Ghid Informativ Privind Stabilirea Compoziției Betonului

Ghid informativ privind stabilirea
compoziției betonului în funcție de

nivelurile de performanță ale
betonului
Beneficiar:
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și
Administrației
– Ianuarie 2024 –
Ghid informativ privind stabilirea
compoziției betonului în funcție de
nivelurile de performanță ale
betonului
Redactarea I
Contract nr. M.D.L.P.A 74 / 12.05.2023

nr. U.T.C.B. 5518 / 12.05.2023
Beneficiar: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor
Publice și Administrației
Rector: Prof. univ. dr. ing. Radu Văcăreanu

Manager de contract: s.l. dr. ing. Eugen Lozincă
- Ianuarie 2024 -
Colectiv de elaboratori:
Elaboratori:
Prof.dr.ing.Dan Paul Georgescu
Dr.fiz.Adelina Carmen Apostu
S.l.dr.ing. Eugen Lozincă
Prof.dr.ing. Marinela Bărbuță
Prof.dr.ing. Sorin Dan
Conf.dr.ing. Attila Puskas
Conf.dr.ing. Constantin Budan
CUPRINS
Introducere 3
1. Domeniu de aplicare 4
2. Documente de referință 5
3. Definiții, simboluri și prescurtări 7
4. Specificația betonului 7
5. Metoda descriptivă de proiectare a durabilității 9
5.1 Considerații generale 9
5.2 Stabilirea caracteristicilor principale ale betonului proaspăt și întărit 15
5.3 Alegerea materialelor componente 16
5.3.1 Ciment 16
5.3.2 Agregate 22
5.3.3 Apă 24
5.3.4 Aditivi 24
5.3.5 Alte tipuri de materiale 23
5.4 Stabilirea parametrilor compoziției 23
5.4.1 Considerații generale 23
5.4.2 Raport apa eficace/ ciment Aef/C 24
5.4.3 Dozajul minim de ciment 24
5.4.4 Conținutul minim de aer antrenat 25
6. Metode de performanță a proiectării durabilității 25
6.2 Stabilirea nivelului de performanță a durabilității betonului 26
6.3 Clase de rezistență la acțiunea mediului ("ERC”) 28
7. Proiectarea compoziției 33
7.2 Parametrii compoziției 34
7.2.1 Tipul de ciment 35
7.2.2 Tipul/ tipurile de aditiv(i) 35
7.2.3 Raportul Aef/C 35
7.2.4 Dozajul de ciment 35
7.2.5 Consistența betonului 36
7.2.6 Cantitatea de apă 36
7.2.7 Agregate 36
7.3 Calculul componenților 36
7.4 Efectuarea încercărilor inițiale și finalizarea compoziției 38
8. Evaluarea conformității 39
8.1 Beton proaspăt 39
8.2 Beton întărit 40
Anexa A1. Exemple practice de stabilire a compoziției betonului și 45
de verificare a nivelurilor de performanță ale rezistenței la
compresiune a betonului
Anexa A2. Exemple practice de determinare a nivelurilor de 56
performanță a betonului în funcție de acțiunea mediului. Aplicarea
metodei de performanță la acțiunea de îngheț-dezgheț și la atacul
sulfatic, criterii de evaluare.
A2.1 Rezistența la îngheț-dezgheț cu și fără agenți de dezghețare 56
A2.1.1 Metoda de referință slab test, ST 56
A2.1.2 Metoda informativă cube test, CT 61
A2.2 Rezistența la atac sulfatic 63
1
A2.2.1 Aplicație pentru clasa de expunere XA2 63
Anexa A3. Exemple practice privind modul de determinare a clasei 66
de rezistență a betonului la îngheț-dezgheț, carbonatare și la
acțiunea clorurilor.
A3.1 Determinarea experimentală a clasei de rezistență a betonului la 66
îngheț-dezgheț
A3.2. Determinarea experimentală a clasei de rezistență la carbonatare 69
A3.2.1 Determinarea adâncimii de carbonatare a probelor de beton 69
menținute în camera climatică
A3.2.2 Stabilirea grosimii stratului de acoperire cu beton a armăturii în 79
conformitate cu pr.EN 1992-1-1
A3.2.2.1 Procedura pentru determinarea grosimii stratului de acoperire 80
cu beton a armăturii în conformitate cu SR EN 1992-1-1
cu beton a armăturii în conformitate cu prEN 1992-1-1
A3.3 Determinarea experimentală a clasei de rezistență a betonului la 81
acțiunea clorurilor
A3.3.1 Considerații generale 81
A3.3.2 Informații privind încercarea 81
A3.3.3 Informații privind betoanele încercate 82
A3.3.4 Stabilirea grosimii stratului de acoperire cu beton a armăturii 87
cu beton a armăturii în conformitate cu SR EN 1992-1-1
cu beton a armăturii în conformitate cu prEN 1992-1-1
Anexa A4. Exemple practice de aplicare a controlului de 90
conformitate pentru caracteristici ale betonului proaspăt și întărit
A4.1 Exemple privind aplicarea controlului de conformitate, beton 90
proaspăt, pentru raportul Aef/C și tasare
A4.1.1 Evaluarea conformității pentru raportul Aef/C 90
A4.1.1 Evaluarea conformității pentru tasare 91
A4.2. Exemple de aplicare a criteriilor de conformitate pentru rezistența 93
la compresiune
A4.2.1 Considerații generale 93
A4.2.2 Metodologia de aplicare a conformității betonului produs la 93
stațiile de beton pentru familii de betoane
A4.2.3 Exemple de aplicare a controlului de conformitate al rezistenței la 95
2
INTRODUCERE
(1) Prezenta reglementare tehnică detaliază reguli conținute în Normativul pentru
producerea betonului și executarea lucrărilor din beton, beton armat și beton
precomprimat – Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2022” și prezintă,
în principal, aplicații având caracter informativ ale unor reguli privind stabilirea
compoziției în funcție de nivelurile de performanță ale betonului pentru structurile
turnate in-situ și structurile prefabricate pentru clădiri și construcții inginerești.
(2) Prezentul Ghid se aplică în mod obligatoriu împreună cu reglementarea tehnică NE
012/1-2022 "Normativ pentru producerea betonului și executarea lucrărilor din beton,
beton armat și beton precomprimat. Partea 1: Producerea betonului” care are ca bază
standardul SR EN 206+A2:2021 ”Beton. Partea 1: Specificație, performanță, producție
și conformitate” .
(3) Numerotarea articolelor și alineatelor la care se face referire în prezentul Ghid,
precum și titlurile articolelor sunt corespondente celor din NE 012/1-2022, respectiv din
standardul SR EN 206+A2:2021 ”Beton. Partea 1: Specificație, performanță, producție
și conformitate”.
(4) Pentru facilitarea înțelegerii și ușurința aplicării, în Ghid se prezintă tabele preluate
din Normativul NE 012/1-2022 și din standardul SR EN 206+A2:2021, indicându-se
numerele corespondente ale acestora din documentele specificate.
(5) În principal, au făcut obiectul detalierilor și aplicării, următoarele prevederi și reguli
ale Normativului NE 012/1-2022:
a) Stabilirea și proiectarea compoziției betonului;
b) Principii, concepte și metode referitoare la abordarea descriptivă și de performanță
a durabilității;
c) Clasele de rezistență ale betonului la diferite acțiuni ale mediului;
d) Evaluarea conformității.
(6) Pentru aplicarea acestui Ghid se utilizează standardele române, europene și
internaționale la care se face referință (respectiv standardele române identice cu
acestea).
(7) Prezentul Ghid va fi aplicat, în condiții climatice și geografice specifice României
și cu niveluri de protecție stabilite pe baza experienței actuale naționale și internaționale.
(8) Prezentul Ghid conține reguli de utilizare și pentru materiale componente ale
betonului care sunt acoperite de standarde și agremente tehnice adoptate în România.
3
1. DOMENIU DE APLICARE
(1) Acest Ghid se aplică pentru producerea betonului destinat structurilor turnate in-situ
și structurilor prefabricate pentru clădiri și construcții inginerești, pentru următoarele
tipuri de beton:
a) greu sau de densitate normală;
b) preparat pe șantier, preparat într-o stație și gata de utilizare, respectiv produs
într-o fabrică de prefabricate;
c) compactat, în așa fel încât cantitatea de aer oclus, alta decât din aerul antrenat,
să fie neglijabilă.
(2) Prezentul Ghid detaliază cerințe prevăzute în NE 012/1-2022 "Normativ pentru

producerea betonului și executarea lucrărilor din beton, beton armat și beton
precomprimat. Partea 1: Producerea betonului”, în particular pentru:
a) alegerea materialelor componente;
b) modul de proiectare a compoziției betonului pentru atingerea unor niveluri
specifice de performanță, de exemplu rezistența betonului la compresiune,
clasele de rezistență la acțiunea mediului în principal în funcție de mediile
(clasele) de expunere și durata de viață proiectată a construcțiilor din beton
armat;
c) metodele de proiectare a durabilității betonului – metoda descriptivă și de
performanță;
d) aplicarea metodelor experimentale pentru determinarea nivelurilor de
performanță necesare, inclusiv încadrarea în diferite clase de rezistență la
acțiunea mediului, în funcție de domeniile de utilizare ale betonului încadrat
în clase/combinații de clase de expunere la acțiunea mediului înconjurător.
Încercările experimentale prin care se stabilesc domeniile de utilizare a
materialelor componente ale betonului vor fi verificate în laboratoare
independente de cele ale producătorului, autorizate și/sau acreditate având
experiență în efectuarea unor astfel de încercări;
e) aplicarea criteriilor de conformitate și evaluarea conformității pentru diferite
caracteristici ale betonului.
(3) Cerințe complementare sau diferite pot fi date în alte reglementări tehnice/ standarde
europene specifice, de exemplu:
a) beton rutier sau alte suprafețe circulabile (de exemplu, îmbrăcăminți rutiere din
beton în conformitate cu SR EN 13877-1 și SR EN 13877-2);
b) tehnologii speciale (de exemplu, beton torcretat în conformitate cu SR EN
14487) sau beton semiuscat (de exemplu, pavele în conformitate cu SR EN
1338).
(4) Cerințe complementare sau modalități diferite de efectuare a încercărilor, sunt

necesare, de exemplu pentru:
a) beton pentru structuri masive (de exemplu: baraje);
b) beton predozat;
c) beton cu dimensiunea Dmax inferioară sau egală cu 4 mm (mortar);
d) beton autocompactant (BAC) ce conține agregate ușoare sau grele;
e) beton cu structura deschisă (de exemplu beton drenant);
f) armat dispers cu fibre;
4
g) beton cu agregate reciclate;
h) metode experimentale de aplicare a conceptului coeficientului k pentru adaosuri,
zgura de furnal granulată, cenușă și silice ultrafină.
(5) Prezentul Ghid nu se aplică pentru:

a) beton celular;
b) beton spumat;
c) beton ușor cu masă volumică mai mică de 800 kg/m3;
d) beton refractar.
(6) Prezentul Ghid nu conține cerințe referitoare la sănătate și securitate, pentru

protecția operatorilor în timpul producției, livrării, punerii în operă, tratării și
protecției betonului.
2. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ
(1) Documentele de referință minim aplicabile cu caracter legislativ sunt prezentate în

continuare:
1. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată, cu modificările și
completările ulterioare;
2. Hotărârea Guvernului nr. 668/2017 privind stabilirea condițiilor pentru
comercializarea produselor pentru construcții;
3. Hotărârea Guvernului nr. 750/2017 pentru modificarea anexei nr. 5 -
Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee și
echipamente noi în construcții - la Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 pentru
aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcții.
(2) Documentele prezentate în continuare sunt indispensabile pentru aplicarea acestui

ghid. Pentru referințele datate, se aplică numai ediția citată. Pentru referințele nedatate,
se aplică ultima ediție a documentului la care se face referire (inclusiv erate și
amendamente), cu excepția standardelor armonizate, caz în care trebuie aplicată ediția
citată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE).
(3) Acest ghid conține trimiteri la referințe datate sau nedatate, prevederi din alte
publicații. Aceste referințe sunt citate în locul corespunzător din text și publicațiile sunt
enumerate mai jos.
(4) În cazul unei referințe la un proiect de standard european, prevederile naționale pot
fi aplicate până când acesta este disponibil în forma finală.
(5) Standardele naționale de referință sunt prezentate în continuare in Tabelul 1.
5
Tabelul 1. Standarde de referință
Ciment – Partea 1: Compoziție, specificații și criterii de conformitate ale
1. SR EN 197-1
cimenturilor uzuale
Ciment. Partea 5: Ciment Portland compozit CEM II/C-M și Ciment
2. SR EN 197-5
compozit CEM VI
3. SR EN 197-6 Ciment. Partea 6: Ciment cu materiale de construcții reciclate
SR EN
4. Beton. Specificație, performanță, producție și conformitate
206+A2:2021
5. prEN 206-100 Exposure resistance classes
Apa de preparare pentru beton – Specificații pentru prelevare, încercare și
6. SR EN 1008 evaluare a aptitudinii de utilizare a apei, inclusiv a apelor recuperate din
procese ale industriei de beton, ca apă de preparare pentru beton
Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice și fizice ale
7. SR EN 1097-6 agregatelor Partea 6: Determinarea densității și a absorbției de apă a
granulelor
Agenți activi de suprafață. Determinarea valorii pH-ului soluțiilor sau
8. SR EN 1262
dispersiilor.
Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice și de alterabilitate
9. SR EN 1367-1
ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenței la îngheț-dezgheț
Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice și de alterabilitate
10. SR EN 1367-2
ale agregatelor. Partea 2: Încercarea cu sulfat de magneziu
11. SR EN 1992 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Standard pe părți
Eurocode 2: Design of concrete structures — Part 1-1: General rules —
12. prEN 1992-1-1
Rules for buildings, bridges and civil engineering structures
Proceduri de eșantionare pentru inspecția prin atribute. Partea 1: Scheme
13. SR ISO 2859-1 de eșantionare indexate după nivelul de calitate acceptabil (AQL) pentru
inspecția lot cu lot.
14. SR EN 12350-1 Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eșantionare
15. SR EN 12350-2 Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercare de tasare
16. SR EN 12350-3 Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe
Încercare pe beton întărit. Partea 1: Formă, dimensiuni și alte cerințe
17. SR EN 12390-1
pentru epruvete și tipare
Încercare pe beton întărit. Partea 2: Pregătirea și păstrarea epruvetelor
18. SR EN 12390-2
pentru încercări de rezistență
Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistența la compresiune a
19. SR EN 12390-3
epruvetelor
SR CEN/TS 12390- Încercare pe beton întărit. Partea 9: Rezistență la îngheț-dezgheț cu
20.
9 ajutorul sărurilor de dezghețare. Exfoliere
Încercări pe beton întărit. Partea 10: Determinarea rezistenței la
21. SR EN 12390-10
carbonatare a betonului la nivelurile atmosferice de dioxid de carbon
Încercări pe beton întărit. Partea 11: Determinarea rezistenței betonului la
22. SR EN 12390-11
cloruri, difuzie unidirecțională
Încercări pe beton întărit. Partea 12: Determinarea rezistenței la
23. SR EN 12390-12
carbonatare a betonului. Metoda de carbonatare accelerată
Încercări pe beton întărit — Partea 18: Determinarea coeficientului de
24. SR EN 12390-18
migrare a clorurilor
25. SR EN 12620 Agregate pentru beton
26. SR EN 13670 Execuția structurilor de beton.
Metode de încercare pentru determinarea raportului apă/ciment în betonul
27. SR CR 13902
proaspăt
Ciment. Compoziție, specificații și criterii de conformitate ale
28. SR EN 14216
cimenturilor speciale cu căldură de hidratare foarte redusă
Proceduri de eșantionare pentru inspecția prin atribute. Partea 1: Scheme
29. SR ISO 2859 de eșantionare indexate după nivelul de calitate acceptabil (AQL) pentru
inspecția lot cu lot.
6
(6) Se utilizează cele mai recente ediții ale standardelor române de referință, împreună
cu, după caz, anexele naționale, amendamentele și eratele publicate de către organismul
național de standardizare.
(7) Reglementările tehnice și cercetările prenormative de referință sunt prezentate în
continuare în Tabelul 1a.
Tabelul 1a. Reglementările tehnice și cercetările prenormative de referință
Nr.
Reglementare tehnică/ cercetare prenormativă
crt.
NE 012/1-2022 Normativ pentru producerea betonului și executarea lucrărilor din beton, beton
1.
armat și beton precomprimat. Partea 1: Producerea betonului
NE 012/2-2022 Normativ pentru producerea și executarea lucrărilor din beton, beton armat și
2.
beton precomprimat. Partea 2: Executarea lucrărilor din beton
C107/3- Normativ privind calculul performanțelor termoenergetice ale elementelor de
3.
construcție ale clădirilor
CD 139- Normativ pentru protecția anticorozivă a elementelor din beton ale suprastructurilor
4. podurilor expuse factorilor climatici, noxelor și acțiunii fondanților chimici utilizați pe timp de
iarnă.
5. PCC 022/2008 - Procedura privind controlul de stat la producerea și livrarea betonului
GP 115/2011 - Ghid proiectare controlul fisurării elementelor masive și pereților structurali din
6.
beton armat
(8) Reglementările tehnice de referință citate în această reglementare tehnică se consultă

împreună cu lista documentelor normative, aflate în vigoare și publicată de către
autoritățile de reglementare de resort.
3. DEFINIȚII, SIMBOLURI ȘI PRESCURTĂRI

(1) În această reglementare tehnică se utilizează termenii și definițiile, simbolurile și
prescurtările din SR EN 206, articolul 3, precum și din NE 012/1, articolul 3.
4. SPECIFICAȚIA BETONULUI
(1) În conformitate cu NE 012/1 și SR EN 206 specificația tehnică a betonului este

întocmită de un elaborator de specificație care este responsabil pentru aceasta, în
conformitate cu art. 6 din aceste documente, iar producătorul este responsabil pentru
controlul conformității și al producției betonului specificat. În general, elaboratorul de
specificații este proiectantul.
(2) În cele mai multe cazuri, betonul este definit a fi un beton cu proprietăți specificate,
ale cărui proprietăți și caracteristici sunt precizate (comunicate) producătorului de beton
care devine responsabil de furnizarea unui beton care satisface aceste proprietăți sau
caracteristici suplimentare. A doua categorie este cea a betoanelor cu compoziție
prescrisă în care materialele componente și compoziția sunt specificate producătorului
care devine responsabil pentru furnizarea unui beton care să respecte compoziția
prescrisă. Categoria betoanelor cu compoziție specificată printr-un standard nu face
obiectul acestui ghid.
(3) La paragraful 6.2.2 al Standardului SR EN 206 se prezintă cerințele de bază care

trebuie să cuprindă specificația betonului, în general fiind cerințe de bază legate de
rezistența la compresiune, clasa de expunere, conținutul de cloruri etc. În ceea ce
privește cerința legată de Dsup. și Dinf. se vor face anumite precizări suplimentare.
7
Dimensiunea maximă a agregatelor se specifică în funcție de distanța dintre armături și
dimensiunea minimă a secțiunii elementelor fiind necesară verificarea și a posibilității
de pompare, unde este cazul. Aceasta este notată cu dg în SR EN 1992-1-1, iar în SR
EN 206 este notată cu Dsup. și este definită ca fiind cea mai mare valoare declarată a lui
D pentru agregatele cu dimensiunea cea mai mare utilizată efectiv în beton. În SR EN
1992-1-1 modelul de calcul la forța tăietoare ține seama de dimensiunea agregatelor și
rezistența lor, prin așa zisul fenomen de interlock (forța tăietoare preluată de-a lungul
fisurii). În consecință în SR EN 206 se definește valoarea lui Dinf. ca fiind cea mai mică
valoare a lui D care poate fi folosită ca dimensiune maximă a agregatelor. În prezent nu
se prezintă nicio propunere în SR EN 1992-1-1 privind o valoare recomandată pentru
Dinf. Totuși numeroase cercetări experimentale au indicat că o valoare a lui Dinf de 16
mm poate asigura fenomenul de „interlock”.
Producătorul de beton este liber sa aleagă pentru dimensiunea maximă a agregatelor
raportul dintre fracțiunile Dinf. / Dsup. sau oricare mărime dintre acestea și să o considere
ca valoare declarată pentru dimensiunea cea mai mare utilizată efectiv în beton, Dmax..
În consecință, Dsup. și Dinf. prezintă semnificație numai pentru elaboratorul de
specificație, iar valoarea Dmax. pentru producător. În cazul în care elaboratorul de
specificație nu declară valoarea lui Dinf. , Dmax. va avea valoarea lui Dsup. De exemplu, în
cazul în care Dsup. = 32 mm și Dinf. = 8 mm, producătorul va folosi o fracțiune cuprinsă
între D/32 și D/8, și va declara valoarea D ca fiind valoarea maximă a mărimii selectate,
Dmax.
(4) Notarea betonului cu proprietăți specificate se efectuează în conformitate cu

NE012/1 și SR EN 206, având în vedere caracteristici ale betonului proaspăt și întărit,
precum și mediul în care va fi expus, de exemplu:
NE012/1 C30/37 XC4/XF1 Dsup.=32 Dinf.=16 Cl 0,20 S3 (se menționează clasa de

tasare pentru betonul gata de utilizare și betonul de șantier), în care:
• NE012/1 - referință la normativ ;
• C30/37 clasa de rezistență la compresiune (Tabelul 12 din SR EN 206 și Tabelul
7 din prezentul Ghid);
• XC4/XF1 combinații de clase de expunere, XC4 - coroziune datorată
carbonatării, alternanța umiditate - uscare și XF1 - atac de îngheț- dezgheț fără
agenți de dezghețare, saturație moderată cu apă (Tabelele 1 și 1a din NE 012/1,
Tabelele 2 și 2a din prezentul Ghid);
• Dsup.=32mm, Dinf.=16mm, dimensiuni ale agregatelor în funcție de care se alege
Dmax. (a se vedea (3));
• Cl 0,20, conținutul maxim de cloruri, definit în Tabelul 15 din SR EN 206;
• S3, clasa de consistență prin tasare (Tabelul 3 din SR EN 206 și Tabelul 5 din
prezentul Ghid) așa cum este definită la punctul 4.2.1 din SR EN 206.
• Dacă producătorul de beton dorește sa adauge la notația betonului diferite alte
elemente de codificare, aceasta este posibilă cu explicarea codurilor folosite, de
exemplu „a” pentru aer antrenat.
(5) Având în vedere că cerințele referitoare la clasele de expunere sunt date prin valori
limită pentru compoziția betonului și prin clase minime de rezistență la compresiune,
clasa de rezistență trebuie să fie specificată întotdeauna ca având cel puțin valoarea
minimă corespunzătoare unei anumite clase / combinații de clase de expunere în
conformitate cu Tabelele 3 și 4 din prezentul Ghid, respectiv F1.1 și F1.2 din NE 012/1.
8
5. METODA DESCRIPTIVĂ DE PROIECTARE A DURABILITĂȚII
5.1 Considerații generale
(1) În conformitate cu Normativul NE 012/1, pentru asigurarea durabilității betonului
pot fi aplicate două metode, o metodă descriptivă sau o metodă de performanță. În
Figura 5.1 se prezintă schema de aplicare a celor două metode precum și capitolele,
respectiv Anexele în care este detaliată aplicarea acestora. Metoda de performanță este
prezentată în capitolul 6 al prezentului Ghid.
TIP ELEMENT / STRUCTURĂ
CLASĂ EXPUNERE
A. ABORDARE DESCRIPTIVĂ (Cap.5/Anexa A1)
Tip ciment
Raport Aef/C Dozaj minim de ciment Aer oclus/antrenat

maxim
Clasa minimă de rezistență beton
Nu
Condițiile
sunt
respectate ?
Da
B. ABORDARE DE PERFORMANȚĂ (Cap.6)
Criterii absolute (Anexa A2) Clase de rezistență la acțiunea mediului (Anexa A3)
Rezistența la atac sulfatic Rezistența la îngheț-dezgheț
Expansiune Exfoliere Penetrare cloruri Carbonatare
Figura 5.1. Metode de proiectare a durabilității
(2) În conformitate cu pct. 5.2.1 din SR EN 206, compoziția betonului și materialele

componente vor fi selectate pentru a satisface cerințele specificate pentru betonul
proaspăt și întărit, mai ales consistența, rezistența și durabilitatea, luând în considerare
metoda de punere în operă a betonului.
(3) Valorile și cerințele referitoare la compoziția betonului, clasa minimă de rezistență

la compresiune, raport Aef/C1 maxim, dozajul minim de ciment, conținutul minim de
aer antrenat, când este cazul, precum și altele sunt menționate în Tabelele 3 și 4 din
prezentul Ghid în funcție de clasele / combinațiile de clase de expunere din Tabelele 2
și 2a prezentate în continuare. Trebuie înțeles că valorile și cerințele reglementate
trebuie respectate integral și nu selectiv, intrând în sarcina elaboratorului specificației
menționarea lor completă în documentații (proiecte).
1
raportul de masă dintre cantitatea de apa eficace și dozajul de ciment din betonul proaspăt
9
Tabelul 2. Clase de expunere
Denumirea Descrierea mediului Exemple informative ilustrând alegerea claselor de
clasei înconjurător expunere
1 Niciun risc de coroziune sau atac
Beton simplu și fără piese
metalice înglobate. Toate
expunerile, cu excepția
cazurilor de îngheț- Beton la interiorul clădirilor unde conținutul de umiditate
X0 dezgheț, de abraziune și de al aerului ambiant este foarte redus.
atac chimic.
Pentru beton armat sau cu
piese metalice înglobate:
Foarte uscat
2 Coroziunea datorată carbonatării
Când betonul care conține armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer și umiditate, expunerea
este clasificată în modul următor:
Notă: Condițiile de umiditate luate în considerare sunt cele din betonul ce acoperă armăturile sau
piesele metalice înglobate, dar în numeroase cazuri, această umiditate poate fi considerată că
reflectă umiditatea ambiantă. În acest caz, o clasificare fondată pe diferite medii ambiante poate
fi acceptabilă. Situația nu poate fi aceeași dacă există o barieră între beton și mediul său
înconjurător (acoperirea betonului cu un material de protecție).
Beton în interiorul clădirilor unde gradul de umiditate a

mediului ambiant este redus (inclusiv bucătăriile, băile și
XC1 Uscat sau permanent umed spălătoriile clădirilor de locuit).
Beton imersat permanent în apă.
Suprafețe de beton în contact cu apa pe termen lung (de
XC2 Umed, rareori uscat exemplu elemente ale rezervoarelor de apă).
Un mare număr de fundații.
Beton în interiorul clădirilor unde umiditatea mediului

ambiant este medie sau ridicată (bucătării, băi, spălătorii
profesionale altele decât cele ale clădirilor de locuit).
XC3 Umiditate moderată
Beton la exterior, însă la adăpost de intemperii (elemente
la care aerul din exterior are acces constant sau des, de
exemplu: hale deschise).
Suprafețe supuse contactului cu apa, dar care nu intră în

