Romania si initiativele

de securitate regionala
Parteneriatul
estic
Relaia Romnia-NATO, si are inceputul in ianuarie
1994 cnd a fost semnat Programul Parteneriatul
pentru Pace (PfP). Initiativa lansata de NATO a
reprezentat pentru Romania o nou oportunitate n
vederea extinderii direciilor de apropiere de Alianta.
Acest program viza nu numai cunoasterea reciproca,
ci i dezvoltarea increderii intre state, realizarea
primelor elemente de interoperabilitate cu structurile
NATO i, nu n ultimul rnd, derularea unor programe
de asisten n domeniul apararii.
Prin semnarea Documentului de Prezentare, Romania
intra ntr-o nou faza n care strategia de reforma
interna beneficiaza de un sprijin puternic i de noi
impulsuri pe linia restructurarii armatei. Bilantul celor
10 ani de prezenta in cadrul PfP este impresionant
prin miile de activitati i exercitiile la care Romania
participa, precum i prin impactul deosebit n sfera
transferului de experien dinspre Alianta spre
structurile nationale.

Parteneriatul pentru Pace a mai avut i o alta menire,

aceea de a ntari decizia interna ca integrarea n

NATO este singura alternativa viabila de securitate a

Romaniei. ncepand chiar cu anul 1995, Romania
devine cu adevarat o ar candidata la integrarea n
structurile euroatlantice. In urmatorii doi ani, va face
eforturi deosebite, propunandu-i ca obiectiv
invitarea sa n 1997 de a deveni ar membra NATO
n primul val de extindere din perioada post-Razboi
Rece.
Destinul comun al Romaniei i al Aliantei este edificat
nu numai pe baza celor 18 ani de colaborare i dialog
cu Alianta, ci si pe unitatea de valori care
caracterizeaza spatiul individual de securitate al
Europei.

Dezbaterea privind rolul Romaniei in NATO a nceput

nainte de deznodamantul fericit de la Praga, nsa a
fost evidentiat ca o prioritate in cadrul unui
eveniment major pentru Romania, vizita
presedintelui SUA, George W. Bush, la Bucuresti,
imediat dupa summit.
Situata la zona de frontiera a NATO, Romania trebuie
sa devina un avanpost al Aliantei Nord-Atlantice, i n
acelasi timp, un factor de multiplicare a strategiei
NATO n regiunea Marii Negre, a Caucazului si in
spatiul CSI.

Un alt aspect important este acordul ncheiat intre

Romania si SUA privind amplasarea sistemului de

aparare mpotriva rachetelor balistice al Statelor
Unite in Romania a intrat in vigoare vineri, 23
decembrie 2011. Fiind un sistemul de interceptori de
aprare mpotriva rachetelor balistice al SUA va fi
amplasat n Baza aerian de la Deveselu, ca parte
component a Abordrii Adaptive n Etape a
Sistemului de Aprare mpotriva Rachetelor Balistice
al SUA n Europa, la orizontul anului 2015.
Parteneriatul Estic
Este un acord de asociere pe care Uniunea
European l-a ncheiat cu Armenia, Azerbaidjan,
Georgia, Moldova, Ucraina i Belarus[1]. Summit-ul a
avut loc la data de 7 mai 2009 la Praga. Pentru a
aprofunda relaia sunt programate ntlniri anuale ale
minitrilor de externe i o ntlnire la nivel nalt la
fiecare doi ani.
Parteneriatul estic include dou ci: bilaterale i
multilaterale. Calea bilateral este conceput pentru
a crea o relaie mai strns ntre UE i fiecare dintre
rile partenere. Aceasta include mbuntirea
relaiilor contractuale fa de acorduri de asociere;
liberalizarea vizelor ntr-un mediu sigur, cooperare
pentru consolidarea securitii energetice a
partenerilor i a UE; i sprijin pentru economia i
politicile sociale destinate s reduc disparitile n
cadrul fiecrei ri partenere i dincolo de granie.
Pe 3 decembrie 2008 Comisia Europeana a prezentat

