Plumb

Dormeau adnc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmint -Stam singur n cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput s-l strig -Stam singur lng mort... si era frig...
Si-i atirnau ariple de plumb.

Lacustra
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si m duce un gnd
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate m izbeste-un val -Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri m gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si m duce-un gnd
Spre locuintele lacustre.

Dormeau adnc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmint -Stam singur n cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput s-l strig -Stam singur lng mort... si era frig...
Si-i atirnau ariple de plumb.

George Bacovia este cel mai insemnat poet simbolist al literaturii romane,apartinand perioadei interbelice.
Plumb este considerat o capodoper a creaiei bacoveniene i o culme a simbolismului romnesc,
Textul se inscrie in lirica simbolist modern prin utilizarea elementelor specifice precum:folosirea
simbolurilor, tehnica repetitiilor, valorificarea cromaticii, ipostaza tragica a eului liric.
Dramatismul este sugerat prin corespondenta care se stabileste intre lumea exterioara si cea interioara.
Incadrare in tema.Poezia este o arta poetica,in care se evidentiaza un ansamblu de trasaturi care
compun viziunea despre lume si viata a unui autor,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei
sale,intr-un limbaj literar care il particularizeaza.

Titlul poeziei este format dintr-un singur substantiv care coincide cu laitmotivul poeziei. Cuvntul plumb,
format dintr-o vocal nchis de cte dou consoane grele, se repet de 7 ori n text i sugereaz un
spaiu nchis, o stare de deprimare, apsare i imposibilitatea eului liric de a evada. Titlul este un simbol
care exprima corespondenta dintre un element al naturii si starile sufletesti exprimate poetic.
apasarea,monotonia,dezorientarea,spatiul inchis.

Tema textului este condiia poetului ntr-o lume ostil, sufocant, apstoare, dominat de obiecte. Din
aceast lume nu se poate evada i nu exist refugii salvatoare.
Poezia este structurat n dou catrene, organizate pe baza paralelismului sintactic. Prima strof
corespunde realitii exterioare, iar cea de-a doua strof corespunde realitii interioare.

In poezia Plumb exist un motiv esenial: moartea, redat prin sicriu, mort, somn, dormea adnc,
cavou, coroane, era frig, era vint. Celelalte motive amorul, tristeaea singurtatea sunt
secundare, dar ajut la reliefarea ideii eseniale de alunecaare inevitabil spre moarte, neant.

Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spatial nchis, apasator, sufocant, n care eul liric se simte
claustrat. Verbul "dormeau" din primul vers este o metafor a morii care sugereaz un sfrit continuu
specific liricii bacoviene. Se formeaz un cmp semantic al universului mortuar: "sicriele de plumb",
"vemntul funerar", "flori de plumb", "coroane de plumb". Aceste elemente construiesc un decor artificial
n care, prin repetarea epitetului "de plumb", se creeaz impresia unei existene fr sens i fr

posibilitatea nlrii. ''Sicriele de plumb''dorm''adanc'',sunt cufundate in moarte;lemnul,materialul din care

sunt confectionate cosciugele ,este inlocuit cu plumbul pentru a fi evidentiata greutatea lor care faciliteaza
atractia pamantului.
Toate obiectele sunt marcate de mpietrire. Florile,care sunt asociate de obicei frumusetii,gingasiei,sunt
alaturate oximoronic plumbului,fiind artificiale si prevestind moartea.Eul liric este prezent ntr-o ipostaz
de nsingurare total: "stam singur", vntul fiind singurul element care sugereaz micarea in peisajul
macabru al cavoului, ns produce efectele reci ale morii. Verbul "scriau" din ultimul vers ntrete
senzaia de iritare, nevroz, angoas.

Strofa a II-a se afl sub semnul tragicului existenial dat de moartea afectivitii: Dormea ntors amorul
meu de plumb. Epitetul ntors, referitor la sentiment, adncete senzaia unei lumi prsite de orice
speran, de mntuire, nlare. Marcat de aceeai singurtate total, eul liric ajunge s se priveasc din
exterior ca un strin; strigtul su de dezndejde fiind o ncercare de salvare iluzorie.
Metafora frigului simbolizeaz disoluia materiei, iar imaginea metaforic a ngerului cu "aripi de plumb"
presupune senzaia cderii definitive a omului ntr-o lume a morii n care nlarea nu mai este posibil.
nstrinarea, mpietrirea, izolarea, singurtatea, privirea n sine ca ntr-un strin, se nscriu n estetica
simbolist.
Sursele expresivitii i ale sugestiei se regsesc la fiecare nivel al limbajului poetic.