Alternanță umiditate -
XC4 clasa de expunere XC2 (elemente exterioare expuse
uscare
intemperiilor).
3 Coroziunea datorată clorurilor având altă origine decât cea marină
Când betonul care conține armături sau piese metalice înglobate, este în contact cu apa având altă origine
decât cea marină, conținând cloruri, inclusiv din sărurile pentru dezghețare, clasele de expunere sunt după
cum urmează:
Notă: În ceea ce privește condițiile de umiditate, a se vedea secțiunea 2 din acest tabel.
Suprafețe de beton expuse la cloruri transportate de
curenți de aer (de exemplu suprafețele expuse agenților de
XD1 Umiditate moderată
dezghețare de pe suprafața carosabilă, pulverizați și
transportați de curenții de aer, la garaje etc.).
Piscine, rezervoare.
XD2 Umed, rar uscat
Beton expus apelor industriale conținând cloruri.
Elemente ale podurilor, ziduri de sprijin, expuse stropirii
Alternanță umiditate -
XD3 apei conținând cloruri.
uscare
Șosele, dalele parcajelor de staționare a vehiculelor.
10
Denumirea Descrierea mediului Exemple informative ilustrând alegerea claselor de
clasei înconjurător expunere
4 Coroziunea datorată clorurilor din apa de mare
Când betonul care conține armături sau piese metalice înglobate, este pus în contact cu cloruri din apa de
mare, sau expus acțiunii aerului ce vehiculează săruri marine, clasele de expunere sunt următoarele:
Expunere la aerul ce
Structuri pe, sau în apropierea litoralului (agresivitatea
vehiculează săruri marine,
XS1 atmosferică marină acționează asupra construcțiilor din
însă nu sunt în contact
beton, beton armat pe o distanță de 5 km de țărm).
direct cu apa de mare
XS2 Imersate în permanență Elemente de structuri marine.
Zone de variație a
XS3 nivelului mării, zone Elemente de structuri marine.
supuse stropirii sau ceții
5 Atac din îngheț-dezgheț cu sau fără agenți de dezghețare
Când betonul este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheț-dezgheț, atunci când este umed,
clasele de expunere sunt următoarele:
Saturație moderată cu apă Suprafețe verticale ale betonului expuse la ploaie și la
XF1
fără agenți de dezghețare îngheț.
Suprafețe verticale ale betonului din lucrări rutiere expuse
Saturație moderată cu apă,
XF2 la îngheț și curenților de aer ce vehiculează agenți de
cu agenți de dezghețare
dezghețare.
Saturație puternică cu apă, Suprafețe orizontale ale betonului expuse la ploaie și la
XF3
fără agenți de dezghețare îngheț.
Șosele și tabliere de pod expuse la agenți de dezghețare.
Saturație puternică cu apă,
Suprafețele verticale ale betonului expuse la îngheț și
cu agenți de dezghețare
XF4 supuse direct stropirii cu agenți de dezghețare.
sau apă de mare/ape
Zonele structurilor marine expuse la îngheț și supuse
naturale conținând cloruri
stropirii cu agenți de dezghețare
6 Atac chimic
Când betonul este expus la atac chimic, care survine din soluri naturale, ape de suprafață și ape subterane,
clasificarea se face după cum se indică în Tabelul 2 1). Clasificarea apelor de mare depinde de localizarea
geografică, în consecință se aplică clasificarea valabilă pe locul de utilizare a betonului.
Mediu înconjurător cu
XA1 agresivitate chimică slabă,
conform Tabelului 21)
agresivitate chimică
XA2
moderată, conform
Tabelului 21)
XA3 agresivitate chimică intensă,
conform Tabelului 21)
7 Solicitarea mecanică a betonului prin uzură
Dacă betonul este supus unor solicitări mecanice care produc uzura acestuia, atunci acest tip de expunere
poate fi clasificat după cum urmează:
Solicitare moderată de Elemente din incinte supuse la circulația vehiculelor
XM1
uzură echipate cu anvelope.
Elemente din incinte industriale supuse la circulația
XM2 Solicitare intensă de uzură stivuitoarelor echipate cu anvelope sau bandaje de
cauciuc.
Elemente din incinte industriale supuse la circulația
Solicitare foarte intensă de
XM3 stivuitoarelor echipate cu bandaje de elastomeri/ metalice
uzură
sau mașini cu șenile.
Nota 1: Tabelul 2 din NE 012/1
Nota 2: Betonul poate fi supus la mai multe din acțiunile descrise în Tabelul 2, în acest caz,
condițiile de mediu înconjurător la care el este supus, pot fi exprimate sub formă de combinații
de clase de expunere. În Tabelul 2a se prezintă exemple de astfel de combinații. Părțile unui
anumit element structural pot fi expuse la diferite acțiuni de mediu.
11
Tabelul 2a. Combinații de clase de expunere
Expunere Combinații de clase de expunere
Descriere Exemple BNA 1) BA 2) / BP 3)
Interiorul clădirilor cu destinație de
X0 XC1
locuit sau birouri
La interior
Plăcile planșeelor parcajelor
XC4, XD3, XM1
subterane în centre comerciale
La exterior
Fără îngheț Fundații sub nivelul de îngheț X0 XC2
Cu îngheț dar fără Garaje deschise acoperite, pasaje
XF1 XC3 + XF1
contact cu ploaia etc.
Îngheț și contact cu Elemente exterioare expuse la
XF1 XC4+ XF1
ploaia ploaie.
Elemente ale infrastructurii rutiere XM2+ XD3+
Îngheț-dezgheț cu XM2+XF4
orizontale. XF4+XC4
agenți de dezghețare
Verticale (în zona de stropire). XF4 XF4+ XD3+ XC4
Mediu marin
Fără contact cu apa de mare (aerul marin până la 5 km de coastă)
Elemente exterioare ale
Cu îngheț construcțiilor expuse ploii în zonele XF2 XC4+ XS1+ XF2
litorale.
În contact cu apa de mare
XC1+ XS2+ XA1
Imersate Elemente structurale sub apă. XA1 (XA2)
(XA2)
Elemente supuse XF4+XA2 XC4+ XS3+ XF4+
Pereții cheiurilor.
stropirii (XA1) XA2 (XA1)
Note:1) Beton nearmat
2)
Beton armat
3)
Beton precomprimat
Tabelul 3. Valorile limită pentru compoziția și proprietățile betonului pentru clasele de expunere
X0, XC, XD și XS
Clasele de expunere
Niciun Coroziunea oțelului beton datorată clorurilor
risc de
Coroziunea oțelului beton
coroziune Cloruri din alte surse Cloruri din apa de
indusă prin carbonatare
sau atac decât apa de mare mare
chimic
X0 XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
Raport
maxim apă - 0,65 0,60 0,55 0,50 0,55 0,50 0,45 0,50 0,45 0,45
/cimentb
Clasa
C12/ C20/ C25/ C30/ C30/ C30/ C30/ C35/ C35/ C35/ C35/
minimă de
15 25 30 37 37 37 37 45 45 45 45
rezistență
Dozaj minim
de ciment - 260 280 280 300 300 300a 320a 300 320a 340a
3
(kg/m )
Conținut
minim de aer - - - - - - - - - - -
antrenat (%)
Alte condiții - - - - - - - - - - -
a)
Pentru elemente masive (conform definiției de la art.3.1.4.5 din NE 012/1) se folosește un ciment cu
căldură de hidratare redusă LH.
b)
Se consideră apa eficace (a se vedea definiția dată în SR EN 206 la pct. 3.1.3.4).
12
(4) Valoarea dozajului de ciment prezentată în Tabelele 3 și 4 este cea minimă și nu
există întotdeauna o relație directă între prevederea acestui dozaj și obținerea rezistenței
corespunzătoare clasei de rezistență minimă indicată în aceste tabele, fiind în cele mai
multe cazuri, necesară majorarea acestuia pentru clasele de consistență și procedeele
tehnologice de punere în operă uzual folosite pentru lucrări de construcții. Dimensiunea
maximă considerată pentru aceste dozaje este de 20…32mm (art.2 Anexa F din NE
012/1).
(5) Valorile prezentate în Tabelele 3 și 4 se referă la asigurarea unei durate de viață

proiectate de 50 de ani pentru o structură. În cazul necesității asigurării unei durate mai
mari, de exemplu 100 de ani, se recomandă aplicarea metodelor de performanță pentru
asigurarea durabilității betonului, metode care fac legătura între clasele de rezistență la
acțiunea mediului, clasele de expunere și prevederea unei anumite grosimi și calități2 a
stratului de acoperire cu beton a armăturilor. În abordarea actuală din SR EN 1992-1-1
singura măsură aplicabilă, și aceasta numai în cazul coroziunii, este majorarea grosimii
stratului de acoperire cu beton a armăturii cu 10 mm în cazul trecerii de la o durată de
viață de 50 de ani la 100 de ani, indiferent de clasa de expunere, dar cu respectarea unor
clase minime de rezistență la compresiune a betonului în funcție de clasa de expunere,
prin majorarea clasei structurale cu două clase, pentru construcțiile obișnuite, de la S4
la S6.
2
Tratarea și protecția betonului vor fi în conformitate cu SR EN 13670 și NE 012/2
13
Tabelul 4. Valorile limită pentru compoziția și proprietățile betonului pentru clasele de expunere
XF, XA și XM
Clasele de expunere
Atac îngheț-dezgheț Atac chimic Atac mecanic
XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2c XA3c XM1 XM2 XM3
Raport
maxim 0,50 0,55 0,50 0,50 0,50 0,45 0,55 0,50 0,45 0,55 0,55 0,45 0,45
apă
/ciment e
Clasa
minimă C30/ C30/ C35/ C30/ C35/ C30/ C30/ C35/ C35/ C30/ C30/ C35/ C35/
de 37 37 45 37 45 37 37 45 45 37 37 45 45
rezistență
Dozaj
minim de 300 300 320 320 320 340 d 300 320 360 300 300 320 320
ciment
(kg/m3)
Conținut
minim de
aer - 4,0a - 4,0a - 4,0a - - - - - - -
antrenat
(%)
b
Agregate rezistente la îngheț-dezgheț Ciment
Alte
conform SR EN 12620, SR EN 1367-1 rezistent la
condiții
și SR EN 1367-2 sulfați
a)
Conținutul de aer antrenat se stabilește în funcție de dimensiunea maximă a granulei în conformitate cu 5.4.3
din NE012/1. Dacă betonul nu conține aer antrenat cu intenție, atunci performanța betonului se măsoară
conform unei metode de încercări adecvate, în comparație cu un beton pentru care a fost stabilită rezistența la
îngheț-dezgheț pentru clasa de expunere corespunzătoare.
b)
Tratarea suprafeței betonului prin metode ce conferă suprafeței proprietăți superioare de
impermeabilizare/durificare, de exemplu tratare prin vacuumare.
c)
Când prezența de SO42- conduce la o clasă de expunere XA2 și XA3 este esențial să fie utilizat un ciment
rezistent la sulfați (a se vedea și Tabelele 8..11 din prezentul Ghid sau Tabelele F.2 din NE012/1).
d)
În cazul expunerii în zonele marine se utilizează cimenturi rezistente la acțiunea apei de mare (combinațiile
specifice ale claselor de expunere).
e)
Se consideră apa eficace (a se vedea definiția dată în SR EN 206 la pct. 3.1.3.4).
(6) Exemple de aplicare a metodei descriptive de proiectare a durabilității se prezintă

în Anexa A1.
(7) Durabilitatea structurilor din beton este asigurată dacă :

• Clasele de expunere au fost selectate corect ;
• Grosimea stratului de acoperire cu beton este cea corespunzătoare în
conformitate cu SR EN 1992-1-1 ;
• Betonul este pus în operă în mod corespunzător, compactat și tratat/ protejat în
conformitate cu NE 012/2 ;
• Este realizată o întreținere corespunzătoare.
14
5.2 Stabilirea caracteristicilor principale ale betonului proaspăt și întărit
a. Nivelurile de performanță ale betonului se pot defini în funcție de starea acestuia,
beton proaspăt și beton întărit.
b. Betonul obișnuit, proaspăt, este clasificat, în principal, în funcție de consistența sa.
c. Dintre clasele de consistență, cea mai folosită în lucrările uzuale de construcții este
clasa de tasare, notata cu S în conformitate cu Tabelul 5 din prezentul Ghid, ce
reproduce parțial Tabelul 3 din SR EN 206. Consistența poate fi specificată și printr-o
valoare țintă.
Tabelul 5. Clase de tasare

Clasă Tasare, încercare în conformitate cu SR EN 12350-2 (mm)
S1 de la 10 până la 40
d. Consistența trebuie menționată în specificația betonului și este prevăzută de către

elaboratorul de specificație în funcție de anumiți factori legați de dimensiunile,
caracteristicile armării elementului și tehnologia de punere în operă a betonului, de
exemplu prin pompare. Betoanele de clasă S1 și S2, denumite vârtoase/ semiuscate/
semiumede pot fi transportate doar cu basculanta / bena (în cazul elementelor
prefabricate) și vor fi vibrate energic cu echipamente speciale. În cazul betonului rutier,
este util să fie specificată consistența prin timpul Vebe (în conformitate cu SR EN
12350-3). Consistența betoanelor autocompactante (BAC) se verifică prin intermediul
unor metode specifice. Betoanele de clase de tasare mai mari sau egale cu S3 pot fi puse
în operă prin pompare, cu adaptarea Dmax în funcție de diametrul minim al coloanei de
pompare. Indiferent de modalitatea aleasă de punere în operă, aceasta trebuie să se facă
în conformitate cu prevederile specifice ale SR EN 13670 și Normativului NE 012/2,
normativelor specifice (ex. beton torcretat) sau agrementelor tehnice elaborate pentru
tehnologii speciale.
e. În mod orientativ, pentru lucrări obișnuite de construcții, elaboratorul de specificații

va stabili clasa de tasare a betonului proaspăt, având în vedere prevederile Tabelului 6.
Tabelul 6. Stabilirea tasării în funcție de tipurile de elemente turnate

Tipul de elemente turnate Tasare după „S” Clasa de tasare
(mm) „S”
Fundații din beton simplu sau slab armat, betoane masive 10-40 S1
(turnare cu bena sau descărcare din camion, pentru betoane 50-90 S2
rutiere)
Fundații din beton armat, stâlpi, grinzi, pereți structurali,
recipienți și monolitizări, realizate cu beton pompat 100-150 S3
Elemente sau monolitizări cu armături dese sau cu dificultăți 100-150 S3
de compactare, elemente cu secțiuni reduse, realizate cu 160-210 S4
beton pompat
Nota : O clasă de tasare redusă (S1, S2) sau ridicată (S4) nu exclude obligativitatea vibrării la
punerea în operă, adaptată în consecință.
f. Principala caracteristică a betonului întărit este rezistența la compresiune,

caracterizată prin clasa de rezistență la compresiune care reprezintă rezistența
caracteristică la compresiune la 28 de zile măsurată pe cilindri cu diametrul 150 mm și
înălțimea de 300 mm sau pe cuburi cu latura de 150 mm în conformitate cu SR EN
15
12390-3. În Tabelul 7 (Tabelul 12 din SR EN 206) se prezintă clasele de rezistență
pentru betoanele cu densitate normală și betoanele grele.
Tabelul 7. Clase de rezistență la compresiune pentru betoanele cu densitate normală și betoanele

grele
Rezistență caracteristică Rezistență caracteristică
Clasă de minimă pe cilindri minimă pe cuburi
rezistență la
fck,cyl fck,cube
compresiune
(N/mm2) (N/mm2)
C8/10 8 10
C12/15 12 15
C16/20 16 20
C20/25 20 25
C25/30 25 30
C30/37 30 37
C35/45 35 45
C40/50 40 50
C45/55 45 55
C50/60 50 60
C55/67 55 67
C60/75 60 75
C70/85 70 85
C80/95 80 95
C90/105 90 105
C100/115 100 115
g. Alegerea clasei de rezistență la compresiune a betonului se face pe criterii ce țin de

calculul structural, precum și prin considerarea unei clase minime pe baza încadrării
elementului / structurii în clase de expunere în conformitate cu Tabelele 2, 2a, 3 și 4. Se
va lua în considerare întotdeauna valoarea maximă (acoperitoare) dintre acestea.
5.3 Stabilirea materialelor componente
Stabilirea materialelor componente se face în conformitate cu reglementările și

agrementele tehnice aplicabile, în vigoare.
5.3.1 Ciment
(1) Cimenturile utilizate în beton trebuie să fie în conformitate cu SR EN 197-1, SR

EN 197-5 sau SR EN 197-6. În cazurile speciale de utilizare a betonului în structuri
masive, cimenturile vor fi obligatoriu cu căldură de hidratare redusă (« LH »), în
conformitate cu SR EN 197-1 sau SR EN 14216.
(2) Conform NE 012/1 (art. 3.1.4.5.) și NE 012/1 (art. FII.3.15) – care ambele se
corelează cu GP 115/2011 - se consideră element masiv acel element a cărui cea mai
mică dimensiune este de cel puțin 0,8 m sau cele cu grosimea mai mare de 0,5 m, dacă
volumul acestora depășește 100 m3. Conform ghidului de proiectare GP 115 (art. 2.2)
„elementele masive sunt acele elemente care au un volum de beton și dimensiuni
suficient de mari pentru a necesita luarea unor măsuri speciale cu privire la căldura
generată de hidratarea cimentului. De regulă, elementele masive au grosimi de peste
0,50 m (de exemplu elevații ale infrastructurii clădirilor, ziduri de sprijin, pile, culei,
fundații radier etc.) “, dar în practică s-au întâlnit situații în care căldura de hidratare a
16
condus la gradienți de temperatură excesivi chiar și pentru grosimi mai reduse ale
elementelor.
(3) Domeniile de utilizare ale cimenturilor se stabilesc în conformitate cu normativul

NE 012/1, Tabelele F 2.1…F2.4, reproduse în prezentul Ghid prin Tabelele 8…11.
Tabelul 8. Domenii de utilizare pentru cimenturi conform standardelor SR EN 197-1, SR EN 206
și NE012/1 a
Clasele de expunere
Niciun Coroziunea oțelului beton datorată
risc de clorurilor
Tip ciment coroziune Cloruri din alte
indusă prin carbonatare Cloruri din apa de
sau atac surse decât apa de
mare
chimic mare
XO XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
CEM I X X X X X X X X X X X
A/B S X X X X X X X X X X X
A/B V X X X X X X X X X X X
A X X X X X X X X X X X
LL
CEM B X X X O O O O O O O O
II A X X X X X X X X X X X
L
B X X X O O O O O O O O
A Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 9 și 10
M
B Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 9 și 10
CEM
A X X X X X X X X X X X
III
CEM
Be X O O O O O O O O O O
III
CEM
Ce X O O O O O O O O O O
III
Notă: În cazul utilizării altor tipuri de cimenturi fabricate în conformitate cu SR EN 197-1,
domeniile de utilizare se stabilesc pe baza demonstrării performanțelor în conformitate cu Anexa
normativă J din NE 012/1.
17
Tabelul 8. (continuare) a
Clasele de expunere
Tip ciment Atac îngheț-dezgheț Atac chimic Atac mecanic
XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2c XA3c XM1 XM2 XM3
CEM I X X X X X X X X X X
A /B S X X X X X X X X X X
A X X X X X X X X X X
V
B X O O O X X X X X X
A X X X X X X X X X X
CEM LL
B O O O O O O O O O O
II
A O O O O X X X X X X
L
B O O O O O O O O O O
A Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 9 și 10
M
B Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 9 și 10
CEM
A X X X Xb X Xd Xd X X X
III
CEM
Be O O O O O O O O O O
III
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică (din lipsa experienței naționale).
a)
Prezentul tabel prezintă domeniile de utilizare a unor cimenturi fabricate în conformitate cu SR EN 197-1.
Condițiile de utilizare a cimenturilor sunt formulate la 5.1.2.din NE 012/1
b)
Se utilizează CEM III având clasa de rezistență  42,5 sau  32,5 cu zgură în cantitate  50 % din masă,
exclusiv ghipsul, în cazul demonstrării comportării corespunzătoare la acțiunile de îngheț-dezgheț și agenți de
dezghețare sau apa de mare / lacuri sărate.
c)
rezistent la sulfați în conformitate cu SR EN 197-1
d)
Se poate aplica, pe baza demonstrării performanțelor în conformitate cu Anexa normativă J din NE 012/1
e)
Se poate aplica pentru anumite expuneri pe baza demonstrării performanțelor în conformitate cu Anexa
normativă J din NE 012/1
Tabelul 9. Domenii de utilizare pentru cimenturi de tip CEM II-M, IV, V și VI conform
standardelor SR EN 197-1 și SR EN 197-5
Clasele de expunere
Niciun risc Coroziunea oțelului beton datorată
de clorurilor
Tip ciment coroziune Cloruri din alte
indusă prin carbonatare Cloruri din apa
sau atac surse decât apa de
de mare
chimic mare
XO XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
S-LL X X X X X X X X X X X
A
S-V; V-LL X X X X X X X X X X X
CEM II M S-V X X X X X X X X X X X
B S-LL;
X X X C C C O O O O O
V-LL
CEM II M B S-V-LL X C C O O O O O O O O
b S-V; S-LL;
CEM II M C X O O O O O O O O O O
V-LL
CEM IVAb X O O O O O O O O O O
CEM IVBb X O O O O O O O O O O
CEM VAb X O O O O O O O O O O
CEM VBb X O O O O O O O O O O
S-V;
CEM VIb S-LL; X O O O O O O O O O O
V-LL
18
Tabelul 9. (continuare) a
Clasele de expunere
Tip ciment Atac îngheț-dezgheț Atac chimic Atac mecanic
XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2a XA3a XM1 XM2 XM3
S-LL X X X X X X X X X X
A S-V ;
CEM X C X C X X X X X X
M V-LL
II S-V X C C C X X X X X X
B S-LL;
Ce Ce Cc; e Cd; e O O O X O O
V-LL
S-V;
CEM
M Cb S-LL; O O O O O O O O O O
II
V-LL
CEM IVAb O O O O O O O O O O
CEM IVBb O O O O X X X O O O
CEM VAb O O O O O O O O O O
CEM VBb O O O O O O O O O O
S-V;
CEM VIb S-LL; O O O O O O O O O O
V-LL
X Se poate aplica;
O Nu se aplică (din lipsa experienței naționale)
C Aplicare condiționată de demonstrarea performanțelor conform Anexei normative J din NE 012/1.
a)
rezistent la sulfați în conformitate cu SR EN 197-1
b)
Se poate aplica pentru alte expuneri pe baza demonstrării performanțelor în conformitate cu Anexa normativă
J din NE 012/1
c)
Se poate aplica pentru beton cu aer antrenat
d)
Pentru aplicații specifice se tratează suprafața betonului prin acoperire cu pelicule de protecție sau șlefuire
mecanică în conformitate cu CD 139
e)
Se pot utiliza pe baza demonstrării performanțelor în conformitate cu Anexa normativă J din NE 012/1. În
cazul în care procentul de calcar (exclusiv ghips) depășeste 15% LL, cimenturile trebuie să îndeplinească toate
criteriile de performanță pentru rezistența la ingheț-dezgheț, metodele ST și CT aplicabile.
19
Tabelul 10. Exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi pentru diferite combinații de clase de
expunere
Clase de CEM II CEM III
expunere
Component / S
relevante CEM I V2 B-LL A-M
Construcție A-LL A
pentru A-L3 B-L B-M
A-V
proiectare
Beton simplu (nearmat) X0 X X X X X
Elemente protejate împotriva
Se utilizează în conformitate cu
XC1, XC2, XC3,
înghețului (în interior sau în X X X X5 X
XC4
prevederile tabelului 11
apă)
Elemente exterioare XC, XF1 X X X O X
Construcții hidrotehnice XC, XF3 X X X O X
Elemente exterioare supuse la
XC, XD, XF2,
îngheț-dezgheț și agenți de X X O O X1
XF4
dezghețare
Structuri marine XC, XS, XF2, XF4 X X O O X1
4
Atac chimic XA X X X O X
Zone cu trafic XF4, XM X X O O X1
Abraziune fără îngheț-dezgheț XM X X X O X
X Se poate aplica
O Nu se aplică (din lipsa experienței naționale)
1) Pentru expunere în clasa XF4: se va utiliza, in cazul demonstrării comportării corespunzătoare a betonului
aflat supus acțiunilor de îngheț-dezgheț și agenți de dezghețare sau apa de mare / lacuri sărate, numai CEM
III/ A cu clasa de rezistență ≥ 42,5 sau ≥ 32,5 R cu zgură în cantitate ≤ 50 % din masă.
2) CEM II/B-V nu se va utiliza pentru clasa de expunere XF3.
3) Nu se utilizează pentru clasele de expunere XF1 și XF3.
4) În caz de atac chimic sulfatic peste clasa de expunere XA1 este obligatorie utilizarea cimenturilor
rezistente la sulfați. Pentru CEM III A a se vedea Tabelul 8 și Anexa J din NE 012/1.
5) Nu se utilizează pentru clasele de expunere XC3 și XC4, decât în cazul demonstrării performanțelor
conform Anexei J din NE 012/1.
Tabelul 11. Exemple privind utilizarea cimenturilor de tip CEM II-M (funcție de componența
principalilor constituenți), fabricate în conformitate cu standardul SR EN 197-1
CEM II-M
Clase de expunere
Component / Construcție S-LL S-LL
relevante pentru A A V-LL B S-V B
S-V V-LL
proiectare
Beton simplu (nearmat) X0 X X X X
Elemente protejate
XC1, XC2, XC3,
împotriva înghețului (în X X X C3
XC4
interior sau în apă)
Elemente exterioare XC, XF1 X X X C3
Construcții hidrotehnice XC, XF3 X X C C4
Elemente exterioare supuse
la îngheț-dezgheț și agenți XC, XD, XF2, XF4 X 0 C C4
de dezghețare
Structuri marine XC, XS, XF2, XF4 X X 0 0
Atac chimic1 XA X X X 0
Zone cu trafic XF4, XM X2 0 0 0
Abraziune fără îngheț-dezgheț XM X X X 0
X Se poate aplica; 0 Nu se aplică (din lipsa experienței naționale).
C Aplicare condiționată de demonstrarea performanțelor conform Anexei normative J din NE 012/1.
1)
În caz de atac chimic sulfatic, peste clasa de expunere XA1 se utilizează ciment rezistent la sulfați (a se
vedea Tabelele 8 și 10)
2)
Nu este permisă utilizarea pentru beton de drumuri.
3)
Se poate utiliza pentru clasele de expunere XC3, XC4 și XF1, pe baza demonstrării performanțelor în
conformitate cu Anexa normativă J din NE 012/1. A se vedea și Tabelul 9.
4)
Se poate utiliza pentru clasele de expunere XC3, XC4, XF2, XF3 și XF4 pe baza demonstrării
performanțelor în conformitate cu Anexa normativă J din NE 012/1. A se vedea și Tabelul 9.
20
(4) Prevederile acestor tabele au suferit modificări față de ediția anterioară a
Normativului NE 012/1 din anul 2007, având în vedere rezultatele unor cercetări
experimentale efectuate în țară, experiența internațională, precum și dezvoltarea și
aplicarea unor metode experimentale performante, unele din ele accelerate. Având în
vedere necesitatea extinderii domeniilor de aplicare a cimenturilor cu adaosuri, legată
în principal de reducerea emisiilor de CO2 și eficientizarea consumului de energie, s-a
căutat să se aplice metode experimentale care să conducă la stabilirea domeniilor de
utilizare, astfel încât indiferent de tipurile de cimenturi utilizate, să se poată asigura o
aceeași durată de viață proiectată pentru structurile din beton, încadrabilă în categorii
de durate de viață conform Eurocod 0.
(5) Aplicarea prevederilor Tabelelor 8…11 se face având în vedere situații distincte
specificate cu claritate:
i. Cimenturi care pot fi utilizate în anumite medii/clase de expunere (X);
ii. Cimenturi care nu pot fi utilizate în anumite medii/clase de expunere (0)
iii. Cimenturi care pot fi utilizate în anumite clase de expunere condiționat de
atingerea unor niveluri de performanță specifice mediului în care se dorește
utilizarea lor, prin aplicarea unor metode de proiectare de performanță a
durabilității în conformitate cu Anexa J a Normativului NE 012/1 (C).
Se observă că, practic, metoda descriptivă de proiectare a durabilității poate fi aplicată
numai în cazul situațiilor (i) și (ii).
(6) Alegerea tipului și clasei de rezistență a cimentului (32,5, 42,5 sau 52,5) trebuie să
mai țină seama și de următoarele aspecte:
o Clasa de rezistență a betonului;
o Tehnologia de punere în operă a betonului, inclusiv în ceea ce privește
temperatura mediului ambiant;
o Utilizarea finală a betonului (aplicația);
o Condițiile de tratare (de ex. termică);
o Dimensiunile elementului/ structurii;
o Reactivitatea potențială a agregatelor față de alcaliile din materialele
componente.
(7) Detalii privind alegerea tipului de ciment în ceea ce privește atingerea rezistenței la
28 de zile, în condiții normale, respectiv în condiții speciale de temperatură, sunt
prezentate în Anexa M a Normativului NE 012/1.
(8) Conținutul de părți fine din beton în funcție de clasa de beton, dozajul de beton și
dimensiunile agregatelor sunt prezentate în Tabelele 12 și 13 (Tabelele F 3.1 și F 3.2
din NE 012/1).
Tabelul 12. Conținutul maxim admis de părți fine în betonul preparat cu agregate având
dimensiunea granulelor cuprinsă de la 16 mm până la 63 mm pentru betoane de clasă
 C50/60
Conținut maxim în părți fine (kg/m3)
Dozaj ciment (kg/m3)
< 0,125 mm
 300 400
300 ···400 Dozaj de ciment + 100
 400 500
21
Tabelul 13. Conținutul maxim admis de părți fine în betonul preparat cu agregate având
dimensiunea granulelor cuprinsă de la 16 mm până la 63 mm pentru betoane de clasă
> C50/60
Conținut maxim în părți fine (kg/m3)
Dozaj ciment (kg/m3)
< 0,125 mm
400 500
400···450 Dozaj de ciment + 100
450··· 500 550
 500 600
5.3.2 Agregate
(1) Aptitudinea de utilizare pentru agregate este stabilită, în general, în conformitate cu

SR EN 12620.
(2) Dimensiunea maxima a agregatului se stabilește în funcție de mai mulți parametri

legați de dimensiunea minimă a elementului structural (D), distanța dintre barele de
armătura (sl), necesitatea (cerința beneficiarului) ca betonul să fie pompat și grosimea
stratului de acoperire cu beton (cmin), recomandându-se :
o Dmax. < 1/4D (1/6D, în cazul utilizării cofrajelor glisante) ;
o Dmax. < sl - 5 mm ;
o Dmax. < 1.3 cmin.
(3) Dmax. are aceeași semnificație cu notația dg din SR EN 1992-1-1.
(4) Alegerea dimensiunii maxime a agregatului se face și în funcție de tehnologia de

punere în operă, în cazul betoanelor pompate, recomandându-se ca Dmax. <1/3 din
diametrul minim al coloanei instalației de pompare.
(5) Zonele granulometrice recomandate pentru prepararea betonului obișnuit sunt

indicate în Anexa L a Normativului NE 012/1. În cazuri speciale, de exemplu pentru
betoanele autocompactante, este posibilă o încadrare diferită. În anumite cazuri, când
aspectul betonului proaspăt este corespunzător și nu influențează negativ punerea în
operă, se admit abateri de la curbele recomandate în Anexa L, verificându-se totodată
caracteristicile betonului întărit.
(6) Utilizarea agregatelor recuperate sau reciclate se face în conformitate cu regulile

prezentate în NE 012/1 și SR EN 206, pct. 5.2.3.3 pentru agregate recuperate, respectiv
Anexa E pentru agregate reciclate.
(7) Tipurile de agregate se aleg și în funcție de rezistența betonului ce se proiectează,

betoanele de înaltă rezistență sau cele rutiere (BcR) necesitând folosirea de agregate
concasate pentru sorturile mari.
(8) Având în vedere abordarea actuală din Normativul NE 012/1 privind considerarea
raportului de masă dintre conținutul de apă eficace și cantitatea de ciment din betonul
proaspăt (apa eficace reprezentând diferența dintre cantitatea totală de apă conținută în
beton și cantitatea de apă absorbită de agregate) determinarea absorbției de apă a
agregatelor este obligatorie pentru producătorul de agregate și respectiv pentru
producătorul de beton, aceasta efectuându-se în conformitate cu SR EN 1097-6.
(9) Se va face controlul materialelor componente conform NE 012/1 (Tabelele 4a și
5a), controlul echipamentelor conform NE 012/1 (Tabelele 28 și 6a), respectiv controlul
procedurilor de producție și al proprietăților betonului (Tabelele 29 și 7a).
22
5.3.3 Apa
(1) Apa de amestecare va îndeplini cerințele prevăzute în SR EN 1008.
5.3.4 Aditivi
(1) Aditivii vor fi utilizați obligatoriu, în conformitate cu prevederile Normativului NE
012/1, fiind necesară verificarea inițială a compatibilității acestora cu cimenturile ce vor
fi utilizate.
(2) În cazul în care cantitatea totală de aditivi este mai mare de 3 l/m3, aceasta se va lua
în considerare la calculul raportului Aef/C.
(3) Aditivii reducători de apă / plastifianți, respectiv intens reducători de apă /

superplastifianți se utilizează în toate cazurile având în vedere rolul principal de
reducere a raportului Aef/C sau de creștere a lucrabilității la raport Aef/C constant. Aceste
tipuri de aditivi se asociază în cazurile în care betonul este expus la îngheț-dezgheț cu
utilizarea aditivilor antrenori de aer în clasele de expunere XF4, în mod obligatoriu și
ca alternativă în cazul claselor de expunere XF2 și XF3, în conformitate cu Tabelul 4.
(4) Utilizarea altor tipuri de aditivi se face în funcție de tehnologie și respectiv de

condițiile de mediu la punerea în operă. Condițiile de utilizare a aditivilor sunt date în
Tabelul 2a din NE 012/1.
(5) Se vor verifica posibile efecte secundare ale aditivilor în cadrul încercărilor inițiale.
(6) Consistența comandată a betonului obișnuit se referă la valoarea obținută și

