Capitolul 15

Regele mi-a ascultat povestea in liniste, fara a ma intrerupe, apoi, la final,

acesta imi vorbi pe un ton parinteste.
-Imrysn, acum aproximativ douazeci si patru de ani un tanar vrajitor si-a
facut aparitia in Kalan Tri, lasandu-mi in grija un grimoire si o promisiune!
-Ce promisiune?
-Falkner mi-a promis ca fiul sau, Derekn Alfred Lucifer, va readuce sceptrul
lui Khalreshaar in posesia noastra!
-Si daca refuz?
-Atunci, tu si prietenii tai veti fi executati pentru uciderea unui Atesh!
-Daca voi face asta, atunci am cateva cerinte!
-Dragul meu, tatal tau a impus cerintele acum doua decenii, tu trebuie
doar sa le indeplinesti!
-Uite, eu nu sunt tatal meu! Eu am propriile cerinte, pe care voi dori sa mi
le onorati!
-Ai tupeu, Imrysn, imi place asta! Voi asculta ce ai de zis!
-Vreau sa-mi eliberezi prietenii si sa le permiti sa studieze alaturi de mareti
elfi diferite arte, precum magia!
-Lasa asta, ce vrei tu? Pentru tine, ma refer!
-Nimic!
-Minti, toti vor cate ceva pentru ei! Ce vrei tu?
-Sire, tot ce-mi doresc este sa-mi salvez prietenii si asta e tot!
-Atunci de ce nu-mi ceri asta?
-Nu doresc sa implic pe nimeni in lupta mea, dar, din pacate, deja am
implicat prea multe persoane!
-Ce vei face dupa ce imi vei aduce Sceptrul?
-Voi parasi Kalan Tri si-mi voi continua misiunea initiala!
-Dar prietenii tai, cei pe care i-am capturat alaturi de tine?
-Vor ramane aici cat timp vor considera ei necesar, apoi isi vor vedea de
vietile lor!
-De asta mi-ai cerut sa le permit sa studieze alaturi de poporul meu?
-Da, si nu voi accepta Nu! drept raspuns!
-Esti decis nu-i asa, indiferent de consecinte?
-Da, indiferent de consecinte!

Page 1 of 5

-In spatele meu, in partea stanga se afla o usa! Deschide-o si vei da de

niste scari, la capatul carora te vor astepta trei din cei mai buni razboinici ai
Kalan Tri-ului!
-Sa inteleg ce esti de acord cu conditiile mele, nu?
-Du-te odata, pana nu ma razgandesc!
Ascultand spusele regelui, am ajuns langa cei trei razboinici. O fetita ce
avea in jur de zece anisori, isi facu aparitia, la capatul scarilor, balansandu-se
cand pe un picior cand pe altul, strangand la piept un ursulet maroniu, din plus.
Ochii ei azurii, pareau sa straluceasca mai puternic decat soarele unei zi de vara.
Suvitele din parul ei precum abanosul cadeau in valuri peste rochia neagra, cu
volanase albe ce o facea sa para o printesa gotica.
-Evelyn, a ajuns?
Un barbat inalt, cu par blond, pana in la umeri, isi facu aparitia din spatele
fetitei, urmat de Maeve.
-Da, a ajuns! Acum putem pleca, Maeve-selli?
-Derek, ea este Evelyn, iar el este Bowen! Imi spuse Maeve prezentandumi pe cei doi.
-Yo! Eu sunt Derek, imi pare bine de cunostiinta!
-Sa mergem, avem treaba! Intervenii Bowen pe un ton plin de aroganta si
superioritate.
Am pasit in urma celor trei pe colidorul intunecat, luminat alocuri de torte
asezate in suporturi de metal, incercand sa nu alunec pe pietrele umede,
acoperite de o pelicula subtire de muschi. Dupa cativa metrii, Bowen, care
conducea grupul, infasca o torta din perete si ceilalti ii urmara exemplul,
incepand apoi sa coboare pe un sir de trepte inguste carora nu le vedeam
capatul, fiind cufundate intr-un abis mortuar de nepatruns. Ceilalti, probabil fiind
obisnuiti cu locul, inaintau rapid, cat eu paseam cu grija pe scara circulara din
piatra, sa nu-mi rup gatul intr-un mod jalnic. Dupa vreo zece minute, coborarea
lor incetini si se oprira in mijlocul unei galerii, asteptandu-ma. Oftez usurat cand
pun piciorul pe intinderea neteda de roca, uitandu-ma in jur si vazand ca din
galerie ieseau sase tuneluri ramificate. Zgomotele de pasi imi atrasera atentia si
imi urmez grupul spre intrarea celui de-al patrulea tunel, Evelyn si Maeve
stingandu-si tortele, si mi se spune sa o fac si eu, Bowen ramanand singurul cu
sursa de lumina aprinsa. Ma conformez si patrundem intr-un culoar al carui
dimensiuni se micsorau pe masura ce inaintam. Acoperisul nu mai era indeajuns
de inalt cat eu si Bowen sa stam drepti, fiind de-a dreptul incomod sa merg tot
timpul aplecat. Deveneam tot mai constient de mirosul umed si rece de stanca,
atat de diferit fata de mirosul de pamant reavan de la suprafata, acutizandu-mi
treptat nevoia de a iesi, de a fi liber. Urma slaba de lumina imprastiata de torta
din fata grupului nu-mi era de prea mare ajutor, nevazand pe unde merg, si calc
pe ceva moale, care scoase un sunet strident, care o zbughi racaind cu ghearele,
facandu-ma sa ma retrag brusc, izbindu-ma cu capul de tavan. Ma inconvoi,
injurand de mama focului, uitand de fetita care ma insotea, fiind mai concentrat
la durerea care parea sa-mi despice creierul. O mana racoroasa imi atinse
fruntea, Maeve intrebandu-ma daca sunt bine.
Page 2 of 5

