De la istoricul grec Diodor tim despre victoria strlucit din anul 300 .Ch.

a regelui get
Dromihete mpotriva lui Lisimah, dar i de generozitatea pe care i-a artat-o regele get celui
macedonean, pe care l-a invitat la osp, pentru ca mai apoi s-l elibereze. Scriitorul antic
Justinus ne relateaz c n timpul lui Oroles, dacii au fost nvini ntr-o lupt de bastarni, c
regele lor i-a pedepsit, i c doar victoria din alt btlie le-a adus iertarea.[7]
Inscripiile descoperite la Histria menioneaz numele a doi regi gei din sec. III .Ch.,
Zalmodegicos i Rhemaxos, fa de care ascultau cetile greceti de pe rmul dobrogean al
Mrii Negre.[8] Trogus Pompeius (sec.I .Ch.-sec.I d.Ch) n "Prologul" crii a XXXII-a
menioneaz despre "creterea puterii dacilor prin regele Rubobostes".[9]
RUBOBOSTES
Rege dac din Transilvania (prima jumatate a secolului II i.e.n). In timpul domniei lui a avut
loc o crestere a puterii dacilor ca urmare a lichidarii dominatiei celtice din interiorul arcului
carpatic, ceea ce a constituit o premisa importanta a formarii statului dac centralizat sub
Burebista. Este pomenit de Trogus Pompeius-Iustinus in Prolegomena,
Contemporan cu evenimentele care au dus la constituirea statului dac, n jurul anului 70 .Ch.,
geograful i istoricul Strabon (63 .Ch. - 19 d.Ch.), relateaz: "Ajungnd n fruntea neamului
su...getul Burebista l-a nlat att de mult...nct, a ajuns s fie temut i de romani.[10] O
inscripie greceasc din Dionysopolis (Balcic) l descrie pe Burebista ca fiind: "cel dinti i
cel mai mare dintre regii din Tracia". Victoriile din luptele purtate de Burebista cu neamurile
vecine au fcut ca regatul dacic s ajung la cea mai mare ntindere a sa.
Burebista, rege dac (70-44 i.e.n.). "Ajuns in fruntea neamului sau care era istovit de
razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin exercitii, abtinere de la vin si
ascultare fata de porunci, incat in cativa ani a faurit un stat puternic si a supus getilor
cea mai mare parte din populatiile vecine, ajungand sa fie temut chiar si de romani",
astfel sintetizeaza Strabon din Amaseia, geograf si istoric grec, care isi redacta opera la
putin timp de la disparitia lui Burebista, personalitatea conducatorului dac.
Burebista ajunge astfel "stapanul tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare",
devenind "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia", cum il numeste o inscriptie
greaca contemporana. Aflat la apogeul puterii, Burebista este pe punctul de a interveni
in razboiul civil dintre Caesar si Pompei din statul roman, trimitand in preajma bataliei
de la Pharsalos (48), la cel din urma, ca sol, pe Acornion din Dionysopolis. Infrangerea si
moartea lui Pompeius Magnus fac ca oferta de alianta a lui Burebista sa nu se
materializeze. Victorios in razboiul civil, Caesar pregatea, se pare, o campanie
indreptata impotriva rivalului sau din Carpati. Dupa asasinarea lui Caesar in Forumul
din Roma, are loc si disparitia violenta a lui Burebista, victima probabil a unui complot
al aristocratiei separatiste. Statul intemeiat de el se destrama initial in 4, apoi in 5 parti,
intr-una dintre acestea mentinandu-se la putere Deceneu.
Dup moartea sa, regatul s-a divizat, astfel nct n timpul lui Octavianus Augustus
existau 5 regate dacice, n stnga Dunrii, iar n Dobrogea trei. Regii din Dobrogea erau:
Roles, Zyraxes i Dapyx. Despre Cotiso se spune c a fost n discuii cu Octavianus Augustus