Comunicatul cu privire la Partneriatul Estic, chemat

sa consolideze politica de vecinatate a UE fata de
statele post-sovietice. Aceasta tentativa de a
redimensiona relatiile UE cu vecinii vizeaza Armenia,
Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova si Ucraina.
Deoarece cinci dintre cele sase tari sunt localizate
geografic in Regiunea Extinsa a Marii Negre,
Parteneriatul Estic inseamna o prezenta mai
pronuntata a UE intr-o zona de interes economic si
politico-diplomatic declarat si asumat pe termen lung
de Romania. Din aceasta perspectiva, initiativa
Comisiei Europene, promovata la insistenta cuplului
diplomatic polonezo-suedez, este in armonie cu
dezideratele Romaniei anuntate chiar inainte de
aderarea la UE in 2007, o comunitate transatlantica
activa in Zona Marii Negre, in care statele postsovietice din regiune sa fie ancorate in sistemul
economic si de securitate ale Occidentului
institutionalizat. In ciuda acestei compatibilitati
vizibile intre obiectivele nationale si transatlantice,
Romania a trimis semnale mixte si a adoptat o
pozitie rezervata fata de Parteneriatul Estic. Cel putin
trei factori au determinat aceasta atitudine.
La Bucuresti, exista o preocupare fireasca pentru
destinul Sinergiei Marii Negre, in care diplomatia
romana a investit multa energie. Din cauza
suprapunerii geografice aproape integrale intre cele
doua initiative ale UE, exista o oarecare suspiciune
ca Parteneriatul Estic va marginaliza Sinergia Marii

Negre pe dimensiunea politicii estice de vecinatate.

Insa daca aruncam o privire asupra comunicatului
Comisiei Europene, vom constata ca cele doua
initiative nu se exclud reciproc, existand o proiectie
asupra "diviziunii muncii".
Parteneriatul Estic isi propune intensificarea relatiilor
bilaterale intre UE si statele vizate. De asemenea,
parteneriatul doreste sa dinamizeze cooperarea
multilaterala care ar crea mai multe interconexiuni
pozitive intre statele post-sovietice. Din aceasta
perspectiva, Sinergia Marii Negre poate oferi o astfel
de platforma multilaterala (fara a exclude si altele)
care se bucura de un avantaj comparativ datorita
caracterului sau inclusiv. UE, spre deosebire de Rusia,
nu doreste polarizarea continentului si persista in a
identifica cele mai eficiente modalitati de cooperare
cu Moscova in vecinatatea comuna. Nu in ultimul
rand, Bruxellesul cauta o angajare durabila a Turciei
si apropierea graduala a acesteia de agenda UE (in
special in domeniul energetic.
Pozitia mai precauta a Romaniei fata de Parteneriatul
Estic se pare ca a fost determinata si de agenda
bilaterala moldo-romana. Dorinta de a "smulge" o
perspectiva de aderare clara pentru Republica
Moldova, similara celei oferite Balcanilor de Vest, a
influentat optica Romaniei asupra Parteneriatului
Estic, care ofera acorduri de asociere, insa fara a
promite integrarea statelor vizate. Insistenta sincera
a Romaniei este intarita de mesajele UE (din culisele

Comisiei Europene, dar si incurajarile publice ale

unor lideri, de exemplu, N. Sarkozy) care s-au
multiplicat recent si potrivit carora Moldova este
creditata cu prima sansa de aderare din grupul celor
sase republici exsovietice, intr-o perspectiva
previzibila (intre 10 si 15 ani). Desi eforturile
Romaniei in favoarea Republicii Moldova sunt
laudabile, diplomatia romana omite elemente
importante si oportunitati noi oferite de Parteneriatul
Estic.
Insistenta Romaniei pentru o perspectiva clara de
aderare se poate dovedi contraproductiva (statele cu
greutate care sprijina extinderea UE resping
posibilitatea "strecurarii" Moldovei in grupul statelor
din Balcanii de Vest), determinand Republica Moldova
sa adopte o pozitie intransigenta fata de recenta
initiativa a Comisiei Europene, atitudine ce nu ar fi
sprijinita de performantele Chisinaului in cadrul
PAUERM.
Exista un pericol real ca, fiind absorbita complet de
acest joc diplomatic, Republica Moldova sa neglijeze
implementarea reformelor necesare. Romania stie
foarte bine din propria experienta ca drumul catre o
aderarea incepe in interiorul tarii, prin realizarea
consensului transpartinic si munca serioasa care sa
faca schimbarile structurale initiate ireversibile.
O convergenta reglementara si legislativa a
Republicii Moldova cu UE va permite Chisinaului sa
beneficieze de diferentiere in cadrul Parteneriatului

Estic si va spori in mod real perspectivele de

integrare. In acest sens, orice demers al Romaniei
prin care Republica Moldova va fi incurajata sa
continue sau sa accelereze ritmul reformelor se
poate dovedi a fi cea mai mare contributie pentru
suplimentarea criteriului geografic (art. 49 din Tratat)
cu cele functionale (criteriile de la Copenhaga)
necesare aderarii Moldovei la UE.
Un efort romanesc in aceasta directie ar fi in
consonanta cu asteptarile populatiei de dincolo de
Prut, care, in proportie de 41% (sondaj IPP octombrie 2008), percepe Romania drept partener
decisiv in vederea aderarii Republicii Moldova la UE.

Rusu
Viorela RISE anul II