Universitatea Politehnica din Bucureti

Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice

Raport de cercetare tiinific partea II

Studii i cercetri pentru nlocuirea sistemului clasic de etanare
a depozitelor de deeuri cu sisteme de etanare pe baz de
geosintetice

Conductor tiinific:

Masterand:

Prof. Dr. Ing. Gheorghe VOICU

Andreea CHIRILOIU

2012-2013

Cuprins
Cap. 1. Introducere
Cap. 2. Geocompozite
Cap. 3. Caracteristicile geocompozitelor bentonitice
Cap. 4. Punerea in opera a geocompozitelor bentonitice
Cap. 5. Concluzii

Introducere
Depozitele ecologice de deseuri reprezinta la ora actuala singura modalitate de eliminare
a deseurilor. n scopul limitarii efectelor nocive asupra mediului nconjurator, acestea trebuie
proiectate si executate astfel nct sa raspunda unor cerin_e care au ca obiectiv principal
limitarea poluarii aerului, pamntului si apei subterane.
O prima etapa (si poate cea mai importanta datorita consecintelor ulterioare) n
proiectarea unui depozit ecologic de deseuri o constituie alegerea amplasamentului. Criteriile de
alegere a amplasamentului, dincolo de cele legate de functionalitatea depozitului (distantele fata
de zonele deservite), sunt legate n principal de geologia si hidrogeologia amplasamentului. n
practica curenta depozitelor de deseuri le sunt alocate zone cu declivitati naturale accentuate, cu
alunecari active sau stabilizate (dar oricum zone cu potential de alunecare), zone n care se
acumuleaza apa pe perioade de precipitatii abundente sau zone mlastinoase. Toate acestea
reprezinta conditii dificile de fundare pentru orice structura iar construirea n siguranta presupune
cunoasterea ct mai precisa a caracteristicilor fizice si mecanice ale terenului de fundare. Prin
proiectarea depozitelor de deseuri trebuie avuta n vedere stabilitatea locala si generala a
amplasamentului, tasarea si capacitatea portanta a terenului de fundare, etc
Materialele utilizate n cadrul unui depozit de deseuri sunt cu att mai eficiente cu ct
raspund mai bine la solicitarile la care sunt supuse. Utilizarea unui material cu o permeabilitate
extrem de scazuta nu este ntotdeauna benefica exploatarii n siguranta a unui depozit pe toata
perioada de viata a acestuia. Un exemplu l constituie argila grasa care desi are permeabilitate
foarte mica prezinta o serie de dezavantaje: punerea in opera este dificila, expunerea la soare
conduce la reduceri de volum si apari_ia de crapaturi cai preferen_iale de infiltrare a
levigatului n pamnt, excesul de umiditate conduce la cresteri de volum si reducerea
parametrilor rezistentei la forfecare si de compresibilitate.
Proiectarea sistemelor de etansare de baza ale depozitelor ecologice de deseuri
presupune, la ora actuala, reproducerea sistemului de etansare propus de legislatia nationala n
vigoare, alcatuit din bariera geologica naturala si bariera construita.
Dintre materialele geosintetice cu rol de etansare la ora actuala sunt utilizate trei tipuri:
geomembranele, geocompozitele bentonitice si geotextilele impregnate cu asfalt lichid.

Geocompozite
Geocompozitele sunt combinatii de materiale care au in componenta lor cel putin un
produs geosintetic.
Geocompozite rezulta atunci cnd dou sau mai multe materiale sunt combinate n
procesul de fabricaie a unui geosintetic
Functiile geocompozitelor:

asociatii geosintetice - bentonita: cunoscute sub numele de Geocompozite Bentonitice

