Coperta colectici IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE : I Tanuarie TARTE DE CRACIUN ‘Descrierss CIP a Bibliotecti Nationale a Romaniet ESQUIVEL, LAURA ‘Ca apa pentrs ciacolath / Laura Esquivel: trad. de ‘Comelia Radulescu, ~ Bucuresti: Humanitas, 2004 ISBN 973-50-0620-0 1 Radulescu, Comelia trad.) 821,194.2-91=1951 LAURA ESQUIVEL COMO AGUA PARA CHOCOLATE, Editorial Planeta Mexicana, 1999 © 1995 by Laura Esquivel @ HUMANITAS, 2004, pentru prezenta versiune romaneasc& EDITURA HUMANITAS aja Prose Libere 1, 013701 Bucurest, Romania ‘el 021/222 8546, fax 021/222.96 32 -vewthumanitas20 |CARTE PRIN POSTA: tel. 021/223 35 01, 6], www brariilehumanitas.c0,INGREDIENTE: 1 cutie de sardele 1/2 de cirnat ‘Lceapa oregano 1 cutie de ardei _,serranos 10 tarte din ptine neagra Mod de preparare: Ceapa trebule si fie tocat& foarte mirunt. Eu va su- gerez.s8 va puneti o bucitic’ de ceap’ in crestetul capului pentru a evita neplicuta lacrimare ce se produce in timp ce se taie ceapa. Partea neplicut8 cu plinsul in timp ce tai ceapa nu este c’ plingi pur si simplu, ci cd, 0 data ce ai in- ceput, nu te ma‘ pofi opri. Nu stiu dacd dumneavoastrat vis-a intimplat, dar mie, va spun sincer ca da. De multe ori. Maicd-mea spunea cd din cauzé ca sint la fel de sen- sibil& la ceapa ca Tita, sora bunicii. Se spune cé Tita era atit de sensibilt inc& de cind se gisea in burta strbunicii mele si plingea in timp ce aceas- ta toca ceapa; plinsul ti era atit de tare, incit Nacha, bu- chttireasa familiei, care era pe jumatate surd3, fl auzea fara efort. intr-o zi, suspinele ei au fost atit de intense c4 au pro- vocat inainte de vreme durerile nasterii, Si fird ca stribu- nica si poatt zice nici pis, Tita a ajuns pe aceasta lume pre- matur si pe masa din bucatarie, intre mirosul unei supe cu fidea care ere pe foc si aromele de cimbru, dafin, co- riandru, de lapte fiert, de usturoi si, fireste, de ceapa. Cum va putefi imagina, clasica palma la fund n-a fost necesara, cAci Tita s-a nascut gata plingind, poate pentru ca stia deja c& in oracolul ei era scris si nu se marite in aceasta viata Zicea Nacha c4 Tita a fost literalmente impins’ in lumea 7asta de un suvoi impresionant de lacrimi care s-au revar- sat pe masa si pe dusumeaua bucatariei. Pe sear, cind emotia trecuse deja si apa se evaporase la caldura soarelui, Nacha a maturat sarea ramasa de pe urma lacrimilor de pe dalele m&runte de culoare rosie. A umplut cu sarea aceasta o desaga de cinci kilograme si au folosit-o la gatit o buna bucata de vreme. Nasterea aceasta neobisnuiti a facut ca Tita s& simta o imensa dra- goste pentru bucitarie si si-si petreacd cea mai mare par- te din viafa in ea, practic, de cind s-a nascut, cdci atunci cind abia de avea doua zile, tatal ei, adici strabunicul meu, a murit de infarct, iar mamei Elena i-a secat laptele de supirare. Cum pe vremea aia nu exista lapte praf sau ceva asemanitor si cum n-au putut gisi niciieri o doic’, s-au gasit in mare incurcatura pentru a potoli foamea copilei. Nacha, care se pricepea la toate ale bucatariei — plus la altclc despre care nu e momentul s4 vorbim acum —e-a oferit s& se ocupe de alimentafia Titei. Se considera cea mai in m&surd si-i_,formeze stomacul