Metode interactive de grup

Metodele interactive de grup sunt ultima categorie de metode impuse de noul

curriculum. Metodele interactive de grup se ȋmpart ȋn mai multe categorii 1:

⮚ Metode de predare - ȋnvăţare: Predarea - ȋnvăţarea reciprocă, Mozaic, Lotus,

Cubul, Puzzle, Schimbă perechea, Ȋnvăţarea ȋn cerc, Acvariul, Mica publicitate,

Harta cu figuri.

Ȋnvăţarea prin cooperare este o metodă care reprezintă utilizarea, ca metodă

instrucţională a unui grup mic de copii. Acestă metodă are loc atunci cȃnd copiii lucrează
ȋmpreună, pentru a rezolva aceeaşi problemă, pentru a creea idei noi sau combinaţii noi.

Ȋnvăţarea prin cooperare se poate aplica la temele de recapitulare, sistematizare,

consolidare, fixare pe parcursul unei ore ȋntregi, ori secvenţial.

Elementele de bază ale ȋnvăţării prin cooperare:

▪ Interdependenţa pozitivă;

▪ Responsabilitatea individuală;

▪ Analiza activităţii grupului.

Cubul este o metodă folosită ȋn condiţiile ȋn care dorim să aflăm cȃt mai multe
informaţii ȋn legătură cu o temă. Copiii studiază tema respectivă, iar educatoarea realizează un
cub pe feţele căruia desenează cȃte un aspect din tema propusă. Le cere copiilor să descrie, să
compare, să analizeze, să asocieze, să aplice, să argumenteze.

Realizarea fiecărei sarcini desenată pe o faţă a cubului vizeză remătoarele:

Descrie: Ce este? Cum arată?

Compară: Cu cine seamănă? Prin ce diferă?

1 Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Puiu, Mihaela Fulga, “ Metode interactive de grup”, Editura
Arvis, 2002

1
 Asociază: La ce te face să te gȃndeşti?

Analizează: Ce conţine şi din ce este făcut?

Aplică: Ce poţi face cu el? La ce poate fi folosit?

Argumentează pro sau contra: E bun sau rău? De ce?

Metoda cubului poate fi folosită la orice grupă de vȃrstă.

Exemplu: Joc pentru metoda „Ȋnvăţarea prin cooperare”

Denumirea: BUCHEŢELE2

Forma de realizare: joc didactic

Nivelul: I – grupa mică/ mijlocie

Obiectiv de referinţă: Formarea deprinderii de a constitui grupe de obiecte după un

criteriu dat, culoare, formarea reprezentărilor despre culorile obţinute.

Obiective operaţionale:

- Să realizeze clasificări de obiecte după criteriul culorii;

- Sa stabilească relaţii ȋntre obiecte şi grupuri de obiecte, după diferite criterii, realizȃnd
comparaţii;
- Să selecteze obiecte identice arătȃnd care obiecte sunt la fel;
- Să stabilească apartenenţa unui obiect la o clasă.

Sarcina didactică: Formarea mulţimilor după criteriul culorii.

Regulile jocului: Copilul numit de ursuleţ culege o floare şi o aşează ȋn lădiţa care are
aceeaşi culoare cu cea a florii.

2 Libotea Ileana, Cicioc Elena, Selig Mariana – „ Jocuri didactice pentru grădiniţă”, Ediţia a II – a, U&I
Integral – Bucureşti, 1998

2
 Material didactic: joc de construcţie, siluete de flori, cutii de patru culori ( roşu, galben,
albastru, verde), un ursuleţ de pluş, fanioane sub formă de flori de patru culori, stimulente.

Desfăşurarea jocului: Copiii vor vedea că pe măsuţa din faţa lor sunt patru cutii – le voi
cere să denumească fiecare culoare ce o are cutiile. Ei vor merge ȋn grădina cu flori, care sunt
aşezate pe covor, ȋn faţa lor. Copilul va fi chemat de ursuleţ, va culege o floare şi o va aşeza ȋn
lădiţa care are aceeaşi culoare cu a florii. Copiii care au lucrat corect vor fi aplaudaţi de ursuleţ şi
de către colegi.

După ce au fost culese toate florile şi puse ȋn cutiile corespunzătoare, ursuleţul le

mulţumeşte că l-au ȋnvăţat cum să formeze buchete de flori după culoare şi că vrea şi el să le
arate copiilor ce a ȋnvăţat. Ȋl voi ajuta răsturnȃnd cȃteva flori din fiecare cutie, cerȃndu-i
ursuleţului să le aşeze el ȋn cutiile potrivite. Pentru a complica jocul, voi strecura şi cȃte o floare
de altă culoare. Le voi cere copiilor să vadă dacă ursuleţul a lucrat corect şi să motiveze dacă a
lucrat bine sau nu.

Ursuleţul ȋi va aprecia pe copii şi le va spune că el s-a simţit foarte bine şi ca i-a plăut
cum s-au jucat.

Exemplu: Metoda Cubului - „Coşul cu legume”

Forma de realizare: joc didactic

Nivelul: I – grupa mică/ mijlocie

Obietive de referinţă:

✔ Consolidarea şi verificarea cunoştinţelor despre formarea de grupe după anumite

criterii;

✔ Formarea de mulţimi cu „tot atȃtea/ mai multe/ mai puţine elemente;

✔ Aprecierea globală şi sesizarea relaţiilor cantitative prin punere ȋn corespondenţă.

3
 Obiective de referinţă:

- Să descrie, compare, analizeze, asocieze, argumenteze, aplice caracteristicile

legumelor de toamnă folosind metoda cubului;
- Să grupeze legumele după formă, mărime, culoare;
- Să numească mulţimea cu „ tot atȃtea/ mai multe/ mai puţine” elemente’;
- Să asocieze forma legumelor cu cea a formelor geometrice ȋnvăţate;
- Să analizeze grosimea legumelor şi să-i aşeze ȋn şir crescător;
- Să numere elementele fiecărei mulţimi formate.

Sarcina didactică: Separarea mulţimilor după un criteriu precizat, aprecierea globală şi

sesizarea relaţiilor cantitative prin punere ȋn corespondenţă, formarea de mulţimi cu tot atȃtea
elemente, mai multe sau mai puţine elemente.

Regulile jocului: Copiii vor fi ȋmpărţiţi ȋn şase grupe, o vor ajuta pa Zȃna Toamnă să-şi
ordoneze ȋn coşuleţe legumele mari, mici, verzi, roşii, etc. Grupa care va ȋndeplini cel mai corect
sarcinile primite va fi aplaudat şi va cȃştiga concursul.

Elemente de joc: prezenţa Zȃnei Toamna, competiţia, aplauze.

Materiale didactice: Păpuşa care o va ȋnfăţişa pe Zȃna Toamnă, jetoane cu legume,

coşuleţe, cubul, stimulente.

Desfăşurarea jocului: După ce s-a ȋmpărţit colectivul ȋn 6 grupe se prezintă copiilor

„Cubul” legumelor de toamnă. Pe fiecare faţă a cubului fiind prezentată o sarcină de lucru Astfel,
fiecare grupă va primi o sarcină de lucru pe care o vor rezolva pentru a o ajuta pe Zȃna Toamnă.

S1. Descrie – vor descrie elementele reprezentate şi face grupe după mărime: ardei mici,
cartofi mijlocii, roşii mari.

