1. Scurt istoric n implantologia oral.

- primele implante - Egipt.

- frgm al maxil inf, sec 6 .Hr. n alveolele 31, 41, 42 implante din cochilia midiilor.
- craniu (Frana), sec unu e. n., cu un implant metalic
n alveola caninului superior.
- descoper i folos titanului ca biomaterial ( stud micro
circ sangv Branemarc, a inserat n tibia iepure un
dispozitiv din titan, ncercnd s ndeparteze dispozitivul,
a observat c e fix bine n os cu o ancorare osoas
puternic. Din 1951 n implantare se folosete titanul.
1952 Branemark cerceteaz contacul os-titan definindul ca osteointegrare. 1952 s-a fondat Funda pt
osteointegr i sist de impl Branimarc.
Perioada medieval (1001 - 1799)
Perioada fundam - secXIX cu apar tratat Maggiolo
Manual de Art Dentar - 1808.
Perioada premodern - 1913, Greenfield prezint
un studiu privind un impl din iridium-platin n form de
gratar pe care aplic o coroan culisant.
Perioada modern - sf1938, utiliz met inox (inerte)
ca cr, co, mo, vit.
Perioada contemporan - ncepe cu defin biomat
i a fenom de osteointegr Brnemark.
implantologiei n M: Socolov, Prima stag n 1986 n
Caunas, RSSLit
2. clasificarea bonturilor dentare?
* Dupa generatia implantului utilizat:
-generatia I-a(implant one stage) corp cumon
- generatia II-a ( implant tow stage) prin infiletare
*Dupa forma:
-conic
- cilindric
-sferic
* Dupa axul bontului in raport cu implantul:
-bont drept
-bont angulat

* Dupa numarul componentelor bontului

protetic(doar pentru implanturi tow stage)
-format dintr-o singura piesa
-formai din 2 piese
*Dupa materialul din
-bonturile artificiale din
-bonturile artificiale din
-bonturile artificiale din
inoxidabil..)

care este confectionat bontul:

titan
zirconiu
alte materiale (aliaje de aur ,otel

*Dupa modul de agregare a restaurarii protetice

finale:
-bont
protetic conic
- bont protetic prevazut cu tunel oral
3. Conexiunile implant/bont protetic
Aceasta reprezenta a treia componenta a bonturilor
protetice pentru implantruile tow-stage, alaturi de
portiunea transgingivala si cea protetica. Ele au rolul de a
pozitiona cu precizie bontul protetic la nivelul implantului,
prin imbinarea perfecta cu conexiunea acestuia. Pe linga
realizarea unei legaturi etanse si durabile inte implant si
bontul protetic este necesara totodata si o stabilitate
antirotationala a bontului protetic. Componentele care
asigura aceasta stabilitate antirotationala sunt
reprezentate tocmai de conexiunile dintre implanturi si
bonturi protetice. Aceste conexiuni se realizeaza prin
culisare si sunt fixate cervico-apical prin insurubare. Ele
sunt fie externe , fie interne , definite dupa topografia lor
in raport cu corpul implantului.
Solidarizarea bontului protetic de implant creaza la nivelul
conexiunii un fenomen de frictiune statica intre
componente, ce va imparti conexiunile in doua categorii:
- conexiuni cu suprafata plana
- conexiuni cu suprafete conice (self-locking)
*Conexiunea externa

Conexiunea de la nivelul corpului implantului se afla

pozitionat deasupra extremitatii cervicale a acestuia,
avand o inaltime de apoximativ 2 mm. Ea are fie forma
hexagonala, fie octogonala si este realizata intre
hexagonul sau octogonul extern al implantului si matricea
corespunzatoare acestuia ( hexagon sau octogon intern),
localizata la extremitatea cervicala a bontului protetic .
*Conexiunea prin insurubare ( non hexagonala)
Aceasta conexiune este intalnita de obicei la bonturile
protetice alcatuite dintr-o singura piesa, dar uneori si la
cele din doua piese. Aceste tipuri de bonturi protetice se
insera in implant direct prin insurubare, realizand un
contact direct cu peretii interni ai corpului implantului.
*Conexiunea interna
Conexiunea de la nivelul corpului implantului se afla
situata in interiorul acestuia, pe o distanta de pana la 5.5
mm, imbinandu-se cu patricea de la nivelul extremitatii
cervicale a bontului protetic.
Acest tip de
conexiune exte comercializat sub diferite forme:
hexagonala, cilindrica cu aripioare antirotationale, conica,
sau combinatii ale acestora.
4. Biomecanica corelata cu restaurareaprotetica pe
implante.
Biomecanica joaca un rol esential in asigurareaunui
prognostiv favorabil al restaurarii implanto-protetice.
Exista numerosi factori perimplantari, ai etapei
chirurgicale si protetice, cu implicatii biomecanice
importante. Toti acesti factori au drept scop realizarea unei
amortizari cat mai eficiente a fortelor si o distructie axiala
a acestora asupra fiecarui implant, stiut fiind faptul ca
implanturile sunt mult mai vulnerabile la fortele paraxiale
comparativ cu dintii naturali.
5. Raportul coroana implant
Acest raport trebuie sa fie intotdeauna mai mic decit 1.
Weinberg si Kruger au demonstrate faptul ca in cazul unui