verificabilă la locul de punere în operă.
5.3.5 Alte tipuri de materiale
(1) Betonul mai poate conține și alte componente cum ar fi, de exemplu, diferite
adaosuri sau fibre pentru armare dispersă. Detalierea utilizării acestor componente nu
face obiectul prezentului Ghid, fiind necesare reglementări independente, având în
vedere complexitatea și particularitățile betoanelor ce au în componență astfel de
materiale.
5.4 Stabilirea parametrilor compoziției
5.4.1 Considerații generale
(1) Stabilirea parametrilor compoziției se va face în funcție de anumiți factori care sunt
importanți în vederea asigurării rezistenței la compresiune și a altor caracteristici fizico-
mecanice ale betonului, precum și pentru asigurarea unei comportări corespunzătoare
pe durata de viață proiectată a structurilor din beton.
(2) Rezistența la compresiune, respectiv clasa de rezistență la compresiune se alege ca
fiind cea mai mare dintre valorile rezultate pe criterii de rezistență (rezultatul calculului
structural), respectiv din condițiile de asigurare a durabilității în diferite medii de
expunere în conformitate cu Tabelele 3 și 4.
(3) Abordarea descriptivă care reprezintă varianta de bază prezentată în actuala ediție a
NE 012/1 și SR EN 206 prezintă valori limită și caracteristici ale betonului în funcție de
23
o anumită clasă de expunere «X» în cazul unei durate de viață proiectate prevăzute de
50 de ani.
(4) În conformitate cu SR EN 206 (Anexa F, Tabelele F1), valorile limită ale raportului
maxim Aef/C și dozajul minim de ciment se vor aplica în toate cazurile, în timp ce
condițiile referitoare la clasa de rezistență minimă (care reprezintă o condiție de
performanță) se specifică suplimentar. Dar, în mod evident condiția de clasă minimă din
Tabelele 3 și 4 este deosebit de importantă, având în vedere atât faptul că este o
caracteristică esențială în specificația betonului asociată cu cerința fundamentală de
rezistență și durabilitate a structurilor din beton, dar și legat de posibilitățile de verificare
ulterioare, mult mai facile și accesibile față de celelalte cerințe inițiale de durabilitate,
precum raportul maxim Aef/C și respectiv dozajul minim de ciment.
5.4.2 Raport apa eficace/ ciment Aef/C
(1) Raportul Aef/C este parametrul esențial pentru asigurarea rezistenței (la toate
termenele de încercare) și durabilității betonului, acesta putând fi estimat conform SR
CR 13902.
(2) Raportul Aef/C se stabilește din condiția realizării clasei de rezistență prescrisă și
diferă în funcție de tipul de ciment și de clasa de rezistență a acestuia, de curba
granolumetrică a agregatelor, de utilizarea adaosurilor și fibrelor, valoarea aleasă nu va
fi mai mare decât cea limită indicată în Tabelele 3 și 4 în funcție de clasele de expunere.
(3) Raportul Aef/C se calculează după alegerea raportului At/C, în cazurile speciale ale
unor betoane supuse presiunii unor lichide, și în funcție de anumite cerințe legate de
asigurarea unor grade de permeabilitate în conformitate cu Tabelul 14 (pct.5.5.3(4) din
NE 012/1), ulterior fiind necesară verificarea experimentală pentru încadrarea în gradul
de permeabilitate corespunzător.
Tabelul 14. Valoarea raportului maxim At/C pentru asigurarea unor grade de
permeabilitate
Grad permeabilitate Raport At/C
P4 10
≤ 0,60
P810 ≤ 0,50
P12 10
≤ 0,45
(4) În general, pentru stabilirea compoziției betonului, inițial se poate considera valoarea
raportului maxim Aef/C impus pentru o anumită clasă de beton în funcție de încadrarea
în anumite clase de expunere (Tabelele 3 și 4).
5.4.3 Dozajul minim de ciment
(1) Dozajul minim de ciment obligatoriu este corelat cu raportul Aef/C maxim și cu
obținerea unei anumite clase minime de rezistență la compresiune.
(2) Dozajul minim de ciment indicat în Tabelele 3 și 4 este consecința necesității
realizării unei structuri compacte (suficient de dense) a betonului, corelată cu gradul de
agresivitate al mediului și nu trebuie interpretat ca având o valoare fixă, obligatoriu a fi
respectată și asociată cu o anumită clasă de rezistență la compresiune, ci doar ca un prag
minim, dozajul utilizat în mod efectiv nesituându-se sub această valoare.
24
5.4.4 Conținutul minim de aer antrenat
(1) Utilizarea aditivilor antrenori de aer îmbunătățește substanțial rezistența la îngheț-

dezgheț a betonului, fiind necesară prevederea unui conținut minim în conformitate cu
Tabelele 3 și 4 pentru clasa de expunere XF4 în mod obligatoriu și respectiv XF2 și XF3
ca variante ale unor compoziții. Acest conținut minim de aer antrenat intră în sarcina
producătorului, fiind necesar a fi verificat la locul de punere în operă, activitate ce intră
în sarcina constructorului.
6. METODE DE PERFORMANȚĂ A PROIECTĂRII DURABILITĂȚII
(1) Standardul SR EN 206 a introdus principii legate de performanță, iar aceste concepte
au fost detaliate în Normativul NE 012/1 pentru a servi ca alternativă pentru conceptul
valorilor limită ale compoziției betonului.
(2) Principiile conceptului de performanță echivalentă a betonului au fost introduse în

scopul permiterii unor modificări ale compoziției urmărind obținerea unor performanțe
echivalente pentru un beton « candidat » (având diferite materiale componente, inclusiv
diferite tipuri de ciment) cu cele ale betonului de referință.
(3) Apariția unor standarde europene care conțin metode de încercare bazate pe
performanță, SR CEN/TS 12390-9, SR EN 12390-10 și SR EN 12390-11, a creat
condițiile pentru aplicarea unor proceduri de determinare a durabilității echivalente.
(4) În ediția din anul 2022 a Normativului NE 012/1 sunt prezentate metode bazate pe
performanță pentru durabilitate, detaliate în Anexa J. S-au stabilit astfel metode de
performanță aplicabile pentru rezistența la îngheț-dezgheț (XF), coroziune datorată
carbonatării (XC) sau acțiunii clorurilor (XD, XS) și respectiv atac sulfatic (XA).
(5) Trebuie subliniat că această abordare completează metoda descriptivă a valorilor

limită a compozițiilor, în sensul că respectă cerințele referitoare la compoziția betonului
din Anexa F a NE 012/1 făcând totodată posibilă testarea unor materiale noi, în special
cimenturi cu amprentă mai redusă de CO2, în vederea stabilirii și/sau extinderii unor
domenii de utilizare a acestora.
(6) Conceptul de performanță privind durabilitatea produsului final (betonul) poate fi

aplicat în mai multe moduri :
a. Prepararea unor betoane utilizând aceiași parametri de compoziție pentru un
ciment etalon, « de referință », care a trecut « proba timpului », precum și
pentru un ciment « candidat », determinarea și compararea nivelelor de
performanță, după care se efectuează, dacă este cazul, ajustarea compoziției
betonului cu cimentul « candidat » pentru a se ajunge la performanțe similare
cu ale betonului preparat cu cimentul etalon.
b. Aplicarea unor metode de testare a anumitor performanțe asociate cu criterii
de evaluare specifice tipului de încercări în scopul încadrării în anumite clase
de expunere (aplicabile rezistenței la îngheț-dezgheț și atacului sulfatic). În
Anexa A2 se prezintă exemple de aplicare.
c. Încadrarea betonului în clase de rezistență la acțiunea mediului (de exemplu
carbonatare, migrare cloruri, îngheț-dezgheț). În Anexa A3 se prezintă
25
exemple de aplicare.
(7) Avantajele utilizării acestor metode constau în faptul că parametrii compoziției

betonului pot fi adaptați (îmbunătățiți) în cazul utilizării unor diferite materiale
componente (diferite tipuri de cimenturi, aditivi și agregate, inclusiv agregate reciclate)
astfel încât să se poată asigura aceeași durată de viață proiectată pentru produsul final
(betonul).
(8) În ceea ce privește încadrarea în clasele de rezistență la carbonatare și respectiv la

acțiunea clorurilor, această abordare face posibilă legătura cu viitoarele prevederi ale
EN 1992-1-1 în ceea ce privește stabilirea grosimii și calității stratului de acoperire cu
beton a armăturilor, fiind astfel posibile prevederi mai bine fundamentate tehnic legate
de asigurarea unei durate de viață mai mari de 50 de ani.
6.2 Stabilirea nivelului de performanță a durabilității betonului

(1) Criteriile de evaluare pentru rezistența la îngheț-dezgheț în conformitate cu Anexa
normativă J din NE 012/1 sunt prezentate în continuare :
A. Criterii de evaluare pentru rezistența la îngheț-dezgheț cu și fără agenți de

dezghețare
(2) Aceste criterii se referă la posibilitatea de utilizare a diferite cimenturi în betoane
expuse la îngheț-dezgheț, utilizând compoziții fixe (dozaj de ciment și raport apă totală
/ciment obținut prin utilizarea aditivilor). Metodele de încercare (cube test și slab test)
utilizate sunt standardizate la nivel european și național și sunt prezentate în SR CEN/TS
12390-9, existând deja acumulată o anumită experiență națională.
(3) Conform NE 012/1 criteriile bazate pe teste pe cuburi prin metoda cube test (CT)
sunt informative, iar cele bazate pe teste pe fâșii de beton prin metoda slab test (ST)
sunt de referință.
(4) În ceea ce privește compozițiile fixe ale betonului, nu se impun condiții pentru
consistența acestuia.
A1.Teste pe cuburi de beton de 100x100x100 mm, metoda cube test (CT)

➢ Pentru clasa de expunere XF1 (dozaj de ciment 300 kg/m3 și raport At/C = 0,6):
Cantitatea de material exfoliat determină o reducere mai mică de 5% a masei probei de
beton după aplicarea a 56 de cicluri și respectiv mai mică de 10% după 100 de cicluri.
Cantitatea de material exfoliat determină o reducere mai mică de 3% a masei probei de
beton după aplicarea a 56 de cicluri și respectiv mai mică de 5% după 100 de cicluri.
A2.Teste pe fâșii de beton de 50x150x150 mm, metoda slab test (ST)

Cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1,3 kg/m2 după 56 de cicluri.
➢ Pentru clasa de expunere XF2 (dozaj de ciment 320 kg/m3 și raport At/C = 0,5,
aer antrenat):
Cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1,3 kg/m2 după 56 de cicluri de îngheț-
dezgheț și agenți de dezghețare.
26
Cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1 kg/m2 după 56 de cicluri.
aer antrenat):
aer antrenat):
Cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1 kg/m2 după 56 de cicluri de îngheț-
dezgheț și agenți de dezghețare.
(3) Criteriile de evaluare pentru rezistența la atacul sulfatic în conformitate cu Anexa

normativă J din NE 012/1 sunt prezentate în continuare :
B1. Pentru încadrarea în clasa de expunere XA2:

Valoarea expansiunii probelor de mortar trebuie să fie mai mică de 0,5 mm/m după 90
de zile, respectiv 0,8 mm/m după 180 de zile de menținere într-o soluție de 2,37%
Na2SO4. Valorile expansiunilor se compară cu cele obținute pentru cimenturi rezistente
la sulfați, diferențele dintre valorile obținute trebuie să fie mai mici de 20%, pentru
ambele termene de încercare.
B2. Pentru încadrarea în clasa de expunere XA3:

Valoarea expansiunii probelor de mortar trebuie să fie mai mică de 0,5 mm/m, după 90
de zile, respectiv 0,8 mm/m după 180 de zile de menținere într-o soluție 4,4% Na2SO4.
Valorile expansiunilor se compară cu cele obținute pentru cimenturi rezistente la sulfați,
diferențele dintre valorile obținute trebuie să fie mai mici de 10%, pentru ambele
termene de încercare.
(4) Aplicarea criteriilor de evaluare absolute pentru un anumit tip de ciment

(experimental), cel puțin la nivelul valorilor acceptate în prezent la nivel european
(probele de mortar preparate cu diferite tipuri de cimenturi au o valoare a expansiunii
mai mică de 0,5 mm/m după 90 de zile de expunere, respectiv 0,8 mm/m după 180 de
zile) este completată cu compararea rezultatelor obținute pe mortarele preparate cu
cimentul experimental cu cele obținute pentru cel puțin un ciment recunoscut ca fiind
rezistent la sulfați prin standardul de produs SR EN 197-1:
CEM I....................SR 0 (C3A=0)
CEM I....................SR 3 (C3A≤3%)
CEM I....................SR 5 (C3A ≤ 5%)
CEM III/B..............SR S
CEM III/C .............SR S
CEM IV A..............SR P
CEM IV B..............SR P
(5) Astfel, analiza privind utilizarea unui anumit tip de ciment în medii cu agresivitate
sulfatică se face cu multă prudență, pe baza rezultatelor obținute pentru cimentul
respectiv (utilizând teste și criterii de evaluare standardizate privind expansiunea, în
unele cazuri prelungind durata de expunere) și a rezultatelor obținute, în aceleași
condiții, utilizând cimenturi rezistente la sulfați.
27
(6) Aplicarea metodei, precum și a criteriilor indicate în literatura tehnică de specialitate
pentru diferite sortimente de cimenturi a scos în evidență faptul că aceste criterii sunt
uneori prea permisive. Din acest motiv, aceste criterii pot fi utilizate (ca și criterii
absolute) numai în cazul acceptării utilizării cimenturilor în clasa de expunere XA1, iar
pentru clasele XA2 și XA3, în mod obligatoriu, se vor compara rezultatele cu ale unui
ciment rezistent la sulfați, nepermițându-se valori ale expansiunii mai mari de 20%
pentru cimentul “experimental” în clasa XA2, respectiv 10% în clasa XA3.
6.3 Clase de rezistență la acțiunea mediului ("ERC”)
(1) Având în vedere elaborarea unor standarde care permit determinarea unor
caracteristici importante ale durabilității (rezistenta la îngheț-dezgheț, carbonatare,
penetrarea clorurilor) s-a putut propune la nivelul CEN (Comitetului European de
Standardizare) un sistem nou de caracterizare a durabilității betonului.
(2) Acest sistem de caracterizare consideră principalii parametri ai proiectării
durabilității betonului:
• caracterizarea condițiilor de expunere;
• caracterizarea rezistenței betonului;
• reguli legate de rezistența la diferite expuneri;
• cerințe legate de grosimea minimă de acoperire cu beton a armăturii, fisurare
etc.
(3) Sistemul actual de caracterizare a condițiilor de expunere, prin intermediul claselor
de expunere („X”), va fi menținut. Acesta este un sistem suficient de robust care ține
seama de principalele mecanisme de deteriorare a betonului:
• deteriorarea betonului din cauza acțiunii de îngheț-dezgheț, atacuri chimice etc.
• coroziunea armăturilor din cauze legate de carbonatare, cloruri.
(4) Definirea clasei de rezistență la carbonatare („XRC”) și respectiv la acțiunea

clorurilor („XRDS”) va fi enunțată pe bază de criterii de performanță. Definirea trebuie
să fie legată de actualul sistem de clase de expunere („X”).
(5) Cerința pentru clasa de rezistență la carbonatare („XRC”) va fi legată de clasa de

expunere XC3, în timp ce clasa de rezistență la cloruri („XRDS”) va fi legată de clasa
de expunere XS2. XC3 „oferă” condițiile unei viteze de carbonatare relativ mari, iar
riscul de coroziune este semnificativ.
(6) Luând în considerare faptul că durata de viață proiectată este definită ca perioada de
timp în care frontul de carbonatare a ajuns la nivelul armăturii, clasa de expunere XC3
prezintă condiții mai severe în ceea ce privește carbonatarea comparativ cu XC4.
Umiditatea relativă mai mare în clasa XC4 indică faptul că, în acest mediu, viteza de
carbonatare este mai mică, dar cea de coroziune a armăturilor este mai mare.
(7) Perioada de expunere de referință va fi de 50 de ani, perioadă ce corespunde unei

durate de viață normale a unei structuri obișnuite din beton armat, încadrabile în
categoria de durate de viață „4” conform Eurocod 0. În NE012/1 se fac referiri la
aplicarea acestui concept:
1. prEN 1992-1-1 introduce o nouă metodă de specificare a rezistenței la coroziune a
elementelor din beton armat. Aceste noi clase de rezistență la expunere (ERC) pot
fi determinate prin testare sau pot fi considerate prin valori limită. Pentru rezistența
la coroziune indusă de carbonatare sunt prevăzute opt clase, iar pentru rezistența
28
la coroziunea indusă de cloruri sunt prevăzute zece clase. Clasele de rezistență la
expunere (ERC) pot fi asociate cu clasele de expunere XC, XS și XD
corespunzătoare, betonul neputând fi specificat prin ambele clase (ERC și XC).
2. Clasa de rezistență la expunere (ERC) reprezintă o abreviere pentru un set de
cerințe de performanță pentru beton, care trebuie să reziste la tipul de expunere
definit de clasa de expunere, atingând durata de viață reglementată în contextul
respectării grosimii și calității acoperirii cu beton a armăturii din prEN 1992-1-1.
3. Clasele XRC (clasa de rezistență la coroziunea indusă de carbonatare, care este
definită ca fiind grosimea stratului de beton carbonatat (mm) după 50 de ani de
expunere în clasa de expunere XC3, cu o probabilitate de depășire de 10%) și
XRDS (clasa de rezistență la coroziunea indusă de acțiunea clorurilor care este
definită ca fiind grosimea (mm) stratului de beton având o concentrație de clor de
0,6%, cu o probabilitate de depășire de 10%, după 50 de ani de expunere în clasa
XS3) se vor prezenta în versiunile naționale ale tabelelor din prEN 1992-1-1.
4. Cerințele pentru ca betonul să satisfacă ERC specificate, sunt date în termeni de
conformitate cu valorile limită pentru compoziția și proprietățile betonului, sau de
conformitate cu criteriile bazate pe încercare.
(8) Clasele de rezistență la îngheț-dezgheț în conformitate cu Anexa normativă J din NE
012/1 sunt prezentate în continuare:
1. În ceea ce privește corespondența dintre clasele de rezistență specifice la îngheț-
dezgheț definite în funcție de modalitatea de testare în apă RFW, sau în soluție
de sare RFD (Tabelul 15) și cele de expunere XF (Tabelul 2) există mai multe
criterii. În acest caz, pentru teste se vor utiliza compozițiile corespunzătoare
fiecărei aplicații, condiția fiind ca cimentul să fi trecut criteriile prezentate
anterior (pct.6.2 (1)).
2. Rezistența adecvată împotriva acțiunii de îngheț-dezgheț pentru betoanele
moderat saturate (clasele de expunere XF1 și XF2) poate fi obținută prescriptiv,
prin utilizarea unui beton având compoziția în conformitate cu Tabelul 4.
Durabilitatea adecvată împotriva acțiunii de îngheț-dezgheț a betonului expus la
umiditate (clasele de expunere XF3 și XF4) poate fi asumată prin selectarea
claselor RFW sau RFD conform Tabelului 15 cu privire la condițiile climatice
la locul de amplasare și la durata de serviciu proiectată (L) a structurii.
29
Tabelul 15. Criterii și clase de rezistență la îngheț-dezgheț (aplicabile claselor de expunere XF3 și
XF4)
Deteriorarea betonului
Rezistența la îngheț - dezgheț
RFW H1 RFW M1 RFW L1
(Rezistență ridicată) (Rezistență moderată) (Rezistență scăzută)
m56 < 0,5 kg/m2 m56 < 1,0 kg/m2 m56 < 2,0 kg/m2
2 2
RFD H RFD M RFD L2
(Rezistență ridicată) (Rezistență moderată) (Rezistență scăzută)
m56 < 0,5 kg/m2 m56 < 1,0 kg/m2 m56 < 2,0 kg/m2
1
Testate conform metodei ST - SR CEN/ S 12390-9 cu apă
2
Testate conform metodei ST - SR CEN/TS 12390-9 cu soluție de sare
m56 - cantitatea de material exfoliat (kg/m2) după 56 de cicluri de îngheț-dezgheț
Clasa de expunere
XF3 XF4
Ierni blânde1 și L<100 RFW L RFD L
Ierni blânde1 și L≥100 RFW M RFD M
Ierni moderate și L<100
2
RFW M RFD M
Ierni moderate2 și L≥100 RFW H RFD H
Ierni severe3 RFW H RFD H
1
Puține cicluri de îngheț pe an, temperaturi rareori sub -5 °C (zona I din Figura 6.1)
2
Câteva cicluri de îngheț pe an, temperaturi rareori sub -10 °C (zona II din Figura 6.1)
3
Multe cicluri de îngheț pe an, temperaturi ocazional sub -20 °C (zonele III...V din Figura 6.1)
L = durata de serviciu proiectată
Notă: Zonarea climatică a României pentru perioada de iarnă este prevăzută în Anexa D a
normativului C107 Partea 3 - Normativ privind calculul performanțelor termoenergetice ale
elementelor de construcție ale clădirilor.
Figura 6.1. Zonarea climatică a României

(9) In Anexa A3 sunt prezentate exemple practice de aplicare.
(10) In conformitate cu NE 012/1, criteriile de conformitate pentru încadrarea în clasele
de rezistență la acțiunea carbonatării sunt prezentate în Tabelul 16, metoda de referință
fiind în conformitate cu SR EN 12390-10.
30
Tabelul 16. Criterii de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea
carbonatării
Clase de rezistență la SR EN 12390-10 SR EN 12390-12 SR EN 12390-10
expunere XRC (camera climatică) (carbonatare (exterior adăpostit)
accelerată)
Maximul valorii medii Maximul valorii medii Maximul valorii medii
(mm/ani0,5) (mm/ani0,5) (mm/ani0,5)
XRC 0,5 0,3 0,15 0,7
XRC 1 0,6 0,25 1,1
XRC 2 1,1 0,5 1,7
XRC 3 1,7 0,8 2,1
XRC 4 2,2 1,1 2,5
XRC 5 2,8 1,3 3,2
XRC 6 3,4 1,6 3,8
XRC 7 4,0 1,9 4,2
(11) În conformitate cu prEN 1992-1-1 se prezintă grosimile stratului de acoperire cu

beton în funcție de durata de viață proiectată (Tabelul 17).
Tabelul 17. Grosimea stratului de acoperire cu beton cmin,dur - carbonatare
Clase de Clasa expunere XC
rezistență la XC1 XC2 XC3 XC4
expunere Durata de viață (ani)
XRC 50 100 50 100 50 100 50 100
XRC 0,5 10 10 10 10 10 10 10 10
XRC 1 10 10 10 10 10 15 10 15
XRC 2 10 15 10 15 15 25 15 25
XRC 3 10 15 15 20 20 30 20 30
XRC 4 10 20 15 25 25 35 25 40
XRC 5 15 25 20 30 25 45 30 45
XRC 6 15 25 25 35 35 55 40 55
XRC 7 15 30 25 40 40 60 45 60
(12) Clasele de rezistență la acțiunea clorurilor sunt în conformitate cu Anexa

normativă J din NE 012/1 și se prezintă în continuare :
1. Pentru încadrarea în diferite clase de rezistență la acțiunea clorurilor se pot aplica
diferite metode, criteriile de conformitate fiind date, informativ, în conformitate
cu NE 012/1, în Tabelul 19, pentru aplicarea metodei în conformitate cu SR EN
12390-18, pentru diferite valori ale factorului de îmbătrânire « α » .
2. Factorul de îmbătrânire « α » poate fi determinat:
a) prin testarea la mai multe vârste și considerarea pantei variației
coeficientului de difuzie în timp sau a valorii la vârsta maximă de testare
conform SR EN 12390-11 sau SR EN 12390-18 sau,
b) aplicarea ecuațiilor (6.1) sau (6.2) și a prevederilor Tabelului 18.
Tabelul 18. Factori standard de îmbătrânire pentru betoanele de clasa de rezistență la expunere
XRDS realizate cu lianți în care constituentul principal, altul decât clincherul este cenușa, zgura,
praful de silice sau calcarul*
Tip liant Factor îmbătrânire
CEM I, CEM II/A și în combinație cu până la 20% cenușă/ zgură/ calcar 0,3
Ciment sau alt liant cu praf de silice între 8-12% 0,4
Ciment sau alt liant cu zgură între 35-45% 0,5
Ciment sau alt liant cu cenușă între 20-24% 0,5
Ciment sau alt liant cu combinație de zgură, cenușă și praf de silice unde
0,5
adaosurile combinate reprezintă între 20-45% din liant
31
Tip liant Factor îmbătrânire
Ciment sau alt liant cu zgură ≥46% 0,6
Ciment sau alt liant cu cenușă ≥25% 0,6
Notă :*) Valorile nu se pot aplica acolo unde sunt doi sau mai mulți constituenți principali în plus
față de clincher
3. Pentru betoane care conțin CEM I, CEM II, zgura (S) și/sau cenușă zburătoare
silicioasă (V) cu sau fără silice ultrafină (D) și calcar (LL) și betoane realizate
cu cimenturi care conțin doar aceste componente ca și constituenți principali (ca
adaosuri de fabricație) :
α = 0,3+min (0,4*S; 0,25)+min (1,1*V; 0,30)+min (1,1*D; 0,05) (6.1)
4. Pentru betoanele care conțin doar CEM II/A-D sau CEM I / CEM II/A și silice
ultrafină:
α = 0,3+min (2,5*D; 0,25) (6.2)
unde multiplicatorul dintre termenii aflați între paranteze este proporția celui de-al
doilea sau al treilea component principal al cimentului sau adaosul de liant.
Tabelul 19. Criterii de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea clorurilor
– coeficientul de migrare (SR EN 12390-18)
Maximul valorilor medii
Clase de Coeficientul de migrare a clorului la 90 de zile
rezistență la x 10-12m2/s
expunere XRDS
α ≥0,3 α ≥0,4 α ≥0,5 α ≥0,6
XRDS 0,5 0,5 0,9 1,5 2,5
XRDS 1 0,9 1,5 2,6 4,3
XRDS 1,5 1,2 2,0 3,5 5,9
XRDS 2 1,5 2,5 4,2 7,2
XRDS 3 2,0 3,5 5,9 10,0
XRDS 4 2,5 4,2 7,1 12,1
XRDS 5 3,0 5,0 8,5 14,5
XRDS 6 3,4 5,8 9,8 16,7
XRDS 8 4,4 7,4 12,2 21,3
XRDS 10 5,3 8,9 12,6 25,8
(13) Pentru încadrarea în diferite clase de rezistență la acțiunea clorurilor se pot aplica
diferite metode, criteriile de conformitate fiind date, informativ, în conformitate cu NE
012/1, în Tabelul 20, pentru aplicarea metodei în conformitate cu SR EN 12390-11.
Tabelul 20. Criterii de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea clorurilor
– coeficientul de difuzie (SR EN 12390-11)
Clase de
Coeficientului de difuzie a clorului
rezistență la
x 10-12m2/s
expunere XRDS
α ≥0,3 α ≥0,4 α ≥0,5 α ≥0,6
XRDS 0,5 0,23 0,44 0,84 1,61
XRDS 1 0,46 0,88 1,69 3,23
XRDS 1,5 0,69 1,32 2,53 4,84
XRDS 2 0,93 1,77 3,37 6,46
XRDS 3 1,38 2,65 5,07 9,68
XRDS 4 1,85 3,53 6,75 12,91
XRDS 5 2,31 4,42 8,44 16,14
XRDS 6 2,77 5,30 10,13 19,37
XRDS 8 3,70 7,06 13,51 25,82
32
Clase de
Coeficientului de difuzie a clorului
rezistență la
x 10-12m2/s
expunere XRDS
α ≥0,3 α ≥0,4 α ≥0,5 α ≥0,6
XRDS 10 4,62 8,83 16,88 32,28
(14) În funcție de încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea clorurilor XRDS și

respectiv de expunere XS/XD se prezintă informativ, în conformitate cu prEN 1992-1-
1, grosimile stratului de acoperire cu beton în funcție de durata de viață (Tabelul 21).
Tabelul 21. Grosimea stratului de acoperire cu beton cmin,dur – cloruri
Clase de Clasa expunere XS/XD

rezistență XS1 XS2 XS3 XD1 XD2 XD3
la expunere Durata de viață (ani)
XRDS 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100
XRDS 0,5 20 20 20 30 30 40 20 20 20 30 30 40
XRDS 1 20 25 25 35 35 45 20 25 25 35 35 45
XRDS 1,5 25 30 30 40 40 50 25 30 30 40 40 50
XRDS 2 25 30 35 45 45 55 25 30 35 45 45 55
XRDS 3 30 35 40 50 55 65 30 35 40 50 55 65
XRDS 4 30 40 50 60 60 80 30 40 50 60 60 80
XRDS 5 35 45 60 70 70 - 35 45 60 70 70 -
XRDS 6 40 50 65 80 - - 40 50 65 80 - -
XRDS 8 45 55 75 - - - 45 55 75 - - -
XRDS 10 50 65 80 - - - 50 65 80 - - -
Nota 1: Desemnarea claselor XRDS pentru rezistența la coroziune indusă de pătrunderea clorurilor este
derivată din adâncimea de penetrare a clorurilor [mm] (valoare caracteristică 90% fractil),
corespunzătoare unei concentrații de cloruri de referință (0,6% din masa liantului + adaosuri de tip II),
presupusă a fi obținută după 50 de ani pe un beton expus la penetrarea unilaterală a apei de mare de
referință (30 g/l NaCl) la 20°C. XRDS are ca dimensiune coeficientul de difuzie 10 -13 m2/s.
Nota 2 : Valorile minime recomandate de acoperire a betonului c min,dur presupun executarea și tratarea/
protecția în conformitate cu NE 012/2, cel puțin Clasa de execuție 2 și Clasa de tratare 2.
Nota 3 : Acoperirile minime pot fi mărite printr-un element suplimentar de siguranță ∆cdur,γ având în
vedere cerințe speciale (de exemplu, condiții de mediu extreme).
Nota A : Pentru asigurarea rezistenței la coroziune a elementelor din beton armat, elaboratorul de
specificație va preciza :
a) clasa de rezistență la acțiunea mediului recomandată sau
b) încadrarea în clase de expunere (XC, XS sau XD) identificând cerințele pentru compoziția
betonului prezentate în Tabelele 3 și 4, precum și în Tabelele 8…11.
Nota B : În cazul în care specificația include una sau mai multe clase de rezistență la acțiunea mediului,
de exemplu XRC și o clasa XRD sau XRS sau combinații de clase de expunere, de exemplu XA, XF sau
XM trebuie precizate cerințele pentru toate clasele.
7. PROIECTAREA COMPOZIȚIEI
(1) Compoziția betonului trebuie să fie alcătuită astfel încât, în condițiile utilizării unui
dozaj minim de ciment și a unui raport maxim Aef/C limitat în conformitate cu clasa/
clasele de expunere corespunzătoare și ale unor caracteristici în stare proaspătă a
betonului, impuse de tehnologia de execuție, să se asigure realizarea tuturor cerințelor
specificației betonului în ceea ce privește rezistența, durabilitatea și după caz a altor
cerințe prevăzute prin proiect.
33
(2) Stabilirea compoziției betonului este în responsabilitatea producătorului de beton,
(în cazul cel mai frecvent al betonului cu proprietăți specificate). Etapa de proiectare a
compoziției betonului poate fi abordată doar dacă toate materialele componente sunt
apte de utilizare în conformitate cu prevederile reglementărilor și agrementelor tehnice
în vigoare, la data livrării betonului.
(3) Pentru a stabili dacă o compoziție de beton satisface toate cerințele pentru betonul
proaspăt și întărit se vor efectua încercări inițiale în conformitate cu Anexa A din SR
EN 206, parcurgându-se următoarele etape :
a) Stabilirea parametrilor compoziției ;
b) Calculul componenților ;
c) Efectuarea încercărilor inițiale și finalizarea compoziției.
(4) Pentru betoane cu proprietăți specificate (obișnuite, nu betoane cu adaosuri sau
betoane autocompactante), decizia efectuării sau nu a încercărilor inițiale în momentul
schimbării tipului de ciment aparține integral producătorului de beton și se bazează pe
experiența sa profesională, acumulată pe o lungă durată de timp, a laboratorului propriu
sau a laboratorului cu care colaborează. Existența supravegherii producției (inițiale și
continue) de beton de către un laborator este un aspect obligatoriu prin PCC 022/2008,
art.6.2.(f).
(5) Dacă Producătorul (laboratorul, prin șef laborator) poate dovedi în cadrul
reglementat de sistemul calității implementat:
- că are o experiență îndelungată cu un beton similar putând face interpolări /
extrapolări limitate, conform art.9.5.1 din SR EN 206;
- o lungă experiență acumulată cu un beton comparabil, conform NE 012/1 la art.
5.2.5.1 și SR EN 206 la cap 6.1.(3);
- că o rețetă de beton este corespunzătoare plecând de la datele rezultate pe baza
încercărilor precedente sau pe baza unei experiențe dobândite pe o durată lungă
de timp, conform SR EN 206 și NE 012/1 la Anexa A,
atunci, respectând NE 012/1 și SR EN 206, poate limita numărul de încercări
preliminarii și/sau introduce direct un nou tip de ciment în acele rețete de beton pentru
care poate dovedi siguranța înlocuirii bazată pe experiența sa profesională (rezultate)
acumulată într-o lungă perioadă de timp. Dovada siguranței înlocuirii se face în fața
Autorității de Control, precum și în fața Organismului de Certificare / Inspecție.
7.2 Parametrii compoziției