(Geosynthetic Clay Liner), ele asociaza bentonita si geotextilele sau geomembranele,
formand o etansare foarte eficace
asociatii geotextile - georetele: geotextilul poate fi plasat deasupra sau sub georetea sau
georeteaua poate fi plasata intre doua geotextile. Geocompozitele astfel obtinute indeplinesc
functii de filtrare, separare si drenaj
asociatii geotextile - geomembrane: geotextilul mareste rezistenta la degradari mecanice,
frecarea dintre geomembrana si stratul suport sau cel de acoperire. De asemenea, geotextilul
asigura drenajul lichidelor care astfel nu mai vin in contact cu geomembrana
asociatii geomembrane - geogrile: aceste doua tipuri de geosintetice pot fi realizate din
acelasi material si se termosudeaza astfel incat sa formeze o bariera impermeabila cu
rezistenta la frecare sporita
asociatii geotextile - geogrile: sunt folosite pentru lucrari de armare a pamantului cu functie
de ranforsare; geogrilele maresc rezistenta geotextilelor cu caracteristici mecanice mediocre
asociatii geotextile cu miez drenant din materiale polimerice: miezul este format din
materiale polimerice extrudate, profilate, care asigura drenajul. Geotextilele aflate pe una sau
pe ambele fete asigura functia de filtrare
asociatii geosintetice - pamant:
geocelule: structuri tridimensionale, sub forma de fagure, alcatuite din benzi de polimeri sau
geotextil, care sunt umplute cu pamant si se folosesc in scopul imbunatatirii capacitatii
portante a terenurilor slabe;
asociatii de fibre polimerice si pamant, utilizate in scopul mbunatatirii proprietatilor mecanice
ale pamantului;
Geocompozitele bentonitice sunt
produse prefabricate ce asociaza materialele geosintetice si bentonita, fiind utilizate in domeniul
constructiilor pentru a realiza o bariera etansa.
Rolul de etansare este asigurat in general de bentonita, care este supusa unui efort normal de
compresiune in timpul hidratarii pentru a permite controlul variatiei de volum.
Aceste geocompozite au aparut ca urmare a necesitatii de a obtine o bariera etansa eficace, usor
de pus in opera, omogena si rezistenta la poansonare

Primul produs de etansare pe baza de bentonita a aparut in 1965, cand American Colloid
Company a inventat "Volclay panels", panouri de carton ondulat in pliurile carora era introdusa
bentonita.
Predecesorul geocompozitelor bentonitice moderne a fost inventat in 1982 si purta
numele de " Bento - mat ". Fabricarea lui se facea pe teren prin asternerea unui geotextil,
presararea manuala a unei cantitati de bentonita si acoperirea cu un al doilea geotextil. Treptat
aceasta tehnolgie a fost modificata si s-a realizat primul produs prefabricat, " Claymax ".
In 1989, doua companii, American Colloid Company si Naue Fasertechnik au introdus
geocompozite bentonitice ranforsate prin intertesere.
Tipuri de geocompozite bentonitice:

geotextil - bentonita - geotextil;

geomembrana - bentonita - geotextil.
asamblare: lipire, coasere, intertesere
geotextile: tesute, netesute (ranforsate prin intertesere sau realizate prin tehnologia
"spunbonded"), compozite etc, cu diferite grosimi si valori ale masei pe unitatea de suprafata.
geomembrane: cu grosimi si texturi diferite (netede sau rugoase).
Bentonita: granule sau pudr, de cele mai multe ori un montmorillonit sodic.
bentonita calcica sau calcica activate (transformata n bentonita de sodiu prin procedee chimice)
sau cu aditivi ce i maresc rezistenta chimica.
cantitatea de bentonita: 3.2 - 6 kg/m2. poate fi continuta intr-un geotextil netesut usor, cu
deschideri mari, care are rol de "rezervor" si mentine bentonita in timpul transportului si
instalarii.
Geocompozitele bentonitice sunt fabricate n rulouri cu latimi de la 4 m la 5.2 m si lungimi intre
30 si 61 m.
Dupa fabricare sunt rulate pe un miez metalic si acoperite cu un film plastic pentru a preveni
variatiile de umiditate. In general, umiditatea bentonitei la livrare variaza intre 10 si 18 %
(bentonita in stare uscata)
Geocompozite bentonitice alte tipuri