raport coroana implant mai mare decit 1,fiecare 1 mm in

plus creste cu 4% efectul de flexiune asupra complexului
implanter.Pentru depistarea si evaluarea precisa a
viitorului raport coroana implant se va realiza un wax-up
preoperator. Cu ajutorul acestuia se va aprecia marimea si
localizarea precisa a defectului si se va allege modalitatea
cea mai potrivita de corectare prin tehnici de
augumentare ce vor fi realizate preimplantar.In
majoritatea situatiilor,atrofia postextractionala este
prezenta nu doar in sens vertical,ci si vestibulo-oral,ducind
de obicei la optarea pentru tehnici combinate de
augumentae.Se observa astfel cum o component
preimplantara influienteaza restaurarea protetica prin
intermediul raportului coroana implant.Insertia
implanturilor exercita multiple implicatii biomecanice
asupra viitoarei restaurari implant protetice prin
diametrul,topografia si numarul implantelor,parametrii
alesiin functie de tipul edentatiei,topografia si intinderea
ei,parafunctiile din antecedente si tipul viitoarei restaurari.
6.Coraportul diametrului implantului fata de oferta
osoasa.
Diametrul se va allege in concordanta cu zona topografica
in care se vor insera respectivele implanturi.Astfel in
edentatiile frontale mandibulare se aleg implanturi mai
inguste,cu diametrul de 3,3 sau 3,5 mm,iar in edentatiile
din zonele laterale ale arcadei mandibulare si in cele ale
arcadei maxilare se folosesc de obicei implanturi cu
diametru mediu,de 4,2 sau 4,5 mm,in functie de sistemul
de implanturi utilizat.La pacientii cu bruxism in
antecedente se vor allege implanturi cu diametrul mai
mare cu 1mm,daca oferta oasoasa permite acest lucru.
7.Planificarea numarului de implante fata de
bresele dentare.
*Numarul implantelor trebuie sa fie in concordanta atit cu
intinderea restaurarii protetice cit si cu particularitatile
cimpului protetic.Atunci cind se remarca o crestere in
intensitate si durata de aplicare a componentelor

orizontale ale fortelor asupra restaurarii protetice sprijinite

pe implant ,nr .acestora trebuie sa creasca in vederea
distribuirii stresului pe un nr. Mai mare de implante.
* Se indica inlocuirea prin cite un implant a fiecarui dinte
lipsa pentru a se asigura o distributie a fortelor pe o
suprafata cit mai mare.Atunci cind din diferite motive nu
se poate realiza acest lucru,se incearca insertia a
suficiente implanturi dispuse echlibrat.
*Astfel, se recomanda sa nu existe corp de punte care sa
inlocuiasca mai mult de 2 dintii pentru a se evita aparitia
unei elasticitati prea mari a corpului de punte, elasticitate
care va execita efectele de flexiune si de torsiune asupra
implanturilor.
La mandibula edentat total, pentru restaurarile protetice
mobilizabile sprijinite pe implanturi este suficienta insertia
a doua implanturi localizate interforaminal. Uneori se
opteaza pentru insertia a 4 implanturi in regiunea a
mandibulei.
La maxilarul edentat total, pentru suprastructurile
protetice mobilizabile sunt necesare mai multe implanturi
(minim 4)
8. Tipul jonctiunii implant/bont
Acolo unde se apreciaza ca implantul va fi supus unor
solicitari functionale crescute vor fi preferate conexiunile
mai rezistente, de tipul celor hexagonale externe sau
conice interne, pentru a se diminua considerabil riscul de
fracturare sau slabire a surubului ce solidarizeaza bontul
protetic de implant.
9. Utilizarea bonturilor angulate
Folosirea acestor tipuri de bonturi se impune in unele
sitautii din cauza topografiei implanturilor.
Dezavantajul lor biomecanic este reprezentat de
transmiterea paraxiala a fortelor asupra implantului si
osului periimplantar.
S-a demonstrat ca orice