Principalii parametri ai compoziției sunt :
a) Tipul de ciment ;
b) Tipul de aditiv ;
c) Raportul Aef/C ;
d) Dozajul minim de ciment ;
e) Consistența betonului ;
f) Cantitatea de apă de amestecare ;
g) Tipul de agregate și diametrul maxim al granulei de agregat «Dmax» .
34
7.2.1 Tipul de ciment
(1) Alegerea cimentului se face în conformitate cu punctul 5.3.1 din prezentul Ghid și
cu prevederile Normativului NE 012/1, punctele 5.1.2, 5.2.2, Anexa M, a tuturor
regulilor prezentate în Normativ pentru acest material, precum și după caz a
agrementelor tehnice aplicabile cu respectarea prevederilor cuprinse în prezentul Ghid.
(2) Specificația betonului va cuprinde caracteristicile betonului în stare proaspătă și
întărită și poate recomanda tipul de ciment care va fi utilizat. Producătorul de beton va
alege tipul de ciment cu respectarea prevederilor articolului anterior, furnizând către
utilizator informația privind tipul și clasa de rezistență a cimentului, ales și folosit în
conformitate cu Tabelele 8…11.
7.2.2 Tipul/ tipurile de aditiv(i)
(1) Alegerea tipului / tipurilor de aditiv(i) din compoziția betonului se va face având în
vedere prevederile punctului 5.3.4 din prezentul Ghid, a punctului 5.1.5 din SR EN 206,
5.2.6 din Normativul NE 012/1, a tuturor regulilor prezentate în Normativ pentru acest
material.
(2) Aditivii se utilizează întotdeauna în conformitate cu fișele tehnice ale producătorilor.
(3) Producătorul de beton va informa utilizatorul cu privire la tipul / tipurile de aditiv(i)
utilizate prin intermediul bonului de livrare / avizului de însoțire marfă.
7.2.3 Raportul Aef/C
(1) Stabilirea raportului Aef/C maxim pentru realizarea clasei betonului se efectuează în
conformitate cu prevederile punctului 5.4.2 al prezentului Ghid, a tuturor regulilor
prezentate în Normativul NE 012/1 și agrementelor tehnice aplicabile pentru acest
parametru esențial pentru compoziția, tehnologia de punere în operă și durabilitatea
betonului.
(2) Relația dintre raportul Aef/C și rezistența betonului depinde de tipul de ciment, de
rezistența la compresiune a acestuia și de curba granulometrică aleasă. Având în vedere
gama variată de tipuri de cimenturi disponibile în România este practic imposibil să fie
stabilită o corespondență unică între acești doi parametri, chiar și pentru diferite tipuri
de cimenturi având aceeași clasă de rezistență la compresiune. De aceea este
recomandabil ca producătorul de ciment / beton să stabilească o astfel de corespondență
pentru fiecare ciment în parte aplicând procedura indicată în Anexa A1.
7.2.4 Dozajul de ciment
(1) Stabilirea dozajului de ciment se face în conformitate cu punctul 5.4.3 din prezentul
Ghid, a tuturor prevederilor specifice acestui parametru cuprinse în NE 012/1 și din
agrementele tehnice aplicabile și pe baza experienței acumulate.
(2) Având în vedere că dozajele minime prezentate în NE 012/1, în funcție de clasele de
expunere «X» au fost stabilite pentru compoziții la care s-au utilizat agregate de
dimensiuni între 20 și 32 mm, în cazul frecvent al utilizării agregatelor cu dimensiunea
maximă de 16 mm, dozajele minime de ciment se vor majora cu aprox.15-20 kg, în
funcție de dozajul de ciment inițial, aceasta fiind experiența națională, de majorare
ușoară a dozajului de ciment pe măsura reducerii diametrului maxim al granulei de
agregat, pentru menținerea unui nivel similar al rezistențelor la compresiune.
35
7.2.5 Consistența betonului
(1) Consistența betonului obișnuit se va considera având în vedere prevederile punctului
5.2 al prezentului Ghid, respectându-se totodată toate prevederile Normativului NE
012/1 ce fac referire la acest parametru important al compoziției betonului din punctul
de vedere al punerii în operă. Pentru betonul autocompactant (BAC) se vor folosi clasele
pentru proprietățile suplimentare aplicabile, conform SR EN 206 (art.4.2.2. și Anexa
G).
(2) Consistența betonului trebuie urmărită, realizată și verificată la locul de punere în
operă, în funcție de durata de transport, temperatura mediului înconjurător și condițiile
concrete de punere în operă.
7.2.6 Cantitatea de apă
(1) Cantitatea de apă se alege în funcție de clasa de beton, consistența, tipul,
dimensiunea maximă și curba granulometrică a agregatelor, tipul cimentului și a
aditivului utilizat. Se va urmări întotdeauna prepararea betonului cu o cantitate minimă
de apă, cu menținerea plasticității dorite, în special în cazul betonului structural și/sau
expus unor medii agresive pe durata de viață, incluzând aici atacul dat de îngheț-dezgheț
(XF2, XF3, XF4).
(2) Având în vedere gama deosebit de variată a materialelor componente ce se pot utiliza
și în special a aditivilor (inclusiv a substanțelor active din compoziția acestora) este
dificil să se stabilească o relație între cantitatea de apă și obținerea unei anumite clase
de consistență (tasare, de exemplu). Orientativ, cantitatea de apă necesară preparării
poate varia între 140 l/m3 și 180 l/m3 în special în funcție de clasa de rezistență a
betonului, de clasa de tasare, de dimensiunea maximă a agregatelor și de tipul acestora
(de balastieră, de carieră, reciclate etc.). De exemplu, orientativ pentru clasa de tasare
S3, cantitatea de apă necesară preparării betoanelor poate fi de 150-175 l/m3 pentru o
dimensiune maximă a agregatelor de balastieră de 16 mm. Pentru a obține tasări mai
mari, cantitatea de apă poate crește peste 180 l/m3.
(3) La malaxare, cantitatea de apă trebuie adăugată treptat în compoziția betonului,
urmărind constant consistența acestuia. Adăugarea aditivului/aditivilor diluați se va face
în a doua parte a apei de amestecare.
7.2.7 Agregate
(1) In ceea ce privește agregatele, importantă este stabilirea tipurilor de agregate,
dimensiunii granulei maxime (Dmax) și granulozității. Referiri la aceste aspecte sunt
prezentate la punctul 5.3.2 din prezentul Ghid, respectându-se totodată toate prevederile
referitoare la acest material din Normativul NE 012/1 și din agrementele tehnice
aplicabile.
7.3 Calculul componenților
Stabilirea compoziției betonului
(1)Pentru stabilirea compoziției pentru 1 m3 de beton se parcurg următoarele etape :
a) Cantitatea orientativă de apă eficace (Aef) se evaluează aplicând relația :

𝐴
Aef = D 𝑒𝑓⁄𝐶 = A’ + Ad – AWA24 (7.1)
36
în care :
Aef cantitatea orientativă de apă eficace, care depinde, în principal, de clasa de
rezistență a betonului, tasare, tipul și dimensiunea maximă a agregatelor, tipul
cimentului și tipul/eficiența aditivului/aditivilor utilizat(i), (litri) ;
A’ cantitatea de apă de amestecare / preparare (litri) ;
Ad cantitatea totală de aditiv, dacă aceasta este mai mare de 3 litri ;
D dozajul minim de ciment impus pentru o clasă de beton încadrată într-o anumită
clasă de expunere (Tabelele 3 și 4), (kg/m3) sau din agrementele tehnice
aplicabile ;
Aef/C raportul maxim apă eficace/ciment impus pentru o clasă de rezistență a betonului
încadrată într-o anumită clasă de expunere (Tabelele 3 și 4) sau din agrementele
tehnice aplicabile ;
AWA24 apa absorbită de agregate
b) Determinarea cantității de agregate în stare uscată Ag (kg) se evaluează aplicând

relația:
Ag = ag (1000 – D / c – At – P) (7.2)
în care :
c densitatea (masa volumică reală) cimentului (între 2,9 – 3,1 kg/dm3 în funcție de
tipul de ciment)
ag masa volumetrică reală a agregatelor (kg/dm3) determinată în conformitate cu SR
EN 1097-6.
P procentul de aer oclus (dm3/m3) egal cu 2% (respectiv 20 dm3/m3). În cazul în care
se utilizează aditivi antrenori de aer, P se va considera orientativ egal cu 4%
(respectiv 40 dm3/m3) sau corespunzător cantității determinate de aer antrenat.
At cantitatea totală de apă (inclusiv cantitatea de aditiv dacă aceasta este mai mare de
3 litri)
(2) Exemple de valori ale coeficientului de absorbție a apei «WA24» pentru diferite
sorturi de agregate după imersarea în apă timp de 24 de ore sunt prezentate in Tabelul
22. Coeficientul de absorbție a apei trebuie determinat în conformitate cu SR EN 1097-
6. Atunci când coeficientul de absorbție a apei «WA24», este mai mic sau egal de 1%,
agregatul poate fi considerat ca fiind rezistent la îngheț-dezgheț.
Tabelul 22. Masa volumetrică reală a agregatelor și coeficientul de absorbție a apei (exemple)
Tip agregate Masa volumetrică reală Coeficient de absorbție a apei,
(kg/dm3) WA24 (%)
Nisip 0-4mm 2,68 0,74
Agregate 4-8mm 2,64 0,51
Agregate 8-16mm 2,65 0,62
Agregate 16-31,5mm 2,66 0,66
c) Cantitățile de agregate pe sorturi se stabilesc în conformitate cu Figurile L1…L5,

Anexa L a NE 012/1, în funcție de dimensiunea maximă a agregatelor («Dmax»). În
37
anumite cazuri, când aspectul betonului proaspăt este corespunzător și nu va
influența negativ punerea în operă, se admit abateri de la curbele recomandate în
Anexa L, verificându-se totodată caracteristicile betonului întărit.
d) Evaluarea densității aparente a betonului proaspăt este o verificare a corectitudinii
aplicării rețetei de beton.
ρ = D + Ag + At (kg/m3) (7.3)
în care:
At cantitatea totală de apă (litri) pentru 1 m3 de beton;
D dozajul de ciment (kg/m3);
Ag cantitatea de agregate în stare uscată (kg) pentru 1 m3 de beton.
(3) În Anexa A1 se prezintă exemple de stabilire a compoziției betonului.
e) Verificarea conținutului de părți fine în conformitate cu Tabelele 12 și 13, pct.5.3.1

din prezentul Ghid.
7.4 Efectuarea încercărilor inițiale și finalizarea compoziției

(1) Verificarea experimentală a compoziției betonului se face pe baza încercărilor
inițiale în conformitate cu Anexa A a SR EN 206. Volumul betonului pentru testare
trebuie să fie suficient, de cel puțin 1,5 ori cantitatea necesară pentru încercări, conform
SR EN 12350-1. Amestecul trebuie să fie proiectat de la început suficient din punct de
vedere cantitativ pentru testele ce urmează a fi derulate.
(2) Pentru stabilirea compoziției necesară verificării rezistenței la compresiune a
betonului se procedează astfel :
a) se prepară un amestec de bază de aprox. 30 litri (0,03 m3) luând în considerare
cantitățile de ciment, agregate uscate și aditivi calculate în conformitate cu precizările
anterioare.
Apa de amestecare/ preparare se introduce treptat până la obținerea tasării prescrise, fără
a depăși raportul Aef/C maxim, anterior stabilit. Aditivul/ aditivii se adaugă împreună
cu o parte suficientă de apă de amestecare spre finalul malaxării, după ce a fost introdusă
o anumită cantitate de apă în compoziția betonului. În cazul în care nu se atinge tasarea
prescrisă se mai adaugă aditiv plastifiant/superplastifiant, fără însă a depăși valoarea
maximă indicată de producător și nici raportul Aef /C maxim. Cantitatea de apă necesară
obținerii tasării prescrise este notată A’. Aef = A’ + Ad
A𝑒𝑓
b) se recalculează dozajul de ciment D′ = A (kg/m3) și dozajul de aditiv
𝑒𝑓 /C
c) se determină densitatea aparentă a betonului ρ′ (kg/m3)

ρ′ + ρ
d) se recalculează cantitatea de agregate Ag′= − A𝑡 − D′ (kg)
2
e) după amestecul de bază, se prepară alte două amestecuri, unul cu dozajul de ciment
al compoziției de bază suplimentat cu 20 kg/m3, aceeași cantitate de apă și respectiv
agregate, aditivul recalculându-se în funcție de dozajul de ciment folosit și o a doua
compoziție cu un dozaj de ciment cu 20 kg/m3 mai mic, dar care se încadrează în limitele
date de Tabelele 3 și 4. Se recalculează cantitățile de apă și agregate pentru îndeplinirea
condițiilor ce decurg din clasa de expunere. Din fiecare amestec se confecționează câte
38
8-12 cuburi de beton, din care 6 probe se încearcă la compresiune la 2 și/sau 7 zile și
respectiv 6 probe la vârsta de 28 de zile. Se recomandă confecționarea și a unei serii
care să fie încercate la 56 de zile.
f) finalizarea compoziției ca urmare a rezultatelor încercărilor inițiale: se adoptă
compoziția pentru care valoarea rezistenței este mai mare sau cel puțin egală cu
rezistența indicată în Anexa A din SR EN 206 și anume (fck + 6…12), în cazul
încercărilor inițiale, unde fck este rezistența caracteristică (clasa betonului).
8 EVALUAREA CONFORMITĂȚII
8.1 Beton proaspăt
(1) Regulile privind aplicarea controlului de conformitate pentru betonul proaspăt sunt
prezentate în SR EN 206 la punctul 8.2.3.3.
(2) În prezentul Ghid se prezintă criteriile și aplicarea lor (Anexa A4) pentru raportul
Aef/C și dozajul de ciment (Tabelele 23…26).
Tabelul 23. Criterii de conformitate pentru alte proprietăți decât rezistența
Abaterea maximă admisă a
rezultatelor individuale ale
Numărul
încercărilor în raport cu valorile
minim de Numărul de
Proprietate limită ale claselor specificate
probe sau de acceptare
sau cu toleranțele valorilor țintă
determinări
Limita Limita
inferioară superioară
Raportul maxim apă/ciment
sau
raportul maxim apă/ o
a se vedea
(ciment+adaos) determinare fără limită + 0,02
Tabelul 24
sau pe zi
raportul maxim apă/
(ciment+k x adaos)
Dozajul minim de ciment
sau
dozajul minim de o
a se vedea
(ciment+adaos) determinare - 10 kg/m3 fără limită
Tabelul 24
sau pe zi
dozajul minim de (ciment+k
x adaos)
Tabelul 24. Numărul de acceptare pentru criteriile de conformitate aplicabile altor caracteristici
decât rezistența
AQL = 4%
Număr de rezultate de încercări Număr de acceptare
de la 1 până la 12 0
39
AQL = 4%
Număr de rezultate de încercări Număr de acceptare
Pentru un număr de rezultate de încercări  100, numerele de acceptare
corespunzătoare pot fi preluate din Tabelul 2A al SR ISO 2859-1
Tabelul 25. Criterii de conformitate pentru consistența determinată prin tasare

Abaterea maximă admisă, la
locul de livrare, a rezultatelor
Metoda de încercărilor individuale în raport
încercare sau Numărul minim de probe cu valorile limită sau cu limitele
Proprietatea
metoda de sau determinări claselor specificate pentru
determinare consistență
Limita Limita
inferioară superioară
Compararea prin
inspecție vizuală fiecare amestec, în cazul
a aspectului mai multor livrări cu - -
Aspect betonului vehicul la fiecare livrare
considerat cu
aspectul său
normal
i) frecvența identică cu
cea indicată pentru
rezistența la compresiune
- 10 mm + 10mm
Tasare SR EN 12350-2 ii) în cazul determinării
- 20 mmb + 20mmb
conținutului de aer
iii) în caz de dubiu după
examinarea vizuală
a
În absența limitei superioare sau inferioare în clasele de consistență la care se referă, aceste abateri
nu se aplică.
b
Se aplică numai pentru încercările de consistență efectuate asupra descărcării inițiale din
autobetonieră sau malaxor.
Tabelul 26. Toleranțe ale valorilor specificate pentru consistență

Tasare
Valoare țintă (mm)  40 de la 50 la 90  100
Toleranță (mm)  10  20  30
(3) În Anexa A4 sunt prezentate exemple practice de aplicare.

8.2 Beton întărit
(1) În conformitate cu SR EN 206, pentru a se putea determina clasa betonului în funcție
de rezistențele la compresiune obținute la 28 zile, trebuie aplicate criterii de
conformitate. Nu există o condiționare a atingerii unor anumite praguri de rezistență la
compresiune la termene intermediare de încercare, anterioare termenului de 28 de zile.
Aceste criterii diferă în funcție de etapa de realizare a betoanelor, astfel:
(2) În cazul în care sunt necesare încercări inițiale pentru determinarea compoziției
betonului, în vederea atingerii unei anumite clase de beton, trebuie ca rezistența la
compresiune obținută la 28 de zile, după menținerea probelor în condiții standard, să
fie mai mare de (fck + 6...12), în care fck este rezistența caracteristică (clasa betonului).
(3) Pentru producția inițială și continuă la stație sunt aplicabile următoarele criterii:
40
1. Criterii pentru rezultate individuale (producția inițială și continuă)
(4) Conformitatea rezistenței la compresiune a betonului este evaluată pe probe

încercate la 28 de zile. Fiecare rezultat individual fci va îndeplini relația:
fci ≥ (fck - 4) N/mm2 (8.1)
Notă: Dacă rezistența este specificată la o vârstă diferită, conformitatea este evaluată pe
probe încercate la acea vârstă.
2. Criterii pentru media rezultatelor
(5) Obținerea rezistenței caracteristice specificate va fi evaluată prin una din

următoarele metode:
Metoda A: Producția inițială
(6) Pentru producția inițială, valoarea medie a trei rezultate consecutive a rezistențelor
care se suprapun sau nu, trebuie să satisfacă relația (SR EN 206 la #8.2.1.3.2):
fcm ≥ (fck + 4) N/mm2 (8.2)
Notă: Criteriul de conformitate este dezvoltat pe baza rezultatelor care nu se suprapun. Aplicarea
criteriului pentru rezultate care se suprapun crește riscul de respingere.
Metoda B: Producția continuă

(7) Metoda se aplică doar în cazul în care sunt stabilite toate condițiile pentru trecerea
de la producția inițială la producția continuă de beton.
(8) Evaluarea conformității va fi făcută pe baza rezultatelor încercărilor pe o perioadă
de evaluare care nu va depăși perioada dată de una din următoarele opțiuni ce depind de
frecvența încercărilor:
a) pentru stațiile de betoane la care frecvența de încercare este mică (numărul de
rezultate ale încercărilor pentru un beton cu proprietăți specificate este mai mic
de 35 pe un trimestru), perioada de evaluare trebuie să cuprindă cel puțin 15
rezultate și nu mai mult de 35 rezultate consecutive obținute pe o perioadă care
nu depășește 6 luni;
b) pentru stațiile de betoane la care frecvența de încercare este mai ridicată
(numărul de rezultate ale încercărilor pentru un beton cu proprietăți specificate
este mai mare de 35 pe un trimestru), perioada de evaluare trebuie să cuprindă
cel puțin 15 rezultate și să nu depășească 3 luni.
(9) Rezistența medie a grupurilor de rezultate ale încercărilor consecutive cu sau fără
suprapunerea rezultatelor obținute pe un singur beton sau pe o familie de betoane în
cursul unei perioade de evaluare trebuie să corespundă relației:
fcm ≥ (fck + 1,48) N/mm2 (8.3)
(10) Criteriile de conformitate sunt prezentate sistematizat în Tabelul 27.
41
Tabelul 27. Criterii de conformitate pentru încercările de rezistență la compresiune (criteriile 1 și 2)
Numărul n de Criteriul 1 Criteriul 2
rezultate de încercări Fiecare rezultat
Producția pentru grupe de Media a n rezultate
individual al
rezistența la (fcm)
încercărilor (fci)
compresiune (N/mm2)
(N/mm2)
Inițială 3  fck + 4  fck – 4
Continuă 15  fck + 1,48   fck – 4
 = abaterea standard
(11) Când această metodă este aplicată unei familii de betoane, media tuturor
rezultatelor netranspuse ale încercărilor (fcm) ale unui singur membru al familiei va fi
evaluată în conformitate cu criteriile date în Tabelul 28. Oricare beton care nu
îndeplinește acest criteriu, va fi înlăturat din familie și va fi evaluat ca un beton
individual.
(12) Betonul sau betoanele eliminate vor fi evaluate individual pentru conformitate,
utilizând criteriile stabilite pentru producția inițială (Metoda A). Reintroducerea în
familie a betoanelor înlăturate este acceptată numai după revizuirea relațiilor stabilite
între compoziția înlăturată și betonul de referință.
Tabelul 28. Criterii de confirmare pentru membrii unei familii (Criteriul 3)
Numărul “n” de rezultate ale Media a “n” rezultate (fcm), pentru un
încercărilor de rezistențe la beton din familie
compresiune pentru un beton din (N/mm2)
familie
2  fck – 1,0
3  fck + 1,0
4  fck + 2,0
5  fck + 2,5
6  fck + 3,0
7, 8, 9  fck + 3,5
10, 11, 12  fck + 4,0
13, 14  fck + 4,5
 15 ≥ fck + 1,48
(13) La finalul producției inițiale, abaterea () a populației va fi estimată din cel puțin
35 de rezultate consecutive obținute pe o perioadă care nu depășește 3 luni. Când
producția continuă începe, această valoare a abaterii standard va fi utilizată pentru
verificarea conformității în prima perioadă de evaluare. La sfârșitul primei perioade de
evaluare, dar și pentru celelalte de perioade, abaterea standard este verificată pentru a
se determina dacă au apărut schimbări semnificative, utilizând Tabelul 29. Dacă nu au
intervenit schimbări semnificative, se va aplica această abatere și pentru perioadele de
evaluare următoare. În cazul în care au intervenit schimbări semnificative, se va calcula
o altă abatere standard utilizând cele mai recente 35 rezultate consecutive, abatere care
va fi utilizată în perioadele următoare de evaluare.
42
Tabelul 29. Valorile de verificare a abaterii standard
Numărul de rezultate Limitele pentru sn
De la 15 la 19 0,63 ≤ sn ≤ 1,37
De la 20 la 24 0,68 ≤ sn ≤ 1,31
De la 25 la 29 0,72 ≤ sn ≤ 1,28
De la 30 la 34 0,74 ≤ sn ≤ 1,26
35 0,76 ≤ sn ≤ 1,24
Încercări de identificare pentru rezistența la compresiune

(15) O încercare de identificare arată dacă volumul definit de beton examinat aparține
aceleiași populații cu cea verificată, care se conformează clasei de rezistență prin care
se face evaluarea conformității de către producător.
Plan de eșantionare și de încercări
(16) Când se efectuează încercări de identificare, volumul particular de beton trebuie
definit, de exemplu:
a. un singur amestec sau șarjă în caz de dubiu asupra calității lor;
b. betonul furnizat pentru fiecare etaj al unei clădiri sau a unui ansamblu de grinzi
/ planșee sau de stâlpi/ pereți ai unui etaj, a unei clădiri sau părți comparabile ale
altor structuri (pe parte de obiect definită conform NE 012/2 la art.12.5.4.);
c. betonul livrat pe un șantier în timpul unei săptămâni, însă nu mai mult de 400
m3 .
(17) Numărul de probe de prelevat dintr-un volum particular de beton trebuie anterior
definit.
(18) Epruvetele trebuie să fie preparate și tratate în conformitate cu SR EN 12390-2.
Rezistența la compresiune a epruvetelor trebuie determinată în conformitate cu SR EN
12390-3. Rezultatele încercărilor trebuie să provină din media a două sau mai multe
epruvete realizate pornind de la aceeași probă pentru a fi încercate la aceeași vârstă.
Când două sau mai multe epruvete sunt realizate pornind de la același eșantion și când
împrăștierea rezultatelor este mai mare de 15% din valoarea medie, rezultatele trebuie
eliminate exceptând situațiile în care investigația permite identificarea unui motiv care
să justifice eliminarea unui rezultat individual.
(19) Rezultatele obținute pe betonul prelevat pe șantier când sunt utilizate pentru
verificarea vitezei de întărire în vederea stabilirii momentului de decofrare (NE 012/2
la art. F II.7) și menținut la locul de punere în operă (probele „LPO”) nu pot fi folosite
în sensul atribuirii unei clase de rezistență la compresiune.
Criterii de identificare pentru rezistența la compresiune, pentru betonul livrat pe
șantier
Beton supus unui control de certificare a producției
(20) Identificarea betonului este evaluată pentru fiecare rezultat de rezistență individual
și pentru media de “n” rezultate discrete care nu se suprapun.
(21) Betonul livrat pe șantier este considerat ca provenit dintr-o populație conformă,
dacă cele două criterii din Tabelul 30 sunt satisfăcute pentru “n” rezultate derivate din
rezultatele rezistențelor probelor prelevate din volumul de beton definit.
43
Tabelul 30. Criterii de identificare pentru rezistența la compresiune
Numărul “n” al rezultatelor de Criteriul 1 Criteriul 2
rezistență la compresiune pentru Media a “n” rezultate Toate rezultatele individuale ale
volumul de beton definit fcm încercărilor
(N/mm2) fci (N/mm2)
1 Neaplicabil  fck - 4
2-4  fck + 1  fck - 4
5-6  fck + 2  fck - 4
Notă: Criteriile de identificare dau o probabilitate de 1% de eliminare a unui volum de beton conform.
(22) În Anexa A4 a Ghidului sunt prezentate exemple practice de aplicare, inclusiv

pentru cazul familiilor de betoane.
44
ANEXA A1
Exemple practice de stabilire a compoziției betonului și de verificare a
nivelurilor de performanță ale rezistenței la compresiune a betonului
(1) Stabilirea relației dintre raportul Aef/C și rezistența betonului pentru diferite tipuri
de cimenturi, precum și a compoziției pentru o anumită clasă de expunere se efectuează
în conformitate cu Figura A1.1.
Etapa 1 Tip ciment Tasare
Rapoarte Aef/C de ex. 0,40; 0,45; Dozaj ciment Apă

0,50; 0,55; 0,60
Clase de rezistență obținute
Etapa 2 Stabilire relație Rezistență - raport Aef/C
CLASĂ EXPUNERE
Raport Aef/C maxim Dozaj minim de ciment Aer oclus/ antrenat
Clasa minimă de rezistență beton
Figura A1.1. Schema de stabilire a relației dintre raportul A ef/C și rezistența betonului pentru
diferite tipuri de cimenturi și a compoziției pentru o anumită clasă de expunere
(2) Stabilirea compozitiei betonului se realizează în două etape.