nevinovatei f&p- turi”, desi nu se cisitorise niciodat si nici nu avusese copii. Nu stia nici sa scrie si sA citeasc’, ins in materie de buctitarie avea cele mai profunde cunostinfe. Mama Elena a primit bucuros sugestia, pentru cd oricum avea destule pe cap cu tristefea gi cu enorma raspundere de administra cum se cuvine ferma, pentru a le putea da coplilor hrana si educatia pe care le meritau, ca sa-si mai Jn pe cap si grija dea o brani corespunzator pe nou-nascuti. > Astfel ck, din ziua aceea Tita s-a mutat in bucatarie si, erturi de malai si ceaiuri, a crescut cit se poate de si- ffl durdulie. Se explic’ prin urmare de ce i s-a dez- {ity al gaselea simt referitor la tot ce inseamna si se ‘mnincare. De exemplu, obiceiurile ei alimentare ie dle orarul bucst&riei: dimineata, cind mi- ‘are era gata, sau la prinz, cind apa pentru era fiarta, sau seara, cind se cocea piinea ch era momentul s& cear’ de mincare. Uneori plingea degeaba, de pilda cind Nacha toca cea- pa, dar pentru c& ambele cunosteau motivul acestor la~ crimi, nu se luau in serios. Ba chiar le transformau in motiv de distractie, pina intr-atit incit pe toat& perioada copi- lariei Tita nu prea a facut deosebirea intre lacrimile de ris, sicele de plins. Pentru ea, sf rida era un mod dea plinge. ‘Tot asa confunda bucuria de a trai cu bucuria dea min- ca. Nu era usor pentru cineva care a cunoscut viata prin prisma bucatariei sa infeleaga lumea exterioara, Lumea aceea gigantica incepea de la usa bucatariei spre interio- rul casei, caici aceea care mergea de la usa din spate si di- dea in curte, spre grédini, spre zarzavaturi ti apartinea pe de-a-ntregul, o stipinea. Exact pe dos fafa de surorile ei, care considerau aceasti lume plind de primejdii necunos- cute si se temeau de ea, Acestora li se péreau absurde si riscante jocurile din bucatarie, totusi intr-o buna zi Tita le-a convins c& a privi dansul piciturilor de apa care cad pe plita incins& poate fi un spectacol uimit In timp ce Tita cinta si isi scutura ritmic miinile ude pen- tru ca picdturile si cada pe plita sisi ,danseze”, Rosaura staitea int-un colt, uimita de ceea ce vedea, in schimb Ger- trudis, puternic atrasi de tot ce inseamna ritm, miscare sau muzici, a intrat in joc cu entuziasm. Drept care Ro- saura n-aavut incotro si a venit ea, dar efectul nu a fost, cel scontat pentru ca nu-si udase bine miinile siti era fri- cf, Atunci Tita a incercat sa o ajute, apropiindu-i miinile de pita. Rosaura nu s-a lasat, asa c& in cele din urma, obo- sit, Tita i-a dat drumul la miini care, din inerfie, au c&zut pe plita infierbintata, Pe ling& chelineala zdravandi pe care a primit-o, Tita n-a mai avut voie s& se joace cu surorile ei. Astfel c4 Nacha a devenit tovarasa ei de joaca. impre- una inventau jocuri si ocupatii legate, negresit, de bucité- tie. Ca de pild’ in ziua cind in sat a venit un domn care facea figuri de animale din niste baloane lunguiete silor le-a venit idea sa repete figura folosind cirnati. Au pro- dus nu numai animale cunoscute, ci gi altele inventate, °cu git de lebidi, labe de ciine si coada de cal, ca si dim doar citeva exemple. Problema era cind trebuiau si le desfact pentru a praji cirnatii. De cele mai multe ori