pentru a se cstori cu fiica acestuia Iulia, ns cstoria nu a mai avut loc. Dicomes a fost
unul dintre regii daci care a continuat politica de ostilitate dus fa de
RHOLES
Rege al getilor din sudul Dobrogei (a doua jumatate a sec I i.e.n) cu principala cetatea la
Durostorum, aliat al romanilor in razboiul cu bastarnii, e rasplatit de Octavian cu titlul de
"amicus et socius populi Romani
DAPYX
Rege al unui trib sau uniuni de triburi getice din Dobrogea. Dion Cassius (Istorii Romane, 51,
26, 1-3) il aminteste in legatura cu campaniile lui M.Licinus Crassus la Dunarea de Jos, ii da
titlul de rege si situeaza stapanirea acestuia undeva in partea centrala a Scythiei Minor. Intrand
in conflict cu alt rege get, Rholes, client al Romei, este infrant in camp deschis de trupele
romane si de cetele gete ale lui Roles, Dapyx se refugiaza in cetatea sa. Cetatea este cucerita
cu ajutorul unui tradator grec si regele se sinucide. Fratele sau cade prizonier dar isi recapata
libertatea. Populatia se refugiaza in pestera Keiris. Crassus, comandantul armatei romane
porunceste sa se zideasca toate intrarile in pestera si astfel sileste pe cei adapostiti acolo sa se
predea. (Cassius Dio LI 26)
DECENEU
Sacerdot dac, mare preot, sfetnic si colaborator apropiat a lui Burebista. Cel mai important
personaj dupa rege in statul dac. Deceneu l-a ajutat considerabil pe marele rege in opera sa de
unificare si organizare a triburilor geto-dace. Dupa moartea lui Burebista si destramarea
stapanirii acestuia (44 i.e.n) Deceneu isi asuma si puterea regala in statul dac intracarpatic. O
informatie din Iordanes (Getica: XI, 67) indica venirea lui Deceneu la putere ca vicerege,
Burebista acordindu-i o putere aproape regala.
Ca mare preot si vicerege, apoi el insusi rege Deceneu, a dispus de dubla autoritate,
morala (starpand viciul betiei) si politica (organizeaza triburile si casta sacerdotala), facand
dintre nobili o clasa de pilleati, ca si din categoria privilegiata mai larga, capillati (sau
comatti), din aceasta facand pentru clerul de rand o clasa asimilabila cu clasa cavalerilor
romani
COMOSICUS
Rege si mare preot al statului dac intracarpatic, urmas direct al lui Deceneu, probabil
in perioada cuprinsa intre 44 i.e.n - 28/29 e.n. Comosicus trebuie sa fi fost un om matur la
urcarea pe tron, fiind greu de presupus ca ar fi existat sansa sa ajunga in pozitia lui daca nu ar
fi avut experienta si implicit vqrsta necesara. Despre perioada in care a trait, cercetatorii
afirma ca domnia lui se intinde pe timpul lui Augustus si Tiberiu. Este neindoielnic ca acest
mare preot si ulterior rege dac a fost ales si pregatit de Deceneu. Despre el, Iordanes spune
"iar dupa ce Deceneu a murit, (dacii) l-au avut in, aproape aceiasi veneratie, pe
Comosicus, deoarece acesta nu era mai prejos in iscusinta. El era socotit, datorita
priceperii sale, si rege peste dansii si Mare Preot, si judeca poporul ca judecator suprem"
(Iordanes; Getica; 73-74

Un alt rege dac, Scorilo (cca. 28 - 68 d.Ch.) credea i el c nu e bine s intre n conflict
cu romanii i la insistenele celor care doreau s atace provinciile de peste Dunre le explic
printr-o pild practic relatat de istoricul Frontinus: "Scorilo...a pus doi cini s se mnnce
ntre ei i cnd erau mai n focul btliei, le-a artat un lup pe care, ndat, lsnd furia dintre
ei, cinii s-au aruncat".[14]
DURAS
rege dac (cca. 68/69-87 e.n) dupa toate probabilitatile frate a lui Scorilo si unchi a lui Decebal.
(Dion Cassius LXVII, 6; Orosius, VII, 10, 4; Iordanes, Getica, 76).
n faa pericolului roman ajuns la Dunre, regele Duras a cedat conducerea lui Decebal. Acest
fapt ne este relatat de Dio Cassius: "Duras care domnise mai nainte lsase de bun voie
domnia", n favoarea lui Decebal, "fiindc era foarte priceput la planurile de rzboi i iscusit
la nfptuirea lor".[15]
COSON
Din cauza lipsei izvoarelor scrise ajunse pana la noi, cu privire la istoria geto-dacilor multe
nume importante ale civilizatiei acestora raman fie necunoscute fie controversate. In randul
acestora de pe urma se numara si numele regelui Coson. Controversa asupra acestui rege are
ca temei decoperirea unor monede de aur ce poara legenda - KOSON - scrisa cu caractere
grecesti.
Decebal, rege dac (87-106), organizatorul i conductorul a dou rzboaie de aprare
mpotriva expansiunii romane. nzestrat cu mari nsuiri militare i politice, a repurtat
cteva victorii asupra romanilor.
Abil diplomat, a ncheiat cu Domiian, dup victoria romanilor de la Tapae, o pace
favorabil dacilor (89), dar n-a ncetat s se pregteasc n vederea unui nou rzboi cu
romanii, pe care-l prevedea. A ntrit armata, a fortificat cetile i a ncercat s coalizeze
mpotriva romanilor toate popoarele vecine, la fel de ameninate.
Al doilea rzboi cu romanii a nceput n 101. Dei s-a aprat eroic, poporul dac a fost
supus (n cele dou campanii de la 101-102 i 105-106), iar Decebal s-a sinucis pentru a
evita umilina captivitii.