Ghid Proiectare Cladiri Cu Pereti BCA

GHID DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE PENTRU B.C.A.
GHID PENTRU PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU

PEREŢI DIN ZIDĂRIE CU ELEMENTE DIN
B.C.A.
FABRICATE LA SC MACON SRL DEVA
1
Echipa de elaborare :
Prof.univ.dr.ing. Dorina Isopescu
Drd. ing. Iulian Astanei
Drepturile de autor aparţin S.C. MACON S.R.L. Deva
2
CUPRINS
Pagina
CUPRINS
1. GENERALITĂŢI 8
1.1. Obiectul ghidului 8
1.2. Referinţe normative 13
1.3. Termeni şi definiţii 18
1.3.1. Tipuri de zidării 18
1.3.2. Elemente pentru zidărie 18
1.3.3. Mortare 19
1.3.4. Pereţi din zidărie 19
1.4. Notaţii, unităţi de măsură în Sistemul Internaţional (SI) 20
1.4.1. Notaţii 20
1.4.2. Unităţi de măsură 26
2. BAZELE PROIECTĂRII 27
2.1. Cerinţe de bază 27
2.2. Variabile de bază 28
2.3. Verificare prin metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă 28
2.3.1. Valori de calcul (proiectare) ale proprietăţilor materialelor 29
2.3.2. Combinarea acţiunilor 30
2.3.2.1. Gruparea efectelor structurale ale acţiunilor, pentru 30
verificarea structurilor la stări limită ultime (SLU)
2.3.2.2. Gruparea efectelor structurale ale acţiunilor, pentru 32
verificarea structurilor la stări limită de serviciu (SLS)
2.3.3. Stări limită 33
2.3.3.1. Stări limită ultime (SLU) 33
2.3.3.2. Stări limită de serviciu (SLS) 34
3. MATERIALE 35
3.1. Elemente pentru zidărie 35
3.1.1. Proprietăţile elementelor pentru zidărie: rezistenţa la 36
compresiune standardizată, fb
3.2. Mortar 38
3.2.1. Tipuri de mortar pentru zidărie 38
3.2.2. Proprietăţile mortarelor: rezistenţa la compresiune, aderenţa 39
între elemente şi mortar
3.3. Betonul elementelor de confinare 41
3.3.1. Generalităţi 41
3.3.2. Specificaţii pentru betonul elementelor de confinare 41
3.4. Armătură pentru rosturi şi elemente de confinare 42
3.4.2. Proprietăţile oţelurilor pentru armături şi ale armăturilor 42
prefabricate (plase) pentru rosturile de aşezare
3.4.3. Alte materiale pentru armarea zidăriei 43
3.5. Proprietăţile mecanice ale zidăriei cu elemente din B.C.A.- 43
3.5.1. Rezistenţa la compresiune a zidăriei 43
3.5.1.1. Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei 43
3.5.1.2. Valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a 45
zidăriei 46
3.5.2. Rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei 47
3.5.2.1. Rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei 47
3
3.5.2.2. Valoarea de proiectare a rezistenţei la forfecare a 48

zidăriei
3.5.3. Rezistenţa la întindere din încovoiere a zidăriei 48
3.5.3.1. Rezistenţa caracteristică la întindere din încovoiere a 48
zidăriei
3.5.3.2. Rezistenţele de proiectare la întindere din încovoiere 50
3.6. Rezistenţa caracteristică de aderenţă a armăturilor 50
3.7. Proprietăţile de deformaţie ale zidăriei 51
3.7.1. Relaţia efort unitar - deformaţie specifică 51
3.7.2. Modulii de elasticitate longitudinal şi transversal 52
3.7.3. Curgere lentă, contracţie/umflare din umiditate şi dilatare 53
termică
3.8. Componente auxiliare 54
3.8.1. Straturi de rupere a capilarităţii, eclise, ancore şi console, 54
buiandrugi prefabricaţi
4. DURABILITATE 54
4.1. Generalităţi 54
4.2. Clasificarea condiţiilor de mediu 55
4.2.1. Condiţii de microclimat de expunere 55
4.3. Durabilitatea componentelor zidăriei 55
4.3.1. Elemente pentru zidărie din B.C.A.- 55
4.3.2. Mortare 56
4.3.3. Oţel pentru armături 56
4.3.4. Betoane 59
4.3.5. Straturi de rupere a capilarităţii 59
4.3.6. Elemente de legătură pentru pereţi 59
4.3.7. Eclise, scoabe și corniere 59
4.4. Durabilitatea zidăriei aflată sub nivelul terenului 59
5. CALCULUL CLĂDIRILOR CU PEREȚI STRUCTURALI DIN 60
ZIDĂRIE CU ELEMENTE DIN B.C.A.-
5.1. Principii generale de calcul 60
5.2. Proiectarea preliminară a clădirilor cu pereţi structurali din zidărie 61
5.2.1. Prevederi generale 61
5.2.2. Alegerea tipului de zidărie 67
5.2.2.1. Zidăria nearmată (ZNA) 67
5.2.2.2. Zidăria armată(ZC, ZC+AR, ZIA) 68
5.2.3. Proiectarea preliminară a subansamblurilor structurale 69
orizontale (planşee, şarpantă)
5.2.4. Factori de comportare q 70
5.2.5. Prevederi constructive 72
5.3. Calculul structurilor din zidărie de B.C.A.- la încărcări verticale 77
5.3.1. Modelul de calcul pentru încărcări verticale 77
5.3.2. Metode de calcul pentru încărcări verticale 78
5.3.3. Determinarea excentricităţilor de aplicare a încărcărilor 80
verticale
5.3.3.1. Excentricităţi provenite din alcătuirea structurii 80
5.3.3.2. Excentricităţi datorate imperfecţiunilor de execuţie
(excentricitate accidentală) 80
5.3.3.3. Excentricitatea datorată momentelor încovoietoare
produse de forţele orizontale perpendiculare pe planul 81
peretelui
5.4. Calculul structurilor din zidărie de B.C.A.- la încărcări orizontale 81
4
5.4.1. Modelul de calcul pentru încărcări orizontale 81

5.4.2. Metode de calcul pentru încărcări orizontale 84
5.4.3. Calculul forţelor seismice orizontale pentru ansamblul clădirii 84
5.4.4. Calculul eforturilor secţionale în pereţii structurali 85
5.4.5. Calculul deformaţiilor şi deplasărilor laterale în planul
peretelui 86
5.5. Calculul pereţilor structurali şi nestructurali din zidărie de B.C.A.- 87
la încărcări orizontale perpendiculare pe planul peretelui
5.5.1. Modele de calcul pentru încărcări perpendiculare pe planul 87
peretelui
5.5.2. Metode de calcul pentru încărcări perpendiculare pe planul 88
peretelui
5.6. Calculul rezistenţei de proiectare a pereţilor structurali din zidărie 89
de B.C.A.-
5.6.1. Condiţii generale de calcul 89
5.6.2. Rezistenţele zidăriei nearmate (ZNA) 91
5.6.2.1. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZNA) la forţă axială 91
5.6.2.1.1. Determinarea coeficientului de reducere a 91
rezistenţei i
5.6.2.1.2. Determinarea coeficientului de reducere a 92
rezistenţei m
5.6.2.1.3. Determinarea înălţimii efective a peretelui (hef) 93
5.6.2.2. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZNA) la forţă axială
şi încovoiere în planul median a pereţilor 95
5.6.2.3. Rezistenţa de proiectare a pereţilor(ZNA) la forţă
tăietoare 96
5.6.3. Rezistenţele zidăriei confinate (ZC, ZC+AR) 97
5.6.3.1. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC, ZC+AR) la forţă 97
axială
5.6.3.2. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC, ZC+AR) la forţă
axială şi încovoiere în planul median 98
tăietoare 100
5.6.3.3.1. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC) la forţă 100
tăietoare
5.6.3.3.2. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC+AR) la 101
forţă tăietoare
5.6.3.4. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC, ZC+AR) la 102
lunecare verticală
5.6.4. Rezistenţele zidăriei cu inimă armată (ZIA) 102
5.6.4.1. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZIA) la forţă axială 102
şi încovoiere în planul median
5.6.4.2. Rezistenţa pereţilor (ZIA) la forţă tăietoare 103
5.6.5. Rezistenţele zidăriei înrămată în cadre (ZIC) 104
5.7. Verificarea siguranţei construcţiilor din zidărie de B.C.A.- 105
5.7.2. Verificarea pereţilor la stări limită 105
5.7.2.1. Verificare la SLU 105
5.7.2.2 Verificare la SLS 106
5.8. Exemple de calcul pentru clădiri cu pereţi din B.C.A.- 106
5.8.1. Clădire P+1E din zidărie nearmată (ZNA) cu elemente din 106
B.C.A.-
5
5.8.2. Clădire P+2E din zidărie confinată (ZC) cu elemente dn B.C.A 123
-
5.8.3. Scheme logice pentru proiectare clădiri cu pereţi din 135

elemente de B.C.A.-
6. PREVEDERI CONSTRUCTIVE PENTRU CLĂDIRI DIN 137
ZIDĂRIE CU ELEMENTE DIN B.C.A.-
6.1. Prevederi şi detalii constructive privind suprastructura - 137
exemplificări
6.1.1. Prevederi specifice pentru construcţii cu pereţi structurali de
zidărie nearmată (ZNA) 138
zidărie confinată (ZC) 140
zidărie cu inimă armată (ZIA) 145
6.2. Prevederi şi detalii constructive privind infrastructura – 145
exemplificări
6.3. Prevederi şi detalii constructive pentru pereţi nestructurali din 147
zidărie - exemplificări
6.4. Prevederi specifice pentru calcane, timpane şi alte elemente 148
constructive de mobilare
7. PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU PEREȚI DIN B.C.A.- 150
PENTRU CERINȚA ESENȚIALĂ DE IZOLARE TERMICĂ,
HIDROFUGĂ ȘI ECONOMIA DE ENERGIE. EXEMPLIFICĂRI.
7.1. Proiectarea clădirilor din B.C.A.- pentru cerinţa esenţială de 150
izolare termică
7.1.1. Verificarea coeficientului global de izolare termică la clădiri de 150
locuit
7.1.1.1 Exemplificarea I 155
7.1.2. Verificarea la condens a clădirii 155
7.1.2.1. Verificarea la condens superficial ( suprafaţa interioară a
elementelor de anvelopă) 155
7.1.2.2. Exemplificarea II 156
7.1.2.3. Verificarea la condens in interiorul elementelor anvelopei 157
izolare hidrofugă
economie de energie
7.3.1. Bilanţul energetic al clădirii 163
7.3.2. Sarcina de încălzire 163
7.3.3. Consumul anual de energie pentru încălzire 164
7.3.4. Sarcina termică şi consumul anual de căldură 164
8. PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU PEREȚI DIN B.C.A.- 166
PENTRU CERINȚELE ESENȚIALE DE SIGURANȚĂ ÎN
EXPLOATARE, SIGURANȚĂ LA FOC, IGIENĂ, SĂNĂTATEA
OAMENILOR, REFACEREA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ȘI
PROTECȚIE ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI. EXEMPLIFICĂRI.
8.1. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru cerinţele
esenţiale de siguranţă în exploatare 166
8.1.1. Proiectarea duratei de exploatare și durabilitatea 166
8.1.2. Condiţii tehnice asociate cerinţelor esenţiale de siguranţă în 166
exploatare
8.1.2.1. Mecanismul de disipare a energiei seismice 166
6
8.1.2.2. Condiţia de rezistenţă 167

8.1.2.3. Condiţia de stabilitate 167
8.1.2.4. Condiţia de rigiditate 168
8.1.2.5. Condiţia de ductilitate 168
8.2. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru siguranţă la foc 169
8.2.1. Risc la incendiu 169
8.3. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru igienă și 172
sănătatea oamenilor
8.4. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru refacerea și 173
protecţia mediului
8.5. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru protecţie 175
împotriva zgomotului
9. FINISAJE SPECIFICE PENTRU PEREȚI DIN B.C.A.- 177
EXEMPLIFICĂRI.
9.1. Generalităţi 177
9.2. Tencuieli 178
9.2.1. Clasificarea tencuielilor 178
9.2.2. Reţete orientative pentru mortarul de tencuială 181
9.2.3. Operaţiuni pregătitoare execuţiei tencuielilor 182
9.3. Placaje 182
9.4. Zugrăveli, vopsitorii 185
9.5. Tapete 186
9.6. Tâmplărie 187
7
1.GENERALITĂŢI
1.1. Obiectul ghidului
Obiectul prezentului ghid "GHID PENTRU PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU

PEREȚI DIN ZIDĂRIE CU ELEMENTE DIN B.C.A." îl reprezintă realizarea unei
documentaţii care să vină în ajutorul proiectantului și utilizatorului de blocuri din
beton celular autoclavizat, B.C.A.- , produse de firma S.C. MACON S.R.L. din
DEVA.
Beton celular autoclavizat, B.C.A., este un material pentru construcţii cu o
structură poroasă, obţinut dintr-un amestec de nisip, ciment, var, ghips, apa si
generator de gaze. Produsele din B.C.A. sunt supuse unui tratament termic în
autoclavă la presiune și temperatură ridicată, Fig. 1.1. Acestea sunt caracterizate
prin greutate volumetrică mică, rezistenţă mecanică bună la compresiune,
întindere și înconvoiere, capacităţi izolante termice și fonice de exceptie.
Fig. 1.1. Elemente de B.C.A.-

Ghidul de proiectare va putea fi utilizat pentru proiectarea clădirilor civile,
industriale şi agrozootehnice sau ale părţilor acestora, realizate cu pereţi
structurali din zidărie cu elemente din beton celular autoclavizat. Prevederile
ghidului sunt extrase din reglementările tehnice în vigoare în domeniul
construcţiilor civile, industriale și agricole la data elaborării ghidului și, în
consecinţă, "Ghid pentru proiectarea clădirilor cu pereţi din zidărie cu
elemente din B.C.A." nu înlocuiește reglementările tehnice aprobate
legal.
Proiectantul de structuri din zidărie cu elemente din B.C.A.- este obligat
să verifice corespondenţa cu prevederile reglementărilor legale în
vigoare la data proiectării, și acolo unde valorile parametrilor folosiţi
pentru proiectare sunt diferiţi, va utiliza valorile precizate în
reglementările tehnice legale în vigoare.
Prevederile Ghidului de proiectare se pot utiliza numai structurilor realizate cu
elemente pentru zidărie din B.C.A.- şi/sau cu mortare, din ţară sau din import,
care sunt conforme cu normele europene asimilate ca norme naţionale (SR EN)
sau cu alte norme din România privitoare la condiţiile de calitate şi/sau la
caracteristicile mecanice (inclusiv cerinţele de durabilitate)
Proiectarea clădirilor cu pereţi structurali şi nestructurali din zidărie cu elemente
din B.C.A.- şi cu panouri de zidărie înrămată în cadre de beton armat/oţel va
8
urmări satisfacerea tuturor cerinţelor (obiectivelor) investitorilor şi ale societăţii,

în condiţiile specifice de mediu natural şi construit, ale amplasamentului, pe toată
durata de exploatare prevăzută prin tema de proiectare şi în limitele unui efort
tehnic şi economic rezonabil pentru categoria de importanţă a clădirii.
În condiţiile naturale specifice teritoriului României, satisfacerea cerinţei de
"rezistenţă şi stabilitate" pentru clădirile cu structuri din zidărie si pentru toate
părţile/elementele de construcţie din zidărie, depinde, în principal, de răspunsul la
acţiunea seismică (performanţa seismică). Din acest motiv, prevederile
prezentului Ghid sunt orientative și se completează cu prevederile
reglementărilor tehnice și a specificaţiilor tehnice în vigoare, cu prevederi de
proiectare detaliate, necesare pentru realizarea nivelurilor de rezistenţă şi
stabilitate și performanţă seismică prevăzute de acesta.
Răspunderea pentru realizarea și menţinerea, pe întreaga durată de existenţă, a

unor construcţii de calitate corespunzătoare, precum și pentru îndeplinirea
obligaţiilor stabilite prin procedurile și regulamentele elaborate potrivit
prevederilor legale, revine factorilor care participă la conceperea, realizarea,
exploatarea și postutilizarea acestora.
Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii și furnizorii de
materiale și produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu
execuţia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund
potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei pe toată
durata de existenţă a construcţiei, rezultate din nerespectarea normelor de
proiectare și de execuţie în vigoare la data realizării ei.
Proiectanţii de construcţii răspund, conform reglementărilor legale, de îndeplinirea
următoarelor obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor:
 precizarea prin proiect a categoriei de importanţă a construcţiei;
 asigurarea prin proiecte și detalii de execuţie a nivelului de calitate

corespunzător cerinţelor, cu respectarea reglementărilor tehnice și a
clauzelor contractuale;
 prezentarea proiectelor elaborate în faţa specialiștilor verificatori de proiecte

atestaţi, stabiliţi de către investitor, precum și soluţionarea neconformităţilor
și neconcordanţelor semnalate;
 elaborarea caietelor de sarcini, a instrucţiunilor tehnice privind execuţia

lucrărilor, exploatarea, întreţinerea și reparaţiile, precum și, după caz, a
proiectelor de urmărire privind comportarea în timp a construcţiilor.
Documentaţia privind postutilizarea construcţiilor se efectuează numai la
solicitarea proprietarului;
 stabilirea, prin proiect, a fazelor de execuţie determinate pentru lucrările

aferente cerinţelor și participarea pe șantier la verificările de calitate legate
de acestea;
9
 stabilirea modului de tratare a defectelor apărute în execuţie, din vina

proiectantului, la construcţiile la care trebuie să asigure nivelul de calitate
corespunzător cerinţelor, precum și urmărirea aplicării pe șantier a soluţiilor
adoptate, după însușirea acestora de către specialiștii verificatori de proiecte
atestaţi, la cererea investitorului;
 participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei și la recepţia lucrărilor

executate.
Proiectarea clădirilor cu structuri din zidărie şi a tuturor părţilor/elementelor de

construcţie din zidărie cu elemente din B.C.A., pe teritoriul României, pentru
cerinţa de "rezistenţă si stabilitate" se va face în conformitate cu principiile şi
regulile generale date în reglementările tehnice naţionale (Coduri, Normative,
Specificaţii tehnice) care implementează la nivel naţional prevederile standardelor
SR EN - 1990, SR EN - 1991, SR EN – 1992, SR EN – 1996, SR EN – 1998
precum și a celor incidente pentru părţi sau subpărţi structurale ale clădirilor.
Nivelurile de siguranţă rezultate din calculul şi din prevederile constructive
prezentate în acest Ghid constituie niveluri minime de calitate în sensul Legii
nr.10/1995 privind calitatea în construcţii cu modificările şi completările
ulterioare. La solicitarea investitorului, prin tema de proiectare, proiectantul poate
adopta măsuri suplimentare pentru obţinerea unor niveluri de asigurare
superioare. Se recomandă ca aceste măsuri să fie adoptate pe baza unei analize
de tip "cost-beneficiu" care să ţină seama de costul total probabil al construcţiei
pe durata de exploatare prevăzută prin tema de proiectare.
Prevederile prezentului Ghid referitoare la proiectare clădirilor cu structuri din
zidărie şi a tuturor părţilor/elementelor de construcţie din zidărie se pot utiliza
numai pentru clădirile civile, industriale si agrozootehnice enumerate în
continuare. În cazul clădirilor cu alcătuiri neuzuale sau care sunt destinate unor
funcţiuni speciale, prevederile Ghidului nu se aplică. În această categorie se vor
încadra: arcele, coşurile de fum, zidurile de sprijin, rezervoarele, etc.
În general, conform normelor de proiectare, structurile cu pereţi din zidărie, cu
elemente de orice tip, sunt folosite în mod curent pentru:
 clădiri etajate cu înălţime până la P+4E inclusiv: locuinţe, alte clădiri cu
funcţiuni similare (hoteluri, moteluri, cămine, internate, creşe,etc.), clădiri
pentru învăţământ şi ocrotirea sănătăţii, alte tipuri de clădiri social-culturale
care nu necesită spaţii libere mari si care au funcţiuni în general fixe (nu
sunt susceptibile de a suferi transformări majore în timpul exploatării);
 clădiri tip hală cu deschideri şi înălţimi moderate (de regulă, cu deschideri

maxime de 9.00 la 15.00 m şi înălţimi de 6.00 la 8.00 m) pentru săli de
gimnastică, ateliere, depozite, clădiri agrozootehnice, etc.
Prevederile Ghidului se pot utiliza numai pentru structuri şi părţi/elemente de

construcţie din zidărie realizate cu elemente pentru zidărie din beton celular
10
autoclavizat, B.C.A.- , şi/sau cu mortare, produse în ţară sau din import, care
îndeplinesc următoarele două condiţii:
 sunt conforme cu normele europene asimilate ca norme naţionale (SR EN) şi
cu Anexele Naţionale la acestea, sau cu alte norme din România privitoare
la condiţiile de calitate şi/sau la caracteristicile mecanice (inclusiv cerinţele
de durabilitate); conformitatea cu normele europene este recunoscută prin
existenţa marcajului CE;
 satisfac cerinţele specifice pentru zidăriile date în Codul CR 6, în SR EN
1996-1-1, SR EN 1998-1, P100-1/2006, precum şi prevederile din proiectul
Codului P100-1/2012.
Prevederile Ghidului se pot utiliza numai dacă condiţiile de calitate şi valorile

caracteristicilor mecanice de rezistenţă şi deformabilitate ale materialelor
componente şi ale zidăriilor realizate cu acestea sunt stabilite din următoarelor
categorii de informaţii:
 încercări efectuate de producător, conform cerinţelor standardelor SR EN
771-4;
 informaţii existente în baza de date naţională, actualizate pe baza testelor
efectuate conform standardelor europene adoptate în România (SR EN);
 date relevante din agrementele tehnice eliberate de autorităţile desemnate
pe baza testelor efectuate conform standardelor europene.
Produsele pentru construcţii se pot încorpora în construcţii numai în

condiţiile în care îndeplinesc cerinţele legale de introducere pe piaţă şi
prin caracteristicile şi performanţele tehnice înscrise în documentele
legale şi comerciale însoţitoare, dovedesc că sunt adecvate pentru
utilizările respective. Înlocuirea produselor pentru construcţii prevăzute
în proiectele de execuţie autorizate cu altele, echivalente cerinţelor de
calitate prevăzute în proiect, se poate face numai pe baza soluţiilor
stabilite în acest scop de proiectant, precum şi cu acordul investitorului.
Pentru proiectarea părţilor de construcţie din alte materiale (beton armat, metal,
lemn) se vor folosi reglementările specifice.
Pentru proiectarea infrastructurii clădirilor (fundaţiilor), prevederile Ghidului vor fi
completate cu prevederile reglementărilor specifice privitoare la alcătuirea de
ansamblu, la dimensionarea şi la detalierea constructivă a clădirilor din zidărie şi
a elementelor specifice ale acestora.
Pentru aplicarea corectă a prevederilor Ghidului, având în vedere
permananta actualizare a reglementărilor tehnice naţionale pe baza
studiilor și cercetărilor, atunci când sunt precizate valori limită multiple
pentru situaţii de încărcare specifice diverse, proiectantul va alege
valoarea limită din reglementarea tehnică naţională în vigoare, care
răspunde acoperitor la toate situaţiile de încărcare specifice diverse.
Prevederile Ghidului au în vedere următoarele definiţii pentru elementele pentru
zidărie din B.C.A.:
11
 Valoare declarată : valoarea unei caracteristici a elementului (de exemplu,

rezistenţa medie la compresiune) pe care producătorul are convingerea că o
poate atinge având în vedere precizia încercărilor şi variabilitatea procesului
de producţie.
 Rezistenţa medie a elementului pentru o anumita stare de solicitare:

media aritmetică a rezistenţelor elementelor pentru starea de solicitare
considerată.
 Rezistenţa caracteristică a elementului: rezistenţa corespunzătoare

fractilului de 5% al distribuţiei statistice a rezistenţei.
 Rezistenţa standardizată a elementului : rezistenţa elementelor pentru

zidărie transformată în rezistenţa echivalentă a unui element "uscat în aer"
cu lăţimea de 100 mm şi înălţimea de 100 mm.
 Element pentru zidărie categoria I: element pentru zidărie pentru care

probabilitatea de a nu atinge rezistenţa medie/caracteristică la compresiune
declarată este ≤ 5%.
 Element pentru zidărie categoria II: element pentru zidărie care nu

îndeplineste nivelul de încredere al elementelor pentru zidărie categoria I.
Prevederile Ghidului vor fi aplicate numai următoarelor tipuri de pereţi din

zidărie:
 Perete structural: perete destinat să reziste forţelor verticale şi orizontale
care acţionează, în principal, în planul său.
 Perete înrămat: perete înglobat într-un cadru de beton armat/oţel, care

nu face parte din structura principală dar care, în anumite condiţii,
contribuie la rigiditatea laterală a clădirii şi la disiparea energiei seismice.
Acest tip de perete va fi proiectat pentru a prelua solicitările provenite din:
 interacţiunea cu cadrul în situaţia de proiectare seismică;
 greutatea proprie;
 greutatea obiectelor suspendate;
 încărcările perpendiculare pe plan din acţiunea oamenilor, a
cutremurului şi a vântului (în cazul panourilor de faţadă).
 Perete nestructural: perete care nu face parte din structura principală a

construcţiei. Acest tip de perete poate fi suprimat fără să prejudicieze
integritatea restului structurii. Peretele nestructural va fi proiectat pentru a
prelua următoarele încărcări:
 greutatea proprie;
 greutatea obiectelor suspendate pe perete;
 încărcările perpendiculare pe plan din acţiunea oamenilor sau a
cutremurului.
12
1.2. Referinţe normative
Garanţia calităţii elementelor de zidărie din B.C.A.- este dată în cadrul

sistemului de management integrat care se aplică conform standardului SR EN
ISO 9001:2001.
Elementele de zidărie din B.C.A.- sunt realizate în conformitate cu standardele
europene armonizate în domeniu, şi anume:
SR EN 771 – 4 Specificaţii ale elementelor pentru zidărie. Partea
/ 2011 4: Elemente pentru zidărie de beton celular
autoclavizat
SR EN 771- Specificaţii ale elementelor pentru zidărie. Partea
4:2004/ 4: Elemente pentru zidărie de beton celular
A1:2005 autoclavizat
În acelaşi timp sunt valabile şi următoarele reglementări tehnice şi norme:

SR EN 1990 Bazele proiectării structurilor
SR EN 1991-1 Actiuni asupra structurilor. Partea 1-1:
Acţiuni generale, greutăţi specifice, greutăţi
proprii, încărcări utile pentru clădiri
SR EN 1992-1-1 Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-
1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
SR EN 1996-1 Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 1-
1: Reguli generale pentru construcţii de
zidărie armată şi nearmată
SR EN 1996-2 Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 2:
Proiectare, alegere materiale şi execuţie
zidărie
SR EN 1996-3 Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 3:
Metode de calcul simplificate pentru
construcţii de zidărie nearmată
SR EN 1997-1 Proiectarea geotehnica. Partea 1: Reguli
generale
SR EN 1997-2 Proiectarea geotehnică. Partea 2:
Investigarea şi încercarea
terenului
SR EN 1998-1 Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la
cutremur. Partea 1: Reguli generale, acţiuni
seismice şi reguli pentru clădiri
cutremur. Partea 3: Evaluarea şi
consolidarea construcţiilor
cutremur. Partea 4: Silozuri, rezervoare şi
conducte
cutremur. Partea 5: Fundaţii, structuri de
susţinere şi aspecte geotehnice
cutremur. Partea 6: Turnuri, piloni şi coşuri
CR 0 - 2012 Cod de proiectare. Bazele proiectării
13
construcţiilor
CR 1-1-3/2012 Evaluarea acţiunii zăpezii asupra
construcţiilor
CR 1-1-4/2012 Evaluarea actiunii vântului asupra
constructiilor
CR 6 – 2006 Cod de proiectare pentru structuri de zidarie
P100 -1/2006 Cod de proiectare seismica –Partea I.
și Pr. P100-1/2012 Prevederi de proiectare pentru clădiri
C 107/1...5 - 2005 Normativ (Ghid) privind calculul
coeficientului global de izolare termica la
cladiri de locuit. modificat prin Ordin 2513
din 22.11.2010
C 107/MC 1.5/2007 Metodologie de calcul al performanţei
energetice a clădirilor, revizuite prin ordin
1071 din 16.12.2009.
SR 1907-1 Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură
de calcul. Prescripţii de calcul.
ISO 7730/2005 Ergonomics of the thermal environment --
Analytical determination and interpretation
of thermal comfort using calculation of the
PMV and PPD indices and local thermal
comfort criteria
ISO 21931-1:2010 Durabilitate în sectorul construcţii – Cadru
pentru metode de evaluare a performanţei
de mediu a lucrărilor de construcţii – Partea
1: Clădiri
STAS 10009-88 Acustica urbană. Limite admisibile ale
nivelului de zgomot urban
SR EN 206-1:2002 Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă,
producţie şi conformitate
SR EN 206- Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă,
1:2002/A2:2005 producţie şi conformitate
SR EN 206- Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă,
1:2002/C91:2008 producţie şi conformitate
SR EN 678:1996 Determinarea densităţii aparente în stare
uscată a betonului celular autoclavizat
SR EN 679:2006 Determinarea rezistenţei la compresiune a
betonului celular autoclavizat
SR EN 680:2006 Determinarea contracţiei la uscare a
SR EN 771-4:2011 Specificaţii ale elementelor pentru zidărie.
Partea 4: Elemente pentru zidărie de beton
celular autoclavizat
SR EN 772-10:2001 Metode de încercare a elementelor pentru
zidărie. Partea 10: Determinarea
conţinutului de umiditate a elementelor
pentru zidărie de silico-calcar şi de
bet.celular autoclavizat
zidărie. Partea 11: Determinarea absorbţiei
de apă datorită acţiunii capilare a
14
elementelor pentru zidărie de beton cu

agregate, de beton celular autoclavizat, de
piatră artificială şi naturală şi a vitezei
iniţiale de absorbţie a apei a elementelor
pentru zidărie de argilă (var. EN)
SR EN 772-13 Metode de încercare a elementelor pentru
zidărie. Partea 13: Determinarea densităţii
aparente şi absolute în stare uscată a
elementelor pentru zidărie (cu excepţia
pietrei naturale)
zidărie. Partea 15: Determinarea
permeabilităţii la vaporii de apă a
elementelor pentru zidărie de beton celular
autoclavizat (B.C.A.) (var. EN)
SR EN 772-16 Metode de încercare a elementelor pentru
zidărie. Partea 16: Determinare dimensiuni
SR EN 845- Specificaţie a componentelor auxiliare
1+A1:2008 pentru zidărie. Partea 1: Agrafe, bride de
fixare, etriere suport şi console
SR EN 845-2:2004 Specificaţie a componentelor auxiliare
pentru zidărie. Partea 2: Buiandrugi
SR EN 845- Specificaţie a componentelor auxiliare
3+A1:2008 pentru zidărie. Partea 3: Plase de oţel
pentru armarea îmbinărilor orizontale
SR EN 989:2000 Determinarea comportării aderenţei dintre
armături şi betonul celular autoclavizat
printr-o încercare a aderenţei prin
împingere
SR EN 990:2003 Metode de încercare pentru verificarea
protecţiei împotriva coroziunii armăturilor
din betonul celular autoclavizat şi betonul cu
agregate uşoare cu structura deschisă
SR EN 991:2000 Determinarea dimensiunilor elementelor
armate de beton celular autoclavizat sau de
beton cu agregate uşoare cu structură
deschisă
ST 009-2011 Specificaţie tehnică privind produse din oţel
utilizate ca armături: cerinţe şi criterii de
performanţă
SR EN 998-1 Specificaţie a mortarelor pentru zidărie.
Partea 1: Mortare pentru tencuire şi
gletuire
SR EN 998-2 Specificaţie a mortarelor pentru zidărie.
Partea 2 : Mortare pentru zidărie
SR EN 1015-1 Metode de încercare a mortarelor pentru
zidărie – Partea 1: Determinarea distribuţiei
granulometrice (analiza prin cernere)
zidărie- Partea 2: Luarea probelor de mortar
din grămadă şi pregătire încercări
15
zidărie- Partea 7: Determinarea cantităţii de

aer din mortarul proaspăt
zidărie- Partea 9: Determinarea duratei de
lucrabilitate şi timpului de corecţie a
mortarului proaspăt
zidărie- Partea 10: Determinarea densităţii
aparente a mortarului întărit
zidărie- Partea 11: Determinarea rezistenţei
la încovoiere a mortarului întărit
zidărie- Partea 17: Determinarea
conţinutului de săruri solubile din mortarele
proaspete
zidărie- Partea 18: Determinarea
coeficientului de absorbţie a apei datorată
acţiunii capilare a mortarelor întărite
SR EN 1052-1 Metode de încercare a zidăriei. Partea
1:Determinarea rezistentei la compresiune
SR EN 1052-2 Metode de încercare a zidăriei. Partea 2
:Determinarea rezistentei la încovoiere
SR EN 1052-3 Metode de încercare a zidăriei. Partea 3:
Determinarea rezistenţei iniţiale la forfecare
SR EN 1052-4 Metode de încercare a zidăriei. Partea 4:
Determinarea rezistenţei la forfecare ţinând
seama de umiditatea inclusă
SR EN 1745 Zidărie şi elemente pentru zidărie – Metode
pentru determinarea valorilor termice de
calcul
SR EN 1351:2003 Determinarea rezistenţei la încovoiere a
SR EN 1352:2003 Determinarea modulului static la
compresiune a betonului celular autoclavizat
şi a betonului cu agregate uşoare cu
structură deschisă (var. EN)
SR EN 1353:2000 Determinarea conţinutului de umiditate a
SR EN 1355:2000 Determinarea deformaţiilor la compresiune
ale betonului celular autoclavizat sau ale
betonului cu agregate uşoare cu structură
deschisă
SR EN 1356:2000 Încercarea la funcţionare sub sarcină
transversală a elementelor prefabricate
armate de beton celular autoclavizat sau de
beton cu agregate uşoare cu structura
deschisă
SR EN 1737:2002 Determinarea rezistenţei la forfecare a
îmbinărilor sudate ale plaselor şi carcaselor
armate pentru elemente prefabricate
16
confecţionate din beton celular autoclavizat

sau din beton cu agregate uşoare cu
structură deschisă (var. EN)
SR EN 1738:2002 Determinarea tensiunilor din oţel în
elementele armate neîncărcate realizate din
beton celular autoclavizat (var. EN)
îmbinărilor între elementele prefabricate
realizate din beton celular autoclavizat sau
din beton cu agregate uşoare cu structură
poroasă, sub efectul forţelor din planul
elementelor
SR EN 1740:2001 Determinarea rezistenţei elementelor
prefabricate realizate din beton celular
autoclavizat sau din beton cu agregate
uşoare cu structură poroasă sub sarcină
longitudinală predominantă (componente
verticale) (var. EN)
îmbinărilor între elementele prefabricate
realizate din beton celular autoclavizat sau
beton cu agregate uşoare cu structură
poroasă, sub efectul forţelor care acţionează
în afara planului elementelor (var. EN)
îmbinărilor între fâşii diferite ale elementelor
stratificate realizate din beton celular
autoclavizat sau beton cu agregate uşoare
cu structură poroasă (var. EN)
SR 9310:2000 Var măcinat pentru beton celular
autoclavizat
STAS 10850-77 Pulberi metalice. Pulbere de aluminiu,
lamelară, pentru betoane celulare
autoclavizate
SR EN 12269-1:2001 Determinarea comportării la aderenţă între
armătura de oţel şi betonul celular
autoclavizat prin metoda încercării de
grindă. Partea 1: Încercare la termen scurt
SR EN 12269-2:2010 Determinarea comportării la aderenţă între
armătura de oţel şi betonul celular
autoclavizat prin metoda încercării de
grindă. Partea 2: Încercare la termen lung
(var. EN)
SR EN 12602:2008 Elemente prefabricate armate de beton
celular autoclavizat
SR EN 13501-1 Clasificarea produselor pentru construcţii în
funcţie de comportarea la foc – Partea I:
Clasificarea în funcţie de rezultatele
încercărilor de reacţie la foc
SR EN 15304:2007 Determinarea rezistentei la înghet-dezghet
a betonului celular autoclavizat
SR EN 15304:2010 Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ
17
a betonului celular autoclavizat (var. EN)

SR EN 15361:2007 Determinarea influenţei acoperirilor de
protecţie împotriva coroziunii asupra
capacităţii de ancorare a barelor de
ancorare transversale în elementele
prefabricate armate de beton celular
autoclavizat
SR EN 15361:2007 Determinarea influenţei acoperirilor de
protecţie împotriva coroziunii asupra
capacităţii de ancorare a barelor de
ancorare transversale în elementele
prefabricate de B.C.A.
SR 9310:2000 Var măcinat pentru beton celular
autoclavizat
STAS 10850-77 Pulberi metalice. Pulbere de aluminiu,
lamelară, pentru betoane celulare
autoclavizate
1.3. Termeni şi definiţii
1.3.1. Tipuri de zidării

ZNA Zidărie care nu conţine suficientă armătură
Zidărie pentru a putea fi considerată zidărie armată.
simplă/nearmată Elementele de confinare şi armăturile prevăzute
constructiv nu vor fi luate în considerare pentru
preluarea solicitărilor verticale şi seismice
ZC Zidărie prevăzută cu elemente pentru confinare
Zidărie confinată din beton armat pe verticală (stâlpişori) şi pe
orizontală (centuri), turnate după executarea
zidăriei
ZC+AR Zidărie confinată (ZC) la care, în rosturile
Zidărie confinată şi orizontale, sunt prevăzute armături în cantităţi
armată în rosturile suficiente, din oţel sau din alte materiale cu
orizontale rezistenţă semnificativă la întindere, în scopul
creşterii rezistenţei la forţă tăietoare şi a
ductilităţii peretelui
ZIA Zidărie alcătuită din două straturi de zidărie
Zidărie cu inimă paralele având spaţiul dintre ele umplut cu beton
armată armat sau cu mortar-beton (grout) armat, cu sau
fără legături mecanice între straturi şi la care
cele trei componente conlucrează pentru
preluarea tuturor categoriilor de solicitări
ZIC Zidărie alcătuită din unul sau mai multe straturi
Zidărie înrămată în de zidărie, cu legături mecanice între straturi,
cadre înrămată într-un cadru de beton armat/oţel,
executată după turnarea betonului/montarea
cadrului metalic
1.3.2. Elemente pentru zidărie

Elemente de zidărie Element pentru zidărie fabricat din: lianţi
18
(blocuri de zidărie) hidraulici ciment şi var, material silicios fin

plane din beton macinat, ghips, material generator de gaz şi apa,
celular autoclavizat supus unui tratament termic în autoclavă la
(B.C.A.) presiune şi temperatură ridicată
Element pentru Element pentru zidărie pentru care probabilitatea
zidărie categoria I de a nu atinge rezistenţa medie/caracteristică la
compresiune declarată este sub 5%
Element pentru Element pentru zidărie care nu îndeplineşte
zidărie categoria II nivelul de încredere al elementelor pentru zidărie
categoria I
Rezistenţa Rezistenţa corespunzătoare fractilului de 5% al
caracteristică a distribuţiei statistice a rezistenţei la solicitarea
elementului dorită
Rezistenţa Rezistenţa elementelor pentru zidărie
standardizată a transformată în rezistenţa echivalentă a unui
elementului element "uscat în aer" cu lăţimea de 100 mm şi
înălţimea de 100 mm
Rezistenţa medie a Media aritmetică a rezistenţelor elementelor de
elementului zidărie încercate în laborator
Valoare declarată Valoarea unei caracteristici a elementului pe care
producătorul garantează că o poate atinge în
funcţie de variabilitatea procesului de producţie
1.3.3. Mortare
Mortar performant Mortar a cărui compoziţie şi metodă de obţinere
pentru zidărie este aleasă de producător în vederea obţinerii
(mortar proiectat) caracteristicilor specificate (concept de
performanţă)
Mortar de reţetă Mortar produs conform proporţiilor
pentru zidărie predeterminate, ale cărui caracteristici rezultate
(mortar cu sunt în funcţie de proporţiile stabilite ale
compoziţie constituenţilor (concept de reţetă)
prescrisă)
Mortar pentru Mortar pentru zidărie fără caracteristici speciale
zidărie pentru care cuprinde cele două categorii: mortar
utilizare generală performant pentru zidărie (mortar proiectat) şi
(G) mortar de reţetă pentru zidărie (mortar cu
compoziţie prescrisă)
Mortar pentru Mortar performant pentru zidărie cu dimensiunea
zidărie pentru maximă a agregatelor mai mică sau egală cu o
straturi subţiri valoare indicată. Mortarele se utilizează pentru
(T) rosturi de aşezare cu grosimi de 0.5 ÷ 3.0 mm
Mortar-beton Amestec de ciment, nisip, pietriş monogranular –
(grout) cu dimensiunea agregatelor sub 3.0 mm - şi apă.
Amestecul se realizează cu o consistenţă redusă.
1.3.4. Pereţi din zidărie

Perete structural Perete destinat să reziste forţelor verticale şi
orizontale care acţionează, în principal, în planul
său
19
Perete de rigidizare Perete dispus perpendicular pe un alt perete, cu

Perete de care conlucrează la preluarea forţelor verticale şi
contravântuire orizontale şi contribuie la asigurarea stabilităţii
acestuia
Perete nestructural Perete care nu face parte din structura principală
a construcţiei; acest tip de perete poate fi
suprimat fără să prejudicieze integritatea restului
structurii
Perete înrămat Perete înglobat într-un cadru de beton
armat/oţel, care nu face parte din structura
principală dar care, în anumite condiţii, contribuie
la rigiditatea laterală a clădirii şi la disiparea
energiei seismice
1.4. Notaţii, unităţi de măsură în Sistemul Internaţional (SI)

1.4.1. Notaţii
Simbolurile specifice, dependente de material, utilizate în acest Cod pentru
structuri din zidărie sunt:
A aria secţiunii transversale a unui element

Aasc aria armăturii din stâlpişorul comprimat
Ab aria pe care se aplică forţa concentrată
Abc aria betonului comprimat dintr-un stâlpişor
As aria de armătură întinsă din stâlpişori
aria armăturilor din rosturile orizontale pentru preluarea
Asw forţei tăietoare
Aw aria secţiunii orizontale a peretelui
aria zonei comprimate la compresiune excentrică pentru
Azc un perete de ZNA
aria netă totală a pereţilor pe una din direcţiile principale
Az,net ale clădirii
Aef aria peretelui efectiv încărcată cu forţa concentrată
Apl aria planşeului unui etaj
distanţa de la capătul peretelui până la cea mai apropiată
a1 extremitate a reazemului care transmite forţa verticală
ag valoarea de proiectare a acceleraţiei seismice a terenului
aria armăturii /unitatea de lungime din stratul median al
as ZIA
bactiv lăţimea activă a tălpii unui element compus (L,T,I)
C clasa de rezistenţă la compresiune a betonului
excentricitatea de aplicare a încărcărilor din planşee pe
di (i=1,2) un perete
dpilastru distanţa între axele pilaştrilor de rigidizare
dp lăţimea diagonalei active a panoului de zidărie înrămată
dr deplasarea relativă de nivel a clădirii
20
distanţa între centrul de greutate al planşeului (G) şi

dRG centrul de rigiditate (R)
lungimea diagonalei panoului de zidărie înrămată într-un
Dp cadru de beton armat/oţel
ea excentricitatea accidentală a forţelor verticale
excentricitatea la partea superioară/inferioară a
ehi peretelui, dată de încărcările perpendiculare pe perete
ei excentricitatea de calcul în raport cu planul peretelui
excentricitatea datorată încărcărilor verticale aplicate
ei0 peste nivelul de calcul al unui perete
emk excentricitatea finală la 1/2 din înălţimea peretelui
excentricitatea la 1/2 din înălţimea peretelui, dată de
ehm încărcările perpendiculare pe perete
ek excentricitatea datorată curgerii lente
Eb modul de elasticitate longitudinal al betonului
modul de elasticitate longitudinal secant de scurtă durată
Ez al zidăriei simple
modul de elasticitate longitudinal al zidăriei
EZC(ZIA) confinate/zidăriei cu inimă armată
modul de elasticitate longitudinal de lungă durată al
Ez,ld zidăriei simple
rezistenţa unitară la compresiune standardizată a
fb elementelor pentru zidărie normal pe faţa rostului
orizontal
rezistenţa unitară la compresiune standardizată a
fbh elementelor pentru zidărie paralel cu faţa rostului
orizontal, în planul peretelui
fbo rezistenţa unitară de aderenţă a armăturii
fbok rezistenţa unitară caracteristică de aderenţă a armăturii
fcd rezistenţa de proiectare la compresiune a betonului
rezistenţa unitară caracteristică la compresiune a
fck betonului
fd rezistenţa unitară de proiectare la compresiune a zidăriei
rezistenţa unitară de proiectare la compresiune a zidăriei
fdh paralel cu faţa rostului orizontal, în planul peretelui
fk rezistenţa unitară caracteristică la compresiune a zidăriei
rezistenţa unitară caracteristică la compresiune a zidăriei
fkh paralel cu faţa rostului orizontal, în planul peretelui
fm rezistenţa unitară medie la compresiune a mortarului
rezistenţa unitară caracteristică la compresiune a
fmbk mortar-betonului (groutului) din stratul median al
pereţilor din zidărie cu inimă armată
rezistenţa unitară medie la compresiune a elementelor
fmed pentru zidărie, normal pe faţa rostului orizontal
fvd rezistenţa unitară de proiectare la forfecare a zidăriei
rezistenţa unitară de proiectare la forfecare sub efort de
fvd0 compresiune nul a zidăriei
rezistenţa unitară de proiectare de cedare pe secţiune
fvd,i înclinată din eforturi principale de întindere în lungul
21
diagonalei comprimate
rezistenţa unitară de proiectare de cedare prin lunecare
fvd,l în rost orizontal
fvk rezistenţa unitară caracteristică la forfecare a zidăriei
rezistenţa unitară caracteristică la forfecare sub efort de
fvk0 compresiune nul a zidăriei
rezistenţa unitară caracteristică de cedare pe secţiune
fvk,i înclinată din eforturi principale de întindere în lungul
diagonalei comprimate
rezistenţa unitară caracteristică de cedare prin lunecare
fvk,l în rost orizontal
rezistenţa unitară la încovoiere a zidăriei după un plan de
fx1 rupere paralel cu rosturile orizontale
rezistenţa unitară la încovoiere a zidăriei după un plan de
fx2 rupere perpendicular pe rosturile orizontale
rezistenţa unitară de proiectare a zidăriei la încovoiere
fxd1 paralel cu rosturile orizontale
rezistenţa unitară de proiectare a zidăriei la încovoiere
fxd2 perpendicular pe rosturile orizontale
rezistenţa unitară caracteristică a zidăriei la încovoiere
fxk1 paralel cu rosturile orizontale
rezistenţa unitară caracteristică a zidăriei la încovoiere
fxk2 perpendicular pe rosturile orizontale
fy valoarea caracteristică a limitei de elasticitate a oţelului
rezistenţa unitară de proiectare a armăturii din
fyd stâlpişori/stratul median al ZIA
rezistenţa unitară de proiectare a armăturilor din
fysd rosturile orizontale ale zidăriei
notaţie generică pentru rezistenţa unitară de proiectare
fzd la o solicitare secţională
notaţie generică pentru rezistenţa unitară caracteristică
fzk la o solicitare secţională
forţa tăietoare de bază din acţiunea seismică pentru o
Fb clădire
forţa axială din diagonala comprimată a panoului de
FEd(ZIC) zidărie înrămată corespunzătoare acţiunii seismice de
proiectare
reacţiunea orizontală, dată de forţa Sniv în secţiunea de
Fi reazem a planşeului pe peretele "i"
forţa tăietoare de bază din acţiunea seismică pentru o
Fbp proeminenţă peste ultimul nivel al unei clădirii
FRd(ZIC) rezistenţa de proiectarea a panoului de zidărie înrămată
rezistenţa de rupere prin lunecare din forţă tăietoare în
FRd1(ZIC) rosturile orizontale a panoului de zidărie înrămată
rezistenţa de rupere la strivire a diagonalei comprimate a
FRd2 (ZIC) panoului de zidărie înrămată
rezistenţa de rupere prin fisurare în lungul diagonalei
FRd3(ZIC) comprimate a panoului de zidărie înrămată
GZ modulul de elasticitate transversal al zidăriei simple
GZC(ZIA) modulul de elasticitate transversal al zidăriei
22
confinate/zidăriei cu inimă armată

h înălţimea liberă a peretelui
hef înălţimea efectivă a peretelui
hgol înălţimea golului din zidărie
het înălţimea etajului
hp înălţimea panoului de zidărie înrămată
htot înălţimea totală a peretelui structural
înălţimea peretelui de la bază până la nivelul la care se
Ho aplică forţa concentrată
momentul de inerţie al secţiunii de beton a elementelor
Ib pentru confinare
Ii momentul de inerţie al secţiunii ideale a peretelui
valoarea medie a momentelor de inerţie ale stâlpilor care
Ist mărginesc panoul de zidărie de umplutură
Iz momentul de inerţie al secţiunii de zidărie confinată
constantă referitoare la rezistenţa caracteristică la
K compresiune a zidăriei
lungimea zonei comprimate a peretelui pentru calculul
lc rezistenţei la forţă tăietoare
lăţimea minimă a spaletului de zidărie la o secţiune
lmin compusă
lp lungimea panoului de zidărie înrămată
distanţa între centrele de greutate ale stâlpişorilor de la
ls extremităţile unui perete de zidărie
lw lungimea secţiunii orizontale a unui perete
dimensiunea clădirii perpendicular pe direcţia forţei
L seismice de proiectare
Lc deschiderea unei console de beton încastrată în zidărie
Lef lungimea efectivă de preluare a forţei concentrate
forţa de lunecare verticală între inima şi talpa unui
Lv,et perete compus pe înălţimea etajului
m masa totală a clădirii supusă acţiunii seismice
mp masa proeminenţei peste ultimul nivel al unei clădirii
M** rezistenţa medie la compresiune a mortarului N/mm2
valoarea de proiectare a momentului încovoietor în plan
MExd1 paralel cu rosturile orizontale din încărcări seismice
MExd2 perpendicular pe rosturile orizontale din încărcări
seismice
momentul încovoietor la nivelul planşeului, dat de
Mhi încărcarea orizontală uniform distribuită ph
momentul încovoietor la mijlocul înălţimii peretelui dat
Mhm de încărcarea orizontală uniform distribuită ph
momentul încovoietor în secţiunea de la baza etajului
Minf pentru care se calculează lunecarea verticală
MRd rezistenţa de proiectare la încovoiere în planul peretelui
rezistenţa de proiectare la încovoiere corespunzătoare
MRd(As) armăturilor din stâlpişori
23
rezistenţa de proiectare la încovoiere cu forţă axială a

