W.

Shakespeare Hamlet Citate:

Asa ni-i soarta. Ce e azi, nu-i maine...(Actul I scena 2 Regina-

Hamlet) Stii foarte bine; paza buna trece Primejdia rea. Cand tineretea n-are Dusman strain, dusmanu-n ea rasare. (Actul I scena 3 Laerte-Ofelia) Ofelia, in vorbe nu te-ncrede: Sunt simple petitoare-ale pacatului (Act. I scena 3 Polnius-Ofelia) Sa nu crezi nici in stelele de foc Si nici ca soarele se inverteste Sa nu crezi nici in adevar deloc, Dar crede-n cel ce pururi te iubeste (Act.II sc. 1 Polonius-regina-regele) A fi sau a nu fi. E intrebarea! Mai vrednic e sa-nduri in tine spinii, Sagetile haine ale soartei, Sau impotriva uneri mari de trude Sa lupti si, infruntandu-le,- s-o curmi! - Sa mori, sa dormi. Nimic mai mult. Si-n somn Sa stii ca n-ai bataile de inima Si miile de spaime ale firii Purtate-n noi din leagan.- I-un final Cum se poate mai usor...Da, da, sa mori... Sa adormi...sa adormi...Sau, poate, sa visezi! Dar asta-i grozavia!- ce visa-vom In somnul cel de veci, cand din stransoarea....(Act.III sc. I Hamlet) Iubirea si cu teama-n femeie merg un drum! Si-s amandoua culme, sau amandoua fum! (Act. III, sc.2 Actrita regina)

Intr-un batran, sa fie? Dragostea E o faclie care-arzand in om Trimite tot ce e mai bun din noi Pe urma fiintei pururi adorate (Act. IV, sc.3, Laerte-Ofelia) Romeo si Julieta Citate: Act. II,sc.2 Romeo-Julieta: Vorbeste-inca inger de lumina, Ca-n noapte tu-mi straluci de slava plina Deasupra mea, ca-naripatul sol Al cerului, pe care muritorii Il urmaresc nauci, cu ochii-n gol, Cum suie galopind viteaz pe nori Alene-umflati de vant vaslind departe In poalele vazduhului. Act II, sc 2 Romeo: Aripile iubirii ma-naltara. Nu-i zid sa poate stanjeni iubirea. Iubirii...

Sonete ed II

X: De ti-e rusine, neaga ca iubesti, Tu, ce te risipesti cu-asa cruzime! Poti spune, daca vrei s-o spui, ca esti Iubit de multi, dar tu nu tii la nime; Caci, stapinit de ura ucigasa, nu pregeti si-impotriva-ti sa conspiri Minind arhitectura ta gingasa Pe care s-o repari ar fi s-aspiri!

gindul, ca sa schimb ce spun: ura, lasi sa porti iubirea! arati: marinimos si bun, tie baremi fii-ti cum ti-e firea.

O, schimba-ti Tu gazdui Fii cum Sau

De dragul meu, mai fa-ti alti tu, si fa-i Frumosi cum esti, si vei trai-n ai tai. XI: Pe cit de grabnic treci spre-amurg, poti creste Intr-unul dintre-ai tai, de lasi seminti, Ca-n sangele ce-ti darui tinerete Sa dainui tinar cind o fi s-asfinti. sporul, pun. sta vremii zborul toti oamenii apun. Frumosul, mintosenia-n el, si Nebuniei virste hide stavili De cred ca tine toti, Si-n scurt soroc Stirpeasca Natura i-a Vezi, Le-a

cei ce nu pentru prasila facut: rai, prosti, uriti! celor inzestrati, belsug de-argila dat, sa-si creasca zestrea intr-atiti!

Te-a plasmuit pe tine, scump tipar, Sa-ntiparesti lut viu, nu funerar. XII: (..) La frumuseteata ma duce gindul, Caci treci si tu, cum toate timp sfirsesc Si cele dulci amarelor las rindul Si mor cu-acelasi zor cu care cresc. XII: O, de-ai fi tu, iubite! Dar nu esti Al tau macar, nici nu traiesti in tine! De ce gingasul chip nu te-ingrijesti Sa nu ti-l ia sfirsitul care vine?

mprumut la randu-ti zacind in lut fii tai purtindu-ti. (...) XIV:Tot ce prevad, eu nu citesc in stele; Si, totusi parc-as sti astrologie! Dar nu ca sa prezic noroc sau relem Boli, foamete, ierni lungi dac-or sa fie:

Asa, frumusetea luata cuScadenta n-ar cunoaste, caci Ai fi tu insuti, chiar Si chipul dulce

bune, nasc.

