Generalitati despre Spectroscopia IR

Obiectivul principal al Spectroscopiei IR

Principalul obiectiv al Spectroscopiei IR const n determinarea gruprilor funcionale ale
probei analizate. Grupele funcionale absorb radiaii IR la frecvene caracteristice. Spectroscopia IR
este o metod uzual n elucidarea structurii i identificarea unui compus chimic.

Ce este radiaia infrarosu (IR) ?

Radiaia IR poate fi definit ca acea radiaie electromagnetic situat ntre radiaia din
domeniul vizibil i microunde (Schema 1).

Schema 1. Spectrul electromagnetic

Radiaiile din spectrul electromagnetic sunt adesea clasificate n functie de lungimea de
und. Radiaiile ce apar la valori mici ale lungimilor de und sunt adesea considerate periculoase
(raze gamma, raze X, UV).
Undele radio, radiaiile din domeniul IR i microundele sunt radiaii ce apar la valori mari
ale lungimilor de und, fiind considerate mai puin periculoase.
Radiaia IR acoper domeniul electromagnetic cuprins ntre 0,8-200 m. Domeniul IR este
mparit n trei seciuni i anume:

-Infra-rosu apropiat (NIR);

-Infra-rosu de mijloc (MIR);
-Infra-rosu ndepartat (FIR);
Telecomada TV

Schema 2. Domeniul IR
Domeniul IR uzual este cel cuprins ntre 4000-400 cm-1.

Ce este un spectru IR?

Reprezentarea grafic a unei caracteristici spectrale a unei substane n funcie de frecven sau
de lungimea de und a radiaiilor cu care interacioneaz poart denumirea general de spectru.
Spectrele de absorbie n infrarou (spectre IR) sunt spectre de vibraie ale moleculelor.
Abscisa unui spectru IR poate s reprezinte lungimea de und ( ) sau numrul de und ()
Relaia de transformare a lungimii de und n numr de und este:

Ordonata spectrului IR poate s reprezinte transmisia procentuala (T %) sau absorbia

procentual (A %), marimi definite prin urmatoarele relaii:

T (%) =

I
100
Io

A (%) =

Io I
100
Io

n care Io- intensitatea fluxului luminos iniial;

I - intensitatea fluxului luminos final;
Molecula iradiata cu radiatii IR absoarbe numai anumite cuante (la anumite lungimi de
und). Prin absorbie de energie, legatura isi mareste nivelul energetic vibrational, in final rezultand
anumite maxime de absorbtie. Maximele de absorbtie IR se manifesta in spectru ca benzi.

Tipuri de vibratii
Benzile de absorbtie din spectrele IR ale compusilor chimici sunt rezultatul vibratiilor de
valenta si vibratiilor de deformare ale atomilor implicati in legaturile covalente existente.
Pozitia atomilor in molecule nu este fixa. Atomii pot fi supusi unui numar de vibratii diferite.
Vibratiile pot fi impartite in doua mari categorii si anume:
-

vibratii de intindere, , numita si vibratie de valenta, intrucat are loc de-a lungul
legaturii (au loc modificari ale distantei inter-atomice);

vibratii de deformare, , prin care se deformeaza unghiul valentelor;

Aceste tipuri de vibratii sunt exemplificate utilizand formaldehida drept model (Schema 3).

Vibraii de ntindere

Vibraii de deformare n plan i n afara planului

Schema 3. Vibraiile de ntindere i deformare ale formaldehidei

Pregatirea probei n vederea analizei
Practic, un material poate fi analizat in infrarosu in orice stare fizica.
Pregatirea probei in vederea caracterizarii prin Spectroscopia IR se poate realiza prin diferite
metode in functie de tipul materialului supus analizei.