MRd (ZNA,i) secţiunii ideale de zidărie nearmată
rezistenţa de proiectare la încovoiere a peretelui în plan
MRxd1 paralel cu rosturile orizontale
rezistenţa de proiectare la încovoiere a peretelui în plan
MRxd2 perpendicular pe rosturile orizontale
valoarea de proiectare a momentului încovoietor în
MSd planul peretelui, din încărcări neseismice
MSxd1 paralel cu rosturile orizontale din încărcări neseismice
MSxd2 perpendicular pe rosturile orizontale din încărcări
neseismice
MX1...MX5 clase de expunere la condiţiile de mediu
nech factor de echivalenţă între zidărie şi beton
numărul de niveluri peste secţiunea de încastrare a
nniv pereţilor structurali
valoarea de proiectare a forţei axiale pe perete în
NEd gruparea seismică
NRd rezistenţa de proiectare a peretelui la forţă axială
rezistenţa de proiectare la forţă axială pe unitatea de
NRd(l) lungime a peretelui dreptunghiular
NSd valoarea de proiectare a forţei axiale pe perete
încărcarea orizontală uniform distribuită perpendicular pe
ph o fâşie de perete
valorile extreme ale forţei sesimice aplicată la nivelul
pmax/min unui planşeu
densitatea pereţilor structurali raportată la aria
p% planşeului
q factorul de comportare conform P100-1/2006
distanţa pe verticală între armăturile din rosturile
s orizontale (Asw)
momentul static al secţiunii ideale a tălpii unui perete
Si compus
forţa seismică de proiectare aplicată la nivelul unui
Sniv planşeu
t grosimea peretelui de zidărie
grosimea pereţilor exteriori ai elementelor pentru zidărie
te cu goluri verticale
grosimea unei tălpi a peretelui cu secţiune compusă
tf (I,T,L)
grosimea pereţilor interiori ai elementelor pentru zidărie
ti cu goluri verticale
grosimea peretelui în secţiunea în care se calculează
tL rezistenţa la lunecare verticală
tm grosimea stratului median al peretelui din zidărie armată
tp grosimea panoului de zidărie înrămată
tz grosimea totală a straturilor exterioare de zidărie la ZIA
T clasa de consistenţă a betonului
24
valoarea de proiectare a forţei tăietoare determinată prin

VEd calculul în domeniul elastic liniar pentru gruparea
seismică de încărcări
capacitatea de rezistenţă la forţă de lunecare verticală în
VLhd pereţii cu secţiuni compuse
capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare a clădirii pe
VR direcţia de calcul
VRd rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare
rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a armăturilor
VRda orizontale din stratul median al peretelui de ZIA
rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a stratului
VRdb median de beton sau mortar-beton (grout) al peretelui
de ZIA
capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare a unui
VRdi montant al peretelui "i"
rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a zidăriei
VRdz peretelui cu inimă armată
rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a panoului de
VRd1 zidărie confinată
rezistenţa de proiectare la forfecare a armăturii din
VRd2 stâlpişorul comprimat
rezistenţa de proiectare a armăturilor din rosturile
VRd3 orizontale ale zidăriei
VSd forţa tăietoare de proiectare
Ww modulul de rezistenţă a peretelui
adâncimea zonei comprimate la încovoiere cu forţă axială
x rezultată din ipoteza secţiunilor plane
adâncimea convenţională a blocului eforturilor de
xconv compresiune la încovoiere cu forţă axială pentru ZIA
adâncimea maximă a zonei comprimate la încovoiere cu
xmax forţă axială pentru zidăria confinată
adâncimea zonei comprimate la încovoiere cu forţă axială
xRd pentru peretele dreptunghiular din ZNA
distanţa de la centrul de greutate până la faţa cea mai
yG comprimată a unui perete din ZNA
distanţa de la fibra cea mai comprimată la limita
ySC sâmburelui central a unui perete din ZNA
distanţa de la centrul al peretelui până la centrul de
yzc greutate al zonei comprimate a secţiunii ideale de zidărie
coeficient pentru calculul forţei de rupere prin lunecare în
a rost pentru panourile de zidărie înrămată
αts coeficient de dilatare termică al oţelului
αtz coeficient de dilatare termică al zidăriei
au/a1 coeficient de suprarezistenţă al structurilor din zidărie
β coeficient de majorare pentru încărcările concentrate
coeficient parţial de siguranţă la întindere pentru
ɣmt betonul/mortar-betonul din stratul median al ZIA
coeficient parţial de siguranţă la compresiune pentru
ɣmc betonul/mortar-betonul din stratul median al ZIA
25
coeficient parţial de siguranţă pentru material

ɣ M
coeficient parţial de siguranţă pentru oţel
ɣS
variaţia momentului încovoietor într-un perete pe
ΔM înălţimea etajului
deformaţia specifică în zidărie
ɛm
deformaţia specifică a zidăriei la iniţierea deformaţiilor
ɛm1 plastice
deformaţia specifică ultimă a zidăriei
ɛmu
deformaţia specifică în beton
ɛc
deformaţia specifică ultimă a betonului
ɛcu
deformaţia specifică ultimă în armătură
ɛus
raportul între ariile în plan ale golurilor de uşi şi ferestre
ρ şi ariile plinurilor de zidărie
factor de reducere a înălţimii efective pentru peretele
ρn rigidizat pe contur ( n = 2÷4)
valoarea de proiectare a efortului unitar de compresiune
σ0d mediu perpendicular pe direcţia efortului unitar de
forfecare
efort unitar normal de compresiune determinat
σd considerând încărcarea verticală uniform distribuită pe
toată lungimea zonei comprimate a peretelui
coeficient pentru calculul valorilor frecvente ale acţiunilor
Ψ1 variabile
coeficient pentru calculul valorilor cvasipermanente ale
Ψ2 acţiunilor variabile
φ diametrul armăturii
factor de reducere datorită zvelteţii la partea superioară
φi şi la baza peretelui
factor de reducere datorită zvelteţei la ⅔ din înălţimea
φm peretelui
φ∞ constanta de curgere lentă
unghiul cu orizontala a diagonalei panoului de zidărie
θ înrămată
1.4.2. Unităţi de măsură

În prezentul Ghid se utilizează unităţile din Sistemul Internaţional (SI).
Pentru calcule sunt recomandate următoarele unităţi:
 Eforturi şi încărcări: kN, kN/m, kN/m2
 Masa: kg, t
 Masa specifică (densitate) : kg/m3, t/m3
 Greutate specifică: kN/m3
 Eforturi unitare şi rezistenţe: N/mm2 (MPa), kN/m2 (kPa)
 Momente (încovoietoare, de torsiune, etc.): kNm
 Acceleraţii: m/s2
26
2. BAZELE PROIECTĂRII
2.1. Cerinţe de bază
Proiectarea construcţiilor cu elemente din beton celulat autoclavizat, B.C.A. -
trebuie să se facă în conformitate cu regulile generale indicate în normelele
tehnice de proiectare naţionale şi/sau asimilate cu EN 1990, EN 1991, EN 1996,
EN 1997 și EN 1998.
Pe durata peroadei de utilizare considerate la proiectare, o structură trebuie

proiectată şi executată cu niveluri de fiabilitate adecvate și într-un mod economic,
în aşa fel încât:
 să reziste la toate acţiunile și influenţele probabile care pot să apară
în timpul execuţiei și utilizării, și
 să rămână adaptată utilizării pentru care a fost proiectată iniţial.
Aceste cerinţe generale sunt atinse în condiţiile în care o structură este proiectată
pentru a avea:
 rezistenţă structurală adecvată,
 exploatare adecvată,
 durabilitate, şi
 în caz de incendiu, o rezistenţa structurală care trebuie menţinută
pentru o perioadă de timp cerută.
O structură trebuie proiectată astfel încât să nu ajungă în situaţii de colaps parţial

sau total datorită unor evenimente precum:
 exploziile
27
 impactul, și
 consecinţele greșelilor umane în mod disproporţionat în raport cu
cauza originală.
Avarierea şi degradarea unei structuri trebuie evitate sau limitate prin:

 eliminarea sau reducerea riscurilor la care poate fi expusă o
structură;
 alegerea unui tip de structură ce este puţin vulnerabilă la riscurile
considerate;
 evitarea unor sisteme structurale ce pot ceda fără avertisment;
 utilizarea unor sisteme structurale unde elementele structurale
conlucrează în preluarea acţiunilor.
Cerinţele de bază trebuie îndeplinite:

 prin alegerea materialelor structurale adecvate;
 prin proiectarea şi detalierea constructivă corespunzătoare;
 prin specificarea procedurilor de control în proiectare, în fabrici de
produse pentru construcţii şi în execuţia şi exploatarea structurii
considerate.
Atunci când există motive de verificare a siguranţei construcţiei remarcate de
către utilizatori, la cererea autorităţilor competente trebuie efectuate teste de
încărcare asupra construcţiilor.
Proiectarea îndeplineşte cerinţele necesare dacă:
 alegerea sistemului structural şi proiectarea structurii se efectuează
de personal cu calificarea şi experienţa adecvată;
 execuţia se efectuează de personal cu calificare şi experienţă
adecvată;
 calitatea execuţiei lucrărilor pe şantier şi în fabrică se asigură prin
supraveghere şi control;
 materialele şi produsele de construcţii sunt utilizate conform
specificaţiilor EN 1990 până la EN 1999 sau după norme naţionale
relevante pentru materiale şi produse pentru construcţii;
 structura beneficiază de o întreţinere adecvată;
 structura se utilizează în conformitate cu ipotezele admise la
proiectare.
2.2. Variabile de bază

Variabilele de bază în realizarea structurilor cu elemente din beton celular
autoclavizat sunt reprezentate de proprietăţile materialelor și de acţiunile
exterioare.
28
Pentru a determina valoarea specifică a unei variabile pentru un anumit obiect,

valoarea caracteristică (normată) a variablei se va afecta cu un coeficient parţial
de siguranţă.
Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni se obţin din SR EN 1990 şi/sau
CR0-2012. Clasificarea acţiunilor și alegerea valorilor caracteristice ale acestora
se face conform SR EN 1991-1 şi/sau CR 1-1-3 - 2005. Coeficienţii pentru curgere
lentă și contracţie pentru elementele din beton incluse în construcţiile de zidărie
se obţin din SR EN 1992-1-1.
Proprietăţile materialelor și produselor de construcţie și datele geometrice folosite
în proiectare sunt cele din standardele de produs sau agrementele tehnice
corespunzătoare, dacă prevederile nu sunt contrare eurocodului SR EN 1996-1-1
şi/sau CR 6 – 2006.
2.3. Verificare prin metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă

Metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă constă în verificarea tuturor situaţiilor
de proiectare astfel încât nici o stare limită să nu fie depăşită atunci când sunt
utilizate valorile de calcul pentru acţiuni sau efectele lor pe structura şi valorile de
calcul pentru rezistenţe.
Pentru situaţiile de proiectare selectate şi stările limită considerate, acţiunile
individuale trebuie grupate conform regulilor din acest capitol.
Acţiunile care nu pot exista fizic simultan nu se iau în considerare împreună în
grupări de acţiuni/efecte structurale ale acţiunilor.
Valorile de calcul sunt obţinute din valorile caracteristice (sau alte valori
reprezentative) utilizându-se coeficienţii parţiali de siguranţă.
Valorile de calcul pot fi alese şi direct atunci când se aleg valori conservative.
Metoda se referă la verificările la starea limită ultimă şi la starea limită de serviciu
a structurilor supuse laîncărcări statice, precum şi la cazurile în care efectele
dinamice pe structură sunt determinate folosind încărcăristatice echivalente (de
exemplu efectele dinamice produse de vânt sau induse de trafic).
Pentru calculul structurilor în domeniul neliniar de comportare şi pentru calculul
structurilor la oboseală trebuie aplicate reguli specifice.
2.3.1. Valori de calcul (proiectare) ale proprietăţilor materialelor
Valoarea rezistenţei unui material structural, se exprimă astfel:
(2.1)
unde:
 - este valoarea caracteristică a rezistenţei materialului;
 - valoarea medie a coeficientului de conversie care ţine
seama de efecte de volum și scară, umiditate, temperatură și alţ
29
parametri relevanţi;
 - coeficientul parţial de siguranţă pentru rezistenţa
materialului ce ţine seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile
şi nealeatoare a rezistenţei materialului de la valoarea sa
caracteristică, precum şi de efectele de conversie (de volum, scară,
umiditate, temperatură, timp) asupra rezistenţei materialului.
Valoarea de calcul (proiectare) a rezistenţei, Rd , se calculează ca fiind valoarea

calculată prin împărţirea valorii rezistenţei materialului, X d , la coeficientul parţial
de siguranţă γRd:
(2.2)
unde:
 - este valoarea de calcul (proiectare) a rezistenţei
materialului;
 - este coeficientul parţial de siguranţă ce evaluează
incertitudinea modelului de calcul a rezistenţei.
Coeficientul parţial de siguranţă, ɣRd evaluează incertitudinile privind modelul de

calcul al rezistenţei de proiectare, inclusiv abaterile geometrice. Alternativ,
rezistenţa de proiectare, Rd se poate determina şi sub forma:
(2.3)
unde:
(2.4)
Considerând, relaţia (2.3) se poate scrie:
(2.5)
2.3.2. Combinarea acţiunilor
2.3.2.1. Gruparea efectelor structurale ale acţiunilor, pentru verificarea

structurilor la stări limită ultime (SLU)
Structura, infrastructura şi terenul de fundare vor fi proiectate la stări limită

ultime, astfel încât efectele acţiunilor de calcul în secţiune, luate conform
combinaţiilor factorizate să fie mai mici decât rezistenţele de calcul în secţiune.
30
Pentru fiecare caz de încărcare, valorile de proiectare ale efectelor acţiunilor (Ed)
vor fi determinate combinând valorile provenind din acţiuni ce sunt considerate că
pot exista simultan. Orice combinaţie sau grupare de acţiuni (efecte ale
acţiunilor) va inculde o acţiune variabilă predominantă sau o acţiune accidentală.
Valorile utilizate pentru coeficenţii parţiali de siguranţă și factorii de
simultaneitate vor respecta prevederile SR EN 1990 și CR 0 - 2012.
1. Grupări de acţiuni pentru situaţii de proiectare permanente sau

tranzitorii
(grupări fundamentale)
(2.6)
unde:
 "+" înseamnă "în combinaţie cu" sau "efectul combinat al";
 " Σ " înseamnă "efectul combinat al";
 Gk,j - este efectul pe structură al acţiunii permanente j, luată
cu valoarea sa caracteristică;
 P – este valoare reprezentativă a acţiunii precomprimării;
 Qk,1 - efectul pe structură al acţiunii variabile, ce are
ponderea predominantă între acţiunile variabile, luată cu
valoarea sa caracteristică;
 Qk,i - efectul pe structură al acţiunii variabile i, luată cu
valoarea sa caracteristică;
 γG,j - este coeficient parţial de siguranţă pentru acţiunea
permanentă j;
 γP - este coeficient parţial de siguranţă pentru acţiuni de
precomprimare;
 γQ,i - este coeficient parţial de siguranţă pentru acţiunea
variabilă i (i=1,2,3,…m)
 Q,i = 0,7 - este un factor de simultaneitate al efectelor pe
structură ale acţiunilor variabile i (i = 2, 3 ... m) luate cu

valorile lor caracteristice;
Q,i = 1 - în cazul încărcărilor din depozite şi a acţiunilor provenind

din împingerea pământului, a materialelor pulverulente şi a
fluidelor/apei.
2. Grupări de acţiuni pentru situaţii de proiectare accidentale
31
(2.7)
unde:
 se alege pentru fiecare tip acţiune accidentală
(impact, incendiu etc.);
 Ad - este valoarea caracteristică a acţiunii seismice ce
corespunde intervalului mediu de recurenţă, IMR adoptat de
cod (IMR = 100 ani în P100-2006);
 Ψ2,i - coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente
a acţiunii variabile Qk,i .
3. Grupări de acţiuni pentru situaţii de proiectare seismice
(2.8)
2.3.2.2. Gruparea efectelor structurale ale acţiunilor, pentru verificarea

structurilor la stări limită de serviciu (SLS)
Pentru stări limită de serviciu, coeficienţii parţiali γm pentru rezistenţele

materialelor sunt egali cu 1,0 cu excepţia altor specificaţii din normele de
material.
Criteriile pentru stările limită de serviciu pentru deformaţii şi vibraţii trebuie
definite în funcţie de destinaţia clădirii, independent de materialele utilizate
pentru elementele structurale.
Criteriul de rigiditate poate fi exprimat în termeni de limite pentru deplasări
orizontale, deplasări verticale şi vibraţii. În toate cazurile trebuie să se lucreze cu
valori medii ale caracteristicilor de rigiditate ale structurii/elementelor structurale.
Valorile utilizate pentru coeficenţii parţiali de siguranţă și factorii de
simultaneitate vor respecta prevederile SR EN 1990 și CR 0- 2012.
Structura, infrastructura şi terenul de fundare vor fi proiectate la stări limită de
serviciu astfel încât efectele acţiunilor de calcul pe structură/element/secţiune,
vor fi luate conform următoarelor combinaţii factorizate.
a) Gruparea caracteristică de efecte structurale ale acţiunilor
Relaţia este folosită pentru considerarea în proiectare a efectelor de lungă

durată ale acţiunilor asupra structurii:
(2.9)
b) Gruparea frecventă de efecte structurale ale acţiunilor
32
Relaţia este folosită pentru verificarea la starea limită de serviciu a

elementelor structurale,nestructurale, echipamentelor, etc., atunci când
acţiunea seismică trebuie considerată în gruparea de acţiuni:
(2.10)
unde:
 - este coeficientul pentru determinarea valorii frecvente
a acţiunii variabile Qk,1.
c) Gruparea cvasipermanentă de efecte structurale ale acţiunilor:
(2.11)
(2.12)
2.3.3. Stări limită

2.3.3.1. Stări limită ultime (SLU)
Stările limită ce implică protecţia vieţii oamenilor şi a siguranţei structurii sunt
clasificate ca stări limită ultime. Stările limită ce implică protecţia unor bunuri de
valoare deosebită trebuie clasificate ca stări limită ultime. Asemenea cazuri sunt
stabilite de către client şi autoritatea abilitată.
Verificarea structurilor se face la următoarele stări limită ultime:
a) STR: Pierderea capacităţii de rezistenţă a elementelor structurale și a
structurii sau deformarea excesiva a structurii și elementelor sale
componente;
b) GEO: Pierderea capacităţii de rezistenţă a terenului sau deformarea
excesivă a acestuia;
c) EQU (ECH): Pierderea echilibrului static al structurii sau al unei parţi a
acesteia, considerată ca solid rigid;
d) FAT (OB): Oboseala structurii și a elementelor structurale. Verificarea
structurilor la starea limită de oboseală se detaliază în reglementarile
tehnice de specialitate. Verificarea structurală la starea limită de
oboseală se regăsește în norme specifice.
1. Verificări de rezistenţă
Verificarea la starea limită de cedare structurală STR a unei secţiuni/element sau

îmbinare se face cu relaţia:
33
(2.13)
unde:
 Ed - este valoarea de proiectare a efectului acţiunilor
reprezentată fie prin eforturi secţionale fie prin eforturi
unitare (în secţiunea care se verifică);
 Rd - este valoarea de proiectare a rezistenţei având aceeași
natură fizică cu efectul actiunii.
2. Verificări de echilibru static

Verificarea la starea limită de echilibru static EQU (ECH) a structurii se face cu
relaţia:
(2.14)
unde:
 Ed,stb - este valoarea de proiectare a efectului acţiunilor cu
efect defavorabil asupra stabilităţii;
 Rd,stb - este valoarea de proiectare a efectului acţiunilor cu
efect favorabil asupra stabilităţii.
2.3.3.2. Stări limită de serviciu (SLS)
Stările limită ce iau în considerare funcţionarea structurii sau a elementelor

structurale în condiţii normale de exploatare, confortul oamenilor/ocupanţilor
construcţiei şi limitarea vibraţiilor, deplasărilor şi deformaţiilor structurii sunt
clasificate ca stări limită de serviciu.
1. Verificări:
Pentru verificarea la o stare limită de serviciu a structurii și elementelor sale

componente se va folosi relaţia:
(2.15)
unde:
 Ed - este valoarea limită a unui criteriu de serviciu specificat;
 Cd - este valoarea de proiectare a efectului combinat al
acţiunilor, asociat criteriului de serviciu respectiv,
determinată pe baza combinaţiei de acţiuni specificate în cod.
2. Criterii de serviciu
34
Criteriile de serviciu pentru clădiri se referă la, de exemplu, rigiditatea planșeului,

deplasările relative de nivel, deplasarea laterală a clădirii, rigiditatea acoperișului
s.a. Criteriile pot fi exprimate ca limite ale deplasărilor orizontale sau verticale
precum și ca limite de confort pentru vibraţii.
Criteriile de serviciu, referitoare la confortul utilizatorilor, pentru care nu există
cerinţe normative pot fi specificate pentru fiecare proiect în parte cu acordul
clientului.
Criteriile de serviciu depind de funcţiunea clădirii și pot fi independente de
materialele structurale utilizate în structură.
3. MATERIALE
3.1. Elemente pentru zidărie
Blocurile plane de zidărie din beton celular autoclavizat, B.C.A. - , tipul GBN 25,
GBN 35 si GBN 50, sunt executate conform SR EN 771-4/2011.
Blocurile plane pentru zidărie, din beton celular autoclavizat, tipul GBN 25, GBN
35 si GBN 50 se pot utiliza la executarea pereţilor interiori si/sau exteriori, la
toate tipurile de construcţii civile si industriale, conform prescripţiilor din proiectul
de execuţie al clădirii respective.
Blocurile se prezintă sub forma unui paralelipiped dreptunghic întreg, cu feţe
plane paralele şi muchii vii, Fig. 3.1. Dimensiunile blocurilor plane de zidărie din
beton celular autoclavizat, B.C.A. - sunt prezentate în Tabelul 3.1.
1. Lungime(l)
2. Lăţime(b)
3. Înălţime(h)
4. Faţa de fixare în zid
5. Faţa
6. Capăt
Fig.3.1. Bloc plan de zidărie din beton celular autoclavizat

Tabel 3.1 Dimensiuni, factor de transformare, cantităţi, greutăţi pentru
B.C.A.-
Greutate medie
Dimensiuni bloc [mm] bloc la livrare Nr de Nr de
mp/ mp/
[kg] blocuri blocuri
mc palet
Lungi Lăţime Înălţi GBN GBN GBN / palet /mp
me (±2 me 25 35 50
35
(±3 mm) (±2

mm) mm)
250 6,9 8,0 140 6,7
75 13,33 24,0
500 13,7 16,0 72 3,3
250 9,2 10,7 104 6,7
100 10,00 18,0
500 18,3 21,3 52 3,3
250 11,4 13,3 96 6,7
125 8,00 14,4
500 22,9 26,6 48 3,3
250 13,7 16,0 19,4 80 6,7
150 6,67 12,0
500 27,5 32,0 38,7 40 3,3
200 14,6 17,0 20,6 80 8,3
600 200 5,00 9,0
250 18,3 21,3 25,8 64 6,7
250 250 22,9 26,6 32,3 48 6,7 4,00 7,2
200 22,0 25,6 31,0 50 8,3
300 3,33 6,0
250 27,5 32,0 38,7 40 6,7
200 25,6 29,8 36,1 50 8,3
350 2,86 5,1
250 32,0 37,3 45,2 40 6,7
200 27,5 32,0 38,7 40 8,3
375 2,67 4,8
250 34,3 39,9 48,4 32 6,7
400 200 29,3 34,1 41,3 40 8,3 2,50 4,5
3.1.1.Proprietăţile elementelor pentru zidărie: rezistenţa la

compresiune standardizată, fb
Tabel 3.2 Rezistenţele elementelor de zidărie din beton celular autoclavizat,

B.C.A.-
Factor Rezistenţă la compresiune
de standardizată
Dimensiuni bloc [mm]
transforma fb = fmed · δ
re [N/mm2]
Lungi Inalti
Latime
me me
(±2 δ GBN 25 GBN 35 GBN 50
(±3 (±2
mm)
mm) mm)
250 1,5 2 2,8 4
75
500 1,5 3 4,2 6
250 1,45 3 4,2 6
100
500 1,45 2,9 4,06 5,8
250 1,40 2,9 4,06 5,8
125
500 1,40 2,8 3,92 5,6
600
250 1,35 2,8 3,92 5,6
150
500 1,35 2,7 3,78 5,4
200 1,15 2,7 3,78 5,4
200
250 1,25 2,3 3,22 4,6
250 250 1,25 2,5 3,5 5
300 200 1,25 2,5 3,5 5
36
250 1,15 2,5 3,5 5

200 1,25 2,3 3,22 4,6
350
250 1,15 2,5 3,5 5
200 1,25 2,3 3,22 4,6
375
250 1,15 2,5 3,5 5
400 200 1,25 2,3 3,22 4,6
În cazul în care rezistenţa la compresiune a elementelor pentru zidărie,

determinată prin încercări conform reglementărilor specifice, este declarată de
producător ca rezistenţă medie, fmed, luând ca document normativ de referinţă
SR EN 771/4, această valoare va fi convertită în rezistenţă standardizată la
compresiune, pentru a se ţine seama de înălţimea şi lăţimea elementelor de
zidărie, prin multiplicarea cu un factor δ, stabilit conform Tabelului 3.2.
Atunci când rezistenţa la compresiune a elementelor pentru zidărie este declarată
de producător ca rezistenţă caracteristică, aceasta va fi transformată în
rezistenţă medie echivalentă, utilizând un factor de conversie bazat pe
coeficientul de variaţie al rezistenţelor comunicat de producător în
documentele de însoţire a produsului. Rezistenţa medie echivalentă va fi
convertită apoi în rezistenţă standardizată, fb, prin intermediul coeficientului δ.
Valoarea factorului de conversie depinde de numărul probelor pe care a fost
stabilită rezistenţa caracteristică.
Rezistenţa unitară caracteristică la forfecare a zidăriei, fvk, realizată cu
mortar pentru zidărie, cu toate rosturile umplute, se va lua egală cu cea mai mică
dintre valorile prezentate mai jos.
 pentru zidăria executată cu mortar pentru utilizare generală (G) sau
cu mortar pentru rosturi subţiri (T) în straturi cu grosime de 0,5 mm
până la 3,0 mm
(3.1.a-1)
(3.1.a-2)
 pentru zidăriile cu elemente cu îmbinare de tip "nut & feder/ lambă &
uluc", la care feţele adiacente ale elementelor pentru zidărie se află
în contact direct, executate cu mortar de utilizare generală (G), sau
cu mortar pentru straturi subţiri (T) în rosturi orizontale cu grosimea
de 0,5 ÷ 3,0 mm
(3.1.b-1)
(3.1.b-2)
unde:
37
 fvk0 - rezistenţa unitară caracteristică iniţială la forfecare a

elementelor pentru zidărie din B.C.A.- ;
 ζd - efortul unitar de compresiune perpendicular pe planul de
forfecare în peretele de zidărie, în secţiunea considerată,
corespunzător încărcărilor de proiectare;
 fb - rezistenţa standardizată la compresiune a elementelor pentru
zidărie din B.C.A.- .
Valorile rezistenţei unitare caracteristice iniţială la forfecare fvk0 (în N/mm2) se vor
lua pentru zidăriile executate cu elemente din B.C.A. din tabelul 3.14, conform
precizărilor din pr. P100-1/2012 în raport cu numărul de niveluri și acceleraţia
terenului pentru proiectare seismică.
Alte caracteristici de interes pentru betonul celular autoclavizat, B.C.A.- , sunt
prezentate în Tabelul 3.3 și Tabelul 3.4.
Tabel 3.3 Caracteristici fizico-mecanice ale betonului celular autoclavizat,

B.C.A.-
Valoarea
caracteristicii
Caracteristica (toleranţă) Simbol UM
GBN GBN GBN
25 35 50
Densitatea aparentă în stare uscată (± 50) ρ kg/m3 480 520 600
Rezistenţa medie la compresiune, (valori
minime) fmed N/mm2 2 2,8 4
- normal pe faţa de pozare fmed,h N/mm2 2 2,8 4
- paralel cu faţa de pozare (compresiune
pe capete)
Rezistenţa la întindere N/mm2
Conductivitate termică echivalentă - λ10 sec λ W/mK 0,10 0,10 0,14
(± 0.02)
Stabilitate dimensională (maxim) mm/m 0,5
Absorbţia de apă
- la 10 minute (maxim) g/m2 x 190
- la 30 minute (maxim) s05 160
- la 90 minute (maxim) 120
Reacţie la foc Euroclasă A1
NOTA: Se recomandă ca valoarea de proiectare a densităţii pentru
calculul greutăţii proprii să fie luată cu 20% mai mare decât
densitatea aparentă în stare uscată comunicată de producător pentru a
se ţine seama de conţinutul mediu de apă şi, eventual, de greutatea
armăturilor în cazul fâşiilor armate.
Tabel 3.4 Caracteristici de izolare ale betonului celular autoclavizat, B.C.A. -

Valoarea de izolare în funcţie de
Caracteristica UM
lăţimea elementului [mm]
38
12 15 20 25 30 35 >
≤100
5 0 0 0 0 0 350
Rezistenţa la foc (menţinerea
capacităţii de izolare etanşeitate, ore 1,75/ 4/7 7 7 7 7 7 7
rezistenţa şi stabilitate) 2
Izolare acustică împotriva dB 32 34 37 39 41 43 45 47

zgomotului aerian
3.2. Mortar
3.2.1. Tipuri de mortar pentru zidărie
Mortarul pentru utilizare generală (G) cu compoziţie prescrisă, Tabelul 3.5,

folosit pentru umplerea rosturilor dintre blocurile de beton celular autoclavizat
pentru zidărie din B.C.A.- , este definit în SR EN 998-2 şi anexa naţională a SR
EN 1996-1-1 astfel:
Tabel 3.5 Tipuri de mortar pentru utilizare generală (G) cu compoziţie prescrisă
pentru zidărie
Clasa mortarului Ciment Nisip Var
M2.5 c 1 4 -
M2.5 c-v 1 7 1
M5 c 1 3 -
M5 c-v 1 5 1/4
M10 1 2,5 -
Notă: Valorile sunt indicate în unităţi de volum
Mortarele pentru rosturi subţiri (T) sunt mortare performante, produse

industriale, predozate sau preamestecate.
Prevederile din prezentul ghid (valoarea rezistenţei la compresiune a zidăriei sau

a rezistenţei caracteristice iniţiale la forfecare, de exemplu) se vor utiliza numai în
cazul mortarelor pentru rosturi de asezare cu grosimi de 0,5÷3,0 mm.
Mortarele adezive (glue) se vor folosi conform reglementărilor specifice elaborate
pe baza datelor transmise de furnizor.
Mortarul pentru zidărie pentru utilizare generală (G), preparat la şantier, va
putea fi folosit pentru executarea pereţilor structurali din zidărie cu elemente din
B.C.A.- ., cu condiţia certificării de calitate, numai pentru:
 Clădiri din clasele de importanţă III şi IV, în toate zonele seismice;
 Clădiri din clasa de importanţă II în zonele seismice cu ag ≤ 0.15g;
 Anexe gospodăreşti şi construcţii provizorii, în toate zonele seismice.
39
3.2.2. Proprietăţile mortarelor: rezistenţa la compresiune și

aderenţa între elemente şi mortar
Rezistenţa unitară medie la compresiune a mortarului pentru zidărie, fm,

va fi determinată în conformitate cu standardul SR EN 1015-11. Valorile
limită minime sunt prezentate în Tabelul 3.6.
Tabel 3.6 Rezisteţe minime la compresiune a mortarului pentru zidărie

Tipul construcţiei: Pereţi structurali Pereţi nestructurali
Elemente Mortar Elemente Mortar
Construcţii definitive fm ≥ 10 M10 fm ≥ 5 M5
Toate clasele de
fm ≥ 5 M5 fm≥ 2,5 M2.5
importanţă
Construcţii
provizorii M2.5
Anexe gospodăreşti
Aderenţa între mortar şi elementele pentru zidărie trebuie să fie adecvată utilizării
prevăzute. Aderenţa depinde de proprietăţile mortarului utilizat (în principal de
capacitatea de retenţie a apei de amestecare), de caracteristicile elementelor
împreună cu care se utilizează acest mortar (în special de viteza de absorbţie
iniţială de apă) şi de calitatea execuţiei.
Aderenţa elementelor pentru zidărie în combinaţie cu mortarul va fi declarată de
producător prin:
 rezistenţa de aderenţă la forfecare, conform SR EN 771-4;
 rezistenţa de aderenţă la încovoiere, conform SR EN 771-4.
Rezistenţa de aderenţă la forfecare a elementelor pentru zidărie din B.C.A.- , în

combinaţie cu mortarul de utilizare generală (G) si cu mortarul pentru rosturi
subţiri (T) va fi declarată de furnizor (producător/importator) ca rezistenţă
caracteristică la forfecare iniţială fvk0.
În cazul mortarelor performante, valoarea caracteristică a rezistenţei iniţiale la
forfecare (fvk0) se va lua din ec. (3.1.c) conform prevederilor din SR EN 998-2,
anexa C (informativă).
(3.1.c)
Rezistenţa de aderenţă la încovoiere a elementelor din B.C.A.- , în combinaţie cu

mortarul de utilizare generală (G) şi cu mortarul pentru rosturi subţiri (T) va fi
declarată de producător.
Se vor declara valorile rezistenţei caracteristice la încovoiere cu plan de rupere
paralel cu rosturile de asezare (fxk1) şi cu plan de rupere perpendicular pe
rosturile de asezare (fxk2) precizând tipul de mortar pentru care valorile
40
respective sunt valabile. Valorile respective vor fi obţinute prin încercări conform
standardului SR EN 1052-2.
În lipsa datelor obţinute prin încercări, valorile caracteristice fxk1 si fxk2 se vor lua,
conform Anexei Naţionale la SR EN 1996-1-1, cu valorile din Tabelul 3.7.a.
Valorile minime necesare ale rezistenţelor caracteristice la încovoiere ale zidăriei
perpendicular pe planul peretelui, folosite pentru situaţia seismică de proiectare
pentru zidărie cu mortare tip (G) şi (T) se vor lua din Tabelul 3.7.b conform pr.
P100/2012.
Tabel 3.7.a Rezisteţe caracteristice la încovoiere a mortarului pentru zidărie

Rezistenţa medie a mortarului
Tipul elementului M10; M5 M2.5
fxk1 fxk2 fxk1 fxk2
B.C.A. ≥ 0,080 ≥ 0,160 ≥ 0,065 ≥ 0,130
Tabel 3.7.b Valori minime necesare ale rezistenţelor caracteristice la încovoiere

fxk1 şi fxk2 (în N/mm2) pentru pereţii structurali ai clădirilor din clasele de
importanţă III - IV
Acceleraţia terenului pentru proiectare ag
Tipul
ag ≤ 0.15g ag ≥ 0.20g
elementelor
fxk1 fxk2 fxk1 fxk2
B.C.A. 0,050 0,100 0,100 0,200
Pentru mortarele adezive de tip "glue" valorile caracteristice ale aderenţei la

forfecare (fvk0) si ale aderenţei la încovoiere (fxk1 si fxk2) în combinaţie cu
elemente din B.C.A. vor fi declarate de către furnizor.
3.3. Betonul elementelor de confinare
3.3.1. Generalităţi
Betonul folosit trebuie să fie conform SR EN 206, NE 012-1 din 2007 şi NE

012-2 din 2010.
La structurile din zidărie betonul este folosit pentru:

 elemente de confinare a zidăriei (stâlpişori, centuri) (ZC şi ZC+AR);
 stratul median al zidăriei cu inimă armată (ZIA);
 planşee, scări, rigle de cuplare la pereţii cu golri, pereţi de subsol şi

fundaţii.
41
Dimensiunile agregatelor, clasa de consistenţă şi clasa de tasare se va stabili

pentru fiecare caz în parte în funcţie de recomandărie SR EN 1996-2, SR
EN 206, NE 012-1 din 2007 şi NE 012-2 din 2010.
3.3.2. Specificaţii pentru betonul elementelor de confinare
Betonul va fi definit prin rezistenţa caracteristică la compresiune fck asociată

rezistenţei la compresiune pe cilindru/cub la 28 zile, conform SR EN 206 şi NE
012-1 din 2007.
Clasa minimă a betonului utilizat, definită conform SR EN 206-1 şi NE 012-1 din
2007, este C12/15. Betonul poate fi proiectat sau cu compoziţie prescrisă şi
conţine numai apa strict necesară pentru asigurarea rezistenţei specificate şi
pentru obţinerea lucrabilităţii adecvate.
În lipsa datelor experimentale, rezistenţa caracteristică la compresiune, fck şi
rezistenţa caracteristică la forfecare, fcvk ale betonului de umplere pot fi luate din
Tabelul 3.8.a şi/sau conform pr. P100-1/2012, din Tabelul 3.8.b.
Tabel 3.8.a Rezistenţe minime ale betonului la rupere

Clasa de C 12/15 C 16/20 C 20/25 C25/30
rezistenţă a sau mai
betonului mare
fck [N/mm2] 12 16 20 25
2
fcvk [N/mm ] 0,27 0,33 0,39 0,45
Tabel 3.8.b Valori de proiectare recomandate pentru rezistenţe minime ale

betonului la rupere
Valori de proiectare Înălţime de Clasa betonului
(N/mm2) turnare C12/15 C16/20
Rezistenţa la întindere ≥150 cm 0,50 0,65
(γM =1.50) < 150 cm 0,60 0,80
Rezistenţa la ≥150 cm 5,8 7,7
compresiune
< 150 cm 6,7 8,9
(γM =1.35)
Rezistenţa la forfecare ≥150 cm 0,115 0,140
(γM= 1.50) < 150 cm 0,135 0,165
Modulul de elasticitate Oricare 24,000 27,000
42
3.4. Armătură pentru rosturi şi elemente de confinare
Oţelul carbon pentru armare trebuie să fie stabilit conform ST 009-2011 și EN

10080. Caracteristici suplimentare celor prezentate mai jos sunt furnizate în SR
EN 1992-1-1. Oţelul inoxidabil şi barele cu acoperiri speciale trebuie să facă
obiectul unor specificaţii speciale.
Trebuie evitate operaţiile executate pe șantier sau în timpul fasonării care ar
putea modifica proprietăţile materialului. Oţelurile pentru armare pot fi oţel
carbon sau oţel inoxidabil austenitic, netede sau profilate (cu aderenţă sporită) şi
sudabile.
3.4.2. Proprietăţile oţelurilor pentru armături şi ale armăturilor

prefabricate (plase) pentru rosturile de aşezare
Rezistenţa caracteristică a oţelurilor pentru armare, fyk , trebuie să fie conform

anexei C la SR EN 1992-1-1.
Se vor respecta cerinţele şi criteriile de performanţă stabilite prin specificaţia
tehnică ST009-2011 care au în vedere prevederile reglementărilor tehnice
referitoare la proiectarea şi execuţia elementelor şi structurilor din beton armat şi
beton precomprimat, precum şi la proiectarea clădirilor şi a altor construcţii de
inginerie civilă în zone seismice, în vigoare
Armăturile din oţel pentru pereţii din zidărie armată (ZC, ZC+AR şi ZIA), inclusiv
pentru grinzile de cuplare, în cazul pereţilor cu goluri, vor avea caracteristicile
mecanice de rezistenţă din Tabelul 3.9. Limita de curgere a oţelurilor pentru
armarea elementelor de confinare şi a pereţilor din ZIA va fi în toate cazurile
Re(Rp0.2)  400 MPa.
Tabelul 3.9 Proprietăţile mecanice minime ale oţelurilor pentru

armarea elementelor de confinare şi a ZIA
Limita de Rezistenţa
curgere de proiectare
Tipul oţelului
Re(Rp0.2) fyd
(N/mm2) (N/mm2)
Categoria de rezistenţă 2 340 300
Categoria de rezistenţă 1 240 210
Oţelurile din Tabelul 3.9 vor fi din clasa de ductilitate B conform ST 009-2011, cu
excepţia oţelurilor folosite în zonele seismice cu a g ≥0.25g pentru armarea
elementelor de confinare (centuri şi stâlpişori), a riglelor de cuplare şi pentru
armarea zidăriei în rosturile de aşezare la parterul clădirilor cu înălţime ≥ P+2E
unde se va folosi oţel din clasa de ductilitate C.
43
Folosirea plaselor sudate pentru armarea stratului median al pereţilor din zidărie
cu inimă armată este permisă numai în condiţiile date în Codul CR2-1-1 pentru
structurile cu pereţi structurali din beton armat.
Coeficientul de dilatare termică pentru armături poate fi considerat 12x10 -6 K-1.
3.4.3. Alte materiale pentru armarea zidăriei
Zidăria poate fi armată şi cu grile polimerice de înaltă densitate şi rezistenţă
printr-unul din următoarele procedee:
 inserţia grilelor în asize;

 inserţia grilelor în tencuială.
Domeniile de utilizare, metodologia de calcul şi tehnologia de execuţie pentru

zidăria armată cu grile polimerice vor fi stabilite prin reglementări specifice.
3.5. Proprietăţile mecanice ale zidăriei cu elemente din

B.C.A.-
3.5.1. Rezistenţa la compresiune a zidăriei

3.5.1.1. Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei
Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei, conform CR6, prezentată în
relaţia (3.2) se utilizează doar pentru zidăria cu elemente din B.C.A. - cu rosturi
umplute cu mortar (relaţia nu se utilizează la zidăria cu rosturi întrerupte).
(3.2)
unde:
 este un coeficient ce corespunde caracteristicilor

elementului; valorile coeficientului K pentru zidărie realizată
cu elemente din B.C.A. sunt:
- K= 0,55 pentru mortar de utilizare generală;
- K= 0,80 pentru mortar pentru rosturi subţiri (3mm ≥ rost
de aşezare ≥ 0.5mm) ;
- K= 0,45 pentru mortar ușor cu densitatea între
600÷1300 kg/m3;
 , în N/mm2, este valoarea rezistenţei standardizate la
compresiune a elementului de zidărie din B.C.A.- , pe
direcţia de aplicare a efectului acţiunii, calculată conform SR
EN 772-1:2011, Tabelul 3.2;
 , în N/mm2, este rezistenţa medie la compresiune a
mortarului, pe direcţia de aplicare a efectului acţiunii.
Pentru determinarea rezistenţei la compresiune a zidăriei cu elemente de zidărie

din B.C.A.- cu mortar performant tip (T) se poate folosi şi relaţia (3.3):
44
(3.3)
Pentru pereţii structurali din zidărie cu elemente din B.C.A. - , conform pr. P100-
1/2012, rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei perpendicular pe
rosturile de aşezare (fk) va avea valorile minime date în Tabelul 3.10 în funcţie
de:
 înălţimea clădirii (numărul de niveluri peste secţiunea de încastrare);
 acceleraţia terenului pentru proiectare (ag) la amplasament;
 clasa de importanţă-expunere a clădirii.
Tabelul 3.10 Valori minime necesare ale rezistenţei caracteristice la compresiune

fk (N/mm2) pentru pereţii structurali ai clădirilor din clasele de importanţă III - IV
Înălţimea Acceleraţia terenului pentru proiectare ag
clădirii 0.10g şi 0.15g 0.20g şi 0.25g 0.30g ÷0.40g
P (nniv=1) 1,70 2,15 3,00
P+1÷2E (nniv
2,00 2,50 3,25
=2,3)
4,00 (numai
P+3÷4E(nniv =4,5) 2,50 3,00(numai P+3E)
P+3E)
NOTA: Pentru clădirile din clasele de importanţă II şi I, valorile minime

din Tabelul 3.10 se vor spori cu 0,5 N/mm 2, respectiv cu 1 N/mm2..
Pentru pereţii structurali cu elemente din B.C.A., conform pr. P100-1/2012,

rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei paralel cu rosturile de aşezare
(fkh) va avea valorile minime din Tabelul 3.11.
Tabelul 3.11 Valori minime ale rezistenţei caracteristice la compresiune fkh
(N/mm2) pentru pereţii structurali ai clădirilor din clasele de importanţă III - IV
Înălţimea clădirii
0.10g şi 0.15g 0.20g şi 0.25g 0.30g ÷0.40g
P(nniv = 1) 0,425 0,550 0,700
P+1 ÷2E(nniv =2,3) 0,500 0,625 0,750
P+3÷4E (nniv =4,5) 0,625 0,750(numaiP+3E) 0,875 (numai P+3E)
NOTA: Pentru pereţii structurali ai clădirilor din clasa de importanţă II

valorile minime din Tabelul 3.11 se vor spori cu 15% iar pentru
45
clădirile din clasa de importanţă I valorile din tabel se vor spori cu