crestere cu 10 grade a inclinatiei implantului va creste

incarcarea cu 5%.
10. Materiale utilizate in tratamentul implantoprotetic.
*Materialul din care este realizata restaurarea protetica:
-Amortizarea fortelor se poate realiza si prin
confectionarea restaurarii protetice dintr-un material ce
prezinta un grad de elasticitate. De aceea, in edentatiile
din zonele laterale ale arcadelor si la pacientii cu bruxism
in antecedente se prefera utilizarea aliajelor nobile.
-De asemenea, pentru amortizarea fortelor si incarcarea
progresiva a implanturilor se recomanda ca primele
restaurari protetice ( provizorii) sa se realizeze din acrilat
sau din materiale compozite. Mentinerea indelungata a
restaurarilor provizorii din acrilat poate imprima insa forte
adverse implanturilor, din cauza flexibilitatii crescute.
-Ceramica confera stabilitate maxima contactelor ocluzale,
dar nu realizeaza amortizarea fortelor. Ea se indica doar
dupa realizarea integrarii osoase a implanturilor.

11. Morfologia suprafetei ocluzale a coroanelor din

restaurarea protetica.
In cazul edentatiilor posterioare superioare sau inferioare
se recomanda confectionarea unor lucrari protetice cu
relief ocluzal mai atenuat si suprafete ocluzale mai inguste
in sens vestibulo-oral, deoarce in regiunile posterioare ale
arcadelor suprafata implanturilor este mai mica decat
suprafta radiculara a dintilor naturali pierduti. O suprafata
ocluzala ingustata scade presiunile exercitate asupra
implantului si contribuie la o distrubutie mai fiziologica a
fortelor, scazand efectul fortelor laterale.
Weinberg si Kruger au demonstrat ca orice crestere cu 10
grade a pantei cuspidiene duce la o crestere a incarcarii
cu 30%. Se indica aplatizarea reliefului ocluzal, cu crearea

in intercuspidare maxima a unor relatii oxluzale de tip

freedom in centric.
12. Extensiile restaurarilor protetice
De cate ori este posibil se evita realizarea unor extensii la
restaurarile implanto-protetice fixe.
Totusi, in cazurile in care sunt utilizate este esentiala
lungimea acestora. S-a observat ca fiecare 1 mm de
parghie duce la o crestere cu 15% a flexiunii asupra
implantului situat in vecinatatea extensiei.
Lungimea maxima a extensiei atat la restaurarile fixe, cat
si la cele mobilizabile va trebui sa fie cel mult egala cu
distanta antero-posterioara dintre implanturile cele mai
anterioare si cele mai posterioare.
Intr-un experiment s-a observat ca la o extensie de 16mm
pe 4 implanturi si o forta de 100N aplicata pe extensie,
implantul din vecinatatea extensiei se va infunda , iar
urmatorul se va ridica, producand balans si resorbtie
osoasa.
In aceleasi conditii, dar cu o extensie de 8 mm, scade
fortele de presiune pe primul implant, iar pe al doilea
implant forta este aproape nula. In consecinta se indica
realizarea unor extensii de cel mult 8mm.

13. particularitati ale biomecanicii in restaurarile

protetice cu sprijin mixt.
In cazul unor edentatii partiale, tratamentul implantoprotetic se poate realiza prin doua varianta:
- lucrare protetica sustinuta exlusiv pe implanturi
- lucrare protetica sustinuta atat pe implanturi, cat si pe
dinti naturali ( restaurare protetica cu sprijin mixt).
* un dinte natural are o mobilitate verticala fiziologica de
28 microni, pe cand cea a unui implant este de
aproximativ 8 microni. Mobilitatea implanturilor se
datoreaza elasticitatii osului perimplantar si este

