Era o casa mare, in stil Victorian, cu turnuri rotunjite in fiecare colt al

casei, geamuri mari. Aici trebuia sa fie persoana ce o putea salva pe mult
iubita mea Desdemona. Pasesc incet prin iarba umeda, apropiindu-ma de
acea cladire. O usa mare, masiva, din lemn isi facu aparitia in fata mea. Apuc
manerul din crom si bat cu putere. Cioc! Cioc! Cioc! Se auzi sunetul batailor
rasunand cu putere in interiorul casei. Cateva minute mai tarziu, usa se
deschise cu un scartait suparator si enervant. O femeie in varsta isi facu
aparitia in fata mea. Parul alb, atins de negura timpului, era prins intr-un coc
la spate. Ma priveste o secunda, apoi cu degetele acelea subtiri ca niste oase
acoperite doar de piele, isi aseaza ochelari mari si roz.
-Ce doresti? Ma intreaba aceasta cu o voce subtire, ce-mi facea corpul
sa tremure.
-Vreau sa adopt un copil! Ii raspund cotoroantei, zambind larg.
-Adopti un copil? Cati ani ai, tinere? Striga batrana, infigand mana in
camasa mea.
-Nouasprezece, acum te rog sa-mi
-Dispari, acesti copii nu sunt pentru adoptie!
Usa se inchide rapid, lovindu-ma in fata. Pasii cotoroantei se pierdeau
pe colidor, apoi o liniste totala, capturase intreaga casa. Acum ce mai pot
face? Cum dracu intru aici?
Derek, trebuie sa completezi transformarea in varcolac!
-Alfred, nu acumnu am
Vom obtine doua chestii dintr-un foc! O vom salva si pe vampirita si-ti
vei primi si dreptul din nastere!
-In regula, pentru asta trebuie sa consum inima unui om, nu? De unde
om? Si sa nu-mi spui ca in aceasta casa, ca te ia mama dracu!
Ba chiar in aceasta casa!
-Alfred, cum poti sa spui asta? Sunt niste copii inocenti aici! Cum poti
sa-mi ceri sa omor niste copiimonstru nenorocit!
Derek, calmeaza-te! Eu vorbeam despre cotoroanta aia ce ne-a
deschis usa!
Poate ca Alfred are dreptatepoate ca ar trebui sa o
-Cine esti? Se auzi o voce suva de copil din spate.
-Eh! Ma intorc si privirea imi cade pe o fetita de vreo 16 anisori, nu
foarte inalta, ma privea, balansandu-se cand pe un picior, cand pe celalalt.
Purta o rochie neagra, cu volanase albe ca zapada. In mana stanga avea o
papusica, pe care o tinea de brat, iar cu mana libera isi aranja parul lung si
negru precum lemnul de abanos.
-Numele meu este Derek! Al tau care este, micuto?
-Alice, Alice Iodine Pendragon!
Alice Iodine Pendragon? Ea e
-Ai venit sa ne salvezi? Continua aceasta.
-Sa va salvez? Sa va salvez, de ce?
-De doamna Rotten, bineinteles! Raspunse micuta, ferindu-si ochii de
un albastru inchis ca adancurile oceanului.
-Alice, ai spus ca te cheama, nu? Cine este aceasta Rotten?
-Doamna Rotten, e femeia care ti-a inchis usa in nas!
Nu mai bag de seama ce zice micuta Alice, intorcandu-ma spre usa si o
lovesc cu piciorul. Aceasta se deschide zgomotos, lovind peretele din spate.
Patrund in orfelinat si raman blocat. Interiorul arata jalnic, peretii erau