30%.
Valorile rezistenţelor caracteristice la compresiune ale zidăriei (fk) şi (fkh) folosite

pentru situaţia seismică de proiectare se vor calcula pe baza rezistenţei
standardizate a elementelor (fb şi fbh) şi a rezistenţei mortarului (M) folosind
prevederile generale pentru calculul acestor rezistenţe pentru situaţia persistentă
de proiectare şi pentru situaţia tranzitorie de proiectare.
3.5.1.2. Valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a zidăriei

Se va determina cu relaţia:
(3. 4)
Pentru calculul structurilor din zidărie realizată cu blocuri din beton celular
autoclavizat la stările limită ultime, trebuie utilizate valori relevante ale
coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru materiale, γM.
Valorile recomandate în anexa naţională a standardului SR EN 1996-1-1 pentru
coeficientul γM pentru România, coroborate cu prevederile pr. P100-1/2012 sunt
precizate în Tabelul 3.12.
Încadrarea materialului în clasa 1 sau clasa 2 se realizează corespunzător
condiţiilor de control al execuţiei specificate în anexa naţională a SR EN 1996-1-1.
Elementele pentru zidărie se clasifică în două categorii, în funcţie de
probabilitatea de nerealizare a rezistenţei la compresiune specificată de
producător. Conform SR EN 771-4 furnizorul (producător/importator) trebuie să
declare categoria în care se încadrează elementul.
Sunt considerate condiţii de control normal al execuţiei dacă:
• lucrările sunt supravegheate, în mod permanent, de un responsabil tehnic
cu execuţia atestatconform legii;
• proiectantul urmăreşte/controlează, în mod ritmic, desfăşurarea lucrărilor;
• responsabilul tehnic al beneficiarului verifică, în mod permanent, calitatea
materialelor şi modul de punere în operă.
Tabel 3.12 Valorile recomandate pentru coeficientul γM

γM (SLU)
Clasa - Conform tipului
Material controlului in execuţie
1- Normal 2-
Special Redus
Zidărie executată cu:
Elemente de categoria I, mortar proiectat a (de
A 2,0 2,2 2,5
reţetă, G) preparat la şantier
46

B reţetă, G) preparat industrial, semifabricat 1,8 1,9 2,2
industrial
Elemente de categoria I, mortar performant
C 1,8 1,8 -
(T) şi (G)
Elemente de categoria II, mortar proiectata
D 2,2 2,5 2,7
(de reţetă, G) preparat la şantier
E reţetă, G) preparat industrial, semifabricat 2,0 2,2 2,4
industrial
a
Cerinţele pentru mortare proiectate sunt prezentate în SR EN 998-2 şi SR EN
1996-2.
b
Cerinţele pentru mortare cu compoziţie prescrisă sunt indicate în SE EN 998-2
şi SR EN 1996-2.
Coeficientul mz are următoarele valori:

Pentru verificările la starea limită ultimă (SLU)
 mz,SLU= 1,0 - pentru toate cazurile, cu excepţia celor menţionate în
continuare:
 mz,SLU= 0,85 - pentru elementele cu aria secţiunii transversale <

0,30 m2;
 mz,SLU= 0.85 - pentru zidăriile executate cu mortar de ciment (fără

adaos de var), pentru rezistenţa de calcul la compresiune;
 mz,SLU= 0,75 - idem, pentru rezistenţele de calcul la întindere din

încovoiere, forfecare în lungul rostului orizontal şi eforturi principale
de întindere;
 mz,SLU= 1,25 - pentru verificarea rezistenţei elementelor în cursul

execuţiei.
Pentru verificările la starea limităde serviciu (SLS)

 mz,SLS= 1,0 - pentru toate cazurile cu excepţia celor menţionate în
continuare;
 mz ,SLS= 2,0 - pentru elementele cu tencuială obişnuită;
 mz,SLS= 1,5 - pentru elementele cu tencuială hidroizolatoare care

lucrează sub acţiunea presiunii hidrostatice;
 mz,SLS= 1,2 - pentru elementele cu tencuială decorativă şi la

construcţii cu finisaje de calitate superioară.
3.5.2. Rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei
47
3.5.2.1. Rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei
(3.5)
Valori ale rezistenţei unitare caracteristice la forfecare în rost orizontal fvk a

zidăriei cu elemente pentru zidărie din beton celular autoclavizat, B.C.A. - ,
conform normativului CR6-2006 şi relaţiilor de calcul (3.1.a) şi (3.1.b) se pot
prelua din Tabelul 3.13.
Tabel 3.13 Rezistenţa unitară caracteristică la forfecare în rost orizontal fvk a

zidăriei cu elemente pentru zidărie din beton celular autoclavizat, B.C.A. -
fb Mortar Efort unitar de compresiune σd

[N/mm2] 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0
5,0 M5/M2.5 0,184 0,198 0,212 0,226 0,240 0,254 0,268 0,282 0,296 0,310
4,0 M5/M2.5 0,150 0,164 0,178 0,192 0,206 0,220 0,234 0,248 0,262 0,276
2,8 M5/M2.5 0,109 0,123 0,137 0,151 0,165 0,179 0,193 0,207 0,221 0,235
2,0 M5/M2.5 0,082 0,096 0,110 0,124 0,138 0,152 0,166 0,180 0,194 0,208
Proiectul de reglementare tehnică pr. P100-1/2012 prezintă valori minime ale

rezistenţei caracteristice iniţiale la forfecare fvk0 (N/mm2) pentru pereţii structurali
ai clădirilor din clasele de importanţă III – IV. Aceste valori sunt precizate în
Tabelul 3.14.
Tabel 3.14 Valori minime ale rezistenţei caracteristice iniţiale la forfecare fvk0
(N/mm2) pentru pereţii structurali ai clădirilor din clasele de importanţă III - IV

Înălţimea clădirii
0.10g şi 0.15g 0.20g şi 0.25g 0.30g ÷ 0.40g
P (nniv = 1) 0,125 0,175 0,225
P+1÷2E(nniv =2,3) 0,150 0,200 0,250
0,250(numai 0,300(numai
P+3÷4E(nniv =4,5) 0,200
P+3E) P+3E)

valorile din Tabelul 3.14 se vor spori cu 15% iar pentru clădirile din
clasa de importanţă I valorile din tabel se vor spori cu 30%.
3.5.2.2. Valoarea de proiectare a rezistenţei la forfecare a zidăriei
Valoare de proiectare a rezistenţei la forfecare a zidăriei cu elemente din B.C.A.-
se calculează cu:
(3.6)
48
3.5.3. Rezistenţa la întindere din încovoiere a zidăriei

3.5.3.1. Rezistenţa caracteristică la întindere din încovoiere a zidăriei
Fig. 3.2. Ruperea zidăriei din încovoiere perpendiculară pe planul peretelui

(a) Plan de rupere paralel cu rosturile orizontale, fxk1
(b) Plan de rupere perpendicularpe rosturile orizontale, fxk2
În cazul solicitării la încovoiere, produsă de forţe perpendiculare pe planul

zidăriei, Fig. 3.2, pentru elementele de zidărie din B.C.A. - vor fi luate în
considerare rezistenţele corespunzătoare următoarelor situaţii de rupere:
 rezistenţa unitară caracteristică la întindere din încovoiere după un plan de
rupere paralel cu rosturile orizontale, fxk1;
 rezistenţa unitară caracteristică la întindere din încovoiere după un plan de

rupere perpendicular pe rosturile orizontale, fxk2.
Valorile minime necesare ale rezistenţelor caracteristice la încovoiere ale zidăriei

perpendicular pe planul peretelui, folosite pentru situaţia seismică de proiectare
pentru zidărie cu mortare tip (G) şi (T), conform pr. P100-1/2012, se vor lua din
tabelul 3.17.
Valori ale rezistenţei unitare caracteristice la forfecare în rost orizontal fxk a
zidăriei cu elemente pentru zidărie din B.C.A - recomandate în calculul de
proiectare se vor încadra în prevederile din Tabelul 3.15:
Tabel 3.15 Rezistenţa aderenţei la încovoiere
Valoare
Tipul rezistenţei U.M.
recomandată
A. Valori recomandate de producător
- paralel cu rosturile de aşezare (fxk1) N/mm2 minim 0,1
- perpendicular pe rosturile de aşezare (fxk2) minim 0,2
B. Valori recomandate în SR EN 1996-1-1
- paralel cu rosturile de aşezare (fxk1), cu rosturile
verticale umplute sau neumplute
- perpendicular pe rosturile de aşezare (fxk2) cu N/mm2
rosturile verticale umplute
- perpendicular pe rosturile de aşezare (fxk2) cu
rosturile verticale neumplute
49
SR EN 1996-1-1 prezintă următoarele valori ce pot fi folosite ca alternativă la

calculul cu formulele din Tabelul 3.15, în Tabelul 3.16:
Tabel 3.16 Valori recomandate de SR EN 1996-1-1 pentru rezistenţa la

întindere din încovoiere
Mortar pentru Mortar

utilizare generală pentru Mortar
Tipul rezistenţei U.M.
fm < 5 fm > 5 rosturi uşor
N/mm2 N/mm2 subţiri
0,05 0,1 0,15 0,1
ρ<400
0,20 0,20 0,20 0,15
kg/m3 N/mm2
ρ≥400
0,20 0,40 0,30 0,15
kg/m3
Tabel 3.17 Valori minime necesare ale rezistenţelor caracteristice la întindere din
încovoiere fxk1 şi fxk2 (în N/mm2) pentru pereţii structurali ai clădirilor din clasele
de importanţă III - IV

Tipul
ag ≤ 0.15g ag ≥ 0.20g
elementelor
fxk1 fxk2 fxk1 fxk2
B.C.A. 0,050 0,100 0,100 0,200

valorile din Tabelul 3.17 se vor spori cu 15% iar pentru clădirile din
clasa de importanţă I valorile din tabel se vor spori cu 30%.
3.5.3.2. Rezistenţele de proiectare la întindere din încovoiere
Se vor calcula cu formulele:
(3.7)
(3.8)
3.6. Rezistenţa caracteristică de aderenţă a armăturilor
Aderenţa între elementele pentru zidărie, armături şi beton/mortar trebuie să fie

corespunzătoare utilizării prevăzute. Ea depinde de tipul mortarului folosit şi de
elementele pentru zidărie pe care se aplică mortarul. Valorile rezistenţelor la
forfecare/rupere din încovoiere pentru elementele de zidărie din B.C.A. - se vor
determina în laborator conform seriei de standarde SR EN 1050 -1…5.
50
Dacă nu se dispune de date experimentale, rezistenţa caracteristicăde aderenţă,

fbok , se va considera după cum urmează:
• pentru armăturile înglobate în secţiuni de beton cu dimensiuni mai mari sau
egale cu 150 mm (în elementele de confinare), din Tabelul 3.18 (conform
CR 6/2006);
• pentru armăturile înglobate în mortar sau în secţiuni de beton cu dimensiuni
mai mici de 150 mm (betonul din stratul median al ZIA), din Tabelul 3.19
(conform CR 6/2006).
Tabelul 3.18 Rezistenţa caracteristică de aderenţă a armăturilor în betonul

elementelor de confinare (N/mm 2)
Clasa de rezistenţa a betonului C12/15 C16/20
fbok pentru bare de oţel beton netede
1,30 1,50
[N/mm2]
fbok pentru bare de oţel beton profilate
2,40 3,00
[N/mm2]
Tabelul 3.19 Rezistenţa caracteristică de aderenţă a armăturilor în mortar sau în

betonul din Z.I.A. (N/mm2)
Clasa de rezistenţă a mortarului (M) M5 M10
Clasa de rezistenţă a betonului (C) C12/15 C16/20
fbok pentru bare de oţel beton netede
0,70 1,20
[N/mm2]
fbok pentru bare de oţel beton profilate
1,00 1,50
[N/mm2]
3.7. Proprietăţile de deformaţie ale zidăriei
3.7.1. Relaţia efort unitar - deformaţie specifică
Pentru calculul rezistenţei secţiunilor elementelor structurale şi nestructurale din

zidărie, se foloseşte o lege (relaţia efort unitar - deformaţie specifică) de tip
elasto-plastic cu ductilitate limitată şi fără rezistenţă la întindere. Relaţia efort
unitar - deformaţie specifică a zidăriei la compresiune este neliniară şi poate fi
schematizată ca: liniară, parabolică, parabolic-dreptunghiulară sau ca
dreptunghiulară. Această diagramă, Fig. 3.3, rezultă din comportarea cvasi-
elastică a blocului de zidărie ș i, respectiv, pronunţat plastică a mortarului.
51
Fig. 3.3. Relaţia efort-deformaţie specifică a zidăriei la compresiune

Forma legii efort unitar-deformaţie specifică pentru betonul celular autoclavizat
este declarată de producător prin încercări la compresiune efectuate conform
standardului SR EN 1052-1. Valoarea deformaţiei specifice ultime (εuz=mu)
pentru elemente din B.C.A. este de 2%, conform CR6 din 2006.
În cazurile în care forma legii efort unitar-deformaţie specifică ζ- şi parametrii
m1 şi mu nu sunt cunoscute (declarate de furnizor), calculul rezistenţei şi
rigidităţii tuturor părţilor/elementelor de construcţie din zidărie cu elemente din
B.C.A.- se va face în următoarele condiţii:
 legea ζ- va fi considerată liniară;
 deformaţia specifică ultimă mu va fi luată egală cu 1,6 ‰;
 factorul de suprarezistenţă definit în proiectul Codului P100-1/2012
se va lua αu/α1 =1.
3.7.2. Modulii de elasticitate longitudinal şi transversal
Pentru calculul deformaţiilor longitudinale ale elementelor structurale şi

nestructurale din zidărie simplă (ZNA) cu elemente din B.C.A. - se folosesc, în
funcţie de situaţia de proiectare respectivă, următoarele valori ale modulului de
elasticitate longitudinal:
• modulul de elasticitate secant de scurtă durată, Ez ;
• modulul de elasticitate de lungă durată, Ez,ld .
Modulul de elasticitate secant de scurtă durată Ez va fi determinat prin încercări
utilizând metoda prezentată în documentul normativ de referinta SR EN 1052-1
sau va fi stabilit conform unor baze de date naţionale sau internaţionale
agremente tehnice emise de autorităţi competente sau încercări efectuate în
cadrul unui proiect.
Normativul CR6 din 2006 propune următoarele valori pentru modulul de
elasticitate de scurtă durată, cu specificaţia ca în cazul zidăriei simple cu armături
52
în rosturile orizontale (ZNA+AR) valorile Ez stabilite conform Tabelului 3.20 vor fi

majorate cu 10%.
Tabelul 3.20 Valorile modulului de elasticitate secant de scurtă durată al zidăriei

(N/mm2)
Tipul calculului Ez
(situaţia de proiectare) Zidărie cu elemente din
B.C.A.
Stabilirea caracteristicilor dinamice 850 fk
Deformaţii în SLU 400 fk
Deformaţii în SLS
(numai pentru sisteme static 650 fk
nedeterminate)
Modulul de elasticitate echivalent de scurtă durată al zidăriei confinate (ZC,

ZC+AR) şi al zidăriei cu inimă armată(ZIA) se va calcula cu relaţia:
(3.9)
unde:
 Ez şi Eb- modulii de elasticitate longitudinali ai zidăriei şi
betonului;
 Iz şi Ib- momentele de inerţie ale secţiunilor de zidărie şi de
beton, calculate în raport cu axele principale de inerţie ale
peretelui.
În cazul zidăriei confinate cu armături în rosturile orizontale (ZC+AR) valorile EZC

stabilite conform relaţiei (3.9) vor fi majorate cu 10%.
Modulul de elasticitate de lungă durată Ez,ld se va determina din valoarea
modulului secant de scurtă durată Ez , redusă conform relaţiei (3.9), pentru a ţine
cont de efectele curgerii lente:
(3.10)
unde
 este coeficientul final de curgere lentă.
Modulul de elasticitate transversal (modulul de elasticitate la forfecare),

Gz, poate fi considerat egal cu 40% din valoarea modulului de elasticitate secant
de scurtă durată Ez, sau din valoarea modulului de elasticitate echivalent de
scurtă durată al zidăriei armate (ZC, ZIA):
(3.11.a)
53
(3.11.b)
3.7.3. Curgere lentă, contracţie/umflare din umiditate şi dilatare

termică
Coeficienţii de curgere lentă, de contracţie/umflare din umiditate şi

dilatare termică trebuie determinaţi prin încercări. Aceşti coeficienţi pentru
betonul celular autoclavizat, B.C.A.- , pot avea valorile precizate în Tabelul 3.21.
Tabelul 3.21 Valori ale coeficienţilor de de curgere lentă, de contracţie/umflare
din umiditate şi dilatare termică
CR 6 din SR EN 1996-
2006 1-1 din 2006
Coeficientul de curgere lentă 1,0 până la 0,5 până la
2,5 1,5
Coeficientul de contracţie/umflare din umiditate -0,4 până la -0,4 până la
[mm/m] +0,2 +0,2
Coeficientul de dilatare termică, αt,10-6/K 7 până la 9 7 până la 9
3.8. Componente auxiliare
3.8.1. Straturi de rupere a capilarităţii, eclise, ancore şi console,

buiandrugi prefabricaţi
 Straturile de rupere a capilarităţii trebuie să reziste la trecerea

(capilară) a apei.
 Agrafele pentru perete trebuie să fie conform SR EN 845-1.
 Eclisele, acorele şi consolele trebuie să fie conform SR EN 845-1.
 Buiandrugii prefabricaţi trebuie să fie conform SR EN 845-2.
4. DURABILITATE
4.1. Generalităţi
Fiecare construcţie sau element de construcţie trebuie să satisfacă un ansamblu

de condiţii tehnice sau cerinţe tehnico-economice principale, care privesc
durabilitatea în timp, robusteţea structurală, rezistenţa la foc, rezistenţa şi
stabilitatea construcţiei, condiţii fizice şi igienice, arhitectonice, economico-
organizatorice etc.
54
Durabilitatea reprezintă durata de funcţionare normală în timp a principalelor

elemente de construcţii, fără pierderea calităţii necesare exploatării optime şi
poate fi: ridicată (de gradul I) şi este peste 100 de ani; mijlocie (de gradul II)
între 50 şi 100 de ani; normală sau obişnuită (de gradul III) între 20 şi 50 de
ani. Construcţiile cu durată de funcţionare mai mica de 10 de ani sunt considerate
construcţii cu caracter provizoriu.
Durabilitatea este determinată de materialele folosite, soluţia aleasă la
proiectare şi modul de execuţie, condiţiile de exploatare şi întreţinere şi se referă
la rezistenţa materialelor şi elementelor de construcţii la diferite acţiuni cum ar fi:
îngheţ-dezgheţ, umiditate, coroziune, acţiunea biologică a microorganismelor cât
şi acţiunea mediului înconjurător: agenţi atmosferici, fum, gaze, diferite noxe din
mediul interior etc.
Structura trebuie proiectată astfel încât deteriorarea pe durata de viaţă proiectată
să nu afecteze perforanţele structurii sub cele intenţionate în mediul respectiv şi
astfel încât să se asigure o mentenanţă corespunzătoare.
Pentru a se asigura o structură cu durabilitate adecvată cu elemente din B.C.A. -
, se iau în considerare următoarele:
 utilizarea prevăzută sau posibilă în viitor a structurii;
 criteriile de proiectare cerute;
 condiţiile de mediu aşteptate;
 compoziţia, caracteristicile şi performanţa materialelor şi produselor;
 caracteristicile solului;
 alegerea sistemului stuctural;
 forma elementelor şi alcătuirea structurală;
 calitatea manoperei şi nivelul de control;
 măsuri particulare de protecţie;

 mentenanţa prevăzută pe durata de viaţă proiectată.
Gradul de deteriorare poate fi estimat pe baza calculelor, a cercetărilor

experimentale sau a experienţei obţinute de la constucţiile precedente.
Elementele pentru zidărie, B.C.A.- , trebuie să să aibă o durabilitate suficientă
pentru a rezista condiţiilor relevante de expunere pentru durata de exploatare
prevăzută a clădirii.
4.2. Clasificarea condiţiilor de mediu
4.2.1. Condiţii de microclimat de expunere

Pentru stabilirea condiţiilor de microclimat de expunere ale zidăriei se va ţine
seama de :
55
 efectul finisajelor şi al placajelor de protecţie;

 modul în care detaliile de finisaj împiedică menţinerea/acumularea
apei pe faţade.
Condiţiile de microclimat de expunere a zidăriei terminate se încadrează în clase

de expunere, definite după cum urmează:
 MX1 – mediu ambiant uscat;
 MX2 – expus la umiditate sau umezire;
 MX3 – expus la umezire cu cicluri de îngheţ - dezgheţ;
 MX4 – expus la aer saturat de sare, apă de mare sau alte ape cu
săruri;
 MX5 – mediu ambiant chimic agresiv;
4.3. Durabilitatea componentelor zidăriei
4.3.1. Elemente pentru zidărie din B.C.A.-
Elementele pentru zidărie din B.C.A.- , vor fi suficient de durabile pentru a

rezista, în condiţiile relevante de expunere, pe toată durata de exploatare
proiectată a clădirii. În cazul zidăriilor aparente se vor respecta prevederile
documentului normativ de referinta SR EN 771-4 privind condiţiile de folosire a
elementelor pentru zidărie în funcţie de densitate şi caractersiticile mecanice şi
fizice ale acestora.
4.3.2. Mortare
Mortarul pentru zidărie din B.C.A.- , va fi suficient de durabil pentru a rezista, în

condiţiile relevante de microclimat de expunere, pe toată durata de exploatare
proeictată a clădirii şi nu va conţine componenţi care pot avea efect dăunător
asupra proprietăţilor sau durabilităţii mortarului, oţelului sau a altor materiale cu
care se află în contact.
Conform SR EN 998-2 mortarele se încadrează în trei categorii în funcţie de
categoria condiţiilor de expunere a elementelor la care vor fi folosite:
 S - mortar pentru elemente de construcţie expuse la condiţii severe;
 M - mortar pentru elemente de construcţie expuse la condiţii

moderate;
 P - mortar pentru elemente de construcţie expuse la condiţii pasive.
Domeniile de utilizare a mortarelor S,M,P în corelare cu condiţiile de microclimat

definite vor fi cele stabilite prin standardul SR EN 1996-2, Anexa B (informativă)
după cum urmează:
56
 Clasa de expunere MX 1 → mortar P, M sau S
 Clasa de expunere MX 2 → mortar M sau S
 Clasa de expunere MX 3 → mortar M sau S
 Pentru zidăriile din clasele de expunere MX4 şi MX5 se vor evalua

pentru fiecare amplasament, şi pentru fiecare proiect, gradul de
expunere la
 săruri;
 umezire;
 cicluri de îngheţ/dezgheţ;
 substanţe chimice agresive (cantitatea acestora şi tipul de
reacţie).
4.3.3. Oţel pentru armături
Oţelul pentru armături, înglobat în beton sau mortar la zidăriile din B.C.A.- , va
fi suficient de durabil astfel ca atunci când este pus în operă să reziste la condiţiile
locale de expunere pe toată durata de exploatare proiectată a clădirii.
Pentru asigurarea durabilităţii se va folosi oţel pentru beton armat (oţel carbon),
protejat prin măsurile date conform condiţiilor de mai jos sau oţel rezistent la
coroziune.
 Clasa de expunere MX1- oţelul poate fi neprotejat (cu excepţia
zidăriei de placaj).
 Pentru clasele de expunere MX2 şi MX3, protecţia oţelului se poate

realiza prin:
 înglobare în mortar sau beton;

 galvanizare;
 acoperire cu răşini epoxidice;
 sau printr-o combinaţie a acestor procedee.
Protecţia armăturilor prin înglobare în mortar trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii la zidăriile din B.C.A.- :
 tipul şi marca minimă a mortarului vor fi:
 mortar de ciment-var M5 - pentru încăperi cu umiditate relativă

interioară permanentă a aerului 60%;
 mortar de ciment cu adaos de plastifianţi M10 - pentru încăperi
cu umiditate relativă interioară permanentă a aerului > 60%.
57
 acoperirea laterală cu mortar a barelor dispuse în rosturile orizontale

va fi ≥ 20 mm la pereţii care se tencuiesc ulterior şi ≥ 35 mm la
pereţii care rămân netencuiţi; grosimea stratului de protecţie va fi
sporită până la 45 mm în cazul pereţilor care trebuie să rămână la
pereţii care se tencuiesc ulterior şi ≥ 35 mm la pereţii care rămân
netencuiţi (zidărie aparentă sau de placaj), în condiţiile de expunere
MX4 şi MX5;
 zidăria va fi tencuită cu mortar M2,5.
SR EN 1996-1-1 recomandă ca alegerea oţelului pentru armături din punct de

vedere al durabilităţii conform Tabelului 4.1.
Tabel 4.1 Alegerea oţelului pentru armături din punct de vedere al durabilităţii
Nivelul minim de protecţie pentru oţelul armăturilor

Clasa de Înglobat în mortar Înglobat în beton cu
expunere a acoperire mai mică decât
cea cerută
MX1 Oţel carbon neprotejat b Oţel carbon neprotejat
Oţel carbon, puternic Oţel carbon neprotejat sau,
galvanizat sau cu protecţie dacă este folosit mortar
echivalentă c pentru umplerea golurilor,
MX2
Oţel carbon neprotejat într-o oţel carbon, puternic
zidărie tencuită pe faţa galvanizat sau cu protecţie
expusă d echivalentă c
Oţel inoxidabil austenitic AISI
316 sau 304
Oţel puternic galvanizat sau
MX3 Oţel carbon neprotejat într-o
cu protecţie echivalentă c
zidărie tencuită pe faţa
expusă d
316
MX4 Oţel puternic galvanizat sau
136
cu protecţie echivalentă c cu o
tencuială de mortar pe faţa
expusă
58
Oţel inoxidabil austenitic AISI Oţel inoxidabil austenitic AISI

MX5
136 sau 304 e 136 sau 304 e
a
A se vedea SR EN 1996-2;
b
La pereţii exteriori, pentru peretele interior al pereţilor dubli cu gol interior,
susceptibili de a prezenta oarecare umidiate, se utilizează oţel carbon puternic
galvanizat sau cu protecţie echivalentă conform c ;
c
Oţelul carbon se galvanizează prin acoperire cu o cantitate de zinc de
minimum 900 g/m2 sau se galvanizează prin acoperire cu o cantitate de zinc de
minimum 600 g/m2 şi se acoperă cu un strat aderent de epoxy cu o grosime de
cel puţin 80 µm, cu o medie de 100 µm.
d
Se foloseşte mortarul de utilizare generală sau pentru rosturi subţiri, de clasă
cel puţin M4 şi este recomandat ca acoperirea laterală ș ă fie crescută la 30 µm
şi zidăria să fie tencuită cu un mortar de tencuială conform SR EN 998-1.
e
Este posibil ca oţelul inoxidabil austenitic să nu corespundă tuturor
condiţiilor de mediu agresive şi este necesar ca acestea să fie examiate pentru
fiecare proiect în parte.
Protecţia armăturilor din elementele de confinare sau din cadrele de beton armat,
prin înglobare în beton se asigură prin prevederea în proiecte a unui strat de
acoperire minim a cărui grosime va corespunde cerinţelor din documentul
normativ de referinta SR EN 1992-1-1.
4.3.4. Betoane
Pentru betoanele care intră în alcătuirea clădirilor din zidărie din B.C.A.- , se vor
respecta prevederile referitoare la durabilitate din SR EN 1992-1-1, NE 012
(partea întâi din 2007 şi respectiv partea a doua din 2010).
4.3.5. Straturi de rupere a capilarităţii
Starturile de rupere a capilarităţii la zidăriile din B.C.A.- vor avea durabilitatea

necesară tipului de clădire la care se utilizează şi condiţiilor de mediu respective;
ele vor fi alcătuite din materiale care să nu poată fi străpunse la utilizare şi vor fi
capabile să reziste la eforurile mecanice fără să favorizeze producerea
condensului.
Normativul CR6 din 2006 recomandă folosirea materialelor plastice şi tencuielilor
hidrofuge.
4.3.6. Elemente de legătură pentru pereţi
Elementele de legătură pentru pereţi din B.C.A.- vor fi capabile să reziste la

acţiunea relevantă a mediului încpnjurător şi la mişcările relative între straturi şi
vor avea rezistenţă la coroziune corespunzătoare mediului în care sunt utilizate.
Se recomandă ca elementele de ancorare ale placajelor din zidărie sau ale
stratului exterior al faţadelor ventilate (cu gol de aer) să fie executate din oţel
inoxidabil.
59
4.3.7. Eclise, scoabe şi corniere
Eclisele, scoabele şi cornierele utilizate la zidăriile din B.C.A.- vor avea

rezistenţă la coroziune corespunzătoare condiţiilor de mediu în care sunt utilizate.
Protecţia acestora se va realiza cu orice procedeu recunoscut în practica curentă
pentru condiţii de mediu similare.
4.4. Durabilitatea zidăriei aflată sub nivelul terenului
Zidăria structurală din B.C.A.- nu este recomandată pentru zidăria aflată sub
nivelul terenului. Zidăria nestructurală din B.C.A.- aflată sub nivelul terenului va
fi proiectată astfel încât să nu fie afectată defavorabil de condiţiile terenului sau
va fi protejată în mod corespunzător. În acest scop:
 se vor lua măsuri pentru a proteja zidăria de efectele umezelii
provenite din zontactul cu pământul, mai ales împotriva propagării
umidităţii prin capilaritate ;
 în cazul în care, prin studiul geotehnic efectuat pe amplasament, se

constată că terenul conţine substanţe chimice care pot afecta
integritatea şi durabilitatea zidăriei, aceasta va fi proiectată din
materiale rezistente la aceste substanţe sau va fi protejată
corespunzător (de exemplu, cu tencuieli rezistente la acţiunile
chimice respective).
5. CALCULUL CLĂDIRILOR CU PEREŢI STRUCTURALI

DIN ZIDĂRIE CU ELEMENTE DIN B.C.A. -
5.1. Principii generale de calcul
Zidăria cu elemente din B.C.A.- este un material neomogen şi anizotrop,
caracterizat de comportarea inelastică chiar pentru niveluri reduse de solicitare.
Realizarea unui model de calcul care să ia în considerare toate aceste aspecte şi
în acelaşi timp, să poată fi aplicat cu uşurinţă în proiectarea curentă este practic
imposibilă.
Calculele trebuie efectuate utilizând modele structurale adecvate, implicând
variabilele relevante. Modelele structurale alese sunt adecvate pentru a prezice
comportarea structurală cu un nivel de exactitate acceptabil. Modelele structurale
sunt, de asemenea, adecvate pentru stările limită considerate. Modelele
structurale alese trebuie să se bazeze pe teorii şi practici inginereşti uzuale.
Dacă este necesar, acestea trebuie verificate experimental.
Acţiunile statice şi dinamice se vor modela conform prevederilor SR EN 1990.
Proiectarea structurală în caz de incendiu trebuie să se bazeze pe scenarii de
calcul în caz de incendiu (a se vedea SR EN 1991-1-2) şi trebuie să ia în
60
considerare modele pentru evoluţia temperaturii în cadrul structurii ca şi modele

pentru comportamentul mecanic al structurii la temperaturi ridicate.
Proiectarea asistată de încercări trebuie să atingă nivelul de fiabilitate cerut
pentru situaţia de proiectare considerată. Trebuie luate în considerare şi
incertitudinile statistice datorate numărului limitat de rezultate. Se utilizează
coeficienţi parţiali de siguranţă (inclusiv pentru incertitudinile modelului)
comparabili cu cei utilizaţi în SR EN 1991 până la SR EN 1999.
Pentru fiecare stare limită trebuie stabilit un model de calcul al structurii bazat
pe :
 o descriere corespunzătoare a structurii, a materialelor din care este
alcătuită şi a condiţiilor de mediu semnificative pentru
amplasament ;
 comportarea structurii în ansamblu sau a părţilor sale, pentru starea
limită respectivă ;
 acţiunile care se exercită şi modul în care acestea sunt aplicate.
Alcătuirea generală a structurii din zidărie cu elemente din B.C.A. - , ca şi

interacţiunile şi legăturile între diferitele părţi ale acesteia trebuie să fie concepute
astfel încât să se asigure stabilitatea, rezistenţa şi robusteţea necesare în timpul
execuţiei şi al utilizării construcţiei.
Modelele de calcul pot fi bazate pe subansambluri separate ale structurii (cum
sunt pereţii) în mod independent, cu condiţia ca stabilitatea şi robusteţea
ansamblului să fie asigurată.
Comportarea structurală se calculează folosind:
 teoria neliniară a elasticităţii, presupunând o relaţie specifică ântre
eforturile unitare şi deformaţiile specifice;
sau
 teoria liniară a elasticităţii, presupunând o relaţie liniară între
eforturile unitare şi deformaţiile specifice cu o pantă egală cu
modulul de elasticitate secant de scurtă durată;
Pentru proiectarea structurilor clădirilor curente, determinarea eforturilor şi

deformaţiilor în elementele de zidărie se poate face utilizând un model de calcul,
suficient de precis, bazat pe următoarele ipoteze simplificatoare:
i. zidăria este un material presupus omogen, izotrop şi cu răspuns
elastic până în stadiul ultim;
ii. caracteristicile secţionale ale pereţilor de zidărie se determină
pentru secţiunea brută (nefisurată);
iii. pentru aplicaţiile curente, rezultatele calculelor obţinute prin
modele bazate pe ipotezele i. şi ii. se afectează cu factori de
corecţie stabiliţi astfel încât să se obţină o concordanţă cât mai
bună cu datele rezultate din încercări.
61
Modelul de calcul pentru determinarea eforturilor secţionale şi a rezistenţei de

proiectare a pereţilor (elementelor) din zidărie din B.C.A.- , trebuie să reprezinte
în mod adecvat proprietăţile de rezistenţă, de rigiditate şi de ductilitate ale
întregului sistem structural.
Este necesar ca rezultatele obţinute din calulul pe modele de calcul să furnizeze,
pentru orice element următorii parametri:
 încărcările axiale produse de acţiunile verticale şi orizontale;
 forţele tăietoare datorate acţiunilor verticale şi/sau orizontale;
 momentele încovoietoare datorate acţiunilor verticale şi/sau laterale;
 momentele de torsiune,dacă este cazul.
Elementele structurii trebuie verificate la starea limită ultimă şi starea limită de

exploatare folosind, ca acţiuni, rezultatele analizei.
5.2. Proiectarea preliminară a clădirilor cu pereţi structurali din zidărie

5.2.1. Prevederi generale
Proiectarea preliminară arhitectural-structurală a clădirilor cu pereţi structurali

implică parcurgerea următoarelor etape:
i. stabilirea formei generale a clădirii în plan şi elevaţie; în această
etapă arhitectul propune configuraţia de ansamblu a clădirii, iar
inginerului constructor va concepe structura, respectând
prevederile legislaţiei în vigoare;
ii. proeictarea preliminară a suprastructurii verticale (ansamblul
pereţilor structurii);
iii. proiectarea preliminară a planşeelor;
iv. proiectarea preliminară a infrastructurii.
Pentru zonele seismice cu ag ≥ 0.20g se recomandă alegerea configuraţiilor de

plan şi volumetrie care conduc la clădiri cu regularitate structurală în plan şi
pe verticală.
Se recomandă adoptarea unor partiuri compacte, cu simetrie geometrică (dată de
forma în plan) şi cu simetrie mecanică (rezultată din dispunerea în plan a
pereţilor structurali) sau cu disimetrii limitate, care se încadrează în limitele din
Fig. 5.1. Adoptarea unor astfel de forme este obligatorie în cazul clădirilor cu
pereţi structurali din zidărie fundate direct pe terenuri dificile (PUCM, PSU).
62
Fig. 5.1. Clădiri cu formă compactă
Aria planşeului va fi menţinută, de regulă, constantă la toate nivelurile clădirii. Se

pot accepta reduceri de arie, de la un nivel la nivelul imediat superior, de circa 10
÷15% cu condiţia ca traseul de scurgere a încărcărilor către fundaţii să nu fie
întrerupt (de exemplu, prin rezemarea unui perete structural pe planşeu).
Clădirile cu pereţi structurali din zidărie din B.C.A.- vor fi alcătuite astfel încât
să se realizeze o structură spaţială formată din:
 elemente verticale: pereţi structurali dispuşi, cel puţin, pe două
direcţii ortogonale;
 elemente orizontale: planşee care, de regulă, constituie o diafragmă
(şaibă) rigidă în plan orizontal.
Legăturile dintre pereţii structurali de pe cele două direcţii principale, la colţuri,

intersecţii şi ramificaţii, se realizează prin:
 ţeserea zidăriei nearmate/simple (pentru ZNA) şi/sau cu stâlpişori
din beton armat dispuşi constructiv, în funcţie de zona seismică, şi
armături de legătură dispuse în rosturile orizontale;
 stâlpişori de beton armat turnaţi în ştrepii zidăriei în cazul zidăriei
confinate (ZC);
 ţeserea zidăriei din straturile exterioare şi continuitatea betonului şi
armăturii din stratul median, în cazul zidăriei cu inimă armată (ZIA).
Legăturile între planşee şi pereţii structurali se realizează, în funcţie de tipul

(alcătuirea) zidăriei, după cum urmează:
 la zidăria nearmată (ZNA): prin centuri de beton armat turnate pe
toţi pereţii;
 la zidăria confinată (ZC): prin înglobarea/ancorarea armăturilor din
stâlpişori în sistemul de centuri de la fiecare planşeu;
 la zidăria cu inimă armată (ZIA): prin înglobarea/ancorarea
armăturilor din stratul median al peretelui în sistemul de centuri de la
fiecare planşeu.
63
Rigiditatea structurii va fi aproximativ egală pe cele două direcţii

principale ale clădirii; se recomandă ca diferenţa între rigidităţile respective să
nu depăşească 25%.
Rezistenţa şi rigiditatea clădirii vor fi menţinute aproximativ constante
pe toată înălţimea clădirii (în elevaţie). Se recomandă ca eventualele
reduceri de rezistenţă şi de rigiditate să nu depăşească 20% şi să se realizeze
prin reducerea:
 densităţii zidurilor;
 grosimii zidurilor;
 rezistenţei zidăriei la compresiune.
Clădirile din zidărie din B.C.A.- sunt considerate cu regularitate structurală în

plan dacă:
 forma în plan satisface următoarele criterii:
 este aproximativ simetrică în raport cu 2 direcţii ortogonale;
 este compactă, cu contururi regulate şi cu un număr cât mai
redus de colţuri intrânde;
 eventualele retrageri/proeminenţe în raport cu conturul curent
al planseului nu depăşesc, fiecare, cea mai mare dintre valorile:
10% din aria planşeului sau 1/5 din dimensiunea laturii
corespunzătoare;
 distribuţia în plan a pereţilor structurali nu conduce la disimetrii
importante ale rigidităţii laterale, ale capacităţilor de rezistenţă şi/sau
ale încărcărilor permanente în raport cu direcţiile principale ale
clădirii;
 rigiditatea planşeelor în plan orizontal este suficient de mare încât să
fie asigurată compatibilitatea deplasărilor laterale ale pereţilor
structurali sub efectul forţelor orizontale;
 la parter, pe fiecare din direcţiile principale ale clădirii, distanţa
dintre centrul de greutate (CG) şi centrul de rigiditate (CR) nu
depăşeşte 10% din L, unde L este dimensiunea clădirii pe direcţia
perpendiculară direcţiei de calcul (Fig. 5.1).
Clădirile din zidărie din B.C.A.- sunt considerate cu regularitate structurală în

elevaţie dacă:
 înălţimile nivelurilor adiacente sunt egale sau variază cu cel mult
20%;
 pereţii structurali au, în plan, aceleaşi dimensiuni la toate nivelurile
supraterane sau prezintă variaţii care se încadrează în următoarele
limite:
64
 reducerea lungimii unui perete faţă de nivelul inferior nu

depăşeşte 20%;
 reducerea ariilor nete totale de zidărie la nivelurile superioare,
pentru clădirile cu nniv ≥3 nu depăşeşte 20% din aria zidăriei de
la parter;
 clădirea nu are niveluri "slabe" (care au rigiditate şi/sau capacitate
de rezistenţă mai mică decât cele ale nivelurilor superioare).
Fig. 5.2. Clădiri cu niveluri „slabe‖ (neregularitate structurală în elevaţie)

Pentru clădirile din zidărie din B.C.A.- , fundate pe terenuri normale,
lungimea maximă a tronsoanelor va fi de 50 m, iar pentru cele fundate pe
terenuri dificile de fundare lungimea maximă a tronsoanelor va fi stabilită
conform reglementărilor specifice normativului de fundare.
Dimensiunea maximă în elevaţie se va stabili conform prevederilor P100-1 din
2006 (şi/sau pr. P100-1/2012), în funcţie de:
 acceleraţia seismică de proiectare la amplasament (ag);
 clasa de regularitate/neregularitate structurală;
 clasa de importanţăa clădirii, stabilită conform P100-1 din
2006(pr.P100-1/2012);
 tipul/alcătuirea zidăriei (ZNA, ZC, ZC+AR, ZIA);
 densitatea constructivă a pereţilor structurali p%;
 tipul şi grupa elementelor pentru zidărie.
În cazul clădirilor din zidărie simplă (ZNA), mansarda se consideră "nivel", care se
include în numărul de niveluri maxim (nniv) admis conform Codului P 100-1/2006
(pr. P100-1/2012).
În cazul clădirilor din zidărie armată (ZC, ZC+AR şi ZIA) cu mansardă peste
ultimul nivel curent, aceasta nu se include în numărul de niveluri maxim (nniv)
admis conform Codului P 100-1/2006 (pr. P100-1/2012), dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
 densitatea minimă constructivă a pereţilor dată în Codul P 100-
1/2006 se majorează cu 1%;
 pereţii perimetrali din zidărie nu depăşesc înălţimea medie de 1,25
m;
 pereţii de compartimentare sunt de tip uşor (gips-carton sau
similar);
65
 şarpanta din lemn este proiectată astfel încât să nu rezulte împingeri

în pereţii perimetrali;
 zidăria pereţilor structurali de la mansardă este confinată cu
stâlpişori de beton armat în continuarea celor de la nivelul inferior;
 la partea superioară a pereţilor de zidărie ai mansardei este
prevăzută o centură de beton armat.
Dacă cel puţin una din aceste condiţii nu este îndeplinită, mansarda va fi
considerată "nivel" iar clădirea se va încadra, din punct de vedere al înălţimii şi al
densităţii pereţilor structurali, în condiţiile date în Codul P 100-1/2006 (pr. P100-
1/2012).
Alegerea sistemului de pereţi structurali din B.C.A.- se va face astfel încât să
realizeze, concomitent, satisfacerea următoarelor categorii de cerinţe:
 funcţionale, stabilite de investitor: dimensiunile spaţiilor libere,
înălţimea de nivel, tipul circulaţiilor, etc;
 de confort;
 de siguranţă structurală.
Clădirile aflate în zone seismice trebuie să respecte valorile indicate în normativul

de proiectare seismică P100 din 2006 (pr. P100-1/2012) referitoare la densitatea
minimă a pereţilor structurali din B.C.A.- , pentru fiecare tip de structură în
parte (ZNA,ZC, ZC+AR, ZIA).
Densitatea constructivă a pereţilor structurali ai clădirilor din zidărie din B.C.A.- ,
pe fiecare din direcţiile principale ale clădirii, este definită prin raportul dintre
aria netă totală a pereţilor din zidărie (Az,net) de pe direcţia respectivă şi aria
planşeului (Apl) de la nivelul respectiv:
(5.1)
În cazul planşeelor care descarcă pe o singură direcţie (planşee din lemn, planşee
cu grinzi metalice, planşee din elemente prefabricate liniare de beton armat)
pereţii paraleli cu direcţia elementului de planşeu sunt definiţi ca "pereţi
structurali de contravântuire" care au, în principal, rolul structural de a prelua
forţele orizontale pe direcţia respectivă.
Pereţii structurali care intră în alcătuirea unei structuri din zidărie sunt de două
categorii:
 pereţi izolaţi (montanţi),legaţi între ei, la fiecare nivel, numai cu
placa planşeului;
 pereţi cuplaţi (cu goluri de uşi şi/sau ferestre), constituiţi din
montanţi (spaleţi) legaţi între ei, la nivelul fiecărui planşeu, prin
grinzi de cuplare de beton armat (ex. buiandrugi).
66
In funcţie de distanţa dintre pereţii structurali realizaţi din zidărie din B.C.A.- ,
clădirile pot fi concepute structural după cum urmează:
1. Structuri cu pereţi deşi

Structurile cu pereţi deşi (sistem fagure), Fig. 5.3, sunt definite de următorii
parametri geometrici:
 înălţimea de nivel ≤ 3,20 m;
 distanţele maxime între pereţi, pe cele două direcţii principale ≤ 5,00
m;
 aria celulei formată de pereţii de pe cele două direcţii principale A ≤
25,0 m2.
Fig. 5.3. Structuri cu pereţi deşi (sistem fagure)
În această alcătuire, de regulă, poziţiile în clădire ale pereţilor structurali interiori

rezultă din concepţia planului de arhitectură (separă încăperile principale ale
clădirii). Folosirea sistemului de pereţi deşi este recomandatăîn cazul clădirilor
fundate pe terenuri dificile.
2. Structuri cu pereţi rari

Structurile cu pereţi rari (sistem celular), Fig. 5.4, sunt definite de următorii
parametri geometrici:
• înălţimea de nivel ≤ 4,00 m;
• distanţele maxime între pereţi, pe cele două direcţii principale ≤ 9,00
m;
• aria celulei formată de pereţii de pe cele două direcţii principale ≤
75,0 m2.
Fig. 5.4. Structuri cu pereţi rari (sistem celular)
67
În această alcătuire pereţii structurali interiori se dispun, de regulă, la limita între

unităţile funcţionale (între apartamente – la locuinţe, între sălile de clasă – la
unităţile de învăţământ, etc) ceea ce elimină, în cele mai multe cazuri, slăbirea lor
cu goluri de trecere.
5.2.2. Alegerea tipului de zidărie
La proiectarea clădirilor cu pereţi structurali din zidărie din B.C.A. - , alegerea

tipului de zidărie (alcătuirea zidăriei) pentru pereţii structurali se va face cu
respectarea condiţiilor limită stabilite în P 100-1 din 2006 (pr. 2012) în funcţie
de:
 numărul de niveluri supraterane (nniv);
 regularitatea structurală a clădirii;
 grupa elementelor pentru zidărie;
 acceleraţia seismicăde proiectare la amplasament (ag);
 posibilităţile tehnologice de execuţie.
5.2.2.1. Zidăria nearmată (ZNA)

Din cauza capacităţii scăzute de a disipa energia seismică, datorită rezistenţei
mici la compresiune, întindere şi la forfecare şi a ductilităţii reduse, se
recomandă ca utilizarea structurilor de zidărie nearmată (ZNA) să fie
evitată.
Structurile de zidărie nearmată (ZNA) din B.C.A.- , pot fi folosite, în condiţiile
stabilite în Codul P 100-1/2006 (pr. 2012), privind acceleraţia seismică de
proiectare(ag), numărul de niveluri (nniv) şi densitatea minimă constructivă a
pereţilor structurali (p%) pe ambele direcţii, numai dacă sunt îndeplinite toate
condiţiile de mai jos:
 clădirea se încadrează în categoria "clădiri regulate cu regularitate în
plan şi în elevaţie";
 clădirea se încadrează în clasele de importanţă III sau IV conform
Codului P 100-1/2006 (pr. 2012);
 sistemul de aşezare a pereţilor este de tip "pereţi deşi" (sistem
fagure);
 înălţimea nivelului hetaj ≤ 3,00 m;
 sunt respectate cerinţele de alcătuire a zidăriei şi planşeelor;
 calităţile materialelor folosite sunt cele prevăzute la Cap.3 din
prezentul ghid şi în Codul P 100-1 din 2006 (pr. 2012).
Valorile limită pentru numărul de niveluri şi densitatea minimă

constructivă a pereţilor structurali realizaţi din B.C.A.- , sunt prezentate
în Tabelul 5.1.
Tabelul 5.1. Numărul de niveluri peste secţiunea de încastrare şi densitatea

minimă a pereţilor structurali (p%) pentru clădiri cu pereţi structurali din ZNA
68
Acceleraţia terenului pentru proiectare (ag)

nniv 0.10g şi 0.15g 0.20g şi 0.25g 0.30g ÷ 0.40g
Zidărie realizată cu elemente din B.C.A.
1 (P) 4,5% 5,5%
2 (P+1E) 5,0% 6,0% NA
3 (P+2E) 5,5% NA
NA - nu se acceptă folosirea zidăriei nearmate (ZNA)
NOTA: Valorile din Tabelul 5.1 se referă la primul nivel peste secţiunea
de încastrare. Pentru următoarele niveluri se acceptă reducerea
densităţii pereţilor cu maximum 1% pe nivel păstrând condiţiile de
regularitate în elevaţie.
5.2.2.2. Zidăria armată(ZC, ZC+AR, ZIA)

Clădirile cu structuri de zidărie confinată (ZC), cu sau fără armături în rosturile
orizontale, şi cele de zidărie cu inimă armată (ZIA), realizate din elemente de
zidărie din B.C.A.- , pot fi utilizate, în condiţiile de calcul, de dimensionare şi de
alcătuire constructivă precizate cu condiţia limitării numărului de niveluri (nniv) şi
a densităţii minime constructive a pereţilor structurali pe fiecare direcţie (p%), în
funcţie de acceleraţia seismică de proiectare (ag), conform prevederilor din Codul
P 100-1/2006 (pr. 2012). Valorile limită sunt prezentate în Tabelul 5.2.
Tabelul 5.2. Numărul de niveluri peste secţiunea de încastrare (nniv) şi

densitatea minimă a pereţilor structurali (p%) pentru clădiri cu pereţi structurali
din zidărie armată
Acceleraţia terenului pentru proiectare (ag)
nniv 0.10g şi 0.15g 0.20g şi 0.25g 0.30g ÷ 0.40g
Zidărie realizată cu elemente din B.C.A.
1 (P) ≥3,0% ≥4,0% ≥5,5%
2 (P+1E) ≥3,5% ≥4,5% ≥6,5%
3 (P+2E) ≥4,0% ≥5,5%* ≥6,0%*
4 (P+3E) ≥5,0% ≥6,0% * NA
5 (P+4E) ≥5,5* NA NA
* Pentru aceste situaţii se va folosi obligatoriu zidărie cu
69
alcătuirile ZC+AR sau ZIA.