S2. Compară – vor compara - numărul: elementele celor două grupe: vinete, conopidă;

- Mărimea – mari şi mici;

- Culoarea legumelor – mov, alb, verde.

S3. Analizează – vor analiza grosimea vinetelor alcătuind un şir crescător.

4
 S4. Asociază - vor asocia forma vinetelor cu forma geometrică pe care o desenează.

S5. Aplică – deduce succesiunea elementelor dintr-un şir de legume, continuȃnd şirul
ȋnceput.

S6. Argumentează – de ce şirul nu respectă alternarea culorilor.

Fiecare grupă ȋşi va alege un „conducător” care va interpreta un rol ȋn funcţie de sarcina
ȋndeplinită. Astfel, copilul S1 – va fi „Pătrăţel” şi va fi cel care va rostogoli cubul; S2 - copilul
va fi „ Isteţul” şi va avea ca sarcină să „citească” sarcina scrisă pe un simbol şi să formuleze
ȋntrebarea, S3 – va fi „ Ştie Tot” – el va reţine sarcina prezentată de celălalt coleg pentru a o
reaminti colegilor săi dacă va fi cazul; copilul S4 va fi „Cronometrul”, el va măsura timpul, cu
ajutorul unei clepsidre şi va ȋntrerupe activitatea; copilul S5 va fi „Umoristul” şi va ȋncuraja
grupul, fiind optimist, mereu binedispus şi cu simţul umorului; copilul S6 va fi supraveghetorul
şi va avea grijă ca activitatea să se desfăşoare ȋn condiţii bune.

Copiii vor rezolva individual sarcina ȋntr-un timp dat şi apoi vor prezenta pe rȃnd
răspunsul. Toţi copiii din grup analizează răspunsul, fac comentarii şi pot solicita reformularea
ȋntrebării pentru a fi siguri că sarcina este rezolvată corect.

Ȋn finalul activităţii, copiii vor propune un nou cub cu altă denumire şi vor formula
sarcini pe feţele cubului pe care le vor rezolva acasă.

Metoda de fixare, consolidare şi evaluare: Piramida şi Diamantul, Ghicitorile,

Ciorchinile, Benzi desenate, Posterul, Metoda piramidei, Jurnalul grafic, Turul galeriei, Turnirul
ȋntrebărilor, Cvintetul, Tehnica blazonului.

Metoda R.A.I - Răspunde – Aruncă – Interoghează – este o metodă de fixare şi

sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare. Are la bază stimularea şi dezvoltarea
capacităţilor copiilor de a comunica prin ȋntrebări şi răspunsuri ceea ce au ȋnvăţat. Feed-bakul se
realizează printr-un joc de aruncare a unei mingi uşoare. Cel care aruncă mingea trebuie să
formuleze o ȋntrebare din cunoştinţele ȋnsuşite, copilului care o prinde. Jocul se continuă pȃnă
cȃnd toţi copiii au participat la acţiune. Cel care nu ştie răspunsul iese din joc, la fel ca şi cel care
este descoperit şi nu ştie răspunsul la propria ȋntrebare.

5
 Exemplu: „ Ograda cu păsări”

Forma de realizare: joc didactic

Nivelul: I – grupa mică/ mijloicie

Obiectiv de referinţă: Consolidarea deprinderii de a compara cantităţile care se

diferenţiază ȋntre ele cu 1 - 2 elemente, ȋn limitele 1 – 5.

Obiective operaţionale:

a) Cognitiv –informaţionale:
- Să compare numerele şi să determine vecinii numerelor;
- Să determine locul fiecărui număr ȋn şirul numeric şi aspectul ordinal al numerelor;
- Să recunoască cifrele de la 1 la 5;
- Să compare grupele pentru a stabili vecinii.
b) Psiho – motorii
- Să rezolve sarcinile fişei;
- Să mȃnuiască materialele puse la dispoziţie, stabilind locul fiecărui număr ȋn raport
cu vecinii.
c) Afective
- să-şi coordoneze acţiunile ȋn colectiv;
- să recepteze afectiv regulile jocului.

Sarcina didactică: Găsirea numărului mai mare sau mai mic cu o unitate şi chiar două faţă de
numărul dat folosind metoda Răspunde - Aruncă – Interoghează.

Regulile jocului: Copiii sunt aşezaţi ȋn semicerc pe scăunele. Copilul care aruncă mingea trebuie
să fomuleze o ȋntrebare pentru copilul care prinde mingea. Cel care prinde mingea trebuie să
răspundă la ȋntrebare şi o aruncă mai departe, altui coleg, punȃnd o ȋntrebare nouă. Copilul care
nu ştie răspunsul iese din joc, la fel ca şi cel care este descoperit că nu ştie răspunsul la propria
lui ȋntrebare.

Elemente de joc: mȃnuirea materialului, aplauze, ȋntrecerea, ȋnchiderea şi deschiderea ochilor.

6
Material didactic: panou cu căsuţe numerotate de la 1 la 5. La fiecare căsuţă locuieşte o pasăre
de curte, siluete.

Ex. 1- găina, 2 – gȃsca, 3 – raţa, 4 – curcanul, 5 – cocoşul.

Desfăşurarea jocului: Jocul se desfăşoară pe echipe. Un copil din prima echipă alege un număr
de la 1 la 5. Ȋi va cere unui coleg din echipa cealaltă să spună cine locuieşte la numărul respectiv,
apoi cere celei de a 3 –a echipă să precizeze vecinii, mai mic/ mai mare sau amȃndoi cu 1 sau 2
unităţi.

Ex. 2. -La 2 locuieşte gȃsca. Vecinii ei sunt: mai mic – numărul 1 – găina, mai mare –
numărul 3 – raţa, mai mare cu 2 unităţi curcanul, mai mic cu o unitate numărul 1 - găina.

La ce număr locuieşte......? Care sunt vecinii lui? Se folosesc jetoane cu cifrele 1 – 5.

Cinci copii primesc cifrele de la 1 la 5.

Conducătorul jocului ȋi ȋntreabă pe copii: La ce număr locuieşte Andra? Copiii răspund:

Andra locuieşte la numărul 2. Apoi, conducătorul grupului ȋi ȋntreabă pe copiii care sunt vecinii
Andrei – mai mare, mai mic cu 1 sau 2 unităţi. Jocul continuă fiind numiţi şi alţi copii care au
cifre de la 1 la 5 sau se pot schimba cu alţii.

Turul galeriei este o tehnică de ȋnvăţare prin cooperare care „stimulează creativitatea şi
ȋnvăţarea eficientă, (Dulamă, 2002), ȋncurajȃnd copiii să-şi exprime opiniile cu privire la soluţiile
propuse de colegii săi.

Se formează grupe de cȃte 3 – 4 copii. Aceştia, organizaţi ȋn grupuri vor avea de rezolvat
o sarcină de lucru care va permite mai multe perspective de abordare sau mai multe soluţii.
Produsele activităţilor grupurilor de copii – colaje, desene, postere, se expun pe pereţii clasei
care se transformă ȋntr-o galerie. La semnalul dat grupurile de copii trec pe la fiecare exponat
pentru a observa soluţiile sau ideile propuse de colegii săi şi ȋşi ȋnscriu pe poster comentariile,
ȋntrebările, observaţiile ajutaţi de educatoare sau prin simboluri alese de ei. După ce se ȋncheie
turul galeriei, grupurile revin la locul lor iniţial şi citesc comentariile, observaţiile de pe lucrarea
lor, reexaminȃndu-şi produsul prin prisma acestora.