Nici clipa trecatoare, nu pot spune Ce vint, ce ploi, ce fulgere o pasc; Nici de domnii nu stiu de vor fi Citind zodiacul orei cand se Din ochii tai Si stele

stiinta mea se-ncheaga fixe scrie-n ei ca pot Frumos si adevar sa se-nteleaga, De-ai vrea sa nu tii pentru tine tot.

De nu asculta ce-ti proorocesc: In moartea ta-i sfirsitul lor obstesc. XV:Cind ma gandesc ca tot ce este n-are Decit o clipa de desarvisire, Ca vesnic scena lumii e-n schimbare Sub tainuita stelelor rotire. Ca oamenii si ierburile cresc Hraniti si arsi pe rind de-aceleasi Ca seva si revigorea-si cheltuiesc Falindu-se ca-s vii, si-n Cind atita

cer, urma pier,

nestatornicie, de pret imi pari, stiin ca pot Pustiul Timp si Varsta, raza-ti vie In noapte grea s-o schimbe, prin complot.

Mult mai

Timpul,vreau loc sa-ti dau. XVII: Vor crede, din ce-am scris, un singur rand, In vremi ce cind esti slavit in toate? Desi, la naiba! Versul e-un mormint In care,-nchis,n-apari nici jumatate! in ochi lucind, numar vigin boiul, spune toti ca mint: noroiul!

De dragul tau luptind cu Ce-ti fura el pe veci la

De-as sti sa scriu ce-ti vad Sa-ti fur de-as sti-ntr-un Cind n-om mai fi vor Asa atingeri n-au atins Aceste file Le-ar

galbene de vreme socoti de mosi flecari, Si slava ta, o toana ca-i, s-or teme, De mascarici dedat la vorbe mari. ti fie, poezie. XX:Obraz de fata ti-a picat chiar Firea, Ce-a vrut sa-mi fii stapin de nu stapina; Si-un suflet pur de fata, ce pornirea Femeii de-ansela istet nu-l mina.

Dar pruncul daca-n viata-ar fi saTu ai trai si-n el, si-n

Ai ochi de soare, nu sa-mparti ocheade, Caci sa-nvesminti in aur ce privesti. Barbat sa-nfringi, femei sa cuceresti.

andragit modelat noroiul; dinandins a vrut sa fie lipsit De tine, dindu-ti barbatesc altoiul.

Dintai croit femeie, teNatura cind ti-a Si

Nascut s-aduci femeii fericirea, Da-ti ei doar trupul: mie da-mi Iubirea. CI.II: Iubindu-te, jur strimb si-mi calc credinta: Dar tu-ndoit esti, cind mi-o juri, sperjura! Alcovu-ti spurci, si-ti calci fagaduinta Iubirii, cind iubirii juri azi ura. juraminte, calc douazeci dragostea ma minte ma dezminti te-ntreci! Te-acuz ca nu-ti tii doua Dar eu, si mai sprejur, Jurand ca esti cum C-ai fi cind tu sa Juram in Ca-i

cinstea ta! Juram iubirii esti in veci statornica statuie! Lumina ca nu-i ce vad si vad ce nu e!

Caci pura te-am crezut, sprejur ce sint, Sa dau miciuni drept, fapt, sub

juramant. CXLVIII: Ce fel de ochi mi-a dat Iubirea, daca Ce e nu vad cum e, si vad ce nu e? Sau, de vad bine, mintea mea saraca Stramb judeca ce stiu ci drept sa spuie! imbata lumea ca ma-nsel? De-o fi frumos aceea ce-i De ce-ar pretinde De n-am

dreptate, Dragostea mi-arata ochii ei si-ai lumii nu-s la fel!