NA - nu se acceptă
NOTA: Densitatea pereţilor structurali stabilită în Tabelul 5.2 se referă
la primul nivel peste secţiunea de încastrare. Pentru următoarele
niveluri se acceptă reducerea densităţii pereţilor cu maximum 1% pe
nivel cu obligaţia de păstrare a condiţiilor de regularitate în elevaţie.
Prevederea în proiect a densităţii minime constructive a pereţilor

structurali (p%), conform Tabelelor 5.1 şi 5.2 şi/sau a rezistenţelor
caracteristice minime ale zidăriei din B.C.A.- , nu asigură satisfacerea
cerinţei de siguranţă, în toate cazurile de alcătuire arhitectural-
structurală a clădirii şi pentru toate zonele seismice, şi în consecinţă, nu
elimină obligaţia proiectantului de a verifica, prin calcul, îndeplinirea
acestei cerinţe.
5.2.3. Proiectarea preliminară a subansamblurilor structurale orizontale

(planşee, şarpantă)
La proiectarea preliminară a planşeelor se va urmări realizarea lor ca diafragme
rigide în plan orizontal ţinând seama de rolul lor în ceea ce priveşte:
 colectarea forţelor de inerţie şi transmiterea lor la elementele
verticale ale structurii;
 asigurarea conlucrării elementelor verticale pentru preluarea forţelor
seismice orizontale:
 distribuţia forţei seismice de nivel între pereţii structurali
proporţional cu rigiditatea de translaţie a fiecăruia;
 retransmiterea către pereţii care dispun de rezerve de
capacitate portantăa încărcările suplimentare care rezultă după
cedarea pereţilor cu capacitate de rezistenţă insuficientă;
 posibilitatea de adoptare a unor modele de calcul structural
simplificate, având, după caz, numai unu sau trei grade de libertate
la fiecare nivel.
Rigiditatea planşeelor în plan orizontal depinde de:

 alcătuirea constructivă a planşeului;
 dimensiunile şi poziţiile golurilor mari în planşee.
În cazul planşeelor din elemente prefabricate îmbinările vor fi proiectate astfel

încât comportarea planşeului la forţe orizontale să fie cât mai apropiată de cea a
planşeelor din beton armat monolit iar îmbinările să rămână în stadiul elastic de
comportare pentru solicitările rezultate din acţiunea forţelor corespunzătoare
cutremurului de proiectare multiplicate cu factorul de comportare "q".
Poziţiile golurilor de dimensiuni mari în planşee vor fi alese astfel încât să nu
conducă la reducerea rigidităţii şi a rezistenţei planşeelor. Poziţiile golurilor de
dimensiuni mari vor fi stabilite încât să nu conducă la reducerea rigidităţii şi a
70
rezistenţei planşeelor şi să asigure transferul forţelor orizontale la pereţii

structurali fără concentrări importante de eforturi . În acest scop, se va evita
poziţionarea golurilor la colţurile planşeelor, lângă pereţii de contur sau alăturarea
mai multor goluri, Fig. 5.5. În cazurile în care slăbirea semnificativă a planşeelor
prin goluri nu poate fi evitată se va ţine seama de efectul rigidităţii finite a
planşeului prin adoptarea unui model de calcul spaţial.
Fig. 5.5. Poziţionarea golurilor de mari dimensiuni în planşee
La proiectarea şarpantelor se va urmări adoptarea unei configuraţii cu rigiditate

spaţială suficientă pentru asigurarea indeformabilităţii acestora, pe toate
direcţiile, sub efectul încărcărilor din zăpadă, vânt şi cutremur. În cazul încărcării
cu zăpadă se vor avea în vedere efectele încărcărilor nesimetrice care se pot
produce ca urmare a aglomerării zăpezii pe anumite porţiuni ale acoperişului.
5.2.4. Factori de comportare q
Factorii de comportare "q" pentru structurile cu pereţi structurali din zidărie din
B.C.A.- , se vor lua din Tabelul 5.3, conform pr. P100-1 din 2012 (ce are valori
acoperitoare normativului P100-1 din 2006).
Factorul de suprarezistenţa este definit prin expresia  u / 1 în care:
 u reprezintă 90% din forţa seismică orizontală pentru care, dacă
efectele celorlalte acţiuni rămân constante, structura atinge valoarea
maximă a forţei laterale capabile;
 1 reprezintă forţa seismică orizontală pentru care, dacă efectele
celorlalte acţiuni rămân constante, primul element structural atinge
rezistenţa ultimă (la încovoiere cu forţa axială sau la forfecare).
Calculul factorului de suprarezistenţă se poate face folosind orice procedeu de

calcul static neliniar. Valorile αu/α1 obţinute prin calcul nu vor depăşi cu mai mult
de 25% valorile forfetare. Dacă nu se efectuează un calcul static neliniar, pentru
clădirile cu nniv  2, în cazul zidăriilor cu lege constitutivă ζ- cu deformaţiile
specifice εmu/εm1 >> 1,0, valorile forfetare ale u/1 se vor lua după cum
urmează:
 clădiri cu structura din zidărie nearmată (ZNA) : u/1 = 1,10
 clădiri cu structura din zidărie armată (ZC, ZC+AR, ZIA) :
u/1=1,25
71
În cazurile în care forma legii efort unitar-deformaţie specifică ζ- şi parametrii

m1 şi mu nu sunt cunoscute (declarate de furnizor), calculul rezistenţei şi
rigidităţii tuturor părţilor/elementelor de construcţie din zidărie cu elemente din
B.C.A.- , valorile forfetare ale u/1 se va lua, conform proiectul Codului P100-
1/2012, egal cu 1,0.
Pentru structurile cu pereţi din zidărie cu lege constitutivă liniară cu mu/ m1 
1,0 factorii de comportare "q" se vor lua după cum urmează:
 pentru zidărie nearmată (ZNA): q = 1,50
 pentru zidărie confinată (ZC) şi pentru zidărie confinată şi armată în
rosturile orizontale (ZC+AR): q = 2,0.
Tabelul 5.3 Factori de comportare "q" pentru clădiri cu pereţi structurali din
zidărie
Regularitate Factorul de comportare q pentru tipul zidăriei
Plan Elevaţie ZNA ZC ZC+AR ZIA
Da Da
1,75 αu/α1 2,25 αu/α1 2,50 αu/α1 2,75 αu/α1
Nu Da
Da Nu
1,50 αu/α1 2,00 αu/α1 2,25 αu/α1 2,50 αu/α1
Nu Nu
1. Pentru structurile cu un singur nivel valorile "q" din tabel se reduc cu 15%.
2. Pentru structurile cu pereţi din zidărie confinată şi armată în rosturile orizontale
(ZC+AR) valorile "q" din tabel se vor folosi numai dacă în toţi pereţii care preiau
forţa seismică armăturile din rosturile de aşezare respectă cerinţele minime din
P100 -1 din 2006 (pr. 2012). Dacă aceste condiţii nu sunt respectate se vor lua
valorile corespunzătoare zidăriei confinate (ZC).
Pentru proiectarea clădirilor cu pereţi structurali din zidărie în vederea satisfacerii

cerinţelor fundamentale de siguranţa vieţii şi de limitare a degradărilor efectele
acţiunii seismice şi ale altor acţiuni incluse în situaţia seismică de proiectare se
determină pe baza comportării liniar-elastice a structurii.
Pentru verificarea satisfacerii cerinţei de evitare a prăbuşirii locale sau
generalizate, efectele acţiunilor incluse în gruparea de încărcări pentru situaţia
seismică de proiectare se determină pe baza unui model care ţine seama de
comportarea post-elastică aşteptată a structurii.
În funcţie de caracteristicile de regularitate ale clădirii se va utiliza unul dintre
următoarele tipuri de calcul liniar elastic:
a) Calculul cu forţe seismice static echivalente
b) Calculul modal cu spectru de răspuns.
Forţele seismice de proiectare care acţionează perpendicular pe planul pereţilor

structurali se vor determina folosind factorul de importanţă al clădirii (γIe) şi
următoarele valori ale parametrilor β şi q:
 pereţi structurali exteriori rezemaţi în consolă (calcane, frontoane):
β = 2,5 q = 1,5
72
 pereţi structurali exteriori rezemaţi sus şi jos

β = 1,0 q = 1,5
 pereţi structurali interiori
β = 1,0 q = 2,5
5.2.5. Prevederi constructive

Pentru construcţiile cu pereţi, structurali, nestructurali şi înrămaţi, realizaţi din
zidărie cu elemente din B.C.A.- se vor aplica prevederile constructive prezentate
în continuare.
Valorile necesare ale ariilor nete ale pereţilor structurali, pe ambele direcţii
principale ale construcţiei, se vor stabili prin calcul în funcţie de densitatea
minimă constructivă a pereţilor structurali precizată în Tabelele 5.1 şi 5.2.
Lungimea minimă (lmin) a şpaleţilor adiacenţi golurilor de uşi şi de ferestre se
limitează, în funcţie de cea mai mare înălţime a golurilor adiacente (hgol) sau de
grosimea peretelui (t), după cum urmează:
a. pentru zidăria nearmată (ZNA):
 şpaleţi de capăt la pereţi de faţadă şi interiori: lmin = 0,6 hgol  1,20
m
 şpaleţi intermediari la pereţi de faţadă şi interiori: lmin = 0,5 hgol 
1,00 m
b. pentru zidăria confinată (ZC sau ZC+AR):

 spaleţi de capăt la pereţi de faţadă şi interiori : lmin = 0.5 hgol  1.00
m
 spaleţi intermediari la pereţi de faţadă şi interiori : lmin = 0.4 hgol 
0.80 m
c. pentru zidăria cu inimă armată (ZIA):

 lmin = 3 t unde t este grosimea totală a peretelui.
În cazul în care prevederile proiectului de arhitectură nu permit realizarea

spaleţilor cu lungimile minime se vor introduce stâlpişori de beton armat pentru
sporirea rezistenţei spaletului la forţă tăietoare sau spaletul va fi înlocuit, în
totalitate, cu un stâlp de beton armat.
Fig. 5.6. Dispunerea în plan a golurilor din pereţii de zidărie
73
Raportul  între ariile în plan ale golurilor de uşi şi ferestre şi ariile plinurilor de
zidărie, Fig. 5.6, va fi limitat la valorile din Tabelul 5.4. Pentru determinarea
raportului ρ se iau în considerare numai elementele verticale cu continuitate până
la fundaţii şi care au dimensiuni cel puţin egale cu valorile minime (lmin).
Tabelul 5.4 Raportul  între ariile în plan ale golurilor de uşi şi ferestre şi ariile
plinurilor de zidărie
0.20g şi
Acceleraţia ag 0.10g 0.15g 0.30g÷ 0.40g
0.25g
nniv  3  
nniv  3   1,5
1,25
Perete exterior  1,00  0,80
nniv = 4,5   nniv = 4  
1,25 1,00
nniv  3   nniv  3  
0,55 0,45
Perete interior  0,35   0,25
nniv = 4,5   nniv = 4  
0,45 0,35
Grosimea minimă a pereţilor structurali pentru cerinţa de siguranţă

structurală va fi 240 mm.
Pentru satisfacerea celorlalte cerinţe esenţiale, grosimile pereţilor se vor stabili
conform reglementărilor specifice în vigoare. În afara acestei condiţii, grosimea
pereţilor solicitaţi predominant la forţa axială, trebuie să îndeplinească şi cerinţele
de rezistenţă.
Indiferent de rezultatele calculelor de rezistenţă, raportul între înălţimea etajului
(het) şi grosimea peretelui structural (t) trebuie să satisfacă următoarele condiţii
minime:
a. zidărie nearmată (ZNA) het/t  12;
b. zidărie confinată (ZC) şi zidărie cu inimă armată (ZIA) het /t  15.
Stâlpişorii de beton armat vor fi executaţi pe toată înălţimea construcţiei şi vor

fi amplasaţi în următoarele poziţii:
 la capetele libere ale fiecărui perete;
 la toate colţurile exterioare şi intrânde de pe conturul construcţiei;
 de ambele părţi ale oricărui gol cu suprafaţa ≥ 2,5 m2 (orientativ un
gol de uşă cu dimensiunile 1,20 x 2,10 m);
 golurile cu dimensiuni mai mici vor fi mărginite cu stâlpişori dacă
necesitatea prevederii acestora rezultă din calcule;
 în lungul peretelui, astfel încât distanţa între axele stâlpişorilor să nu
depăşească:
 4,0 m în cazul structurilor cu pereţi rari (sistem celular);
 5,0 m în cazul structurilor cu pereţi deşi (sistem fagure);
 la intersecţiile pereţilor, dacă cel mai apropiat stâlpişor amplasat
conform regulilor de mai sus se află la o distanţă mai mare de 1,5 m;
74
 în toţi spaleţii care nu au lungimea minimă prevăzută (lmin).
Secţiunea transversală a stâlpişorilor va satisface următoarele condiţii:

 aria secţiunii transversale ≥ 625 cm2 = 25 x 25 cm;
 latura minimă ≥ 25 cm.
Armarea stâlpişorilor va satisface următoarele condiţiile precum şi condiţiile

suplimentare date în Codul P 100-1/2006 (pr. 2012), diferenţiate în funcţie de
valoarea acceleraţiei seismice de proiectare (ag):
 procentul de armare longitudinală va fi ≥ 0.8% ;
 diametrul barelor longitudinale va fi ≥ 12 mm;
 diametrul etrierilor va fi ≥ 6 mm; etrierii vor fi dispuşi la distanţe ≤
15 cm, în câmp curent şi ≤ 10 cm pe lungimea de înnădire a
armăturilor longitudinale.
Barele longitudinale ale stâlpişorilor de la ultimul nivel vor fi ancorate în centurile

ultimului nivel conform cerinţelor luate din documentul normativ de referintă.
Înădirea barelor longitudinale din stâlpişori se va face prin suprapunere pe o
lungime ≥ 50 Φ. În secţiunea de la bază, suprapunerea barelor longitudinale ale
stâlpişorilor din suprastructură cu mustăţile din socluri sau din pereţii de subsol se
va face pe o lungime ≥ 60 Φ.
Centurile de beton armat vor fi prevăzute în următoarele poziţii:
 la nivelul fiecărui planşeu al construcţiei, indiferent de materialul din
care este executat planşeul şi de tehnologia de realizare a acestuia;
 în poziţie intermediară, între planşee, la construcţiile etajate cu
pereţi rari (sistem celular) şi la construcţiile tip "sală/hală", în
condiţiile stabilite de Codul de proiectare seismică P 100-1/2006 (pr.
2012), diferenţiat în funcţie de acceleraţia seismică de proiectare
(ag) la amplasament.
Înălţimea minimă a centurilor va fi egală cu grosimea plăcii planşeului

pentru pereţii interiori şi cu dublul acesteia pentru pereţii de pe conturul
clădirii şi de la casa scării. Lăţimea centurilor pentru pereţii de faţadă va fi
egală cu grosimea peretelui dar cel puţin 25 cm, dacă centura este retrasă de
la faţa exterioară a peretelui pentru a se realiza izolarea termică a acesteia.
Armarea longitudinală al centurilor se va face cu cel puţin patru bare Φ ≥ 10 mm,
asigurând un procent de armare ≥ 0.5%, cu etrieri închişi Φ ≥ 6 mm, dispuşi la
maximum 15 cm distanţă în câmp curent şi la maximum 10 cm distanţă pe zona
de înnădire a armăturilor longitudinale.
Centurile vor alcătui contururi închise; acoperirea cu beton, înnădirea şi ancorarea
barelor din centuri se vor face luând ca document de referintă SR EN 1992-1-1.
75
Armarea longitudinală a stâlpişorilor şi centurilor la pereţii structurali, se

va stabili prin calcul, ţinând seama de efectele încărcărilor verticale şi ale forţelor
seismice de proiectare.
Stâlpişorii şi centurile din pereţii de pe conturul clădirilor vor fi prevăzuţi la
exterior cu protecţie termică pentru evitarea formării punţilor termice.
În zonele seismice cu ag ≥ 0.24g, indiferent de rezultatele calculului, legătura
pereţilor interiori nestructurali cu pereţii de zidărie transversali sau cu stâlpii/
pereţii de beton armat va fi armată cu cel puţin două bare Φ 6 mm.
Pereţii de faţadă alcătuiţi din două straturi de zidărie cu gol interior vor fi
prevăzuţi cu ancore de solidarizare conform prevederilor din SR EN 1996-1-1.
Ancorele vor respecta prevederile SR EN 845-1. Ancorele vor fi protejate
împotriva coroziunii. Numărul si dimensiunile ancorelor se vor stabili prin calcul cu
valorile minime:
 zone seismice cu ag ≤ 0.12g → 2 ancore/m2 de perete;
 zone seismice cu 0.16g ≤ ag ≤ 0.20g → 3 ancore/m2 de perete;
 zone seismice cu ag ≥ 0,24g → 4 ancore/m2 de perete.
Nu se permite legarea straturilor cu cărămizi asezate transversal.

Pereţii exteriori nestructurali, care nu constituie panouri de umplutură la
cadre (de exemplu, pereţi rezemaţi pe console, pereţi cu goluri mari), executaţi
din zidărie de cărămidă/blocuri din argilă arsă sau din B.C.A. vor fi proiectaţi
pentru a rezista efectelor:
 acţiunii seismice perpendiculară pe plan ;
 presiunii vântului;
 deplasărilor relative de nivel.
Pereţii exteriori nestructurali din zidărie vor fi prevăzuţi, după caz, cu stâlpisori
ancoraţi în structura principală şi cu centuri. În cazul structurilor alcătuite din
cadre de beton armat, sistemul de stâlpişori şi centuri va fi proiectat astfel încât
să se evite formarea stâlpilor scurţi.
Pereţii de cărămidă din straturile marginale pentru construcţii cu pereţi de zidărie
cu inimă armată (ZIA) vor avea grosimea de minimum ½ cărămidă (minimum
115 mm), vor fi executaţi cu zidăria ţesută si vor avea rosturile verticale complet
umplute cu mortar. Nu se acceptă folosirea elementelor cu îmbinare
mecanică (nut si feder) pentru straturile marginale de zidărie.
Pereţii de zidărie înrămată pot fi utilizaţi pentru toate zonele seismice şi pentru
orice regim de înălţime, ca pereţi de închidere sau de compartimentare, dacă sunt
satisfăcute cerinţele privitoare la cadre din Codurile respective (beton armat sau
oţel) şi regulile privitoare proiectarea panourilor de zidărie înrămată din Codul
CR6.
Pereţii din zidărie înrămată, executaţi după turnarea/montarea cadrelor de beton
armat sau de oţel, vor fi introduşi în modelul de calcul pentru ansamblul structurii
şi vor fi calculaţi, numai dacă sunt panouri pline sau cu un gol de uşă/fereastră
76
pentru care se poate identifica un sistem de diagonale comprimate care transmit

eforturile la cadru.
Dimensiunile panourilor înrămate din zidărie nearmată vor fi limitate astfel:
 aria panoului rezemat pe patru laturi : Ap = hp × lp ≤ 18,0 m2
 aria panoului rezemat pe trei laturi (fără stâlpişor pe latura verticală
liberă): Ap ≤ 12,0 m2
 înălţimea panoului : hp ≤ 3,50 m
 lungimea panoului: lp ≤ 6,00 m
Pentru cazurile în care cerinţele proiectului de arhitectură impun dimensiuni

superioare, panourile înrămate din B.C.A.- vor fi fragmentate prin introducerea
unor stâlpişori şi centuri din beton armat.
În cazul în care rezistenţa panourilor din zidărie nearmată nu satisface cerinţa de
siguranţă pentru grosimile curente ale pereţilor de zidărie şi pentru rezistenţele
curente ale materialelor (elemente şi mortare), se vor lua următoarele măsuri:
 dimensiunile panoului vor fi reduse prin introducerea unor stâlpişori de
beton armat, suplimentari faţă de cei introduşi pentru bordarea golurilor;
distanţa între stâlpişori se stabileşte prin calcul;
 zidăria va fi placată cu tencuială armată cu plase din oţel, grile polimerice
sau polimeri armaţi cu fibre (FRP);
 se adoptă pentru pereţii respectivi o altă rezolvare constructivă/ alte
materiale.
Pereţii despărţitori fixaţi la nivelul tavanului suspendat precum şi orice

alţi pereţi despărţitori mai înalţi de 2,00 m, indiferent de materialul din
care sunt realizaţi, vor fi fixaţi lateral de structura principală, independent
de sistemul de fixare al tavanului suspendat. La clădirile cu structura din
cadre, legăturile nu vor favoriza producerea situaţiilor de tip stâlp scurt.
Datorită incertitudinilor legate de realizarea efectivă la execuţie a conlucrării

dintre cadre şi panourile din elemente de zidărie din B.C.A.- şi a lipsei unor
rezultate experimentale concludente, în modelul de calcul pentru proiectarea
seismică a clădirilor noi nu se va ţine seama de efectele favorabile posibile ale
panourilor de zidărie înrămată.
Pentru structurile alcătuite din cadre din beton armat sau din oţel, în modelul de
calcul pentru situaţia de proiectare seismică, se va ţine seama de modificarea
regularităţii structurale în plan şi pe verticală şi reducerea, în consecinţă, a
factorului de comportare "q" pentru ansamblul structurii.
În cazul în care dimensiunile alese pentru grosimea pereţilor în faza de
proiectare preliminară nu satisfac cerinţele de siguranţă structurală se
poate adopta una dintre următoarele măsuri:
 schimbarea tipului/alcătuirii zidăriei (de exemplu, din ZNA în
ZC sau ZIA);
77
 sporirea grosimii pereţilor;

 folosirea unor materiale (elemente de zidărie şi/sau mortar)
cu rezistenţe superioare.
5.3. Calculul structurilor din zidărie de B.C.A.- la încărcări verticale
5.3.1. Modelul de calcul pentru încărcări verticale

Pereţii structurali din zidărie de B.C.A.- sunt elemente verticale ale
suprastructurii clădirii care preiau, în principal, încărcările de tip gravitaţional
aduse de planşee şi le transmit terenului de fundare prin intermediul
infrastructurii.
Pentru calculul sub acţiunea încărcărilor verticale, pereţii structurali din zidărie de
B.C.A.- sunt consideraţi console rezemate la nivelul planşeului peste subsol (în
cazul clădirilor cu subsol) sau la faţa superioară a fundaţiilor (în cazul clădirilor
fără subsol).
Pereţii din zidărie de B.C.A.- pot fi solicitaţi simultan cu încărcările verticale şi
de încărcări orizontale, cu caracter local, care acţionează perpendicular pe planul
peretelui astfel:
 încărcări din acţiunea cutremurului, pentru toţi pereţii structurali şi
nestructurali;
 încărcări date de presiunea vântului, pentru pereţii exteriori din
elevaţia clădirii;
 încărcări date de împingerea pământului, pentru pereţii de contur de
la subsol (aceste încărcări vor include şi eventualele suprasarcini
peterenul din imediata vecinătate a clădirii);
 forţe datorate împingerilor produse de bolţi, arce, sau şarpante;
 încărcări de exploatare (mobiler sau echipamente/instalaţii
suspendate pe console, împingerea oamenilor în spaţii aglomerate,
etc).
Modelul de calcul trebuie să ţină seama de:

 particularităţile modului de aplicare a încărcărilor verticale;
 excentricităţile corespunzătoare momentelor încovoietoare produse
de încărcările orizontale perpendiculare pe planul peretelui;
 zvelteţea peretelui.
5.3.2. Metode de calcul pentru încărcări verticale
Forţa axială de compresiune într-o secţiune de calcul a unui perete structural se

compune din:
 suma încărcărilor aplicate pe zonele aferente ale planşeelor aflate
peste nivelul secţiunii de calcul;
78
 greutatea proprie a porţiunii de perete aflată peste nivelul secţiunii

de calcul.
În cazul planşeelor alcătuite din plăci de beton armat care transmit încărcările pe
două direcţii, indiferent de tehnologia de realizare (monolit, prefabricat din
panouri mari, mixt-predale cu supra-betonare), pereţii preiau încărcările aplicate
pe porţiunile de placă aferente, determinate de bisectoarele unghiurilor formate
de laturile plăcilor (l1 ≤ l2). Aceste încărcări se consideră uniform distribuite pe
lungimea peretelui respectiv la care, în cazul pereţilor cu goluri de uşi şi/sau
ferestre, se adaugă câte 1/2 din lăţimea golurilor care mărginesc peretele.
În cazul pereţilor în formăcomplexă (T,L,I), se consideră că, prin legătura creată
prin ţeserea zidăriei sau prin stâlpişorii de beton de la intersecţii sau ramificaţii,
se realizează o distribuţie uniformă a intensităţii forţelor de compresiune pe
întreaga suprafaţă a peretelui (Fig. 5.7.a).
În cazul planşeelor de beton armat care descarcă pe o singură direcţie (fâşii pline
sau cu goluri) sau în cazul planşeelor cu grinzi metalice sau din lemn, se
consideră că încărcările se transmit atât pereţilor pe care acestea reazemă cât şi
zonelor active la compresiune ale pereţilor transversali (tălpilor) (Fig. 5.7.b).
Fig. 5.7. Încărcări verticale pe pereţii structurali date de planşee

(a) Planşeu din beton armat monolit (b) Planşeu din elemente liniare (beton, oţel,
lemn)
Pentru încărcările concentrate sau pentru încărcările distribuite aplicate numai pe
anumite zone ale peretelui se admite că repartizarea eforturilor în perete se face
după linii înclinate la 30o faţă de verticală ca în Fig. 5.8.a. În cazul pereţilor cu
goluri traseul de descărcare se modifică conform Fig. 5.8.b.
79
Fig. 5.8. Încărcări verticale concentrate pe pereţii structurali

(a) Cazul curent (b) Devierea traseului de descărcare în vecinătatea golurilor
În situaţiile curente se admite că rezultanta încărcărilor verticale se aplică în
centrul de greutate al secţiunii active a peretelui. În cazul în care distanţa dintre
centrul de greutate al încărcărilor verticale şi centrul de greutate al secţiunii
orizontale a peretelui este relativ importantă (cazul clădirilor cu
balcoane/bowindow-uri cu deschideri mari, dispuse pe o singură latură a clădirii,
de exemplu, Fig. 5.9) şi dacă efectul excentricităţilor nu se echilibrează pe
ansamblul structurii, este necesar să se evalueze eforturile suplimentare rezultate
din această situaţie.
Fig. 5.9. Încărcări verticale excentrice pe pereţii structurali
80
5.3.3. Determinarea excentricităţilor de aplicare a încărcărilor verticale

5.3.3.1. Excentricităţi provenite din alcătuirea structurii
Fig. 5.10. Excentricităţi provenite din alcătuirea structurii

Excentricitatea datorată tuturor încărcărilor verticale aplicate peste nivelul
de calcul, provenită din modul de alcătuire a structurii, Fig. 5.10, se determină
cu relaţia:
(5.2)
unde:
 N1– încărcarea transmisă de peretele de la etajul superior;
 d1– excentricitatea cu care este aplicată încărcarea N1;
 N2- încărcările aduse de planşeul/planşeele (∑) care reazemă
direct pe perete;
 d2– excentricităţile cu care sunt aplicate încărcările N2.
 i – este nivelul pentru care se calculează excentricitatea, ―0‖
reprezentând capătul superior al peretelui de la nivelul ―i‖.
 N3, N4 sunt încărcări transmise la nivelul următor (i+1)
5.3.3.2. Excentricităţi datorate imperfecţiunilor de execuţie (excentricitate
accidentală)
Excentricitatea accidentală a forţelor verticale (ea) poate fi cauzată de

următoarele categorii de imperfecţiuni de execuţie:
 deplasarea relativă a planurilor mediane ale pereţilor de la două
niveluri adiacente;
 abaterile de la valoarea nominală a grosimii pereţilor;
 abaterile de la poziţia verticală a peretelui;
 neomogenitatea materialelor.
În calcule, excentricitatea accidentală se va introduce cu cea mai mare dintre

valorile:
81
= max { cm şi cm }
(5.3)
unde:
 t - grosimea peretelui;
 het - înălţimea etajului.
5.3.3.3. Excentricitatea datorată momentelor încovoietoare produse de

forţele orizontale perpendiculare pe planul peretelui
Pentru determinarea excentricităţii de calcul, momentele încovoietoare Mhm,i

produse de forţele orizontale din vânt sau cutremur pot fi calculate simplificat cu
relaţia (5.7).
Excentricitatea forţei verticale corespunzătoare momentelor Mhm(i) este dată de
relaţia:
(5.4)
unde:
 este încărcarea transmisă de peretele superior;
 reprezintă suma reacţiunilor planşeelor care reazemă pe
peretele în curs de verificare.
5.4. Calculul structurilor din zidărie de B.C.A.- la încărcări

orizontale
Ţinând seama înălţimea redusă a clădirilor din zidărie pentru care, în toate zonele
seismice, forţele provenite din acţiunea vântului sunt inferioare forţelor seismice,
verificarea structurilor din zidărie la acţiunea vântului în planul pereţilor nu este
necesară.
Încărcările din vânt vor fi luate în considerare numai pentru:
 calculul excentricităţii forţei verticale datorate momentelor
încovoietoare date de acţiunea vântului perpendicular pe faţadă;
 calculul şarpantelor;
 verificarea rezistenţei şi rigidităţii faţadelor din sticlăde mari
dimensiuni.
5.4.1. Modelul de calcul pentru încărcări orizontale

Suprastructura clădirii se va modela prin subansambluri structurale verticale
dispuse pe direcţiile principale, constituite din pereţi plini sau cu goluri, legate
prin planşee orizontale.
82
Secţiunea de încastrare a ansamblului pereţilor structurali din zidărie de

B.C.A.- pentru calculul la forţe orizontale (în raport cu care se defineşte
numărul de niveluri nniv) se va lua:
 la nivelul superior al soclurilor, în cazul clădirilor fără subsol;
 la planşeul peste subsol, la clădirile cu pereţi deşi (sistem fagure) sau la
cele cu pereţi rari (sistem celular) la care s-au prevăzut pereţi suplimentari
în subsol;
 peste nivelul fundaţiilor la clădirile cu pereţi rari, dacă nu se prevăd
pereţi suplimentari în subsol.
Pereţii activi de pe fiecare direcţie a clădirii, participanţi la preluarea forţelor

seismice se delimitează considerând, în cazul secţiunilor compuse (L,T, I),
lungimile tălpilor active, Fig. 5.11, egale cu grosimea peretelui la care se adaugă,
de fiecare parte a inimii, cea mai mică dintre valorile:
 În zona comprimată:
 htot/5 - unde htot este înălţimea totală a peretelui structural

considerat;
 ½ din distanţa între pereţii structurali care sunt legaţi cu un
perete transversal;
 distanţa până la capătul peretelui transversal de fiecare parte a
inimii;
 ½ din înălţimea liberă a peretelui (h).
 În zona întinsă:
 ¾ din înălţimea liberă a peretelui (h);
 distanţa până la capătul peretelui transversal de fiecare parte a
inimii.
Fig. 5.11. Dimensiunile tălpilor active: (a) Talpa comprimată (b) Talpa întinsă
Golurile din tălpi cu dimensiunea maximă  h/4 pot fi neglijate iar golurile cu
dimensiune > h/4 vor fi considerate margini ale tălpii.
Pentru determinarea eforturilor seismice de proiectare din pereţii structurali din

zidărie de B.C.A.- se utilizează modele de calcul care descriu comportarea
structurii la acţiunea dinamică a cutremurului. În acest scop, modelul structural
trebuie să schematizeze cât mai exact următoarele elemente:
83
 alcătuirea generală structurii:

 geometria de ansamblu şi a fiecărui subansamblu în parte;
 legăturile între subansamblurile structurale şi legăturile dintre
componentele fiecărui subansamblu;
 proprietăţile mecanice relevante ale materialelor;
 distribuţia maselor de nivel, în plan şi pe înălţimea clădirii;

 caracteristicile de rigiditate şi capacitatea de amortizare.
Construcţiile etajate, cu planşee din beton armat rigide în planul lor (conform
5.3.1.), se modelează ca sisteme elastice cu trei grade de libertate dinamică
(două translaţii orizontale şi o rotire în jurul axei verticale) pentru fiecare nivel.
În cazul clădirilor cu regularitate structurală, pentru determinarea valorilor
eforturilor seismice de proiectare care acţionează în planul fiecărui perete,
calculul se poate face considerând două modele plane constituite, fiecare,
din totalitatea pereţilor structurali de pe una din direcţiile principale. În acest caz,
pentru clădirile cu planşee rigide în plan orizontal, fiecare model plan
constituie un sistem dinamic elastic cu un singur grad de liberate la
fiecare nivel (translaţie în planul pereţilor).
Se consideră că forţa seismică acţionează succesiv şi independent pe fiecare din
direcţiile principale iar răspunsurile seismice astfel obţinute nu se suprapun.
Eventualele eforturi suplimentare provenite din efectele torsiunii de ansamblu pot
fi evaluate prin procedee simplificate şi adăugate eforturilor determinate pe
fiecare din modelele plane (procedeu conform Codul P100-1/2006).
În cazul clădirilor la care pereţii nu sunt dispuşi pe două direcţii ortogonale în
plan, forţele seismice vor fi considerate ca acţionând pe direcţiile principale ale
sistemului de pereţi.
Pentru clădirile care nu prezintă regularitate structurală, modelul de
calcul folosit va ţine seama de caracterul spaţial al acţiunii seismice şi al
răspunsului structurii.
Rigiditatea elementelor structurale trebuie să fie evaluată luând în considerare
atât deformabilitatea din încovoiere cât şi cea din forfecare şi, dacă este cazul,
deformabilitatea axială. Pentru calcule se poate folosi rigiditatea elastică a
zidăriei nefisurate.
Dacă se urmăreşte o evaluare mai precisă a deplasărilor, în calcule se poate folosi
rigiditatea zidăriei fisurate pentru a ţine seama de influenţa fisurării asupra
deformabilităţii. În absenţa unor evaluări mai exacte, rigidităţile de încovoiere şi
de forfecare ale zidăriei fisurate vor fi luate egale cu jumătate din rigiditatea
elastică a secţiunii întregi de zidărie nefisurată.
Rigiditatea riglelor de cuplare din beton armat se va lua în calcul cu valorile
folosite, în mod curent, pentru calculul clădirilor cu pereţi structurali din beton
armat. În modelul de calcul pentru pereţii cu goluri din zidărie nearmată din
elemente de B.C.A.- nu se va ţine seama de efectul riglelor de cuplare. Acestea
84
vor fi armate constructiv, dar astfel încât cedarea riglei prin încovoiere să
preceadă:
 cedarea riglei prin forţă tăietoare;
 cedarea reazemului (montantului) prin zdrobirea locală a zidăriei.
5.4.2. Metode de calcul pentru încărcări orizontale
Pentru calculul clădirilor din zidărie cu elemente de B.C.A. - la încărcări
orizontale, provenite în situaţiile curente din acţiunea seismică, se folosesc
metode simplificate de calcul în care se admite comportarea liniar elastică a
materialelor. În paragrafele următoare se dau precizări pentru folosirea acestor
metode în concordanţă cu prevederile Codului P 100-1/2006 (pr. 2012).
Pentru evaluarea şi validarea unor alcătuiri arhitectural-structurale care nu
respectă în totalitate recomandările CR6 din 2006 pot fi folosite procedee de
calcul care iau în considerare comportarea postelastică a pereţilor structurali de
zidărie. Aplicarea acestor metode implică, în prealabil, dimensionarea completă a
structurii prin procedee de calcul elastic (inclusiv stabilirea armărilor din
stâlpişori, centuri, rigle de cuplare şi din rosturile orizontale ale zidăriei).
Procedeul de calcul static neliniar (calcul "biografic") urmăreşte, pe măsura
sporirii încărcărilor laterale, evoluţia nivelurilor de solicitare atinse de pereţii
structurali (montanţi şi, după caz, rigle de cuplare) până la ieşirea succesivă din
lucru a acestora. Aplicarea procedeului, fără suportul unui program de calcul
specializat, este dificilă deoarece implică modificarea schemei statice a
ansamblului după ieşirea din lucru a fiecărui perete. Capacitatea ultimă a
structurii se consideră atinsă atunci când s-a produs articularea plastică a
montanţilor care, împreună, preiau cel puţin 15% din forţa seismică totală
capabilă a clădirii.
Folosirea procedeelor de calcul dinamic neliniar nu este justificată pentru
clădirile cu pereţi structurali din zidărie cu elementede B.C.A.- .
5.4.3. Calculul forţelor seismice orizontale pentru ansamblul clădirii

Pentru clădirile cu regularitate structurală, calculul forţelor seismice pentru clădire
se va face cu metoda forţelor laterale asociate modului de vibraţie fundamental,
descrisă în Codul P 100-1din 2006 (pr. 2012), calcul static liniar. În această
metodă, caracterul dinamic al acţiunii seismice este reprezentat în mod simplificat
prin forţe statice (metoda statică echivalentă). Distribuţia forţei seismice totale
pe înălţimea clădirii precum şi determinarea efectelor torsiunii de ansamblu se
vor face considerând comportarea elastică a structurii, conform P 100-1 din 2006
(pr. 2012). În cazul clădirilor cu regularitate structurală care au peste planşeul
ultimului nivel proeminenţe (construcţii de mici dimensiuni) care se încadrează în
condiţiile impuse de P 100-1 din 2006 (pr. 2012), calculul forţelor seismice se va
conduce după cum urmează:
i. Forţa tăietoare de bază (Fb) pentru întreaga clădire (cu masa totală
m) se va calcula conform P 100-1 din 2006 (pr. 2012) considerând că
masa proeminenţei (mp) se adaugă masei ultimului nivel.
85
ii. Forţa tăietoare de bază (Fp) aferentă masei proeminenţei (mp) se va

determina considerând că aceasta este o construcţie independentă, cu
un singur grad de libertate, aşezată pe teren, cu relaţia :
(5.5)
Pentru clădirile care nu au regularitate structurală, forţele seismice pentru

ansamblul clădirii se vor determina cu metoda de "calcul modal cu spectre de
răspuns" descrisă înP 100-1 din 2006 (pr. 2012), calcul static neliniar.
Dacă aceste clădiri au o proeminenţă la ultimul etaj, structura acesteia va fi

introdusă în modelul general de calcul pentru clădirea principală.
Pentru toate tipurile de clădiri, factorii de comportare "q" pentru structurile de
zidărie, se stabilesc în funcţie de tipul zidăriei şi de grupa de regularitate a
construcţiei conform Codului P 100-1 din 2006 (pr. 2012).
Pentru calculul forţelor seismice se va ţine seama de coeficienţii de
suprarezistenţă (u/1) ai structurilor din zidărie cu elementede B.C.A.- , definiţi
în Codul P 100-1 din 2006 (pr. 2012), care au în vedere, rezervele de rezistenţă
structurală a clădirilor etajate cu pereţi structurali din zidărie. Aceste rezerve
provin, de regulă, din mai multe surse: redundanţa sistemului structural
(articulaţiile plastice de la baza montanţilor nu se produc simultan),
suprarezistenţa armăturilor, efectele favorabile ale unor măsuri constructive, etc.
În cazul pereţilor cu goluri de uşi şi/sau ferestre, plinurile de zidărie (sub/peste
nivelul planşeului-buiandrugi şi/sau parapeţi) pot fi considerate, în modelul de
calcul, ca grinzi de cuplare între două elemente de perete dacă acestea sunt
ţesute efectiv cu montanţii alăturaţi şi dacă sunt legate atât cu centura planşeului
cât şi cu buiandrugul de beton armat de sub zidărie (dacă acesta este separat de
centura planşeului).
Dacă sunt îndeplinite condiţiile de ţesere şi legare cu montanţii alăturată şi
centura, sau dacă riglele de cuplare sunt integral din beton armat, se poate folosi
un calcul de cadru pentru determinarea efectelor acţiunilor verticale şi seismice în
montanţi şi în grinzile de cuplare.
5.4.4. Calculul eforturilor secţionale în pereţii structurali

Distribuţia forţei totale între pereţii structurali cu elementede B.C.A.- rezultă din
modelul de calcul.
Pentru construcţiile cu planşee rigide în plan orizontal, forţa seismică de
proiectare pentru ansamblul construcţiei, se distribuie pereţilor structurali
proporţional cu rigiditatea laterală a fiecăruia determinată pe baza
principiilor din Codul P 100-1 din 2006 (pr. 2012).
Pentru construcţiile cu planşee cu rigiditate nesemnificativă în plan
orizontal, forţa seismică de proiectare pentru ansamblul construcţiei, se distribuie
pereţilor structurali proporţional cu masa aferentă fiecăruia.
86
Forţele tăietoare de bază pentru pereţii structurali determinate prin calculul liniar
elastic, pot fi redistribuite între pereţii de pe aceiaşi direcţie, cu condiţia ca
echilibrul global să fie satisfăcut şi ca forţa tăietoare în oricare perete să nu fie
redusă/sporită cu mai mult de 20%.
În cazul pereţilor cu secţiune compusă (I,T,L) forţa de lunecare verticală în
secţiunea dintre inimă şi talpă (Lv,et) se calculează, pentru un etaj, cu relaţia :
(5.6)
unde
 M = Minf - Msup cu:
 Minf - momentul încovoietor de proiectare în secţiunea de la
baza etajului pentru care se calculează lunecarea;
 Msup - idem, în secţiunea de la baza etajului superior;
 Si - momentul static al secţiunii ideale a tălpii faţă de centrul de
greutate al secţiunii ideale a peretelui;
 Ii - momentul de inerţie al secţiunii ideale a peretelui.
Pentru calculul Si şi Ii se consideră că peretele este alcătuit numai din zidărie. In

cazul B.C.A. aria secţiunii orizontale ideale (de calcul) se va lua identică cu aria
efectivă a peretelui care include şi elementele de confinare dacă acestea există.
Pentru determinarea eforturilor secţionale (N,M,V) în elementele structurii şi
pentru determinarea deplasărilor laterale ale acesteia poate fi folosit orice
program de calcul bazat pe principiile recunoscute ale mecanicii structurilor.
Eforturile secţionale (N,M,V) în pereţii din zidărie cu elementede B.C.A.-
înrămaţi în cadre din beton armat sau de oţel se vor determina pentru:
 interacţiunea cu structura;
 acţiunea seismică perpendiculară pe planul peretelui.
În lipsa unei metode mai exacte, calculul eforturilor din interacţiunea cu

structura, se va face considerând ansamblul format din cadru si panourile din
zidărie modelat ca un sistem triangulat, cu diagonale articulate la capete în
nodurile cadrului. Lăţimea activă a diagonalei (dp) va fi luată egală cu dp =
0,10Dp, unde Dp este lungimea diagonalei panoului din zidărie.
5.4.5. Calculul deformaţiilor şi deplasărilor laterale în planul peretelui