7
 Exemplu: „La fermă”

Forma de realizare: joc didactic

Obiectiv de referinţă: Formarea deprinderii de a compune şi descompune numerele ȋn

limitele 1 – 5

Obiective operaţionale:

a) cognitiv – oprraţionale
- să ȋnţeleagă componenţa unui număr
- să sesizeze diferenţa dintre compunere şi descompunere;
- să compună şi să descompună numere ȋn cȃt mai multe variante posibile.
b) psiho – motorii
- să realizeze prin desen compunerea şi descompunerea unui număr.
c) Afective
- Să participe activ la joc.

Sarcina diadctică: - ȋnţelegerea de către copii a compunerii şi descompunerii unui număr

ȋn vederea efectuării operaţiilor de adunare şi scădere.

Regulile jocului: copiii vor aşeza pe cele două părţi ale cartonaşului, jetoane sau siluete ȋn
aşa fel ȋncȃt să compună şi să descompună numărul dat ȋn alte 2 numere. Aşează cifrele pentru
fiecare din cele din cele 2 numere formate, ȋşi ȋncurajează coechipierii.

Elemente de joc: surpriza, aplauze, ȋntrecerea.

Mijloace didactice: siluete – iepuraşi, miei, puişori, raţe, gȃşte, găini, carton colorat
ȋmpărţit ȋn două, cifre de la 1- 5, instrumente de scris, tablă, panou.

Deşfăşurarea jocului: La panou se va afla un carton ȋmpărţit ȋn două, colorat ȋn culori

diferite ( alb/roşu, roşu/ galben, etc). Pa rȃndul de sus al cartonaşului, educatoarea aşează 3
iepuraşi, iar pe rȃndul de joc un iepuraş. Le cere copiilor să spună cȃţi iepuraşi sunt şi cum sunt
aşezaţi. Se aşează cifra 3 la rȃndul de sus şi cifra 1 la cel de jos. Se face totalul, după care
educatoarea mută iepuraşul de jos pe acelaşi rȃnd cu ceilalţi iepuraşi, sus. Copiii constată că ȋn

8
total sunt 4 iepuraşi, chiar dacă au fost aşezaţi altfel. Se verifică ȋn ce măsură copiii şi-au ȋnsuşit
regulile stabilite.

Compunerea: Copiii se vor ȋmpărţi ȋn grupe de cȃte 4. Sarcina de lucru este ca ȋn 5

minute să găsească 4 soluţii de compunere a numărului 3. Se vor folosi cartonaşe pe care copiii
vor aşeza iepuraşii cum doresc.

Ex: 1 iepuraş sus - 2 jos; 3 iepuraşi jos – 0 sus; 2 iepuraşi sus- 1 jos; 3 iepuraşi sus- 0 jos.
Copiii vor ajunge la concluzia că oriunde vor aşza iepuraşii, tot 3 sunt de fiecare dată. Vor
ȋnţelege că fiecare număr este format din unităţi şi că atunci cȃnd ȋl descompun ȋn două numere,
acestea două sunt mai mici decȃt numărul descompus, dar că ȋmpreună formează acelaşi număr.
De asemenea, numărul nu depinde de poziţia spaţială a obiectelor şi acelaşi număr de obiecte
poate avea o aşezare spaţială diferită.

Jocul se poate desfăşura folosind şi siluete de alte animale sau păsări.

Educatoarea monitorizează activitatea copiilor şi le oferă sprijin ȋn cazul ȋn care aceştia

au nevoie. După ce au terminat sarcina, jetoanele vor fi expuse pe panouri.

Turul galeriei: se examinează corectitudinea rezolvării compunerii numărului dat, dacă a

fost respectat numărul de variante propus de educatoare, dacă sunt utilizate corect semnele
convenţionale ȋnvăţate, se fac notaţii pe marginea jetoanelor, posterelor.

Timp de cȃteva minute fiecare grupă observă dacă are notaţii pe marginea posterului şi
aduce corecţiile necesare.

Descompunerea: se va desfăşura ȋn acelaşi mod şi grupele vor respecta aceleaşi cerinţe.

Ex: se vor aşeza 5 găini pe rȃndul de sus al cartonaşului, apoi se vor muta diverse
cantităţi, din primul rȃnd, ȋn al doilea rȃnd formȃnd grupe separate: 3 raţe sus – 2 jos; 4 raţe sus –
1 jos; 5 raţe sus – 0 jos.

Jocul se poate desfăşura ca şi la compunerea unui număr.

Se poate face compunerea şi descompunerea şi altor numere decȃt 5.

9
 Un copil poate să ceară să fie compus sau descompus un număr ales de el, de la 1 la 5,
aşează cifra la panou. Un alt copil, grupează cȃte 2 cifre ȋn aşa fel ȋncȃt rezultatul să fie cerut de
colegul lui.

Ex: numărul 4 – Variante: 1 şi 3; 2 şi 2; 0 şi 4, etc.

Metode de creativitate: Brainstorming, Tehnica 6/3/5, Metoda Philips 6/6, Tehnica

viselor.

Brainstorming – ul - ȋn traducere liberă „ furtună ȋn creier” sau „ aslt de idei” este o

metodă utilizată pentru a ajuta copiii să emită cȃt mai repede, cȃt mai multe idei, fără a se lua ȋn
calcul, iniţial, valoarea acestor idei.

Este o metodă simplă de a stimula creativitatea şi de a genera noi idei ȋntr-un grup. Se
poate practica oral si se foloseşte pentru a găsi cȃt mai multe soluţii la o problemă.

Acestă metodă presupune şi nişteetape pe care trebuie să le parcurgem, şi anume:

- se hotărăşte tema brainstorming-ului şi se formulează ca ȋntrebare;

- se comunică sarcina de lucru;
- se specifică regulile;
- activitate frontală de prezentare a ideilor;
- ȋnregistrarea ideilor;
- evaluarea ideilor.

Toate ideile generate vor fi notate de educatoare, chiar şi cele care nu au legătura cu
subiectul. Nimeni nu este obligat să vorbească şi nu va face nici un fel de apreciere la adresa
ideilor emise. Sunt acceptate asociaţiilor de idei, auzind ideea unui participant sau altul o poate
dezvolta.

Evaluarea se face atunci cȃnd se pare a nu mai fi idei, se opreşte exerciţiul şi se trece la
etapa calitativă, la analiza soluţiilor şi ordonarea lor ȋn funcţie de realismul lor, eliminȃndu-le pe
cele care nu se potrivesc cu problema sau cu posibilităţile momentane.

10
 Exemplu: „Ȋn lumea figurilor geometrice”

Forma de realizare: joc didactic

Nivelul: I – grupa mică/ mijlocie

Obiectiv de referinţă: Consolidarea reprezentărilor despre piesele geometrice. Formarea

de mulţimi după ȋnsuşiri cunoscute şi sesizarea deosebirilor.