influentata de diametrul , numarul si geometria

implanturilor incluse in lucrarea protetica, precum si de
intesitate fortelor aplicate.
Diferenta de mobilitate dintre cele doua tipri de stalpi de
punte duce la aparitia unor probleme biomecanice.
Infundaea primara a dintelui in alveola sub actiunea
fortelor ocluzale este urmata de o infundare secundara. In
timpul acestei infundari secundare se produce si
infundarea implantului cu 5 mincroni. Aceasta infundare
reprezinta o miscare fiziologica echilibrata a celor doua
tipuri de stalpi de punte.
In cadrul unei restaurari protetice cu sprijin mixt trebuie sa
existe un sistem special (sistem de amortizare a fortelor)
care sa permita in timpul infundarii primare a dintelui si
infundarea lucrarii protetice, evitandu-se in acest fel
transmiterea unor forte supraliminare la nivelul
implantului. Pentru a-si indeplini acest rol, sistemele de
amortizori de forte reprezentati de culise si balamale se
vor monta linga implant.
14. Refacerea ocluzala
Respectarea principiilor ocluzologice in cadrul realizarii
reconstructiei ocluzale constituie elementul determinant
pentru mentinerea osteoacceptarii implanturilor si a
intergritatii restaurarilor protetice.
Alegera modului de restaurare al ocluziei se face tinand
cont de topografia si intinderea edentatiei, de prezenta
parafunctiilor si de natura arcadei antagoniste.
La restaurarea unui singur dinte, unii practicirni
recomanda realizarea unor contacte mai reduse in dreptul
implantului in intercuspidare maxima, insa fara a scoate
restaurarea protetica din ocluzie, pentru a nu produce
extruzia sau egresia dintelui antagonist.
Pe parcursul
miscarilor de lateralitate, coroana implantului trebuie sa
fie in dezocluzie, exceptand situatia in care dintele
restaurat este chiar caninul. Atunci se va evita realizarea
unui ghidaj canin, preferandu-se un ghidaj de grup pentru

menajarea implantului.
In timpul
miscarii de propulsie sunt acceptate contactele pe
restaurarea unidentara doar daca aceasta este situat in
zona frontala, cu conditia ca aceste contacte sa se
exercite simultan cu cele de pe dintii naturali impreuna cu
care participa la realizarea ghidajului anterior.
Contactul ocluzal va trebui sa fie centeat deasupra
implantului pentru a nu crea aparitia unor forte de flexiune
ce ar duce intr-o prima faza la desurubarea surubului
bontului protetic si la dizolvarea cimentului coroanei.
15. Rolul sistemelor de amortizatori de forta in
biomecanica.
Prin aceste sisteme speciale, fortele se vor transmite egal
si fiziologic pe ambele tipuri de stalpi de punte, atat in
perioada de infundare primara, cat si in cea secundara a
dintelui natural. Aceste sisteme de amortizori de forte sunt
reprezentati de culise si balamale se vor monta langa
implant.
16. Examinarea si conceperea planului de tratament
implanto-protetic.
Decizia va fi luata bineinteles de comun acord cu
pacientul, in functie de doleantele acestuia si de
posibilitatile financiare, dupa o investigare atenta a
particularitatilor morfologice si functionale ale cazului
respectiv.
*Trei mari categorii de criterii clinice ce directioneaza
planificarea realizarii unei restaurari implanto- protetice:
-cantitatea tesutului dur si moale ce va fi inlocuita de
restaurarea fixa
-tipul de sprijin al viitoarei
restaurari mobilizabile
-topografia si intinderea edentatiei.
17. Care sunt criteriile de alegere a unei restaurari
implanto-protetice.

*Trei mari categorii de criterii clinice ce directioneaza

planificarea realizarii unei restaurari implanto- protetice:
-cantitatea tesutului dur si moale ce va fi inlocuita de
restaurarea fixa
-tipul de sprijin al viitoarei
restaurari mobilizabile
-topografia si intinderea edentatiei.
18. Clasificarea restaurarilor implanto-protetice
dupa Misch.
* Misch imparte viitoarele restaurari implanto-protetica
fixa in 3 clase :
- FP-1 - reprezinta o restaurare fixa ce inlocuieste numai
coroana si avand aspectul unui dinte natural ;
- FP-2- este o restaurare implanto-protetica fixa ce
inlocuieste atat coroana, cat si o parte din radacina.
- FP-3- este o restaurare implanto-protetica fixa, dar spre
deosebire de FP-2, va inlocui atat coroana cat si o parte a
gingie fixe retrase in urma resorbtiei osoase.
* Misch imparte viitoarele restaurari implanto-protetice
mobilizabile in 2 clase:
- RP-4- reprezinta un overdenture cu sprijin exclusiv
implantar, necesitand de obicei insertia a 5 implanturi la
mandibula si 6-8 implanturi la maxilar;
-RP-5- este o proteza mobilizabila cu sprijin mixt ( pe
implanturi si mucoasa), necesitand prezenta a 2-4
implanturi.
19.