Alergam rapid, indreptandu-ma spre iesirea din parc.

Oricat de mult
incercam, nu puteam sa nu ma gandesc la Desdemona. As fi vrut sa o ajut, dar nu
am timp, Alice e in pericol. Se pare ca de data asta, o voi lasa pe Desdemona, in
grija lui F., ar fi bine sa nu o dea in bara, ca il voi sfarteca. Incerc sa-mi iau gandul
de la lupta ei si a vrajitorului si sa ma concentrez pe lupta mea. Pana la urma, Alice
e la fel de importanta ca si Desdemona, deci in niciun caz nu o voi lasa sa moara.
Ma uit la compasul dat de F. si aparent in graba mea, am inceput sa alerg in partea
opusa. Fara a sta prea mult pe ganduri, ma intorc rapid si-mi continui sprint-ul.
Parcul era gol, toti oameni plecaseraCe se intampla? Unde sunt to
-Panteruta sa-i spui trolului din care ai iesit, creier de medusa! Te misti azi sau
nu te tine barbatia sa onorezi o lupta! Imi intorc privirea si ii vad pe cei doi,
Desdemona si F., fata in fata cu doua persoane, un baiat si o fata. Probabil acel Jeff
si vreo slujitoare de-a lui. Prostii au enervat-o pe Desdemona, au sa moara. As vreau
sa stau sa ma uit ce se va intampla, dar nu am timp, Alice ma asteapta. Alergam
cat de repede puteam, vantul incepuse sa bata cu putere, facand crengile copaciilor
sa se miste haotic. Norii negri de furtuna acaparau cerul albastru, tunetele
puternice imi rasunau in ureche, iar fulgere puternice ce brazdau cerul. Picaturile de
ploaie incepura sa cada din ce in ce mai rapid, atingandu-mi corpul. Cu fiecare
minut ce trecea, ploaia se intetea, transformandu-se intr-o adevarata furtuna.
Vantul batea din ce in ce mai tare, picaturile de ploaie erau din ce in ce mai reci. Am
pierdut notiunea timpului, nu mai stiu de cat timp alergam sau daca mai aveam
mult pana la destinatie. Corpul incepea sa resimta oboseala, viteaza incepuse sa-mi
scada, respiratia mi se ingreunase. Alice, trebuie sa ajung la Alice. Ploaia incepe sa
se opreasca, norii negri ce acoperisera cerul incepusera sa dispara, facand loc
primelor raze ale soarelui. Trecuse atat de mult de cand vazusem ultima oara un
rasarit. Ar fi fost atat de frumos, sa stau si sa privesc aceast frumos specatacol,
alaturi de Desdemona, Alice si chiar si de zapacitul ala de F.. Dar mai intai trebuie sa
o salvez pe Alice, pentru ca acest lucru sa se intample. Dupa inca trei ore de fuga,
corpul imi era obosit, carnea imi ardea, nu mai puteam. Corpul nu ma mai asculta,
vederea imi era incetosata, iar stomacul imi urla de foame. Muschii picioarelor miau cedat, nu mai aveam energie, eram epuizat. Daca as avea ceva de mancare,
totul ar fi mult mai bine, dar sunt in mijlocul padurii.
-Iarta-ma Alice, voi intarzia putin! M-am prabusit la pamant. Noroiul lasat de
furtuna de asera imi intrase in gura, ochii, nas, ureche si de haine sa nu mai zic.
Stateam intins pe pamantul rece, cufundat in noroi, incercand sa ma ridic, cand am
vazut-o, o lumina puternica, purpurie. Stralucea puternic dintr-o scorbura, la baza
copacului batran langa care ma prabusisem. Nu puteam sa ma ridic, dar voiam sa
vad, voiam sa vad din tot sufletul ce se afla acolo. Ma tarasc cu greu, prin noroiul
gros, pana ajung la sursa de lumina. Bag mana in scorbura, cu mana grea, amorita
scot din aceasta trei ciuperci. Nu foarte mari, purpurii, ce radiau puternic. Erau niste
ciuperci tare ciudata, nu mai vazusem in viata mea asa ceva. Le privesc cateva
secunde, negasind nicio explicatie pentru ele asa ca le inghit. Nu erau ele atat de
nutritive ca, mult iubita mea carne, dar trebuiau sa ajunga. Dupa ce am terminat
ultima imbucatura de ciuperca, m-am simtit plin de energie. Ma ridic si o incep sa
alerg iar spre Lacul Avalon, pierdusem deja prea mult timp. Ceva ciudat se intampla
cu mine, copaci parea sa prinda viata, razand de mine, atacandu-ma cu crengiile lor.

Ochii lor demonicii ma priveau, unii dintre ei se ridicasera in picioare, apropiindu-se