Ca

O, cum te poti in Dragoste increde, In ochiu-i ars de plans si privegheri? Nici soarele, cit nu-i senin, nu vede... Minune-ar fi vaz limpede sa-i ceri! Cu lacrimi ma orbesti c-as putea vedea cum esti! Colectia Lira lui Orfeu-Sonete

Viclean Amor! De teama

VII: Vezi astrul cum scanteietor rasare si urca-intr-al sau car inspre zenit si toata firea fata-i arzatoare i-o lauda cu-un cintec nesfrisit! El trece infinitele hotare si peste miezul tineretii salta si lumea ii aduce adorare, privind la drumetia lui inalta. Cind insa, sovaind, tocmai de sus, batranul obosit in car coboara si se afunda iarasi in apus, alt soare isi arata-a lui comoara. Asa si tu,nflorita la amiaza, apoi, in fiu de nu iti lasi o raza. XV: Cind ma gandesc ca orice lucru-n lume e o clipita doar desavarsit, ca toate-si schimbata-ndata al lor nume sub tainicul planetelor rotit, ca plantele si oamenii sporesc.

descresc vlaguiti, nestatornicia oricand mai frumoasa, pustiirea si vremelnicia pindesc din bezne ziua-ti glorioasa. Luptind mereu cu timpul, as sadi, cu dragoste, ce el ti-ar jefui. XC: Deci ma uraste, acum imi e totuna, cind lumea-n faptele-mi ma rastigneste; da mina cu destinul, fii cununa napastelor; sa nu vii fara veste! Ah, vina, cind durerea-i molcomita, nu cind din urma ma cuprinde iar; nu-mi da, dupa o noapte bantuita de griji, zori tulburi! Sa nu-ntarzii dar! Vrei sa ma lasi? Sa nu ma lasi tarziu, cind celalalte chinuri dorm, ori tac, ci vina-n goana! Fati in mine drum, asa cum castrofele si-l fac! Siacest dezastru, ce asa imi pare, decit al tau, nu imi va fi mai mare.

de-acelasi cer hraniti si mistuiti, ca tineri-se falesc, batranisi-apun de pe-naltime, atunci te-aduce naintea mea, ca cind

Byron Critica: A. Privita mai de aproape, drama lui Byron este mai de graba dezvoltarea starilor lirice de suflet a omului prometaic. Manfred este, in adevar, fiinta care poarta pe chipul sau melancolia rebeliunii vesnice. Eroul lui Byron este constient de a fi acela care creeaza distinctia dintre bine si rau in aceasta lume si, in acelasi timp, ca durerea si constiinta sint unul si acelasi lucru-T.Vianu B. Manfred este mai mare decat Faust a lui Goethe prin faptul ca isi stabileste un cod moral dincolo de standardele mostenite de bine si rau-Nietzsche C. Fara Faustul lui Goethe, Manfred n-ar fi rasarit, asa de incapabil de a trai, in mintea tinarului englez, iar in filosofia lui asupra marginirii dureroase a fiintei omenesti a trecut marele suflu al lui Shakespeare, cu care seamana de cite ori, cu sau fara constiinta-l imita-N.Iorga D. Nu poti intelege pina in ultima lor adancime anumite creatii ale lui Byron, sa spunem marile lui poeme sau drame, Manfred sau Cain, daca nu le pui in legatura cu ceea ce s-a stins, ca o unanima aspiratie catre libertate, de-a lungul intregului continent european in urma Revolutiei Franceze-T.Vianu E. Subiectul din Cei doi Pescari nu este,probabil, foarte potrivit pentru o drama, deoarece ii lipseste actiunea; dar este bogat in elemente tragice, razbunare si dragoste, iar compozitia este inhibata in substanta speciala din care este alcatuita mintea Peotului-John Galt F. Una dintre directiile care au constituit romantismul se caracteri-zeaza printr-o mare amplititudine, prin indrazneala si revolta. Este o directie pe care romantismul sec. al XIX-lea o mostenise din sec. anterior, si care, dupa ce producese dramele de tinerete ale unui Goethe si

Schiller, isi gasise in Byron reprezentantul cel mai ilustruT. Vianu G.In Cain, fraza scapa din strinsoarea versului clasic, se scurge dintr-insul ca nisipul printre degete, capata o candenta proprie, serpuitoare, si intra in versul urmator, pastrandu-si si fata de el deplina independenta. Cu aceasta forma fluida si extensibila creeaza Byron sugestia unui spatiu care mereu se mai descopera, si nu se sfarseste niciodata-Edgar Papu H. Cu toate ca se vrea o imitatie a lui Faust, Schimbarea schilodului este, in esenta, o creatie profund originalaJohn Galt I. Acum nu se pune problema sa ne intrebam care au fost defectele lui Byron, ce greseli a comis; ci cum va fi umplut golul pe care l-a lasat in literatura britanica. Ne e teama ca el nu va putea fi completat intr-o singura generatie, care, in ciuda multor persoane foarte talentate, nu au reusit sa dea pe nimeni care sa se apropie cit de putin chiar de Byron prin ORIGINALITATE, primul atribut al geniului-Walter Scott J. Combinata cu o forta deosebita, Lord Byron poseda, fara indoiala, o originalitate cu mult mai mare decit alt poet. Acesta rara calitate ii face sa nu isi gaseasca un egal in nici o alta epoca-J.Galt Mini frag. :D Sint mai multe lucruri in cer si pe pamant Decit cuprinde mintea ta, Horatio-Hamlet I. Manfred: Act.I, sc 1: Durerea, celor intelepti li-i sfetnic, Minirea e cunoastere si-acei Care cunosc adinc, jelesc mai aprig Fatalul adevar. Pomul stiintei Nu-i arborele vietii, iar stiinta