cu bentonita prehidratata si aditivi chimici pentru o mai buna comportare in prezenta agentilor
chimici;
cu gel de bentonita realizat prin transformari polimerice, amestecat cu nisip, plus un geotextil
suport;
georetea sudata termic pe un geotextil, deschiderile fiind umplute cu bentonita. Un al doilea
geotextil acopera acest sandvis. Produsul a fost dezvoltat pentru a impiedica migrarea laterala a
bentonitei hidratate sub eforturi neuniforme.
sandvis multiplu geotextil/ bentonita/ geotextil/ bentonita/ geotextil.Al treilea geotextil, netesut
ranforsat prin intertesere, a fost adaugat pentru a preveni uscarea componentei bentonitice si
aparitia fisurilor. Ansamblul este mentinut prin intertesere.
Avantajele geocompozitelor bentonitice sunt:

usurinta si rapiditate de punere n opera;

permeabilitate scazut si omogena pe toata suprafata;
proprietati autocicatrizante cand sunt hidratate (inchiderea defectelor de mici dimensiuni prin
umflarea bentonitei), deci cu o buna rezistenta la poansonare;
putin sensibile la cicluri inghet - dezghet si la tasari diferentiate;
usurinta in realizarea etansarii in dreptul suprapunerilor (nu necesita suduri).
Utilizarea geocompozitelor bentonitice:
Etansare pentru:
depozite de deeuri: sub geomembran, n etanarea de baz i n cea de suprafa, deasupra
geomembranei ca protecie contra degradrilor mecanice, n asociere cu un strat de argil
compactat pentru etanarea de baz;
bazine (de decantare, stocare a lichidelor poluate, rutiere, de agrement): ca etanare simpl sau
component al sistemului dublu de etanare;
canale, rigole: ca etanare simpl;
rezervoare ngropate: ca etanare simpl sau combinat n zona din jurul rezervorului;
protecia pnzelor freatice i a zonelor de captare;
tuneluri;
bariere verticale de etanare.

Utilizarea geocompozitelor bentonitice la etansarea de baza a

depozitelor de deseuri solide

Utilizarea geocompozitelor bentonitice la etansarea de baza a

depozitelor de deseuri solide

Utilizarea geocompozitelor bentonitice la etansarea canalelor

Utilizarea geocompozitelor bentonitice la amenajarea unei zone de agreement

Utilizarea geocompozitelor bentonitice la etansarea zonei din jurul

rezervoarelor ingropate (etansare secundara)

Utilizarea geocompozitelor bentonitice la etansarea zonei din jurul

rezervoarelor ingropate (etansare secundara)
Caracteristicile geocompozitelor bentonitice:

(Caracterizarea bentonitei)
tipul (prin difracie de raze X, analiz la microscop, analiz termic diferenial, ncercarea cu
bleu de metilen);
compoziia granulometric (STAS 1913/5-85);
umflarea liber sau sub efort normal de compresiune, pentru diferite tipuri de lichide (STAS
1913/12-88);
capacitatea de absorbie (ncercarea de absorbie pe plac sau testul Enslin DIN 18132);
volumul sedimentului (testul Hofmann pentru stabilirea gradului de activare a bentonitelor);
capacitatea de schimb cationic (CEC);
umiditatea, w (STAS 1913/1-82);
masa pe unitatea de suprafa, A
pierderea de lichid (ASTM D 5891-01).
(Caracterizarea materialelor geosintetice)

tipul geotextilului/geomembranei;
grosimea geotextilului/geomembranei;
masa pe unitatea de suprafa;
caracteristicile fizice i mecanice ale geosinteticului.
(Caracteristicile produsului finit)
Caracteristici fizice:
- Masa pe unitatea de suprafa i masa total a ruloului;
- Grosimea sub un efort normal dat. (n stare uscat, un geocompozit bentonitic are o grosime ce
variaz ntre 5 i 10 mm).
Caracteristici hidraulice:
- Permeabilitate, exprimat prin coeficientul de permeabilitate k (sau flux = debit pe unitatea de
suprafa).
- Permeabilitatea la nivelul suprapunerilor
- Permeabilitatea dupa deformatie (Cercetrile au demonstrat c geocompozitele interesute au
avut permeabiliti < 10-9 m/s, att n seciune curent, ct i la nivelul suprapunerilor, pentru =
5 - 16%. n cazul geocompozitelor lipite, aceeai valoare pentru < 1%, iar pentru produsele
cusute pentru < 5%.)
- Permeabilitatea la gaze (coeficieni de permeabilitate intrinseci de ordinul a
10-15 - 10-19 m2).
Caracteristici mecanice:
- Rezistenta la intindere;
- Rezistenta la forfecare (interna si la interfata).

