Sistemul psihic uman este un ansamblu de functii si procese
psihice senzoriale,cognitive si reglatorii,ce se afla in interactiune,activeaza simultan si sunt dispuse ierarhic pe trei niveluri:constient, subconstient si inconstient. Constiinta este una dintre cele mai importante nivele de organizare a vietii psihice a individului.Astfel,constiinta poate fi definita ca fiind totul(psihologia fara inconstient) sau nimic(psihologia fara constiinta). Subconstientul nu este total obscur,ci presupune un anumit grad de transparenta,putand fi considerat o constiinta implicita.El cuprinde informatii,amintiri,automatisme,deprinderi,ticuri,stari de montaj perceptive si intelectuale,tonus emotional,motive. Inconstientul constituie cel mai controversat nivel de organizare a vietii psihice,in legatura cu care pozitiile de negare sau de afirmare abunda in literatura de specialitate.Psihologia contemporana defineste inconstientul intr-o maniera extensiva si pozitiva,ca fiind o formatiune psihica ce cuprinde tendintele ascunse,conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii. Termenii constient si inconstient pot fi folositi ca adjective.Reactie constienta, scop constient, impuls inconstient, reflex neconditionat inconstient (reflexe neconditionate si impulsurile sunt intotdeauna inconstiente). Cand termenii constient si inconstient sunt folositi ca substantive, atunci ei denumesc niveluri la care se desfasoara viata psihica a omului.De exemplu, visul oniric(visul in timpul somnului) se desfasoara numai la nivelul inconstientului. Unele continuturi ale inconstientului pot deveni constiente in conditii speciale. Relatia dintre constient si inconstient a fost cel mai adesea abordata fie prin opozitia metafizica a celor doua niveluri de organizare structural-functionala a psihicului, fie prin reductia simplist-mecanicista a unuia la altul.In abordarea sistemica, intre constient si inconstient exista relatii dinamice de interactiune si interdependenta in ambele sensuri. 1
In sens descendent se moduleaza evolutiv unele pe altele.Potrivit
acestui principiu, un nivel inferior se subordoneaza nivelului superior, iar pe masura ce se trece de la nivelul inferior la cel superior, functia de reglare globala, supraordonata care consta in relationarea eficienta a sistemului cu mediul este preluata de nivelul superior, in timp ce nivelul inferior isi ingusteaza sfera de actiune(Mihai Golu). Din punct de vedere genetic inconstientul precede constientul si reprezinta baza constituirii acestuia. Jung considera constientul o emanatie si creatie a inconstientului profund;ea se naste in fiecare zi dupa somn si seamana cu un copil. Pentru a intelege mai bine relatiile de interactiune dintre constient si inconstient, ne putem imagina o axa bipolara cu un pol plasat la limita inferioara(inconstientul) si unu aflat la limita superioara(constientul);intre cei doi poli , pe axa se vor evidential diferitele moduri de interactiune intre cele doua sfere ale psihicului(Mihai Golu).Cu cat ne apropiem mai mult de unul din cei doi poli, cu atat se impune cu mai multa putere dominanta specifica acelui nivel. Intre constient si inconstient exista 3 tipuri de relatii: Relatii circulare constau in faptul ca oricare din activitatile mintale incepute in constient pot trece in inconstient unde este posibila gasirea unei solutii, apoi o parte din continuturi trec din nou in constient; Relatii de subordonare integrativa presupun dominarea unuia dintre niveluri de catre ceilalalt.Relatiile de subordonare integrative pot fi de doua feluri:dominarea inconstientului de catre constient(constientul prin actiunile si operatiile lui proprii schiteaza, intelege, stapaneste impulsurile inconstiente, mai ales unele dintre pornirile lui vin in contradictie cu valorile sociale unanim acceptate) si dominarea constientului de catre inconstient(inconstientul isi impune, direct sau indirect, tendintele, fortele lui agresoare; aceste relatii apar cu precadere in starile de afect, de transa creatoare, in starile patologice care presupune o rasturnare a raporturilor firesti, inconstientul devenind principalul regulator al conduitei, ca in cazul psihozelor).Dominarea de catre inconstient a constientului apare in starile de afect, de transa creatoare sau in starile 2
patologice in care inconstientul devine principalul reglator al
conduitei.In cazul dominarii inconstientului de catre constient vorbim de inaltarea omului, in al doilea caz vorbim de procesul de degradare,regresie. Relatii de echilibrare presupun realizarea undue usor balans intre starile de constient si cele de inconstient, fara predominanta vadita a unora sau altora dintre ele.Practic este vorba despre acele stari psihice in cadrul carora individual nu este nici total constient, nici total inconstient, precum starile de atipire, de reverie, spontaneitate. In dinamica vitala a constientului si inconstientului principal sistem de referinta ramane constiinta deoarece prin intermediul ei omul reproduce in mod adecvat realitatea, asa cum este ea, si numai in virtutea acestui fapt el isi poate conduce si regal corespunzator conduita. In concluzie, intre constient si inconstient nu exista o simpla suprapunere de faze energetice sau o simpla succesiune de fenomene intamplatoare, independente unele de altele, ci relatii logic integrate undue proces de reglare psihocomportamentala.Reglarea pe care o avem in vedere apare sub doua aspecte :atat ca o coechilibrare interna a nivelelor de organizare structural-functionala a psihicului, cat si o echilibrare a psihicului cu solicitarile externe.Atunci cand una sau alta dintre cele doua forme de echilibrare este perturbata, se perturba intregul sistem psihic uman. BIBLIOGRAFIE: 1. Introducere in psihologie,Zlate Mielu(2000),editura Polirom,Iasi 2. Internetul In sens descendent se moduleaza evolutiv unele pe altele.Potrivit acestui principiu, un nivel inferior se subordoneaza nivelului superior, iar pe masura ce se trece de la nivelul inferior la cel superior, functia de reglare globala, supraordonata care consta in relationarea eficienta a sistemului cu mediul este preluata de nivelul superior, in timp ce nivelul inferior isi ingusteaza sfera de actiune(Mihai Golu).
Din punct de vedere genetic inconstientul precede constientul si
reprezinta baza constituirii acestuia. Jung considera constientul o emanatie si creatie a inconstientului profund;ea se naste in fiecare zi dupa somn si seamana cu un copil. Pentru a intelege mai bine relatiile de interactiune dintre constient si inconstient, ne putem imagina o axa bipolara cu un pol plasat la limita inferioara(inconstientul) si unu aflat la limita superioara(constientul);intre cei doi poli , pe axa se vor evidential diferitele moduri de interactiune intre cele doua sfere ale psihicului(Mihai Golu).Cu cat ne apropiem mai mult de unul din cei doi poli, cu atat se impune cu mai multa putere dominanta specifica acelui nivel. Intre constient si inconstient exista 3 tipuri de relatii: