Colinde de Craciun

Colindatul este un obicei stravechi. Cei dintai colindatori au fost pastorii care au venit la
Pestera luminata unde S-a nascut Pruncul Iisus si, bucurandu-se de acest semn ceresc si de
glasul ingerilor, au vestit degraba in cetatea Betleemului minunea la care au fost martori.
Colindul este o nepretuita zestre spirituala, pe care o mostenim din mosi-stramosi. El este
sfant, pentru ca transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Dar colindul este si bun,
pentru ca aceasta veste are menirea sa slujeasca vietii, sa aduca atata bine in lume si intre
oameni. Din vremuri stravechi, colindele, datinile si obiceiurile noastre de Craciun au fost o
adevarata scoala de virtuti morale, intarind simtamintele de fratietate si de buna intelegere
Colindatorii le canta cu incredintarea ca sunt solii unei lumi mai bune, cu binecuvantarea
Domnului care a venit intre noi "Sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca". Colindele ne
inalta sufleteste, ne innoiesc faptura interioara, ne apropie pe unii de altii, ne fac mai buni,
mai iubitori, mai iertatori, mai credinciosi, intr-un cuvant ne picura in suflete acea liniste si
acel echilibru moral ce ne este atat de necesar in calatoria vietii.
Adevaratul colindat se desfasoara in seara si noaptea de Craciun. Colindatorii se aduna in cete
bine randuite. Odata intrati in curtea casei, colindatorii isi deapana repertoriul inaintea
membrilor casei, adunati in prag dupa care gazda isi invita colindatorii in casa. Aici, inainte
de asezarea la masa pentru ospatul comun, mai canta alte cateva colinde. Numarul colindelor
depinde in mare masura de rangul gazdei si de belsugul de daruri pe care ea urmeaza sa le
ofere colindatorilor.
Colindele sunt cele mai importante obiceiuri care se practica si azi incepand din ajunul
Craciunului, si pana in ziua de Anul Nou. Din categoria acestora amintim: colindele de Mos
Ajun, colindele de Craciun, Steaua, Irozii, Plugusorul, Sorcova, Seara Sfantului Vasile.
Colindele amintite, sunt specifice aproape intregului areal romanesc.