Tita refuza. Accepta de buna voie s-o fac& doar cind era momentul sa pregateasc’ tar- tele de Craciun, asta 0 ineinta. Atunci nu numai c per- mitea s& fie dezmembrate animalele, dar asista cu placere chiar si la prajirea lor. Trebuie mult atentie cind prajesti cirnatii pentru pla- cintele de Craciun, asta se face la foc mic, astfel se patrund bine fir’ sA se ard’. Cind sint gata, ii iei de pe foc si adaugi sardelele, in prealabil curatate de pe oase. Mai trebuie si sale razi cu cufitul petele negre de pe piele. Impreuna cu sardelele incorporezi si ceapa, ardeii tocati $i oregano pi- sat. Lagi si se odihneasca compozifia inainte de a umple tartele. Titei #1 placea nespus de mult momentul acesta, cici in timp ce umplutura se odihneste este foarte plicut si tebucuri de mirosul pe care il degaja, pentru ci mirosu- rile au darul de a reproduce timpuri trecute, cu sunetele siaromele niciodata egalate in prezent. li plicea sa inspi- re adinc gi s& cAlatoreasca pe firul mirosului prin cocla- urile memoriei Dar degeaba incerca si-si aduck aminte cind mirosise prima data aceste tarte; era inainte de a se fi nascut. $i poate ca aceast combinatie atit de rar intre sardine si cirnati © facuse sd renunte la pacea eterului, sa aleaga pintecul Mamei Elena care si-i fie mama si astfel si ajunga in fa- milia De la Garza, care minca atit de gustos si pregitea ni- te cirnati atit de speciali in casa Mamei Elena facerea cirnatilor era un adeva- rat ritual. Cu 0 zi inainte se incepea curéifatul usturojului siardeilor si macinatul mirodeniilor. Participau toate fe- meile din casi, Mama Elena, fiicele ei Gertrudis, Rosaura si Tita, Nacha bucitareasa si Chencha servitoarea. Se ase- zau dupa-amiaza in jurul mesei din sufragerie si, printre 10 povesti si glume, timpul zbura pind incepea s& se intune- ce. Atunci Mama Elena spunea: ,,Pentru azi am terminat.” Si cum infeleptului nu-i trebuie multe cuvinte, price- peau toate, dupa ce auzeau aceasta propozitie, ce au de ficut. Mai intii curditau masa, apoi isi imparfeau sarcinile: una dadea la pasa, alta scotea apa din put ca sé fie pre- gatita pentru micul dejun, alta avea grija si fie lemne pen- tru masina de gitit. In ziua aceea nu se cilca, nu se broda, nu se cosea. Apoi se ducea fiecare in camera ei ca sé citeas- 4, SA se roage si si doarma. intr-una din serile acelea, ina- inte ca Mama Elena s& ridice sedinfa, Tita, care pe atunci avea vreo cincisprezece ani, a anuntat-o cu glas tremura- tor c& Pedro Muzquiz avea sa vind sa-i vorbeasc&.. Dupa o ticere prelungs care i-a strins inima Titei, Mama Elena a intrebat: — $ice are de vorbit cu mine acest domn? — Nu sliu, 4 réspuns cu un firicel de voce. Mama i-a aruncat o privire in care Tita a vazut toti anii de represiune care plutiser’ peste aceasta familie si i-a spus: — P&i, mai bine ar fi si-i spui ci daca vine si-fi ceara mina e de preferat si n-o fact. Ar fio pierdere de vreme si pentru el si pentru mine. Stii foarte bine ca fiind fata cea mai mic’ dintre toate, menirea ta este s& ai griji de mine pina in ziua morfii mele. Acestea o data spuse, Mama Elena s-a ridicat incet, si-a strins ochelarii in buzunarul sorfului si le-a spus: — Gata pentru astazi. ‘Tita stia c& in cadrul normelor de comunicare din casi dialogul nu era inclus; cu toate acestea, pentru prima data in viat, a incercat s& protesteze fafa de o porunca a mai- casi. — Dar eu ma gindeam c&... — Tu nu gindesti si gata! Niciodat8, de generafii in- tregi, nimeni din familia mea nu a protestat fata de obi- ceiuil acesta, aga ci n-o s-o fac nici una din fetele mele.Tita a lsat capul in jos gi o data cu lacrimile care-i pi- cau pe masi s-a pogorit asupra ei si destinul. Si din cl pa aceea, si ea simasa au stiut c& nu puteau schimba nici cu 0 iota mersul acestor forfe necunoscute care le sileau, pe una s& impartiseasca cu fata destinul, primindw-ila- crimile amare, inci de cind se nascuse, pe alta si-si asu- me hotdrirea cea absurd’, Dar Tita nu era chiar de acord. O asaltau tot felul de indoieli si de nelinisti. De exemplu, ar fi vrut sa stie cine incepuse aceasta traditie in familie. Ar fi vrut s& o infor- meze pe acea ingenioas’ persoani ci planul ei perfect pen- tru a asigura batrinelea femeilor avea un usor defect. Dac Tita nu putea sa se marite si nici s& facd copii, de ea cine avea sai se ingrijeasca la batrinete? Care era solutia potri- vit’ in aceste cazuri? Sau poate ca se spera ca fetele care isi ingrijeau mamele sa supraviefuiasca mult timp dupa decesul lor? Si vnde ramineau femeile care se cAsitoreau dar nu puteau face copii, de ele cine avea grijx? Mai mult: ce fel de cercetari se fécusera pentru a stabili cd mezina era cea mai indicata pentru a veghea asupra mamei, sinu fata cea mare? Fusese vreodata luata in consideratie peire- rea fetelor in cauzX? Macar aveau voie, daca nu se puteau mirita, s& faci dragoste? Sau nici macar asta? Tita stia foarte bine c& toate intrebarile ei erau ireme- diabil sortite s& ajunga in arhiva intrebarilor fara rspuns. in familia De la Garza ascultai si gata. Ignorind-o cu de- sivirsire, Mama Elena a iesit suparata din bucitarie si o saptimind nici n-a vorbit cu ea. Semicomunicarea dintre ele s-a produs atunci cind, controlind rochiile pe care le cususe fiecare, Mama Elena a descoperit c&, desi cea facut de Tita era perfect, nu fu- sese surfilata in prealabil. —Te felicit, cusdtura e perfect’, dar n-ai surfilato, nu-i asa? —Nu, a raspuns Tita, mirata c& maict-sa rupsese le- gea t&cerii. — Pai, atunci trebuie s-o descosi. O surfilezi, o cosi din nou si-apoi vis’ fi-o verific. Asta ca si nw uiti cd lenesul mai mult alearga. — Dar astae daca gresesti, si chiar dumneata ai spus c& rochia mea era... — lar incepi cu revoltele? Nu-fi ajunge cai indraz- nit s& cosi inedlcind regulile? — Iarta-ma, mami, n-am si mai fac Cuaceste vorbe Tita a teusit s& potoleasca supararea ‘Mamei Elena. Se striduise sé pronunfe cuvintul_, mami“ Ja momentul gicu tonul adecvat. Considerind ca mama” sun cam disprefuitor, Mama Elena le obligase pe fetele ei st i se adreseze, inc de cind erau mici, cu mami". Si gura care refuzase, sau il pronunfa pe un ton nepotrivit, era Tita, motiv pentru care primise o grimada de palme. Dar ce bine {i reusise acum! Mama Elena se legina cu ilu- aia eX poate ci in sfirgit reusise sa infringa caracterul me- zinei. Din picate, speranta a durat prea putin, c&ci adoua zis-a prezentat Pedro Muzquiz insotit de tatal siu pentru