Într-o dimineață ploioasă de toamnă,

Nicușor se îndreptă grăbit spre

școală. Printre foșnetul frunzelor ude
și lipicioase, Nicu văzu o floare
rătăcită pe marginea drumului. Parea
singură și tristă, era alba ca zapada,
micuță și cu petale firave, însă care
încântă prin frumusețea ei, prin
gingașia ei.
Nicu, fară să stea pe gânduri, se apropie de floare, însă în
aceea clipă ca prin magie, floarea prinsese glas și cu o voce
suavă îi spusese lui Nicușor:
- Bună, eu ma numesc Crizantema, tu cum te numești?
- Eu ma numesc Nicu și ma grabesc să ajung la școală și
...tocmai vroiam să te iau cu mine.
- Minunat! Împreună ne va fi mai vesel!
-Eu , te voi prezenta colegilor mei... esti atat de
frumoasa, dar mai ales fiindcă esti floare a cu cele mai
frumoase petale, si cu o gingasie de neuitat , astăzi
vom încerca să redăm frumusețea ta în lucrările
proprii cu ajutorul semințelor, hârtiei .