- Nu prea. Pe ce am calcat?
- Probabil pe un sobolan, veni raspunsul sec al singurului specimen
masculin in afara de mine.
Trag aer in piept, incercand sa ma calmez si ne continuam drumul. Peretii
tunelului incep sa se largeasca, piatra poroasa, roasa de umiditate si timp fiind
schimbata de placi de marmura, cu spatii sapate in interiorul lor care sprijineau
fiecare cate un vas acoperit, cu felurite inscriptii ale elfilor. Bowen isi aseaza
torta intr-un suport, flacari spontane aparand sistematic de-a lungul coridorului
inalt, luminandu-l discret. Se auzi un zanganit slab in fata noastra, si dupa ce
trecem de o cotitura, vad o usa impunatoare dintr-un argint pur, fara pata, pe
care se intindeau ramificatii aurii care formau o multitudine de flori care incadrau
o femeie cu ochii inchisi si cu mainile stranse la piept peste o sabie in jurul careia
se impletise vita verde care parea ca se conecta cu baza portii.
-Panta i aksa na osto a baelnom! Rosti de cateva ori Evelyn, intinzandu-si
mana ce ii era inconjurata de o lumina purpurie.
Statuia isi dechise ochii ce capatasera aceiasi culoare precum mana lui
Evelyn si odata cu ei, isi ridica sabia, deschizand astfel poarta ce se afla in fata
noastra.
-Edan, sa nu atingi nimic! Ai inteles?
-Daca nu ating nimic, cum am sa duc la indeplinire sarcina data de rege?
-Iti bati joc de mine? Striga Bowen, apucandu-ma de camasa neagra, din
matase.
-Cum poti spune asa ceva? Credeam ca suntem prietenii?
-Deja intreci masura, edan!
-Nu intrec nimic, doar subliniez evidentul!
-Derek, ceea ce vrea sa spuna Bowen este ca, locul este impanzit de
capcane si nu am vrea sa activezi vreuna, din greseala, bineinteles! Intervene
Maeve, oprind cearta dintre mine si Bowen.
Fara a mai spune ceva, Bowen si Evelyn trecusera prin poarta ce tocmai se
deschisese in fata noastra. Suieratul aerului ce circula prin tunel rasuna in
urechile mele asemenea unu fluier stricat. Stecurandu-se timid din fata,
vantisorul imi piaptana putin parul si focul facliilor. Mirosul adus de el nu era
tocmai placut, ci chiar usurator pentru nas si ochi. Duhoarea ce invada spatiul
inalt cam de vreo 3 metri era un amestec dubios de ciuperci mucegaite si gaz de
mlastina in plina fermentatie. Inaintand ca prin gatul unei bestii antice dau cu
ochii de mii de alti oculari ai unor paianjeni amenintatori ce isi ispasesc
eternitatile pe panze bine fixate, chiar oferind buna supraveghere. Roca
neuniform cioplita a tunelului ma face deseori sa ma dezechilibrezin momentele
de absenta a atentiei. Cantecul de sirena al picaturilor de apa ce se risipesc de
sus ne ademenesc spre iesire.
-Maeve?! Unde mergem?
-In Ithilwen Khalath, sa recuperam sceptrul lui Khalreshaar!
Page 3 of 5