acere mina Titei. Venirea lor a produs nedumerire mare. Nule asteptau vizita. Cu citeva zile in urma Tita fi trimi- sese lui Pedro un mesaj prin fratele Nachei, rugindu-l si renunfe la intentia sa. Omtul se jurase c& transmisese me- sajul, chestia e c& acum erau aici. Mama Elena i-a primit in salon, s-a purtat foarte amabil si le-a explicat motivul pentru care Tita nu se putea marita. —Sigur, daci Pedro vrea sa se cisitoreascdi, vi supun atentiei pe fiica mea Rosaura, doar cu doi ani mai mare decit Tita, dar perfect disponibila si pregatita pentru ma- ritis. Auzind asta, Chencha aproape ca era si-i trinteasc& in cap Mamei Elena cafetiera si tava cu piscoturi pe care le adusese ca tratafie pentru don Pascual si fiul sau. Scuzin- du-se, a plecat repede la bucatarie, unde o asteptau Tita, Rosaura si Gertrudis pentru a primi un raport amanun~ fit despre ce se petrecea in salon. A intrat ca o furtund sifetele si-au lsat imediat Jucrul pentru a nu pierde nici a ee acolo pentru a pregiti tartele de Craciun, Dupé cum o indica numele lor, aceste tarte se prepara in porioada Criciunului, numai ca de data asta le faceau pen- tra a strbatori ziua de nastere a Titei. Pe 30 septembrie implinea 16 ani si voia s&-i serbeze mincind unul din felu- ile ei sferate. pa Paicum vine asta? Adict mamamatale vorbeste de cAsatorie ca si cum ar vorbi de o iahnie de scoici cu ardei? Pai una e una $i alta e alta, nu pofi pune una in locul alei- q at astea erau comentariile Chanchei in timp ce po- vestea, in felul ei, evident, scena la care asistase. $tiind cit de exagerata si de mincinoas& putea fi Chencha, Tita ntis-a lsat prada nelinistii, refuzind sa ia de bund poves- tea. Prefaicindu-se linistité, a continuat s& taie tartele pen- tru ca surorile ei si Nacha s& le umple. E de preferat ca tartele si fie coapte in casi. Daca nu ¢ posibil, cel mai bine e si comanzi la brutirie tartemici, caci cele mari nu se potrivesc pentru aceasta refet’. Dupa ce le umpli, le pui 10 minute la cuptor si le servesti cal- de. Cel mai bine e sa le lasi afar peste noapte, acoperite cu o pinza, pentru ca piinea si se impregneze de grasi- mea cimnatului. in timp ce Tita termina de invelit tartele pe care aveau sie manince a doua 2i, in bucatirie a intrat Mama Elena ca si le spun c& fusese de acord ca Pedro si se insoare, dar cu Rosaura. A . Auzind confirmarea vestii, Tita a simfit iama cuprin- zindw-i tot corpul intr-o clip’: frigul era atit de puternic si de uscat inciti-a ars obrajii facindu-i rosii ca merele pe care le vedea in fafa ei. Frigul acesta coplesitor avea s-0 fnsofeasca mult timp si n-avea s-o paraiseasca nici macar atunci cind Nacha i-a povestit ce auzise pe cind ii condu- cea pe don Pascual Muzquiz si pe Pedro pina la poarta. Ea mergea inainte, intre cei doi. Tatal gi fiul mergeau fara graba si vorbeau incet, cu glas suparat. —Dece-ai facut asta, fitle? Ne-am facut de ris accep- tind nunta cu Rosaura. Unde ti-e dragostea pe care ai ju- rat-o Titei? Sau nu mai ai cuvint? — Sigur ca am, dar daca dumitale ti s-ar fi refuuzat ca- tegoric cisatoria cu femeia iubita si singura posibilitate dea fi alaturi de ea ar fi sa te insori cu sor-sa, n-ai fi luat aceeagi hotirire ca si mine? Nacha n-a