POVESTEA EDUCATOAREI :

Nicusor si Crizantema
Intr-o dimineata ploioasa de toamna , Nicusor se
indrepta grabit spre gradinita.Printre fosnetul frunzelor ude si
lipicioase,
Nicu
vazu
o
floare
ratacita pe
marginea
drumului.Pa re a s i n g u r a s i t r i s t a , e r a a l b a c a z a p a d a ,
micuta
si
cu
petale
fi r a v e ,
i n s a c a re
incanta
p r i n frumusetea ei, prin gingasia ei. Nicu, fara sa stea pe ganduri,
se apropie sa rupa floarea, insa in acea clipaca prin magie, floarea
prinsese glas si cu o voce suava ii spusese lui Nicusor:- Buna, eu
ma numesc Crizantema, tu cum te numesti?- Eu ma numesc
Nicu si ma grabesc sa ajung la gradinita si ...tocmai vroiam sa te
iau cu mine.- Stai putin, nu face asta...desi e o toamna friguroasa
si ploioasa ,eu nu vreau sa fiu rupta.Nicu surprins de raspunsul
Crizantemei,o intreba:-Dar iti place sa stai singura pe timpul
acesta atat de urat, floricico?Cu un chip trist si aproape
plans Crizantema raspunse incetisor:- D e s i a m r a m a s s i n g u r a
fl o a re d e p e s t r a d a , e u v o i m u r i d a c a m a v e i l u a , a sa
c u m a u m u r i t s i surorile mele atunci cand au fost luate de
langa mine,atunci am suferit tare mult si am plans fiindca imi
erador de ele. Nicu ramasese pe ganduri, si se intristase de
soarta surorilor Crizantemei:- Eu , vroiam sa te arat doar colegilor
mei... esti atat de frumoasa, dar mai ales fiindca esti singurafloare
de pe strada, cu cele mai frumoase petale, si cu o gingasie de
neintalnit.In cele din urma,Nicusor ascultase rugamintile
Crizantemei si intelesese ca i-ar face rau luand-o,floarea s-ar ofili
si ar muri.Asadar, Nicusor a dat dovada de copil intelegator
si ocrotitor, invatand ca pe viitor trebuie sa admire
frumusetea florilor fara sa le rupa