Obiective operaţionale:

a) Cognitiv – informaţionale
- Să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuȃnd operaţii logice ȋn ceea
ce priveşte sortarea pieselor ȋn funcţie de cerinţele exprimate de către educatoare;
- Să formeze muţimi respectȃnd criteriul indirect: formă, mărime, culoare, luate separat
sau ȋmpreună;
b) Psiho – motrice
- Să-şi dezvolte gȃndirea logică, manifestȃnd spirit de echipă şi interes pentru
activităţile cu caracter matematic;
c) Afective
- Să participe cu interes şi plăcere la activitate;
- Să dobȃndească deprinderi de colaborare şi cooperare.

Sarcina didactică: Realizarea mulţimii indicate ȋn maxim un minut.

Regulile jocului: Cele două echipe vor avea pe măsuţe piese geometrice pe care le vor
separa ȋn funcţie de criteriile cerute de educatoare.

Elemente de joc: ȋnchiderea şi deschiderea ochilor, aplauze, ȋntrecerea, stimulente.

Material didactic: Trusa Dienes.

Desfăşurarea jocului: Copiii vor fi ȋmpărţiţi ȋn două grupe brainstorming omogene,

fiecare grupă avȃnd pe măsuţe piese geometrice.

11
 Prima grupă are ca sarcină să formeze ȋn maxim un minut mulţimea dreptunghiurilor, iar
a doua grupă să formeze ȋn acelaşi timp mulţimea pătratelor. Jocul va continua pȃnă cȃnd piesele
geometrice sunt grupate toate după formă ( pătrate, dreptunghiuri, cercuri, etc)

Varianta I

Grupa 1 formează mulţimea dreptinghiurilor roşii;

Grupa 2 formează mulţimea pătratelor albastre;

Grupa 1 formează mulţimea triunghiurilor mari;

Grupa 2 formează mulţimea cercurilor mici;

Grupa 1 formează mulţimea pătratelor subţiri;

Grupa 2 formează mulţimea dreptunghiurilor groase.

Varianta a II – a: formarea mulţimilor după două criterii considerate simultan:

Grupa 1 formează mulţimea pătratelor mari şi groase;

Grupa 2 formează mulţimea dreptunghiurilor mici şi roşii;

Grupa 1 formează mulţimea triunghiurilor mici şi roşii;

Grupa 2 formează mulţimea cercurilor albastre şi subţiri.

Varianta a III – a: vizează ofrmarea mulţimilor după mai multe criterii considerate
simultan:

Grupa 1 formează mulţimea pătratelor mici, roşii şi subţiri;

Grupa 2 formează mulţimea cercurilor mari, albastre şi groase.

Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda stimulente şi grupa cu cele mai multe sarcini
ȋndeplinite corect va fi aplaudat.

12
 Metode de rezolvare a problemelor: Metoda Pălăriuţelor gȃnditoare, Studiul de caz,
Pătratele divizate, Minicazurile, Diagrama cauză- efect, Interviul, Explozia stelară, Metoda
Frisco, Mai multe capete la un loc.

Explozia stelară – este o metodă de stimulare a creativităţii o modalitate de relaxare şi se

bazează pe formularea de ȋntrebări pentru rezolvarea de probleme şi descoperiri noi.

Obiective - Formularea de ȋntrebări şi realizarea de conexiuni ȋntre ideile descoperite de

copii ȋn grup prin interacţiune şi individual pentru rezolvarea unei probleme.

Materialul folosit pentru realizarea acetei metode poate fi: o stea mare, cinci steluţe mai
mici de culoare galbenă, cinci săgeţi roşii şi jetoane.

Copiii vor fi aşezaţi ȋn semicerc şi propun problema de rezolvat. Pe o stea mare se

desenează sau se scrie ideea centrală. Pe 5 steluţe se scrie cȃte o ȋntrebare de tipul: Cine?, Ce?
Unde?, De ce?. Copiii din grupă vor extrage cȃte o ȋntrebare. Fiecare copil din cei 5 ȋşi aleg cȃte
3 – 4 colegi, formȃndu-se 5 grupe. Grupele cooperează ȋn elaborarea ȋntrebărilor. Cȃnd timpul
expiră, copiii revin ȋn semicerc ȋn jurul steluţei mari şi comunică ȋntrebările elaborate, fie un
reprezentant al grupei, fie individua. Copiii celorlalte grupuri răspund la ȋntrebări sau formulează
ȋntrebări la ȋntrebări.

Se precizează ȋntrebările copiilor, dar şi efortul lor de a elabora ȋntrebări corecte, precum
şi modul de cooperare şi interacţionare.

Exemplu: „Cu matematica ȋn lumea poveştilor”

Forma de realizare: joc didactic

Nivelul: I – grupa mică/ mijlocie

Obiectiv de referinţă: dezvoltarea capacităţii de a compune şi rezolva probleme prin

formularea de ȋntrebări specifice „ Exploziei stelare”

Obiective operaţionale:

✔ Să compună probleme cu ajutorul materialelor primite;

13
 ✔ Să efectueze operaţii simple de adunare şi scădere cu una şi două unităţi ȋn

limitele 1 – 5;

✔ Să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate.

Sarcina didactică: să formuleze ȋntrebări specifice metodei pentru a compune şi rezolva

probleme de adunare şi scădere.

Regula jocului: grupurile de copii formate vor formula ȋntrebări de tipul celei scrise pe
steluţa pe care au primit –o, apoi vor formula şi rezolva probleme pe baza materialelor primite.

Elemente de joc: steluţe, grupe de obiecte, cifre, simboluri, material, floricele.

Desfăşurarea jocului: Copiii sunt aşezaţi ȋn semicerc şi vor primi sub formă de surpriză
materialele pregătite. Ei vor intui materialele pregătite pentru ei şȋ vor afla sarcina de lucru: să
formuleze ȋntrebări de tipul: ce?,cȃnd?, cine?, de ce?, unde?, pentru a compara şi rezolva
problemele.

Copiii primesc floricele cu cifrele de la 1 la 5 şi formează grupurile de lucru. Cȃte un

copil de la fiecare grupă extrage din cutia cu surprize o steluţă pe care este scrisă ȋntrebarea.

Fiecare grup gȃndeşte şi formulează ȋntrebări de tipul celei scrise pe steluţă, după care
compun şi rezolvă probleme cu materialul primit.

La semnalul dat de educatoare, copiii revin ȋn semicerc şi prezintă rezultatele muncii ȋn

grup, ȋntrebările formulate ȋn jurul materialelor ajutătoare. Grupurile pot adresa ȋntrebări al căror
răspuns duc la compunerea şi rezolvarea de probleme.

Ex:

⮚ Ce sunt aceste materiale? – grupe de jucării, cifre, simboluri matematice;

⮚ Ce putem face cu ele? – cu aceste materiale putem să le grupăm după mărime şi

culoare;

14
 ⮚ Ce mai putem face cu ele? – putem să ne jucăm, să le numărăm şi sa facem

operaţii de adunare şi scădere.

⮚ Ce facem pentru a fi tot atȃtea cuburi roşii cȃte cuburi albastre sunt?

⮚ Cine compune o problemă cu materialele date?

- Matei are 4 cuburi roşii, iar cuburi albastre cu unul mai mult. Cȃte cuburi albastre are
Matei?

⮚ Cine rezolvă problema dată? – Nicoleta răspunde – Matei are 5 cuburi albastre.

⮚ Cine reprezintă grafic exerciţiul problemei?