mai apucat sé auda raspunsul, pentru c& tocmai atunci cfinele Pulque a venit in goani, latrind la un iepure pe care-I luase drept pisic’, — Prin urmare, ai si te cdsitoresti fara dragoste? —Nu, tat’, ci avind o urias& si nepieritoare dragoste pentru Tita. Glasurile lor se auzeaui tot mai slab pentru c& erau aco- perite de zgomotul pasilor pe frunzele uscate. Este ciudat ca Nacha, care pe vremea aceea era si mai surda, pretin- dea ci auzise conversafia. Oricum, Tita i-a mulfumit pen- tru poveste, dar asta nu a schimbat cu nimic atitudinea de respect rece pe care a adoptat-o de atunei fata de Pe- dro. Se spune cd surdul nu aude, dar le potriveste. Poate ca Nachan-a facut decit si auda cuvintele pe care cei doi nici nu si le-au spus. in noaptea aceea Tita n-a putut s& puna geand pe geand; nu-si putea explica ce simte, Ce pa- cat c& pe vremea aceea inci nu se descoperisera gaurile negre din spatiul cosmic, altfel ar fi putut spune cu exac- titate ca simfea o gaur’ neagra in mijlocul pieptului, de unde emana un frig nesfirsit. De fiecare data cind inchidea ochii, retréia limpede sce- nele din seara aceea de Craciun, cu un an fn urmé, cind Pedro si familia lui fusesera invitafi pentru prima data la masa, si frigul o cuprindea si mai mult. fn ciuda trecerii timpului, isi amintea perfect sunetele, mirosurile, fisii- tul rochiei sale noi pe parchetul proaspat ceruit; privirea lui Pedro pe umeriiei... Ah, privirea aceea! Ea venea spremasa aducind un castron cu crema de ou, si-atuncia sim- it-o, o ardea. A intors capul si ochii ei au intilnit ochii lui. in clipa aceea a initeles perfect ce simte o gogoasa in con- tact cu uleiul clocotit. Senzatia de céldura care a invadat-o a fost atit de reals, incit de fricd 6X nu inceaps, precum go- goasa, s4'se acopere de broboane pe tot corpul, pe fata, pe burta, pe inima, pe sini, Tita n-a fost in stare sa supor- te privirea si, cu ochii plecati, a traversat repede tot salo- nul pind in colful opus, unde Gertrudis pedala la pianolai valsul Ochii tineretii. A lisat castronul pe omasufa,a apu- cat distrata un paharut cu lichior de migdale si s-a asezat ling Paquita Lobo, vecina lor. Nu i-a folosit la nimic ca stitea departe de Pedro; simfea cum singeleti arde in vene, Obrajii i s-au inflacarat si nu stia unde sa se uite, oricit s-ar fi straduit. Paquita a bagat de seama ca se petrece ceva cu ea si a zis: — Tare bun lichiorul asta, aga —Poftim? — Esti cam distrata, Tita, te simji bine? — Da, mersi. —De-acum esti destul de mare, porumbito, ca s& poti bea tun pahirel la ocazii speciale, dar spune-mi, mama ti-a dat voie? Ca te vaid cam agitata si parca tremuri, mai bine nu mai bea, si nu te dai in spectacol. Asia mai lipsea! Ca Paquita Lobo s-o cread’ beat’! Tre- buia si faca astfel ca si nu ramina urma de indoiala sis nu comenteze fata de maicd-sa.Groaza de maica-sa a fa- cut-o sa uite chiar si de Pedro gi s-a apucat sa 0 convinga pe Paquita de luciditatea gindirii si vioiciunea mintii sale, trincénind cu ea despre tot felul de fleacuri. Ba i-a dat chiar si refeta lichiorului care o ingrijorase atita. Se face aga: pui patru uncii de simburi de piersica si o jumatate de uncie de simburi de caist intr-un azumbre de apa, le lasi