Solide
In cazul caracterizarii solidelor prin IR exista doua metode principale de pregatire a probei
ce implica pastilarea in prezenta KBr si suspensia in nujol. Exista si o a treia optiune de pregatire a
probei utilizand un solvent adecvat care sa nu fie activ in regiunea IR de interes. Un dizolvant
folosit in infrarosu trebuie sa aiba cat mai putine benzi si de intensitate mica. Aceste conditii sunt
indeplinite de sulfura de carbon si tetraclorura de carbon. In cazul utilizarii solventului este necesara
testarea in prealbil a solubilitatii compusului ce urmeaza a fi analizat. Ultima metoda este adecvata
analizei substantelor care sunt dificil de mojarat in vederea obtinerii unei pulberi cat mai fine.

Pastilarea in KBr
SOLID
Suspensia in nujol

Utilizarea unui solvent

Schema 4 . Metode de pregatire a probei solide

Metoda pastilarii in KBr
O cantitate de aproximativ 1-2 mg proba solida se mojareaza in prezenta a 200 mg KBr.
Pulberea obtinuta se introduce intr-o matrita. Comprimarea se realizeaza cu o presa hidraulica
eliminandu-se simultan aerul din proba cu o pompa de vid.
In locul bromurii de potasiu se poate folosi clorura sau iodura de potasiu. Bromura de potasiu nu
prezinta absorbtii in domeniul IR 4000 -650 cm-1.
Succesul acestei metode este dependent de finetea pulberii obtinute. De asemenea este foarte
important ca proba inainte de a fi analizata sa fie uscata.

Suspensia in nujol
Cateva miligrame de substanta se amesteca intr-un mojar de agat cu 1-3 picaturi de ulei de
parafina pana la obtinerea unei suspensii omogene. Cu ajutorul unei spatule aceasta suspensie este
depusa intre doua fereastre de clorura de sodiu sau bromura de potasiu care ulterior sunt prinse in
dispozitivul echipamentului si apoi se inregistreaza spectrul.

Filmele subtiri

Spectrul IR al filmelor subtiri poate fi obtinut relativ usor prin prinderea filmului in
dispozitivul destinat probelor. Aceasta metoda este deseori utilizata pentru a verifica calibrarea
instrumentului utilizand un standard de polistiren (film subtire) a carui spectru este cunoscut.

Lichide
Analiza lichidelor presupune pozitionarea unei picaturi de proba intre doua ferestre de
clorura de sodiu sau bromura de potasiu in vederea obtinerii unui film subtire. Sistemul de ferestre
este plasat in dispozitivul de prindere al echipamentului si este inregistrat spectrul

Interpretarea spectrului IR
Interpretarea unui spectru IR presupune corelarea benzilor de absorbtie ale spectrului
compusului necunoscut cu absorbtiile cunoscute pentru fiecare tip de legatura chimica. Deosebit de
important in interpretarea spectrelor este si intensitatea peak-ului (slab, mediu sau intens), forma
peak-ului (larg sau ingust) si pozitia peak-ului (cm-1) in spectru. Cateva exemple caracteristice sunt
prezetate in Schema 5.

Schema 5. Absorbtiile legaturilor chimice existente in compusii organici

Utilizarea Spectroscopiei IR in identificarea polimerilor

1. Caracterizarea principalelor tipuri de deseuri polimerice.
2. Identificarea tipului de polimer dintr-un deseu ce contine un amestec de 4 tipuri de materiale
polimerice.

Pentru a putea identifica tipul polimerului se parcurg urmatoarele doua etape:

1. se inregistreaza spectrul IR ale deseului polimeric;
2. se compara spectrul obtinut cu spectrele polimerilor puri uzuali;

Tabel. Atribuirea spectrala a deseului polimeric

Numar unda

Atribuire

(cm-1)

spectrala

IR-Alcani

IR-Alchene

IR-Alchene-continuare

IR-Hidrocarburi aromatice

IR-Derivati halogenati

IR-Alcooli si fenoli

IR-Compusi organici ai sulfului

IR- Nitroderivati, nitrozoderivati, oxime si compusi inruditi

IR-Amine si ioni de amoniu

IR-Aldehide si cetone

IR-Acizi organici

IR-Esteri si lactone

IR-Amide si compusi inruditi

IR-Alti derivati functionali ai acizilor

IR-Compusi heterociclici

IR-Compusi organo-fosforici