Sunteți pe pagina 1din 5

Institutul de tiine ale Educaiei

REFERAT
TEMA: FENOMENUL SINGURTII

A efectuat: Butuc Anastasia,


Grupa 101
A evaluat: Pavlenco Liliana

Chiinu 2014

De multe ori va-i gndit dac suntei singur? Sau ce nseamn singurtatea pentru fiecare dintre
voi? Adesea gndul despre singurtate ne duce la ideea de izolare, insucces, depresie.
Singurtatea poate fi abordat sub multiple aspecte i, n vremurile pe care le trim, se vorbete tot
mai mult despre ea, considerat fiind atitudine individual de adaptare sau neadaptare la viaa social.
Din nefericire, se pare c tot mai muli dintre semenii notri apeleaz la aceast atitudine de izolare
mai mult ori mai puin motivat, mai mult ori mai puin neleas de cei din jur. Aceti oameni sunt,
adeseori, singuratici cu adevrat, adic se izoleaz de societate n mod voit, prefer s triasc n afara
evenimentelor acesteia dei sunt i ei, independent de voina lor, parte integrant a ei. Sunt oameni care
doresc i decid, n cele din urm, s triasc departe de alte persoane iar atunci cnd nu reuesc i
modific ntregul comportament astfel nct devin singuratici chiar i n mijlocul familiei lor.
Cauzele unei asemenea stri sunt extrem de variate i nu pot fi nelese, din afar, dac nu se
reuete cunoaterea i evaluarea ct mai obiectiv a situaiilor concrete care au generat, pentru fiecare
individ n parte, modificarea stilului su de via, a comportamentului su general. De regul se
pornete de la ntrebarea: Ce anume l-a determinat s se adnceasc n nsingurare? Evident, este greu
de aflat rspunsul adevrat atta timp ct problemele cu care s-a confruntat individul n cauz nu sunt
cunoscute i, n aceeai msur, nu se cunosc trsturile dominante de temperament ale acestuia,
condiiile concrete de via i fondul caracterial care-i imprim anumite atitudini fa de norme scrise
ori nescrise.
Astzi suntem ntr-o er a comunicrii. Telefoane mobile, SMS-uri, emailuri, reele sociale, spaii de
discuii. Niciodat mijloacele de comunicare nu au fost att de multe ca acum. Dar cu toate acestea
muli oameni sunt mai singuri ca niciodat. Acest fenomen pare paradoxal, attea mijloace de
comunicare dar lumea tot se simte singur. Cercettorii John Cacioppo si William Patrik au fcut
referire la un studiu unde se spune ca folosirea exagerat a internetului duce la izolare si depresie, ntru
ct acestea nlocuiesc formele directe de comunicare. Fenomenul singurtii nu afecteaz numai pe
plan profesional,dar si pe plan afectiv,familial, atunci cnd membrii familiei vin si pleac fr mcar a
lua masa mpreun , ori sa poarte conversaii. Deseori putem vedea familii n care par a fi muli, dar tot
odat att de singuri.
Sentimentul de singurtate poate aprea la oricine si la orice vrst si cauzele acesteia sunt foarte
diverse. Aceasta a devenit sursa care adesea alimenteaz probleme precum alcoolismul,mncatul in
exces,consumul de droguri sau chiar si la suicid.
Am vorbit de singurtate ca fiind ceva ru dar sa vedem ce este aceasta din perspectiva lui Winnikot.
Winnikot numete acest fenomen ca capacitate de a fi singur. Aceasta capacitate este unul dintre cel
mai important indice al maturitii emoionale. Aproape ntotdeauna n terapia psihanalitica vine acest
moment cnd capacitatea de a fi singur ncepe fi important pentru pacient. Clinic acest lucru se
2

observa atunci cnd apar acele momente de tcere, sau chiar poate fi o sesie de tcere. Aceasta tcere
devine un succes pentru pacient, anume in acest moment apare capacitatea de a fi singur la client.
Trebuie s atenionam c n majoritatea surselor singurtatea este abordata mai mult negativ, ca fiind o
frica de a fi singur...dar nu ca o capacitate.
Rikman ne face cunotin cu posibilitatea de a gndi din perspectiva rela ionrii dintre doua sau mai
multe persoane. Spune ca dup relaionarea dintre doua persoane vine urmtorul pas, i acesta este
revizuirea relaiei cu sine nsui. La nceput acest lucru poate prea a fi ni te comportamente narcisiste
dar de fapt aici persoana se afla in singurtate si este capabil de a fi singur in prezenta altei persoane cu
care relaioneaz.
Adevrata singurtate
Spre exemplu un pucria chiar daca sta in camera singur el nu este capabil sa stea in singurtate. Cat
de mult credei ca sufer aceasta persoana? Pe lng toate acestea muli oameni nc din copilrie
campata capacitatea de a fi singur, i chiar mai mult el ncepe sa preuiasc intimitatea ca ceva cel mai
important. Capacitate de a fi singur este un fenomen complicat care apare pe parcursul dezvoltrii
personalitii. Obiectul intern ( ex cu o pereche ndrgostit) capacitatea de fi singur cu ajutorul
obiectului intern.
Eu sunt singur!
Din perspectiva analitica aceasta fraza are importan.. Pronumele eu ne demonstreaz o dezvoltare
emoional . Astfel individul i arat ntregimea,unicitatea sa. Aici are loc refuzul de lumea exterioar
si apare lumea intrinseca.
Dup care urmeaz cuvntul eu sunt care este o alta treapta in dezvoltarea individului. Aici individul
capt nu doar forma dar si o posibil via ( mod) la acest stadiu individul este nu n siguran , este
fr experien. El poate ajunge la stadiul eu sunt numai dac exista o mprejurime sigur pentru
individ.
S ne ntoarcem la singurtatea ca fenomen social. Singurtatea este sentimentul dureros care rezulta
din discrepanta intre relaiile sociale ideale si cele percepute de ctre o persoana, adic atunci cnd
relaiile sociale ale cuiva sunt percepute ca fiind mai puin satisfctoare dect ceea ce este de dorit.
Aceasta perspectiva evideniaz clar faptul ca singurtatea nu este sinonima cu a fi singur, dar nici a fi
cu alii nu garanteaz protecia in fata sentimentului singurtii.
Acest articol descrie modul in care singurtatea este perceputa mental si cum anume aceasta
influeneaz gndurile, sentimentele si comportamentele, precum si consecinele pentru sntate si
starea de bine.
In ciuda acordului general asupra definiiei singurtii, aceasta este conceputa in diferite moduri. O
teorie susine ca unele deficiente specifice ale relaiilor sociale contribuie la anumite tipuri de
sentimente de singurtate. De exemplu, lipsa de implicare intr-o reea sociala, lipsa unui scop clar,
3

plictiseala, excluderea pot fi asociate cu aceste sentimente. De asemenea, lipsa unui ata ament fata de
o persoana de ncredere (de exemplu, un partener de cuplu) este asociata cu sentimente de singurtate
emoionala, cum ar fi anxietate, dezamgire, insecuritate.
Studiile recente au artat ca aceste sentimente nu sunt asociate exclusiv cu anumite tipuri de rela ii; cu
toate acestea, cstoria, de exemplu, servete ca funcie integratoare social care diminueaz
sentimentele de singurtate att sociala, cat si emoionala, mai ales pentru femei.
O alta teorie susine ca singurtatea apare din cauza deficitelor in ceea ce privete competentele sociale
si trataturile de personalitate care afecteaz formarea si meninerea de relaii sociale. Cercetrile asupra
aptitudinilor sociale au artat ca singurtatea este asociata mai mult cu o concentrare mai mare asupra
propriei persoane si mai puin asupra partenerilor, o lipsa de auto-dezvluire in fata prietenilor (in
special, in rndul femeilor) si o participare sociala la grupuri organizate (in special, in rndul
barbarilor).
Cercetrile in ceea ce privete trsturile de personalitate au evideniat o asociere intre sentimentul
singurtii si timiditate, nevroza, simptome depresive, stima de sine sczuta, pesimism,
contiinciozitate redusa i lipsa de agregabilitate. Asociaiile intre aceste caracteristici au dus uneori la
o confuzie conceptuala ntre singurtate si depresie, srcie sociala, introversiune i/sau nevroza.
Ultimele cercetrile arata totui ca singurtatea este independenta de aceste caracteristici. Mai mult
dect att, efectele singurtii asupra sntii nu sunt in general explicate de caracteristicile
comportamentale si de personalitate cu care este asociata singurtatea, indicnd faptul ca aceasta poate
fi un factor de risc psiho-social. Singurtatea este adversiva, dar nu este neaprat un lucru ru.
Sentimentele aversive sunt legate de adaptare, deoarece aceasta motiveaz repararea sau nlocuirea
conexiunilor sociale.
Aproximativ 48% din variabilitatea nivelurilor de singurtate se poate explica prin tendinele motenite
de a experimenta singurtatea. Genele care stau la baza singurtii nu ac ioneaz singure, ci sunt
aduse in prim-plan de interaciunea cu mediul. Prejudecile genetice ale unor oameni in ceea ce
privete suferina ca reacie la izolarea sociala ori la respingere sau inclinaia lor de a extrage
nutrieni sociali din mediu ajuta la a determina daca un context social dat poate da natere sau poate
intensifica sentimentul singurtii.
Exista unele situaii sociale asociate destul de uniform cu o tendina crescuta spre singurtate. De
exemplu, cstoria este asociata cu cele mai mici niveluri de singurtate, nivele din ce in ce mai
ridicate fiind nregistrate printre cei care au experimentat divor i vduvie.
Unii factori situaionali, cum ar fi schimbarea domiciliului, pot influenta disponibilitatea ctre
oportuniti sociale. Calitatea relaiilor sociale este un predictor mai puternic pentru singurtate dect
existenta sau cantitatea contactelor sociale. Relaiile care ofer sigurana, confort, ncredere, plcere,
chiar daca interaciunile sunt rare, sunt mult mai eficiente in ceea ce privete prevenirea sentimentelor
4

de singurtate, dect interaciunile frecvente si numeroase. Chiar si in cstorie, calitatea rela iei
determina gradul de protecie mpotriva singurtii.
Cnd sentimentele de singurtate pun stpnire pe viaa unui om, acesta devine prizonier intr-o bucla
de ateptri negative si interpretri. Provocarea, in acest caz, consta in rencadrarea si redirec ionarea
percepiilor sociale ctre o conectare sociala semnificativa. Din fericire, aceeai bucla care permite
persoanelor sa construiasc o realitate negativa poate fi redirecionata pentru a construi o realitate mai
obiectiva.
Atunci cnd indivizii se simt mai conectai din punct de vedere social, se dezvolta o constelaie de stri
si dispoziii care le mbogete viaa nu numai cantitativ, ci si calitativ. Acest lucru ar putea fi deosebit
de important avnd in vedere consecinele sentimentelor de singurtate asupra sntii. Singurtatea a
fost asociata cu modificri in modul de funcionare a sistemului cardiovascular, endocrin si imunitar.
De asemenea, un model teoretic recent a evideniat faptul ca sentimentul singurt ii accelereaz
declinul in capacitatea de adaptare a individului, in funcie de vrsta.