Not: - "cu " se refer la probe hidratate sub acelai efort normal ca i cel sub care s-a produs
forfecarea;
- "fr " se refer la probele hidratate fr efort normal;
- efortul normal a variat ntre 0.7 kPa i 140kPa.
Valori orientative ale parametrilor rezistenei la forfecare intern pentru 4 geocompozite
bentonitice (GB)
Caracteristici mecanice:
- Rezistenta la forfecare (interna si la interfata)

Valori orientative ale rezistenei la forfecare pentru interfaa geocompozit bentonitic

(GB)/diverse materiale geosintetice
Caracteristici mecanice:
- Rezistenta la poansonare
- Rezistenta la exfoliere (jupuire)

Caracteristici de durabilitate:
- Rezistenta la cicluri de inghet dezghet

Caracteristici de durabilitate:
- Rezistenta la cicluri de umezire uscare: dac geocompozitul este hidratat i apoi uscat pot
apare fisuri i permeabilitatea crete. Fisurile aprute n timpul fazei de uscare dispar cnd
bentonita este rehidratat. Factorul cel mai important este umiditatea bentonitei la sfritul fazei
de uscare: s-a observat c, dac bentonita are n acest moment umiditi sub 4 - 5%, ea i pierde
capacitatea de umflare. Dac
umiditatea este superioar acestei valori, bentonita se umfl i i regsete proprietile
hidraulice iniiale,
Caracteristici de durabilitate:
- Rezistenta la eroziune (cnd stratul de acoperire nu are grosime suficient)

- Comportarea in prezenta materialelor granulare (fabricanii recomand valori limit ale

granulometriei materialului care va veni n contact cu produsul. n condiiile n care un
geocompozit bentonitic are o grosime de circa 1 cm n stare saturat, valori mari ale tasrilor
provocate de materialele granulare pot altera
performanele hidraulice).
Comportarea in prezenta materialelor granulare

Compatibilitatea chimica
Mecanismul preponderent de interaciune dintre bentonit i lixiviat este schimbul
cationic. Majoritatea produselor conin bentonit sodic, cationul Na+ fiind uor schimbat prin
ali cationi (Ca2+, Mg2+, K+), proprietile bentonitei putnd fi astfel fundamental modificate.
n acest context, un aspect important este hidratarea iniial a bentonitei, respectiv natura
lichidului de hidratare i umiditatea bentonitei n momentul contactului cu lichidul contaminant.
Toate cercetrile realizate n domeniu au pus n eviden faptul c o prehidratare a bentonitei
nainte de a fi pus n contact cu
levigatul sau alte produse chimice agresive poate aduce reduceri importante ale permeabilitii.

Punerea in opera a geocompozitelor bentonitice

Punerea n oper a geocompozitelor bentonitice se realizeaz prin derulare pe suprafaa
suport, mbinrile realizndu-se prin suprapunere. Limea minim a
suprapunerilor este, n general, 150mm, dar pentru cazul apariiei tasrilor difereniate trebuie
recalculat i mrit corespunztor.
Pentru unele produse se cere presrarea unei cantiti de pudr sau past de bentonit n
zona suprapunerii