Etapa 1: Exemplu de stabilire a relației dintre raportul Aef/C și rezistența la
compresiune
Compozițiile de betoane utilizate pentru a stabili relații între raportul Aef/C și rezistența
la compresiune au fost realizate cu ciment notat CE1 de clasa 42,5N, cu diferite dozaje
de ciment.
Astfel, s-au preparat betoane cu agregate sort 0-4 mm (40%), 4-8 mm (20%) și 8-16
mm (40%). Agregatele au fost uscate în incinta laboratorului. Curba granulometrică a
agregatului total se încadrează în prevederile NE 012/1, Anexa L, Fig. L2.
În Tabelul A1.1 sunt prezentate valorile coeficientului de absorbție a apei determinate
în conformitate cu SR EN 1097-6 pentru cele 3 sorturi de agregate, după imersarea
acestora în apă timp de 24 de ore.
45
Tabelul A1.1. Coeficientul de absorbție a apei pentru agregate
Tip agregate Coeficient de absorbție a apei,
WA24 (%)
Nisip 0-4mm 0,94
Agregate 4-8mm 0,68
Agregate 8-16mm 0,71
1. Caracteristicile betoanelor proaspete preparate cu ciment notat CE1

În Tabelul A1.2 se prezintă dozajul de ciment și cantitatea de agregate utilizate la
prepararea betoanelor, aditivul superplastifiant (SP) pe baza de polimeri de
policarboxilat-eter. Densitatea aditivului superplastifiant utilizat în proporție de 1% din
masa de ciment este 1,05 kg/m3. Betoanele au fost preparate astfel încât să se obțină o
tasare S3, apropiată de maximul intervalului 100-150 mm (beton pompabil). Cantitățile
de apă A' necesare preparării betoanelor de clase de tasare S3 sunt prezentate în Tabelul
A1.2.
Tabelul A1.2. Materiile prime din compoziția betoanelor preparate cu CE1
Dozaj din care
Aditiv SP Agregate
ciment Apa A' (l) sort 0-4 mm sort 4-8 sort 8-16
(l) (kg)
(kg/m3) (kg) mm (kg) mm (kg)
260 167,5 2,48 1916,9 766,8 383,4 766,8
280 165,1 2,67 1905,1 762,0 381,0 762,0
300 167,5 2,86 1880,6 752,2 376,1 752,2
320 171,1 3,05 1852,8 741,1 370,6 741,1
360 164,3 3,43 1834,5 733,8 366,9 733,8
Cantitatea totală de apă At este cantitatea de apă introdusă în compoziția betonului A' la
care se adaugă și cantitatea de aditivi Ad în conformitate cu NE012/1, pct. 5.2.6(3).
Cantitatea de apă eficace Aef este cantitatea totală de apă At introdusă în compoziția
betonului din care se scade cantitatea de apă absorbită de agregate. Apa eficace Aef
reprezintă cantitatea de apă care participă la reacția de hidratare a cimentului și la
asigurarea lucrabilității împreună cu cantitatea de aditivi Ad. Rapoartele At/C și Aef/C
sunt prezentate în Tabelul A1.3.
Tabelul A1.3. Cantitatea de apă pentru preparare A’, apa totală At, apa eficace Aef, rapoartele At/C
și Aef/C
Apa totală Apa Apa eficace
Dozaj Aditiv At=A’+Ad absorbită Aef=A’+Ad-
Apa A'
ciment (Ad) (l) de AwA24(l) At/C Aef/C
(l)
(kg/m3) (l) agregate
AwA24(l)
260 167,5 2,48 167,5 15,26 152,24 0,64 0,59
280 165,1 2,67 165,1 15,16 149,94 0,59 0,54
300 167,5 2,86 167,5 14,97 152,53 0,56 0,51
320 171,1 3,05* 174,2* 14,75 159,40* 0,54 0,50
360 164,3 3,43* 167,7* 14,60 153,13* 0,47 0,43
Nota *) In conformitate cu NE012/1, pct. 5.2.6(3) dacă cantitatea totală de aditiv lichid (în
soluţie), este mai mare de 3 l/m3 de beton, conţinutul său de apă este luat în consideraţie la
calculul raportului apă/ciment.
În Tabelul A1.4 se prezintă caracteristicile betoanelor proaspete obținute pentru tasări

cuprinse între 140 și 155 mm.
46
Tabelul A1.4. Caracteristicile betoanelor proaspete preparate cu ciment notat CE1
Dozaj ciment Raport
Tasare (mm) Densitate (kg/m3) Aer oclus (%)
(kg/m3) Aef/C
260 0,59 140 2311 3,9
280 0,54 150 2354 3,9
300 0,51 150 2341 3,8
320 0,50 155 2372 3,7
360 0,43 145 2375 3,7
2. Caracteristicile betoanelor întărite preparate cu ciment notat CE1

În Tabelul A1.5 se prezintă caracteristicile de rezistență la compresiune obținute la
vârstele de 2, 7 și 28 zile.
Tabelul A1.5. Valorile rezistențelor la compresiune la 2, 7 și 28 de zile
Dozaj Rezistența la compresiune (N/mm2)
Raport
ciment
Aef/C 2 zile 7 zile 28 zile
(kg/m3)
7,7 17,9 29,2
260 0,59 8,1 7,8 16,6 16,9 28,8 29,2
7,6 16,4 29,5
10,7 19,8 32,8
280 0,54 10,4 10,5 20,6 19,8 33,2 33,0
10,4 19,0 33,0
14,1 22,0 37,8
300 0,51 13,3 13,5 23,8 22,9 37,8 37,7
13,1 22,8 37,4
15,5 25,4 39,8
320 0,50 15,1 15,2 25,1 25,3 40,5 40,4
15,0 25,4 40,9
16,1 31,6 46,1
360 0,43 16,3 16,3 30,4 31,1 45,6 45,9
16,5 31,2 46,1
La varsta de 28 de zile s-au obtinut valori ale rezistenței la compresiune între 29 N/mm2
(dozaj de ciment 260 kg/m3) și 46 N/mm2 (dozaj de ciment 360 kg/m3).
Pentru stabilirea duratei de tratare a betonului, se calculează raportul fcm2/fcm28. În
Tabelul A1.6 sunt prezentate rapoartele fcm2/fcm28 și fcm7/fcm28.
Tabelul A1.6. Evoluția rezistenței la compresiune
Dozaj
Raport
ciment fcm2/fcm28 fcm7/fcm28
Aef/C
(kg/m3)
260 0,59 0,27 0,58
280 0,54 0,32 0,60
300 0,51 0,36 0,61
320 0,50 0,38 0,63
360 0,43 0,35 0,68
Betoanele preparate cu ciment notat CE1 au o evoluţie lentă a rezistenţelor pentru un

raport Aef/C=0,59 și respectiv evoluție medie pentru betoanele cu rapoarte mai mici sau
egale cu 0,54 (Tabelul 16, NE 012/1).
47
În conformitate cu NE 012/1, în cazul încercărilor inițiale pentru determinarea
compoziției betonului în vederea atingerii unei anumite clase de beton trebuie ca
rezistenta medie la compresiune obținută la 28 de zile, după menținerea probelor în
condiții standard, să fie mai mare de fck + 6...12, unde fck este rezistența caracteristică
(clasa betonului). În acest caz, clasele obținute pentru betoanele preparate cu cimentul
notat CE1 sunt prezentate în Tabelul A1.7.
Tabelul A1.7. Clasele de beton obtinute in conformitate cu NE 012/1
Dozaj Clasa conform
Raport fcm 28 zile Încercări inițiale
ciment încercări inițiale
Aef/C N/mm2
(kg/m3) fcm ≥ fck + (6…12) N/mm 2
(fck+9) pentru Marja =9 MPa

260 0,59 29,2
C16/20 (fck=20) C16/20
280 0,54 33,0
C20/25 (fck=25) C20/25
(fck+8) pentru Marja=8 MPa
300 0,51 37,7
C25/30 (fck=30) C25/30
320 0,50 40,4
C25/30(fck=30) C25/30
360 0,43 45,9
C30/37(fck=37) C30/37
La stabilirea dozajelor minime de ciment, trebuie avute în vedere cerințele prevăzute în

NE 012/1 (Anexa F) pentru realizarea unei anumite clase de beton, indicate pentru
anumite clase de expunere, precum și reducerea marjelor, în momentul trecerii de la
prepararea în laborator la producerea betonului la stație.
În Figura A1.2 se prezintă valorile rezistențelor la compresiune în funcție de rapoartele
Aef/C obținute pentru o tasare S3. Cu ajutorul graficului se poate determina rezistența la
compresiune pentru un anumit raport Aef/C și respectiv se poate determina clasa de
rezistență a betonului.
De exemplu, pentru un raport Aef/C = 0,45, rezistența la compresiune la vârsta de 28 de
zile, fcm, este aproximativ 45 N/mm2, valoare corespunzătoare clasei de rezistență
C30/37, clasa obținută pentru încercări inițiale, unde fcm ≥ fck + (6…12) N/mm2, fck fiind
rezistența caracteristică (clasa betonului). Pentru betonul de clasa C30/37, fck = 37
N/mm2, fck+6 = 43 N/mm2, fck+12 = 49 N/mm2.
N/mm2 N/mm2
Figura A1.2. Valoarea rezistenței la compresiune obținută pentru diferite rapoarte A ef/C
și exemplificarea determinării clasei de rezistență
48
Proiectarea compoziției de beton se face în conformitate cu Tabelele 3 și 4 din prezentul
Ghid pentru un raport Aef/C maxim, o clasă minimă de rezistență și un dozaj minim de
ciment.
De exemplu, pentru clasa de expunere XD3, în confomitate cu Tabelul 3, raportul Aef/C
maxim este 0,45, dozaj minim de ciment 320 kg/m3, clasa minimă de rezistență fiind
C35/45.
Din graficul prezentat în Figura A1.2 se observă că pentru raportul Aef/C = 0,45 se
obține o clasă de rezistență C30/37. În cazul în care clasa de rezistență obținută este mai
mică decât cea precizată în Tabelul 3, în cazul de față C35/45, se va considera un raport
Aef/C ˂ 0,45. Din Tabelul A1.7 se observă că pentru raportul Aef/C = 0,43 și dozaj de
ciment 360 kg/m3 s-a obținut clasa C30/37. Pentru obținerea clasei de rezistență C35/45
vom lua în considerare un raport Aef/C ˂ 0,43 și un dozaj de ciment mai mare de 360
kg/m3.
Din graficul prezentat în Figura A1.3 se observă că pentru Aef/C = 0,40 se obține o
rezistență la compresiune de aproximativ 53 N/mm2, corespunzătoare unei clase de
rezistență C35/45 (fcm = 53 N/mm2, fck = 45 N/mm2, fck+6 = 51 N/mm2, fck+12 = 57
N/mm2).
N/mm2 N/mm2
Figura A1.3. Valoarea rezistenței la compresiune obținută pentru A ef/C =0,40 și

determinarea clasei de rezistență
Etapa 2 : Exemplu de stabilire a compoziției betonului de clasa C35/45
Pentru stabilirea compoziției pentru 1 m3 de beton se parcurg etapele prezentate la

cap.7.3.
În practica curentă din Romania s-a utilizat până în prezent, pentru stabilirea
compozițiilor, raportul dintre cantitatea totală de apă (At) și ciment (C). Aceste valori
ale rapoartelor At/C sunt acoperitoare din punct de vedere al asigurării durabilității
betonului, având în vedere că raportul Aef/C, așa cum este definit în SR EN 206, nu ține
seama de absorbția de apă a agregatelor (determinată în conformitate cu SR EN 1097-
6). Cantitatea totală de apă ține seama și de cantitatea absorbită de agregate, deci rezultă
un raport At/C acoperitor față de SR EN 206, mai mare decât Aef/C. Cantitatea de apă
eficace Aef este cantitatea totală de apă At din care se scade cantitatea de apă absorbită
de agregate.
49
Observații :
1. Pentru obținerea unei anumite consistente, cantitatea de apă introdusă în compoziția
betonului obișnuit A' depinde de clasa betonului, tasare, tipul, dimensiunea maximă
a agregatelor și curba granulometrică, clasa cimentului, tipul de aditivi, etc. De
exemplu, pentru un beton în clasa de tasare S3 și agregate de balastieră cu
dimensiunea maximă de 16 mm, A' se poate găsi în intervalul 150-175 l/m3.
2. În cazul utilizării aditivilor antrenori de aer se înregistrează o scădere a rezistenței.
3. Cantitatea de agregate se determină utilizând formula :
Ag = ag (1000 – D / c – At – P) (1)
c densitatea (masa volumică reală a) cimentului (între 2,9 -3,1 kg/dm3 în funcție de
tipul de ciment)
ag masa volumetrică reală a agregatelor (kg/dm3) determinată în conformitate cu SR
EN 1097-6.
D dozajul de ciment, kg/dm3
P procentul de aer oclus (dm3/m3) egal cu 2% (respectiv 20 dm3/m3). În cazul în care
se utilizează aditivi antrenori de aer, P se va considera orientativ egal cu 4%
(respectiv 40 dm3/m3), in functie de dimensiunea maxima a agregatului sau
corespunzător cantității determinate de aer antrenat.
Relația (1) consideră o aceeași masă volumetrică pentru toate sorturile, alternativ se
poate determina volumul de agregate pe sorturi, determinându-se apoi cantitățile în
Kg/m3 pentru fiecare sort în parte, pe baza masei volumetrice a fiecărui sort în parte.
Observatii:
1. Zonele de granulozitate se stabilesc având în vedere dozajul de ciment, tasarea
betonului și dimensiunea maximă a agregatelor în conformitate cu Anexa L din
NE 012/1;
2. Se verifică conținutul maxim de părți fine în conformitate cu Tabelul 12 din
prezentul Ghid pe baza conținutului de părți fine < 0,125 mm din fiecare sort de
agregate și a dozajului de ciment. Se are în vedere și limita din SR EN 12620
(Anexa D) privind conținutul maxim admis de părți ultrafine (Φ<63microni) de
3%.
Un exemplu de determinare a compoziției betonului pentru a obține o tasare de
aprox.150 mm (clasa de tasare S3), beton preparat cu ciment notat CE1 pentru clasa
prescrisă C35/45 este ilustrat în Tabelul A1.8, formatul tabelului fiind adaptat de fiecare
producător.
Dozajul minim de ciment pentru betonul de clasa C35/45 în conformitate cu NE 012/1
este 320 kg/m3, Aef/C maxim = 0,45 (aceste valori au fost alese pentru clasa de expunere
XD3).
Din graficul prezentat în Figura A1.3, pentru un raport Aef/C = 0,40 s-a obținut o
rezistență la compresiune corespunzătoare unei clase de rezistență C35/45. Considerând
Aef/C = 0,40 și un dozaj de ciment de 400 kg/m3, se determină cantitatea de agregate în
stare uscată, densitatea agregatelor fiind 2,65 kg/dm3, densitatea cimentului 3,0 kg/dm3,
procentul de aer oclus 20 dm3/m3. Densitatea aditivului superplastifiant (policarboxilat
eter, în acest caz) utilizat în proporție de 1% din masa de ciment este 1,05 kg/m3,
50
cantitatea de aditiv rezultată fiind 3,81 l/m3, în conformitate cu prevederile cap.5.2.6.(3)
din NE 012/1, aceasta va fi luată în considerare la calculul raportului apă/ciment.
Densitatea aparentă a betonului proaspăt se poate estima în funcție de materialele
componente, în cazul de față aceasta fiind 2356 kg/m3.
Tabelul A1.8. Exemplu de stabilire a compoziției betonului
Notă: Această formă tabelară de stabilire a compoziției betonului este un exemplu, producătorul
va putea alege o altă formă de prezentare cu respectarea regulilor prevăzute în prezentul Ghid.
Pentru un raport Aef/C = 0,40 cantitatea de apă eficace pentru un dozaj de ciment de 400
kg/m3 este 160 litri, cantitatea de apă care va fi introdusă în compoziția betonului pentru
obținerea unei tasări S3 este A' = 170,38 litri, cantitatea de apă totală At fiind 174,19
litri, raport At/C=0,44 (pct.2 din Tabelul A1.8).
Cantitatea de agregate în stare uscată calculată cu relația (1) este 1782,1 kg (pct. 6 din
Tabelul A1.8). Sorturile de agregate utilizate sunt: 0-4 mm (40%), 4-8 mm (20%) și 8-
16 mm (40%). S-a determinat granulometria agregatelor în conformitate cu SR EN 933-
1, valorile obținute fiind prezentate în Tabelul A1.8.
Curba granulometrică a agregatului total se încadrează în prevederile NE 012/1, Anexa
L, Fig. L2.
În Figura A1.4 se prezintă încadrarea agregatului total în curba granulometrică.
51
100
90
80
70
Procente (%)
60
50
40
30
20
10
0
0,125 0,25 0,5 1 2 4 8 16
Dimensiune ochiuri (mm)
limita superioară limita inferioară curbă amestec
Figura A1.4. Încadrarea agregatului total în zona de granulozitate
Valorile coeficientului de absorbție a apei determinate în conformitate cu SR EN 1097-

6 pentru cele 3 sorturi de agregate, după imersarea acestora în apă timp de 24 de ore au
fost prezentate în Tabelul A1.1. Cu ajutorul acestora și a proporțiilor de agregate pentru
fiecare sort se determină cantitatea de apă absorbită pe fiecare sort și respectiv cantitatea
totală, în cazul de față aceasta fiind 14,19 litri pentru un m3 de beton.
Cantitatea de apă adăugată pentru prepararea betonului a fost A' =174,3 litri, mai mare
decât cea estimată inițial, cantitatea totală de apă pentru o tasare de 140 mm devenind
178,1 litri, raportul At/C=0,45. Cantitatea de apă eficace (inclusiv aditiv) este 163,9 litri,
raportul Aef/C fiind aproximativ 0,41.
Rețeta se recalculează pentru raportul Aef/C=0,41, cu cantitatea de apă A' =174,3 litri
introdusă în amestecul de beton, cantitatea totală de agregate calculată cu relația (1)
modificându-se de la 1782,1 kg/m3 la 1771,7 kg/m3. Rețeta recalculată este prezentată
în Tabelul A1.9.
52
Tabelul A1.9. Stabilirea compoziției betonului
Cantitatea de apă adaugată în compoziția betonului este A' = 174,30 litri la care se
adaugă 3,81 litri aditiv, raportul devenind At/C=0,45. Cantitatea de apă eficace (inclusiv
aditiv) este 164 litri, raport Aef/C=0,41.
În continuare se prezintă caracteristicile materialelor și respectiv ale betonului proaspăt
din compoziția prezentată în Tabelul A1.9.
53
1. Caracteristicile betoanelor proaspete preparate cu ciment notat CE1
În Tabelul A1.10 se prezintă dozajul de ciment și cantitatea de agregate utilizate la
prepararea betoanelor, aditivul superplastifiant pe baza de polimeri de policarboxilat-
eter având dozajul de 1% din cantitatea de ciment.
Tabelul A1.10. Materiile prime din compoziția betoanelor preparate cu ciment notat CE1
Dozaj Apa din care
Aditiv Agregate
ciment Apa A' (l) totală sort 0-4 sort 4-8 sort 8-16
(l) (kg)
(kg/m3) At (l) mm (kg) mm (kg) mm (kg)
400 174,3 178,1 3,81 1771,7 708,7 354,3 708,7
Rapoartele At/C și Aef/C sunt prezentate în Tabelul A1.11.
Tabelul A1.11. Cantitatea de apa totală, apa eficace, rapoartele At/C și Aef/C
Apa Apa eficace
Dozaj Apa totală
Aditiv absorbită de Aef=A’+Ad-
ciment Apa A' (l) At=A’+Ad At/C Aef/C
(Ad) (l) agregate AwA24 (l)
(kg/m3) (l)
AwA24 (l)
400 174,3 3,81* 178,1 14,10 164,0 0,45 0,41
Nota *) In conformitate cu NE012/1, pct. 5.2.6. (3) dacă cantitatea totală de aditiv lichid (în
calculul raportului apă/ ciment.
În Tabelul A1.12 se prezintă caracteristicile betoanelor proaspete obținute pentru o tasare de

150mm.
Tabelul A1.12. Caracteristicile betoanelor proaspete preparate cu ciment notat CE1
Dozaj ciment Raport
(kg/m3) Aef/C
400 0,41 150 2385 3,6
2. Caracteristicile betoanelor întarite preparate cu ciment notat CE1

În Tabelul A1.13 se prezintă caracteristicile de rezistență la compresiune obținute la vârstele de
2, 7 și 28 zile.
Tabelul A1.13 – Valorile rezistențelor la compresiune la 2, 7 și 28 de zile
Clasa Raport
ciment
prescrisă Aef/C 2 zile 7 zile 28 zile
(kg/m3)
22,1 35,7 53,1
C35/45 400 0,41 20,3 21,4 34,9 35,4 52,8 52,8
21,9 35,6 52,7
La vârsta de 28 de zile s-a obținut o rezistență la compresiune de 53 N/mm2.
54
Tabelul A1.14 – Evoluția rezistenței la compresiune
Dozaj
Clasa Raport
ciment fcm2/fcm28 fcm7/fcm28
prescrisa Aef/C
(kg/m3)
C35/45 400 0,41 0,41 0,67
Betoanele preparate cu ciment notat CE1 au o evoluţie medie pentru betoanele cu dozaje
de 400 kg/m3 (Tabelul 16, NE 012/1).
Clasele obținute pentru betoanele preparate cu cimentul notat CE1 în cazul încercărilor
inițiale sunt prezentate în Tabelul A1.15.
Tabelul A1.15. Clasele de beton obținute în conformitate cu NE 012/1
Dozaj Clasa conform
Raport fcm 28 zile Încercări inițiale
ciment 2 încercări inițiale
Aef/C (N/mm )
(kg/m3) fcm ≥ fck + (6…12) (N/mm2)
(fck+8) pentru Marja = 8 MPa
400 0,41 52,8
C35/45(fck=45) C35/45
În conformitate cu NE 012/1, pentru clasa de rezistență C35/45 este necesar un dozaj

minim de ciment de 320 kg/m3 și un raport maxim Aef/C de 0,45 pentru clasa de
expunere XD3. În acest caz clasa C35/45 s-a obținut pentru un raport Aef/C=0,41 și un
dozaj de ciment de 400 kg/m3.
55
ANEXA A2
Exemple practice de determinare a nivelurilor de performanță a betonului în
funcție de acțiunea mediului. Aplicarea metodei de performanță la acțiunea
de îngheț-dezgheț și la atacul sulfatic, criterii de evaluare
Aplicații ale metodelor de evaluare pentru rezistenţa la îngheţ-dezgheţ cu şi fără

agenţi de dezgheţare şi rezistenţa la atac sulfatic
A2.1 Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ cu şi fără agenţi de dezgheţare
În această Anexă se prezintă aplicații pentru exemplificarea modului de evaluare a
betonului și a posibilităților de utilizare a unor cimenturi notate cu CE2 și CE3 de clasă
42,5R, în betoane expuse la îngheț-dezgheț, utilizând compoziții fixe (dozaj de ciment
și raport apă totală/ ciment obținut cu utilizarea aditivilor).
A2.1.1. Metoda de referință slab test, ST

S-a urmărit determinarea comportării la îngheț-dezgheț a betoanelor în conformitate cu
SR CEN/TS 12390-9, lucrările aferente constând în:
a) Prepararea șarjelor de beton și determinarea caracteristicilor betonului proaspăt ;
b) Determinarea cantității de beton exfoliat prin metoda slab test pentru compoziția
de beton cu dozaj de ciment de 320Kg/m3 și raport At/C =0,5 (probe menținute în
apă cu / fără sare) după 56 cicluri de îngheț - dezgheț;
Compozițiile fixe utilizate, respectiv dozaj de ciment 320 kg/m3 și raport At/C=0,5 (cu
sau fără aer antrenat) pentru determinarea cantității de beton exfoliat prin metoda slab
test sunt acceptate pe plan european și respectiv național prin NE 012/1.
Granulometria agregatelor s-a determinat în conformitate cu SR EN 933-1, valorile
obținute fiind prezentate în Tabelul A2.1.
Tabelul A2.1. Granulometrie agregate utilizate la turnarea betoanelor, treceri (volum %)
mm 0,063 0,125 0,2 0,5 1 2 4 8 16
0-4 0,14 0,65 8,27 32,68 68,65 87,06 98,50 100,00 100,00
4-8 0,18 0,35 0,79 1,20 2,08 15,23 72,69 99,32 100,00
8-16 0,07 0,35 0,17 0,23 0,33 0,43 0,63 16,44 88,79
S-au realizat compoziții de betoane cu agregate sort 0-4 mm (36%), 4-8 mm (18%) și
8-16 mm (46%), aditiv superplastifiant 1% din masa de ciment (policarboxilat eter) și
respectiv 1% superplastifiant (policarboxilat eter) asociat cu 0,06% aditiv antrenor de
aer (pe baza de tenside sintetice) în cazul betoanelor utilizate pentru determinarea
cantității de beton exfoliate prin metoda slab test cu agenți de dezghețare.
56
A2.1.1.1. Caracteristicile betoanelor proaspete
În Tabelul A2.2 se prezintă dozajul de ciment, dozajul de aditiv superplastifiant, aditiv

antrenor de aer și cantitatea de agregate utilizate la prepararea betoanelor.
Tabelul A2.2. Materiile prime utilizate pentru betoanele preparate cu cimenturile notate CE2 și
CE3
Aditiv din care
Dozaj Apa Aditiv
antrenor Agregate sort 0-4 sort 4-8 sort 8-
Rețeta ciment totala superplastifiant
de aer (kg/m3) mm mm 16 mm
(kg/m3) (l/ m3) (l/ m3) 3
(l/ m ) (kg/m3) (kg/m3) (kg/m3)
ST 320 157,0 3,02 - 1892,9 681,5 340,7 870,7
STag 320 156,8 3,02 0,19 1892,9 681,5 340,7 870,7
Betoanele preparate cu dozaj de ciment de 320 kg/m3 și At/C = 0,5 au avut tasări de 175
și 230 mm (betoane fără aer antrenat) și respectiv diametru de răspândire de 525 și 515
mm (betoane preparate cu aer antrenat).
Tabelul A2.3. Caracteristicile betoanelor proaspete preparate cu cimenturile notate CE2 și CE3
Dozaj Diametru
Densitate Aer oclus
Rețeta ciment At/C Tasare (mm) răspândire
3 (kg/m3) (%)
(kg/m ) (mm)
CE2
ST 320 0,50 175 - 2433 3,0
STag 320 0,50 - 525 2275 6,3*
CE3
ST 320 0,50 230 - 2432 3,5
STag 320 0,50 - 515 2314 6,0*
NOTA * : Valoare care conține și componenta de aer antrenat
A2.1.1.2. Caracteristicile betoanelor întărite

A2.1.1.2.1. Rezistența la compresiune
În Tabelul A.2.4 se prezintă caracteristicile de rezistență la compresiune obținute la

vârstele 2 și 28 zile pentru betoanele preparate cu cimenturile notate CE2 și CE3.
Tabelul A2.4. Caracteristicile betoanelor întărite preparate cu cimenturile notate CE2 și CE3
Dozaj ciment Rezistența la compresiune (N/mm2)
Rețeta Raport At/C 3
(kg/m ) 2 zile 28 zile
CE2
30,1 49,4
ST 0,50 320 31,5 30,6 49,7 49,2
30,4 48,5
22,7 39,0
STag* 0,50 320 21,0 21,6 38,8 39,0
21,2 39,4
CE3
24,3 47,6
ST 0,50 320 23,0 23,2 48,6 48,0
22,3 48,0
19,1 40,2
STag* 0,50 320 18,5 18,9 39,8 39,8
19,0 39,5
Nota *: Beton cu aer antrenat
57
Clasele de beton obținute în conformitate cu NE 012/1, în cazul încercărilor inițiale,
sunt prezentate în Tabelul A2.5.
Dozaj Încercări Clasa conform
Raport fcm 28 zile inițiale încercări inițiale1)
Rețeta ciment 2
At/C (N/mm )
(kg/m3) fcm ≥ fck + (6…12) (N/mm2)
CE2
(fck+12) pentru Marja =12 N/mm2
ST 320 0,50 49,2
C30/37(fck=37) C30/37
STag 320 0,50 39,0
C25/30a (fck=30) C25/30a
CE3
ST 320 0,50 48,0
C30/37(fck=37) C30/37
STag 320 0,50 39,8
C25/30a (fck=30) C25/30a
Observație: Betoanele cu dozaj de ciment 320 kg/m3 și At/C=0,5, cu sau fără aer
antrenat, nu trebuie să îndeplinească cerințele din NE 012/1 fiind compoziții fixe,
prestabilite, utilizate pentru testarea cu metoda slab test și aplicarea unor criterii de
conformitate.
A2.1.1.2.2. Rezistența la îngheț-dezgheț
Pentru a se studia comportarea la îngheț - dezgheț a betoanelor, s-a aplicat metoda de

încercare de referință slab test în conformitate cu SR CEN/TS 12390-9, determinându-
se cantitatea de material exfoliat după un anumit număr de cicluri de îngheț - dezgheț,
cu sau fără agenți de dezghețare.
Criteriile de performanță prezentate sunt practicate pe plan european, se regăsesc la
nivelul unor cercetări experimentale (inclusiv prenormative) în vederea evaluării
performanțelor unor cimenturi și/sau betoane, respectiv a studierii posibilității utilizării
acestora în diferite clase de expunere (XF), fiind preluate și în NE 012/1.
➢ Determinarea rezistenței la îngheț-dezgheț prin exfoliere - clasele de expunere
XF1, XF3
Cantitatea de material exfoliat s-a determinat pe fâșii de beton de 150x150x50 mm.

Probele de beton s-au preparat cu dozaj de ciment de 320 kg/m3, aditiv superplastifiant
1%, raport At/C = 0,5, rezultatele obținute fiind prezentate în Tabelul A2.6.
58
Tabelul A2.6. Cantitatea de beton exfoliat măsurată după 7, 14, 28 și 56 cicluri de îngheț - dezgheț
14 28 Total 56 Total
7 cicluri
cicluri cicluri cantitate cicluri cantitate
Dozaj beton Sn beton Sn,
cantitate cantitate cantitate Sn cantitate Sn
At/C ciment exfoliat medie, exfoliat medie
beton beton beton (kg/m2) beton (kg/m2)
(kg/m3) dupa 28 (kg/m2) dupa 56 (kg/m2)
exfoliat exfoliat exfoliat exfoliat
cicluri cicluri
(g) (g) (g) (g)
(g) ms,n (g)
CE2
0,02 0,11 0,22 0,35 0,02 3,02 3,37 0,15
320 0,04 0,18 0,34 0,56 0,02 0,02 2,90 3,46 0,15 0,16
0,5
0,03 0,08 0,52 0,63 0,03 3,58 4,21 0,19
total 0,09 0,37 1,08 1,54 0,07 9,50 11,04 0,49
CE3
0,01 0,11 0,21 0,33 0,01 3,91 4,24 0,19
320 0,02 0,15 0,28 0,45 0,02 0,02 2,14 2,59 0,12 0,15
0,5
0,04 0,08 0,38 0,50 0,02 2,58 3,08 0,14
total 0,07 0,34 0,87 1,28 0,06 8,63 9,91 0,44
Cantitatea de beton exfoliat pe unitatea de suprafață este:

ms , n
sn = •103 (A2.1)
A
unde:
sn - reprezintă masa materialului exfoliat raportată la suprafaţă, după n cicluri de
îngheţ-dezgheţ
ms,n - cantitatea de beton exfoliat
A - aria totală a suprafeţei testate calculată înainte de pregătirea probei pentru
încercare
Din Tabelul A2.6 se poate observa că valorile obtinute pentru cantitatea de beton
exfoliat pentru betoanele preparate cu cele două tipuri de cimenturi sunt similare, ceea
ce arată potențialul anumitor tipuri de cimenturi de atingere a unor performanțe similare
cu cimenturi pentru care există experiență, în ceea ce privește rezistența la îngheț-
dezgheț.
Criterii de evaluare a rezistenței la îngheț-dezgheț prin exfoliere din Anexa

normativă J a NE 012/1, metoda de referință ST
► Pentru clasa de expunere XF1 (dozaj de ciment 320 kg/m3 și raport At/C = 0,5):
Cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1,3 kg/m2 după 56 de cicluri.
► Pentru clasa de expunere XF3 (dozaj de ciment 320 kg/m3 și raport At/C = 0,5):
Valorile obținute pentru cantitatea de beton exfoliat după 56 de cicluri de îngheț -
dezgheț sunt mult mai reduse decât valoarea limită aferentă celor două criterii de
performanță. Betoanele preparate cu CE2 și respectiv CE3 îndeplinesc ambele criterii
de performanță pentru clasele de expunere XF1 și XF3 după 56 de cicluri de îngheț -
dezgheț.
➢ Determinarea rezistenței la îngheț-dezgheț prin exfoliere - clasele de expunere
XF2, XF4
S-a determinat cantitatea de material exfoliat pe fâșii de beton de 150x150x50 mm,
pentru un dozaj de ciment de 320 kg/m3 și un raport fix At/C =0,5, betoane preparate cu
aditiv antrenor de aer și superplastifiant.
59
Rezultatele privind exfolierea betonului efectuate cu metoda slab test sunt prezentate în
Tabelul A2.7.
și agenți de dezghețare, fâșii de beton cu aer antrenat
7 cicluri
Dozaj beton Sn beton Sn,
cantitate cantitate cantitate Sn cantitate Sn
At/C ciment exfoliat medie, exfoliat medie
beton beton beton (kg/m2) beton (kg/m2)
(kg/m3) dupa 28 (kg/m2) dupa 56 (kg/m2)
exfoliat exfoliat exfoliat exfoliat
cicluri cicluri
(g) (g) (g) (g)
(g) ms,n (g)
CE2
0,08 0,22 0,56 0,86 0,04 4,64 5,50 0,24
320 0,10 0,12 0,89 1,11 0,05 0,05 5,56 6,67 0,30 0,27
0,5
0,04 0,16 1,02 1,22 0,05 5,11 6,33 0,28
total 0,22 0,50 2,47 3,19 0,14 15,31 18,50 0,82
CE3
0,03 0,22 0,56 0,81 0,04 3,18 3,99 0,18
320 0,07 0,16 0,89 1,12 0,05 0,05 3,48 4,60 0,20 0,20
0,5
0,07 0,21 1,02 1,30 0,06 3,69 4,99 0,22
total 0,17 0,59 2,47 3,23 0,14 10,35 13,58 0,60
Criterii de evaluare a rezistenței la îngheț-dezgheț prin exfoliere din Anexa

normativă J a NE 012/1, metoda ST
► Pentru clasa de expunere XF2 (dozaj de ciment 320 kg/m3 și raport fix At/C = 0,5,
aer antrenat):
Cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1,3 kg/m2 după 56 de cicluri de
îngheţ-dezgheţ și agenți de dezghețare.
► Pentru clasa de expunere XF4 (dozaj de ciment 320 kg/m3 și raport fix At/C = 0,5,
aer antrenat):
Cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1 kg/m2 după 56 de cicluri de
îngheţ-dezgheţ și agenți de dezghețare.
Betoanele cu aer antrenat preparate cu cele două tipuri de cimenturi cu dozaj fix,
predeterminat, de 320 kg/m3 și At/C = 0,5 îndeplinesc criteriile pentru încadrarea în
clasele de expunere XF2 și XF4, după efectuarea a 56 de cicluri de îngheț -dezgheț și
agenți de dezghețare.
De menționat este faptul că, în conformitate cu NE 012/1, pentru clasa de expunere XF2,
este necesar un raport Aef/C de maximum 0,55, dozaj minim 300 kg/m3 și o clasă
minimă de rezistență C30/37a, iar pentru XF4 valorile prevăzute sunt dozaj minim de
ciment 340 kg/m3, raport Aef/C maxim 0,45 și clasa minimă C30/37a.
Din rezultatele obținute, prin aplicarea metodelor de determinare a rezistenței la îngheț
- dezgheț în conformitate cu SR CEN/TS 12390-9 și a criteriilor de performanță,
coroborat cu prevederile NE 012/1 a rezultat că betoanele preparate cu cimenturile
analizate se pot încadra în domeniile de utilizare corespunzătoare claselor de expunere
XF1, XF2, XF3 și XF4 (Tabelul A2.8).
Tabelul A.2.8. Îndeplinirea criteriilor de încadrare în clasele de expunere XF
Expunere XF1 XF2 XF3 XF4
Notare ciment / Metoda Slab test Slab test Slab test Slab test
CE2 X X X X
CE3 X X X X
X = criteriu îndeplinit
60
Conform criteriilor de performanță, compozițiile de beton utilizate în aceste teste
accelerate de laborator au valori predeterminate pentru dozajul de ciment și respectiv
raportul At/C. În practica curenta, în toate cazurile, se vor respecta cerințele referitoare
la compoziția betonului și la clasele minime de rezistență la compresiune, la tratarea și
la punerea în operă a betonului în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare, o
relevanță deosebită având NE 012/1 și NE 012/2.
Efectuarea testelor prezentate intră în responsabilitatea producătorului de ciment pentru
conditiile de reteta impusa. Dacă cimentul îndeplinește criteriile prezentate la acest
punct corespunzătoare claselor de expunere XF1, XF2, XF3, XF4 acesta poate fi utilizat
în aceste clase de expunere cu respectarea regulilor privind compozitia betonului
(abordare descriptivă) în conformitate cu NE 012/1.
Testarea compozițiilor de beton corespunzătoare aplicațiilor și încadrarea în clasele de
rezistență la îngheț -dezgheț din Tabelul J1 din Anexa normativă J a NE 012/1, pentru
XF3 și XF4 (abordare de performanță) intră în responsabilitatea producătorilor de
beton1).
Nota1) Producătorii de beton au o varietate mare de abordări și surse de materii prime
(componente ale betonului). Producătorul de ciment (care controlează parametrii relevanți pe
flux) trebuie să știe despre evoluția posibilităților de utilizare a produselor sale.
În general, cu excepțiile indicate în Tabelul F.2.2 (Tabelul 9 din prezentul Ghid) din
Anexa F a NE012/1, criteriile de referință pentru evaluarea rezistenței la îngheț-dezgheț
prin exfoliere se consideră cele obținute prin aplicarea metodei ST (slab test) care este
recunoscută ca metodă de referință și de către SR CEN/TS 12390-9. Criteriile obținute
prin aplicarea metodei CT (cube test) vor avea doar un caracter informativ. În toate
cazurile în care nu se îndeplinesc criteriile de performanță pentru o anumită clasă de
expunere XF la atacul din îngheț-dezheț, cimentul nu se utilizează pentru clasa de
expunere XF superioară ca agresivitate.
A.2.1.2 Metoda informativă cube test, CT