⮚ Unde mai adăugăm un cub pentru a avea tot atȃtea ȋn ambele grupe?

⮚ De unde luăm un cub pentru a avea tot atȃtea?

⮚ De ce nu sunt ȋn ambele grupe tot atȃtea cuburi?

⮚ Cȃnd spunem că ȋn ambele grupe sunt tot atȃtea cuburi?

Copiii din celelalte grupuri răspund pe rȃnd la ȋntrebări sau formulează la rȃndul lor
ȋntrebări.

Metode de cercetare ȋn grup: Proiectul, Reportajul, Investigaţia ȋn grup, Experimentul,

Explorarea interdisciplinară, Cercetarea mea, Investigaţia comună.

Mijloacele de ȋnvăţămȃnt

Mijloacele didactice reprezintă un ansamblu de instrumente materiale şi tehnice utilizate

ȋn vederea ȋndeplinirii sarcinilor instructiv – educative din grădiniţă.

15
 Acestea, utilizate cu pricepere şi valorificate educativ, eficientizează activitatea didactică
şi oferă un sprijin pentru formarea noţiunilor, a capacităţilor de analiză, sinteză, generalizarea
constituind un mijloc de maturizare mentală pentru copilul preşcolar.

Materialul didactic este eficient dacă include o valoare cognitivă şi formativă ridicată.
Pentru a avea o valoare formativă, mijloacele didactice trebuie să ȋndeplinească o serie de
condiţii psihopedagogice:

● calitatea pedagogică;

● calitatea estetică dimensionată ȋn raport cu vȃrsta copilului şi contextul

educaţional.

Mijloacele de ȋnvăţămȃnt folosite ȋn educaţia preşcolarilor sunt:

● mijloace didactice informativ – demonstrative: materialele intuitive naturale,

instrumentele tehnice, materiale elaborate ca substitute ale realităţii;

● mijloace didactice de exersare şi formare a deprinderilor: instrumente de tipul jocurilor

tehnice şi de creaţie, materiale pentru activităţile fizice, atelier;

● mijloace didactice de raţionalizare a timpului: hărţi, ştampile didactice, tablă electronică,

etc;

● mijloace de evaluare a rezultatelor: teste docimologice, grile de măsurare şi apreciere a

rezultatelor, şabloane pentru evaluare.

Evaluarea procesului instructiv – educativ verifică gradul de realizare a finalităţilor, ȋn

cazul ȋnvăţămȃntului preşcolar – obiectivele cadru, de referinţă şi cele operaţionale.

Evaluarea, ȋn procesul de ȋnvăţămȃnt reprezintă o componentă a procesului de instruire

organizată la nivelul obiectivelor propuse, realizate la diferite intervale de timp, centrată pe
reglarea şi autoreglarea demersului didactic, prin raportarea rezultatelor obţinute la anumite
criterii specifice.

16
 Formele evaluării sunt:

✔ evaluarea iniţială – ce presupune operaţii de măsurare – apreciere – decizie la

ȋnceputul unui program de instruire, semestru, an, ciclu şcolar;

✔ evaluarea sumativă ( finală, cumulativă) – ce presupune operaţii de măsurare –

apreciere – decizie la sfȃrşitul unei activităţi didactice;

✔ evaluarea continuă (formativă) – presupune operaţii de măsurare – apreciere –

decizie pe tot parcursul activităţii de instruire.

Sistemul tehnic şi tehnologic al evaluării performanţelor cuprinde mai multe forme,

metode şi procedee de verificare. Acestea se ȋmpart ȋn:

1. Metode tradiţionale (clasice) de evaluare: verificări orale; probe scrise; fişe de

evaluare pentru preşcolari, evaluarea prin lucrări practice; testul docimologic.
2. Metode alternative de evaluare: observarea sistematică a comportamentului copiilor;
investigaţia; portofoliul; proiectul; autoevaluarea.

La preşcolari aprecierea se poate realiza prin puncte, calificative, aprecieri verbale.

Rezultatele obţinute vor fi ȋnregistrate ȋn tabele analitice, ȋn fişele personale, care se vor
completa periodic.

Ȋn urma interpretării rezultatelor se va stabili organizarea unor activităţi cu caracter

individualizat şi diferenţiat, pe baza unor programe elaborate, astfel ȋncȃt copiii cu rezultate mai
slabe sa desfăşoare activităţi cu caracter recuperator, iar cei care au rezultate foarte bune,
activităţi cu caracter extensiv, creativ.

2.4. Eficienţa folosirii fişelor cu conţinut matematic ȋn cadrul activităţilor obligatorii

Una din problemele cu care se confruntă copiii cȃnd ajung la şcoală o reprezintă lipsa
unor deprinderi elementare de activitate independentă. De aici rezultă necesitatea introducerii

17
activităţii independente ȋncă din grădiniţă . Pentru acest lucru se pot folosi fişele de lucru la
matematică, dar şi la alte discipline.

Preşcolarii se dezvoltă mai bine atunci cȃnd au condiţii pentru activitatea independentă.
Fiecare copil dobȃndeşte cunoştinţe noi, ȋşi sporeşte spiritul de răspundere faţă de sarcinile
ȋncredinţate.

Fişele de muncă independentă trebuie concepute ca o continuare a activităţii colective,

dar rezolvate independent.

Scopul folosirii acestor fişe este de fixare a cunoştinţelor copiilor, dar ȋn special de
descoperire a legăturilor care sunt ȋn interiorul noţiunilor şi ȋntre acestea, dar şi de evaluare a
progreselor ȋnregistrate de către preşcolari. Ȋn lucrul individual, acestea acordă o densitate
maximă, valorifică independenţa, răbdarea, ȋnţelegerea reprezentărilor matematice.

Fişele matematice sunt precedate de activităţi cu obiecte concrete pe bază de exerciţii şi

se rezolvă după ce se face o discuţie cu preşcolarii, pentru a evidenţia ce reprezintă fiecare desen,
ce se cere, ce cunosc şi abia după ce s-a stabilit că au fost ȋnţelese, copiii sunt lăsaţi sa lucreze
individual. După discuţiile purtate cu copiii se poate observa ȋnsuşirea vocabularului matematic,
ȋndemȃnarea de a face comparaţii, dar şi capacitatea de percepţie a obiectelor.

Fişele cu conţinut matematic se completează şi se rezolvă ȋn prezenţa educatoarei, pentru

ca aceasta să poată interveni cȃnd este necesar. Educatoarea trebuie să demonstreze copiilor cum
pot să procedeze ȋnsă fără a le indica soluţia.

Utilizarea acestor fişe stimulează interesul copiilor pentru matematică, şi nu numai.

Aceste fişe activează ȋntreaga grupă, copiii lucrȃnd pe fişe au senzaţia că se joacă cu desenele,
ȋnsă ei văd, sesizează anumite relaţii, gȃndesc şi clasifică.

Lucrul pe fişe se poate introduce ȋncepȃnd cu grupa mică, unde copiilor li se poate da
cȃte o fişă ( o coală de carton dreptunghiulară despărţită ȋn două părţi egale printr-o linie
orizontală) şi obiecte ( flori, fluturi) cerȃndu-le să realizeze anumite sarcini: aşezarea unui fluture
roşu deasupra florii roşii sau să plaseze ȋn partea de jos, a unei flori, iar ȋn partea de sus, mai
mulţi fluturi.