de mine, incercand sa-mi taie fata.
-Buna ziua domnule! Spune o pisica neagra ce levita. Era tare ciudata, pisica
aceasta, era neagra ca noaptea cu niste ochi mari, patrunzatori, purpurii. Parea a fii
o pisica nobila, regala. Ba chiar mai mult, pe cap avea o palarioara si pe ochi un
monoclu. Totusi, parca zambetul ei ironic imi dadea fiori.
-Buna ziua! Cum te numesti si cine esti? O intreb pe pisica ciudata.
-Cata lipsa de respect!!! Cum iti permiti sa vorbesti asa cu o pisica precum
mine? Pe unde ti-ai uitat manierele?
- Cine vorbeste de maniere? Eu am fost primul care te-am intrebat si tu mi-ai
raspuns la intrebare cu o alta intrebare.
- Hmm Bine, fie! Eu sunt Lilly. Spuse aceasta facand o plecaciune, dandu-si
palaria de pe cap.
-Buna, eu sunt Derek!
-Derek, tu esti cel mai mare idiot pe care l-am intalnit, de fapt esti singurul.
-De ce ma faci idiot?
-Am sa iti raspund la intrebare, cu o alta intrebare. Cand gasesti niste ciuperci
purpurii, extrem de stralucitoare, ce arata al dracu de dubios, ce faci?
-Le mananc, nu? Adica, ce altceva as putea face cu ele?
-Nu idiotule, cand vezi asa ceva, fugi! Fugi in draci si lasi totul in urma!
-Darimi era foamesi eram fara pic de energie
-Inteleg, tu, prietene, vei muri de tanar!
-Lilly, nu? Cat mai am pana ajung la Lacul Avalon?
-Of, dragul meu! Mai ai cat mai ai si ajungi cand vei ajunge!
Pisica asta e tare ciudata, arata atat de regal. Si vorbeste atat de arogant. Nu
am timp sa ma joc, Alice e in pericol. Scot busola aurie pe care F. mi-a dat-o si o
privesc. Incat indica nordul, eram pe drumul cel bun. Acum, daca ignor pisica ce ma
ia peste picior si copacii ce vor sa ma atace, ar trebui sa ajung repede.
-Derek, Derek!
-Lilly, poti, te rog, sa taci?
-Esti sigur?
-Da, sunt sigur!
Lilly tace din gura, disparand. Copacii au inceput si ei sa-si recapete forma.
Efectele ciupercilor incepusera sa dispara. Se pare ca ajunsesem. In fata mea, se

intindea un lac albastru, in care luna se reflecta ca o oglinda. Se pare ca noapte

cazuse din nou peste lume. Ma apropii incet de malul raului si privesc in departare.
-Se pare ca ai reusit sa ajungi, tinere Derek!
Ma intorc si il vad pe nenorocitul ce a rapit-o pe Alice, stand langa aceasta,
zambindu-mi politicos.
-Derek, uite ce trebuie sa faci! Imi intorc privirea si o vad pe Lili, plutind pe
langa capul meu. Trebuie sa te transformi in varcolac si sa ii papi inima lui Etienne,
apoi vei avea destula putere sa ridice un deget impotriva lui Solomon.
-Ok! Deja e prea mult, de unde stii de Solomon?
-N-are importanta, acum trebuie sa faci ce te-am rugat, ok?
-Acum o luam cu rugaminti? Ce s-a intamplat cu aroganta de mai devreme?
-Iubim fiintele pentru esenta misterioasa pe care o secreta si care lipseste din
formula noastra spre a face din noi un compus chimic stabil! Imi spuse aceasta,
miorlaind.
-Nu inteleg ce vrei sa spui!
-Chiar esti un idiot si jumatate! Daca nu faci ce iti spun, Desdemona va
ajunge sa se casatoreasca cu Solomn, o sa o pierzi! Asta iti doresti?
Desdemona va ajunge sotia lui Solomonnu o voi mai vedea vreodataam
sa o pierdNu, nu voi accepta asa ceva, nu cat timp traiesc. Nu vreau sa o pierd,
vreau sa o salvez. Vreau sa lupt pentru ea, cu tot ce am, iar daca pentru asta
trebuie sa ascult de o pisica aparuta din aer, am sa o fac.
-Lilly, daca fac astadaca fac ce imi spui, o voi putea salva de Solomon? Voi
putea sa ii ofer libertate? Sa ma asigur ca nu va mai fi trista vreodata?
-Da, daca faci ce iti spun, s-ar pute sa reusesti!
Imi iau privirea de pe Lilly si mi-o indrept spre luna, care stralucea la
capacitate maxima. Incepeam sa simt furnicaturi pe sub piele. Corpul incepea sa-mi
arda, din interior spre exterior. Imi arcuiesc spatele si cad in genuchi. Durerea era
insuportabila, coastele mi s-au strans, apasandu-mi pe organe. Ma aplec spre
pamant, lovindu-l cu capul. Imi era atat de cald, sangele incepea sa-mi fiarba in
vene, facand broboanele de transpiratie sa apara. Pentru o secunda totul s-a oprit,
durerea, transformarea, totul. Ma prabusesc la pamant, respirand din ce in ce mai
greu. Dintr-odata oasele au inceput sa rupa. Cutia toracica incepea sa-si mareasca
dimensiunea. Degetele mi s-au inclestat, iar mainile mi s-au sucit la spate. Am
inceput sa tusesc sange. Maxilarul inferior a inceput sa se mareasca, rupandu-mi
pielea faciala, iar cel superior s-a contopit cu nasul, gura transformandu-se intr-un
bot de toata frumusetea. Simteam ghereale incercand sa-mi strapunga pielea
mainilor. Incerc sa ma ridic, dar nu reusesc decat sa fac un pas spre lac. Sa-mi
privesc chipul in oglina apei, pe alocuri pielea era sfasiata, blana neagra facandu-si
loc printre crapaturi. Ochii isi schimbau culoarea, cand negri cand albastri, iar parul

imi crescuse destul de mult. Era epuizat, nemai putand sta in picioare, ma
prabusesc la pamant. Transformarea se apropia de final, puteam simti asta. Fiecare
oscior din corp incepea sa se opreasca din transformat, restul de epiderma ramasa
pe mine se deconjea ca o aluna bine prajita. Durerea incetase, in afara de cea
venind dinspre partea dorsala, coada inca nu-mi crescuse, dar era pe punctul de a
aparea.
-Awhooo! Urlu cat ma tin plamani, scuturand resturi ramase din formea mea
umana. Elibereaz-o pe Alice, tampon folosit!