În continuare se exemplifică testarea probelor de beton preparate cu un tip de ciment
CE3, prin metoda informativă cube test.
Probele de beton de 100x100x100mm au fost preparate cu dozaj de ciment 300 kg/m3,
raport (fix) At/C =0,6, agregate sort 0-4 mm (36%), 4-8 mm (18%) și 8-16 mm (46%),
aditiv 0,5% pe bază de lignosulfonat modificat. Probele de beton au fost menținute și
încercate în conformitate cu SR CEN/TS 12390-9 .
Caracteristicile betoanelor proaspete preparate cu CE3 sunt prezentate în Tabelul A2.9.
Tabelul A2.9. Caracteristicile betoanelor proaspete
Dozaj ciment Raport
(kg/m3) At/C
300 0,60 140 2411 4,1
Caracteristicile de rezistență ale betoanelor întărite preparate cu CE3 sunt prezentate în
Tabelul A2.10.
61
Tabelul A2.10. Valorile rezistenței la compresiune la 2, 7 și 28 de zile
Raport
ciment
At/C 2 zile 7 zile 28 zile
(kg/m3)
14,5 27,1 36,8
300 0,60 14,6 14,6 29,7 28,1 36,1 36,6
14,8 27,3 36,9
Se calculează absorbţia de apă L, pentru fiecare cub înainte de introducerea acestuia în

camera frigorifică:
m − m27 d
L= 28d • 100
m27 d
unde:
m27d - reprezintă masa cubului uscat în aer la 27 de zile, în grame
m28d - reprezintă masa cubului saturat la 28 de zile, în grame
În Tabelul A2.11 se prezintă valorile obținute pentru absorbția de apă a betoanelor

determinată în conformitate cu SR CEN/TS 12390-9.
Tabelul A2.11. Valorile absorbției de apă a betoanelor la 28 de zile
Masa probei înainte Masa probei după Absorbție Absorbția
Absorbție Absorbția
de introducerea în introducerea în apă, medie, de apă,
apă, g de apă, %
apă m27d, g apă 24h, m28d, g g medie %
2346 2393 47 2,00
45,50 1,94
2340 2384 44 1,88
Probele de beton au fost menținute în apă în timpul efectuării ciclurilor de îngheț -

dezgheț și apoi au fost încercate în conformitate cu SR CEN/TS 12390-9. Rezultatele
obținute privind cantitatea de beton exfoliat sunt prezentate în Tabelul A2.12.
Tabelul A2.12. Cantitatea de beton exfoliat măsurată după 7, 14, 28 și 56 de cicluri de îngheț -
dezgheț
Total Pierderea
Nr. cantitate masei probei
7 cicluri 14 cicluri 28 cicluri 56 cicluri
cicluri beton de beton după
exfoliat 56 cicluri
cantitate cantitate cantitate cantitate după 56 P,
At/C=0,6 beton beton beton beton cicluri, ms,n P, % medie,
exfoliat (g) exfoliat (g) exfoliat (g) exfoliat (g) (g) %
300 0,11 0,13 1,22 52,02 53,48 2,281)
kg/m3 0,21 0,18 2,18 45,54 48,11 2,061)
1,94
sediment 0,14 0,23 4,34 64,36 69,07 1,472)
total 0,46 0,54 7,74 161,92 170,66 5,81
1)
Pierdere de masă calculată pentru un cub
2)
Pierdere de masă calculată pentru 2 cuburi
Pentru fiecare determinare se calculează ”pierderea” P a celor două cuburi din container
ca procent din masă:
m
P= s.n • 100% (A2.2)
m0
unde:
m0 reprezintă masa unui cub respectiv a celor două cuburi uscate în aer (dintr-
un container) la 27 de zile, în grame
62
ms,n reprezintă masa cumulată de material exfoliată după n cicluri de îngheţ-
dezgheţ, rotunjită la 0,1 g,
ms,n = ms before + mc+f+b
în care:
ms,n reprezintă masa cumulată de material exfoliată după n cicluri de îngheţ-
dezgheţ, rotunjită la 0,1 g,
ms before reprezintă masa cumulată de material determinată anterior,
mc+f+b reprezintă masa totală a materialului exfoliat.
Pierderea de masă a probelor de beton preparate cu cimentul notat CE3 după 56 de

cicluri de îngheț - dezgheț este 1,94%.
În cazul acestei metode de testare criteriile de evaluare a rezistenței la îngheț-dezgheț
prin exfoliere pentru ca betonul cu dozaj de 300 kg/m3 și At/C=0,6 să poată fi considerat
utilizabil într-o anumită clasă de expunere (XF1, XF3), după 56 /100 de cicluri de îngheț
-dezgheț, sunt:
► Pentru clasa de expunere XF1 (dozaj de ciment 300 kg/m3 şi raport fix At/C =
0,6):
Cantitatea de material exfoliat determină o reducere mai mică de 5% a masei
probei de beton după aplicarea a 56 de cicluri şi respectiv mai mică de 10% după
100 de cicluri.
► Pentru clasa de expunere XF3 (dozaj de ciment 300 kg/m3 şi raport fix At/C =
0,6):
Cantitatea de material exfoliat determină o reducere mai mică de 3% a masei
probei de beton după aplicarea a 56 de cicluri şi respectiv mai mică de 5% după
100 de cicluri.
Se poate observa că pentru clasele de expunere XF1 și XF3, în cazul betoanelor
preparate cu cimentul notat CE3, criteriile de performanță sunt îndeplinite.
Conform criteriilor de performanță, compoziția de beton folosită în aceste teste
accelerate de laborator are valori predeterminate (fixe) pentru dozajul de ciment și
respectiv raportul At/C. În practica curentă, în toate cazurile, se vor respecta cerințele
referitoare la compoziția betonului și la clasele minime de rezistență la compresiune, la
tratarea și punerea în operă a betonului în conformitate cu reglementările tehnice în
vigoare, o relevanță deosebită având NE 012/1 și respectiv NE 012/2.
Încadrarea betoanelor în clasele de expunere XF poate diferi pentru un același tip de
ciment fabricat conform SR EN 197-1, în funcție de procentele de adaosuri, de rezistența
la compresiune a cimentului, etc.
A2.2 Rezistenţa la atac sulfatic
Se prezintă modul de aplicare a criteriilor de performanță în vederea evaluării rezistenței
la atacul sulfatic al betonului.
A2.2.1. Aplicație pentru clasa de expunere XA2
Încercările experimentale se efectuează în vederea determinării rezistenței la atacul
sulfatic pentru mortarele preparate cu un ciment notat CE4, în conformitate cu SR EN
196-1. Astfel, s-au determinat valorile expansiunilor la 28, 60, 90 și 180 zile pe probe
de mortar menținute în mediu sulfatic moderat (soluție 2,37% Na2SO4 corespunzătoare
clasei de expunere XA2).
63
Evaluarea expansiunii în medii agresive chimic s-a efectuat după fiecare perioadă de
imersie în soluția de sulfat de sodiu, fiind diferența dintre media lungimilor celor trei
epruvete imersate în mediu sulfatic și media lungimilor inițiale ale epruvetelor
determinate la vârsta de 28 zile.
S-au efectuat măsurători ale expansiunii probelor de mortar la 28 zile, 60 zile, 90 zile și
180 zile.
Criteriul de performanță pentru rezistenţa la atacul sulfatic al betonului, în conformitate
cu Anexa normativă J a NE 012/1, pentru acceptarea încadrării în clasa de expunere
XA2 cu atac sulfatic, este:
Valoarea expansiunii probelor de mortar trebuie să fie mai mică de 0,5 mm/m după 90
de zile, respectiv 0,8 mm/m după 180 de zile de menţinere într-o soluţie de 2,37%
Na2SO4. Valorile expansiunilor se compară cu cele obţinute pentru cimenturi rezistente
la sulfaţi, diferenţele dintre valorile obţinute trebuie să fie mai mici de 20%, pentru
ambele termene de încercare.
Rezultate obținute
Valorile expansiunilor obținute pentru cimentul notat CE4 sunt prezentate în Tabelele
A2.13, A2.14 și A2.15.
Tabelul A2.13. Valorile obținute pentru probele (“martor”) menținute în apă
Ciment notat CE4 Alungiri ale prismelor de mortar (mm)
Valori
Apă +28 Apă +60 Apă +90 Apă +180
după 28
zile zile zile zile
zile în apă
Martor în apă potabilă
0,158 0,176 0,178 0,181 0,186
0,105 0,124 0,125 0,127 0,133
0,131 0,148 0,150 0,153 0,159
Valoare medie 0,131 0,149 0,151 0,154 0,159
Valoare expansiune /
0,112 0,125 0,144 0,175
deformație specifică (mm/m)
Observație: Valorile expasiunilor se obțin considerând diferența dintre citirile

înregistrate la vârsta t (28, 60, 90 și 180 de zile) și citirea inițială a probelor menținute
28 de zile în apă, raportată la lungimea măsurată înainte de menținerea într-un anumit
mediu.
Tabelul A2.14. Valorile obținute pentru probele menținute în soluție de 2,37% Na2SO4
Ciment notat CE4 Alungiri ale prismelor de mortar (mm)
Valori
Soluție Soluție Soluție Soluție
după 28
+28 zile +60 zile +90 zile +180 zile
Soluție de 2,37% Na2SO4 zile în apă
(atac corespunzător XA2) 1,809 1,832 1,836 1,840 1,851
1,390 1,413 1,417 1,421 1,432
1,344 1,376 1,370 1,375 1,385
Valoare medie 1,514 1,540 1,541 1,545 1,556
Valoare expansiune/
deformație specifică 0,161 0,167 0,192 0,260
(mm/m)
64
Tabelul A2.15. Valorile obținute pentru expansiunea mortarelor preparate cu ciment notat CE4 și
cele aferente criiteriilor absolute
Expansiune 90 Expansiune 180
Soluție Mediu
zile (mm/m) zile (mm/m)
Apa Apa 0,14 0,18
2,37% Na2SO4 XA2 0,19 0,26
Criteriu XA2 0,50 0,80
Valoarea obținută pentru expansiunea la 90 zile pentru mortarul preparat cu un ciment

considerat rezistent la sulfați, mediul XA2, este 0,16 mm/m, iar la 180 de zile este de
0,22 mm/m.
Comparând rezultatele obținute, diferenţele dintre valorile obţinute pentru cimentul
rezistent la sulfati și cel notat CE4 sunt mai mici de 20% pentru ambele termene de
încercare (în conformitate cu NE 012/1).
Mortarele preparate cu cimentul notat CE4 îndeplinesc criteriile pentru încadrarea în
clasa de expunere XA2.
Asemănător, se poate încadra un tip de ciment în clasa de expunere XA3. Criteriul de
evaluare pentru rezistenţa la atacul sulfatic al betonului pentru clasa de expunere XA3
dat în NE 012/1 este :
Valoarea expansiunii probelor de mortar trebuie să fie mai mică de 0,5 mm/m, după 90
de zile, respectiv 0,8 mm/m după 180 de zile de menţinere într-o soluţie 4,4% Na2SO4.
Valorile expansiunilor se compară cu cele obţinute pentru cimenturi rezistente la sulfaţi,
diferenţele dintre valorile obţinute trebuie să fie mai mici de 10%, pentru ambele
termene de încercare.
65
ANEXA A3
Exemple practice privind modul de determinare a clasei de rezistență a betonului
la îngheț-dezgheț, carbonatare și la acțiunea clorurilor
A3.1 Determinarea experimentală a clasei de rezistență a betonului la îngheț-

dezgheț
Rezistența adecvată împotriva acțiunii de îngheț-dezgheț pentru betoanele preparate cu
ciment notat CE1 de clasa 42,5N, moderat saturate (clasele de expunere XF1 și XF2)
poate fi obținută prescriptiv, prin utilizarea unui beton având compoziția realizată în
conformitate cu NE 012/1, Anexa F.
Durabilitatea împotriva acțiunii de îngheț-dezgheț a betonului expus la umiditate
(clasele de expunere XF3 și XF4) poate fi obținută prin selectarea claselor RF adecvate
conform Tabelului J.1 din Anexa normativă J a NE 012/1, respectiv Tabelul 15 din
prezentul Ghid cu privire la condițiile climatice, la locul de amplasare și la durata de
serviciu proiectată (L) a structurii.
În conformitate cu Tabelul 4 din prezentul Ghid, pentru încadrarea în clasa de expunere
XF3, betonul va avea un raport maxim Aef/C de 0,5, dozaj minim 320 kg/m3, clasa
minimă de rezistență C30/37, cu aer antrenat și respectiv un raport maxim Aef/C de 0,5,
dozaj minim 320 kg/m3, clasa minimă de rezistență C35/45. Ambele variante
compozitionale sunt aplicabile.
Pentru încadrarea în clasa de expunere XF4, betonul trebuie să aibă un raport maxim
Aef/C de 0,45, un dozaj minim 340 kg/m3, iar clasa minimă de rezistență C30/37 cu aer
antrenat.
Respectând aceste cerințe ale compozițiilor betonului, se efectuează teste pe fâșii de
beton de 150x150x50 mm prin metoda de referinta slab test, în conformitate cu SR
CEN/TS 12390-9, se calculează cantitatea de material exfoliat (kg/m2) după 56 de
cicluri de îngheţ-dezgheţ m56 și apoi se încadrează în clase de rezistență la îngheț-
dezgheț în conformitate cu Tabelul 15 din Ghid.
În funcție de cantitatea de beton exfoliat, betoanele se pot utiliza în anumite clase de

expunere având în vedere caracteristicile iernii (blândă, moderată sau severă) din locul
de amplasare a elementului/ structurii, încadrarea în clasele de rezistență la îngheț-
dezgheț RFW (clasa de expunere XF3) sau RFD (clasa de expunere XF4) și de numărul
de cicluri de îngheț-dezgheț în conformitate cu Tabelul 15 din prezentul Ghid.
Exemplu:
Pentru a putea încadra betoanele preparate cu cimentul notat CE1 în clasele de rezistență
la îngheț-dezgheț RFW (clasa de expunere XF3) sau RFD (clasa de expunere XF4),
s-au preparat betoane cu și fără aer antrenat.
În Tabelul A3.1 se prezintă dozajul de ciment notat CE1, dozajul de aditiv
superplastifiant pe baza de polimeri de policarboxilat-eter (“SP”) și respectiv antrenor
de aer („Aa”), cantitatea de apă A’ necesară obținerii unei tasări S3 și cantitatea de
agregate utilizate la prepararea betoanelor.
66
Tabelul A3.1. Materiile prime din compoziția betoanelor preparate cu cimentul notat CE1
Dozaj din care
Apa A' Aditiv Aditiv Agregate
ciment sort 0-4 sort 4-8 sort 8-16
(l) „SP” (l) „Aa” (l) (kg)
(kg/m3) mm (kg) mm (kg) mm (kg)
Aditiv superplastifiant („SP”) 1% și antrenor de aer („Aa”) 0,4%
400 174,3 3,81 - 1771,7 708,7 354,3 708,7
440 173,3 4,19 1,76 1733,2 693,3 346,6 693,3
Rapoartele At/C si Aef/C obținute pentru tasări aflate în clasa de tasare S3 sunt prezentate
în Tabelul A3.2.
Tabelul A3.2. Cantitatea de apă totală, apa eficace, rapoartele At/C și Aef/C
Aditiv (Ad) (l) Apa Apa eficace
Dozaj Apa totală
Apa absorbită Aef=A’+Ad-
ciment Aditiv Aditiv At=A’+Ad de agregate AwA24 (l)
At/C Aef/C
A' (l)
(kg/m3) SP (l) Aa (l) (l)
AwA24 (l)
400 174,3 3,81* - 178,1 14,1 164,0 0,45 0,41
440 173,3 4,19* 1,76 179,3 13,8 165,5 0,41 0,38
Nota *) In conformitate cu NE 012/1, pct. 5.2.6. (3) dacă cantitatea totală de aditiv lichid (în
calculul raportului apă/ciment.
În Tabelul A3.3 se prezintă caracteristicile betoanelor proaspete obținute pentru tasări

de 150 mm.
Tabelul A3.3. Caracteristicile betoanelor proaspete preparate cu cimentul notat CE1
Dozaj ciment Raport
(kg/m3) Aef/C
400 0,41 150 2385 3,6
440 0,38 150 2293 5,8*
Nota *) - valoare care contine și componenta de aer antrenat
În Tabelul A3.4 se prezintă caracteristicile de rezistență la compresiune obținute la
vârstele de 2, 7 și 28 zile.
Tabelul A3.4. Valorile rezistențelor la compresiune la 2, 7 și 28 de zile

Raport
ciment
Aef/C 2 zile 7 zile 28 zile
(kg/m3)
22,1 35,7 53,1
400 0,41 20,3 21,4 34,9 35,4 52,8 52,8
21,9 35,6 52,7
23,0 33,1 48,8
440 0,38 22,3 22,6 35,1 34,3 49,4 49,0
22,4 34,6 48,7
La vârsta de 28 de zile s-au obținut valori ale rezistenței la compresiune de 53 N/mm2

(dozaj de ciment 400 kg/m3) și 49 N/mm2 (beton cu aer antrenat cu dozaj de ciment 440
kg/m3).
67
Dozaj Clasa conform
Raport Raport fcm 28 zile Încercări iniîiale
ciment încercări iniîiale
At/C Aef/C N/mm2
(kg/m3) fcm ≥ fck + (6…12) N/mm 2
(fck+8) pentru Marja = 8 MPa

400 0,45 0,41 52,8
C35/45(fck=45) C35/45
440 0,41 0,38 49,0
C30/37a(fck=37) C30/37a
Pentru încadrarea în clasa de expunere XF3, s-au obținut betoane, preparate cu cimentul
notat CE1, cu aer antrenat C30/37a cu un dozaj de ciment 440 kg/m3 și raport Aef/C de
0,38 (At/C de 0,41) și respectiv betoane clasa de rezistență C35/45 cu un dozaj de ciment
400 kg/m3 și raport Aef/C de 0,41 (At/C de 0,45).
În Tabelul A3.6. se prezintă rezultatele obținute pentru cantitatea de beton exfoliat
masurată până la 56 de cicluri, testarea făcându-se cu apă.
7 cicluri
Dozaj Sn, m56,
cantitate cantitate cantitate beton Sn, cantitate beton m56
ciment Cantitate medie, medie
beton beton beton exfoliat kg/m2 beton exfoliat (kg/m2)
(kg/m3) kg/m2 (kg/m2)
exfoliat, exfoliat, exfoliat, după 28 exfoliat, după 56
g g g cicluri g cicluri, g
0,00 0,00 1,65 1,65 0,07 1,41 3,06 0,14
Indiv. 0,00 0,11 1,46 1,57 0,07 0,07 1,23 2,80 0,12 0,14
400
0,00 0,19 1,18 1,37 0,06 2,45 3,82 0,17
total 0,00 0,30 4,29 4,59 0,20 5,09 9,68 0,43
0,00 0,00 0,87 0,87 0,04 1,01 1,88 0,08
Indiv. 0,00 0,00 1,19 1,19 0,05 0,05 1,21 2,40 0,11 0,10
440
0,00 0,00 1,44 1,44 0,06 1,19 2,63 0,12
total 0,00 0,00 3,50 3,50 0,16 3,41 6,91 0,31
Cantitatea obținută de beton exfoliat pentru cele două clase de beton m56 este mai mică
de 0,5 kg/m2, astfel că betoanele se pot încadra în clasa de rezistență la îngheț-dezgheț
RFW H, precum și în celelalte clase RFW M și RFW L.
Pentru încadrarea în clasa de expunere XF4, betonul de clasă de rezistență C30/37 cu
aer antrenat a fost obținut pentru un dozaj de ciment 440 kg/m3 și raport Aef/C de 0,38
(At/C = 0,41).
În Tabelul A.3.7 se prezintă rezultatele obținute pentru cantitatea de beton exfoliat
măsurată până la 56 de cicluri, testarea făcându-se cu agenți de dezghețare.
Tabelul A3.7. Cantitatea de beton exfoliat măsurată după 7, 14, 28 și 56 cicluri de îngheț – dezgheț,
beton cu aer antrenat
7 cicluri
Dozaj Sn, m56,
cantitate cantitate cantitate beton Sn, cantitate beton m56
ciment Cantitate medie, medie
beton beton beton exfoliat kg/m2 beton exfoliat (kg/m2)
(kg/m3) kg/m2 (kg/m2)
exfoliat, exfoliat, exfoliat, după 28 exfoliat, după 56
g g g cicluri g cicluri, g
0,00 0,00 1,23 1,23 0,05 1,43 2,66 0,12
Indiv. 0,00 0,24 1,09 1,33 0,06 0,05 1,88 3,21 0,14 0,13
440
0,00 0,44 0,55 0,99 0,04 2,09 3,08 0,14
total 0,00 0,68 2,87 3,55 0,16 5,40 8,95 0,40
68
Cantitatea obținută de beton exfoliat m56 este mai mică de 0,5 kg/m2, astfel că betonul
cu aer antrenat și dozaj de ciment de 440kg/m3 se poate încadra în clasa de rezistență la
îngheț-dezgheț RFD H, precum și în celelalte clase RFD M și RFD L. De asemenea,
cimentul notat CE1 îndeplinește criteriile prezentate în Anexa A2.
A3.2. Determinarea experimentală a clasei de rezistență la carbonatare
Determinarea adâncimii de carbonatare se efectuează în conformitate cu standardul SR
EN 12390-10.
Pentru încadrarea în clasele de rezistență la carbonatare în funcție de raportul Aef/C a
unor betoane preparate cu diferite tipuri de cimenturi se vor parcurge etapele prezentate
în Figura A3.1
Compoziții beton/ Tratare

Aef/C=ex. 0,65; 0,60; 0,55; 0,50;
0,45; 0,40
Camera climatica
Adancime de carbonatare medie
Criterii pentru rezistența la

(mm)
carbonatare
0 90 180 270 360

Timp (zile)
Tip
XRC0,5 XRC 1 XRC 2 XRC3 XRC4 XRC5 XRC6 XRC7
ciment
CE2 Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=?
CE3 Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=? Aef/C=?

Figura A3.1. Etapele necesare încadrării betoanelor în clase de rezistență la carbonatare
Compozițiile de betoane prezentate pentru cele două cimenturi notate CE2 și CE3 au
fost testate privind rezistența la compresiune și pentru a determina adâncimea de
carbonatare la diferite termene, în conformitate cu SR EN 12390-10. Se prezintă în
continuare rezultatele obținute pentru diferite clase de beton preparate cu două tipuri de
ciment notate CE2 și CE3, de clasa 42,5R, cu diferite rapoarte Aef/C.
A3.2.1. Determinarea adâncimii de carbonatare a probelor de beton menținute în
camera climatică
A3.2.1.1 Betoane preparate cu ciment notat CE2
Probele de beton au fost preparate, decofrate dupa 24 ore si apoi menţinute 7 zile în apă,
apoi în condiţii de laborator (umiditate 65%, temperatură 200C) până la 28 de zile. Dupa
vârsta de 28 de zile probele au fost menținute, până la vârsta de încercare, în camera
climatică cu umiditate 65%, temperatură 200C și concentrație de 0,04% CO2.
69
Anterior despicării probelor de beton pentru efectuarea testului cu solutie de
fenolftaleină, acestea au fost încercate la compresiune, rezultatele fiind prezentate în
Tabelul A3.8.
Tabelul A3.8. Valorile rezistenței la compresiune la diferite vârste ale betonului
Rezistența la Rezistența la Rezistența la
Clasa Raport compresiune la 90 zile compresiune la 180 zile compresiune la 365 zile
beton Aef/C (N/mm2) (N/mm2) (N/mm2)
val.indiv. val.medie val.indiv. val.medie val.indiv. val.medie
56,6 55,1 57,7
C30/37 0,48 54,5 55,5 57,4 56,5 57,8 57,4
55,6 57,0 56,7
61,9 64,2 66,5
C35/45 0,42 62,6 62,3 63,6 63,6 64,6 65,2
62,6 63,0 64,5
63,4 64,1 66,6
C35/45 0,40 62,7 64,0 65,2 65,3 67,0 67,1
65,9 66,7 67,6
Valorile individuale şi medii ale adâncimii de carbonatare ale betoanelor sunt prezentate
în Tabelele A3.9 – A3.11.
Tabelul A3.9. Valorile adâncimii de carbonatare pentru betoane de clasă C30/37, raport A ef/C=0,48
Adâncimea de carbonatare Adâncimea de carbonatare Adâncimea de carbonatare
90 zile (mm) 180 zile (mm) 365 zile (mm)
Raport
val. val. val.
Aef/C val. val. val. val. val. val.
medii/ medii/ medii/
Indiv medie Indiv medie Indiv medie
latura latura latura
3,05 2,60 3,96
2,38 3,18 3,44 3,00 4,41 4,23
4,10 2,97 4,33
1,13 2,53 4,27
1,79 1,53 3,46 3,20 3,67 3,46
1,67 3,62 2,44
0,48 2,42 3,07 3,56
3,48 2,99 2,54
2,94 2,94 3,44 3,08 2,58 2,76
2,39 2,81 3,17
2,47 2,62 4,45
1,87 2,05 3,41 3,00 3,85 3,80
1,80 2,98 3,09
2,47 3,50 3,81
2,85 2,41 2,85 3,59 4,34 4,34
1,91 4,42 4,87
2,80 2,94 4,77
2,11 2,27 3,06 2,84 3,89 4,20
0,48 1,89 2,14 2,52 2,77 3,95 3,95
1,56 1,76 3,40
1,92 1,89 2,80 2,12 3,92 3,33
2,20 1,79 2,67
2,17 2,75 4,03
1,99 2,52 3,93
1,95 2,63 3,85
70
Raport
val. val. val.
1,85 2,18 3,92
3,67 2,85 3,82
3,20 2,96 3,32 2,86 4,26 3,85
2,02 2,41 3,46
2,14 2,98 4,45
1,53 1,97 2,30 2,73 3,86 3,67
2,24 2,92 2,70
0,48 2,07 2,67 3,65
0,88 2,44 2,88
0,92 1,12 3,04 2,72 2,67 2,69
1,56 2,69 2,53
1,98 2,18 4,11
1,62 2,23 2,45 2,36 4,67 4,39
3,10 2,44 4,38
Val.medie
2,21 2,84 3,72
(mm)
Adâncimea de carbonatare Adâncimea de carbonatare 180 Adâncimea de carbonatare
90 zile (mm) zile (mm) 365 zile (mm)
Raport
val. val.
Aef/C val. val. val. val. medii/ val. val. val.
medii/ medii/
Indiv medie Indiv latura medie Indiv medie
latura latura
2,44 2,37 3,76
3,14 2,74 1,97 1,96 3,29 3,29
2,64 1,53 2,83
2,40 1,68 3,18
2,31 2,08 1,87 1,96 3,54 3,44
1,53 2,32 3,61
0,42 2,13 2,15 3,43
1,52 2,19 3,15
1,66 1,59 1,45 1,99 3,11 3,21
1,58 2,32 3,36
2,38 2,21 4,36
1,60 2,09 2,81 2,69 3,88 3,77
2,30 3,05 3,07
2,04 2,12 3,41
1,34 1,80 1,67 2,27 3,80 3,31
2,01 3,03 2,73
1,89 2,42 3,42
1,29 1,84 1,24 1,61 3,04 3,05
2,34 1,16 2,70
0,42 2,04 2,11 3,27
2,01 2,39 4,06
1,84 2,05 1,76 2,40 3,00 3,27
2,30 3,04 2,75
2,33 1,39 3,02
2,94 2,46 2,18 2,14 3,23 3,42
2,10 2,86 4,02
1,59 2,83 3,23
0,88 1,04 2,33 2,13 3,72 3,30
0,42 0,64 1,44 1,24 2,37 2,95 3,33
1,49 1,73 3,41
1,61 2,37 3,41
2,46 2,52 3,34
71
Adâncimea de carbonatare Adâncimea de carbonatare 180 Adâncimea de carbonatare
90 zile (mm) zile (mm) 365 zile (mm)
Raport
val. val.
Aef/C val. val. val. val. medii/ val. val. val.
medii/ medii/
Indiv medie Indiv latura medie Indiv medie
latura latura
0,87 2,86 3,48
1,55 1,89 3,60
2,70 1,81 3,03 2,44 3,78 3,38
1,17 2,39 2,76
0,83 3,11 3,70
1,20 1,29 2,39 2,54 2,85 3,21
1,85 2,11 3,08
Val.medie (mm) 1,87 2,21 3,34
Raport
val. val. val.
0,94 1,85 3,01
1,83 1,32 2,18 1,98 2,69 2,88
1,19 1,92 2,95
1,25 1,52 3,08
1,36 1,19 2,58 1,94 2,84 3,05
0,97 1,71 3,24
0,40 1,23 1,98 2,92
0,78 1,82 2,62
1,20 1,12 1,88 1,96 3,18 2,85
1,39 2,19 2,74
1,83 2,00 2,98
1,10 1,27 1,92 2,04 3,10 2,91
0,88 2,19 2,65
1,31 1,79 2,71
0,83 1,21 2,50 1,91 2,18 2,65
1,48 1,45 3,05
0,65 2,27 2,87
1,52 1,20 1,51 1,92 2,91 2,88
1,44 1,97 2,87
0,40 1,19 1,88 2,81
1,05 1,82 2,17
1,10 1,06 1,42 1,78 2,38 2,77
1,03 2,09 3,76
0,94 2,34 2,02
1,70 1,27 1,64 1,93 2,95 2,93
1,18 1,81 3,81
1,92 2,30 3,37
1,83 1,45 1,28 1,75 2,69 2,79
0,60 1,67 2,32
1,22 2,35 2,64
1,97 1,50 1,61 1,91 2,78 2,95
0,40 1,32 1,42 1,78 1,88 3,44 2,78
1,33 2,10 2,89
0,95 1,39 1,61 1,93 2,48 2,44
1,89 2,07 1,96
1,20 1,75 3,65
1,34 1,95 2,93
0,93 1,95 2,11
72
Raport
val. val. val.
1,88 2,14 3,03
Val.medie (mm) 1,28 1,92 2,84
Viteza de carbonatare și coeficientul de corelație se determină din graficul prezentat în

Figura A3.2.
4,50
y = 3,9149x
4,00 R² = 0,9957
y = 3,343x
Adancimea de carbonatare, mm
3,50
R² = 0,9968
3,00
2,50
y = 2,7686x
0,48
R² = 0,9989
2,00
0,42
1,50 0,40
1,00
0,50
0,00
0,00 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00 1,20
Ani^1/2
Figura A3.2. Determinarea vitezei de carbonatare pentru diferite rapoarte A ef/C
Valorile vitezei de carbonatare sunt prezentate în Tabelul A.3.12.