Calculul deformaţiilor şi deplasărilor laterale ale pereţilor de zidărie cu elementede
B.C.A.- sub efectul forţelor laterale aplicate în planul lor se va efectua ţinând
seama de deformaţiile specifice de încovoiere şi de forfecare şi, dacă sunt
relevante, de deformaţiile specifice axiale. Calculul deformaţiilor şi deplasărilor
laterale se va face cu relaţiile curente ale staticii construcţiilor, ţinând seama de
condiţiile de fixare de la extremităţile peretelui.
87
Pentru calculul deformaţiilor şi deplasărilor laterale ale pereţilor de zidărie sub

acţiunea forţelor seismice de proiectare se vor folosi:
 pentru zidăria nearmată (ZNA) :
 caracteristicile geometrice ale secţiunii nefisurate de zidărie;
 ½ din valoarea modulul de elasticitate secant de scurtă durată al
zidăriei (Ez) determinat prin calcul sau cu valoare tabelară, în funcţie
de rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei B.C.A.- (fk);
 ½ din valoarea modulului de elasticitate transversal (Gz);
 pentru zidăria confinată (ZC) şi pentru zidăria cu inimă armată (ZIA):

 caracteristicile geometrice ale secţiunii nefisurate de zidărie şi de
beton;
 ½ din valoarea modulului de elasticitate longitudinal echivalent, de
scurtă durată, (EZC(ZIA))
 ½ din valoarea modulului de elasticitate transversal echivalent
(GZC(ZIA)).
5.5. Calculul pereţilor structurali şi nestructurali din zidărie de

B.C.A.- la încărcări orizontale perpendiculare pe planul
peretelui
Încărcările orizontale care pot acţiona perpendicular pe planul pereţilor din zidărie
de B.C.A.- sunt:
 încărcări din acţiunea cutremurului, pentru toţi pereţii structurali şi
nestructurali;
 încărcări date de presiunea vântului, pentru pereţii exteriori din elevaţia
clădirii;
 încărcări date de împingerea pământului, pentru pereţii de contur de la
subsol (aceste încărcări vor include şi eventualele suprasarcini pe terenul
din imediata vecinătate a clădirii);
 forţe datorate împingerilor produse de bolţi, arce, sau şarpante;
 încărcări de exploatare (mobilier sau echipamente/instalaţii suspendate pe
console, împingerea oamenilor în spaţii aglomerate, etc.).
Valorile de proiectare ale fiecărei categorii de forţe care acţionează perpendicular

pe planul peretelui se vor lua din reglementările specifice respective.
5.5.1. Modele de calcul pentru încărcări perpendiculare pe planul

peretelui
Pentru calculul momentelor încovoietoare sub efectul încărcărilor perpendiculare
pe planul lor pereţii se modelează ca plăci elastice rezemate, sus şi jos, pe
planşeele etajului respectiv şi, lateral, pe pereţii de rigidizare (perpendiculari pe
planul peretelui considerat).
În cazul pereţilor de subsol, pentru calculul momentului încovoietor dat de
împingerea pământului, peretele va fi considerat articulat sau încastrat la nivelul
88
fundaţiei (în funcţie de rezolvarea constructivă adoptată) şi încastrat elastic la

nivelul planşeului peste subsol.
5.5.2. Metode de calcul pentru încărcări perpendiculare pe planul

peretelui
Pentru panourile de zidărie fără goluri de uşi sau ferestre, momentele
încovoietoare de proiectare produse de forţele perpendiculare pe planul peretelui
(MSxd1 şi MSxd2) pot fi calculate, în absenţa unei metode mai exacte (de exemplu,
cu elemente finite), folosind relaţiile cunoscute din teoria plăcilor elastice.
Condiţiile de margine vor fi stabilite în funcţie de legăturile efective de
rezemare/fixare de la extremităţile panourilor.
În cazul panourilor cu goluri, pentru calculul momentelor încovoietoare de
proiectare, panourile vor fi divizate în semipanouri care pot fi calculate folosind
regulile de la panourile pline aşa cum este exemplificat în Fig. 5.11 (luând ca
document normativ de referinţă SR EN 1996-1-1).
Forţa seismică de proiectare perpendiculară pe planul pereţilor din zidărie cu
elemente de B.C.A.- va fi calculată conform Codului P 100-1 din 2006 (pr.
2012). Greutatea de calcul a peretelui va include şi greutatea în exploatare a
mobilierului sau altor echipamente sau instalaţii suspendate de perete (de
exemplu, rafturi de bibliotecă inclusiv cărţile, boilere şi sisteme de conducte
inclusiv apa conţinută, etc.).
Fig.5.11. Modele de calcul la forţe perpendiculare pe plan pentru pereţii cu goluri

Pentru simplificare, momentele încovoietoare maxime pot fi determinate,
neglijând efectul reazemelor laterale, ca pentru o fâşie verticală continuă în
dreptul planşeelor, Fig. 5.12.
89
Fig.5.12. Model simplificat de calcul pentru încărcări perpendiculare pe planul

peretelui la clădiri etajate
Se acceptă că momentele încovoietoare în dreptul planşeelor Mh,i şi la mijlocul
înălţimii etajului Mhm,i sunt egale şi se vor calcula cu relaţia:
(5.7)
unde:
 pentru încărcarea orizontală din vânt, ph este forţa uniform
distribuită, aferentă fâşiei respective;
 pentru încărcările orizontale din cutremur, ph este forţa medie pe
înălţimea etajului respective calculată conform Codului P 100-1 din
2006 (pr. 2012).
5.6. Calculul rezistenţei de proiectare a pereţilor structurali din zidărie de

B.C.A.-
5.6.1. Condiţii generale de calcul
Rezistenţa de proiectare a pereţilor structurali din zidărie de B.C.A.- se
determină pentru:
a. solicitările secţionale datorate sistemelor de forţe care
acţionează în planul median al peretelui:
 forţa axială (NRd);
 moment încovoietor (MRd);
 forţă tăietoare (VRd);
 forţă de lunecare verticală în pereţii cu secţiuni compuse
(VLhd);
b. solicitările secţionale datorate forţelor care acţionează

perpendicular pe planul median al peretelui:
 moment încovoietor în plan paralel cu rosturilor orizontale
(MRxd1);
90
 moment încovoietor în plan perpendicular pe rosturile

orizontale (MRxd2).
Rezistenţa de proiectare a pereţilor de zidărie din B.C.A. - se determină în raport

cu starea limită ultimă (SLU) şi, în cazurile speciale, în raport cu starea limită de
serviciu (SLS).
Determinarea eforturilor şi deformaţiilor din elementele de zidărie, se face pe
baza următoarelor ipoteze:
 ipoteza secţiunilor plane;
 rezistenţa la întindere a zidăriei pe direcţie perpendiculară pe rostul
orizontal este nulă;
 relaţia efort unitar - deformaţie specifică este dreptunghiulară:
 pentru calculul la starea limită ultimă (SLU) se consideră o distribuţie

dreptunghiulară:
 pentru calculul la starea limită de serviciu (SLS) se consideră o distribuţie

triunghiulară:
Dimensiunile secţiunii transversale a pereţilor de zidărie, folosite pentru calcul,

sunt dimensiunile "nete" (perete netencuit).
Pereţii cu goluri cu dimensiunea maximă  0,2 lw (lw este lungimea peretelui)
pot fi consideraţi în calcul ca pereţi plini, dacă golul este situat în treimea mijlocie
a înălţimii nivelului iar plinurile de zidărie până la marginile peretelui sunt cu cel
puţin 20% mai mari decât valorile minime date la 5.2.5. Golurile din tălpi cu
dimensiunea maximă  h/4 pot fi neglijate iar golurile cu dimensiune > h/4 vor
fi considerate margini ale tălpii.
Valorile rezistenţelor unitare de proiectare ale zidăriei din B.C.A. - , pentru
calculul la starea limită ultimă se vor calcula cu valoarea coeficientului parţial de
siguranţă precizat în Tabelul 3.12.
91
Valorile rezistenţelor unitare de proiectare ale zidăriei din B.C.A. - , pentru

calculul la starea limită de serviciu (SLS) se vor determina cu relaţia (3.4),
folosind valoarea coeficientului parţial de siguranţă:
 M = 1,50 pentru pereţii structurali şi nestructurali ai construcţiilor din
clasa de importanţă I, definită conform Codului P100-1/2006;
 M = 1,0 pentru toate celelalte elemente structurale şi nestructurale,
indiferent de clasa de importanţă a construcţiei.
5.6.2. Rezistenţele zidăriei nearmate (ZNA)
5.6.2.1. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZNA) la forţă axială

Grosimea pereţilor structurali din zidărie de B.C.A.- pentru care se aplică
prevederile acestui capitol, trebuie să satisfacă, în afara condiţiilor minime
stabilite şi condiţia ca coeficientul de zvelteţe hef/t  16, unde hef este înălţimea
efectivă a peretelui, iar t este grosimea peretelui.
Deformaţia specifică maximă în zidărie (scurtare) se va lua εmax = - 2‰.
Rezistenţa de proiectare la compresiune centrică pentru un perete (ZNA) din
zidărie cu elemente din B.C.A.- , cu secţiune oarecare, se va determina cu
relaţia:
(5.8)
unde:
 i,(m) - coeficientul de reducere a rezistenţei datorită efectului
zvelteţei elementului şi efectului excentricităţilor de aplicare a
încărcărilor în secţiunile extreme (i) şi, respectiv, în secţiunea de
la ⅔ din înălţimea elementului măsurată de la bază (m);
 A - aria secţiunii transversale a elementului;
 fd - rezistenţa de proiectare la compresiune a zidăriei B.C.A.- .
În cazul pereţilor de zidărie cu secţiune dreptunghiulară, rezistenţa de

proiectare la compresiune centrică se calculează, de regulă, pentru unitatea
de lungime a peretelui. Ecuaţia (6.9) devine:
(5.9)
unde:
 t – grosimea peretelui;
 NRd(l) - rezistenţa de proiectare a peretelui dreptunghiular pe
unitatea de lungime.
5.6.2.1.1. Determinarea coeficientului de reducere a rezistenţei i

Coeficientul de reducere a rezistenţei în secţiunile de la extremităţile peretelui
(i) - sus şi jos - depinde numai de excentricitatea de aplicare a încărcărilor şi se
va determina cu relaţia:
92
(5.10)
unde:
 t – grosimea peretelui;
 ei - excentricitatea de calcul, în raport cu planul peretelui, în
secţiunea de la extremitatea peretelui (sus/jos) în care se face
verificarea, calculată cu relaţia:
(5.11)
cu notaţiile:
 e0,i - excentricitatea datorată tuturor încărcărilor aplicate peste
nivelul de calcul determinată cu relaţia (5.2);
 eh,i - excentricitatea datorată forţelor aplicate perpendicular pe
planul peretelui determinată cu relaţia (5.4);
 ea - excentricitatea accidentală determinată cu relaţia (5.3).
5.6.2.1.2. Determinarea coeficientului de reducere a rezistenţei m

Pentru zidăriile executate cu mortar pentru utilizare generală (G), cu toate
rosturile complet umplute, calculul coeficientului de reducere a rezistenţei
m se poate face cu relaţiile din anexa E (informativă) la documentul de
referinţă SR EN 1996-1-1, în funcţie de rapoartele hef/t şi emk/t în care
emk este excentricitatea de calcul în zona centrală a peretelui (la ⅔ het ,
măsurată de la baza peretelui) calculată cu relaţia:
(5.12)
unde:
(5.13)
şi
(5.14)
unde:
 hef - înălţimea efectivă a peretelui;
 e0,i - excentricitatea în secţiunea de sus a peretelui;
 ehm,i - excentricitatea datorată efectului încărcărilor orizontale, în
secţiunea de la ⅔ din înălţimea peretelui;
 ea - excentricitatea accidentală;
93
 ek - excentricitatea datorată curgerii lente;

  - coeficientul de curgere lentă cu valori cuprinse între 1÷2,5.
5.6.2.1.3. Determinarea înălţimii efective a peretelui (hef)

Înălţimea efectivă a unui perete de zidărie (hef) se stabileşte în funcţie de
dimensiunile panoului (h, lw) şi de condiţiile de legătură ale acestuia cu
elementele adiacente (planşee şi/sau pereţi perpendiculari). Pentru a fi
considerate reazeme laterale, elementele care mărginesc peretele trebuie să aibă
rigiditate comparabilă cu cea a peretelui pe care îl rigidizează.
Un perete din zidărie cu elemente din B.C.A.- poate fi considerat rigidizat dacă
este legat, prin ţesere, cu un perete din zidărie perpendicular care îndeplineşte
următoarele condiţii:
 lungimea peretelui de rigidizare este  1/5 din înălţimea etajului;
 grosimea peretelui de rigidizare este  1/2 din grosimea peretelui care
este rigidizat;
Fig.5.13. Rigidizarea unui perete cu pereţi transversali
În cazul pereţilor din zidărie cu elemente din B.C.A.- cu grosimea de 240 mm,
pereţii de rigidizare de ½ bloc (120 mm) sunt luaţi în considerare numai ca
element de rigidizare pentru stabilirea înălţimii efective a peretelui şi nu sunt
consideraţi pereţi activi pentru preluarea forţelor seismice.
Rigidizarea unui perete poate fi asigurată şi prin executarea unor stâlpi de zidărie
(pilaştri), Fig. 5.14, cu grosimea tpilastru 3t dispuşi la distanţe interax dpilastru 
20 t unde t este grosimea peretelui care se rigidizează. Zidăria peretelui va fi
ţesută cu cea a pilastrului.
Pentru calculul capacităţii de rezistenţă, grosimea reală a peretelui rigidizat cu
pilaştri de zidărie (t), se multiplică cu coeficientul supraunitar w din Tabelul 5.5
pentru a determina grosimea de calcul:
(5.15)
94
Tabelul 5.5 Coeficientul de majorare a grosimii peretelui rigidizat cu pilaştri

Raportul Raportul tpilastru / t
ρw
dpilastru/bpilastru 1 2 3
6 1,0 1,4 2,0

10 1,0 1,2 1,4
20 1,0 1,0 1,0
Fig.5.14. Rigidizarea pereţilor cu pilaştri din zidărie

Înălţimea efectivă (hef) a unui perete de zidărie va fi calculată cu relaţia:
(5.16)
unde:
 n (n = 24) - coeficient care ţine seama de condiţiile de rezemare
pe contur şi de numărul laturilor peretelui
care sunt rezemate/rigidizate;
 h - înălţimea liberă a peretelui;
 lw - lungimea secţiunii orizontale a peretelui (lungimea peretelui).
Coeficienţii n se stabilesc după cum urmează:

 perete fixat cu planşeu de beton armat sau din lemn dispus pe
ambele părţi (ex.: perete intermediar): n=2 = 2 = 0,75;
 perete fixat cu planşeu de beton armat sau din lemn dispus pe o
singură parte (ex.: perete exterior): n=2 = 2 = 1,00.
În funcţie de condiţiile de fixare la nivelul planşeelor (2) se determină coeficienţii

3 (pentru perete rigidizat pe o latură verticală) şi 4 (pentru perete rigidizat pe
două laturi verticale) conform Tabelul 5.6.
Tabelul 5.6 Valorile coeficienţilor n

Valori Valori pentru 3 Valori pentru 4
95
pentru h > 3.5

h  3.5 lw h  lw h > lw
2 lw
12 12
3  2
4  2
0.75 h   3h 
16    16   
 lw   lw 
lw lw
3  1.5 4 
1 h 1 2h
3  2
4  2
1.00  h  h 
1    1   
 3l w   lw 
5.6.2.2. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZNA) la forţă axială şi încovoiere în

planul median a pereţilor
Rezistenţa de proiectare la încovoiere (MRd), asociată forţei axiale de proiectare
(NEd), Fig. 5.15, pentru încărcări neseismice (gravitaţionale) aplicate în planul
median al unui perete din zidărie cu elemente din B.C.A. - , se va calcula
considerând că blocul eforturilor de compresiune are formă dreptunghiulară cu
valoare 0,8fd.
Rezistenţa de proiectare la încovoiere (MRd) se va calcula după cum urmează:
1. Se determină aria zonei comprimate a peretelui:
(5.17)
2. Se determină distanţa yzc de la centrul de greutate al peretelui până la
centrul de greutate al zonei comprimate.
3. Se determină rezistenţa de proiectare la încovoiere (MRd) cu relaţia:
(5.18)
În cazul particular al unui perete dreptunghiular, cu lungime lw şi grosime t
relaţiile (5.17) şi (5.18) devin:
 adâncimea zonei comprimate:
(5.19)
 momentul încovoietor de proiectare:
(5.20)
În cazul în care forţa axială este aplicată excentric faţă de planul peretelui,
adâncimea zonei comprimate se va determina cu relaţia:
(5.21)
96
În cazul pereţilor din zidărie nearmată cu elemente din B.C.A.- la care

încovoierea în planul peretelui este produsă de forţa seismică, rezistenţa de
proiectare la încovoiere (MRd) asociată forţei axiale de proiectare (NEd(GS)) se va
determina ca şi pentru încărcările neseismice, dar cu limitarea ariei pe care se
dezvoltă eforturi de întindere prin condiţia:
(5.22)
unde:
 rzc - distanţa de la centrul de greutate al secţiunii orizontale a
peretelui până la limita sâmburelui central aflata de aceeaşi parte
cu fibra comprimată.
NOTĂ: Forţa axială de proiectare NEd se determină din gruparea de

încărcări care include acţiunea seismică, conform prevederilor Codului P
100-1/2006 (pr. 2012).
În cazul particular al unui perete dreptunghiular cu lungime lw, din condiţia (5.22),
relaţia (5.20) devine:
(5.23)
Fig.5.15. Calculul rezistenţei de proiectare la încovoiere cu forţă axială pentru

zidăria nearmată
5.6.2.3. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZNA) la forţă tăietoare
Rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare VRd a pereţilor (ZNA) de zidărie cu

elemente din B.C.A.- , se va calcula cu relaţia:
(5.24)
unde:
 fvd - rezistenţa unitară de proiectare la forfecare a zidăriei B.C.A. -
;
 t - grosimea inimii peretelui;
97
 lc - lungimea zonei comprimate a inimii peretelui.
Lungimea zonei comprimate (lc) se va calcula din solicitările secţionale de

proiectare (moment încovoietor – MEd - şi forţă axială – NEd - ) considerând că
eforturile unitare de compresiune sunt distribuite liniar pe zona comprimată, Fig.
5.16, cu relaţia:
(5.25)
unde:
Fig.5.16. Lungimea zonei comprimate (lc)

Efortul unitar de compresiune, d, folosit pentru determinarea rezistenţei unitare
de proiectare (fvd), se va calcula considerând că încărcarea verticală de proiectare
din gruparea respectivă de încărcări, NEd, este uniform distribuită pe zona
comprimată a peretelui. În cazul pereţilor cu secţiune compusă (L,T,I), în zona
comprimată pentru care se determină d se includ şi tălpile cu dimensiunile
stabilite. Armătura constructivă dispusă în centurile planşeelor nu va fi luată în
considerare pentru calculul rezistenţei la forţă tăietoare.
NOTĂ: În cazul solicitării seismice, aria zonei comprimate se va
determina având în vedere limitarea excentricităţii forţei axiale din
relaţia (5.22).
5.6.3. Rezistenţele zidăriei confinate (ZC, ZC+AR)
5.6.3.1. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC, ZC+AR) la forţă axială

Grosimea pereţilor structurali din zidărie cu elemente din B.C.A.- , trebuie să
satisfacă, în afara condiţiilor minime stabilite şi condiţia ca coeficientul de zvelteţe
hef/t  20, unde hef este înălţimea efectivă a peretelui.
Deformaţia specifică maximă în zidărie (scurtare) se va lua εmax = -2‰.
Rezistenţa pereţilor din zidărie armată se va calcula prin transformarea secţiunii
mixte într-o secţiune ideală de zidărie folosind coeficientul de echivalenţă dat de
relaţia:
98
(5.26)
unde:
 este rezistenţa de proiectare la compresiune a betonului
din stâlpişor;
 este rezistenţa de proiectare la compresiune a zidăriei din
B.C.A.- .
Calculul se va conduce apoi ca la pereţii (ZNA).

Contribuţia armăturilor din stâlpişori la pereţii armaţi (ZC, ZC+AR) la preluarea
forţei de compresiune se va neglija.
5.6.3.2. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC, ZC+AR) la forţă axială şi
încovoiere în planul median
Calculul rezistenţei de proiectare la încovoiere (MRd) asociată forţei axiale de
proiectare din încărcări seismice (NEd) pentru pereţii de zidărie confinată (ZC,
ZC+AR), realizaţi din elemente de B.C.A.- , se face în următoarele ipoteze:
 se neglijează:
 rezistenţa la eforturi unitare de întindere a betonului din
stâlpişorul de la extremitatea solicitată la întindere a peretelui
(pentru ipoteza respectivă de încărcare);
 rezistenţa mortarului din rosturile orizontale ale zidăriei;
 secţiunea de beton şi armătura eventualilor stâlpişori intermediari.
 se ţine seama de aportul elementelor de confinare verticale:

 secţiunea de beton a stâlpişorului de la extremitatea
comprimată;
 armătura ambilor stâlpişori de la extremităţi.
 în stadiul ultim, Fig.5.17, starea de deformaţie (în situaţia de

"balans"), este următoarea:
 la extremitatea comprimată se ating valorile maxime ale

deformaţiilor specifice ale zidăriei/ betonului;
 în armătura stâlpişorului de la extremitatea întinsă se atinge rezistenţa
de curgere a oţelului.
 blocul eforturilor de compresiune în zidărie şi/sau beton este dreptunghiular

şi se dezvoltă pe o adâncime de "0,80x" unde x este distanţa de la axa
neutră până la fibra cea mai comprimată.
99
Fig. 5.17. Calculul rezistenţei de proiectare la încovoiere cu forţă axială pentru

zidăria confinată
Pentru a se asigura atingerea stadiului ultim prin curgerea oţelului înaintea ruperii
fragile prin zdrobirea zidăriei cu elemente din B.C.A. - , din zona comprimată,
aria armăturii din stâlpişori se va lua egală cu cel mult 50% din armătura care
realizează simultan atingerea deformaţiilor ultime în oţelul întins şi în zidăria
comprimată (armătura de "balans");
Dacă nu este necesar un calcul mai exact, rezistenţa de proiectare la încovoiere
(MRd), asociată forţei axiale de proiectare (NEd), pentru un perete de zidărie
confinată de formă oarecare, poate fi calculată prin însumarea rezistenţei de
proiectare la încovoiere a secţiunii ideale de zidărie nearmată MRd (ZNA,i) cu
rezistenţa de proiectare la încovoiere corespunzătoare armăturilor din stâlpişorii
de la extremităţi MRd(As), astfel:
(5.27)
Rezistenţa de proiectare la încovoiere a secţiunii ideale de zidărie nearmată se
calculează în următoarele ipoteze:
 este valabilă ipoteza secţiunilor plane;
 aria de beton armat a stâlpişorilor comprimaţi poate fi înlocuită cu o
arie echivalentă de zidărie; coeficientul de echivalenţă nech se ia
conform relaţiei (5.26);
 blocul eforturilor de compresiune are formă dreptunghiulară, cu
valoarea maximă egală cu 0.80 fd;
100
 adâncimea maximă a zonei comprimate va fi x  xmax = 0,30 lw

unde lw este lungimea peretelui.
Conform ipotezelor de mai sus rezultă:

 aria secţiunii ideale de zidărie comprimată (Azci) se calculează:
(5.28)
 momentul încovoietor de proiectare al secţiunii ideale de zidărie se
determină:
(5.29)
unde:
 yzci - distanţa de la centrul de greutate al peretelui până la centrul
de greutate al zonei comprimate a secţiunii ideale de zidărie
 rezistenţa de proiectare la încovoiere dată de armăturile

stâlpişorilor MRd(As) se calculează cu relaţia:
(5.30)
unde
 ls - distanţa între centrele de greutate ale celor doi stâlpişori de la
extremităţi;
 As – cea mai mică dintre ariile de armare ale celor doi stâlpişori;
 fyd – rezistenţa de calcul a armăturii din stâlpişori.

tăietoare
5.6.3.3.1. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC) la forţă

tăietoare
Rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a pereţilor de zidărie confinată, VRd,

realizată cu elemente din B.C.A.- , se obţine prin însumarea de rezistenţei de
proiectare la forţă tăietoare a panoului de zidărie nearmată (VRd1) şi a rezistenţei
de proiectare la forfecare datorată armăturii din stâlpişorul de la extremitatea
comprimată a peretelui (VRd2):
(5.31)
101
Rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a panoului de zidărie nearmată (VRd1)

se va calcula la fel ca în cazul zidăriei nearmate ZNA cu relaţia (5.24) în care se
va introduce lungimea zonei comprimate lc evaluată cu relaţia (5.25).
În cazul forţei tăietoare provenită din acţiunea seismică, valoarea rezistenţei de
proiectare a panoului de zidărie nearmată (VRd1), determinată cu relaţia (5.24) va
fi redusă prin înmulţire cu un coeficient subunitar stabilit prin Codul P 100-1 din
2006(pr. 2012).
Rezistenţa de proiectare la forfecare a armăturii verticale din stâlpişorul
comprimat se va calcula cu relaţia:
(5.32)
unde:
 Aasc - aria armăturii din stâlpişorul de la extremitatea comprimată;
 fyd - rezistenţa de proiectare a armăturii din stâlpişorul comprimat.
O parte, cel mult 50%, din armătura din centura planşeului superior, poate fi
considerată ca armătură în rosturile orizontale a cărei contribuţie se calculează
asemănător ca pentru ZC+AR.
5.6.3.3.2. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC+AR) la forţă
tăietoare
Rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a pereţilor de zidărie confinată şi

armată în rosturile orizontale (ZC+AR) realizată cu elemente din B.C.A. - , se
calculează prin însumarea rezistenţei la forţă tăietoare a zidăriei confinate
(VRd1+VRd2 - determinată anterior) şi a rezistenţei de proiectare a armăturilor
din rosturile orizontale (VRd3).
(5.33)
Rezistenţa de proiectare a armăturilor din rosturile orizontale (VRd3) se
calculează, în cazul pereţilor cu înălţimea totală (htot)  lungimea peretelui
(lw) cu relaţia:
(5.34)
unde:
 lw - lungimea peretelui;
 Asw - aria armăturilor din rostul orizontal (pentru preluarea forţei
tăietoare);
 s - distanţa pe verticală între două rânduri succesive de armături
Asw;
 fysd - rezistenţa de proiectare a armăturii din rosturile orizontale.
102
În cazul pereţilor cu înălţimea totală (htot) < lungimea peretelui (lw) în

relaţia (6.34) se va înlocui lw cu htot, Fig. 5.18.
O parte, cel mult 50%, din armătura din centurile planşeelor poate fi adăugată
armăturii din rosturile orizontale intersectată de o fisură la 45 o(Asw).
Fig. 5.18. Rezistenţa de proiectare a armăturilor din rosturile orizontale ale

zidăriei
5.6.3.4. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZC, ZC+AR) la lunecare

verticală
Rezistenţa de proiectare la forţa de lunecare verticală la legătura între inima şi

talpa unui perete, realizat cu elemente din B.C.A. - , cu secţiune compusă (I,L,T)
şi în secţiunile slăbite de şliţuri verticale se calculează pe înălţimea unui etaj
admiţând că eforturile unitare de forfecare sunt uniform distribuite pe înălţimea
etajului, cu relaţia:
(5.35)
unde:
 VLhd - rezistenţa de proiectare la lunecare pe înălţimea etajului;
 het - înălţimea etajului;
 tL - grosimea peretelui în secţiunea în care se calculează rezistenţa
peretelui;
 fvk0 - rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei realizată cu
elemente din B.C.A.- , sub efort de compresiune egal cu zero;
 M - coeficient de siguranţă.
5.6.4. Rezistenţele zidăriei cu inimă armată (ZIA)
5.6.4.1. Rezistenţa de proiectare a pereţilor (ZIA) la forţă axială şi

încovoiere în planul median
103
Rezistenţa de proiectare la încovoiere (MRd) asociată forţei axiale de proiectare

(NEd), pentru zidăria cu inimă armată (ZIA) realizată cu elemente din B.C.A.- ,
se va calcula folosind următoarele ipoteze specifice :
 straturile paralele din zidărie si beton conlucrează până în stadiul
ultim corespunzător celui mai slab dintre materiale;
 eforturile unitare de compresiune au valoarea 0,85fd si sunt uniform
distribuite pe o zonă cu adâncimea xconv = 0,80x unde x este
distanţa de la fibra cea mai comprimată până la axa neutră a
secţiunii orizontale a peretelui;
 armătura stratului median este uniform distribuită în lungul peretelui
(as în mm2/m).
În ipotezele menţionate rezistenţa de proiectare la încovoiere (MRd) asociată

forţei axiale de proiectare (NEd) se va calcula prin însumarea rezistenţei de
proiectare la încovoiere a secţiunii ideale din zidărie nearmată cu rezistenţa de
proiectare a armăturilor din stratul median.
(5.36)
Grosimea echivalentă a secţiunii ideale din zidărie nearmată se va calcula cu
relaţia:
(5.37)
unde:
 tz – grosimea straturilor din zidărie exterioare;
 tm – grosimea stratului median de mortar/beton (grout);
 n – coeficientul de echivalenţă care se ia conform rel. (5.26).
Contribuţia armăturilor din stratul median (ZIA) la preluarea forţei de

compresiune se va neglija.
5.6.4.2. Rezistenţa pereţilor (ZIA) la forţă tăietoare
Rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a pereţilor din zidărie cu inimă

armată - VRd (ZIA) realizată cu elemente din B.C.A.- , se determină prin
însumarea rezistenţelor de proiectare la forţă tăietoare ale celor trei
materiale componente:
(5.38)
unde
 VRdz rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a zidăriei
nearmate;
104
 VRdb rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a stratului

median de beton sau mortar-beton;
 VRda rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a armăturilor
orizontale din stratul median.
Rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare a zidăriei VRdz se determină pentru

perete (ZNA) iar rezistenţele de proiectare la forţă tăietoare ale stratului de beton
(VRdb) si ale armăturilor orizontale (VRda) se vor calcula conform prevederilor
Codului de proiectare CR2-1-1.1.
5.6.5. Rezistenţele zidăriei înrămată în cadre (ZIC)

Rezistenţa de proiectare a panourilor de zidărie (ZIC), realizată cu elemente din
B.C.A.- , înrămată în cadre FRd (ZIC) va fi luată egală cu cea mai mică dintre
valorile corespunzătoare următoarelor moduri de rupere ale zidăriei:
 rupere prin lunecare din forţa tăietoare în rosturile orizontale (de
regulă, la jumătatea înălţimii panoului) - FRd1(ZIC), Fig. 5.19 - Rd1;
 strivirea diagonalei comprimate la colţul cadrului - FRd2 (ZIC) – Fig.
5.19 - Rd2;
 fisurarea diagonală în lungul bielei comprimate - FRd3 (ZIC) – Fig.
5.19 - Rd3.
= min. { FRd1, FRd2, FRd3}

(5.39)
Fig.5.19. Rezistenţa de proiectare a panourilor de zidărie de umplutură

Rezistenţa de proiectare corespunzătoare mecanismului de rupere prin lunecare
din forţă tăietoare în rosturile orizontale se determină cu relaţia:
(5.40)
unde:
(5.41)
Rezistenţa de proiectare corespunzătoare mecanismului de rupere prin strivirea
diagonalei comprimate se determină cu relaţia:
105
(5.42)
Rezistenţa de proiectare corespunzătoare mecanismului de rupere prin fisurarea
diagonală în lungul diagonalei comprimate se determină cu relaţia:
(5.43)
În relaţiile (5.40)  (5.43) s-au folosit notaţiile:
 hp - înălţimea panoului de zidărie;
 lp - lungimea panoului de zidărie;
 tp - grosimea panoului de zidărie;
  - unghiul cu orizontala al diagonalei panoului de zidărie;
 Eb, Ez - modulii de elasticitate al betonului din cadru şi al zidăriei
(valorile de scurtă durată);
 Ist - valoarea medie a momentelor de inerţie ale stâlpilor care
mărginesc panoul;
 fd - rezistenţa de proiectare la compresiune a zidăriei din B.C.A. - ;
 fvd0 - rezistenţa de proiectare la forfecare sub efort de
compresiune zero a zidăriei realizată cu elemente din B.C.A.- .
5.7. Verificarea siguranţei construcţiilor din zidărie de B.C.A.-

Rezistenţa pereţilor din zidărie de B.C.A.- la încărcări vertical trebuie să ţină
seama de geometria peretelui, de efectul excentricităţilor de aplicare a
încărcărilor şi de proprietăţile materialelor zidăriei.
Pentru calculul rezistenţei la încărcări verticale se poate presupune că:
 secţiunile plane rămân plane;
 rezistenţa la întindere a zidăriei perpendicular pe rosturile de aşezare
este nulă.
5.7.2. Verificarea pereţilor la stări limită

5.7.2.1. Verificare la SLU
La starea limită ultimă SLU, valoarea de proiectare a încărcării verticale aplicată
pe un perete de zidărie din B.C.A.- , NEd, trebuie să fie mai mica sau egală cu
valoarea de proiectare a rezistenţei la încărcări verticale a peretelui, NRd, astfel
încât:
(5.44)
La starea limită ultimă SLU, valoarea de proiectare a forţei tăietoare aplicată pe
un perete de zidărie din B.C.A.- , VEd, trebuie să fie mai mica sau egală cu
valoarea de proiectare a rezistenţei la forţă tăietoare a peretelui, VRd, astfel încât:
106
(5.45)
La starea limită ultimă SLU, valoarea de proiectare a momentuluiaplicat pe un
perete de zidărie din B.C.A.- , MEd, trebuie să fie mai mica sau egală cu valoarea
de proiectare a momentului capabil al peretelui, MRd, astfel încât:
(5.46)
5.7.2.2 Verificare la SLS

Criteriile de serviciu pentru clădiri se referă la, de exemplu, rigiditatea planşeului,
deplasările relative de nivel, deplasarea laterală a clădirii, rigiditatea acoperişului
s.a. Criteriile pot fi exprimate ca limite ale deplasărilor orizontale sau verticale
precum şi ca limite de confort pentru vibraţii.
Criteriile de serviciu, referitoare la confortul utilizatorilor, pentru care nu există
cerinţe normative pot fi specificate pentru fiecare proiect în parte cu acordul
clientului.
Criteriile de serviciu depind de funcţiunea clădirii şi pot fi independente de
materialele structurale utilizate în structură.
5.8. Exemple de calcul pentru clădiri cu pereţi din zidărie de B.C.A.-
5.8.1. Clădire P+1E din zidărie nearmată (ZNA) cu elemente din B.C.A.-
– Fig. 5.20
Se consideră clădirea, realizată cu pereţi structurali din zidărie nearmată cu
elemente din B.C.A.- , amplasată într-o zonă seismică cu ag = 0,10g.
La toate clădirile cu pereţi structurali din zidărie simplă (ZNA) cu elemente din
B.C.A.- , se vor prevedea, ca măsură constructivă stâlpişori la intersecţiile
pereţilor (la toate colţurile exterioare şi intrânde de pe conturul construcţiei,
deoarece ag ≤ 0.15g) şi centuri la partea superioară a acestora.
Procentul de armare longitudinală a stâlpişorilor pentru zonele seismice ag =
0,10g este ≥ 0.6 %. Pentru secţiunea de 30x30cm se vor monta pe colţuri patru
bare φ14 S355 (PC52). Ca armare transversală se vor monta etrieri închişi cu φ 
6 mm cu distanţa între etrieri: 15 cm în câmp curent şi  10 cm pe lungimea de
înnădire a barelor longitudinale şi pe 60 cm la intersecţiile cu centurile (peste şi
sub centură) (Fig. 6.5).
Centurile vor avea secţiunea transversală 30x25 cm şi vor fi armate cu 4 φ14
S355 (PC52) cu etrieri cu diametrul φ  6 mm cu distanţa între etrieri: 15 cm în
câmp curent şi  10 cm pe lungimea de înnădire a barelor longitudinale şi pe 60
cm la intersecţiile cu stâlpişorii (Fig. 6.6).
107
Fig. 5.20. Plan parter clădire cu pereţi ZNA
 Calculul procentelor de pereţi
Având în vedere că structura este pătrată în plan, direcţia longitudinală se

consideră cea paralelă cu axul A , iar direcţia transversală cea perpendiculară pe
axul A.
p (%)min= p (%) tr =5,91% > p(%)min admis = 5,0%  Tabel 5.1 din
Ghid
 Evaluarea încărcărilor verticale
Valori caracteristice:
 Permanente:
- Planşeu curent: gpc=3,8 [kN/m2];
- Planşeu acoperiş: gpa=4,5 [kN/m2];
108
- Pereţi exteriori: gpe=2,50 [kN/m2]·2,55m=6,40

kNm;
- Pereţi interiori: gpi=2,20
[kN/m2]·2,55m=5,60 kNm;
 Variabile 1 – Utilă:
- Pe planşeu curent: qpc=1,5 [kN/m2];
- Pe acoperiş necirculabil: qac=0,75 [kN/m2];
 Variabile 2 – Zăpadă:
- Pe acoperiş: sk=1,20 [kN/m2]; (uniform
distribuită, Deva)
NOTĂ: Valorile de calcul ale încărcărilor se vor observa în combinaţii

(grupări de încărcări), înmulţind valoarea caracteristică cu coeficientul
de grupare (1,35 încărcările permanente, 1,5 variabilele principale şi
1,05 variabilele secundare).
Tabelul 5.7 Încărcări pe planşee (pe unitatea de suprafaţă)

Gruparea încărcărilor(GF)
Planşeu Valoare de calcul [qechiv]
Gruparea seismica (GS)
1,35· gpc+1,5· qpc 7,38 [kN/m2]
Curent
1,00· gpc+0,4· qpc 4,40 [kN/m2]
1,35· gpa+1,05· qac +1.5·sk 8,66 [kN/m2]
Acoperiş
1,00· gpa+0,4· qac +0,4·sk 5,28 [kN/m2]
16,04 [kN/m2]
Total
9,68 [kN/m2]
 Distribuţia încărcărilor verticale şi calculul forţei axiale de

proiectare
Distribuţia încărcărilor gravitaţionale se face pe suprafaţa planşeului, iar mai

departe, considerând planşeul fisurat (fisuri la 45o din colţurile acestuia),
încărcările se transmit la şpaleţi, în modul reprezentat în Fig. 5.21.
109
Fig. 5.21. Distribuţia încărcărilor pe şpaleţi
Pentru calculul forţei axiale NRd se va utiliza gruparea fundamentală de încărcări

(GF) (1,35 permanente + 1,5 variabila principală + 1,05 variabila secundară).
Calculul se va face în secţiunea de încastrare, deoarece se face verificarea pentru
valoare maximă a forţei axiale pe şpalet.
Fig. 5.22. Numerotarea şpaleţilor
110
Tabelul 5.8 Calculul forţei axiale de proiectare NEd pe şpaleţii longitudinali

Aria de Încărcare
Greutate pereţi NEd NEd
Lungime planşeu echivalentă
Şpalet [kN] (GF) (GS)
[m] aferentă din planşee [kN]
[kN] [kN]
[m2] (GF) (GS) (GF) (GS)
0 1 2 3(2xqechiv) 4(1xgp) 5(3+4)
L1 3,8 7,00 112,28 67,76 32,83 24,32 145,11 92,08
L2 2,5 3,03 48,60 29,33 21,60 16,00 70,20 45,33
L3 1,5 1,44 23,10 13,94 12,96 9,60 36,06 23,54
L4 1,7 5,26 84,37 50,92 14,69 9,52 97,22 60,44
L5 4,0 16,23 260,33 157,11 34,56 22,40 290,57 179,51
L6 1,6 3,78 60,63 36,59 13,82 8,96 72,73 45,55
L7 2,3 4,09 65,60 39,59 19,87 14,72 85,48 54,31
L8 3,0 4,99 80,04 48,30 25,92 19,20 105,96 67,50
L9 1,5 1,89 30,32 18,30 12,96 9,60 43,28 27,90
Tabelul 5.9 Calculul forţei axiale de proiectare NEd pe şpaleţii transversali

Aria de Încărcare
[kN] [kN]
[m2] (GF) (GS) (GF) (GS)
0 1 2 3(2xqechiv) 4(1xgp) 5(3+4)
T1 1,5 3,00 48,12 29,04 12,96 9,6 61,08 38,64
T2 2,5 6,54 104,90 63,31 21,60 16 126,50 79,31
T3 1,5 2,96 47,48 28,65 12,96 9,6 60,44 38,25
T4 1,7 4,18 67,05 40,46 14,69 9,52 81,74 51,34
T5 4,0 13,55 217,34 131,16 34,56 22,4 251,90 156,76
T6 2,1 6,8 109,07 65,82 18,14 11,76 127,22 79,26
T7 2,3 3,38 54,22 32,72 19,87 14,72 74,09 47,44
T8 3,5 5,27 84,53 51,01 30,24 22,4 114,77 73,41
T9 1,5 1,89 30,32 18,30 12,96 9,6 43,28 27,90
 Evaluarea încărcărilor orizontale
Relaţia de calcul a forţei seismice de bază conform proiectul codului P100-1 din
2012 este:
Coeficienţii seismici se vor prelua din normativ corespunzători clădirii analizate.