douazeci si patru de ore casa li se moaie coaja; le co- jesti, le macini si le pui in doua azumbres de rachiu timp de cincisprezece zile. Dupa care le strecori. Topesti bine doud livre si jumitate de zahar si adaugi dou’ uncii de floare de portozal, amesteci si strecori.Si'ca s nu fie nici ‘urmé de indoiala in ce priveste sinatatea ei fizic’ si men- tal&, i-a spus Paquitei, asa, in treactit, c& un azitmbre in- seamna 2,016 litri, nici mai mult, nici mai putin. ‘Astfel ci atunci cind Mama Elena s-a apropiat sao in- trebe pe Paquita daca se simte bine si are tot ce-i trebuie, aceasta i-a raspuns plina de entuziasm: — MA simt minunat! Ajo fat minunat&! Siare 0 con- versatie fascinantal! n ‘Mama Elena i-a poruncit Titei sa se duci la bucatarie s8 aduca niste gusta si st-i serveasc’ pe tofi. Pedro, care tocmai trecea pe acolo, s-a oferit si 0 ajute. Tita mergea grabit spre bucitarie, fara s& spund nimic. Apropierea lui Pedro 0 faicea nervoasa. A intrat repede sf apuce una din tivile cu sandvisurile delicioase care asteptau cumini pe masa din bucAtarie. N-avea si uite nicicind atingerea intimplitoare a mii nilor lor cind s-au repezit s4 apuce aceeasi tava. Atunci Pedro i-a marturisit dragostea sa. —Domnigoara Tita, folosesc prilejul pentru a-ti mar- turisi c& sint profund inamorat de dumneata. $tiu ca de- claratia mea este indrizneaja si precipitata, dar este atit de greu si ma apropii de dumneata si m-am hotarit s& 0 fac acum, Nu vreau decit si-mi spui daca pot aspira la dragostea dumitale. . — Nu stiu ce si rispund, da-mi timp si ma gindesc. —Nu, astanu, am nevoie de un réspuns chiar acum, dragostea nu se gindeste, se simte sau nu sesimte. Eu cind spun o vorbi, e vorba. Iti jur cé vei avea iubirea mea pen- tru vecie. Dar dumneata? Simti si dumneata? —Da! Da, da, de o mie de ori da! Si din seara aceea I-a iubit mereu. Numai ci acum trebuia si renun|e la el. Nu era cuviincios s8-1 doreasca pe viitorul sof al sora-sii. Trebuia si incerce s& si-1 alunge din minte pentru a putea dormi. WAincercat si m&nince tarta de Criiciun pe care Nacha i-o Tisase pe masufi, impreund cu un pahar cu lapte. inalte Ccazii asta daduse rezultate foarte bune. Cu indelungata ei experienfa, Nacha stia ci'nu exista suparare care s& nu-i freacd Titei cu o delicioasa tart de Criciun. Darnu acum. Golul pe care-I simfea in stomacnus-a potolit. Dimpotri- va, cuprins-o 0 senzatie de great’. Deci nu era foamea, mai curind era 0 senzatie de durere. Trebuia si scape mai intii de frigul asta neplacut. S-a invelit cu plapuma si s-a imbracat in lineturi, Frigul nu scidea. Si-a pus niste pa- Puci grosi si ined doua paturi, Nimic, In cele din urma, a Scos patura groasa de lind pe care incepuse si 0 tricoteze in ziua in care Pedro ii vorbise de casitorie. O astiel de pitura se lucreaza cam int-un an. Exact timpul pe care Pedio si Tita se gindiserd s8-1 lase si treact pind la nunti. Ahotatit si dea o folosin}a lucraturii din lina sia plins si a tricotat plin& de furie, iar dimineaga patura era gata si §-8 acoperit cu ea. N-a folosit la nimic, Nici in nuaplea aceea, nici in multe altele n-a reusit sa stipineasca frigul. Va urma... Refeta urmatoare: ‘Tort Chabela (de nunta) I Februarie TORT CHABELA