Tabelul A3.12. Valorile vitezei de carbonatare
Rezistența la Viteza de
Clasa de beton Raport Aef/C compresiune la 28 carbonatare
zile (N/mm2) (mm/ani0,5)
C30/37 0,48 46,2 3,9
C35/45 0,42 53,9 3,3
C35/45 0,40 55,8 2,8
A3.2.1.2 Betoane preparate cu ciment notat CE3

În Tabelul A3.13 se prezintă valorile rezistenței la compresiune obținute anterior
despicării probelor de beton pentru efectuarea testului cu soluție de fenolftaleină pentru
betoanele menținute în camera climatică.
73
Tabelul A3.13. Valorile rezistenței la compresiune la diferite vârste ale betonului
Rezistența la Rezistența la Rezistența la
Clasa Raport compresiune la 90 zile compresiune la 180 zile compresiune la 365 zile
beton Aef/C (N/mm2) (N/mm2) (N/mm2)
val.indiv. val.medie val.indiv. val.medie val.indiv. val.medie
56,3 59,0 60,1
C30/37 0,49 57,3 56,7 58,2 58,7 60,0 60,6
56,6 59,0 61,7
62,1 65,0 64,5
C35/45 0,42 61,9 61,8 63,2 63,7 65,3 64,8
61,5 63,0 64,7
65,1 64,8 66,7
C35/45 0,39 65,1 64,9 65,1 65,3 67,2 66,7
64,4 66,1 66,1
Valorile individuale şi medii ale adâncimii de carbonatare ale betoanelor sunt prezentate
în Tabelele A3.14 – A3.16.
Tabelul A3.14. Valorile adâncimii de carbonatare pentru betoane de clasa C30/37, raport A ef/C=0,49
Raport
val. val. val.
Aef/C
val. medii/ val. val. medii/ val. val. medii/ val.
Indiv latura medie Indiv latura medie Indiv latura medie
1,97 3,67 4,04
3,39 2,54 3,81 3,72 4,13 4,76
2,26 3,68 6,10
2,29 3,93 4,35
2,65 2,31 3,10 3,30 5,70 4,79
1,98 2,87 4,32
0,49 2,45 3,40 4,91
1,73 2,99 4,89
3,54 2,82 3,37 3,07 4,72 4,86
3,18 2,86 4,98
1,88 4,29 5,27
2,39 2,14 2,62 3,49 5,16 5,25
2,15 3,57 5,31
2,03 3,02 5,20
2,72 2,24 3,41 3,31 5,08 5,58
1,96 3,50 6,47
1,93 3,76 4,75
2,29 2,38 2,75 3,30 4,25 4,59
2,93 3,38 4,78
0,49 2,40 3,26 4,59
2,05 4,61 3,50
3,09 2,62 2,99 3,41 3,88 4,08
2,73 2,62 4,85
1,58 2,36 4,16
3,05 2,34 3,21 3,01 4,34 4,11
2,38 3,46 3,82
3,38 2,94 5,64
2,61 2,26 3,04 2,91 5,79 5,55
0,78 2,74 5,23
2,32 3,27 5,63
0,49 2,39 3,50 4,49
2,45 2,32 3,64 3,72 5,52 5,28
2,19 4,24 4,69
3,39 4,02 2,95
2,40 4,03 3,16
1,92 4,13 3,10
74
Raport
val. val. val.
Aef/C
val. medii/ val. val. medii/ val. val. medii/ val.
1,89 3,95 3,42
2,39 2,85 3,82
3,20 2,57 3,70 3,35 4,08 3,95
2,11 3,49 3,96
Val.medie (mm) 2,41 3,38 4,66
Raport 90 zile (mm) 180 zile (mm) 365 zile (mm)
Aef/C val. val. medii/ val. val. val. medii/ val. val. val. medii/ val.
2,75 2,26 2,76
2,11 2,03 3,32 2,85 2,92 2,93
1,23 2,98 3,12
2,42 2,38 2,11
2,16 2,26 2,12 2,35 2,02 2,16
2,20 2,55 2,34
0,42 2,16 2,69 3,39
2,65 3,04 3,86
2,26 2,32 2,49 2,85 3,98 3,81
2,05 3,02 3,60
2,37 2,40 4,58
1,83 2,04 2,95 2,72 4,92 4,64
1,93 2,81 4,42
2,80 2,57 3,84
1,82 2,20 2,36 2,66 3,77 4,01
1,98 3,05 4,42
2,67 1,98 3,09
1,92 2,31 3,04 2,74 3,46 2,91
2,34 3,20 2,17
0,42 2,28 2,56 3,41
2,84 2,85 3,22
2,40 2,31 1,98 2,29 2,82 3,09
1,70 2,04 3,22
1,98 2,51 3,95
2,19 2,29 2,08 2,54 3,87 3,64
2,71 3,02 3,11
2,90 3,18 3,88
2,00 2,17 3,23 3,30 3,96 3,76
1,62 3,48 3,45
1,75 2,67 3,66
1,82 1,92 3,08 2,96 3,88 3,64
2,20 3,12 3,37
0,42 2,06 2,67 3,66
2,88 2,10 3,75
1,64 2,17 1,60 2,14 3,98 3,61
1,98 2,72 3,11
2,67 2,85 3,43
2,19 1,99 2,10 2,28 3,89 3,64
1,10 1,88 3,60
Val.medie (mm) 2,17 2,64 3,49
75
Raport
val.
Aef/C val. val. val. val. medii/ val. val. val. medii/ val.
medii/
Indiv medie Indiv latura medie Indiv latura medie
latura
1,87 1,53 2,73
1,59 1,21 2,29 1,79 3,60 2,94
0,18 1,55 2,48
1,23 2,29 2,85
0,78 1,00 2,20 2,38 3,12 3,25
0,98 2,64 3,78
0,39 1,52 2,44 3,37
2,90 2,25 3,86
1,86 2,00 2,98 2,54 3,63 3,67
1,23 2,39 3,52
2,51 3,43 3,48
1,38 1,89 3,11 3,07 3,70 3,62
1,77 2,67 3,68
2,19 2,60 2,89
2,00 1,74 1,84 2,15 2,18 2,80
1,04 2,02 3,32
1,03 1,52 2,96
1,93 1,44 2,04 1,59 3,28 3,25
1,36 1,20 3,50
1,52 2,34 3,28
0,39 1,08 2,61 2,73
1,76 1,58 2,16 2,60 3,86 3,46
1,91 3,02 3,80
1,23 3,54 3,49
2,11 1,31 3,72 3,04 3,62 3,62
0,58 1,85 3,75
1,58 2,33 4,22
1,22 1,27 2,16 2,63 3,78 3,65
1,02 3,39 2,94
1,18 2,62 4,02
1,45 1,55 1,04 1,74 4,20 3,95
2,03 1,55 3,63
0,39 1,52 2,36 3,25
1,92 2,03 2,70
1,44 1,73 2,60 2,67 3,36 2,82
1,83 3,37 2,39
1,04 2,87 2,36
1,88 1,50 2,17 2,41 2,50 2,58
1,59 2,19 2,88
Val.medie (mm) 1,52 2,38 3,30
Viteza de carbonatare și coeficientul de corelație se determină din graficul prezentat în

Figura A3.3.
76
5,00
y = 4,7347x
4,50 R² = 0,9997 y = 3,6885x
Adancimea de carbonatare, mm 4,00 R² = 0,9934
3,50
3,00
y = 3,2919x 0,49
2,50
R² = 0,999
2,00 0,42
0,39
1,50
1,00
0,50
0,00
0,00 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00 1,20
Ani^1/2
Figura A3.3. Determinarea vitezei de carbonatare pentru diferite rapoarte A ef/C
Valorile vitezei de carbonatare pentru betoanele preparate cu ciment notat CE3 sunt
prezentate în Tabelul A3.17.
Tabelul A3.17. Valorile vitezei de carbonatare
Rezistența la Viteza de
Clasa de beton Raport Aef/C compresiune la 28 carbonatare
zile (N/mm2) (mm/ani0,5)
C30/37 0,49 48,8 4,7
C35/45 0,42 54,2 3,7
C35/45 0,39 56,1 3,3
Criteriile de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea

carbonatării, pentru probe menținute până la vârsta de încercare în camera climatică,
sunt prezentate în Tabelul 16 din Capitolul 6 al prezentului Ghid.
Mentionăm că aceste criterii se referă la încercarea inițială de tip (IIT) care poate fi
efectuată de către un producător de beton (primă parte), furnizorul de ciment sau aditivi,
client sau de către utilizatorul betonului (a doua parte), fiind verificată și certificată de
către o parte independentă (terță parte).
Desemnarea claselor XRC pentru rezistența la coroziune indusă de carbonatare este
derivată din adâncimea de carbonatare [mm] (valoare caracteristică 90% fractil)
presupusă a fi obținută după 50 de ani în condiții de referință (0,04% CO2 într-un mediu
constant cu umiditate de 65% și temperatură 20°C). XRC are ca dimensiune viteza de
carbonatare, în mm/ani0,5.
În Tabelul A3.18 și Figura A3.4 se prezintă încadrarea betoanelor în clase de rezistență
la carbonatare.
77
Tabelul A3.18. Criterii de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea
carbonatării
Clase de SR EN 12390-10
CE2 CE3
rezistență la (camera climatică)
expunere Maximul valorii medii
k (mm/ani0,5) Aef/C k(mm/ani0,5) Aef/C
XRC (mm/ani0,5)
XRC 0,5 0,3 - - - -
XRC 1 0,6 - - - -
XRC 2 1,1 - - - -
XRC 3 1,7 - - - -
XRC 4 2,2 - - - -
XRC 5 2,8 2,8 0,40 - -
XRC 6 3,4 3,3 0,42 3,3 0,39
XRC 7 4,0 3,9 0,48 3,7 0,42
Figura A3.4. Încadrarea în clase de rezistență la expunere
Încadrarea cimenturilor în clase de rezistență la acțiunea carbonatării depinde de mulți

factori care trebuie luați în considerare.
În prEN 206-100 se propune calcularea maximului valorii medii cu formula:
X max = X n + ( sn  tcalc ) (A3.1)
unde:
Xn media a n rezultate;
sn abaterea standard a n rezultate, n mai mare sau egal cu 3;
tcalc valoarea lui t statistic în conformitate cu Tabelul A3.19, pentru o probabilitate

(recomandată) de 0,10.
78
Tabelul A3.19. Valorile lui tcalc în funcție de numărul de rezultate
Grade de libertate n -1 t0,100
2 1,886
3 1,638
4 1,533
5 1,476
6 1,440
7 1,415
8 1,397
9 1,383
10 1,372
11 1,363
12 1,356
13 1,350
14 1,345
15 1,341
16 1,337
17 1,333
18 1,330
19 1,328
20 1,325
25 1,316
30 1,310
∞ 1,282
Maximul valorii medii a vitezei de carbonatare (mm/ani0,5) are valori între 0,3 și 4,0
(menținerea probelor în camera climatică) în funcție de încadrarea în diferite clase de
rezistență la carbonatare XRC (între XRC 0,5 și XRC 7), în conformitate cu Tabelul
A3.18. Între valorile lui X n și X max nu sunt diferențe semnificative, având în vedere
valorile reduse ale abaterilor standard, datorate atât, în general, împrăștierii reduse a
rezultelor, cât și valorilor vitezei de carbonatare.
A3.2.2 Stabilirea grosimii stratului de acoperire cu beton a armăturii in
conformitate cu pr.EN 1992-1-1
În funcție de încadrarea în clasele de rezistență la carbonatare XRC și respectiv de
expunere XC se prezintă informativ, în conformitate cu pr.EN 1992-1-1 grosimile
stratului de acoperire cu beton în funcție de durata de viață (Tabelul A3.20). Aceste
valori sunt corespunzătoare elementelor din beton armat. Pentru elementele din beton
precomprimat se majorează valorile cu 10 mm.
Tabelul A3.20. Grosimea stratului de acoperire cu beton cmin,dur - carbonatare
Clase de Clasa expunere XC
rezistență la XC1 XC2 XC3 XC4
expunere Durata de viață (ani)
XRC 50 100 50 100 50 100 50 100
XRC 0,5 10 10 10 10 10 10 10 10
XRC 1 10 10 10 10 10 15 10 15
XRC 2 10 15 10 15 15 25 15 25
XRC 3 10 15 15 20 20 30 20 30
XRC 4 10 20 15 25 25 35 25 40
XRC 5 15 25 20 30 25 45 30 45
XRC 6 15 25 25 35 35 55 40 55
XRC 7 15 30 25 40 40 60 45 60
79
Avantajul acestei proceduri este că furnizează posibilitatea prevederii unor grosimi ale
stratului de acoperire cu beton a armăturii în funcție de, compoziția betonului,
încadrarea în anumite clase de expunere și durata de viață proiectata, pe baza unor
rezultate ale unor cercetări experimentale.
Desigur, aplicarea acestei proceduri este condiționată de anumite aspecte legate de
cunoașterea încadrării betoanelor în clase de rezistență la carbonatare în funcție de
tipurile de ciment utilizate și de compoziția betonului. Această încadrare poate fi făcută,
așa cum s-a precizat, de producătorii de ciment și / sau beton. Pe plan național există
deja date privind performanțele unor anumite tipuri de cimenturi în ceea ce privește
rezistența betonului la acțiunea carbonatării și încadrării în clase de rezistență la această
acțiune a mediului. Astfel, se vor avea la dispoziție datele necesare pentru a se putea
face o optimizare tehnico-economică legată de prevederea unei anumite grosimi de
acoperire cu beton a armăturilor în funcție de tipul de ciment și clasa de rezistență /
raportul A/C.
În continuare se va prezenta o comparație între abordarea propusă în prEN 1992-1-1 și
procedura actuală pentru determinarea grosimii stratului de acoperire cu beton a
armăturii pe baza rezultatelor experimentale obținute.
A3.2.2.1 Procedura pentru determinarea grosimii stratului de acoperire cu beton
a armăturii în conformitate cu SR EN 1992-1-1
Procedura pentru determinarea grosimii stratului de acoperire cu beton a armăturii în
conformitate cu SR EN 1992-1-1 (in vigoare) nu face nicio diferență între utilizarea
unor diferite tipuri de cimenturi, cu toate că este evident că adâncimea de carbonatare
este influențată de tipul de ciment.
În abordarea actuală, practic, se pun numai condiții legate de parametrii compoziționali
și o anumită rezistență minimă la compresiune a betonului. Rezultatele cercetărilor
experimentale efectuate au scos în evidență faptul că prin aplicarea acestei abordări nu
se poate asigura aceeași durată de viață proiectată. Dacă ne referim la clasa de expunere
XC4 și considerăm clasa structurală S4, valoarea lui cmin,dur = 30 mm, iar pentru XC1
clasa structurală S4 cmin,dur = 15 mm, pentru o durată de viață proiectată de 50 de ani. În
ambele cazuri pot interveni reduceri ale grosimii stratului de acoperire în cazul utilizării
unor clase de rezistență ridicate.
Având în vedere rezultatele cercetărilor experimentale obținute, se prezintă în Tabelul
A3.21 valorile lui cmin,dur ce rezultă prin aplicarea acestei proceduri.
Tabelul A3.21. Grosimea stratului de acoperire cu beton c min,dur pentru durata de viață de 50 de
ani, elemente din beton armat
Clasa de rezistență la
Notare ciment1) Clasa de expunere cmin,dur1) (mm)
compresiune
CE2 C30/37 102)
XC1
CE3 C35/45 102)
CE2 C30/37 30
XC4
CE3 C35/45 30
NOTE:1) In acest caz, tipul de ciment nu influențează valoarea lui cmin,dur
2)
Valoare redusă având în vedere clasa de rezistență a betonului
80
a armăturii în conformitate cu prEN 1992-1-1
În cazul aplicării acestei proceduri, în conformitate cu prEN 1992-1-1, este evident că
valoarea lui cmin,dur este diferită pentru betoanele preparate cu cimenturi diferite
depinzând și de compozitia betonului. Grosimea stratului de acoperire cu beton cmin,dur
se determină având în vedere prevederile Tabelului A3.22.
Tabelul A3.22. Grosimea stratului de acoperire cu beton cmin,dur, durata de viață 50 de ani,
elemente din beton armat
Clasa de
Notare ciment Clasa de cmin,dur1) Raport Clasa de rezistență
1) rezistență la
ciment expunere (mm) Aef/C2) la compresiune3)
carbonatare
XRC 5 15 0,40 C35/45
CE2 XRC 6 15 0,42 C35/45
XC1 XRC 7 15 0,48 C30/37
XRC 6 15 0,39 C35/45
CE3
XRC 7 15 0,42 C35/45
XRC 5 30 0,40 C35/45
CE2 XRC 6 40 0,42 C35/45
XC4 XRC 7 45 0,48 C30/37
XRC 6 40 0,39 C35/45
CE3
XRC 7 45 0,42 C35/45
NOTE: 1) In conformitate cu Tabelul A3.20
2)
In conformitate cu Tabelul A3.18
3)
In conformitate cu Tabelele A3.12 și A3.17
NOTA : Exemplele prezentate sunt informative și au drept scop familiarizarea cu aplicarea diferitelor
metode de performanță pentru asigurarea durabilității betonului, astfel încât utilizarea unor tipuri de
cimenturi similare cu cele prezentate în aceste exemple se va face pe baza încercărilor experimentale.
A3.3. Determinarea experimentală a clasei de rezistență a betonului la ațiunea

clorurilor
A3.3.1. Considerații generale
Pentru încadrarea în clasele de rezistență la cloruri a betoanelor, în funcție de tipul de
ciment sau adaos utilizat în beton se vor parcurge următoarele etape:
1. întocmirea rețetelor pe baza valorilor limită pentru compozițiile prevăzute în
Tabelul F.1.1 din NE 012-1, a rezultatelor obținute pe materialele respective și
a experienței acumulate în stațiile de betoane cu tipuri de cimenturi similare;
2. efectuarea încercării de migrare a clorurilor în conformitate cu prevederile
standardului SR EN 12390-18 ;
3. încadrarea în clasa de rezistență la acțiunea clorurilor ;
4. corelarea clasei de rezistență la cloruri cu grosimea stratului de acoperire cu
beton a armăturilor cmin,dur , pentru o durată de viață de 50 ani sau 100 ani.
A3.3.2. Informații privind încercarea

Încercarea are drept scop determinarea coeficientului de migrare a clorurilor în betonul
întărit, de compoziție cunoscută, la o vârstă specificată (90 zile, 180 zile, 1 an).
Rezultatul încercării indică rezistența betonului analizat la penetrarea clorurilor,
caracteristică determinantă pentru durabilitatea betonului.
81
Încercarea se derulează pe probe de beton extrase din epruvete cilindrice (Φ = 100 mm;
h = 200 mm) păstrate în apă, până la vârsta de 90 de zile. Se încearcă minimum 3 probe
pentru fiecare rețetă.
Principiul metodei, prevazută în SR EN 12390-18, constă în determinarea adâncimii de
migrare a ionilor de clor, în probele de beton saturate cu apă, prin aplicarea unui câmp
electric extern.
Măsurarea adâncimii de penetrare a clorurilor se efectuează după menținerea probei în
echipamentul de încercare pe durata precizată în standardul SR EN 12390-18, pe cele
două fețe ale secțiunii transversale (obținute prin despicarea probei în zona centrală).
Măsurătorile se efectuează după evidențierea prin pulverizarea suprafeței proaspăt
despicate cu soluţie de azotat de argint AgNO3. Zona de beton, în care au migrat
clorurile, se distinge printr-o culoare semnificativ mai deschisă.
Din valorile de penetrare individuale (xd1, xd2 ... xdn) măsurate se determină adâncimea
medie de penetrare a clorurilor, iar rezultatul se înregistrează cu o precizie de 0,5 mm.
Se înregistrează, de asemenea, si adâncimea maximă de penetrare, xmax, din valorile
citirilor individuale.
A3.3.3 Informații privind betoanele încercate

Se prezintă în continuare rezultatele obținute pentru diferite clase de beton preparate cu
două tipuri de ciment notate CE5 și CE6, de clasa 42,5.
În Tabelul A3.23 se prezintă valorile unor caracteristici ale betonului proaspăt și întărit
ale betonului preparat cu cimentul tip CE5, iar în Tabelele A3.24 și A3.25 se prezintă
exemple de măsurare a penetrării clorurilor pentru clasa C35/45, D16, S4 realizată cu
cimentul notat CE5 și respectiv valorile coeficienților de migrare cloruri pentru diferite
clase de betoane realizate cu cimentul notat CE5.
Tabel A3.23. Valori ale unor caracteristici ale betonului proaspăt și întărit preparate cu cimentul
CEM 5
Rezistența la Rezistența la
compresiune la compresiune la 28
Tasare
Clasa beton Raport Aef/C 28 zile zile (N/mm2)
(mm)
val. medie
(N/mm2) (N/mm2)
48,6
C30/37 0,46 220 48,9
49,1
55,4
C35/45 0,41 190 56,1
56,8
60,8
C40/50 0,40 210 59,9
59,0
82
Tabelul A3.24. Exemplu de măsurare a penetrării clorurilor pentru clasa C35/45, D16, S4 realizată
cu cimentul notat CE5
Fişă de măsurători determinare Coeficient migrare cloruri – cf. SR EN 12390-18
Indicativ probă D313
Vârsta la data testarii (zile) 90 Dată testare 2023
Voltaj aplicat (V) 30 Durată încercare (ore) 48
Nr. probă 1 Grosime probă (mm) 50,78 50,87
Temperatura (°C) în soluţia de NaOH 0.3 N (iniţial / final) 25,6 27,9
Adâncime de penetrare Cl (mm) în punctul …
-
1 2 3 4 5 6 7 8 9 xd Medie
15,82 11,13 10,93 11,97 11,46 10,00 10,96 10,52 11,94 11,64
11,63
10,10 11,63 10,49 11,35 10,68 10,85 12,60 10,51 16,35 11,62
Mnss 2,52 x 10 -12 m2 / secundă

Temperatura (°C) în soluţia de NaOH 0,3 N (iniţial / final) 25,9 25,5
Adâncime de penetrare Cl- (mm) în punctul …
1 2 3 4 5 6 7 8 9 xd Medie
10,72 10,93 10,79 10,8 9,73 11,54 10,46 11,55 10,65 10,80
10,76
10,31 10,52 10,32 11,53 11,23 10,04 11,32 10,42 10,7 10,71

Adâncime de penetrare Cl- (mm) în punctul …
1 2 3 4 5 6 7 8 9 xd Medie
12,55 10,23 9,25 8,41 8,88 13,90 11,67 11,65 12,86 11,04
11,36
13,39 11,15 11,06 11,44 10,96 11,00 11,47 11,72 12,89 11,68
Mnss 2.49 x 10 -12 m2 / secundă

Adâncime de penetrare Cl (mm) în punctul …
-
1 2 3 4 5 6 7 8 9 xd Medie
9,92 9,50 8,50 7,32 10,38 9,71 11,20 9,32 9,81 9,52
9,20
7,57 7,90 13,13 8,88 8,54 7,81 7,62 10,20 8,32 8,89
Rezultat
Mnss Average
x 10 -12
m / secundă
2
2,32
Determinarea coeficientului de migrare a clorurilor Mnss în functie de xd măsurat, în

Tabelul A3.24, s-a efectuat aplicând următoarea relație simplificată:
83
0.0239(T )h  (T )hx d 

M nss = x d − 0.0186
(U )t  U 
 
unde:
U : valoarea voltajului aplicat (V);
T : valoarea medie a temperaturii înregistrate (K);
xd : valoarea medie a adâncimii de penetrare măsurată pentru o probă (ambele
jumătăți) ;
t : durată încercare (ore) ;
h : grosime probă (mm).
Tabelul A3.25. Valorile coeficienților de migrare cloruri pentru betoanele realizate cu cimentul
notat CE5
C30 /37 D16 S4 realizat cu ciment CE5
Dimensiuni probă Temperatura Voltajul Durata Adâncimea Coeficient de
medie a aplicat testului medie de migrare
soluției penetrare Mnss
Diametru Grosime
(mm) (mm) (°C) (V) (ore) (mm) (x 10-12 m2/s)
100 51,2 21,2 30 48 16,1 3,54
C 35 /45 D16 S4 realizat cu ciment CE5
Dimensiuni proba Temperatura Voltajul Durata Adâncimea Coeficient de
Diametru Grosime
(mm) (mm) (°C) (V) (ore) (mm) (x 10-12 m2/s)
100 51,2 24,5 30 48 10,7 2,32
C 40 /50 D16 S4 realizat cu ciment CE5
Diametru Grosime
(mm) (mm) (°C) (V) (ore) (mm) (x 10-12 m2/s)
100 51,1 21,8 30 48 9,37 1,97
În Tabelul A3.26 se prezintă valorile unor caracteristici ale betonului proaspăt și întărit
ale betonului preparat cu cimentul tip CE6, iar în Tabelele A3.27 se prezintă valorile
coeficienților de migrare a clorurilor pentru betoanele realizate cu cimentul notat CE6.
84
Tabel A3.26. Valori ale unor caracteristici ale betonului proaspăt și întărit preparate cu cimentul
notat CE6
Rezistența la Rezistența la
Tasare compresiune la compresiune la 28 zile
Clasa beton Raport Aef/C
(mm) 28 zile val. medie
(N/mm2) (N/mm2)
46,5
C30/37 0,46 220 46,7
47,0
51,8
C30/37 0,44 190 50,8
49,9
59,3
C35/45 0,40 200 59,3
59,3
57,3
C35/45 0,39 220 56,8
56,2
Tabelul A3.27. Valorile coeficienților de migrare a clorurilor pentru betoanele realizate cu cimentul
notat CE6
C30/37 D16 S4 realizat cu ciment notat CE6
Diametru Grosime
(mm) (mm) (°C) (V) (ore) (mm) (x 10-12 m2/s)
100 50,5 23,6 30 48 8,38 1,74
Diametru Grosime
(mm) (mm) (°C) (V) (ore) (mm) (x 10-12 m2/s)
100 51,2 25,4 30 48 7,54 1,57
Diametru Grosime
(mm) (mm) (°C) (V) (ore) (mm) (x 10-12 m2/s)
100 49,7 25,6 30 48 5,61 1,10
soluției in penetrare Mnss
anod
Diametru Grosime
(mm) (mm) (°C) (V) (ore) (mm) (x 10-12 m2/s)
100 50,9 24,4 30 48 3,4 0,83
Criteriile de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea clorurii,

pentru probe menținute până la vârsta de încercare în apa, sunt prezentate în Tabelul 18
din Capitolul 6 al prezentului Ghid.
Mentionăm că aceste criterii se referă la încercarea inițială de tip (IIT) care poate fi
efectuată de către un producător de beton (primă parte), furnizorul de ciment sau aditivi,
client sau de către utilizatorul betonului (a doua parte), fiind verificată și certificată de
către o parte independentă (terță parte).
85
În Tabelul A3.28 se prezintă încadrarea betoanelor în clase de rezistență la cloruri pe
baza coeficientului de migrare in conformitate cu Tabelul 18 prezentat in Ghid la
capitolul 6.
Tabelul A3.28. Criterii de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea
clorurilor – coeficientul de migrare
SR EN SR EN
CE5 CE6
12390-18 12390-18
Clase de
Maximul Maximul
rezistență
valorii Coeficient valorii Coeficient
la
medii pt  de migrare Clasa medii pt  de migrare Clasa
expunere Aef/C Aef/C
≥0,3 a beton ≥0,5 a beton
XRD -12 -12
(x 10 clorurilor (x 10 clorurilor
m2/s) m2/s)
1,10 0,40
XRD 0,5 0,5 - - 1,5 C35/45
0,83 0,39
1,74 0,46
XRD 1 0,9 - - 2,6 C30/37
1,57 0,44
XRD 1,5 1,2 - - 3,5 - -
XRD 2 1,5 - - 4,2 - -
XRD 3 2,0 1,97 0,40 C40/50 5,9 - -
XRD 4 3,0 2,32 0,41 C35/45 8,5 - -
XRD 5 3,4 - - 9,8
XRD 8 4,4 3,54 0,46 C30/37 12,2
XRD 10 5,3 - - 12,6
 = factor de îmbătrânire care ia în considerare compoziția cimentului
A3.3.4 Stabilirea grosimii stratului de acoperire cu beton a armăturii