18
 Primele fişe se referă la constituiri de mulţimi, ale căror elemente ori au aceeaşi
proprietate, ori sunt de acelaşi fel.

Munca independentă, ȋn grupuri omogene constituie modul principal pentru tratarea

diferenţiată a preşcolarilor ȋn cadrul activităţilor matematice.

Principalul instrument folosit de educatoare ȋn scopul diferenţierii sarcinilor ȋl constituie

fişele de lucru care trebuie structurate, integrate şi valorificate ȋn timpul lecţiei. Ȋn acest mod,
educatoarea trebuie să realizeze un demers diferenţiat, sprijinind posibilităţile fiecărui preşcolar
şi să asigure asimilarea ȋn condiţii optime a noului conţinut.

Activitatea individualizată se caracterizează prin sarcini individualizate ca obiective,

conţinut şi mod de realizare. Copiii trebuie să rezolve şi să răspundă individual.

Fişele sunt prezentate ȋntr-o ordine care trebuie respectată. Se pot crea fişe asemănătoare
pentru acei copii mai dotaţi, ȋnsă cu un conţinut mai dificil.

La grupa mijlocie lucrul pe fişe are ca scop formarea noţiunii intuitive de mulţime pentru
a se ajunge la noţiunea de cantitate. După ce s-a discutat cu copiii şi s-a constatat că ştiu ce
reprezintă fiecare desen li se cere să ȋnconjoare ȋmprejurul lor.

La grupa mare activitatea şi lucrul de fişe au ca scop formarea conceptului de număr de la

0 la 10. Pentru aceasta se reiau unele activităţi de la grupa mijlocie, cum ar fi: compararea
mulţimilor cu mai puţine, cu mai multe, cu tot atȃtea obiecte şi recunoaşterea interiorului şi
exteriorului unei figuri.

La realizarea unei fişe, educatoarea trebuie să precizeze obiectivul, sarcina şi timpul de

lucru. Pregătirea copiilor pentru a putea realiza sarcinile de lucru este importantă şi necesită
parcurgerea unor etape:

o Rezolvarea sarcinii propuse cu ajutorul materialului demonstrativ ( material de

dimensiuni mari);
o Rezolvarea aceleiaşi sarcini de către copii cu ajutorul materialului distribuit;
o Rezolvarea prin desene (simbolică) a sarcinii, frontal de către educatoare şi apoi 2
– 3 copii;

19
 o Rezolvarea independentă, pe fişă, a sarcinii propuse.

2.4.1 Tipuri de fişe folosite ȋn cadrul activităţilor matematice

Tipurile de fişe folosite ȋn cadrul activităţilor matematice pot fi:

⮚ Fişe cu conţinut unic, cu sarcini unice (activitatea frontală)

Ex. Fişă matematică

FIŞĂ DE LUCRU

♥ Ȋncercuiţi cu roşu muţimea frunzelor mici şi cu albastru mulţimea frunzelor mari.

Coloraţi cu maro frunzele mici şi cu galben frunzele mari.

♥ Găsiţi, unind printr-o linie, perechea fiecărei frunze. Coloraţi 2 perechi de

frunze ȋn culori de toamnă.

20
 ⮚ Fişe cu conţinut unic, cu sarcini pe grupe de lucru eterogene

Ex. Fişă matematică

ACTIVITATE MATEMATICA – NIVEL I - grupa mică

1. Numără ghioceii de mai jos şi încercuieşte cifra potrivită.

1 2 3
2. Completează diagramele astfel încât în fiecare să ai numărul de elemente indicat de cifrele din
casete.

3 3

21
 Aceste două tipuri de fişe se completează ȋn etapa de dirijare a ȋnvăţării şi sunt
considerate fişe de exerciţiu.

Celor două li se mai pot adăuga:

⮚ Fişe ce conţin sarcini cu nivele diferite de dificultate ( grupuri omogene), pentru a

vedea nivelul de ȋnsuşire a cunoştinţelor;

⮚ Fişe ce conţin sarcini diferenţiate pe grupe de nivel (grupuri omogene);

⮚ Fişe ce conţin sarcini individualizate.

Aceste fişe asigură ȋnvăţarea deplină de toţi copiii şi sunt adaptate posibilităţilor fiecăruia
si pot fi considerate fise de dezvoltare sau recuperare.

2.4.2 Interdisciplinaritatea. Exemple de activităţi ȋn care se pot introduce fişe cu

conţinut matematic

Problema interdisciplinarităţii a fost atinsă de filosofi şi pedagogi încă din cele mai vechi
timpuri: de sofiştii greci, Plinius, Comenius şi Leibnitz, iar la noi de Spiru Haret, Iosif Gabrea,
G. Găvănescu, G. Văideanu.

În opinia lui Văideanu interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între

diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun
permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic” ( Văideanu, George –
Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O., 1975).

Termenul de interdisciplinaritate apare în „Dicţionarul de neologisme” de Fl. Marcu şi C.

Maneca, ediţia a III-a din 1978 şi în „Le petit Larousse en couleurs” din 1995 unde era definit ca
fiind „stabilirea unor relaţii între mai multe ştiinţe sau discipline”. Prin activităţile
interdisciplinare graniţele dintre domenii aparent opuse sau diferite sunt depăşite, preşcolarilor
oferindu-li-se oportunitatea de a găsi căi complexe şi variate de rezolvare a unor probleme, prin
corelarea diverselor activităţi din grădiniţă.

22
 Interdisciplinaritatea devine un concept cheie, cu ajutorul căruia educatoarea poate
realiza un demers educativ centrat pe nevoile copilului preşcolar, posibilităţile şi ritmurile lui de
învăţare, pe rolurile și demersurile celui ce învaţă.

Structurarea interdisciplinară a curriculumului răspunde unei necesităţi a copiilor de a

explora mediul înconjurător, de a-l cunoaşte şi stăpâni, modului natural de a învăţa al
preşcolarilor, prin joc, prin acţiune, prin integrarea informaţiilor în jurul unei teme sau a unor
elemente de viaţă socială. Interdisciplinaritatea este o resursă inepuizabilă, care oferă educatoarei
un arsenal bogat de acțiune, modalități multiple de organizare, activitățile interdisciplinare sunt
atractive, antrenante prin diversitate și metodele utilizate, şi deci mai eficiente, preşcolarul fiind
tratat ca și un subiect al cunoaşterii şi acţiunii, nu ca și un simplu receptor.

Interdisciplinaritatea stimulează interesul preşcolarilor pentru cunoaştere şi îi

familiarizează cu tehnici de cercetare diverse. Interdisciplinaritatea nu anulează
monodisciplinaritatea, ci vine ca o completare la această formă tradiţională de organizare a
activităţilor, ea încercând să diminueze graniţele artificiale dintre discipline.

Fiecare dintre discipline are arealul său de conţinuturi, metode, dar toate fac parte dintr-
un întreg. Acest fapt a contribuit la regândirea conţinutului programelor, a planurilor de
învăţământ.

Interdisciplinaritatea presupune abordarea globală, complexă a unui fenomen, prin care se

realizează transferul de cunoştinţe, metode de la un domeniu la altul.