Pentru calculul masei clădirii se vor grupa acţiunile în gruparea specială (GS),
respectiv 1 pentru încărcări permanente şi 0,4 pentru încărcări variabile.
111
m=m1+m2
m1=gpc·Apc+gpe·lpe+gpi·lpi+0,4·qpc·Apc=
= 3,8·106,9+6,4·10,3·4+5,6·10,3·2+0,4·1,5·106,9=849,40 kN
m2=gpa·Apa+0,5·gpe·lpe + 0,5·gpi·lpi + 0,4·qac·Aac + 0,4·sk·Aac =
= 4,5·106,9 + 0,5·6,4·10,3·4 + 0,5·5,6·10,3·2 + 0,4·0,75·106,9
+ 0,4·1,2·106,9 = 753,95 kN
m= 849,40 + 753,95 = 1603,35 kN
 Distribuţia încărcărilor orizontale şi calculul momentului

încovoietor şi forţei tăietoare de proiectare
Distribuţia forţei tăietoare pe nivel se va face în funcţie de masele şi înălţimile

nivelelor, confrom prevederilor pr.P100 din 2012 cu relaţia:
Fig. 5.23. Distribuţia maselor pe nivel
Distribuţia forţei tăietoare corespunzătoare fiecărui nivel către şpaleţi se face

direct proporţional cu rigiditatea fiecăruia (deoarece grosimea planşeului şi
materialul din care este realizat, îi oferă rigiditatea necesară pentru a fi
considerat o şaibă rigidă).
Masele modale consideră aceeaşi poziţie pentru centrele de rigiditate şi centrele
maselor de nivel. Pentru a considera efectele de torsiune produse de poziţiile
diferite ale acestora, precum şi efectul unor excentricităţi accidentale, calculul pe
modelul paln trebuie corectat prin determinarea forţelor seismice de nivel
suplimentare care revin subsistemelor plane care alcătuiesc modelul.
112
Forţele seismice de nivel (obţinute mai sus) pentru modelele plane asociate la
două direcţii principale ortogonale se distribuie subsistemelor plane componente
din fiecare direcţie (se distribuie pe fiecare direcţie în funcţie de rigiditatea
corespunzătoare pe direcţia respectivă). Relaţia de distribuţie este cea prezentată
mai jos, unde memnrul drept al relaţiei este alcătuit din 2 componente:
 prima este componenta de translaţie;
 a doua este componenta de rotaţie.
Pentru direcţia x de acţiune seismică:
Pentru direcţia y de acţiune seismică:
unde:
 , – forţele seismice la nivelul i pentru direcţia x, respectiv
y, pentru subsistemul plan j;
 , – forţele seismice la nivelul i pentru direcţia x,
respectiv y, pentru subsistemul plan j;
 , – rigidităţile relative de nivel ale celor p elemente
verticale care intră în competenţa subsistemului plan j
asociate direcţiei x, respectiv y, calculate considerând numai
deplasările de translaţie ale planşeului indeformabil.
 , – distanţe în direcţia x, respectiv y, care definesc poziţia
subsistemului plan în raport cu centrul de rigiditate i;
 , – distanţe în direcţiei x, respectiv y, care definesc
poziţia excentrică ale forţelor seismice faţă de centrul de
rigiditate i;


 , – distanţe în direcţia x, respectiv y, dintre centrele de
masă şi rigiditate la nivelul i;
 , – excentricităţile accidentale în direcţia x, respectiv y,
la nivelul i, calculate astfel:
, în care este dimensiunea planşeului
perpendiculară pe direcţia forţei seismice; pentru cazul
analizat, =10,30 m pe ambele direcţii (x şi y) pentru
113
ambele niveluri (clădirea având regularitate în plan cât

şi pe verticală)
Coordonatele centrului de greutate al planşeului CG (aflat la intersecţia

diagonalelor):
 xCG = 5,15 m;
 yCG = 5,15 m;
 Calculul rigidităţii laterale şi al centrului de rigiditate CR
Rigiditatea relativă de nivel a peretelui (rigiditatea geometrică Kg=K/EZ):
unde:
 este factorul de formă (pentru un nivel);
 este grosimea peretelui;

 xi,yi sunt coordonatele centrului de greutate al peretelui în
raport cu sistemul de axe.
Modul de determinare a poziţiilor centrelor de greutate ale pereţilor, centrului de

greutate şi centrului de rigiditate al structurii este reprezentat în Fig. 5.24. Se
recomandă realizarea tabelară a calculului.
114
Fig. 5.24. Determinarea centrelor de greutate şi rigiditate
115
Tabelul 5.10 Determinarea rigidităţilor relative ale şpaleţilor longitudinali

t
lw Kg yi yi ∙ Kg
Şpalet [m λp
[m] [m] [m] [m2]
]
0 1 2 3 4 5 6(4x5)
L1 0,3 3,8 0,736842 0,114917 0,15 0,017237
L2 0,3 2,5 1,12 0,06296 0,15 518
0,009444
L3 0,3 1,5 1,866667 0,024785 0,15 004
0,003717
L4 0,3 1,7 1,647059 0,031883 5,65 688
0,180140
L5 0,3 4,0 0,7 0,1228 5,65 499
0,693819
L6 0,3 1,6 1,75 0,028277 5,65 075
0,159764
L7 0,3 2,3 1,217391 0,054981 10,15 359
0,558060
L8 0,3 3,0 0,933333 0,083033 10,15 418
0,842781
L9 0,3 1,5 1,866667 0,024785 10,15 286
0,251563
Σ= 0,54842 Σ= 571
2,716528
418
Tabelul 5.11 Determinarea rigidităţilor relative ale şpaleţilor transversali
t
lw Kg xi xi ∙Kg
Şpalet [m λp
[m] [m] [m] [m2]
]
0 1 2 3 4 5 6(4x5)
T1 0,3 1,5 1,866667 0,024785 0,15 0,003717
T2 0,3 2,5 1,12 0,06296 0,15 688
0,009444
T3 0,3 1,5 1,866667 0,024785 0,15 004
0,003717
T4 0,3 1,7 1,647059 0,031883 6,15 688
0,196082
T5 0,3 4 0,7 0,1228 6,15 136
0,755218
T6 0,3 2,1 1,333333 0,047093 6,15 993
0,289622
T7 0,3 2,3 1,217391 0,054981 10,15 093
0,558060
T8 0,3 3,5 0,8 0,103022 10,15 418
1,045673
T9 0,3 1,5 1,866667 0,024785 10,15 077
0,251563
Σ= 0,497093 Σ= 571
3,113099
669
Poziţia centrului de rigiditate:
Calculul rigidităţii la torsiune:
116
Tabelul 5.12 Determinarea rigidităţilor la torsiune

Kg·(xCR- Kg·(yCR-
Kg xi |xCR-xi| Şpale Kg yi |yCR-yi|
Şpalet xi)2 yi)2
[m] [m] [m] t [m] [m] [m]
[m3] [m3]
0 1 2 3 4 0 1 2 3 4
T1 0,02 6,112 0,926 L1 0,11 4,803 2,651
T2 4785
0,06 0,15 6,112 2,352 L2 491
0,06 0,15 4,803 1,452
T3 296
0,02 6,112 0,926 L3 7
296
0,02 4,803 0,572
T4 4785
0,03 0,112 0 L4 478
0,03 0,697 0,015
T5 1883
0,12 6,15 0,112 0,02 L5 5
188
0,12 5,65 0,697 0,060
T6 28
0,04 0,112 0,01 L6 3
28
0,02 0,697 0,014
T7 7093
0,05 10,1 3,888 0,831 L7 827
0,05 10,1 5,197 1,485
T8 4981
0,10 5 3,888 1,557 L8 7
498
0,08 5 5,197 2,243
T9 3022
0,02 3,888 0,375 L9 1
303
0,02 5,197 0,669
4785 Σ 6,969 3
478 Σ 9,161
5
 Distribuţia forţei tăietoare de bază
Distribuţia forţei tăietoare pe pereţii structurali de pe direcţia x, respectiv

y, se descompun în relaţiile:
 componenta de translaţie
 componenta de rotaţie
unde:
 Excentricitatea structurală (între CG şi CR):

e0x=|xCR – xCG|=|6,262 - 5,15|= 1,112 m
e0y=|yCR – yCG|=|4,953 - 5,15|= 0,197 m
 Excentricitatea accidentală:
eax = eay =±0,05·10,30 = 0,515 m
 Excentricităţi totale:
ex, max = e0x + eax = 1,112+0,515 = 1,627 m
ex, min = e0x - eax = 1,112-0,515 = 0,597 m
ey, max = e0y + eay = 0,197 +0,515 = 0,712 m
117
ey, min = e0y - eay = 0,197 – 0,515 = - 0,318 m

 Momente de torsiune aplicate la baza structurii (cota ±0,00):
 pentru forţa seismică pe direcţia x:
Mtx, max= 922,76·1,627 = 1501,33 kNm

Mtx, min = 922,76·0,597 = 550,89 kNm
 pentru forţa seismică pe direcţia y:
Mty, max = 922,76·0,712 = 657,01 kNm

Mty, min = - 922,76·0,318= - 293,44 kNm
Tabelul 5.13 Forţe tăietoare maxime pe direcţia x, aplicate la baza structurii

Kg(T)/Σ (xCR-xi)· ΔFi(tot)= VEd
Şpale Kg(T) Fi(tr) xCR-xi ΔFi(rot)
Kg(T) Kg(T) [kN]
t [m] [kN] [m] [kN]
[m] [m2]
0 1 2 3 4 5(1x4) 6 7(3+6)
T1 0,024 0,049859 46,01 6,11 0,151 14,10 60,11
T2 785
0,062 0,126656 116,87 2 0,385 35,82 152,69
T3 96
0,024 0,049859 46,01 0,151 14,10 60,11
T4 785
0,031 0,064139 59,19 0,11 0,04 0,33 59,52
T5 883
0,122 0,247036 227,95 2 0,014 1,28 229,24
T6 8
0,047 0,094737 87,42 0,005 0,49 87,91
T7 093
0,054 0,110606 102,06 - -0,214 -19,90 82,17
T8 981
0,103 0,207249 191,24 3,88 -0,401 -37,28 153,96
T9 022
0,024 0,049859 46,01 8 -0,096 -8,97 37,04
785
Tabelul 5.14 Forţe tăietoare maxime pe direcţia y, aplicate la baza structurii
Kg(L)/Σ (yCR-yi)· ΔFi(tot)= VEd
Şpale Kg(L) Fi(tr) yCR-yi ΔFi(rot)
Kg(L) Kg(T) [kN]
t [m] [kN] [m] [kN]
[m] [m2]
0 1 2 3 4 5(1x4) 6 7(3+6)
L1 0,114 0,209542 193,36 0,552 22,48 215,84
L2 917
0,062 0,114803 105,94 4,803 0,302 12,32 118,25
L3 96
0,024 0,045193 41,70 0,119 4,85 46,55
L4 785
0,031 0,058137 53,65 -0,022 -0,91 52,74
L5 883
0,122 0,223916 206,62 -0,697 -0,086 -3,49 203,13
L6 8
0,028 0,051561 407,58 -0,020 -0,80 46,78
L7 277
0,054 0,100254 92,51 -0,286 -11,64 80,87
L8 981
0,083 0,151403 139,71 -5,197 -0,432 -17,58 122,13
L9 033
0,024 0,045193 41,70 -0,129 -5,25 36,46
785
118
Cu forţele seismice la baza şpaleţilor VEd (tab. 5.13 şi 5.14) se face distribuţia
acestora pe nivel şi calculul efoturilor de proiectare la încovoiere Med, Tabelul
5.15.
Forţa F1 corespunzătoare greutăţii nivelului G1 este:
Forţa F2 corespunzătoare greutăţii nivelului G2 este:
Tabelul 5.15 Valori de proiectare pentru forţa tăietoare şi momentul încovoietor

VEd F1 F2 MEd VEd F1 F2 MEd
Şpalet Şpalet
[kN] [kN] [kN] [kNm] [kN] [kN] [kN] [kNm]
0 1 2 3 4 0 1 2 3 4
T1 60,1 21, 38,4 276,0 L1 215, 77,70 138,1 991,
T2 1
152, 64
54, 7
97,7 1
701,1 L2 84
118, 42,57 4
75,68 13
543,
T3 69
60,1 97
21, 2
38,4 6
276,0 L3 25
46,5 16,76 29,79 02
213,
T4 1
59,5 64
21, 7
38,0 1
273,3 L4 5
52,7 18,99 33,75 76
242,
T5 2
229, 43
82, 9
146, 1
1052, L5 4
203, 73,13 130,0 19
932,
T6 24
87,9 52
31, 71
56,2 65
403,6 L6 13
46,7 16,84 1
29,94 79
214,
T7 1
82,1 65
29, 6
52,5 8
377,3 L7 8
80,8 29,11 51,76 79
371,
T8 7
153, 58
55, 9
98,5 0
706,9 L8 7
122, 43,97 78,16 36
560,
T9 96
37,0 43
13, 323,7 8
170,0 L9 13
36,4 13,12 23,33 83
167,
4 33 0 8 6 40
 Determinarea rezistenţelor pereţilor
 Rezistenţa de proiectare a pereţilor la forţă axială NRd
Relaţia pentru calcul folosită va fi relaţia 5.8.

Se va folosi zidărie din B.C.A.- , cu blocuri de tip GBN 50 600x300x250, de
categoria I cu fb=5 N/mm2 şi mortar pentru rosturi subţiri (T) de clasă M5.
Calculul se va realiza tabelar pentru fiecare şpalet.
Tabelul 5.16 Rezistenţa axială de proiectare NEd pentru şpaleţii longitudinali
119
Aria secţiunii
NRd
Şpalet transversale a
[kN/m ] 2
[kN]
şpaletului[m2]
0 1 2 3 5(1x2x3)
L1 1,14 0,67 1347,34
L2 0,75 0,67 886,41
L3 0,45 0,67 531,85
L4 0,51 0,90 809,68
L5 1,2 0,90 1746 1905,12
L6 0,48 0,90 762,05
L7 0,69 0,67 815,50
L8 0,9 0,67 1063,69
L9 0,45 0,67 531,85
Tabelul 5.17 Rezistenţa axială de proiectare NEd pentru şpaleţii transversali

Aria secţiunii
transversale a NRd
Şpalet
şpaletului [kN/m ] 2 [kN]
[m2]
0 1 2 3 5(1x2x3)
T1 0,45 0,67 531,85
T2 0,75 0,67 886,41
T3 0,45 0,67 531,85
T4 0,51 0,90 809,68
T5 1,2 0,90 1746 1905,12
T6 0,63 0,90 1000,19
T7 0,69 0,67 815,50
T8 1,05 0,67 1240,97
T9 0,45 0,67 531,85
 Rezistenţa de proiectare a pereţilor la încovoiere produsă de

forţa seismică MRd
Rezistenţa se va determina conform prevederilor subcapitolului 5.6.2.2 din

prezentul ghid cu relaţia 5.18. Se va folosi rezistenţa pentru zidărie cu elemente
din B.C.A.- .
Pentru determinarea valorii yzc s-a folosit relaţia:
120
Tabelul 5.18 Rezistenţa de proiectare la încovoiereMEd pentru şpaleţii

longitudinali
Yzc NEd (GS) MRd
Şpalet
[m] [kN] [kN]
0 1 2 3
L1 3,51 92,08 322,93
L2 2,36 45,33 106,79
L3 1,43 23,54 33,55
L4 1,50 60,44 92,90
L5 3,42 179,51 624,61
L6 1,45 45,55 67,95
L7 2,13 54,31 115,53
L8 2,79 67,50 188,01
L9 1,41 27,90 39,37
Tabelul 5.19 Rezistenţa de proiectare la încovoiere MEd pentru şpaleţii

transversali
Yzc NEd (GS) MRd
Şpalet
[m] [kN] [kN]
0 1 2 3
T1 1,38 38,64 53,21
T2 2,25 79,31 178,26
T3 1,38 38,25 52,72
T4 1,54 51,34 78,89
T5 3,50 156,76 548,86
T6 1,85 79,26 146,46
T7 2,15 47,44 101,95
T8 3,27 73,41 239,80
T9 1,41 27,90 39,37
 Rezistenţa de proiectare a pereţilor la forţă tăietoareVRd
Rezistenţa VRd se va determina conform prevederilor subcapitolului 5.6.2.2 din

prezentul ghid cu relaţia 5.24, folosindu-se rezistenţa pentru zidărie cu elemente
din B.C.A.- .
Conform tabelului 3.2, rezistenţa la compresiune standardizată
Condiţie obligatorie:
121
Tabelul 5.20 Rezistenţa de proiectare la forţă tăietoareVEd pentru şpaleţii

longitudinali
lc VRd
Şpalet σd = NEd (GF)/ Af
[m] [kN/m2] [kN/m2] [kN]
0 1 2 3 4 5
L1 5,24827 127,29 200,92 110,62 178,35
L2 3,527236 93,60 187,44 104,13 111,34
L3 2,134994 80,13 182,05 101,14 65,33
L4 2,353603 194,23 227,69 126,5 89,83
L5 5,441051 245,74 248,30 137,94 226,29
L6 2,247733 155,12 212,05 117,80 79,86
L7 3,183325 123,88 199,55 110,86 107,40
L8 4,168135 117,73 197,09 109,50 138,79
L9 2,11284 96,17 188,47 104,70 67,08

transversali
lc σd = NEd (GF)/ VRd
Şpalet
[m] Af [kN/m ] 2
[kN/m ] 2 [kN]
0 1 2 3 4 5
T1 2,060939 135,73 204,29 113,50 71,28
T2 3,367855 168,67 217,47 120,82 124,40
T3 2,062742 134,31 203,72 113,18 71,13
T4 2,383493 160,27 214,11 118,95 85,51
T5 5,507147 209,92 233,97 129,98 215,97
T6 2,8994 201,92 230,77 128,21 112,15
T7 3,216544 107,37 192,95 107,19 104,71
T8 4,888739 109,31 193,72 107,62 159,83
T9 2,11284 96,17 188,47 104,70 67,08
 Verificarea siguranţei structurale
122
Conform SR EN 1990 trebuie ca eforturile provenite din acţiune exterioare să fie

mai mici decât cele de proiectare. Valorile pentru verificare sunt prezentate în
Tabelul 5.22 şi Tabelul 5.23.
 Concluzii
Conform valorilor prezentate în tabelele 5.22 şi 5.23 nici un şpalet nu se

verifică la momentul încovoietor şi o parte nici la forţa tăietoare
provenită din acţiunea seismică.
Soluţia constructivă aleasă nu satisface condiţiile de verificare la SLU. În acest
caz, pentru pereţii din zidărie cu elemente din B.C.A.- , se pot aplica
următoarele soluţii:
1. se măreşte grosimea peretelui din B.C.A.- ;
2. se măreşte rezistenţa zidăriei prin utilizarea unor elemente cu
rezistenţe superioare;
3. se schimbă tipul de zidărie, se va trece de la pereţi ZNA la pereţi ZC
sau ZIA;
4. se reduce numărul de nivelui;
5. se vor adopta soluţii de planşeu ce prezintă alcătuiri cu mase
reduse ştiind că distribuţia forţei tăietoare pe nivel se face în
funcţie de masele şi înălţimile nivelelor.
Tabelul 5.22 Verificarea siguranţei structurale pe şpaleţii longitudinali

NEd (GF) NRd MEd MRd VEd VRd
Şpalet
[kN] [kN] [kN] [kN] [kN] [kN]
0 1 2 3 4 5 6
L1 145,11 1347,34 991,13 322,93 215,84 178,35
L2 70,20 886,41 543,02 106,79 118,25 111,34
L3 36,06 531,85 213,76 33,55 46,55 65,33
L4 97,22 809,68 242,19 92,90 52,74 89,83
L5 290,57 1905,12 932,79 624,61 203,13 226,29
L6 72,73 762,05 214,79 67,95 46,78 79,86
L7 85,48 815,50 371,36 115,53 80,87 107,40
L8 105,96 1063,69 560,83 188,01 122,13 138,79
L9 43,28 531,85 167,40 39,37 36,46 67,08
123
Tabelul 5.23 Verificarea siguranţei structurale pe şpaleţii transversali

NEd(GF) NRd MEd MRd VEd VRd
Şpalet
0 1 2 3 4 5 6
T1 61,08 531,85 276,01 53,21 60,11 71,28
T2 126,50 886,41 701,16 178,26 152,69 124,40
T3 60,44 531,85 276,01 52,72 60,11 71,13
T4 81,74 809,68 273,31 78,89 59,52 85,51
T5 251,90 1905,12 1052,65 548,86 229,24 215,97
T6 127,22 1000,19 403,68 146,46 87,91 112,15
T7 74,09 815,50 377,30 101,95 82,17 104,71
T8 114,77 1240,97 706,98 239,80 153,96 159,83
T9 43,28 531,85 170,08 39,37 37,04 67,08
5.8.2. Clădire P+2E din zidărie confinată ZC – Fig. 5.25
Păstrând amplasamentul şi configuraţia în plan a clădirii de la exemplul de calcul

pentru pereţi structurali ZNA, se vor realiza 3 nivele peste cota ±0,00 şi se vor
introduce stâlpişori la intersecţiile pereţilor (la toate colţurile exterioare şi
intrânde de pe conturul construcţiei, deoarece a g ≤ 0.15g) şi centuri la partea
superioară a acestora.
La toate clădirile cu pereţi structurali din zidărie confinată (ZC) cu elemente din
B.C.A., se vor prevedea stâlpişori:
 la toate colţurile exterioare şi intrânde de pe conturul construcţiei;
 de ambele părţi ale oricărui gol cu suprafaţa ≥2,5 m2 (în zonele
seismice cu ag ≤0.20g);
 în lungul peretelui, astfel încât distanţa între axele stâlpişorilor să nu
depăşească 5m;
 la intersecţiile pereţilor, dacă cel mai apropiat stâlpişor amplasat
conform regulilor de mai sus se află la o distanţă mai mare de 3t
(unde t este grosimea peretelui).
Procentul de armare longitudinală a stâlpişorilor pentru zona seismică cu a g =

0.10g este ≥ 0.6 %. Pentru secţiunea de 30x30cm se vor monta pe colţuri patru
bare φ14 S355 (PC52). Ca armare transversală se vor monta etrieri închişi cu φ 
6 mm cu distanţa între etrieri: 15 cm în câmp curent şi  10 cm pe lungimea de
înnădire a barelor longitudinale şi pe 60 cm la intersecţiile cu centurile (peste şi
sub centură).
Centurile vor avea secţiunea transversală 30x25 cm şi vor fi armate cu 4 φ14,
S355 (PC52) cu etrieri cu diametrul φ  6 mm cu distanţa între etrieri: 15 cm în
124
câmp curent şi  10 cm pe lungimea de înnădire a barelor longitudinale şi pe 60

cm la intersecţiile cu stâlpişorii.
Fig. 5.25. Plan Parter clădire cu pereţi structurali din zidărie armată ZC
 Calculul procentelor de pereţi
Având în vedere că structura este pătrată în plan direcţia longitudinală se

consideră cea paralelă cu axul A , iar direcţia transversală cea perpendiculară pe
axul A.
p (%)min = p (%) tr =5,91% > p(%)min admis = 4,0%  Tabel 5.2

din Ghid
 Evaluarea încărcărilor verticale
Încărcările verticale vor fi aceleaşi ca pentru zidăria nearmată din B.C.A..

 Distribuţia încărcărilor verticale şi calculul forţei axiale de
proiectare
Distribuţia încărcărilor gravitaţionale se face pe suprafaţa planşeului, iar mai

departe, considerând planşeul fisurat (fisuri la 45o din colţurile acestuia),
încărcările se transmit la şpaleţi.
Pentru calculul forţei axiale NRd se va utiliza gruparea fundamentală de încărcări
(GF) (1,35 permanente + 1,5 variabila principală + 1,05 variabila secundară).
125
Calculul se va face în secţiunea de încastrare, deoarece ne interesează valoare

maximă a forţei axiale pe şpalet.
Numerotarea şpaleţilor rămâne aceeaşi, dar la zidăria confinată se consideră că
şpaleţii de pe o direcţie conlucreză cu zidăria de pe direcţie transversală în
preluarea sarcinilor orizontale. În calculul static se consideră că seismul
acţionează independent pe cele două direcţii.
În preluarea sarcinilor verticale şpaleţii lucreză cu secţiuni compuse (L,T,I,+), dar
pentru a observa diferenţe faţă de structura precedentă se va face distribuţia ca
în cazul anterior, nefiind afectat modul de lucru al şpaletului (ex: A Af. L7-T3
=4,09+2,96=7,05 m2 – se obţine aceeaşi arie).
Fig. 5.26. Numerotarea şpaleţilor pentru ZC
Tabelul 5.24 Încărcări pe planşee (pe unitatea de suprafaţă)

Gruparea încărcărilor(GF)
Planşeu Valoare de calcul [qechiv]
Gruparea seismica (GS)
Curent 1,35· gpc+1,5· qpc 7,38 [kN/m2]
+2,80 1,00· gpc+0,4· qpc 4,40 [kN/m2]
Curent 1,35· gpc+1,5· qpc 7,38 [kN/m2]
+5,60 1,00· gpc+0,4· qpc 4,40 [kN/m2]
1,35· gpa+1,05· qac
8,66 [kN/m2]
Acoperiş +1.5·sk
1,00· gpa+0,4· qac +0,4·sk 5,28 [kN/m2]
23,42[kN/m2]
Total
14,08[kN/m2]
126
Tabelul 5.25 Calculul forţei axiale de proiectare NEd pe şpaleţii longitudinali

Aria de Încărcare
[kN] [kN]
[m2] (GF) (GS) (GF) (GS)
0 1 2 3(2xqechiv) 4(1xgp) 5(3+4)
L1 3,8 7,00 163,94 98,56 32,83 24,32 196,77 122,88
L2 2,5 3,03 70,96 42,66 21,60 16,00 92,56 58,66
L3 1,5 1,44 33,72 20,28 12,96 9,60 46,68 29,88
L4 1,7 5,26 123,19 74,06 12,85 9,52 136,04 83,58
L5 4,0 16,23 380,11 228,52 30,24 22,40 410,35 250,92
L6 1,6 3,78 88,53 53,22 12,10 8,96 100,62 62,18
L7 2,3 4,09 95,79 57,59 19,87 14,72 115,66 72,31
L8 3,0 4,99 116,87 70,26 25,92 19,20 142,79 89,46
L9 1,5 1,89 44,26 26,61 12,96 9,60 57,22 36,21
Tabelul 5.26 Calculul forţei axiale de proiectare NEd pe şpaleţii transversali
Aria de Încărcare
[kN] [kN]
[m2] (GF) (GS) (GF) (GS)
0 1 2 3(2xqechiv) 4(1xgp) 5(3+4)
T1 1,5 3,00 42,24 56,01 12,96 9,60 83,22 51,84
T2 2,5 6,54 92,08 122,10 21,60 16,00 174,77 108,08
T3 1,5 2,96 41,68 55,26 12,96 9,60 82,28 51,28
T4 1,7 4,18 58,85 78,04 12,85 9,52 110,75 68,37
T5 4,0 13,55 190,78 252,98 30,24 22,40 347,58 213,18
T6 2,1 6,8 95,74 126,96 15,88 11,76 175,13 107,50
T7 2,3 3,38 47,59 63,10 19,87 14,72 99,03 62,31
T8 3,5 5,27 74,20 98,39 30,24 22,40 153,66 96,60
T9 1,5 1,89 26,61 35,29 12,96 9,60 57,22 36,21
 Evaluarea încărcărilor orizontale
Relaţia de calcul a forţei seismice de bază conform P100-1 din 2012.

Coeficienţii seismici se vor prelua din normativ corespunzători clădirii analizate.
Pentru calculul masei clădirii se vor grupa acţiunile în gruparea specială (GS),
respectiv 1 pentru încărcări permanente şi 0,4 pentru încărcări variabile.
m=m1+m2+m3
m1= m2 = gpc·Apc+gpe·lpe+gpi·lpi+0,4·qpc·Apc=
127
= 3,8·106,9+6,4·10,3·4+5,6·10,3·2+0,4·1,5·106,9=849,40 kN
m3=gpa·Apa+0,5·gpe·lpe + 0,5·gpi·lpi + 0,4·qac·Aac + 0,4·sk·Aac =

= 4,5·106,9 + 0,5·6,4·10,3·4 + 0,5·5,6·10,3·2 + 0,4·0,75·106,9
+ 0,4·1,2·106,9 = 753,95 kN
m=849,40 +849,40 +753,95 = 2452,75 kN
 Distribuţia încărcărilor orizontale şi calculul momentului

încovoietor şi forţei tăietoare de proiectare
Distribuţia forţei tăietoare pe nivel se va face în funcţie de masele şi înălţimile

nivelelor, confrom prevederilor pr.P100 din 2012 cu relaţia:
Forţa F1 corespunzătoare greutăţii nivelului G1 – Fig. 5.27 este:
Fig. 5.27. Distribuţia maselor pe nivel

Distribuţia forţei tăietoare corespunzătoare fiecărui nivel către şpaleţi se face
direct proporţional cu rigiditatea fiecăruia (deoarece grosimea planşeului şi
materialul din care este realizat, îi oferă rigiditatea necesară pentru a fi
considerat o şaibă rigidă).
128
Relaţia de calcul a rigidităţii şpaleţilor este:
unde:
 este modulul de
elasticitate al elementului de zidărie;
 H = 3 · 2,80 = 8,40 m
 este modulul de elasticitate al spaletului
 EZC reprezintă modulul de elasticitate al zidăriei combinate.
Stâlpişori se vor realiza din beton de clasă C 12/15 cu Eb =
26000 n/mm2.
Momentele de interţie ale zidăriei şi betonului se vor calcula cu formula lui

Steiner.
Tabelul 5.27 Caracteristici geometrice ale şpaleţilor longitudinali

Aria
Lungime rezistentă yG Iy EZC Ry
Şpalet
[m] şpalet [m] [m4] [kN/m2] [kN/m]
[m2]
0 1 2 3 4 5 6
L1 3,8 1,50 0,15 5,49777878 19403728,1 367941,1
L2 2,5 1,12 0,15 1,84796746 21998684 169990,9
L3 1,5 0,81 0,15 0,996300 24407326,9 106390,4
L4 1,7 1,08 5,65 0,5084000023907606,5 58036,52
L5 4,0 1,98 5,65 14,59980000 19057697,3 725744,5
L6 1,6 1,21 5,65 1,92880243 24157464,8 195992,9
L7 2,3 1,05 10,15 1,22750243 22455400,1 121412,6
L8 3,0 1,27 10,15 3,95757279 20925409,3 299945,5
L9 1,5 0,81 10,15 0,99630243 24407326,9 106390,6
Tabelul 5.28 Caracteristici geometrice ale şpaleţilor transversali
Aria
Lungime rezistentă xG Ix EZC Ry
Şpalet
[m] şpalet [m] [m4] [kN/m2] [kN/m]
[m2]
0 1 2 3 4 5 6
T1 1,5 0,81 0,15 0,34830243 24407326,9 40791,58
T2 2,5 1,08 0,15 0,50840243 21998684 53402,79
T3 1,5 1,05 0,15 1,22750243 24407326,9 131966,3
T4 1,7 1,02 6,15 1,72360243 23907606,5 171588,7
T5 4,0 1,90 6,15 12,40990243 19057697,3 653033,3
129
T6 2,1 1,41 6,15 1,08530243 22927093,8 114686

T7 2,3 0,91 10,15 1,56600243 22455400,1 145953,6
T8 3,5 1,30 10,15 0,60570243 19947654,4 57724,82
T9 1,5 0,81 10,15 0,18630243 24407326,9 22359,62
Având calculată forţa seismică şi rigidităţile aferente fiecărui şpalet se

poate distribui forţa seismică fiecărui şpalet proporţional cu rigiditatea sa.
Tabelul 5.29 Valori de proiectare pentru forţa tăietoare şi

momentul încovoietor
Şpale VEd MEd Şpale VEd MEd
Ry/Σ Ry Ry/Σ Ry
t [kN] [kN] t [kN] [kN]
L1 0,17098 241,3 1550,0 T1 0,02931 41,38 265,75
L2 9
0,07899 7
111,5 9
716,15 T2 5
0,03837 54,17 347,91
L3 8
0,04944 1
69,79 448,21 T3 8
0,09483 133,8 859,74
L4 1
0,02697 38,07 244,50 T4 7
0,12331 7
174,0 1117,8
L5 1
0,33726 476,0 3057,4 T5 1
0,46929 7
662,4 7
4254,4
L6 6
0,09108 9
128,5 7
825,69 T6 9
0,08241 7
116,3 1
747,16
L7 1
0,05642 7
79,65 511,50 T7 9
0,10488 4
148,0 950,86
L8 3
0,13939 196,7 1263,6 T8 9
0,04148 6
58,56 376,07
L9 0,04944 6
69,79 3
448,21
T9 4
0,01606 22,68 145,67
2 9
 Determinarea rezistenţelor pereţilor
 Rezistenţa de proiectare a pereţilor la forţă axială NRd
Relaţia pentru calcul folosită va fi relaţia 5.8.

Se va folosi zidărie din B.C.A.- cu blocuri de tip GBN 50 600x300x250, de
categoria II cu fb=5 N/mm2 şi mortar pentru rosturi subţiri.
Coeficientul de zvelteţe hef/t = 9,33  20  relaţia se verifică.
Rezistenţa pereţilor din zidărie armată se va calcula prin transformarea secţiunii
mixte într-o secţiune ideală de zidărie folosind coeficientul de echivalenţă dat de
rel. 5.26, folosindu-se rezistenţa pentru zidărie cu elemente din B.C.A.- .
unde:
 este rezistenţa la compresiune a
betonului din stâlpişori cu valoare de proiectare.
În continuare calculul se conduce ca la pereţii ZNA.
130
Tabelul 5.30 Rezistenţa axială de proiectare NRd pe şpaleţii longitudinali

Aria secţiunii Aria ech. a secţiunii
Şpale transversale a transversale a NRd
t şpaletului şpaletului [kN/m2 [kN]
[m2] [m2] ]
0 1 2 3 4 5(2x3x4)
L1 1,14 3,1578 0,67 2659,47
L2 0,75 2,0775 0,67 1749,65
L3 0,45 1,2465 0,67 1049,79
L4 0,51 1,4127 0,90 1598,19
L5 1,2 3,324 0,90 1746 3760,44
L6 0,48 1,3296 0,90 1504,18
L7 0,69 1,9113 0,67 1609,68
L8 0,9 2,493 0,67 2099,58
L9 0,45 1,2465 0,67 1049,79
Tabelul 5.31 Rezistenţa axială de proiectare NRd pe şpaleţii transversali

Aria secţiunii Aria ech. a secţiunii
Şpale transversale a transversale a NRd
t şpaletului şpaletului [kN/m2 [kN]
[m2] [m2] ]
0 1 2 3 4 5(2x3x4)
T1 0,45 1,2465 0,67 1049,79
T2 0,75 2,0775 0,67 1749,65
T3 0,45 1,2465 0,67 1049,79
T4 0,51 1,4127 0,90 1598,19
T5 1,2 3,324 0,90 1746 3760,44
T6 0,63 1,7451 0,90 1974,23
T7 0,69 1,9113 0,67 1609,68
T8 1,05 2,9085 0,67 2449,51
T9 0,45 1,2465 0,67 1049,79
 Rezistenţa de proiectare a pereţilor la încovoiere produsă de
forţa seismică MRd

prezentul Ghid cu relaţia 5.27, folosindu-se rezistenţa pentru zidărie cu elemente
din B.C.A.- .
131
Tabelul 5.32 Rezistenţa de proiectare la încovoiere MRd pentru şpaleţii

longitudinali
MRd- lS AS fyd MRd(AS) MRd
Şpal yzci NEd
(ZNA) [m] [m2] [kN/m [kNm] [kNm]
et [m] [kN] 2
[kNm] ]
2 3(1x2) 4 5 6 7(4x5x 8(3+7)
0 1
6)
L1 3,4090 122,8 418,89 3,5 0,0006 30000 646,8 1065,
L2 11
2,3133 8
58,66 93
135,70 0
2,2 16
0,0006 0
30000 406,5 70
542,2
L3 44
1,4049 29,88 63
41,972 0
1,2 16
0,0006 0
30000 6
221,7 7
263,7
L4 41
1,4340 83,58 89
119,85 0
1,4 16
0,0006 0
30000 6
258,7 3
378,5
L5 56
3,2016 250,9 96
803,34 0
3,7 16
0,0006 0
30000 2
683,7 8
1487,
L6 09
1,4021 2
62,18 25
87,188 0
1,3 16
0,0006 0
30000 6
240,2 10
327,4
L7 43
2,0699 72,31 64
149,67 0
2,0 16
0,0006 0
30000 4
369,6 3
519,2
L8 27
2,7153 89,46 07
242,91 0
2,7 16
0,0006 0
30000 498,9 7
741,8
L9 52
1,3847 36,21 32
50,144 0
1,2 16
0,0006 0
30000 6
221,7 7
271,9
8 56 0 16 0 6 0
Tabelul 5.33 Rezistenţa de proiectare la încovoiere MRd pentru şpaleţii
transversali
MRd- lS AS fyd MRd(AS) MRd
Şpal yzci NEd
(ZNA) [m] [m2] [kN/m [kNm] [kNm]
et [m] [kN] 2
[kNm] ]
2 3(1x2) 4 5 6 7(4x5x 8(3+7)
0 1
6)
T1 1,3350 51,84 69,209 1,2 0,0006 30000 221,7 290,9
T2 52
2,1560 108,0 07
233,03 0
2,2 16
0,0006 0
30000 6
406,5 7
639,6
T3 93
1,3368 8
51,28 74
68,549 0
1,5 16
0,0006 0
30000 6
277,2 0
345,7
T4 44
1,4824 68,37 06
101,36 0
1,4 16
0,0006 0
30000 258,7 5
360,0
T5 41
3,3216 213,1 1
708,12 0
3,7 16
0,0006 0
30000 2
683,7 8
1391,
T6 75
1,7579 8
107,5 8
188,98 0
1,8 16
0,0006 0
30000 6
332,6 89
521,6
T7 36
2,1017 0
62,31 51
130,96 0
2,0 16
0,0006 0
30000 4
369,6 3
500,5
T8 36
3,1926 96,60 308,41 0
3,2 16
0,0006 0
30000 591,3 6
899,7
T9 26
1,3847 36,21 27
0
50,144
1,2 16
0,0006 0
30000 7 6
221,7
271,9
8 56 0 16 0 6 0
 Rezistenţa de proiectare a pereţilor la forţă tăietoare VRd

prezentul Ghid cu relaţia 5.24, folosindu-se rezistenţa pentru zidărie cu elemente
din B.C.A.- .
Conform tabelului 3.2, rezistenţa la compresiune standardizată
132
Condiţie obligatorie:

longitudinali
σd = VRd1 VRd2 VRd
Şpale lc NEd [kN/m2 [kN] [kN] [kN]
[kN/m2
t [m] (GF)/ ]
]
Af
0 1 2 3 4 5 7 8(5+7)
L1 4,49784 172,6 219,0 121,6 175,1 36,9 212,1
L2 3
2,82021 1
123,4 4
199,3 9
110,7 5
99,96 6
36,9 1
136,9
L3 5
1,49632 2
103,7 7
191,5 6
106,3 50,94 6
36,9 2
87,90
L4 7
1,83935 4
266,7 0
256,7 9
142,6 83,94 6
36,9 120,9
L5 8
4,81362 5
341,9 0
286,7 1
159,3 245,4 6
36,9 0
282,3
L6 1
1,74696 6
209,6 8
233,8 2
129,9 2
72,63 6
36,9 8
109,5
L7 1
2,48222 3
167,6 5
217,0 2
120,5 95,78 6
36,9 9
132,7
L8 1
3,43996 2
158,6 5
213,4 8
118,5 130,5 6
36,9 4
167,5
L9 9
1,47297 5
127,1 6
200,8 9
111,5 4
52,60 6
36,9 0
89,56
4 6 7 9 6

transversali
σd = VRd1 VRd2 VRd
Şpale lc NEd [kN/m 2 [kN] [kN] [kN]
[kN/m2
t [m] (GF)/ ]
]
Af
0 1 2 3 4 5 7 8(5+7)
T1 1,41849 184,9 223,9 124,4 56,48 36,9 93,44
T2 3
2,65332 3
233,0 7
243,2 3
135,1 114,7 6
36,9 151,6
T3 8
1,26194 2
182,8 1
223,1 2
123,9 2
50,06 6
36,9 8
87,02
T4 8
1,87408 5
217,1 4
236,8 7
131,5 78,91 6
36,9 115,8
T5 2
4,88958 5
289,6 6
265,8 9
147,7 231,1 6
36,9 7
268,0
T6 1
2,35735 5
277,9 6
261,1 0
145,1 0
109,4 6
36,9 6
146,4
T7 2,51709 9
143,5 9
207,4 1
115,2 6
92,81 6
36,9 2
129,7
T8 3
4,14801 2
146,3 1
208,5 3
115,8 153,7 6
36,9 7
190,7
T9 7
1,47297 5
127,1 4
200,8 5
111,5 8
52,60 6
36,9 4
89,56
4 6 7 9 6
133
 Verificarea siguranţei structurale
Conform SR EN 1990 trebuie ca eforturile provenite din acţiuni exterioare să fie

mai mici decât cele de proiectare.
 Concluzii
Conform valorilor prezentate în tabelele 5.36 şi 5.37 o parte din şpaleţi

nu se verifică la momentul încovoietor şi o parte nici la forţa tăietoare
provenită din acţiunea seismică.
Soluţia constructivă aleasă nu satisface în totalitate condiţiile de verificare la SLU.
În acest caz, pentru pereţii din zidărie ZC cu elemente din B.C.A.- , se pot aplica
următoarele soluţii:
1. se creşte performanţa structurală prin introducerea unor stâlpişori
suplimentari în şpaleţii care nu asigură capacitatea portantă
suficientă pentru îndeplinirea cerinţelor de rezistenţă şi stabilitate
şi/sau se măreşte grosimea peretelui de B.C.A.- ;
2. se măreşte capacitatea portantă a zidăriei prin utilizarea unor
elemente cu rezistenţe superioare şi/sau se măreşte clasa de
rezistenţă a betonului şi procentul de armare din stîlpişori;
3. se schimbă tipul de zidărie, se va schimba soluţia de pereţi ZC cu
pereţi ZC+AR, ZIA sau ZIC;
4. se reduce numărul de niveluri;
5. se vor adopta soluţii constructive de planşeu ce prezintă alcătuiri cu
mase reduse.
Tabelul 5.36 Verificarea siguranţei structurale pe şpaleţii longitudinali

Şpalet
0 1 2 3 4 5 6
L1 196,77 2659,47 1550,09 1065,70 241,37 212,11
L2 92,56 1749,65 716,15 542,27 111,51 136,92
L3 46,68 1049,79 448,21 263,73 69,79 87,90
L4 136,04 1598,19 244,50 378,58 38,07 120,90
L5 410,35 3760,44 3057,47 1487,10 476,09 282,38
L6 100,62 1504,18 825,69 327,43 128,57 109,59
L7 115,66 1609,68 511,50 519,27 79,65 132,74
L8 142,79 2099,58 1263,63 741,87 196,76 167,50
L9 57,22 1049,79 448,21 271,90 69,79 89,56
134
Tabelul 5.37 Verificarea siguranţei structuralepe şpaleţii transversali

Şpalet
0 1 2 3 4 5 6
T1 83,22 1049,79 265,75 290,97 41,38 93,44
T2 174,77 1749,65 347,91 639,60 54,17 151,68
T3 82,28 1049,79 859,74 345,75 133,87 87,02
T4 110,75 1598,19 1117,87 360,08 174,07 115,87
T5 347,58 3760,44 4254,41 1391,89 662,47 268,06
T6 175,13 1974,23 747,16 521,63 116,34 146,42
T7 99,03 1609,68 950,86 500,56 148,06 129,77
T8 153,66 2449,51 376,07 899,77 58,56 190,74
T9 57,22 1049,79 145,67 271,90 22,68 89,56
135
5.8.3. Scheme logice pentru proiectare clădiri cu pereţi din elemente de

B.C.A.-
Fig. 5.28. Schema Lgică 1 – Etapele şi mersul proiectării
136
Fig. 5.29. Schema Logică 2 – Modelul de calcul la încărcări verticale
Fig. 5.30. Schema Logică 3 – Modelul de calcul la încărcări orizontale
137
6. PREVEDERI CONSTRUCTIVE PENTRU CLĂDIRI

DIN ZIDĂRIE CU ELEMENTE DIN B.C.A.-
6.1. Prevederi şi detalii constructive privind suprastructura -
exemplificări
În clădirile cu pereţi structurali din zidărie cu elemente din B.C.A. - , indiferent de
mortarele folosite, vor fi prevăzute elemente de confinare din beton armat
dispuse vertical (stâlpişori) şi orizontal (centuri) după cum urmează:
 pentru clădirile din ZNA → elemente cu rol constructiv;
 pentru clădirile din ZC şi ZC+AR → elemente cu rol structural.
Peste golurile de uşi şi de ferestre se vor prevedea buiandrugi din beton armat
legaţi, de regulă, cu centura de la nivelul planseului.
Pentru clădirile amplasate în zone seismice cu ag ≥ 0,10g în zonele de legătură
între pereţii perpendiculari (colţuri, ramificaţii şi intersecţii) se vor prevedea
armături în rosturile orizontale.
Secţiunea orizontală a pereţilor structurali nu va fi slăbită prin
amplasarea/dispunerea,execuţia de:
 goluri verticale pentru coşurile de fum sau ventilaţii;
 şliţuri orizontale sau oblice pentru instalaţii realizate prin spargere
sau zidire.
Fig. 6.1. Realizarea şliţurilor în pereţi
138
În cazul în care, prin proiect, se prevăd şliţuri verticale executate prin zidire,
adâncimea acestora va fi ≤ 1/3 din grosimea peretelui. Dacă rezistenţa secţiunii
slăbite este insuficientă pentru preluarea eforturilor secţionale de proiectare,
secţiunea respectivă va fi întărită prin armare în rosturile orizontale şi/sau prin
elemente de beton armat (Fig. 6.1).
Se acceptă executarea numai prin frezare a şliţurile verticale sau oblice cu
adâncimea de maximum 2,0 cm pentru instalaţiile electrice, fără afectarea
integrităţii şi a stratului de protecţie a barelor longitudinale din centuri.
Tabelul 6.1 Dimensiuni recomandate în SR EN 1996-1
Şliţuri şi nişe create după Şliţuri şi nişe create la
executarea zidăriei executarea zidăriei
Grosimea
Grosimea Adâncimea Lăţimea minimă a Lăţimea
peretelui maximă maximă peretelui care maximă
[mm] [mm] [mm] rămâne [mm]
[mm]
85…115 30 100 70 300
116…175 30 125 90 300
176…225 30 150 140 300
226…300 30 175 175 300
>300 30 200 215 300
NOTA 1 – Adâncimea maximă a nişei sau a şliţului include şi adâncimea
golurilor elementului , deschise când se realizează şliţul sau nişa (fig. 6.1);
NOTA 2 – Şliţurile verticale care nu se întind pe mai mult de o treime din
înălţimea nivelului, peste nivelul planşeului pot avea o adâncime de până la 80
mm şi o lăţime de până la 120 mm dacă grosimea peretelui este de 125 mm
sau mai mare.
NOTA 3 – Este necesar ca distanţa orizontală între şliţurile adiacente sau între
un şliţ şi o nişă sau un gol să nu fie mai mică de 255 mm.
NOTA 4 – Este necesar ca distanţa orizontală minimă între două nişe alăturate,
fie că sunt pe aceeaşi parte sau pe feţele opuse ale peretelui, sau dintre o nişă
şi un gol să nu fie mai mică decât dublul lăţimii celei mai late dintre cele două
nişe.
NOTA 5 – Este necesar ca lăţimea cumulată a şliţurilor şi nişelor verticale să
nu depăşească 0.13% din lungimea peretelui.

zidărie nearmată (ZNA)
La nivelul fiecărui planşeu, pentru construcţii cu pereţi structurali de zidărie
nearmată (ZNA) realizaţi cu elemente din B.C.A.- , indiferent de materialul din
care este realizat acesta (beton armat sau lemn), se vor prevedea centuri de
beton armat în planul pereţilor, care vor îndeplini condiţiile din Fig. 6.2.
139
Fig. 6.2. Realizarea centurilor pentru ZNA

În cazul clădirilor cu mansardă sau cu pod necirculabil şi cu şarpantă din lemn se
vor prevedea centuri la partea superioară a tuturor pereţilor care depăşesc nivelul
ultimului planşeu.
Înălţimea minimă a centurilor va fi egală cu grosimea plăcii planşeului pentru
pereţii interiori şi cu dublul acesteia pentru pereţii de pe conturul clădirii şi de la
casa scării.
Lăţimea centurilor pentru pereţii de faţadă va fi egală cu grosimea peretelui dar
cel puţin 25 cm, dacă centura este retrasă de la faţa exterioară a peretelui pentru
a se realiza izolarea termică a acesteia.
Armarea longitudinală al centurilor se va face cu cel puţin patru bare Φ  10 mm,
asigurând un procent de armare  0.5%, cu etrieri închişi Φ  6 mm, dispuşi la
maximum 15 cm distanţă în câmp curent şi la maximum 10 cm distanţă pe zona
de înnădire a armăturilor longitudinale.
Fig. 6.3. Realizarea independentă a centurii de buiandrug
140
Fig. 6.4. Realizarea unui element unitar din centură şi buiandrug

Peste golurile de uşi şi de ferestre se vor prevedea buiandrugi din beton armat,
de regulă, legaţi cu centura de la nivelul planşeului, Fig. 6.3. şi Fig. 6.4.
Centurile vor alcătui contururi închise; acoperirea cu beton, înnădirea şi ancorarea
barelor din centuri se vor face luând ca document de referinţă SR EN 1992-1.
Armarea elementului constituit din centură şi buiandrug va satisface următoarele
condiţii:
 la partea superioară, armătura din centură va fi continuă în rigla de
cuplare;
 la partea inferioară procentul de armare va fi 0,1% raportat la
întreaga secţiune de beton;
 pentru elementele a căror înălţime este > 700 mm se aplică
prevederile luate din documentul de referinţă SR EN 1992-1;
 armăturile transversale vor asigura o capacitate de rezistenţă la forţă
tăietoare superioară cu cel puţin 25% celei care rezultă din
momentele de plastificare ale elementului calculate ţinând seama de
suprarezistenţa armăturilor.
Dacă buiandrugul prevăzut nu este legat cu centura planşeului, armarea acestuia

se va determina numai pentru încărcările verticale aferente.

zidărie confinată (ZC)
Secţiunea transversală a stâlpişorilor la pereţi structurali din zidărie cu elemente
din B.C.A.- , va satisface următoarele condiţii:
 aria secţiunii transversale  625 cm2 - 25 x 25 cm;
 latura minimă ≥ 25 cm.
141
Fig. 6.5. Armarea stâlpişorilor
Armarea stâlpişorilor, Fig. 6.5, va satisface următoarele condiţiile precum şi

condiţiile suplimentare date în Codul P 100-1 din 2006 (pr. 2012), diferenţiate în
funcţie de valoarea acceleraţiei seismice de proiectare (ag):
 procentul de armare longitudinală va fi  0.8% ;
 diametrul barelor longitudinale va fi ≥ 12 mm;
 diametrul etrierilor va fi  6 mm;
 etrierii vor fi dispuşi la distanţe  15 cm, în câmp curent şi  10 cm pe
lungimea de înnădire a armăturilor longitudinale.
Barele longitudinale ale stâlpişorilor de la ultimul nivel vor fi ancorate în centurile

ultimului nivel conform cerinţelor luate din documentul normativ de referinţă SR
EN 1992-1.
Înnădirea barelor longitudinale din stâlpişori se va face prin suprapunere, fără
cârlige, pe o lungime  50 Φ; în secţiunea de la bază (secţiunea de încastrare),
suprapunerea barelor longitudinale ale stâlpişorilor din suprastructură cu
mustăţile din socluri sau din pereţii de subsol se va face pe o lungime  60 Φ.
Centurile vor fi continue pe toată lungimea peretelui şi vor alcătui contururi
închise. La colţurile, intersecţiile şi ramificaţiile pereţilor structurali se va asigura
legătura monolită a centurilor amplasate pe cele două direcţii iar continuitatea
transmiterii eforturilor va fi realizată prin ancorarea barelor longitudinale în
centurile perpendiculare pe o lungime de cel puţin 60 Φ, Fig. 6.6.
142
Fig. 6.6. Ancorarea barelor
Fig. 6.7. Întreruperea centurilor la casa scării