Gindirea si intelepciunea lumii Le-am cercetat si am destula vlaga Spre a le supune mintii.Ce folos?-Manfred In albastru-adanc de ape, Lin,netulburat, Unde sarpele de mare Zace nemiscat, Unde nimfa-i paru-i verde Scoici si-a impletit, Vajaind ca vijelia Vraja si-a impletit, Si-a umplut de zvon palatul In corali sapat, Duhul apelor sint Al 3 spirit Lava adormita zace Pe culcusul de foc, Lacuri clocotind, de smoala, Sar sa-si faca loc, Isi implinta radacina, Anzii in pamint Pe cit culmile, spre ceruri, Isi gasesc avint Al 4 sprit O lume proaspata si-n floare Cum n-a mai fost nicicand sub soare, Frumoasa si cu falnic mers Cum n-a mai fost in univers, Dar a sunat si ceasul cind Pornit-a prin vazduh, arzind, Cometa fara drum, un ghem De-amenitare si blestem, Rostogolindu-se-n nestire Fara sa aiba-un tel in fire, Un monstru urias si aprins Ratacitor prin necuprins. Nascut sub steaua de demult Al 7 spirit

b)Scena a 2 Vazduhu-n lung si lat. Frumoasa-i lumea Ce mi se-arata, falnica-n miscare Si-n tot ce face. Noi, stapanii ei, Noi, jumatati de zei si de pamant, Urcam sau ne-afundam, si-n sinul firii, Amestecati cum sintem si sarmani, Starnim ciocniri, ba umiliti, ba mandri, Luptand intre avanturi si nevoi, Pana cind moartea ne culege, insa, Nici unul nu-si marturiseste,nimeni Nu spune celuilalt nimic. -Manfred Act II, scena 2: Nu-i inca amiaza. Iata curcubeul Isi mai intinde arcul lui solar Peste torent si miile-i de raze Se-abat, ca poleite cu argint, Pe creasta dreapt-a stancii, podidind-o Cu dare de lumina inspumanta, Asemeni unei coame de gonaci, Gonaciul Urias in sa cu Moartea, Cum scrie-Apocalipsa -manfred Sau stam privind lunecatoarea luna Si stelele de pe bolta, nopti in sir,-manfred Traim mereu sub jugul blestemat Care ne-apasa inima, ce lupta Sau se-ntristeaza, bate cu grabire Impusa de dureri si bucurii Care sfirsesc in chin si-n istovire. Si din ce-a fost sau ce va fi, caci nu e In viata nici un azi, in rare clipe, Putine ca abia le tinem minte. Sufletu-ar avea sa moara, dar si-atunci El da inapoi, ca si cum s-ar feri Sa intre iarna-n riu, desi fiorul

Dureaza-o clipa numai. manfred Act III sc2 Disc lucitor! Zeu al naturii fragede si-al gintii! De oameni tari, acei copii giganti De ingeri zamisliti si de fapturi Mai chipese ca ei, ce-au pravalit Din cer, pe veci, ratacitoare duhuri; Disc lucitor, ce fost-ai adorat Cind pentru oameni mai erai o taina, Tu ce-ai vestit intai pe-Atotputernic (..) Tu care misti multimi de constelatii, Dai viata-acestei glii si redestepti, Cu raza ta, culori si inimi, rege Al climelor, stapin peste-anotimpuri Si-a tot ce-n ele misca, noi sintem, Oriunde-am fi, o tandara din tine La suflet si la chip, caci tu rasai, Te-nalti pe cer si-apoi in slavi. manfred In miez-albastru-al noptii Actiunea dramei se desfasoara in Alpii Superiori, parte in castelul lui Manfred, parte in munti. II. Marino Faliero Doge al Venetiei Dux inquenti turbitus Hadriae (Horatiu, Oda III.e.3,v5) Actiunea se petrece la Venetia,1355 Act. I,sc.