scorojiti si plini de mucegaipodeaua scartaia din toate incheieturile, iar

covorul fie era rupt, fie complet inexistent in unele parti ale holului.
-Derek, ce crezi ca faci? Ma intreaba Alice.
-Alice, spune-mi unde o gasesc pe Rotten?
-Etajul doi, camera aia mare si luxoasa din capatul holului.
O las pe micuta in spate si o iau la fuga pe scarile ce-mi dadeau
impresia ca se vor rupe sub greutate mea corporala. Ajuns la etajul doi,
observ ca erau doar cateva camere. Incerc sa-mi aduc aminte ce mi-a zis
Alice despre locatia acelei Rotten, dar uitasem, asa ca am decis sa incerc
fiecare camera. Intru brusc in prima camera si ma trezesc in fata unei fete
goale ce tocmai iesise din baie. Vazandu-ma aceasta se sperie, acoperindu-si
cu mainile sani si aplecandu-se pentru a nu vedea nimic.
-Tu nu esti Rotten, unde e? O intreb inainte ca aceasta sa aibe vreun
cuvant de spus.
-Directoarea Rotten se afla in camera din capatul holului, dar tu ce
cauti aici?
-Am sa te rog sa nu iesi din camera, orice ai auzi si orice s-ar intampla!
Se va termina repede, acum scuza-ma!
Parasesc camera, inchizand cu grija usa si ma indrept spre camera
jegoasei de Rottenunde era? Fir-ar, de ce dracu nu-mi aduc aminte?
Poate pentru ca, te uitai la tipa aia si voiai sa-i prezinti problema intrun mod neortodox
-Alfred, ce mama dracu spui acolo?
Idiotule, creierul tau era prea excitat pentru a memora ceva! Du-te si
intreab-o iar unde e camera lui Rotten!
-Rotten, iesi dracu afara, am venit sa te omor! Strig cat ma tin
plamanii.
Tampitule, ce fel de vanator isi anunta prada ca urmeaza sa o atace?
-Mai taci, Alfred, nu am timp de pierdutDesdemona poate muri din
secunda in secunda!
O sa fii cel mai prost varcolac din cati au existat!
Usile se deschid una dupa alta si diferite persoane isi facura aparitia,
dar niciuna nu era Rotten. O singura usa, cea din capatul culoarului ramasese
inchisa, asa ca, fara a baga pe cineva in seama, ma indrept spre usa si ma
lovesc cu umarul in ea, daramand-o. Desi era intuneric, puteam vedea aurul
ce se afla pe pereti, sclipind sub lumina lunei pline ce-si revarsa razele prin
geamul de deasupra patului. In patul mare, cu cearsafuri de matase, Rotten
dormea linistita. Ma apropii incet si ma asez deasupra ei. Imi plec fata
aproape de chipul ei pentru a o privi fix in ochi, apoi ii prind gatul cu mainile
mele si o strang cu putere. Rotten se trezeste brusc, simtind cum I se taie
respiratia. Incearca sa scape. Isi infasoara degetele subtire in jurul
antebratelor mele si incearca sa se elibereze. In ochii i se putea citi frica de
moarte, zbatandu-se mai ceva ca un peste pe uscat. Ochii i umplura de
lacrimi si cu ultimele puterii, incearca sa rosteasca ceva, dar era prea tarziu.
Stransoare mainilor ei slabeste, iar pupilele ii erau complet dilatate. Acesta
era sfarsitul, viata lui Rotten se scursese printre degetele mele, tot ce mai
aveam de facut, era sa ii consum inima si deveneam complet varcolac..dar
daca nu o faceam, daca nu terminam ritualul, ce se va intampla? Fara
intrebari inutile si fa ce ai de facut!
-Alfred, de ce trebuie sa ii consum si inima? Nu inteleg!

Daca doar vei ucide nu vei avea control asupra formei tale de
varcolac!
-Vrei sa spui ca daca nu ii voi consuma inima asteia, voi fi incontrolabil?
Ce durere de cap!
Nu te mai plange si smulge-i inima din piept, inainte ca luna plina sa
te transforme complet!
-Cum dracu vrei sa fac asta? Cum vrei sa-I smulg inima din piept?
Nu stiu! Acum trebuie sa plec, asta a fost probabil ultima oara cand ne
vom mai auzila revedere, Derek!
-Alfred?! Alfred!?
Inca il simtinca e in mine, deci, ce a vrut sa spuna cu s-ar putea sa
nu ne mai auzim vreodata? Fir-ar, nu am timp acum de asta A zis ca luna
plina ma va transforma si ca trebuie sa-I consum inima inainte ca asta sa se
intample. Ma uit prin camera, cautand ceva cu care as putea sa ii scot inima
din piept. Apuc veioza aflata pe noptiera de langa pat si o sparg dintr-o
miscare a maini. Cu bucata de metal ce a ramas in urma spargerii, ii despic
pieptul si Ii extrag brutal inima. Era calda si inca pulsa in palma mea. O bag in
gura si musc din ea. Lichidul cald imi invadeaza cavitatea bucala, coborand
rapid pe esofag in jos. Odata terminata si ultima bucatica din inima
cotoroantei ma asteptam sa simt cevadar nimiceram tot eu, acelasi eu,
vechi si plictisitor. Vreau sa ies din camera, dar nu apuc sa fac doi pasi, caci
corpul incepe sa ma furnice. Ma opresc si cad in genuchi. Furnicaturile sau
transformat rapid intr-o durere insuportabila. Oasele incepusera sa sa mi se
alungeasca, iar muschii erau convulsionati. Unghiile imi crescusera si erau
tari ca fierul. Pentru cateva secunde, coastele mi se contractara, strangandumi plamaniinu mai putea respiraimi pierd constiinta. Imi deschid ochii,
crezand ca ma voi trezi in iad, dar aparent eram in aceiasi incapere, imi duc
mana la fata si raman perplex. Mana mea era acoperita de o blana scurta si
neagra. Imi ating gura, aceasta era lunguiata ca un bot de caine. Ma ridic si
ma privesc in oglinda ce se afla fata in fata cu patul. Tot corpul imi era
acoperit cu aceiasi blana scurta si neagra, iar ochii era de un albastru
metalic.
-Cecece esti tu? Se auzi o voce din spatele meu.
Ma intorc si o privescera fata de mai devreme, cea peste care am dat
buzna si langa ea se afla micuta Alice.
-Sunt un varcolac! Vazand ca fetele erau speriate, incerc sa zambesc,
dezvelindu-mi coltii.
-Ne vei ucide? Ma intreaba aceasta cu o voce tremuranda.
Neg din cap si imi amintesc de povetele lui Alfred.
-Nu, tot ce vreau este fetita de langa tine! Am nevoie de ajutorul ei!
-Si cu ce pot ajuta eu un varcolac? sopteste aceasta, facand ochii mari.