În funcție de încadrarea în clasele de rezistență la carbonatare XRD și corelarea acestora
cu XD se prezintă informativ, în conformitate cu Anexa normativă J a NE 012/1 (valori
preluate din pr.EN 1992-1-1) grosimile stratului de acoperire cu beton în funcție de
durata de viață (Tabelul A.3.29). Aceste valori sunt corespunzătoare elementelor din
beton armat. Pentru elementele din beton precomprimat se majorează valorile cu 10
mm.
Tabelul A.3.29. Grosimea stratului de acoperire cu beton cmin,dur - cloruri
Clase de Clasa expunere XS/XD
rezistență XS1 XS2 XS3 XD1 XD2 XD3
la expunere Durata de viață (ani)
XRDS 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100
XRDS 0,5 20 20 20 30 30 40 20 20 20 30 30 40
XRDS 1 20 25 25 35 35 45 20 25 25 35 35 45
XRDS 1,5 25 30 30 40 40 50 25 30 30 40 40 50
XRDS 2 25 30 35 45 45 55 25 30 35 45 45 55
XRDS 3 30 35 40 50 55 65 30 35 40 50 55 65
XRDS 4 30 40 50 60 60 80 30 40 50 60 60 80
XRDS 5 35 45 60 70 70 - 35 45 60 70 70 -
XRDS 6 40 50 65 80 - - 40 50 65 80 - -
XRDS 8 45 55 75 - - - 45 55 75 - - -
XRDS 10 50 65 80 - - - 50 65 80 - - -
Avantajul acestei proceduri este că furnizează posibilitatea prevederii unor grosimi ale
stratului de acoperire cu beton a armăturii în funcție de compoziția betonului, încadrarea
86
în anumite clase de expunere și durata de viață proiectată, pe baza unor rezultate ale
unor cercetări experimentale.
Desigur, aplicarea acestei proceduri este condiționată de anumite aspecte legate de
cunoașterea încadrării betoanelor în clase de rezistență la cloruri în funcție de tipurile
de ciment utilizate și de compoziția betonului. Această încadrare poate fi făcută, așa
cum s-a precizat, de producătorii de ciment și / sau beton. Pe plan național există deja
date privind performanțele unor anumite tipuri de cimenturi în ceea ce privește
rezistența betonului la acțiunea clorurilor și încadrării în clase de rezistență la această
acțiune a mediului. Astfel, se vor avea la dispoziție datele necesare pentru a se putea
face o optimizare tehnico-economică legată de prevederea unei anumite grosimi de
acoperire cu beton a armăturilor în funcție de tipul de ciment și clasa de rezistență /
raportul Aef/C.
În continuare se va prezenta o comparație între abordarea propusă în prEN 1992-1-1 și
procedura actuală pentru determinarea grosimii stratului de acoperire cu beton a
armăturii pe baza rezultatelor experimentale obținute.
a armăturii în conformitate cu SR EN 1992-1-1
Procedura pentru determinarea grosimii stratului de acoperire cu beton a armăturii în
conformitate cu SR EN 1992-1-1 nu face nicio diferență între utilizarea unor diferite
tipuri de cimenturi, cu toate că este evident că adâncimea de penetrare a clorurilor este
influențată de tipul de ciment.
În abordarea actuală, practic, se pun numai condiții legate de parametrii compoziționali
și o anumită rezistență minimă la compresiune a betonului. Rezultatele cercetărilor
experimentale efectuate au scos în evidență faptul că prin aplicarea acestei abordări nu
se poate asigura aceeași durată de viață. Dacă ne referim la clasa de expunere XD1 și
considerăm clasa structurală S4, valoarea lui cmin,dur = 35 mm, iar pentru XD3 clasa
structurală S4 cmin,dur = 45 mm. În ambele cazuri pot interveni reduceri în cazul utilizării
unor clase de rezistență ridicate.
Având în vedere rezultatele cercetărilor experimentale obținute, se prezintă în Tabelul
A3.30 valorile lui cmin,dur ce rezultă prin aplicarea acestei proceduri, pentru o durată de
viață de 50 de ani.
Tabelul A3.30. Grosimea stratului de acoperire cu beton cmin,dur pentru durata de viață de 50 de
ani, clasa structurală S4, elemente din beton armat
Clasa de rezistență la
Notare ciment1) Clasa de expunere cmin,dur1) (mm)
compresiune
CE5 C30/37 35
XD1
CE6 C35/45 35
CE5 C30/37 45
XD3
CE6 C35/45 45
Notă:1) In acest caz, tipul de ciment nu influențează valoarea lui cmin,dur
87
a armăturii în conformitate cu prEN 1992-1-1
În cazul aplicării acestei proceduri, în conformitate cu prEN 1992-1-1, este evident că
valoarea lui cmin,dur este diferită pentru betoanele preparate cu cimenturi diferite
depinzând și de compoziția betonului. Grosimea stratului de acoperire cu beton cmin,dur
se determină având în vedere prevederile Tabelului A3.31 pentru o durată de viață de
50 de ani.
Tabelul A3.31. Grosimea stratului de acoperire cu beton cmin,dur, durata de viață 50 de ani, elemente
din beton armat
Clasa de
Clasa de cmin,dur1) Raport Clasa de rezistență
Notare ciment1) rezistență la
expunere (mm) Aef/C2) la compresiune3)
carbonatare
XRD 0,5 20 0,40 C35/45
CE6
XRD 1 20 0,44 C30/37
XD1 XRD 3 30 0,40 C40/50
CE5 XRD 4 30 0,41 C35/45
XRD 8 45 0.46 C30/37
XRD 0,5 30 0,40 C35/45
CE6
XRD 1 35 0,44 C30/37
XD3
XRD 3 55 0,40 C40/50
CE5
XRD 4 60 0,41 C35/45
Note: 1) In conformitate cu Tabelul A3.29
2)
In conformitate cu Tabelele A3.23 si A3.26
3)
In conformitate cu Tabelele A3.23, A3.26 si A3.28
Notă : Exemplele prezentate sunt informative și au drept scop familiarizarea cu aplicarea
diferitelor metode de performanță pentru asigurarea durabilității betonului, astfel încât utilizarea
unor tipuri de cimenturi similare cu cele prezentate în aceste exemple se va face pe baza
încercărilor experimentale.
88
ANEXA A4
Exemple practice de aplicare a controlului de conformitate pentru caracteristici

ale betonului proaspăt și întărit
A4.1. Exemple privind aplicarea controlului de conformitate, beton proaspăt,

pentru raportul Aef/C și tasare
A4.1.1 Evaluarea conformității pentru raportul Aef/C
În cazul evaluării conformității pentru raportul A/C se aplică prevederile din Tabelele
23 și 24, prezentate la punctul 8.1 din prezentul Ghid.
În Tabelul A.4.1 se prezintă un sistem bazat pe analiza unor rezultate consecutive având
în vedere numărul de acceptare pentru criteriile de conformitate aplicabile altor
caracteristici decât rezistența. De asemenea, se prezintă analiza pentru raportul Aef/C, în
acest caz fiind necesară o determinare pe zi conform SR EN 206, pct.5.4.2 și Tabelul
29, poz.16 din acest standard. Valoarea prescrisă a raportului Aef/C este 0,45. Se
consideră că această compoziție a intrat în producție curentă și trebuie aplicată evaluarea
conformității.
Tabelul A.4.1. Aplicarea evaluării conformității pentru raportul Aef/C
Abatere
Clasă Este
Nr. Rezultate Aef/C maximă Număr
beton îndeplinit
crt. înregistrate prescris Val. Val. acceptare
prescrisă criteriul?
inf. sup.
1 0,46
2 0,43
3 0,45
4 0,47
5 0,42
6 0,40
0 Da
7 0,43
8 0,42
9 0,40
Fară
10 0,40 0,45 C30/37 0,02
limită
11 0,44
12 0,41
13 0,43
14 0,40
15 0,41
16 0,48* 1 Da
17 0,45
18 0,42
19 0,41
20 0,45
21 0,43
22 0,41
23 0,42 2 Da
24 0,48*
25 0,45
26 0,43
89
Abatere
Clasă Este
Nr. Rezultate Aef/C maximă Număr
beton îndeplinit
crt. înregistrate prescris Val. Val. acceptare
prescrisă criteriul?
inf. sup.
27 0,42
28 0,44
29 0,42
30 0,41
31 0.42
32 0,42
33 0,45
34 0,41
35 0,48*
3 Da
36 0,40
37 0,42
38 0,45
39 0,46
Notă*) Valori ale raportului Aef/C ce depășesc valoarea maximă admisă
Observații:
(1) În conformitate cu Tabelul 23 din prezentul Ghid, abaterea maximă admisă pentru
valoarea superioară este 0,02, deci în cazul exemplului de mai sus putem accepta o
valoare a raportului Aef/C de 0,47, raportul Aef/C prescris fiind 0,45.
(2) În conformitate cu Tabelul 24 din prezentul Ghid, se admit depășiri ale acestor
abateri maxime de la valoarea superioară în funcție de numărul de valori înregistrate, de
exemplu, între 1 și 12 nu se admit depășiri (nicio depășire în cazul exemplului dat), de
la 13 la 19 o depășire (s-a înregistrat o valoare de 0,48 în cazul exemplului dat, o singură
depășire, deci criteriul este îndeplinit) de la 20 la 31 se admit două depășiri (s-a
înregistrat o valoare de 0,48 în acest interval, dar cumulat cu depășirea anterioară avem
două depășiri în exemplul dat, deci criteriul este îndeplinit), etc.
A4.1.2. Evaluarea conformității pentru tasare
Determinarea consistenței se efectuează prin una din metodele cunoscute, dintre care
cea mai utilizată este metoda tasării care se evaluează în conformitate cu prevederile
Tabelului 25 în ceea ce privește abaterea maximă admisă a rezultatelor, prezentate la
punctul 8.1 din Ghid.
Abaterile maxime se aplică atât în cazul limitelor claselor specificate, cât și în raport cu
toleranțele valorii specificate care sunt prezentate în Tabelul 26.
În Tabelul A4.2 se prezintă un exemplu de aplicare al criteriilor de conformitate pentru

determinarea consistenței prin metoda tasării. Valorile tasării corespund betonului livrat
de la stație, beton cu valoarea specificată a tasării de 150 mm.
90
Tabelul A4.2. Aplicarea criteriilor de conformitate pentru tasare
Rezultate Abatere maximă
Clasă Valoare Este
Nr. înregistrate
beton specificată Val.inf. Val.sup. îndeplinit
Crt. tasare
prescrisă (mm) (mm) (mm) criteriul?
(mm)
1 150
2 140
3 135
4 140
5 155
6 130
7 120
8 125
9 130
10 140
11 135
12 145
13 140
14 150
15 140
150 -10 +10
16 C30/37 155 Da
(120-180) 110 190
17 130
18 135
19 140
20 145
21 140
22 145
23 135
24 125
25 135
26 145
27 140
28 145
29 150
30 135
31 140
Observații:
(1) În conformitate cu Tabelul 26 din prezentul Ghid, pentru o valoare țintă de 150 mm
toleranța tasării este  30mm, deci în cazul exemplului dat valorile tasării se găsesc în
intervalul 150  30 = 120 – 180 mm;
(2) Abaterea maximă admisă a rezultatelor încercărilor individuale în raport cu valorile
limită de mai sus in conformitate cu Tabelul 25 din prezentul Ghid, este -10 mm pentru
valoarea inferioară și respectiv + 10 mm pentru valoarea superioară, deci în cazul
exemplului dat valorile obținute ale tasării trebuie să găsească în intervalul 120 – 10 =
110 mm și 180 + 10 = 190 mm
91
A4.2. Exemple de aplicare a criteriilor de conformitate pentru rezistenţa la
compresiune
A4.2.1. Consideraţii generale
A4.2.1.1. Clase de rezistenţă la compresiune

Când betonul este clasificat după rezistenţa la compresiune se aplică Tabelul 7 din
prezentul Ghid, pentru betoanele de densitate normală şi betoanele grele.
A4.2.1.2. Criterii de conformitate pentru rezistenţa la compresiune
Criteriile pentru rezultatele individuale, pentru media rezultatelor, în ceea ce privește

producția inițială și continuă, pentru clasele de betoane considerate individual sau
pentru familiile de betoane sunt prezentate la punctul 8.2 din prezentul Ghid.
A4.2.2. Metodologia de aplicare a conformității betonului produs la stațiile de

beton pentru familii de betoane
A4.2.2.1. Selectarea unei familii de betoane:

a. Ciment de un singur tip, o singură clasă de rezistenţă și o singură sursă;
b. Agregate similare;
c. Beton cu sau fără aditivi reducători de apă (sau alte tipuri de aditivi);
d. Toată gama claselor de consistență;
e. Betoane având un domeniu limitat al claselor de rezistenţă.
A4.2.2.2. Alegerea unui beton de referință
Betonul de referință poate fi ales ca fiind situat în “clasa de mijloc” dintre clasele ce
compun familia, sau cel mai comun produs în sensul celui mai solicitat tip de beton (din
punct de vedere al livrărilor pe parcursul mai multor luni).
De exemplu, într-o familie compusă din clasele C12/15, C16/20, C20/25 betonul de
clasă C16/20 poate fi ales ca fiind situat în “clasa de mijloc”, dar și celelalte betoane pot
fi alese ca beton de referință dacă sunt cele mai “solicitate” din punct de vedere
comercial.
A4.2.2.3. Stabilirea relațiilor (de referință) între betonul de referință și ceilalți

membri ai familiei
Prima etapă constă în stabilirea rezistenței “țintă” a clasei de beton de referință. Această
rezistenţă țintă este indicat să fie mai mare sau egală decât valoarea fck+6.
De exemplu, în cazul unei clase C16/20, valoarea țintă poate fi 20 + 6 = 26 N/mm2, dacă
ne referim la rezistenţa determinată pe probe cubice.
A doua etapă constă în stabilirea valorilor rezistențelor la compresiune țintă și pentru

ceilalți membri ai familiei, având ca bază același criteriu.
A treia etapă este determinarea relațiilor (de referință) între betonul de referință și
ceilalți membrii care se poate determina utilizând următoarea relație de transformare:
92
∆ (Beton i) = fc țintă, beton ref. – fc țintă, beton i
iar valoarea rezistenței transpuse pentru betonul i va fi:
fci, transp. = fci, (Beton i) + ∆ (Beton i)
De exemplu, pentru betonul de clasă C16/20 ales ca beton de referință,
fc țintă, beton ref. = 26 N/mm2
iar pentru un beton din familie, de clasă C12/15,
fc țintă, beton i = 15 + 7 = 22 N/mm2;
Rezultă că:
∆ (Beton i) = 26 – 22 = 4 N/mm2
În cazul obținerii unui rezultat (prin încercarea la compresiune) de 19 N/mm2 pentru

betonul de clasă C12/15,
fci, (Beton i) = 19 N/mm2
obținem valoarea transpusă:
fci, transp. = 19 + 4 = 23 N/mm2, valoare care se ia în considerare în cazul aplicării

criteriului 1.
A patra etapă este aplicarea criteriilor de conformitate:
1. Aplicarea criteriului 2 (Tabelul 27): Acest criteriu se referă la analiza rezultatelor

individuale și se aplică atât în cazul betoanelor “considerate individual”, cât și
membrilor familiei de betoane și se referă la rezultatele obținute la încercarea la
compresiune (fci,(Beton i)).
2. Aplicarea criteriului 3 (Tabelul 28): Aplicarea acestui criteriu este specifică
analizei pe familii de betoane și este dependentă de numărul de rezultate. Trebuie
însă subliniat că analiza face referire tot la valorile individuale obținute pe fiecare
tip de beton (fci,(Beton i)).
3. Aplicarea criteriului 1 (Tabelul 27): În acest caz există diferențe de abordare între
analizele ce se efectuează pe betoane luate individual și pe familii de betoane. De
asemenea, pot exista diferențe între analiza producției inițiale și continue, evident
prin numărul de rezultate avute la dispoziție.
În cazul analizei familiei de betoane atât în cazul verificării producției inițiale, cât și
producției continue, analiza se face având în vedere valorile rezistențelor transpuse
fci,transp. Cu aceste valori se calculează valorile medii ale rezistențelor fcm, care trebuie să
îndeplinească relația:
fcm  fck + 4, în cazul verificării “producției inițiale”,
93
în care fck este rezistenţa caracteristică a betonului de referință.
În cazul producției continue, se aplică regulile prezentate în Tabelul 27. Se utilizează,

de asemenea rezultatele transpuse ale rezistențelor fci,transp (pentru calculul valorii fcm) și se
verifică relația:
fcm fck + 1,48 (fck este valoarea caracteristică a betonului de referință).
În acest caz trebuie, în mod evident, să se verifice și îndeplinirea criteriului 3 pentru

fiecare membru al familiei de beton.
O sinteză a schemei de verificare este prezentată în Figura A4.1.
La 28 zile, fiecare rezultat individual al Se declară amestecul sau

Nu
încercărilor este egal sau mai mare decât şarja ca neconformă
(fck-4)
Da
Pentru fiecare membru al familiei testat,

verificat la fiecare perioadă de evaluare Nu Se elimină acest membru din
utilizând criteriul de confirmare, dacă familie și se evaluează ca un
membrul aparține familiei beton individual
(Tabelul 28)
Da
La fiecare perioadă de evaluare, rezistenţa

medie a tuturor rezultatelor transpuse este mai Nu Se declară familia ca
mare sau egală cu rezistenţa caracteristică a neconformă
betonului de referinţă plus 1,48 x abaterea pe întreaga perioadă de
standard a familiei evaluare
(Tabelul 27)
Da
Se declară familia conformă pe întreaga

perioadă de evaluare
Figura A4.1 Schema pentru evaluarea unui membru şi a conformităţii unei familii de
betoane
A4.2.3 Exemple de aplicare a controlului de conformitate al rezistenței la

Tabelul A4.3 Producția de beton a stației pe 3 luni
Denumire Clasă Producție (m3)

beton beton Martie Aprilie Mai
B102 C8/10 220 270 320
B103 C12/15 160 250 320
B101 C16/20 250 320 430
B104 C25/30 750 700 940
94
Un criteriu de stabilire a betonului de referință este, așa cum s-a precizat, acela care
prezintă cel mai ridicat volum al producției, astfel încât poate fi selectat betonul B104
de clasă C25/30.
Alegerea rezistențelor țintă și determinarea rezistențelor transpuse
Pentru fiecare din aceste tipuri de betoane se alege o rezistenţă țintă în funcție de care
se vor transpune rezultatele.
În general, valoarea rezistențelor țintă trebuie să fie mai mare decât valorile
corespunzătoare rezistențelor caracteristice ale betonului cu cel puțin 6 N/mm2. În cazul
în care se urmărește, pentru un anumit tip de beton, o valoare a rezistențelor țintă
superioară, se poate majora valoarea rezistenței caracteristice chiar și cu 12 N/mm2 .
Tabelul A4.4 Rezistențe țintă și factorul de conversie
Denumire Rezistenţa Factori de

Clasă beton
beton țintă (N/mm2) conversie
B102 C8/10 16 (10+6) 24 (40-16)
B103 C12/15 21 (15+6) 19 (40-21)
B101 C16/20 28 (20+8) 12 (40-28)
B104 C25/30 40 (30+10) 0 (40-40)
Tabelul A4.5 Stabilirea valorilor rezistențelor transpuse
Factori de
Data Denumire Clasă fci fci, transp
conversie
prelevării beton beton (N/mm2) (N/mm2)
(C)
02.mar B102 C8/10 15 24 39
09.mar B102 C8/10 13 24 37
16.mar B102 C8/10 14 24 38
02.mar B103 C12/15 22 19 41
09.mar B103 C12/15 20 19 39
16.mar B103 C12/15 19 19 38
02.mar B101 C16/20 26 12 38
10.mar B101 C16/20 25 12 37
17.mar B101 C16/20 24 12 36
23.mar. B101 C16/20 25 12 37
02.mar B104 C25/30 37 0 37
09.mar B104 C25/30 38 0 38
16.mar B104 C25/30 39 0 39
23.mar. B104 C25/30 36 0 36
30.mar. B104 C25/30 35 0 35
Exemplul de mai sus ia în considerare că există o certificare a controlului producției

(relevant pentru frecvența de prelevare).
95
A4.2.3.1 Conformitatea rezistenței la compresiune a betoanelor considerate
individual pentru clasa C25/30
Tabelul A4.6. Aplicarea criteriului 2

Criteriul este
Nr. Indicativ fci fck-4
Data prelevării Clasă beton îndeplinit?
crt beton (N/mm2) (N/mm2)
fci≥ fck-4
1 02.mar 37 Da
2 09.mar 38 Da
3 16.mar 39 Da
B104 C25/30 26
4 23.mar 36 Da
5 30.mar 35 Da
07.apr
6 38 Da
etc.
Tabelul A4.7. Aplicarea criteriului 1 pentru 3 rezultate

Criteriul este
Nr. Data Indicativ Clasă fci fcm fck+4
îndeplinit?
crt prelevării beton beton (N/mm2) (N/mm2) (N/mm2)
fcm≥ fck+4
1 02.mar 37
2 09.mar 38 38 Da
3 16.mar 39
4 23.mar B104 C25/30 36 34
5 30.mar 35
36 Da
07.apr
6 38
etc.

Criteriul este
Nr. Data Indicativ Clasă fci fck-4
îndeplinit?
crt. prelevării beton beton (N/mm2) (N/mm2)
fci≥ fck-4
1 02.mar 37 Da
2 09.mar 38 Da
3 16.mar 39 Da
4 23.mar 36 Da
5 30.mar 35 Da
6 07.apr 38 Da
7 14.apr 37 Da
8 21.apr B104 C25/30 35 26 Da
9 28.apr 35 Da
10 01.mai 38 Da
11 08.mai 37 Da
12 12.mai 36 Da
13 17.mai 35 Da
14 23.mai 36 Da
15 30.mai 37 Da
96
Nr. Data Indicativ Clasă fci fcm fck+1,48 (fcm≥

crt prelevării beton beton (N/mm2) (N/mm2) (N/mm2) fck+1,48)
1 02.mar 37
2 09.mar 38
3 16.mar 39
4 23.mar 36
5 30.mar 35
6 07.apr 38
7 14.apr 37
8 21.apr B104 C25/30 35 37 32 Da
9 28.apr 35
10 01.mai 38
11 08.mai 37
12 12.mai 36
13 17.mai 35
14 23.mai 36
15 30.mai 37
Notă: Abaterea standard  a fost calculată pentru cele 15 rezultate, dar în conformitate cu
prevederile standardului SR EN 206, aceasta trebuie calculată pentru minimum 35 rezultate
consecutive.
A.4.2.3.2 Conformitatea rezistenței la compresiune a betoanelor considerate
organizate în familii
Tabelul A4.10 Aplicarea criteriului 2
Este îndeplinit
Nr. Data Denumire Clasă fci fck-4
criteriul? fci≥
crt prelevării beton beton (N/mm2) (N/mm2)
fck-4
1 02.mar B102 C8/10 15 6 Da
2 09.mar B102 C8/10 13 6 Da
3 16.mar B102 C8/10 14 6 Da
4 02.mar B103 C12/15 22 11 Da
5 09.mar B103 C12/15 20 11 Da
6 16.mar B103 C12/15 19 11 Da
7 02.mar B101 C16/20 26 16 Da
8 10.mar B101 C16/20 25 16 Da
9 17.mar B101 C16/20 24 16 Da
10 23.mar B101 C16/20 25 16 Da
11 02.mar B104 C25/30 37 26 Da
12 09.mar B104 C25/30 38 26 Da
13 16.mar B104 C25/30 39 26 Da
14 23.mar B104 C25/30 36 26 Da
15 30.mar B104 C25/30 35 26 Da
Aplicarea criteriului 3
a. Acest criteriu este specific în cazul analizării rezultatelor obținute pentru
rezistenţa la compresiune pentru încadrarea într-o anumită familie de betoane.
b. Trebuie precizat că pentru a se putea aplica acest criteriu trebuie ca din fiecare
tip de beton să avem la dispoziție cel puțin două rezultate. De asemenea, ca
97
și în cazul aplicării criteriului 2, se iau în considerare rezultatele individuale
netranspuse.
Tabelul A4.11. Aplicarea criteriului 3
Criteriul 3
Nr.total fck-1 (2 rez.) Criteriul
Nr. Data Indicativ Clasă fcm
de fck+1(3 rez.) este
Crt prelevării beton beton (N/mm2)
rezultate fck +2(4 rez.) îndeplinit?
fck + 2,5(5 rez.)
1 02.mar B102 C8/10 1 - -
2 09.mar B102 C8/10 2 14 9 Da
3 16.mar B102 C8/10 3 14 11 Da
4 02.mar B103 C12/15 1 - -
5 09.mar B103 C12/15 2 21 14 Da
6 16.mar B103 C12/15 3 20 16 Da
7 02.mar B101 C16/20 1 - -
8 10.mar B101 C16/20 2 26 19 Da
9 17.mar B101 C16/20 3 25 21 Da
10 23.mar B101 C16/20 4 25 22 Da
11 02.mar B104 C25/30 1 - -
12 09.mar B104 C25/30 2 38 29 Da
13 16.mar B104 C25/30 3 38 31 Da
14 23.mar B104 C25/30 4 38 32 Da
15 30.mar B104 C25/30 5 37 32,5 Da
Aplicarea criteriului 1
➢ Acest criteriu trebuie aplicat având în vedere valorile transpuse ale rezistențelor
la compresiune pentru diferitele clase de betoane. Se exemplifică aplicarea
acestui criteriu pentru un număr de 3 rezultate și respectiv de 15 rezultate în
Tabelele A4.12 și A4.13.
98
Este
Indicativ
Nr. fci Factori fci transp. fcm fck+4 îndeplinit
Data beton
Crt (N/mm2) de (N/mm2) (N/mm2) (N/mm2) criteriul?
prelevării
Clasă conversie fcm≥
beton fck+4
B102
1 02.mar 15 39
C8/10
B102
2 09.mar 13 24 37 38 Da
C8/10
B102
3 16.mar 14 38
C8/10
B103
4 02.mar 22 41
C12/15
B103
5 09.mar 20 19 39 39 34 Da
C12/15
B103
6 16.mar 19 38
C12/15
B101
7 02.mar 26 38
C16/20
B101
8 10.mar 25 12 37 37 Da
C16/20
B101
9 17.mar 24 36
C16/20

Indicativ
fci Factori fci transp. fcm
Nr Data beton fcm≥fck+
(N/mm2) de (N/mm2) (N/mm2) fck+1,48
Crt prelevării Clasă 1,48
conversie
beton
B102
1 02.mar 15 24 39
C8/10
B102
2 09.mar 13 24 37
C8/10
B102
3 16.mar 14 24 38
C8/10
B103
4 02.mar 22 19 41
C12/15
B103
5 09.mar 20 19 39
C12/15
B103
6 16.mar 19 19 38
C12/15
B101
7 02.mar 26 12 38 38 32 Da
C16/20
B101
8 10.mar 25 12 37
C16/20
B101
9 17.mar 24 12 36
C16/20
B101
10 23.mar 25 12 37
C16/20
11 02.mar B104 37 0 37
99
Indicativ
fci Factori fci transp. fcm
Nr Data beton fcm≥fck+
(N/mm2) de (N/mm2) (N/mm2) fck+1,48
Crt prelevării Clasă 1,48
conversie
beton
C25/30
B104
12 09.mar 38 0 38
C 25/30
B104
13 16.mar 39 0 39
C25/30
B104
14 23.mar 36 0 36
C25/30
B104
15 30.mar 35 0 35
C25/30
Notă: Abaterea standard  a fost calculată pentru cele 15 rezultate prezentate în Tabel. În conformitate
cu prevederile standardului SR EN 206, abaterea standard trebuie calculată pentru minimum 35 rezultate
consecutive.
Observatie: fck din Tabelele A4.12 si A4.13 reprezintă rezistența caracteristică cubică
pentru clasa de rezistență a betonului de referință C25/30.
100

Ghid Informativ Privind Stabilirea Compoziției Betonului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Informativ Privind Stabilirea Compoziției Betonului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid informativ privind stabilirea

compoziției betonului în funcție de

Contract nr. M.D.L.P.A 74 / 12.05.2023

Rector: Prof. univ. dr. ing. Radu Văcăreanu

(2) Prezentul Ghid detaliază cerințe prevăzute în NE 012/1-2022 "Normativ pentru

(4) Cerințe complementare sau modalități diferite de efectuare a încercărilor, sunt

(5) Prezentul Ghid nu se aplică pentru:

(6) Prezentul Ghid nu conține cerințe referitoare la sănătate și securitate, pentru

(1) Documentele de referință minim aplicabile cu caracter legislativ sunt prezentate în

(2) Documentele prezentate în continuare sunt indispensabile pentru aplicarea acestui

(5) Standardele naționale de referință sunt prezentate în continuare in Tabelul 1.

(8) Reglementările tehnice de referință citate în această reglementare tehnică se consultă

3. DEFINIȚII, SIMBOLURI ȘI PRESCURTĂRI

(1) În conformitate cu NE 012/1 și SR EN 206 specificația tehnică a betonului este

(3) La paragraful 6.2.2 al Standardului SR EN 206 se prezintă cerințele de bază care

(4) Notarea betonului cu proprietăți specificate se efectuează în conformitate cu

NE012/1 C30/37 XC4/XF1 Dsup.=32 Dinf.=16 Cl 0,20 S3 (se menționează clasa de

TIP ELEMENT / STRUCTURĂ

A. ABORDARE DESCRIPTIVĂ (Cap.5/Anexa A1)

Raport Aef/C Dozaj minim de ciment Aer oclus/antrenat

Clasa minimă de rezistență beton

Rezistența la atac sulfatic Rezistența la îngheț-dezgheț

Expansiune Exfoliere Penetrare cloruri Carbonatare

Figura 5.1. Metode de proiectare a durabilității

(2) În conformitate cu pct. 5.2.1 din SR EN 206, compoziția betonului și materialele

(3) Valorile și cerințele referitoare la compoziția betonului, clasa minimă de rezistență

Beton în interiorul clădirilor unde gradul de umiditate a

Beton în interiorul clădirilor unde umiditatea mediului

Suprafețe supuse contactului cu apa, dar care nu intră în

(5) Valorile prezentate în Tabelele 3 și 4 se referă la asigurarea unei durate de viață

(6) Exemple de aplicare a metodei descriptive de proiectare a durabilității se prezintă

(7) Durabilitatea structurilor din beton este asigurată dacă :

Tabelul 5. Clase de tasare

d. Consistența trebuie menționată în specificația betonului și este prevăzută de către

e. În mod orientativ, pentru lucrări obișnuite de construcții, elaboratorul de specificații

Tabelul 6. Stabilirea tasării în funcție de tipurile de elemente turnate

f. Principala caracteristică a betonului întărit este rezistența la compresiune,

Tabelul 7. Clase de rezistență la compresiune pentru betoanele cu densitate normală și betoanele

g. Alegerea clasei de rezistență la compresiune a betonului se face pe criterii ce țin de

5.3 Stabilirea materialelor componente

Stabilirea materialelor componente se face în conformitate cu reglementările și

(1) Cimenturile utilizate în beton trebuie să fie în conformitate cu SR EN 197-1, SR

(3) Domeniile de utilizare ale cimenturilor se stabilesc în conformitate cu normativul

(1) Aptitudinea de utilizare pentru agregate este stabilită, în general, în conformitate cu

(2) Dimensiunea maxima a agregatului se stabilește în funcție de mai mulți parametri

(4) Alegerea dimensiunii maxime a agregatului se face și în funcție de tehnologia de

(5) Zonele granulometrice recomandate pentru prepararea betonului obișnuit sunt

(6) Utilizarea agregatelor recuperate sau reciclate se face în conformitate cu regulile

(7) Tipurile de agregate se aleg și în funcție de rezistența betonului ce se proiectează,

(3) Aditivii reducători de apă / plastifianți, respectiv intens reducători de apă /

(4) Utilizarea altor tipuri de aditivi se face în funcție de tehnologie și respectiv de

(6) Consistența comandată a betonului obișnuit se referă la valoarea obținută și

(1) Utilizarea aditivilor antrenori de aer îmbunătățește substanțial rezistența la îngheț-

6. METODE DE PERFORMANȚĂ A PROIECTĂRII DURABILITĂȚII

6.1 Considerații generale

(2) Principiile conceptului de performanță echivalentă a betonului au fost introduse în

(5) Trebuie subliniat că această abordare completează metoda descriptivă a valorilor

(6) Conceptul de performanță privind durabilitatea produsului final (betonul) poate fi

(7) Avantajele utilizării acestor metode constau în faptul că parametrii compoziției

(8) În ceea ce privește încadrarea în clasele de rezistență la carbonatare și respectiv la

6.2 Stabilirea nivelului de performanță a durabilității betonului

A. Criterii de evaluare pentru rezistența la îngheț-dezgheț cu și fără agenți de

A1.Teste pe cuburi de beton de 100x100x100 mm, metoda cube test (CT)