La nivel fonetic, se remarc predominana vocalelor nchise o, i i u, care dau sentimentul de vid interior,
iar aglomerarea consoanelor dure b, p, m, n, creeaz o sonoritate bizar, lugubr.
La nivel morfologic, predomin timpul imperfect, un timp al aciunilor continue, neterminate, obsedante.
Versurile au masura fix de zece silabe i rim mbriat. Aceste dou elemente contribuind n plus la
ideea de nchidere.
Creatia bacoviana ''Plumb'' poseda o incarcatura lirica deosebita
n concluzie, poezia Plumb de George Bacovia este o art poetic i se nscrie n lirica simbolist
modern prin folosirea simbolurilor, a repetiiei, prin valorificarea cromaticii, a sugestiei i prin exprimarea
propriei concepii despre condiia artistului ntr-o lume ostil, monoton i sufocant.

Sentimentul dominant este de oboseal, de trecere inevitabil spre moarte. In numai cele dou catrene
ale ei, poezia exprim o stare sufleteasc de o copleitoare singurtate, iar atmosfera este de o dezolare
total in tremurtoarea apsare material fiind sugerat de greutatea metalului ntunecat.

UNIVERSUL BACOVIAN
Spaiul. Nu exist spaii protectoare, ci doar spaii ostile, agresive. Peste tot se simte prizonier, chiar i n
propriul corp. Pentru el nu exist acas.
Timpul. E un prezent obsedant, monoton, ostil, devorator, nu exist timp protector n care eul s se poat
refugia.
Eul. Se simte abandonat, singur, nstrinat, neneles, damnat. Este un eu nevrotic, melancolic, anxios, al
strilor negative, dezagregate.
Natura. Este un decor care amplific nevroza, anotimpurile sunt surse ale nevrozei. Cldura verii
descompune, toamna subliniaz sentimentul de sfrit de lume, gerul iernii strnete frigul metafizic.
Culorile. Apar culori obsedante. Negru, violet, gri, alb i galben. Ele nu au semnificaiile obinuite ale
simbolisticii culorilor, ci transcriu stri de tristee, agitaie, nevroz, boal, disperare.
Muzicalitatea. Sunt prezente att procedee stilistice cu efect muzical, ct i motivul literar al
instrumentelor muzicale.

Nicieri nu se pune mai tulburtor problema poeziei de atmosfer ca la Bacovia E o atmosfer de

toamn, cu ploi putrede, cu arbori cangrenai, limitat intr-un peisaj de mahala de ora provincial, itnre
cimitir i abator i in aceast atmosfer o stare sufleteasc identic: o deplin dezorganizare
sufleteasc. (E. Lovinescu)

De-atitea nopti aud plouind,

Aud materia plingind...
Sint singur, si m duce un gnd
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate m izbeste-un val -Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri m gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si m duce-un gnd
Spre locuintele lacustre.