Continuitatea centurilor poate fi întreruptă numai în următoarele situaţii, Fig. 6.7:
 centura planşeului curent, în dreptul casei scării, cu condiţia să se prevadă:
 stâlpişori din beton armat la ambele margini ale golului;
 o centură-buiandrug, la podestul intermediar, legată de cei doi
stâlpişori;
 centura peste zidul de la mansardă, în dreptul lucarnelor, cu condiţia să se
prevadă:
 stâlpişori de beton armat la ambele margini ale golului, cu armăturile
longitudinale ancorate corespunzător în centura planşeului inferior;
 o centură peste parapetul de zidărie al ferestrei, legată de cei doi
stâlpişori.
Secţiunea transversală a centurilor la pereţi structurali din zidărie cu elemente din

B.C.A.- ,, Fig. 6.8, va satisface următoarele condiţii:
 aria secţiunii transversale  500 cm2 - 25 x 20 cm;
 lăţimea  25 cm dar  % din grosimea peretelui;
 înălţimea  20 cm.
Armarea centurilor va satisface următoarele condiţii precum şi condiţiile

suplimentare date în Codul P 100-1 din 2006 (pr. 2012), diferenţiate în funcţie de
valoarea acceleraţiei seismice de proiectare (ag):
 procentul de armare longitudinală  0.8%;
 diametrul barelor longitudinale ≥ 10mm;
 diametrul etrierilor 6 mm;
 distanţa între etrieri15 cm în câmp curent şi 10 cm pe lungimea de
înnădire a barelor longitudinale.
143
Fig. 6.8. Realizarea centurilor pentru zidăria confinată (ZC)
Înnădirile barelor longitudinale din centuri se vor face prin suprapunere, fără
cârlige, pe o lungime de  60 Ø. Secţiunile de înnădire ale barelor din centură vor
fi decalate cu cel puţin 1.00 m; într-o secţiune se vor înnădi cel mult 50% din
barele centurii (Fig. 6.6).
În cazul sliţurilor verticale realizate prin zidire, continuitatea armăturilor din
centuri care se întrerup va fi asigurată prin bare suplimentare având o secţiune
cu cel puţin 20% mai mare decât cea a barelor întrerupte.
În cazul clădirilor cu şarpantă, în centurile de la ultimul nivel se vor prevedea
piese metalice pentru ancorarea cosoroabelor şarpantei.
Peste golurile de uşi şi de ferestre se vor prevedea buiandrugi din beton armat,
Fig. 6.9..
Fig. 6.9 Realizarea buiandrugilor

Rosturile orizontale ale zidăriei vor fi armate, indiferent de rezultatele calculului
structural, pentru următoarele elemente ale clădirilor situate în zone seismice cu
ag  0.12 g :
 spaleţii între ferestre sau uşi care au raportul înălţime / lăţime  2.5, dacă
nu sunt întăriţi cu stâlpişori din beton armat la extremităţi;
 zonele de legătură între pereţii perpendiculari (intersecţii, colţuri şi
ramificaţii);
 parapeţii de sub ferestre.
Armăturile de la intersecţii, colţuri şi ramificaţii vor depăşi marginea

nodului respectiv, pe toate direcţiile, cu cel puţin 1,00 m.
144
Fig. 6.10.a. Armarea rostului orizontal – perete interior
Figura 6.10.b. Armarea rostului orizontal – perete exterior

În cazul ZC+AR, secţiunea armăturilor dispuse în rosturile orizontale ale zidăriei
va fi determinată prin calcul, Fig. 6.10.a,b.
Independent de rezultatele calculului, armăturile din rosturile orizontale vor
satisface următoarele condiţii:
 distanţa între rosturile orizontale armate va fi ≤ 40 cm;
 aria armăturilor dispuse într-un rost orizontal va fi ≥ 1.0 cm² (minimum 2 Φ
8 mm);
Armăturile dispuse în rosturile orizontale vor fi ancorate în stâlpişori sau

prelungite în zidărie, dincolo de marginea opusă a stâlpişorului, pentru a se
realiza o lungime de ancoraj de cel putin 60 Ø. Barele se vor fasona fără cârlige.
145
6.1.3 Prevederi specifice pentru construcţii cu pereţi structurali de

zidărie cu inimă armată (ZIA)
Pereţii din elemente de zidărie din B.C.A.- , din straturile marginale vor avea
grosimea de minimum 115 mm, vor fi executaţi cu zidăria ţesută şi vor avea
rosturile verticale complet umplute cu mortar.
Nu se acceptă folosirea elementelor cu îmbinare mecanică (nut şi feder) pentru
straturile marginale de zidărie.
Grosimea stratului median, de beton sau mortar-beton (grout), va fi ≥ 10 cm.
Armarea stratului median se va determina prin calcul. Procentele de armare
minime ale stratului median, la parter pentru clădiri cu înălţime  P+2E vor
respecta condiţiile stabilite prin Codul P100-1 din 2006 (pr. 2012) în funcţie de
valoarea acceleraţiei seismice de proiectare (ag) la amplasament. Diametrul
barelor va fi ≥ 8 mm iar distanţa între bare va fi  15 cm.
Pentru construcţiile cu înălţime < P+2E, şi pentru nivelurile de peste parter ale
construcţiilor cu înălţime ≥P+2E, procentele minime de armare vor fi egale cu
80% din valorile calculate pentru elementele de confinare de la parter pentru
clădirile proiectate cu pereţi din zidărie confinată  P+2E. În acest caz diametrul
barelor va fi  6 mm iar distanţa între bare va fi  1.5 t unde t este grosimea
stratului median.
Armarea cu plase STNB se poate face în condiţiile stabilite în Codul P100-1 din
2006 (pr. 2012).
Armarea cu plase STNB nu se va folosi la pereţii parterului, indiferent de numărul
de niveluri al clădirii.
6.2. Prevederi şi detalii constructive privind infrastructura – exemplificări

În cazul fundaţiilor care sunt în contact cu pământuri care conţin compuşi chimici
agresivi faţă de beton se vor lua măsuri de asigurare a durabilităţii betonului prin
unul sau prin ambele procedee indicate mai jos:
 folosirea cimenturilor rezistente la acţiunea substanţelor respective;
 acoperirea betonului cu pelicule de protecţie rezistente la acţiunea acestor
agenţi.
În cazurile în care soclurile se execută din beton simplu, la nivelul pardoselii

parterului se va prevedea un sistem de centuri care va forma contururi închise.
Aria armăturilor longitudinale din aceste centuri va fi cu cel puţin 20% mai mare
decât aria armăturilor din centura cea mai puternic armată de la nivelurile
supraterane de pe acelaşi perete. În cazurile în care înălţimea soclului, peste
nivelul tălpii de fundare, este ≥ 1.50 m se va prevedea şi o centură la baza
soclului cu aceiaşi armătură ca şi centura de la nivelul pardoselii, Fig. 6.11.
Continuitatea armăturilor din socluri nu va fi întreruptă de golurile pentru
instalaţii.
Mustăţile pentru elementele verticale de beton armat din suprastructură
(stâlpişori şi stratul median al pereţilor din ZIA) vor fi ancorate în soclu pe o
lungime de minimum 60 Φ  1.0 m şi vor fi fasonate fără cârlige.
146
NOTĂ. Se recomandă ca aceste armături să fie proiectate ca rezemate

la baza soclului (pe betonul de egalizare) deoarece armăturile plasate
mai sus şi a căror poziţie este asigurată numai prin legare cu sârmă,
cad în timpul vibrării şi astfel lungimile de suprapunere la parter devin
insuficiente.
Fig. 6.11. Armături pentru centuri şi stâlpişori în socluri de beton simplu

În cazurile în care pereţii de subsol se execută din beton simplu, indiferent de
rezultatele calculului, peretele de subsol va fi prevăzut cu două centuri, care vor
forma contururi închise pe ansamblul clădirii,amplasate la baza peretelui şi la
nivelul planşeului peste subsol, Fig. 6.12. Aria armăturilor longitudinale din
fiecare dintre cele două centuri va fi cu cel puţin 20% mai mare decât aria
armăturilor din centura cea mai puternic armată de la nivelurile supraterane de
pe acelaşi perete.
Fig. 6.12. Armături pentru centuri şi stâlpişori în pereţi de subsol din beton
simplu
Continuitatea armăturilor din centuri nu va fi întreruptă de golurile pentru
instalaţii.
Mustăţile pentru elementele verticale din suprastructură (stâlpişori şi stratul
median al pereţilor din ZIA) vor fi ancorate în centura inferioară a peretelui sau,
după caz, vor fi înnădite cu mustăţile din talpa de fundare. Mustăţile vor fi
fasonate fără cârlige. Continuitatea mustăţilor pentru armăturile verticale nu va fi
întreruptă de golurile pentru instalaţii.
147
Armarea pereţilor de subsol se va determina prin calcul. Indiferent de rezultatele

calculului procentele minime de armare vor fi :
 vertical: 0,20 %;
 orizontal: 0,15 %.
Golurile de uşi şi ferestre din pereţii de beton armat din subsol vor fi bordate cu
armături verticale a căror secţiune totală va fi cu cel puţin 20% mai mare decât
secţiunea armăturilor întrerupte de gol. Ancorarea acestor armături dincolo de
marginea golurilor se va face pe o lungime  50 Φ.
În dreptul golurilor de uşi, forţa tăietoare din secţiunile de beton (buiandrug şi
centura inferioară) va fi preluată integral cu armături verticale sau etrieri.
Golurile de uşi şi de ferestre din pereţii de beton simplu din subsol vor fi bordate
după cum urmează:
 armături verticale  4 Φ 12 PC52 / 4 Φ 14 OB37 ;
 armături în plinurile orizontale calculate pentru efectele locale (reacţiunea
terenului/ încărcarea adusă de planşeu) şi pentru forţa tăietoare rezultată
din conlucrarea teren/perete de subsol/perete din suprastructură.
Pereţii de contur de la subsol vor fi prevăzuţi cu hidroizolaţie verticală împotriva

apelor de infiltraţie.
Pereţii de contur şi cei interiori de la subsol vor fi prevăzuţi cu hidroizolaţie
orizontală împotriva ascensiunii capilare a apei subterane.
Hidroizolaţia va fi, de regulă, de tip "tencuială rigidă " pentru a permite realizarea
continuităţii mustăţilor verticale pentru armarea pereţilor de subsol.
6.3. Prevederi şi detalii constructive pentru pereţi nestructurali din

zidărie - exemplificări
Pereţii exteriori nestructurali din zidărie cu elemente din B.C.A.- , care
nu constituie panouri de umplutură la cadre (de exemplu, pereţi
rezemaţi pe console, pereţi cu goluri mari), executaţi din zidărie de
cărămidă/blocuri vor fi proiectaţi pentru a rezista efectelor:
 acţiunii seismice perpendiculară pe plan ;
 presiunii vântului;
Fig. 6.13. Măsuri constructive pentru parapeţi din zidărie

(a) Parapet în planul structurii; (b) Parapet la balcon (pe consolă).
148
Pereţii exteriori nestructurali din zidărie menţionţi vor fi prevăzuţi, după caz, cu
stâlpişori ancoraţi în structura principală şi cu centuri. În cazul structurilor
alcătuite din cadre de beton armat, sistemul de stâlpişori şi centuri va fi proiectat
astfel încât să se evite formarea stâlpilor scurţi.
Ancorarea de structura principală a acestor pereţi se va face astfel încât să nu se
formeze stâlpi scurţi, prin introducerea unor legături orizontale (centuri)
suplimentare.
6.4. Prevederi specifice pentru calcane, timpane şi alte elemente

constructive de mobilare
Rezistenţa şi stabilitatea elementelor de zidărie minore (cu dimensiuni şi mase
reduse) realizate din zidărie cu elemente din B.C.A.- , care lucrează în consolă,
rezemate pe planşeele clădirilor cu structura din zidărie sau din beton armat
(atice, parapeţi la balcoane sau scări, parapeţi interiori între spaţii denivelate) vor
fi verificate prin calcul.
Grosimea acestor elemente nu va fi mai mică de 1/8 din înălţime.
Cornişele şi brâurile de pe faţade pot fi realizate prin zidire dacă partea în consolă
nu depăseste ½ din grosimea peretelui. Pentru consolele mai mari, stabilitatea va
fi asigurată prin elemente de beton armat şi se va verifica prin calcul.
Stabilitatea elementelor adiţionale din zidărie va fi asigurată prin:
 pilaştri / îngroşări locale din zidărie;
 stâlpişori intermediari din beton armat cu armături ancorate în
elementele structurii principale (centuri sau plăci) sau în stâlpişorii
nivelului inferior;
 centuri de beton armat turnate la partea superioară.
În cazul clădirilor cu pereţi structurali din zidărie de B.C.A.- , coşurile de fum şi

de ventilaţie vor fi realizate din elemente din argilă arsă sau din beton greu şi nu
vor fi legate prin ţesere de peretele structural din B.C.A.- .
Stabilitatea coşurilor de fum sau de ventilaţie din zidărie va fi asigurată prin:
 acoperirea zidăriei cu tencuieli armate, Fig. 6.14, având barele
verticale ancorate în planşeul de la ultimul nivel; armăturile vor fi
determinate prin calcul pentru forţa seismică de proiectare stabilită
conform Codului P 100-1/2006 (pr. 2012);
 bordarea exterioară cu profile laminate ancorate în planşeu şi
acoperite cu tencuială;
 ancorarea coşurilor, peste jumătatea înălţimii, cu tiranţi prinşi de
bride metalice şi fixaţi în planşeul ultimului nivel.
149
Fig. 6.14. Asigurarea stabilităţii coşurilor din zidărie
150
7. PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU PEREŢI DIN

B.C.A.- PENTRU CERINŢA ESENŢIALĂ DE IZOLARE
TERMICĂ, HIDROFUGĂ ŞI ECONOMIA DE ENERGIE.
EXEMPLIFICĂRI.
7.1. Proiectarea clădirilor din B.C.A.- pentru cerinţa esenţială de izolare
termică
7.1.1. Verificarea coeficientului global de izolare termică la clădiri de
locuit
Documentul de referinţă ce normează proiectarea unei clădiri pentru cerinţa
esenţială de izolare termică este C 107 din 2005 (modificat prin Ordin 2513 din
22.11.2010). Proiectarea pentru această cerinţă presupune calculul coeficientului
global de izolare termică „G” şi compararea acestuia cu valorile maxime admise
de normativ (cele stabilite după modificarea adusă prin Ordin 2513 din
22.11.2010) pentru clădiri de locuit „GN” sau cu altă funcţiune decât cea de
locuit „Gref”.
Prezentul Ghid face referire doar la clădirile cu funcţiunea de locuit.
Valoarea coeficientului global de izolare termică „G” se determină cu relaţia 7.1:
(7.1)
unde:
 G este coeficientul global de izolare termică [W/(m3K)];
 A reprezintă aria elementului de anvelopă [m2];
 η este factorul de corecţie a temperaturilor exterioare:
(7.2)
 este rezistenţa termică corectată a unui element de
construcţie, pe ansamblul clădirii [m2K/W];
 V este volumul clădirii [m3];
 n este viteza de ventilare (numărul de schimburi pe oră) [h-
1
]. Viteza de ventilare pentru un climat sănătos este de
minim 0,5…0,6 [h-1].
 Ti este temperatura interioară de calul; pentru clădiri de
locuit fără cerinţe suplimentare privind valoarea temperaturii
interioare se poate adopta valoarea de 20°C;
 Tu este temperatura spaţiului neîncălzit;
 ΔT este diferenţa dintre temperatură interioară şi cea
exterioară de calcul (conform zonei climatice, Fig. 7.1).
151
Calculul coeficientului global de izolare termică presupune parcurgerea

următoarelor etape:
1. Determinarea caracteristicilor geometrice ale clădirii: ariile
plăcilor, perimetrul clădirii, înălţimea spaţiului încălzit, volumul
încălzit, aria şi conturul tâmplăriei exterioare etc.;
2. Se impune un tip şi o grosime de izolaţie termică pentru fiecare
element al anvelopei. Pentru tipurile de materiale izolatoare
existente pe piaţă (având λ≈0,04 [W/mK]), grosimile uzuale
pentru elementele anvelopei sunt:
 Sub planşeul inferior: 10…15 cm;
 Pe pereţii exteriori: 10…15 cm;
 Peste planşeul superior sau sub acoperiş: 25 cm.
NOTĂ: Chiar dacă rezistenţele unidirecţionale au valori foarte mari, aportul

punţilor termice reduce considerabil valoarea acestor rezistenţe.
3. Calculul rezistenţei termice unidirecţionale R (Ref) în câmp
curent. Aceasta depinde de rezistenţele la transfer termic ale
straturilor din care este realizat elementul de anvelopă şi de
rezistenţele superficiale pe cele două feţe (faţa caldă şi cea
rece) şi se determină cu relaţia 7.3 pentru toate elementele
anvelopei: planşeu inferior, pereţi, planşeu superior sau
acoperiş etc.
(7.3)
unde:
 Rsi este rezistenţa termică superficială interioară (tab. 7.1);
 Rse este rezistenţa termică superficială exterioară (tab. 7.1);
 d este grosimea stratului;
 λ este conductivitatea termică de calcul a stratului (cu
valoarea specificată de producător sau indicată de norme –
ex. C107-3 din 2005, Anexa A).
152
Fig. 7.1. Zonarea climatică a teritoriului României cf. C107 din 2005
Tabelul 7.1: Rezistenţe termice superficiale
Elemente de construcţie în Elemente de construcţie în
contact cu: contact cu spaţii ventilate
neîncălzite:
 Exteriorul  Subsoluri şi pivniţe
 Pasaje deschise  Poduri
Element de
(ganguri)  Balcoane şi logii
anvelopă
 Rosturi deschise închise
 Rosturi închise
 Alte încăperi
neîncălzite
Perete 0,125 0,042* 0,125 0,084

Planşeu
0,125 0,042* 0,125 0,084
superior
Planşeu
0,167 0,042* 0,167 0,084
inferior
*Pentru condiţii de vară
4. Calculul rezistenţei termice unidirecţionale corectate R’ şi a

coeficientului de transfer termic unidirecţional corectat U’ pentru
un element de construcţie . Acesta se face identificând punţile
termice, a lungimilor acestora şi a valorilor acestora (prin calcul
numeric sau identificarea în cataloage şi preluarea valorii).
153
(7.4)
(7.5)
unde Ψ este coeficientul liniar de transfer termic
5. Se verifică valorile rezistenţelor unidirecţionale corectate şi a

coeficienţilor de transfer termic unidirecţionali corectaţi:
(7.6)
(7.7)
Valorile rezistenţei termice minime Rmin şi transmitanţei termice maxime Umax

reprezintă valori de referinţă pentru rezistenţa termică corectată, respectiv
transmitanţa termică corectată, calculate ţinând seama de influenţa punţilor
termice aferente suprafeţelor prin care are loc transferul termic prin transmisie şi
se regăsesc în Tabelul 7.2.
6. Medierea rezistenţelor termice corectate R’m.:
(7.8)
7. Calculul valorii coeficientului global de izolare termică „G”, cu

relaţia 7.1.
8. Determinarea coeficientului global de izolare termică „GN”.

Valoarea sa depinde de numărul de niveluri N şi raportul dintre
aria încălzită şi volumul încălzit A/V, conform Tabelului 7.3.
154
Tabelul 7.2 Valori normate pentru Rmin şi Umax
Clădiri de locuit
Nr.
Elementul de construcţie R’min U’max
crt.
[m2K/W] [W/m2K]
Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate,
1. 1,80 0,56
inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise)
2. Tâmplărie exterioară 0,77 1,30
Planşee peste ultimul nivel, sub terase sau
3 5,00 0,20
poduri
4. Planşee peste subsoluri neîncălzite si pivniţe 2,90 0,35
5. Pereţi adiacenţi rosturilor închise 1,10 0,90
Planşee care delimitează clădirea la partea
6. inferioară, de exterior (la bovindouri, ganguri 4,50 0,22
de trecere etc.)
7. Plăci pe sol (peste CTS) 4,50 0,22
Plăci la partea inferioară a demisolurilor sau a
8. 4,80 0,21
subsolurilor încălzite (sub CTS)
Pereţi exteriori, sub CTS, la demisolurile sau la
9. 2,90 0,35
subsolurile încălzite
NOTĂ: Dacă valorile impuse nu se verifică, se va alege o grosime mai
mare de izolaţie termică pe elementul respectiv.
Tabelul 7.3: Valori normate ale coeficientului „GN”.
Numărul de A/V GN Numărul de A/V GN

niveluri N [m2/m3] [W/m3K] niveluri N [m2/m3] [W/m3K]
0,80 0,55 0,25 0,33
0,85 0,58 0,30 0,36
0,90 0,61 0,35 0,39
1 0,95 0,63 4 0,40 0,42
1,00 0,66 0,45 0,44
1,05 0,67 0,50 0,46
≥ 1,10 0,68 ≥ 0,55 0,47
0,45 0,41 0,20 0,31
0,50 0,44 0,25 0,34
0,55 0,48 0,30 0,37
2 0,60 0,50 5 0,35 0,40
0,65 0,52 0,40 0,42
0,70 0,53 0,45 0,44
≥ 0,75 0,54 ≥ 0,50 0,45
0,30 0,35 0,15 0,30
0,35 0,38 0,20 0,32
0,40 0,41 0,25 0,35
3 0,45 0,44 >10 0,30 0,38
0,50 0,47 0,35 0,40
0,55 0,48 0,40 0,42
≥ 0,60 0,49 ≥ 0,45 0,42
155
9. Verificarea valorii obţinute a coeficientului global de izolare

termică cu cea normată:
(7.9)
Dacă nu se verifică relaţia trebuie aleasă o grosime superioară de izolaţie termică

pe elementele unde rezistenţa termică corectată se verifică la limită, se intervine
la suprafaţa vitrată ( la arie sau calitatea tâmplăriei) sau se modifică configuraţia
clădirii în plan şi pe verticală.
7.1.1.1 Exemplificarea I
Pentru un perete din B.C.A.- cu grosimea de 30 cm tencuit la interior cu
tencuială din mortar M5 de 1 cm şi o grosime a izolaţiei termice dispusă la
exterior de 10 cm, aflat în zona climatică III, calculul rezistenţei termice
unidirecţionale R se realizează astfel:
 Pentru un perete exterior conform Tab. 7.1 avem: = 0,125
[m2K/W] şi = 0,042 [m2K/W];
 Conductivităţile termice pentru B.C.A.- se iau din Tabelul 3.3, iar

pentru polistiren şi tencuială din Anexa A a normativului C107-3 din
2005;
 Astfel, rezistenţa termică unidirecţională a peretelui va fi:
 Asemănător se vor calcula şi rezistenţele termice unidirecţionale ale

planşeelor;
 Se recomandă ca rezistenţele termice unidirecţionale ale ferestrelor

să fie cele recomandate de producător (se pot prelua direct
rezistenţele unidirecţionale corectate).
7.1.2. Verificarea la condens a clădirii

7.1.2.1. Verificarea la condens superficial ( suprafaţa interioară a elementelor de
anvelopă)
Pentru a nu avea condens pe suprafaţa interioară a pereţilor exteriori trebuie
verificată condiţia ca temperatura pe suprafaţa interioară să fie tot timpul mai
mare decât temperatura punctului de rouă. Relaţia de verificare este:
(7.10)
unde:
156
 Tsi este temperatura pe suprafaţa interioară; se determină cu

rel. 7.11;
 θr este temperatura punctului de rouă (valorile coeficientului
se găsesc în Tabelul 7.4.
(7.11)
7.1.2.2. Exemplificarea II
Pentru un perete din B.C.A.- cu grosimea de 30 cm şi o grosime a izolaţiei
termice de 10 cm, aflat în zona climatică III, verificarea la condens superficial se
realizează astfel:
 Considerăm temperatura din interiorul
clădirii =20°C şi umiditatea relativă din
clădire ϕ i=60%;
 Cf. tab. 7.4: = 12°C (temperatura

punctului de rouă)
 Preluăm datele climatice din normativ

pentru zona climatică III: Te=-18°C şi
ϕ e=80%;
 Calculăm temperatura pe suprafaţa

Fig. 7.2 Straturi interioară a peretelui având rezistenţa
componente ale unui perete termică a peretelui R=
exterior
 NU apare
condens
pe suprafaţa interioară a peretelui exterior.
157
Tabelul 7.4. Temperatura punctului de rouă

Umiditatea Temperatura aerului interior, Ti în °C
relativă a
aerului ϕi 12 14 16 18 20 22
%
100 + 12,0 + 14,0 + 16,0 + 18,0 + 20,0 + 22,0
95 +11,2 +13,2 +15,2 +17,2 +19,2 +21,2
90 +10,4 +12,4 +14,3 +16,3 +18,3 +20,3
85 +9,6 +11,5 +13,5 +15,4 +17,4 +19,4
80 +8,7 +10,6 +12,5 +14,5 +16,5 +18,4
75 +7,7 +9,7 +11,6 +13,5 +15,4 +17,4

70 +6,7 +8,6 +10,5 +12,4 +14,4 +16,3
65 +5,7 +7,5 +9,4 +11,3 +13,2 +15,1
60 +4,5 +6,4 +8,2 +10,1 +12,0 +13,9

55 +3,2 +5,1 +7,0 +8,8 +10,7 +12,5
50 +1,9 +3,7 +5,6 +7,4 +9,3 +11,1

45 +0,4 +2,3 +4,1 +5,9 +7,7 +9,5
40 -1,0 +0,6 +2,4 +4,2 6,0 +7,8
35 -2,6 -1,1 +0,5 +2,3 +4,1 +5,9
30 -4,5 -2,9 -1,3 +0,2 +1,9 +3,6
25 -6,6 -5,0 -3,5 -2,0 -0,5 +1,1
7.1.2.3. Verificarea la condens in interiorul elementelor anvelopei

Calculul la condens în regim staţionar presupune determinarea curbei
temperaturilor, stabilirea curbei elasticităţilor (presiunilor parţiale) ale vaporilor
de apă în elementul de construcţie şi a curbei presiunilor de saturaţie de apă
pentru condiţiile Ti = constant, Te = constant, ϕi = constant, ϕe = constant.
Pentru evitarea condensului, este necesar ca in orice secţiune a elementului de
construcţie să fie îndeplinită inegalitatea:
(7.12)
unde:
 pvx – căderea presiunilor parţiale ale vaporilor de apă in
stratul x [N/m2];
 ps – valorile presiunilor de saturaţie ale valorilor de apă
corespunzătoare temperaturilor Ti , TSi, TSe , Te in elementul
de construcţie [N/m2].
158
Metodologia de calcul prezentată în C107-6 din 2005 este:

1. Determinarea presiunilor parţiale în straturile elementului de
anvelopă;
2. Determinarea presiunilor de saturaţie ale vaporilor;
3. Realizarea unui grafic comun pentru cele două presiuni.
Dacă graficele celor două presiuni nu se intersectează, în suprafaţa elementului

nu va exista condens.
Dacă graficele se intersectează cel puţin într-un punct, în suprafaţa elementului
va exista condens, ceea ce necesită o reproiectare termotehnică a clădirii.
7.2. Proiectarea clădirilor din B.C.A.- pentru cerinţa esenţială de

izolare hidrofugă
Construcţiile din România sunt expuse la acţiunea apei din trei surse, Fig. 7.3:
a. ape provenite din precipitaţii;
b. ape de suprafaţă;
c. ape subterane.
Pentru ca apa să nu creeze probleme construcţiei, se vor lua următoarele măsuri:

1. îndepărtarea apelor pluviale din jurul construcţiei:
 îndepărtarea apelor de la nivelul acoperişului se realizează

prin jgheaburi şi burlane;
 ridicarea cotei ±0,00 cu cel puţin 30 de cm de la CTN (cota
terenului natural) sau CTS (cota terenului sistematizat);
 prevederea în jurul construcţiei a unui trotuar cu lăţimea
minimă de 0,80m, ce se îmbină cu construcţia printr-un
dop de bitum Fig. 7.4
Fig. 7.3. Acţiunea apei exterioare asupra construcţiilor
159
Fig. 7.4. Detaliu de hidroizolarea unui perete de subsol realizat din B.C.A. -
2. îndepărtarea apelor din jurul construcţiei prin drenuri;
3. hidroizolarea fundaţiilor şi pereţilor de subsol, Fig. 7.5;
4. hidroizolarea pereţilor de la cota zero pe orizontală cu un strat

de mortar hidrofob;
5. protecţia la intemperii a pereţilor exteriori ( deoarece B.C.A.-ul

are un comportament higroscopic) se va realiza prin:
 tencuirea cu un mortar hidrofob a pereţilor neizolaţi termic;

 aplicarea unui sistem de termoizolaţie ce asigură transferul
de masă dinspre interior spre exterior (ventilat sau
neventilat).
160
Fig. 7.5. Dispunerea straturilor hidroizolaţiei unui perete de subsol realizat din
B.C.A.-
7.3. Proiectarea clădirilor din B.C.A.- pentru cerinţa esenţială de

economie de energie
Clădirile sunt sisteme energofage. Ele înglobează o mare cantitate de energie la
realizare şi continuă să consume energie şi în faza de exploatare. În timpul
exploatării, energia consumată într-o clădire se împarte în:
 energie consumată pentru încălzire: apă caldă menajeră, agent
termic;
 energie electrică: pentru ventilare şi climatizare, electronice şi
electrocasnice, instalaţii electrice pentru iluminat.
Consumul energetic al unei clădiri depinde de factori externi şi de factori interni.

Factorii externi sunt parametrii climatici caracteristici ai amplasamentului:
temperatura aerului, viteza vântului, însorirea, umiditatea aerului.
Proiectarea construcţiilor şi a instalaţiilor aferente se face pe baza unor valori
medii statistice ale parametrilor climatici, corespunzătoare unei anumite perioade
a anului (zi, lună, sezon de încălzire), valori obţinute în urma unor durate de
observare de zeci de ani. Aceste valori convenţionale sunt standardizate în SR
4839 şi SR 1907-1, pentru temperatura aerului şi viteza vântului, în STAS
6648/2, pentru însorire, umiditatea şi temperatura aerului etc.
 Temperatura aerului
Pentru calculul necesarului de căldură de calcul al unei clădiri (necesarul de

căldură orar care dimensionează instalaţia de încălzire) se foloseşte temperatura
exterioară convenţională de calcul. Conform SR 1907-1 România este împărţită în
161
4 zone climatice cărora le corespund temperaturi exterioare convenţionale de

calcul (Fig 7.1).
 Viteza vântului
Pătrunderea aerului exterior în încăperi (aerul de infiltraţie) are loc datorită

acţiunii vântului. De regulă temperaturile exterioare cele mai scăzute nu
corespund cu vitezele cele mai ridicate ale vântului. Pe baze statistice, referitoare
la concomitenţa vânt - temperatură, s-au adoptat valori de calcul ale vitezei
vântului, care determină 4 zone eoliene pe teritoriul ţării. Încadrarea localităţilor
în zonele eoliene este indicată în standardul SR 1907-1.
 Însorirea
Datele climatice privind însorirea (durata de strălucire a soarelui şi intensitatea

radiaţiei solare) prezintă interes atât pentru perioada caldă a anului cât şi pentru
cea rece. Ele se folosesc pentru dimensionarea instalaţiilor de climatizare în
sezonul cald, stabilind aporturile solare care trebuie preluate. De asemenea,
datele climatice privind însorirea se folosesc pentru corectarea necesarului de
căldură pentru încălzire, în măsura în care clădirea este conformată
corespunzător pentru captarea energiei solare în sezonul rece.
Duratele medii de strălucire a soarelui, determinate prin prelucrarea statistică a
datelor meteorologice, diferă în funcţie de localitate şi de luna anului. În tabelul
următor se dau sumele medii ale duratelor de strălucire a soarelui, în ore pe lună,
pentru unele localităţi din România.
 Umiditatea aerului
Umiditatea aerului exterior joacă un rol deosebit în tehnica ventilării şi

climatizării. Ea poate fi exprimată ca umiditate relativă, în procente, sau ca
umiditate absolută (sau conţinut de umiditate), în grame de vapori la 1 kg de aer
uscat. Umiditatea relativă este definită ca raportul dintre conţinutul masic real de
umiditate şi conţinutul masic maxim de umiditate (corespunzător stării de
saturaţie a aerului la temperatura reală). Cum capacitatea aerului de a îngloba
umiditate creşte cu temperatura, rezultă că umiditatea relativă are o variaţie
inversă temperaturii aerului.
Valorile conţinutului de umiditate al aerului exterior [g/kg], pentru principalele
localităţi din România sunt date în STAS 6648/2.
Metodologia de calcul pentru obţinerea clasei energetice a unei clădiri noi
este prezentată în „Metodologie de calcul al performanţei energetice a
clădirilor MC 001…005 din 2007”, revizuite prin ordin 1071 din
16.12.2009.
Legislaţia actuală prevede ca orice clădire să aibă un certificat energetic, Fig. 7.6,
unde vor fi prevăzute date despre consumul anual de energie pentru încălzire şi
emisia de CO2. În funcţie de datele prezentate, clădirea va fi încadreată într-o
clasă de consum de la A la G, clasa A reprezentând clădirea cea mai eficientă din
punct de vedere energetic.
162
În auditarea energetică a clădirii, trebuie să se facă o distincţie clară între aceste

valori convenţionale şi valorile efective ale parametrilor climatici exteriori pe
perioada în care se determină consumurile energetice ale clădirii.
Cuantificarea performanţei globale termoenergetice a anvelopei unei clădiri,
conform reglementărilor tehnice româneşti în vigoare, se face prin intermediul
coeficientul global de izolare termica a cladirii (G) care reprezintă suma pierderilor
de căldură realizate prin transmisie directă prin aria anvelopei clădirii, pentru o
diferenţă de temperatură între interior şi exterior de 1 K, raportată la volumul
clădirii, la care se adaugă pierderile de căldură aferente reîmprospătării aerului
interior, precum şi cele datorate infiltraţiilor suplimentare de aer rece.
Informaţii care însoşesc certificatul energetic sunt:
1. Nota pentru performanţă energetică;
2. Clasa energetică a clădirii de referinţă înainte şi după reabilitare;
3. Clasa energetică a clădirii de referinţă;
4. Indicatorii globali de consum energetic;
5. Indicatorii globali de emisii de CO2;
6. Indicatori specifici şi clase de consum energetic pentru clădirea reală;
7. Identificarea clădirii: adresă, tip, vechime, mărime;
8. Identificarea auditorilor.
163
Fig. 7.6. Model de certificat energetic

7.3.1. Bilanţul energetic al clădirii
Căldura care trebuie furnizată sau îndepărtată pentru a menţine o incintă în
condiţiile dorite, reprezintă sarcina termică a unui echipament de încălzire sau
climatizare. Se consideră toată căldura care este produsă în incinta clădirii sau
care se transferă prin anvelopă; energia totală, inclusiv energia termică stocată la
interior, se conservă conform primului principiu al termodinamicii. Principalii
termeni sunt: aerul exterior, ocupanţii şi anumite echipamente care contribuie
atât la termenul ce reprezintă căldura sensibilă (dependentă de temperatură), cât
şi la cel care reprezintă căldura latentă (dependentă de starea de agregare).
7.3.2. Sarcina de încălzire
Deoarece vremea cea mai rece poate apare în perioadele fără radiaţie solară, este
recomandabil să nu se ţină seama de aportul solar atunci când se calculează
sarcina de încălzire de vârf (cu excepţia cazurilor în care clădirea are o inerţie
termică mare). Trebuie considerate numai sporurile de căldură pe care se poate
conta în timpul celor mai reci zile. Dacă temperatura interioară este constantă,
este suficientă o analiză statică.
164
7.3.3. Consumul anual de energie pentru încălzire

Proiectarea optimă a clădirii, în sensul minimizării costurilor pe durata sa de viaţă,
necesită o evaluare a consumului anual de energie Qan, care reprezintă integrala
în timp a consumului instantaneu pe perioada de încălzire sau răcire. Consumul
instantaneu reprezintă sarcina instantanee împărţită la randamentul
echipamentului de încălzire sau răcire. Evaluarea consumului anual de energie
pentru o clădire este dată de certificatului de performanţă energetică, Fig. 7.7.
Metodele de calcul pentru stabilirea performanţei energetice sunt de două tipuri:
metode statice (bazate pe grade-zile sau pe intervale de temperatură) şi metode
dinamice (bazate pe funcţii de transfer). Metodele grade-zile sunt adecvate dacă
utilizarea clădirii şi randamentul echipamentului pot fi considerate constante.
Pentru situaţiile în care randamentul şi condiţiile de utilizare variază semnificativ
cu temperatura exterioară, se poate calcula consumul pentru anumite valori ale
temperaturii exterioare şi acesta se înmulţeşte cu numărul de ore din an
corespunzător unor intervale centrate în jurul acestor valori; consumul anual
rezultă prin însumarea consumurilor asociate fiecărui interval de temperatură
exterioară. Această abordare reprezintă metoda cu intervale de temperatură.
Pentru toate metodele statice este necesară în primul rând determinarea valorii
temperaturii Te sub care încălzirea devine necesară (temperatura de echilibru).
Metodele dinamice trebuie aplicate la calculul consumului anual de energie ori de
câte ori temperatura interioară se doreşte sau este variabilă.
7.3.4. Sarcina termică şi consumul anual de căldură
Rezistenţele termice corectate, medii pe ansamblul clădirii, ale elementelor de
construcţie (R'm) se determină cu luarea în consideraţie a influenţei tuturor
punţilor termice asupra rezistenţelor termice unidirecţionale, în câmp curent.
Principalele punţi termice care trebuie să fie avute în vedere la determinarea
valorilor R'm sunt următoarele :
 la pereţi: stâlpi, grinzi, centuri, plăci de balcoane, logii şi bovindouri,
buiandrugi, stâlpişori, colţuri şi conturul tâmplăriei ;
 la planşeele de la terase şi de la poduri: atice, cornişe, streaşini,
coşuri şi ventilaţii ;
 la planşeele de peste subsol, termoizolate la partea superioară:
pereţii structurali şi nestructurali de la parter şi zona de racordare cu
soclul ;
 la planşeele de peste subsol, termoizolate la partea inferioară: pereţii
structurali şi nestructurali de la subsol, grinzile (dacă nu sunt
termoizolate) şi zona de racordare cu soclul ;
 la plăcile în contact cu solul: zona de racordare cu soclul, precum şi
toate suprafeţele cu termoizolaţia întreruptă ;
 la planşeele care delimitează volumul clădirii la partea inferioară, de
aerul exterior: grinzi (dacă nu sunt termoizolate), centuri, precum şi
zona de racordare cu pereţii adiacenţi.
165
Fig. 7.7. Schema logică pentru întocmirea certificatului de performanţă

energetică
166
8. PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU PEREŢI DIN

B.C.A.- PENTRU CERINŢELE ESENŢIALE DE
SIGURANŢĂ ÎN EXPLOATARE, SIGURANŢĂ LA FOC,
IGIENĂ, SĂNĂTATEA OAMENILOR, REFACEREA ŞI
PROTECŢIA MEDIULUI ŞI PROTECŢIE ÎMPOTRIVA
ZGOMOTULUI. EXEMPLIFICĂRI.
8.1. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru cerinţa
esenţială de siguranţă în exploatare
Siguranţa în exploatare din punct de vedere structural este asigurată respectând
prevederile P100-1 din 2006 (pr. 2012) privind deplasările laterale ale structurii
din forţe laterale.
Proiectarea clădirilor cu pereţi, structurali şi nestructurali din zidărie şi cu panouri
de zidărie înrămată în cadre de beton armat/oţel, realizaţi din B.C.A.- , va
urmări satisfacerea tuturor cerinţelor (obiectivelor) investitorilor şi ale societăţii,
în condiţiile specifice de mediu natural şi construit ale amplasamentului, pe toată
durata de exploatare prevăzută prin tema de proiectare şi în limitele unui efort
tehnic şi economic rezonabil pentru categoria de importanţă a clădirii.
Reliabilitatea cerută pentru clădirile cu structuri din zidărie din elemente de
B.C.A.- şi pentru toate părţile/elementele de construcţie din zidărie, se obţine
prin:
 adoptarea unei concepţii de proiectare de ansamblu favorabilă din
punct de vedere al optimizării răspunsului seismic, diferenţiată în
funcţie de severitatea hazardului seismic la amplasament;
 dimensionarea subansamblurilor/elementelor structurale şi
nestructurale folosind modele si metode de calcul cât mai apropiate
de comportarea reală probabilă a acestora;
 proiectarea şi execuţia acestora cu respectarea tuturor prevederilor
reglementărilor menţionate în capitolul 1, paragraful 1.2, al
prezentului Ghid.
8.1.1. Proiectarea duratei de exploatare şi durabilitatea

Durata de exploatare a construcţiei va fi specificată în conformitate cu prevederile
Codului CR0/2012. Prevederile referitoare la durabilitate sunt cuprinse în
paragraful 4.3 ale Codului CR0/2012.
8.1.2. Condiţii tehnice asociate cerinţelor esenţiale de siguranţă în
exploatare
8.1.2.1. Mecanismul de disipare a energiei seismice
167
Pentru proiectarea clădirilor cu structuri din zidărie din elemente de B.C.A.- ,

mecanismul de disipare a energiei seismice va fi ales diferenţiat ţinând seama de
severitatea hazardului seismic din zona amplasamentului.
Pentru clădirile situate în zonele seismice cu ag ≥ 0,25g este obligatorie

asigurarea mecanismului favorabil de disipare a energiei seismice la cutremure
severe care constă în dirijarea tuturor zonelor de dezvoltare a deformaţiilor
inelastice în zona de la baza montanţilor (peste secţiunea de încastrare).
Pentru clădirile situate în zonele seismice cu ag =0,15g şi ag = 0,20g,
mecanismul favorabil de disipare a energiei seismice va fi asigurat numai pentru
o parte dintre pereţii structurali (consideraţi elemente structurale principale -
conform Codului P100-1) .
Pentru clădirile situate în zonele seismice cu acceleraţia de proiectare ag ≤ 0,10g
măsurile constructive generale prevăzute de reglementările tehnice asigură un
răspuns seismic adecvat în condiţii constructive mai puţin restrictive.
În cazul pereţilor cu goluri care au rigle de cuplare executate integral din beton
armat mecanismul de disipare a energiei seismice va lua în considerare formarea
articulaţiilor plastice în rigle.
8.1.2.2. Condiţia de rezistenţă
Pentru clădirile cu structuri din zidărie şi pentru toate părţile/elementele de
construcţie din zidărie, condiţia de rezistenţă este satisfăcută dacă, în secţiunile
cele mai solicitate, capacitatea de rezistenţă (valoarea de proiectare a rezistenţei
secţionale), (N;M;V)Rd, să fie mai mare sau cel puţin egală cu efectul secţional,
sumă a valorilor de proiectare ale efectelor secţionale ale încărcărilor i,
(N;M;V)Ed, pentru toate grupările de încărcări: (N;M;V)Rd ≥ (N;M;V)Ed.
8.1.2.3. Condiţia de stabilitate
Stabilitatea de ansamblu a clădirilor cu structura din zidărie realizate cu elemente
din B.C.A.- va fi asigurată prin:
 măsuri adecvate pentru evitarea riscului natural de alunecare în
cazul clădirilor amplasate pe terenuri în pantă;
 dimensionarea pentru evitarea riscului de răsturnare a clădirii
datorită forţelor orizontale permanente (împingerea masivului) sau
seismice;
 asigurarea rigidităţii spaţiale a clădirii.
Stabilitatea locală a tuturor tipurilor de pereţi realizaţi cu elemente din B.C.A.-

va fi asigurată prin:
 elemente de rigidizare/prinderi;
 limitarea eforturilor unitare de compresiune în pereţii structurali
ţinând seama de efectele flambajului şi excentricităţilor de aplicare a
încărcărilor.
168
8.1.2.4. Condiţia de rigiditate

Clădirile cu structuri din zidărie şi toate părţile/elementele de construcţie din
zidărie realizate cu elemente din B.C.A.- , vor avea rigiditate suficientă astfel
încât:
 deformaţiile inelastice, sub acţiunea cutremurului de proiectare
pentru SLU, să rămână în limitele stabilite conform Codului P100-1
din 2006 (pr. 2012), astfel încât avariile rezultate să fie reparabile în
condiţii tehnice şi economice acceptabile;
 să fie satisfăcută cerinţa de limitare a degradărilor în cazul

cutremurului de proiectare pentru SLS în funcţie de cerinţa de
performanţă seismică prevăzută în tema de proiectare ;
 să se evite pericolul de ciocnire cu clădirile/tronsoanele alăturate prin

stabilirea unor distanţe de separare cu respectarea tuturor
prevederilor legale (rost seismic, culoar de acces pentru intervenţii
auto, distanţe minime pentru evitarea umbririi).
8.1.2.5. Condiţia de ductilitate