Organizarea interdisciplinară a conţinuturilor învăţării este o caracteristică a epocii

noastre, o dominantă a politicilor educaţionale actuale, inclusiv a celei de la nivel preşcolar. Noul
curriculum pentru învăţământul preşcolar recomandă abordarea conţinuturilor într-o viziune
integrată.

Există mai multe forme de interdisciplinaritate, pentru învăţământul preşcolar fiind

importante următoarele două tipuri:

● interdisciplinaritatea ca transfer din domenii învecinate ( ex. matematică şi

cunoaşterea mediului – în grădiniţă acestea fac parte din domeniul Ştiinţă);

23
 ● interdisciplinaritatea ca transfer de metode de la o disciplină la alta (metoda

povestirii utilizată de obicei în activităţile de educarea limbajului poate fi utilizată

şi în activităţile matematice pentru predarea spre exemplu a unei cifre –
„Povestea cifrei 7”).

În procesul de învăţământ s-au manifestat trei caracteristici ale interdisciplinarității:

- corelarea oricărei discipline cu matematica;

- interdisciplinaritatea reductivă (corelarea disciplinelor apropiate la început, apoi a celor

mai îndepărtate);

- interdisciplinaritatea integrativă, care prefigurează transdisciplinaritatea.

Cunoştinţele şi deprinderile dobândite în activităţile matematice pot fi abordate în toate

categoriile de activităţi din grădiniţă, acestea contribuind la fixarea şi consolidarea conţinutului
informativ şi formativ al activităţii matematice. Prin toate activităţile desfăşurate în grădiniţă atât
în sala de grupă, cât şi în aer liber, atât în activităţile dirijate cât şi în cele complementare, copiii
sunt puşi în situaţia de a manipula şi sorta jucării şi obiecte, formând mulţimi după criterii
variate, de a aşeza obiecte într-o anumită ordine, poziţie spațială, de a număra obiectele cu care
vin în contact, toate acestea ducând la formarea de noţiuni, priceperi şi deprinderi matematice.

Prin abordarea interdisciplinară a conţinuturilor diferitelor arii curriculare,

educatoarea crează condiţii pentru dezvoltarea la preşcolari a capacităţii de a realiza mai uşor
corelaţii între domenii diferite de cunoaştere, de a integra cunoştinţele în domenii diferite şi
diverse de viaţă, de a utiliza un limbaj comun pentru mai multe categorii de activităţi.

Prin aceste activităţi interdisciplinare copiii fac primii paşi spre conştientizarea faptului
că matematica nu este o disciplină abstractă, dificilă, ci ea poate fi abordată în forme multiple şi,
de asemenea poate contribui, prin corelarea cu alte activităţi, la rezolvarea unor probleme de
viaţă, la abordarea acestor probleme din unghiuri diferite, dar care se completează reciproc.

Predarea interdiciplinară a matematicii în grădiniţe contribuie la eficentizarea acestui gen

de activităţi deoarece, prin diversitatea formelor de realizare (jocuri didactice interdisciplinare,
memorizări, povestiri, cântece, modelaj, pictură, colaj, jocuri sportive, etc) prin materialul

24
didactic utilizat, prin metodele utilizate (tradiționale sau moderne), care depăşesc abordarea arhi-
cunoscută a jocului didactic matematic, activizează copiii, le stimulează creativitatea, le dezvoltă
o atitudine critică, le deschide orizontul spre o viziune lărgită asupra rolului matematicii în viaţa
omului, îi implică direct în activitate.

Activităţile interdisciplinare oferă astfel educatoarei oportunitatea de a proiecta actul

didactic şi, în acest caz, activităţile matematice în forme variate şi complexe, ceea ce va asigura
implicarea activă a preşcolarilor şi deci va conduce la rezultate mai bune obţinute în urma
evaluărilor sumative şi finale.

Pregătirea preșcolarului pentru școală și viață trebuie făcută în sensul unei devoltări
dirijate a acelor deprinderi și capacități care vor permite o rapidă și facilă adaptare la cerințele 34
școlii și societății. Scopul activităților de inițiere a copiilor în matematică nu este de a-i învăța
anumite noțiuni, ci de a-i pune în situații prin care își dezvoltă procesele de cunoaștere, de venind
apți să descopere relații abstracte sub aspectul concret al situațiilor întâlnite prin joc și prin
activitățile interdisciplinare.

Activităţile cu conţinut matematic se corelează şi cu alte categorii de activităţi.

Ȋn activităţile de cunoaşterea mediului, orice activitate de observare a plantelor sau a

animalelor poate constitui un prilej de verificare, consolidare, ba chiar anticipare a unor
activităţi matematice. Copiii sunt puşi să stabilească forma părţilor componente, să compare
pentru a stabili dimensiunile, să precizeze culorile, să numere (ochii, urechile, picioarele,
ghiarele etc vieţuitoarelor) sau să stabilească global numărul petalelor sau frunzelor unei flori.

De exemplu, în activităţile de “observare” ale plantelor, animalelor, fenomenelor se

face întotdeauna apel la cunoştinţe matematice. Astfel, copiii stabilesc forma, culoarea, lungimea
diverselor componente ale obiectelor studiate (forma capului, ochilor, urechilor, la animale, 40
forma unor fructe, legume), se familiarizează mai bine cu noţiuni de întreg, jumătate, sfert,
rotund, oval, compară pentru a stabili dimensiunile (mai mare-mai mic, mai lung-mai scurt, mai
gros-mai subţire), se familiarizează mai bine cu poziţiile spaţiale ( câinele are 4 picioare, 2 în
faţă, 2 în spate). - „experimentele” oferă şi ele posibilitatea integrării noţiunilor matematice.

25
 De exemplu la experimentul „Grâul”, copiii lungimea firului de iarbă, observă culorarea
firelor de grău, a seminţelor, mărimea acestora, fac comparaţii între rezultate pentru a constata
evoluţia plantei.

Calendarul naturii, pe care copiii îl completează în fiecare dimineaţă, este și el o

modalitate atractivă de consolidare a numerelor. El formează şirul numeric crescător, formează
şirul zilelor săptămânii, se familiarizează cu lunile anului, află cum se scrie anul, câte luni are
anul, câte anotimpuri sunt.

Multe activităţi de educarea limbajului conţin elemente de corelare cu matematica. După

desfăşurarea unor jocuri didactice se pot folosi fişe ȋn care copiii trebuie să deseneze tot atȃtea
cerculeţe cȃte obiecte sunt reprezentate ȋn imagine sau să traseze tot atȃtea liniuţe cȃte silabe are
cuvȃntul reprezentat prin desen.

În ceea ce priveşte metodele folosite cu precădere în activităţile de educarea limbajului şi

care pot fi utilizate şi la activităţile matematice, cele mai întâlnite sunt: memorizarea, povestirea,
ghicitorile.

„Memorizările” sunt unele dintre cele mai cunoscute metode didactice utilizate în
grădiniţă.

Poeziile pot avea diferite teme: viaţa plantelor şi animalelor, copilăria, munca, meseriile,
etc.. Poeziile pot fi însă, în acest caz, și resursă pentru însuşirea, consolidarea şi evaluarea
obiectivelor prematematice.