Structura suport: trebuie s fie stabil i fr elemente agresive. Ea este format dintr-un
strat de form (baz) compactat i, eventual, dintr-un strat suport,
dac stratul de form (baz) nu este corespunztor. n acest ultim caz, stratul suport este realizat
dintr-un pmnt de umplutur (nisip, argila, praf etc.) a crui granulometrie trebuie adaptat
pentru ca a nu se deteriora produsul. Stratul suport poate fi constituit de asemenea din materiale
geosintetice
Structura de lestare i protecie. n mod curent se utilizeaz materiale naturale sau
structuri prefabricate.
Cnd o geomembran este pus n oper peste geocompozitul bentonitic, trebuie luate
precauii speciale dac este vorba de o geomembran texturat
(rugoas), a crei frecare important poate duce la antrenarea geocompozitului.
Contactul geocompozitului bentonitic cu un material granular grosier poate duce la o
neuniformitate din punct de vedere al umflrii i al umiditii. Acest strat
trebuie pus n oper ct de repede posibil dup instalarea geocompozitului bentonitic.
ELEMENTE DE PROIECTARE GB in etansare simpla
Principalele elemente de calcul:
debitul de apa care traverseaza produsul;
in cazul depozitelor de deseuri sau a stocarii de produse contaminate - debitul de lichid,
absorbtia de substante chimice, timpul de traversare;
stabilitatea geocompozitului pe panta (cedare interna sau la contactul cu alte materiale);
poansonarea geocompozitului sub actiunea materialelor aflate deasupra si dedesubtul sau;

 eventuala pierdere de bentonita datorita curentilor de apa;

evaluarea posibilelor degradari in timpul instalarii sau al exploatarii.
Principalele elemente de calcul:
debitul de apa care traverseaza produsul
Q = kiA (Darcy)
Principalele elemente de calcul:

timpul de traversare;
unde:
ttrav este timpul de traversare prin sistemul de etanare,
H - sarcina hidraulic,
h - grosimea stratului mineral,
n porozitatea stratului mineral,
k coeficientul de permeabilitate.

ELEMENTE DE PROIECTARE GB in etansari compuse

A. Asociatie geomembrana/geocompozit bentonitic.
- prezenta geomembranei asigura reducerea sarcinii hidraulice de pe geocompozit, iar daca
geomembrana prezinta un defect, geocompozitul va prelua o parte din debit, reducand si
suprafata influentata de acest defect.
- Curgerea printr-o membrana defectuoasa se face fie prin percolarea sectiunii intacte (foarte
redusa), fie si prin defect (majoritara).
- Din punctul de vedere al curgerii prin defect, pot fi luate n considerare
mai multe situatii:
- daca geomembrana este amplasata ntre materiale foarte permeabile,
curgerea prin defect nu este impiedicata - curgere libera printr-un orificiu
- daca geomembrana este amplasata peste un strat putin permeabil (cazul
geocompozitului bentonitic), aceasta va limita curgerea.

In cazul in care curgerea are loc doar prin defect, ea avand un character permanent si
stratul de pamant cu permeabilitate scazuta fiind saturat, pentru calculul debitului scurs prin
defectul geomembranei se poate aplica urmatoarea formul, valabila pentru sarcini hidraulice
mici:
Q = CB a 2gh
Q - debitul in regim permanent [m3/s];
a - suprafata defectului [m2];
g - acceleratia gravitationala [m/s2];
h - sarcina hidraulica [m];
CB - coeficient adimensional de forma
Aceast formula este aplicabila pentru permeabilitati ale stratului mineral in contact cu
geomembrana, ks > 10-3 m/s in cazul unor defecte cu suprafata de 0.1 cm2 sau > 10-2 m/s pentru
defecte de 1 cm2.

Pentru raza suprafetei udate a geocompozitului bentonitic ce face parte dintr-un sistem de
etansare compus, Giroud s.a (1997) propun urmatoarea ecuatie in conditiile unui contact bun:
Rh = 0,26a0,05h0,45kh0,13
unde:
Rh - raza suprafetei udate [m],
a - suprafata defectului [m2],
h - sarcina hidraulica pe geomembrana [m],
kh - permeabilitatea geocompozitului, [m/s].
Cunoscand frecventa de aparitie a unui defect in geomembrana, F, se poate calcula
fractiunea din suprafata geocompozitului afectata de defecte (hidratata prin acestea), h :
h = FRh2 = 0,212Fa 0,1 h 0,9 kh 0,26
Timpul necesar pentru hidratarea bentonitei:

d - masa de bentonita/suprafata pentru w = 0%,

th - grosimea bentonitei hidratate,
kh - permeabilitatea bentonitei hidratate,
kmed - permeabilitatea medie a bentonitei n timpul procesului de hidratare,
h - sarcina hidraulica,
tmed - grosimea medie a bentonitei n timpul procesului de hidratare
ELEMENTE DE PROIECTARE GB in etansari compuse
B. Stabilitatea pe pante
Daca eforturile tangentiale ce se dezvolta deasupra geocompozitului sunt mai mari decat
cele de sub el si daca unghiurile de frecare sunt mai mari decat unghiul pantei, diferenta trebuie
preluata de geocompozit prin tractiune, necesitand deci o proiectare adecvata in ceea ce priveste
rezistenta la tractiune si forta de ancorare necesara.

Schem pentru analiza stabilitii pe pante a unui sistem de etanare geocompozit

bentonitic/argil (vezi aplicatii Geotehnica mediului I)
Pozitia planului de cedare (in interior sau pe interfata cu alte materiale) este
determinata de efortul normal aplicat, de gradul de consolidare a stratului de bentonita si de
rezistena la cojire a geocompozitului. Daca efortul normal este
scazut, planul de cedare va apare ntotdeauna n afara geocompozitului, deorece fibrele nu sunt
ncarcate suficient prin eforturile tangentiale reduse.

Efortul tangential admisibil care poate fi transmis fibrelor:

ts - efort tangential pe termen scurt rezultat din ncercari de laborator;

FS1 - factor de siguranta partial pentru fluaj, deobicei egal cu 4;
FS2 - factor de siguranta partial pentru deteriorarea in timpul instalarii;
FS3 - factor de siguranta partial pentru punerea in opera (suprapuneri, racordari, etc.);
FS4 - factor de siguranta partial pentru influenta mediului;
FSn - factor de siguranta partial pentru toti ceilalti factori posibili.
Elementul determinant n preluarea acestor eforturi este tipul si calitatea
asamblarii geocompozitului (intertesere, coasere etc.).
In cazul unui geocompozit cusut, elementele de luat n calcul sunt:
distanta dintre cusaturile longitudinale,
distanta dintre mpunsaturile cusaturilor longitudinale;
tipul de ata;
rezistenta atei.
In acest caz, efortul tangential care poate fi preluat pe termen lung de catre geocompozit
este (Heerten si altii, 1995):

n este numarul de cusaturi pe m2,

Fata - rezistenta pe termen scurt a atei;
- factor de reducere (= 0,385)
In cazul unui geocompozit intertesut, se iau in consideratie:
rezistenta fibrelor cu care s-a realizat interteserea,
rezistenta conexiunilor create prin ancorarea fibrelor in geotextilul netesut,
rezistenta la cojire

Fata este rezistenta fibrei individuale,

n - numarul de conexiuni/m2,
tl - efortul tangential preluat pe termen lung
Geocompozite folosite pentru filtrare si drenaj
Geocompozitele utilizate pentru drenaj sunt formate dintr-un filtru - geotextil i un miez
prin care circul fluidul.
Miezul poate fi constituit din: reele cu ochiuri, aglomerat de fibre sau monofilamente,
miez cu proeminene (simetrice sau asimetrice), coloane, miez ondulat.
Miezul poate fi fabricat din polietilen, polipropilen sau poliamid (nylon).

Miezul geocompozitului trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii:

trebuie sa reziste la eforturile aplicate (normale si de forfecare) fara sa cedeze;
sub ncarcare continua de lunga durata nu trebuie sa isi reduca semnificativ grosimea (fluaj);

trebuie sa permita circulatia fluidului pana la punctul de colectare fara ca nivelul sa creasca
in miez;
- trebuie sa suporte geotextilul.
Miezul se poate tasa sub actiunea presiunilor excesive, ceea ce duce la reducerea
considerabila a sectiunii utile.

Sub actiunea incarcarilor transversale geotextilul poate patrunde in corpul drenant,

reducand astfel si mai mult sectiunea.