Condiţia de ductilitate pentru pereţii structurali din zidărie realizaţi cu elemente
din B.C.A.- are ca scop:
 asigurarea unei capacităţi suficiente de rotire plastică în secţiunile
plastic potenţiale de la baza montanţilor şi, dacă este cazul, în riglele
de cuplare, fără reducerea semnificativă a capacităţii de rezistenţă;
 reducerea, prin dimensionare şi detaliere constructivă, a probabilităţii
de producere a ruperilor cu caracter fragil (ruperea în scară din forţă
tăietoare, de exemplu).
Capacitatea de rotire plastică este condiţionată printre altele de robusteţea

elementelor pentru zidărie. Ductilitatea locală a pereţilor structurali nu poate fi
asigurată dacă se folosesc elemente pentru zidărie care nu au robusteţea
necesară cerută de standardul SR EN 1998-1. În particular ductilitatea locală a
pereţilor din zidărie nu poate fi asigurată cu elemente de zidărie care cedează la
deformaţii specifice mici, sub 1‰.
Limitele acceptabile ale deformaţiilor inelastice ale elementelor structurale (driftul
limită) depind de tipul elementelor petru zidărie. Este posibil ca driftul limită
(0.005h) prevăzut în Codul P100-1/2006 pentru verificările la SLS să nu fie
satisfăcător pentru toate tipurile de elemente pentru zidărie, în particular pentru
zidăriile cu elemente din B.C.A. În aceste condiţii se impune verificarea obligatorie
a compatibilităţii deformaţiilor structurii cu deformaţiile admisibile ale elementelor
pentru zidărie în cazul panourilor de umplutură la cadre şi în cazul pereţilor
nestructurali neînrămaţi.
169
8.2. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru siguranţă la

foc
Limitele de rezistenţă la foc a elementelor din B.C.A.- , sunt prezentate în
Tabelul 3.3 şi Tabelul 3.4 din cap.3 al prezentei lucrări, şi sunt în conformitate cu
prevederile reglementărilor tehnice.
Obiectivele securităţii la incendiu se realizează, când incendiul se produce şi
implică construcţii, prin alegerea unei strategii care asigură:
 stabilitatea la foc a elementelor structurale (un timp normat);
 limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului la interiorul şi

exteriorul construcţiei;
 limitarea propagării fumului şi gazelor toxice la vecinătăţi;
 protejarea/evacuarea, în condiţii de siguranţă, a ocupanţilor sau

salvarea lor prin alte mijloace (într-un interval de timp normat);
 protejarea forţelor de intervenţie.
Strategia poate fi pusă în aplicare prin realizarea sistemului de protecţie la

incendiu, combinând sistemul de protecţie activă la incendiu cu sistemul de
protecţie pasivă la incendiu.
Sistemul de protecţie activă la incendiu (sau controlul activ al incendiului)
controlează incendiul sau efectele sale prin: intervenţia de persoane şi/sau
dispozitive automate; acesta include şi sistemul de protecţie operativă la
incendiu.
Sistemul de protecţie pasivă la incendiu (sau controlul activ al incendiului)
controlează incendiul şi efectele sale prin: structura şi/sau componentele
construcţiei (nefiind necesare operaţiuni speciale pe timpul desfăşurării
incendiului).
8.2.1. Risc de incendiu
La clădiri civile (publice), în funcţie de destinaţia clădirii respective în principal,
riscul de incendiu este determinat de densitatea sarcinii termice (qi) stabilită prin
calcul. În funcţie de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu în clădiri civile
(publice), poate fi:
 mare: qi = peste 840 MJ/m2
 mijlociu: qi = 420 - 840 MJ/m2
 mic: qi = sub 420 MJ/m2
În funcţie de destinaţie (funcţiune), unele spaţii şi încăperi din clădirile civile

(publice), se încadrează în următoarele riscuri de incendiu:
170
 mare: în care se utilizează, sau depozitează materiale ori substanţe

combustibile (arhive, biblioteci, multiplicare, parcaje autoturisme,
etc.);
 mijlociu: în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale

termice, oficii cu preparări calde, etc.);
 mic: celelalte încăperi şi spaţii.
Tabelul 8.1 Categorii de pericol la incendiu

Categoria
Caracteristicile substanţelor şi ale
de pericol
materialelor ce determină Precizări
de
încadrarea
incendiu
Substante a caror aprindere sau Nu determina incadrarea in categoriile A si B
A explozie poate sa aibaloc in urma (BE3a si BE3b) de pericol de incendiu:
contactului cu oxigenul din aer, cu apa  folosireasubstantelorsolide, lichide sau
(BE3a) sau cu alte substante ori materiale. gazoase drept combustibil pentru ardere;
Lichide cu temperatura de  scaparile si degajarile de gaze, vapori
inflamabilitate a vaporilor pana la 28oC, sau praf, stabilite conform art.2.1.7., care sunt
gaze sauvapori cu limita inferioara de in cantitatice nu pot forma cu aerul amestecuri
explozie pana la 10I, atunci cand explozive.
acestea pot forma cu aerul amestecuri
explozive. In asemenea situatii, incadrarea se face in
Lichide cu temperatura de categoria C, D sau E (BE2, BE1a,b), in functie
B inflamabilitate a vaporilor cuprinsa de densitatea sarcinii termice si pericolul de
intre 28-100oC, gaze sau vapori cu incendiu in ansamblu.
(BE3b) limita inferioara de explozie mai mare
de 10I, atunci cand acestea pot forma
cu aerul amestecur iexplozive.
Fibre, praf sau pulberi, care se degaja

in stare de suspensie, in cantitati ce
pot forma cu aerul amestecuri
explozive.
Substante si material combustibile Nu determina incadrarea in categoria C
C solide. (BE2) de pericol, oricare din urmatoarele
Lichide cu temperatura de situatii:
(BE2) inflamabilitate a vaporilor mai mare de  folosirea substantelor solide, lichide
100oC. sau gazoase drept combustibil pentru ardere;
 utilizarea lichidelor combustibile cu
temperatura de inflamabilitate peste 100oC la
comenzi hidraulice, racire, ungere, filter si
tratamente termice, in cantitati de max. 2 m3,
cu conditia luarii unor masuri locale pentru
limitarea propagarii incendiului;
 folosirea echipamentului electric, care
contine pana la 60 kg ulei pe unitatea de
echipament, precum si a fluxurilor de cabluri
cu mai putin de 3,5 kg material combustibil/ml
pe flux;
 materialele si substantele combustibile
din spatial respectiv, inclusive cele din utilaje
care nu se incadreaza la aliniatul 2 sau cele
utilizate la transportul ori depozitarea
171
materialelor combustibile, a unor ambalaje,

palete sau rafturi combustibile, daca nu
depasesc in totalitate 105 MJ/m2
In situatiile de mai sus, incadrarea se face in
functie de pericolul de incendiu in ansamblu, in
categoria D sau E de pericol de incendiu (BE1a
,b).
Substante sau material incombustibile
D in stare fierbinte, topite sau
incandescente, cu degajari de caldura
(BE1a) radianta, flacari sau scantei.
Substante solide, lichide sau gazoase
ce se ard in calitate de combustibil.
Substante sau material incombustibile,
E in stare rece sau material combustibile
in stare de umiditate inaintata (peste
(BE1b) 80I), astfel incat posibilitatea aprinderii
lor este exclusa.
Tabelul 8.2 Condiţii minime pentru încadrarea construcţiilor în grade de

rezistenţă la foc
Nr Gradul de rezistenţă la foc
. Tipul elementelor de
Cr construcţie I II III IV V
t.
C2 C4
C0 (CA1) C0 (CA1) C1 (CA2a)
1. Stâlpi, coloane, pereţi portanţi (CA2b) (CA2d)
2 ½ ore 2 ore 1 ora
30 min -
C1 C3 C4
C0 (CA1) C2 (CA2b)
2. Pereţi interiori neportanţi (CA2a) (CA2c) (CA2d)
30 min 15 min
30 min 15 min -
C1 C3 C4
C0 (CA1) C2 (CA2b)
3. Pereţi exteriori neportanţi (CA2a) (CA2c) (CA2d)
15 min 15 min
15 min - -
C0 (CA1) C1 (CA2a) C2 C4
Grinzi, planşee, nervuri, C0 (CA1)
4. 45 min 45 min (CA2b) (CA2d)
acoperişuri terasă 1ora
(30 min)* (30 min)* 15 min -
5. Acoperişuri autoportante fără pod C0 (CA1) C1 C2 (CA2b) C3
C4
(inclusiv contravântuiri), şarpanta 45 min (CA2a) 15 min (CA2c)
(CA2d)
acoperişurilor fără pod. (30 min)* 30 min -
-
(15 min)*
C1 C3 C4
Panouri de invelitoare si suportul C0 (CA1) C2 (CA2b)
6. (CA2a) (CA2c) (CA2d)
continuu al invelitorii combustibile. 15 min -
- - -
NOTA: *În clădirile şi compartimentele de incendiu în care densitatea

sarcinii termice nu depăşeşte 840 MJ/m2, (cu excepţia clădirilor înalte,
foarte înalte, cu săli aglomerate, cele care adăpostesc persoane care
nu se pot evacua singure şi cele cu echipament de importanţă
deosebită), se pot aplica valorile rezistenţelor la foc din paranteze.
172
8.3. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru igienă şi

sănătatea oamenilor
Elementele din B.C.A.- pentru zidărie care se utilizează la realizarea de pereţi ai
clădirilor este un material productiv masiv dar uşor, complet mineral şi ignifug,
care poate fi pus în operă cu consum redus de manoperă şi mortar. B.C.A.-
este un material ecologic, nu este toxic, şi asigură sănătatea şi confortul atât în
exploatare, cât şi pe timpul punerii în operă. Produsele din B.C.A. - asigură un
climat plăcut şi maximum de confort prin eliminarea riscului apariţiei condensului.
Crearea unui mediu higro-termic optim, implica asigurarea unei ambianţe termice
globale şi locale atat în regim de iarnă cât şi în regim de vară, admiţându-se ca
aceste condiţii să nu fie satisfăcute o zi pe an iarna şi 5 zile vara.
Elementele de zidărie din B.C.A.- prezintă dimensiuni variate şi facilitează
simplificarea proiectării prin realizarea pereţilor de orice tip, cu material cu
capacitate termoizolantă bună. Prezintă siguranţă la manipulare şi transport,
datorită livrării pachetizat, paletizat şi înfoliat in folie. Clădirile care au în
alcătuirea structurală pereţi realizaţi din elemente de B.C.A.- sunt răcoroase
vara şi călduroase iarna. Folosirea plăcilor de termoizolatie din B.C.A.- nu este
permisă acolo unde ele ar fi expuse acţiunii directe a umidităţii, la elementele a
căror alcătuire permite acumularea umidităţii datorită condensului, la temperaturi
ridicate sau în medii chimic agresive.
Siguranţa cu privire la instalaţii implică asigurarea protecţiei utilizatorilor
împotriva riscului de accidentare provocat de posibila funcţionare defectuoasă a
instalaţiilor electrice, termice, de ventilaţie, sanitare, sau de eventualul contact
cu diverse elemente ale acestora. În cazul zidăriilor cu elementele de zidărie din
B.C.A.- , comparativ cu elementele din argilă arsă se elimină riscurile:
• de electrocutare — din instalaţii electrice, prin caracteristicile materialului
de protecţie, prin amplasamentul facil al traseelor etc.
• de explozie din eventualele emanaţii de gaze pătrunse accidental, datorită
masivităţii elementelor şi permeabilităţii superioare la aer.
Indicele global de confort „PMV" (conform ISO 7730) reprezintă opţiunea
medie previzibilă a unui grup de persoane, asupra senzaţiei termice produse de
un anumit mediu. Senzaţia termică previzibilă a corpului în ansamblu se
evaluează prin indicele PMV, cu valori cuprinse pe scara ASHRAE cu şapte nivele.
Se recomandă utilizarea indicelui PMV numai pentru valori cuprinse între +2 şi –
2. Gradul de disconfort (insatisfacţie termică) se evaluează prin indicele PPD.
Programul de calcul CONFORT 1.0 permite atât calculul direct al indicilor PMV şi
PPD în diferite puncte ale unei încăperi, cât şi analiza comparativă a acestora. De
asemenea, se poate determina temperatura medie de radiaţie în puncte izolate
sau într-o succesiune de puncte situate pe o linie dreaptă. Datele de intrare sunt:
dimensiunile geometrice ale încăperii, coeficienţii de transfer termic
ai elementelor de construcţie delimitatoare, temperaturile interioare ale
încăperilor învecinate, puterea termică a sursei de căldură, temperatura aerului
interior, umiditatea relativă şi presiunea aerului, viteza aerului, rezistenţa termică
a îmbrăcămintei, intensitatea muncii, masa şi înălţimea ocupantului. Rezultatele
173
furnizate sub formă tabelară sunt valorile indicilor PMV, PPD şi a temperaturii
medii de radiaţie sau variaţia acestora, care pot fi tipărite sau salvate în fişiere de
date.
8.4. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru refacerea şi

protecţia mediului
Fig. 8.1. Dezvoltarea durabilă şi impactul clădirii asupra mediului pe termen lung
Dezvoltarea durabilă şi ecologică în construcţii înseamnă proiectarea, execuţia şi
exploatarea clădirilor ţinând cont de impactul acestora asupra mediului pe termen
lung,Fig.8.1.
Principiile dezvoltării durabile impune folosirea de materiale eficiente energetic,
dar care să fie caracterizate şi printr-un ciclu de viaţă nepoluant (proces de
fabricaţie, exploatare, reciclare sau reutilizare). Aceasta înseamnă mai puţine
materii prime, mai puţină energie folosită în procesul de producţie, ambalare, dar
şi în procesul de reciclare. Scopul final este un randament ecologic ridicat.
Standard ISO 21931 pentru reducerea impactului clădirilor asupra mediului
vizează îmbunătăţirea performanţei de mediu a clădirilor prin asigurarea unui
cadru consensual la nivel internaţional referitor la metodele utilizate pentru
evaluarea impactului asupra mediului.
Cadrul elaborat de ISO 21931-1:2010, Durabilitate în sectorul construcţii – Cadru
pentru metode de evaluare a performanţei de mediu a lucrărilor de construcţii –
Partea 1: Clădiri, identifică şi descrie aspectele care vor fi luate în considerare la
dezvoltarea şi utilizarea de metode în evaluarea performanţei de mediu a
clădirilor, atât în cazul celor noi cât şi pentru cele existente.
Dezvoltarea metodelor de evaluare a performanţei de mediu a clădirilor a fost un
proces continuu de la începutul anilor 1990. Acest lucru a fost determinat de:
 recunoaşterea impactului clădirilor asupra mediului;
 preocuparea crescută pentru sustenabilitate şi dezvoltare durabilă în
domeniul construcţiilor;
 necesitatea de a satisface cererea de piaţă pentru diferenţiere între
clădiri, pe baza performanţei de mediu măsurate şi a informaţiilor
referitoare la mediu;
174
 trecerea de la măsuri singulare de performanţă la un set mai

cuprinzător de considerente în privinţa mediului;
 recunoaşterea beneficiilor măsurilor voluntare proactive.
Metodele de evaluare a performanţei de mediu a clădirilor oferă o bază pentru a

demonstra şi a comunica rezultatul unor eforturi de îmbunătăţire a performanţei
de mediu în lucrările de construcţii. Metodele de evaluare a performanţei de
mediu a clădirilor furnizează:
 un set de criterii de referinţă comune şi verificabile, astfel încât
proprietarii de clădiri, în efortul de a obţine standarde de mediu cât
mai ridicate, să aibă la dispoziţie un mijloc de măsurare, evaluare şi
demonstrare a acestui efort;
 o bază comună de criterii prin care proprietarii de clădiri, colectivele
de proiectare, constructorii şi furnizorii pot formula strategii eficiente
în proiectarea şi exploatarea clădirilor, strategii menite să
îmbunătăţească performanţa de mediu;
 informaţii detaliate cu privire la clădire, colectate şi organizate astfel
încât să poată fi utilizate în vederea scăderii costurilor de exploatare,
finanţare, asigurare, scăderii ratei de neocupare, şi creşterii
atractivităţii comerciale;
 descriere clară a factorilor esenţiali privind aspectele de mediu şi
importanţa relativă a acestora, ceea ce ajuta în procesul de
proiectare.
Regulile practice relevante şi recomandările privind metodele de evaluare a

performanţei de mediu a clădirilor realizate din elemente de B.C.A. - , care pot
exista fie la nivel naţional, fie regional, pot fi examinate şi îmbunătăţite prin
utilizarea cadrului de lucru pentru evaluare, prezentat în această parte a ISO
21931.
La clădirile existente realizate din elemente de B.C.A. - , durata de viaţă poate fi
mărită prin utilizarea unei politici de mediu şi prin punerea în aplicare a unui
sistem de management de mediu. Această parte a ISO 21931 este una dintr-o
serie de standarde internaţionale care se ocupă cu durabilitatea în construcţii
civile, care include ISO/TS 21929-1, ISO 21930 şi ISO 15392, împreună cu
terminologia referitoare la durabilitate în construcţii (viitorul ISO/TR 21932) şi
respectând principiile stabilite de „familia de standarde internaţionale ISO
14020‖, care include: SR EN ISO 14020:2002, SR EN ISO 14021:2003, SR EN
ISO 14024:2001, SR EN ISO 14025:2010, SR EN ISO 14040:2007.
―GaBi Build-IT‖ este un produs IT de uz comercial pentru calcularea pe durata
ciclului de viaţă a unei clădiri a impactului acesteia asupra mediului. Utilizatorul
introduce ca date de intrare: cantitatea de materiale de construcţii şi necesarul de
175
energie al clădirii rezultatul fiind impactul de mediu al clădirii în conformitate cu

cerinţele standardizate.
Tabelul 8.3 Surse, concentraţii admise şi raportul ―interior/exterior‖ pentru
principalii poluanţi interiori clădirilor
Raportul
concentraţiil
Concentraţii
Poluant Sursa de poluare interioară or
admise
interior /
exterior
< 106 fibre/
Asbest Izolatii de incendiu 1
m3
Bioxid de
Combustie, activitate umana,
carbon 3000 ppm >> 1
animale de casa
(CO2)
Monoxid d Echipament de combustie,
e carbon motoare, sisteme 100 ppm >> 1
(CO) deincalzire defecte
Formaldehi 0,05 la
Izolatii, lianti, placi conglomerate >1
da 1,0 ppm
Fibre
minerale si Produse, imbracaminte, tapiserii NA --
sintetice
Combustie, sobe cu
Bioxid de 200 la
gaz,incălzitoare de apă >> 1
azot (NO2) 1000µg/m3
instant, uscatoare, tigari, motoare
Vapori Combustie, solventi,rasini,
organici produse, pesticide, spray-uri cu Nu este cazul >1
(VOCs) aerosoli
20 ppb÷200 p <1
Ozon Arc electric, surse de UV
pb >1
Materiale de constructie, ape 0,1 to 200nCi/
Radon >> 1
subterane, sol m3
Sobe, semineuri, tigari,substante v
Particule 100 to 500µg/
olatile concentrate, spray-uri cu >> 1
respirabile m3
aerosoli, gatit
Sulfati Chibrituri, sobe cu gaz 5 µg/m3 <1
Bioxid de
Sisteme de incalzire 20 µg/m3 <1
sulf (SO2)
Activitate umana, animale de casa,
Micro ferigi, insecte, plante,
Nu este cazul >1
organisme spori,umidificatoare, sisteme de
aer conditionat
8.5. Proiectarea clădirilor cu pereţi din B.C.A.- pentru protecţie
împotriva zgomotului
Protecţia la zgomot este stipulată ca cerinţă (exigenţă) esenţială în Directiva
Consiliului Europei nr. 89/106/CEE şi este definită după cum urmează:
Construcţia trebuie proiectată şi executată astfel încât zgomotul perceput de
utilizatori sau persoanele aflate în apropiere să fie menţinut la un nivel care să nu
afecteze sănătatea acestora şi să le permită să doarmă, să se odihnească şi să
lucreze în condiţii satisfăcătoare. Cerinţa presupune deci crearea unor condiţii de
176
confort care pot fi completate cu asigurarea intimităţii în sensul non-inteligibilităţii

vorbirii între locuinţe, camere de hotel sau similare.
Protecţia împotriva zgomotului este asigurată în relaţie directă de
proporţionalitate cu densitatea materialului. În cazul elementelor din B.C.A.- ,
densitatea depinde de compoziţia materialului şi de cantitatea de apă înglobată în
masa sa. La sfârşitul procesului de autoclavizare materialul conţine apă în
proporţie de circa 30% din greutate. În timp, după o perioadă de 9÷12 luni,
excesul de apă se elimină rămânând un conţinut de apă de numai 5 ÷ 8% din
masă (denumită umiditate de echilibru). Pentru definirea betonului celular
autoclvizat standardul SR EN 771-4 foloseşte noţiunea de densitate aparentă în
stare uscată care se determină conform procedurilor din standardul SR EN 772-
13.
Această valoare este necesară proiectanţilor pentru a calcula:
• încărcarea din greutatea proprie;
• izolarea acustică împotriva zgomotelor aeriene (acest calcul implică şi
cunoaşterea densităţii absolute în stare uscată);
• izolarea termică;
• rezistenţa la foc.
În capitolul 3 al prezentului Ghid, Tabelul 3.4, sunt precizate valorile cunoscute
privind performanţa de izolare acustică a betonului celular autoclavizat, B.C.A.- .
Normativul privind protecţia la zgomot în construţii sau Stas 10009 / Izolaţie
Fonică, se referă la măsurile de protecţie împotriva zgomotului în clădiri şi în
vecinătatea acestora. Normativul stabileşte performanţele care caracterizează
părţi, elemente şi produse de construcţie din punct de vedere al protecţiei la
zgomot. Nu se referă la modul de certificare a acestor performanţe.
Zgomotul este o suprapunere de sunete, având frecvenţe şi amplitudini variabile,
producând o senzaţie auditivă considerată jenantă sau dezagreabilă. Arunci când
intensitatea sa este importantă, zgomotul are efecte notabile asupra
metabolismului şi activităţii intelectuale. Nivelul intensităţii unui zgomot se
măsoară în decibeli, dB. O modificare a nivelului sonor cu 10 dB corespunde
aproximativ cu dublarea intensităţii sonore percepute.
Zgomotul resimţit într-o încăpere poate proveni din exterior sau poate fi generat
în interiorul încăperii. In Tabelul 8.4 sunt date valorile admisibile ale zgomotelor
exterioare.
Tabelul 8.4 Nivelul de zgomot exterior admisibil

Intensitatea zgomotului [dB]
Locul, zona
ziua noaptea
În imediata
apropiere a 55 40
locuinţelor
Staţiuni de odihnă şi
45 35
tratament
Zonă industrială 65 45
177
Pentru a avea o ambianţă interioară confortabilă din punct de vedere fonic trebuie
să nu se depăşească în încăperi următoarele niveluri de zgomot:
 camere de locuit: 35 dB
 bucătării: 38 dB
 săli de lectură: 40 dB
 birouri, săli de clasă: 45 dB
 muzică de ambianţă: 60 dB
 magazine: 70 dB
 spaţii tehnice (staţii de pompare, centrale termice etc.): 85 dB
9. FINISAJE SPECIFICE PENTRU PEREŢI DIN B.C.A.-

. EXEMPLIFICĂRI.
9.1. Generalităţi
Materialele nestructurale care acoperă construcţiile propriu zise - denumite şi
materiale de finisaj - sunt folosite în funcţie de programul de arhitectură căruia
i se aplică, având roluri multiple: protejează elementele de rezistenţă, sporesc
gradul de izolare a spaţiilor contra frigului sau a zgomotului, estompează unele
defecte sau contribuie la estetizarea construcţiilor. Finisajele pentru pereţi
cuprind tencuieli, placaje, zugrăveli şi vopsitorii, tapete şi tâmplărie pentru
care se folosesc diverse materiale.
Pereţii sunt parte inerentă a scheletului arhitectural al clădirii. În general, clădirile
sunt concepute astfel încât să urmeze o linie geometrică plană, interioarele fiind
proiectate în unghiuri drepte. Pereţii oferă posibilitatea de a deveni creativ.
Materialele care se pot folosi pentru decorarea peretilor din B.C.A.- sunt diverse,
disponibile în orice culoare şi oferă o multitudine de optiuni. Iniţial au fost
utilizate materiale naturale prelucrate, precum: lemnul, piatra, tesăturile, pielea
de animale etc., unele dintre ele fiind abandonate treptat. Altele se folosesc mai
rar, fiind epuizabile sau sunt recreate artificial, imitand mai mult aspectul exterior
decat materialul in esenta.
Locurile de aplicare a materialelor de finisaj sunt stabilite în funcţie de folosirea
lor în interiorul sau în exteriorul construcţiei, fiind apreciate în legatură cu scara
obiectului, concepţia stilistică, textura materialelor şi culoare.
Odată cu dezvoltarea ştiinţelor umaniste s-au descoperit o serie de calităţi
psihologice pe care finisajele le pot transmite, calităţi confirmate de-a lungul
timpului, care s-au extins la toate programele de arhitectură, indiferent de
complexitatea acestora. Astfel, materialele de finisaj au fost grupate în funcţie de
impresiile produse la nivelul psihicului uman, diferenţiindu-se: materiale reci
(piatra, de exemplu) sau calde (cum ar fi lemnul), cele cu aspect sobru
(cărămida, piatra de cariera) sau vesel (lemn încrustat, piatra de râu), cele care
transmit intimitate (lemn) sau exteriorizare (cărămida) etc.
178
Materialele de finisaj naturale, devenite clasice: lemnul, piatra şi cărămida se

folosesc şi astăzi, valoarea lor estetică depinzând de modul în care sunt tratate şi
de profesionalismul executanţilor. Alături de acestea mai pot fi folosite: rogojini,
paie, textile, piei, blănuri, bambus etc.
Materialele de finisaj contemporane, extrem de numeroase au fost create
prin folosirea de înlocuitori, care reproduc aspectul materialelor naturale: plăci din
deşeuri lemnoase, plăci ceramice de diferite dimensiuni, tapete pe bază de hârtie,
textile sau materiale plastice, fototapete, folii autocolante etc.
Diversitatea materialelor atrage după sine dificultăţi în alegerea acestora. Este,
prin urmare, necesar un studiu concomitent al tuturor componentelor implicate
într-o construcţie, astfel încât acestea să se armonizeze cu celelalte elemente
fizice sau fenomenale: cu lumina diurnă, cu mobilierul, cu echipamentele etc.
9.2. Tencuieli
Tencuiala este o operaţie de acoperire a suprafeţelor elementelor de construcţie
din zidărie, beton, lemn, piatră etc., cu mortar care, după un anumit timp, se
întăreşte şi formează un strat rezistent.
Tencuielile au rolul să protejeze zidurile realizate din B.C.A.- , tavanele şi alte
elemente de construcţie de acţiunea umidităţii, gerului, căldurii soarelui şi altor
factori nocivi, care pot duce la deteriorarea materialelor din care sunt executate.
De asemenea, tencuielile ajută la îmbunătăţirea izolării termice a locuinţei şi
acoperă neregularităţile, creând suprafeţe netede ce uşurează întreţinerea
locuinţei şi contribuie la aspectul estetic plăcut al acesteia.
9.2.1. Clasificarea tencuielilor
Tencuielile umede pentru pereţi realizaţi din B.C.A.- se aplică în cel puţin 2
straturi: un strat de bază - grundul - cu grosimea de 8-15 mm şi un strat subţire
de pastă de var şi adaos de ipsos, denumit glet de var, ori un strat subţire de
pastă de ipsos fin netezit, denumit glet de ipsos, Fig. 9.1. Temperatura mediului
în timpul aplicării trebuie să fie între +5°C şi +30°C. Se va evita bătaia directă a
razelor solare. Caracteristicile garantate se bazează pe experienţa practică şi pe
testele efectuate.
a. grund b. Glet
Fig. 9.1. Tencuieli umede
Tencuielile umede obişnuite se clasifică în :
 Tencuieli brute, alcătuite din mortar de var gras cu/sau fără adaos
de ciment, netezit în stare brută. Tencuiala brută constă dintr-un
strat de mortar de 1-1,5 cm grosime, aplicat pe stratul suport cu
179
mijloace mecanice sau manuale. Consistenţa mortarului va fi de 10-

12 cm pentru aplicarea mecanizată şi 9-11 cm pentru aplicarea
manuală.
 Tencuieli drişcuite netezite cu drişca, mortarul pentru stratul vizibil
fiind preparat cu nisip fin (tinci), acela se aplică pe pereţii şi tavanele
clădirilor de locuit, social-culturale precum şi pe suprafeţele
prevăzute ca suport pentru hidroizolaţii.
 Tencuieli sclivisite la care stratul vizibil se netezeşte cu drişca de
oţel, fiind executate numai dintr-o pastă de ciment în care se
adaugă, în unele cazuri, materiale hidrofobe (apa-stop). Întrucât se
utilizează pentru tencuirea incăperilor cu umiditate foarte mare
(peste 60%), se vor folosi mortare de ciment marca M 100T pentru
grund iar stratul vizibil se va prelucra cu pastă de ciment, netezită cu
drişca de oţel.
 Tencuieli gletuite la care stratul vizibil se execută dintr-un strat
subţire de pastă de ipsos sau var cu adaos de ipsos, ipsos cu aracet,
bine netezit cu drişca de glet; se întrebuinţează numai pe interior (la
pereţi si tavane). Tipul de glet care va fi folosit (var, var-ipsos, ipsos
sau ipsos-var) se va stabili în funcţie de natura stratului suport
prevăzut în proiect, după cum urmează:
 glet de var: orice mortar de grund proaspăt cu var în compoziţie
(nu se aplică direct pesuprafeţe de beton);
 glet de var-ipsos: orice mortar de grund uscat;
 glet de ipsos: orice mortar de grund fără var în compoziţie;
 glet de ipsos-var: orice mortar de grund pe bază de ciment var.
Aplicarea gletului de netezire se va face cu drişca de glet, în straturi
de 1 mm grosime sau folosind aparatul de zugrăvit manual sau
electric, sau pistolul de tencuit. Netezirea se va face manual, cu
drişca de glet (oţelul de glet).
 Tencuieli speciale sunt tencuielile cu permeabilitate redusă se vor
executa de regulă cu faţă vizibilă sclivisită. Mortarul se va prepara cu
ciment, nisipuri silicoase, curate, cu max. 10% parte fină, adaos de
var în proporţie de 5-10% din cantitatea de ciment şi apă potabilă.
Tencuiala uscată, Fig. 9.2, este un sistem de tencuire pentru pereţi realizaţi din
B.C.A.- , la care se folosesc panouri de construcţie RIGIPS de înălţimea încăperii
şi groase de 12,5 mm. Acestea se prind de pereţii masivi (de zidarie, de beton
nefinisat) cu adeziv pe bază de ipsos. Tencuiala uscată nu se recomandă la
uscarea pereţilor umezi şi nici la îmbunătăţirea izolaţiei fonice sau termice.
180
Fig. 9.2. Tencuială uscată
Montarea de panouri RIGIPS pe ştraifuri este indicată pentru a compensa

greşeli mari de planeitate. Ştraifuri de panouri RIGIPS se lipesc, la distanţe de 60
cm, iar, in cazul unui suport incapabil de a purta sarcini, trebuie prinse
suplimentar în dibluri dispuse la distanţe de 60 cm. Pe aceste ştraifuri, poziţionate
vertical şi în acelaşi plan, se lipesc panouri RIGIPS (grosime 12,5mm), cu un strat
subţire de substanţă pentru umplut rosturi.
Coji independente de dublare pentru pereţi realizaţi din B.C.A.- se realizează
acolo unde trebuie compensată lipsa de planeitate a zidăriei sau unde trebuie
introduse instalaţiile în spaţiul rezultat. Dacă în acelaşi timp trebuie îmbunătăţită
şi izolarea termică şi fonică, se introduce, în golul rezultat, materialul izolator din
fibre minerale. Ca structură de susţinere pot fi folosite profile metalice CW 50 sau
75, sau montanţi de lemn 6/6 cm. Fixarea structurii de susţinere şi panotarea se
execută ca în cazul pereţilor de compartimentare. În cazul termoizolării pereţilor
exteriori, pentru evitarea formării de condens, trebuie încorporată o barieră de
vapori, Fig. 9.3.
Fig. 9.3. Coji independente de dedublare
181
Fig. 9.4. Tencuială decorativă
Tencuielile decorative utilizate pentru pereţi realizaţi din B.C.A.- , pot fi, în
funcţie de tipul liantului: minerale (pe bază de ciment şi răşini sintetice) sau
sintetice (avand ca liant doar răşini sintetice), Fig. 9.4. Acestea din urmă prezintă
avantajul că sunt mai elastice şi se pot aplica mult mai uşor decât cele minerale.
Diversitatea coloristică în cazul tencuielilor decorative sintetice este mult mai
bogată, variind de la alb până la cele mai intense culori. Acestea din urmă se
recomandă doar pe suprafeţe mici, cum ar fi detaliile arhitecturale. Aspectul finit
al unei tencuieli decorative este determinat în principal de mărimea granulelor din
compoziţie. În cazul tencuielilor decorative cu granulaţie mică, 1,5 mm, se obţine
o suprafaţă cu aspect zgrunţuros şi omogen, în timp ce în cazul tencuielilor
decorative cu granulaţie mai mare, de aproximativ 3 mm, suprafaţa obţinută are
un aspect de scoarţă de copac.
Durabilitatea tencuielilor decorative rezultă din flexibilitatea lor, permeabilitatea
ridicată la vapori, gradul de absorbţie scăzut şi rezistenţa la influenţele biologice.
9.2.2. Reţete orientative pentru mortarul de tencuială

Mortarul pentru tencuire şi reparaţii, aplicabil manual sau cu maşina de tencuit
trebuie să prezinte următoarele caracteristici :
 lucrabilitate uşoară;
 aderenţă foarte bună;
 aplicabil 2,5 cm grosime într-un singur strat.
Reţete orientative pentru mortarul de tencuială sunt prezentate în Fig. 9.5.
182
Fig. 9.5. Reţete orientative pentru mortare de tencuială
9.2.3. Operaţiuni pregătitoare execuţiei tencuielilor

Lucrările care trebuiesc terminate înainte de începerea lucrărilor de tencuieli:
 instalaţii electrice;
 instalaţii sanitare;
 efectuarea probelor prescrise pentru instalaţii;
 montarea elementelor de pereţi despărţitori neportanţi;
 rectificarea planşeelor prefabricate;
 montarea tocurilor de tâmplărie.
9.3. Placaje
Lemnul este folosit ca placaj pentru pereţi realizaţi din B.C.A.- (lambriuri,
pardoseli, plafoane), calitatea finisajelor fiind apreciată în funcţie de gradul de
dezhidratare, proporţiile scândurilor şi distanţa dintre acestea, mărimea
rosturilor, eventualele ornamente sau profile sculptate/aplicate, Fig. 9.6.
183
Fig. 9.6. Placaje din lemn
Finisajele din piatră (de cariera sau de râu) pentru pereţi realizaţi din B.C.A.-
se diferenţiază între ele dupa forma, mărimea, culoarea şi textura materialului.
Duritatea, rezistenţa la uzură, întreţinerea şi curăţenia finisajelor din piatră
determină distribuţia în plan a acestora, Fig. 9.7.
Fig. 9.7. Placaje din piatră
Cărămida (aparentă), folosită în principal la construcţii, poate reprezenta un

material de finisaj agreabil pentru pereţii realizaţi din B.C.A.- , combinat cu
rosturi albe sau verde, roşul cărămizilor va crea un efect plăcut, Fig. 9.8.
Fig. 9.8. Placaje din cărămidă aparentă
Faianţa pentru care aplicarea pe pereţi din elemente de beton celular

autoclavizat (B.C.A.- ) necesită unele măsuri tehnologice, Fig. 9.9.
184
Fig. 9.9. Placaje din faianţă
Lucrările de placare cu faianţă se execută după efectuarea lucrărilor pregătitoare,

folosindu-se următoarele mortare şi tehnologii de lucru:
 Pe elemente plane din beton celular autoclavizat, B.C.A.- , lucrările
se desfăşoară astfel:
 se aplică un şpriţ de ciment preparat din ciment, nisip 0-1 mm
şi aracet DP 25, în dozaj 1:3:0,15 şi apă pana la consistenţa de
12-14 cm; şpriţul se aplică cu mistria, prin stropire, într-un strat
de 2-3 mm grosime;
 se aplică un mortar adeziv, preparat din nisip 0-1 mm , ciment,
var pasta, aracet DP 25, în dozaj volumetric 2:4:2:0,50 şi apă
până la consistenţa de 10-12 cm; mortarul se aplică cu mistria
într-un strat de 8-10 mm grosime;
 se ţin plăcile de faianţă (sau majolică) în apă timp de 1 oră şi
apoi se montează cu mortar adeziv aplicat pe spatele fiecărei
plăci, peste şpriţul de ciment dat pe perete.
 Pe zidăria din blocuri de beton celular autoclavizat, B.C.A.- ,

lucrările se desfăşoară astfel:
 se aplică într-un strat de 2-3 mm un şpriţ de ciment preparat
din ciment, nisip (0-3 mm), aracet DP 25, în dozaj 1:4:0,3 şi
apă până la consistenţa de 11-13cm;
 se aplică cu mistria, într-un strat de 8-10 mm grosime, mortar
adeziv preparat din nisip 0-1 mm, ciment, var pasta, aracet DP
25, în dozaj 2:4:2:0,50, şi apă până la consistenţa 10-12 cm.
185
 plăcile de faianţă se umezesc cu apă şi se aplică cu mortar

adeziv, peste stratul de mortar de fixare dupa aceeasi
tehnologie.
9.4. Zugrăveli, vopsitorii

Vopseaua lavabilă pentru interior este cea mai populară alegere pentru decorarea
camerelor datorită performanţelor deosebite – aderenţa bună la suport, aplicare
uşoară, posibilităţi de colorare, lavabilitate bună, Fig. 9.10.
Fig. 9.10. Zugrăveli şi vopsitorii
Zugrăvelile, vopsitoriile se clasifică în:

 Zugrăveli, vopsitorii la interior;
 Zugrăveli, vopsitorii la exterior.
Produsele peliculogene utilizate ca finisaje pentru construcţii sunt fabricate şi

utilizate pe scară largă, avandu-se în vedere faptul că legile privind reducerea
poluării mediului sunt tot mai drastice şi vizează, pentru această categorie de
produse, următoarele aspecte:
 limitarea cantităţii de solvenţi degajată in atmosferă in timpul
aplicării produselor peliculogene;
 reducerea consumului de substanţe derivate din surse naturale
epuizabile, respectiv solvenţii organici derivaţi din ţiţei, cu atat mai
mult cu cat aceşti solvenţi nu răman in pelicula finală de protecţie, ei
avand rolul doar de transportor al răşinilor sintetice, pigmenţilor şi
aditivilor pană la terminarea operaţiei de vopsire;
 reducerea consumului de substanţe cu efect toxic faţă de organismul
uman şi faţă de mediul inconjurător;
 apariţia de noi substanţe de sinteză in domeniul produselor
peliculogene.
Emulsiile acrilice pure au fost cele care au impus, timp de mulţi ani, standardul de
calitate pentru produsele diluabile cu apă destinate protecţiei elementelor de
186
construcţii. Performanţele acestora s-au imbunătăţit considerabil de-a lungul

timpului, mai ales în ceea ce priveşte rezistenţa peliculei şi stabilitatea culorii. Toţi
lianţii acrilici oferă, de asemenea, rezistenţă la acţiunea alcalinităţii din suport şi
rezistenţă la producerea eflorescenţelor, in special in cazul aplicării pe beton nou.
Diferite forme de copolimeri acrilo-siliconici se utilizează ca vopsele pentru beton
şi zidărie. Aceştia îmbină buna rezistenţă la murdărire cu rezistenţa la acţiunea
apei şi cu o bună permeabilitate la vaporii de apă. De asemenea, produsele au o
bună aderenţă la suport, datorată grupelor funcţionale ale polimerului siliconic.
O limitare a domeniului de utilizare a vopselelor in emulsie este dictată de
capacitatea lor limitată de a penetra in substrat. Produsele alchidice diluabile cu
apă, avand dimensiuni mai reduse ale particulelor şi o uscare oxidativă mai lentă,
sunt adăugate adeseori pentru a imbunătăţi aderenţa vopselei la stratul suport
(mai ales dacă este vorba de lemn), deşi acest lucru conduce la o creştere a
duratei de uscare a peliculei finale. Pentru a imbunătăţi acest aspect, se
inlocuiesc aceste produse cu o răşină acrilo-stirenică in care particulele emSLUiei
apoase incorporează o hidrocarbură alifatică, care are, in acelaşi timp, rol de
solvent pentru răşina acrilo-stirenică de bază. Astfel, pe măsură ce apa se
evaporă, se obţine o vopsea diluabilă in solvent, cu un conţinut ridicat de solide.
9.5. Tapete
Tapetul decorativ, Fig. 9.11, este un element spectaculos de amenajare, care
schimbă considerabil aspectul vizual al spaţiului, îi conferă un plus de caracter şi
creează o atmosferă confortabilă şi plăcută. Graţie varietăţii de modele, culori şi
texturi, tapetul devine unul din elementele cheie în crearea ambientului dorit.
Avantajul indiscutabil este acela că un tapet de bună calitate şi bine ales dă viaţă
pereţilor.
Este foarte importantă pregătirea corectă a pereţilor căreia trebuie sa i se acorde
chiar mai mult timp decât aplicării efective a tapetului. Alegerea adezivului se
face în funcţie de tipul tapetului. Tapetele uşoare, subţiri se lipesc cu adeziv
subţire, tapetele grele, groase necesită strat gros de adeziv. Unele tapete
necesită adezivi speciali: tapetele din hârtie fibroasă sau imprimate. La unele din
acestea este necesar un amestec de adeziv special şi 20% adeziv de dispersie:
tapete din şnururi, textile, vinil.
Fig. 9.11. Tapet decorativ
187
Tapetele izolante, tapetele de bază izolante şi rolele reflectorizante din spatele

caloriferelor se lipesc cu adeziv pentru polistiren expandat.
9.6. Tâmplărie
În cazul zidurilor din B.C.A.- , Fig. 9.12, se recomandă ca montarea tâmplăriei
sa se facă pe mijlocul grosimii zidului, deoarece este zona în care este cel mai
probabil să se afle izoterma de zero grade celsius (atunci când nu există straturi
de izolatii termice speciale ale zidului; în cazul existenţei unor astfel de straturi
izolatoare, tâmplăria va fi plasată in dreptul stratului de izolare. Se
minimizează astfel posibilitatea apariţiei pierderilor de căldură (in anotimpul
rece).
Poziţionarea tâmplăriei în gol se face urmărind două planuri:
 în planul zidului (orizontalitate), şi
 în planul perpendicular pe zidărie (inclinaţie exterior-interior).
Poziţionarea orizontală a tâmplăriei (tocurilor) se face cu ajutorul unor

perechi de pene pe care aceasta se sprijină. Tot aceste pene pot juca şi
rolul de contra-sprijin pentru şuruburile de montaj. Contra-sprijinul pentru
fiecare dintre şuruburile de fixare a tocului în zidărie este obligatoriu, altfel
existând pericolul îndoirii profilului în momentul fixării în zidărie, Fig. 9.12.
Fig. 9.12. Poziţionarea tâmplăriei
188
Bibliografie:
1. SR EN 1990 Bazele proiectării structurilor
2. SR EN 1991-1 Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale,

greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri
3. SR EN 1996-1 Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 1-1: Reguli

generale pentru construcţii de zidărie armată şi nearmată
4. CR 0-2012 Cod de proiectare. Bazele proiectării construcţiilor
5. CR 1-1-3/2012 Evaluarea acţiunii zăpezii asupra construcţiilor
6. CR 1-1-4/2012 Evaluarea acţiunii vântului asupra construcţiilor
7. CR 6 – 2006 Cod de proiectare pentru structuri de zidărie
8. P100 -1/2006 şi Pr. P100 -1/2012 Cod de proiectare seismică –

Partea I. Prevederi de proiectare pentru clădiri
9. C107/1...5 – 2005 Normativ (Ghid) privind calculul coeficientului global

de izolare termică la clădiri de locuit modificat prin Ordin 2513 din
22.11.2010
10. P118 – 1999 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
189

Ghid Proiectare Cladiri Cu Pereti BCA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Proiectare Cladiri Cu Pereti BCA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE PENTRU B.C.A.

GHID PENTRU PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU

Prof.univ.dr.ing. Dorina Isopescu

Drd. ing. Iulian Astanei

Drepturile de autor aparţin S.C. MACON S.R.L. Deva

3.5.2.2. Valoarea de proiectare a rezistenţei la forfecare a 48

5.4.1. Modelul de calcul pentru încărcări orizontale 81

5.8.3. Scheme logice pentru proiectare clădiri cu pereţi din 135

8.1.2.2. Condiţia de rezistenţă 167

Obiectul prezentului ghid "GHID PENTRU PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU

Fig. 1.1. Elemente de B.C.A.-

urmări satisfacerea tuturor cerinţelor (obiectivelor) investitorilor şi ale societăţii,

Răspunderea pentru realizarea și menţinerea, pe întreaga durată de existenţă, a

 asigurarea prin proiecte și detalii de execuţie a nivelului de calitate

 prezentarea proiectelor elaborate în faţa specialiștilor verificatori de proiecte

 elaborarea caietelor de sarcini, a instrucţiunilor tehnice privind execuţia

 stabilirea, prin proiect, a fazelor de execuţie determinate pentru lucrările

 stabilirea modului de tratare a defectelor apărute în execuţie, din vina

 participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei și la recepţia lucrărilor

Proiectarea clădirilor cu structuri din zidărie şi a tuturor părţilor/elementelor de

 clădiri tip hală cu deschideri şi înălţimi moderate (de regulă, cu deschideri

Prevederile Ghidului se pot utiliza numai pentru structuri şi părţi/elemente de

Prevederile Ghidului se pot utiliza numai dacă condiţiile de calitate şi valorile

Produsele pentru construcţii se pot încorpora în construcţii numai în

 Valoare declarată : valoarea unei caracteristici a elementului (de exemplu,

 Rezistenţa medie a elementului pentru o anumita stare de solicitare:

 Rezistenţa caracteristică a elementului: rezistenţa corespunzătoare

 Rezistenţa standardizată a elementului : rezistenţa elementelor pentru

 Element pentru zidărie categoria I: element pentru zidărie pentru care

 Element pentru zidărie categoria II: element pentru zidărie care nu

Prevederile Ghidului vor fi aplicate numai următoarelor tipuri de pereţi din

 Perete înrămat: perete înglobat într-un cadru de beton armat/oţel, care

 Perete nestructural: perete care nu face parte din structura principală a

1.2. Referinţe normative

Garanţia calităţii elementelor de zidărie din B.C.A.- este dată în cadrul

În acelaşi timp sunt valabile şi următoarele reglementări tehnice şi norme:

elementelor pentru zidărie de beton cu

zidărie- Partea 7: Determinarea cantităţii de

confecţionate din beton celular autoclavizat

a betonului celular autoclavizat (var. EN)

1.3. Termeni şi definiţii

1.3.1. Tipuri de zidării

1.3.2. Elemente pentru zidărie

(blocuri de zidărie) hidraulici ciment şi var, material silicios fin

1.3.4. Pereţi din zidărie

Perete de rigidizare Perete dispus perpendicular pe un alt perete, cu

1.4. Notaţii, unităţi de măsură în Sistemul Internaţional (SI)

A aria secţiunii transversale a unui element

distanţa între centrul de greutate al planşeului (G) şi

confinate/zidăriei cu inimă armată

rezistenţa de proiectare la încovoiere cu forţă axială a

valoarea de proiectare a forţei tăietoare determinată prin

coeficient parţial de siguranţă pentru material

1.4.2. Unităţi de măsură

Pe durata peroadei de utilizare considerate la proiectare, o structură trebuie

O structură trebuie proiectată astfel încât să nu ajungă în situaţii de colaps parţial

Avarierea şi degradarea unei structuri trebuie evitate sau limitate prin:

Cerinţele de bază trebuie îndeplinite:

2.2. Variabile de bază

Pentru a determina valoarea specifică a unei variabile pentru un anumit obiect,

2.3. Verificare prin metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă

Valoarea rezistenţei unui material structural, se exprimă astfel:

Valoarea de calcul (proiectare) a rezistenţei, Rd , se calculează ca fiind valoarea