunile dinților să fie mai mic de 8,
iar unghiul  să nu depășească 300.
(419) Lungimea totală a secțiunilor de forfecare a dinților (Σhd) va fi circa jumătate
din înălțimea panoului.
(420) Mustățile orizontale se pot realiza cu bare drepte, în care caz poziția lor este la
jumătatea grosimii peretelui, iar înnădirea lor se face prin sudură, sau sub formă de
bucle petrecute ca în Figura 8.2 (a) și (b) (soluție recomandabilă).

68
 Figura 8.2 Detaliu îmbinare cu bucle
(421) Numărul legăturilor de armătură pe înălțimea unui etaj va fi minim 5.
Armăturile sub formă de mustăți se vor lăsa din intrândurile dintre dinți (alveole).
(422) În cazul mustăților sub formă de bucle de tip semicircular, se vor respecta
condițiile privind raza minimă de curbură prescrisă în SR EN 1992-1-1 și Anexa
Națională, condiții care stabilesc și diametrul maxim al buclei.
(423) Zonele de îmbinare verticală vor fi alcătuite după regulile de alcătuire a
intersecțiilor de pereți, prevăzându-se etrieri suplimentari între bucle.
(424) Diametrul minim al etrierilor, care pot fi rectangulari sau cu forme ce
urmăresc forma buclelor va fi 6 mm. Distanța maximă între legăturile transversale ale
barelor verticale va fi 10dbL.

8.2.2. Îmbinările orizontale ale panourilor

(425) La fețele superioare și inferioare ale panourilor de pereți se pot adopta
alveole (amprente) pe adâncimi de 20-25 mm sau chiar suprafețe plane cu rugozitate
sporită.
(426) Îmbinările se alcătuiesc sub forma unor centuri continue având, de regulă, o
înălțime egală cu grosimea panourilor de planșeu.
(427) Panourile de planșeu vor avea dimensiunile egale cu lumina deschiderilor între
pereți, mai puțin 150 mm (Figura 8.1). Ele se vor monta provizoriu pe popi sau cricuri
de perete, juguri etc.

69
 Figura 8.1 Îmbinări planșeu-perete
(428) Se admite rezemarea panourilor de planșeu pe peretele inferior prin
intermediul unor bucle întărite. Se recomandă ca fețele laterale ale panourilor de
planșeu să fie realizate cu o ușoară înclinare față de verticală de cca. 100 (Figura 8.2).

Figura 8.2 Panou de planșeu

(429) Rezemarea panourilor de pereți pe îmbinarea orizontală se poate realiza în
două moduri:
- pe un strat de mortar vârtos matat sub panou într-un spațiu de 15-20 mm deasupra
centurii, realizat prin montarea corespunzătoare a panoului pe calaje;
- direct pe betonul din centură, turnat după montarea pereților de deasupra
(subbetonare).
(430) Întrucât al doilea procedeu este preferabil, se recomandă ca în acest caz
marginea inferioară a panoului de perete să fie înecată 20-30 mm în grosimea centurii.
(431) Armăturile verticale din panouri cu rol de conectori și armătura de rezistență
intermediară de încovoiere se realizează, de regulă, din bare mai puține și cu diametru
mai mare (14mm), care se înnădesc prin sudură în nișe special prevăzute la partea
inferioară a panourilor de perete, cu dimensiuni corelate cu lungimile necesare
înnădirii. Se va urmări, prin modul de realizare a detaliilor de înnădire, în special prin
modul de dispunere a ecliselor, transmiterea centrică, fără devieri, a eforturilor de
întindere din armături.
(432) Se admit și alte soluții de realizare a armăturilor verticale care traversează
îmbinarea orizontală, precum, de exemplu, soluția cu bucle petrecute, dacă acestea
satisfac condițiile structurale privind transmiterea eforturilor ce le revin și dacă permit
o execuție simplă și sigură.
(433) Armătura longitudinală a centurii se va realiza cu cel puțin două bare și va
îndeplini condițiile specificate la 7.2.4. referitoare la modul de ancorare a acestora.
70
(434) Armătura transversală a centurilor este realizată de mustățile din panourile de
planșeu, alcătuite, de regulă, sub formă de bucle și, după caz, de etrieri suplimentari
cu diametrul minim de 6 mm.

71