De exemplu, în poezia „Sfatul degetelor” copiii îşi însuşesc şi compară mărimi (mare,
mic, mijlociu). Cu ajutorul poeziilor, preşcolarii pot învăţa să numere, să efectueze operaţii de
adunare şi scădere, să compună probleme simple. Reţinem aici poeziile numărători şi poezii
folosite în activităţile matematice pentru efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere.

În jocurile distractive copiii utilizează şi o mare varietate de poezii numărători din

folclorul copiilor. Fie că sunt create de un poet recunoscut, fie că sunt inventate de ei în jocurile
lor, poeziile-numărătoatoare sunt îndrăgite de cei mici, asigură participarea activă şi deci
interiorizarea cunoştinţelor.

26
 Povestirea reprezintă „o metodă expozitivă prin care educatoarea transmite unele
cunoştinţe care nu pot fi dobândite de copii prin experienţa personală”. Pentru consolidarea-
evaluarea numeraţiei educatoarea poate activiza preşcolarii prin: - poveşti din tezaurul lumii care
oferă ocazia efectuării unor numărători, precum şi a operaţiilor cu cifre.

Ex. Poveştile precum “Capra cu 3 iezi””Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici”,”7 dintr-o

lovitură”, “Cei 3 purceluşi” pot fi mijloc de consolidare-evaluare a numeraţiei în concentrul 1-
3, 1-7. Copii numără personajele care participă la fiecare scenă din poveste, efectuează scăderi:
(“După ce lupul a mâncat un ied, câţi iezi au mai rămas? 3-1=2”)., adunări: (“În casa piticilor
locuiau 7 pitici. Câţi locatari sunt în căsuţă după sosirea Albei ca Zăpada? 7 +1=8”). - poveşti
cu caracter pur matematic, create de educatoare special pentru activităţile matematice din
grădiniţă.

Poveştile matematice utilizate ca şi metodă în acest gen de activităţi pot fi folosite pentru
consolidarea cifrelor, pentru efectuarea unor operaţii de adunare şi scădere. Din poveşti se pot
desprinde caracteristici ale personajelor prin care se consolidează forme, culori, mărimi, poziţii
spaţiale, timpul etc.

De exemplu din povestea „Albă ca Zăpada” copiii află că prinţesa avea faţa albă ca şi
zăpada, buzele roşii ca sângele, părul negru ca abanosul, în povestea „Capra cu trei iezi” cei
mici identifică mărimi: mare, mic, mijlociu.

„Ghicitorile” sunt şi ele metode îndrăgite de copiii din grădiniţă, utilizate pentru
evaluarea cunoştinţelor din diverse activităţi. De exemplu, la sfârşitul proiectul tematic despre
„Toamnă”, într-o activitate de evaluare a operaţiilor prematematice educatoarea şi copiii au creat
ghicitori, pe care ceilalţi trebuiau să le rezolve.

Exemple: „E fruct, e roşu, rotund, miezul e alb, seminţele sunt maro (mărul), are formă
lunguiaţă, îl luăm de la piaţă, verde e culoarea lui, şi nu îl dau nimănui (castravetele)”.

Metoda ghicitorilor poate fi aplicată şi la matematică, în cazul consolidării-evaluării

cifrelor şi a operaţiilor cu cifre. Cu ajutorul ghicitorilor se pot consolida cifrele, se pot rezolva
probleme. Ghicitorile sunt o metodă prin care educatoarea captează atenţia copiilor, condiţie
importantă pentru activizarea acestora în vederea atingerii obiectivelor matematice specifice.

27
 Poveştile, poeziile şi ghicitorile sunt o resursă inepuizabilă pentru asigurarea unui climat
atractiv de acțiune pentru copii, ele crează condiţia implicării active în activităţi, inclusiv al celor
matematice, deoarece ele răspund nevoii celor mici de miraculos, îi scot din obişnuinţă, îi
transpun într-o lume a ludicului, a basmului, a jocului. Condiţionate de talentul educatoarei de a
le transpune în viu grai, poveştile, poeziile şi ghicitorile matematice pot consitui o formă activă
de realizare a obiectivelor matematicii în grădiniță.

Ȋn cadrul activităţilor artistico – plastice copiii sunt ȋnvăţaţi să-şi ȋncadreze desenul ȋn
pagină, să pastreze proporţiile şi se poate verifica cunoaşterea culorilor. Deprinderile formate ȋn
cadrul acestei activităţi permite copiilor să lucreze cu uşurinţă pe fişele matematice.

Aceste activităţi au o serie de avantaje: materialele utilizate sunt numeroase şi atractive

vizual, rezultatele obţinute sunt unele vizibile, palpabile, copiii pot vedea progresul, pot face
singuri observaţii, comparaţii şi, mai ales, aceste activităţi sunt propice pentru acţiune directă și
răspund atracției copiilor pentru frumos. Pe lângă rolul lor în dezvoltarea simțului estetic și în
dezvoltarea motricității, aceste activități pot fi utlizate de educatoare pentru realizarea unor
activități matematice. Spre exemplu prin desen, pictură, modelaj se evaluează culori, forme,
poziţii spaţiale, mărimi, lungimi, scrierea cifrelor, mulţimi.

La activităţile de modelaj, preşcolarii își consolidează practic dimensiunile de mic-mare-

mijlociu, gros-subțire (de exemplu, „mărul mare - mijlociu – mic”, „morcovi pentru iepuraşi
groşi şi subţiri”, „pănglicuţe late şi înguste” etc.), formele unor obiecte, la desen şi pictură
copiii sunt învăţaţi să-și încadreze lucrările în pagină, să păstreze proporţiile. În ceea ce privește
activitățile practice, copiii taie după contur, împletesc, înşiră, lipesc atâtea elemente câte le arată
cifra, cu un element mai mult - mai puţin decât colegul.

Activităţile practice, în corelaţie cu activităţile matematice antrenează activ copiii în

acţiuni de numărare, comparare a mulţimilor, înşiruire numerică, efectuarea unor operaţii simple
de adunare şi scădere. Prin îndoirea unei coli de hârtie de formă pătrată sau dreptunghiulară,
copiii pot obţine obiecte cunoscute, realizând diferite teme ca: „Batista”, „Paharul”,”Solniţa”,
sau pot să-şi confecţioneze jucării: „Barca”, „Avionul”, „Vaporul”, „Morişca”,”Broscuţa”, etc.
Atunci când taie după contur forme geometrice, copiii își însușesc mai ușor forma lor, culoarea,

28
iar prin realizarea unor aplicaţii cu aceste figuri se exersează operaţiile gândirii şi se cultivă
imaginaţia creatoare.

În activitățile de înșirare, copiii realizează șiraguri alternând forme, culori, mărimi,

lungimi, grosimi, numără, își consolidează într-un mod practic cunoștințele dobândite în
activitățile matematice.

Activitățile matematice se poate realiza într-o multitudine de forme, inclusiv prin

utilizarea unor metode precum desenul, pictura, modelajul, activitatea practică, aceste activităţi
fiind o alternativă viabilă la fişele matematice tradiționale.

Exemple concrete de introducere a fişelor cu conţinut matematic ȋn alte activităţi sunt

oferite ȋn capitolul al III – lea. Acestea au fost utilizate ȋn cadrul experimentului intreprins cu
copiii de la grupa mică.

Activităţile pe grupuri mici sau individuale permit tratarea diferenţiată a copiilor, ceea ce
le asigură o mai bună pregătire pentru şcoală.

29