Drenuri FITIL

Numarul de drenuri si distanta dintre ele depinde de timpul de consolidare, respective de

gradul de consolidare.

t timpul de consolidare
ch coeficientul de consolidare in directie orizontala
d diametrul echivalent al drenului fitil (~ circumferinta/)
D diametrul cercului de influenta a fiecarui dren (pentru retea triunghiulara = 1.05
x distanta dintre drenuri, pentru retea dreptunghiulara = 1.13 x distanta)
U gradul de consolidare mediu
Drenuri PLANE

Utilizari:
- ziduri de sprijin;
- sub terenuri de sport;
- sub etansari;

- sub radiere de beton;

- sub platforme/terase/parcari;
- ca bariera anticapilara;

Drenuri de MARGINE
Conceptul de drenuri de margine pentru sosele/autostrazi a fost introdus de

Monsanto Co. si dezvoltat de Dempsey.

Mecanismul de curgere printr-un dren de margine este complet diferit de cel al unui dren
fitil sau plan:

Curgerea este initiata in stratul granular de sub pavaj, prin filtrul - geotextil, dupa care
lichidul trece prin miezul dispus vertical. Curgerea propriu-zisa prin dren are loc doar in
portiunea inferioara a acestuia.

q adm este debitul admisibil care va fi folosit n proiectare,

q ult este debitul ultim determinat din ncercri,
FS P este un coeficient parial de siguran ce ine cont de fenomenul de patrundere a
materialelor adiacente in deschiderile geocompozitului de drenaj,
FS FL este un coeficient parial de siguran ce ine cont de fenomenul de fluaj,
FS CC este un coeficient parial de siguran ce ine cont de colmatarea chimic,
FS CB este un coeficient parial de siguran ce ine cont de colmatarea biologic.

Geocompozitele pentru armare- Compozite pe baza de geotextil

Geotextile armate cu alti polimeri - fibre de poliester sau nylon ncorporate ntr-un strat
de poliolefina (polipropilena sau polietilena).
Fibrele de sticla au excelente proprietati mecanice, dar atunci cnd sunt ngropate n teren
se pot coroda si au aderenta scazuta.

Compozite pe baza mineral

-

fibre si plase discontinue fibre scurte ( 25 100 mm) sau microretele;

fibre continue - amestecuri pamant granular si fibre continue de poliester pentru
stabilizarea rambleelor si pantelor
geocelule (saltele geocelulare) - saltele celulare tridimensionale realizate din geogrile si celule
tridimensionale alcatuite din benzi de geotextil sau alti polimeri, ambele umplute cu pamant
Geocelule

Celule tridimensionale
Cazul nearmat:

p - incarcarea maxima admisa (capacitatea portanta)

c - coeziunea,
q - suprasarcina,
B - latimea pe care se aplica presiunea,
- greutatea volumica a pamantului,
Nc, Nq, N - factori de capacitate portant,
c, q, - coeficienti de forma ce tin cont de diferentele existente fata de
teoria originala (deformatiile nu mai sunt plane) (valorile acestora pot fi gsite
n Koerner, 1984).
Cazul armat:

Pentru materiale granulare: = h tan

h este efortul orizontal mediu in interiorul geocelulei = vka
- unghiul de frecare pamant/materialul din care este alcatuita geocelula.

Saltelele tridimensionale realizate din geogrile sunt elemente de constructive care se

prezint sub forma unui ansamblu de celule cu sectiune triunghiulara sau patrata, cu peretii si
baza din geogrile, umplute cu pietris.
Ele permit utilizarea maxima a capacitatii portante a terenului de fundare moale si asigur
o platforma de lucru solida si stabila pentru utilajele terasiere.
Saltelele geocelulare trebuie sa posede urmatoarele caracteristici mecanice:
- rezistenta la tractiune suficient de mare pentru a permite mobilizarea integrala a
rezistentei la forfecare a pamantului aflat la baza lor;
- rigiditate suficient de mare pentru a asigura repartizarea practic uniforma a
ncarcarilor pe terenul de fundare;
- frecare important la baza saltelei, obtinuta prin patrunderea partiala a
umpluturii macrogranulare din saltea in ochiurile geogrilei de la baza.