-Itilven Calcat?! Incerc sa repet dupa ea, dar limba mi se impleticise, rostit
o atrocitate de cuvant.
-Ithilwen Khalath, inseamna Lumina Lunii, in limba ta!
-Si ce s-a intamplat cu acest oras? De ce a ajuns parasit?
-E o poveste lunga, am sa ti-o spun alta data!
-Dardardar, imi plac povestile! Ii replic acesteia pe un ton copilaros si
adorabil, ce nu putea fi refuzat.
-Nu avem timp de povesti, am sa-t spun dupa ce terminam ce avem de
facut!
-Buuu! Imi starnesti apetitul si dupa ma lasi sa mor de foame! Continui sa
ma plang, sperand ca voi putea afla mai multe atat despre elfi cat si despre
misiunea ce tata mi-o lase pe umeri.
-Maeve, daca nu ii spui tu, ii spun eu! Numai sa nu-l mai aud ca se
smiorcaie precum o muiere! Striga Evelyn de se cutremura praful asezat pe
panzele de paianjen, ce impodobeau tunelul.
-In regula, ii spun! Acum doua mii de ani, singurele finite ce posedau
magia erau elfi si cu ajutorul ei, au construit cel mai mare oras din intreaga
Daemonia, Ithilwen Khalath. Pe atunci, elfi nu erau impartit in doua rase diferite
si nici nu se ascundeau de oameni. Dar totul avea sa se schimbe, caci Fereanor,
fratele mai mic al regelui, a folosit o vraja de readucere a mortilor la viata.
-Stai, rege Mithrias are doua mii de ani? Glumesti, nu?
-Nu, noi elfi suntem foarte longevivi, ajungem sa traim si cinci milenii!
Acum ma lasi sa termin ce am inceput sau vrei sa ma opresc?
-Scuze, continua!
-Nu mai avem timp, am ajuns! Rostii Bowen, lovind cu piciorul o usa veche
din lemn putred ce se mai tinea doar in cateva bare de metal.

Capitolul 16:
In spatele usii ce se prabusise sub lovitura lui Bowen, isi facu aparita o
pestera imensa, pe tavanul careia se afla un fel de muschi florescent ce lumina
intreagul loc. Sub picioarele noastre, un oras in paragina ce dadea semne ca ar fi
fost candva un oras maiestuos, prin cladirile impunatoare, acum acoperite de
iedera si pline de crapaturi si bucati lipsa de tencuiala, cat si prin amplasarea de
statui care reprezentau siluete elfice. Orasul era inconjurat de un lac straveziu
ale carui straluciri acvamarine il facea sa semene cu bolta enigmatica cerului a
noptiii. Pasesc rapid pe urma celorlati, calcand pe treptele din piatra ce alocuri se
sfaramitau. Maeve se intoarse catre mine incercand sa-mi spuna ceva, dar nu
mai apuca. Pamantul de sub picioarele mele se destrama, lasandu-ma sa plutesc
in gol pret de cateva secunde. Derek! strigatul lui Maeve rasuna puternic in
timp ce corpul I se estompa din ce in ce mai repede, pe masura ce ma departam
de ea. Ma lovesc cu spatele de suprafata lacului, scufundandu-ma in apele reci,
nepangarite de vreun corp omensc. Priveam tavanul ce disparea rapid, pe
Page 4 of 5

masura ce lichidul straveziu punea stapanire pe mine. O coada aurie isi facu
aparitia, urmata de un corpul unei femei cu parul roscat, ce parea un manunchi
de flacari imprastiat in toate partile. Imi intind bratul spre ea, incercand sa-i cer
ajutor, dar fara succes. Aceasta ma privea precum un leu ce-si fixase prada, si nu
era singura. In jurul meu, mai multe fete cu coada isi facusera aparitia, dandu-mi
seama ca am de-a face cu sirene. Vederea mi se incetosa, pierzandu-mi incet
constiinta. Nu-mi mai puteam controla corpul, lasand mana ce-o ridicasem inspre
fata, sa cada. Imi inchid ochii, lasandu-ma prada mortii iminente. O durere scurta
imi strabatu corpul, fortandu-ma sa arunc o ultima privire in jurul meu. O
creatura cu fata cenusie si ochii complet albi, isi infipsese dintii micuti, ascutiti
precum lamele unor cutite, in coastele mele.

Page 5 of 5