Pe masura cresterii incarcarilor, zonele plastice care iau nastere la marginile

rambleului se amplifica, avansnd spre interior, pana ce ajung sa se atinga in zona centrala.
n acest stadiu, stratul moale se afla in starea de echilibru limita al eforturilor, n care
efortul tangential la interfata saltea / teren devine egal cu rezistenta la forfecare a pamantului, cu
(coeziunea n regim nedrenat).
Caracterul relativ rigid al saltelei geocelulare asigura mobilizarea integrala a acestei
rezistente pe toat latimea zonelor plastice.

Calculul ia in considerare dezvoltarea in stratul moale a unei stari limita de

eforturi care permite trasarea unui spectru de suprafete potentiale de alunecare ce se extind spre
centrul rambleului.

Pentru verificarea stabilitatii saltelei, capacitatea portanta a terenului, exprimata ca arie a

presiunilor reactive este comparata cu cea rezultata din ncarcarea transmisa de rambleu.
Raportul celor doua arii reprezint coeficientul de siguranta.
Calculul de stabilitate al unui rambleu avnd la baza o saltea geocelular
-se efectueaz prin compararea rezistentei disponibile a terenului - exprimat
prin presiunea reactiva - cu ncarcarea exercitata de rambleu.
- coeficientul de siguranta global, FS are valoarea raportului intre aria presiunii
reactive limita Alim si aria presiunii provenita din rambleu Aram

Verificarea rezistentei saltelei la solicitari orizontale

n este efortul normal vertical la baza saltelei,

este unghiul de frecare interna al umpluturii din saltea,
cu este coeziunea n regim nedrenat a stratului moale.
Verificarea rezistentei saltelei la solicitari orizontale
Pentru 1 m de latime a saltelei, rezistenta necesara la eforturi orizontale va fi:
Tnec = h 1,0
Valoarea Tnec se compara cu rezistenta saltelei care, in cazul celulelor cu
latura de 1 m, se determina cu relatia:

unde k este rezistenta caracteristica a geogrilei si m este coeficientul partial de

siguranta.
Verificarea la alunecare pe talpa a saltelei

Concluzii:
Geocompozitele bentonitice sunt realizate dintr-un strat de bentonit, ncapsulat ntre
dou geotextile din polipropilen unul neesut i unul esut. Prin interesere se realizeaz un
sistem de ranforsare care permite celor dou geotextile s fie legate ntre ele prin mii de fire, care
trec prin miezul bentonitic. Acest procedeu de fabricaie determin reducerea forelor de
forfecare ce acioneaz asupra barierei.
Materialul este un produs care prezint o permeabilitate foarte sczut, datorit capacitii
sale de umflare, n contact cu lichidele. Aceast proprietate este conferit de Bentonita argila
mineral din grupa smectit, compus n majoritate din montmorillonite. Argilele smectice sunt
un grup de minerale care cresc n volum, atunci cnd absorb apa sau moleculele organice.

Motivele utilizarii geocompozitelor in locul sistemelor de etansare clasice:

Uor de reparat. O deteriorare accidental minor nu necesit intervenii, deoarece
geocompozitul are capacitatea de auto-sigilare.
Costuri sczute, n comparaie cu metoda clasic de impermeabilizare cu argil;
Rezisten crescut la penetrare;
Permeabilitatea scazut la gaze, ceea ce face ca geocompozitul s fie o soluie excelent
pentru nchiderea i ecologizarea gropilor de gunoi;
Geocompozitul bentonitic cu membrane HDPE elimina manopera necesara intinderii
separate a membranei HDPE (ca n cazul tehnologiei clasice) i reduce cu mult timpul de
realizare a lucrrii.

Bibliografie:

Batali Loreta. Geocompozite bentonitice, Ed. Conspress, 1999

Kellner, L., Gazdaru, A., Feodorov, V.Geosinteticele nconstructii, vol. I,Ed.
Inedit,1994

Ernest OLINIC. Eficienta sistemelor de etansare de baza ale depozitelor ecologice de

deseuri
Andrei S., Antonescu I. (1980) Geotehnica si Funda_ii, Institutul de Construc_ii
Bucuresti