Lacustr reprezint o emblem a viziunii artistice bacoveniene, exprimnd o stare de spirit, intr-o
atmosfer specific unei realiti poetice originale.
poezia este o arta poetica in care se evidentiaza un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre
lume si viata a unui autor ,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale,intr-un limbaj literar
care il particularizeaza.
Poezia ilustreaza conditia nefericita a eului intr-o lume ostila, meschina, o lume de descompunere
spirituala, de descompunere lenta a sinelui si a materiei.
Poezia concentreaza mai multe motive specifice poetului: ploaia, noaptea, singuratatea, somnul, cosmarul,
golul, prabusirea.
Prezenta acestor motive ca si starile sufletesti ale eului liric (nevroza, plictisul, angoasa, spaima) constituie
primul element simbolist.
Semnificatia titlului. Titlul este simbolic, "lacustra" sugerand o locuinta temporara si nesigura, construita
pe ape si sustinuta de patru piloni, ceea ce sugereaza ca eul liric este supus pericolelor, de aceea se
autoizoleaza, devenind un insingurat in societatea de care fuge.Titlul este un simbol care exprima
corespondenta dintre un element al naturii-ploaia-apartinand planului exterior si starile sufletesti
exprimate poetic.Sensul denotativ al substantivului ''lacustra''este acela de locuinta,iar in sens
conotativ,titlul(ca si intreaga poezie) este expresia spaimei de umezeala,urmarindu-se gradat implicatiile
ploii in planul psihic-uman.
I.Strofa intai se deschide cu o referinta temporala ''De-atatea nopti aud plound''.Adjectivul cu valoare
de superlativ absolut ''atatea'',completat de verbul la modul gerunziu ''plound'' marcheaza un timp
nedefinit;parca eul liric a pierdut sirul noptilor de cand ploaia descompune materia. "Aud materia
plangand". Ploaia nocturna angoasanta si interminabila sugereaza putrezirea materiei, descompunerea
treptata, sfarsitul continuu". Intregul univers traieste un dramatism sfasietor, motivul solitudinii fiind aici
ilustrat printr-o stare de solitudine dorita de eul liric, sintagma "sunt singur" simbolizand asadar o
existenta solitara, asemeni locuintei lacustre.
Teroarea de umed isi are originea in sirul nesfarsit de nopti pluvioase (De-atatea nopti aud plouand")
creand impresia ca fenomenul va deveni etern.
In superba personificare din versul al doilea (Aud materia plangand") s-ar parea ca materia universala
(din care sunt facute toate) isi presimte sfarsitul: ploaia o va topi, instaurand in locul ei un imens ocean
intunecat
Singuratatea,motiv specific bacovian,prezent si in arta poetica ''Plumb'',este mediul propice imaginilor
halucinante,completate de caderea ploii,actualizata de prezentul verbului ''a auzi'' si prelungita prin
gerunziul ''plound''.Se recurge la o regresiune geologica spre era primitiva a oamenilor traitori in
''locuintele lacustre''.
II.Daca in prima strofa predomina imaginea auditiva,trecerea in planul subconstientului se face pe baza
senzatiilor tactile.Adverbul de mod ''parca'' este un indice pentru confuzia planurilor (exteriorinterior,real,verosimil-ireal,imaginar).
Strofa a doua este dominata de simboluri psihologice exprimare prin verbe ce exprima incertitudinea,
nesiguranta, spaima de dezagregare a materiei sub actiunea distrugatoare a apei: "scanduri ude", "mal",
"pod", "val". Aceste scanduri ude sugereaza nevroza ca efect al pericolului de prabusire iminenta.
Panica si spaima provocate de izbitura brutala si neasteptata a valului: "In spate ma izbeste-un val" sunt
amplificate de motivul somnului : "Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal", care
poarta sugestia mortii, caci somnul bacovian este "un somn intors", care se transforma intr-un cosmar.
Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a eului liric prin regresiune in
"golul istoric" al inceputurilor lumii: "Un gol istoric se intinde". Singuratatea este proiectata in eternitate
prin intermediul versului "Pe-aceleasi vremuri ma gasesc". Lumea dispare, devine neant, totul se
destrama, singura certitudine, "simt", fiind prabusirea, dezintegrarea iminenta a Universului sub actiunea
dezintegratoare a apei: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc".

Ultima strofa o reia pe prima, avand schimbat doar versul al doilea: "Tot tresarind, tot asteptand",
pentru a accentua planul subiectiv, trecandu-se de la universal la individual. Descompunerea este o
actiune liniara si finita.
Acum, absenta oricarei perspective si intoarcerea la cadrul initial (ca o rotire exasperanta a aceluiasi
tablou), prelungesc ploaia, spaimele si angoasa dincolo de limitele timpului concret. La nivelul limbajului,
teroarea de umed se concretizeaza in frecventa termenilor legati de apa: lacustra", plouand",
plangand", ude", val", podul", mal", ploaie" (unii fiind repetati).
In poezie este prezent pe langa simbolul lacustrei si motivul apei, simbol al dezintegrarii materiei, spre
deosebire de Mihai Eminescu unde izvoarele, lacul, sunt datatoare de viata. Apa bacoviana actioneaza
incet dar sigur, dezagregand spiritualitatea creatoare, printr-o serie de simboluri din acelasi camp
semantic: ploaie, malul, valul, scandurile ude.
Structura si semnificatii.Constructia poeziei se bazeaza pe simetrie:prima strofa este reluata aproximativ
identic la final,ca ultima strofa.Se creeaza astfel impresia de repetare ciclica a starii de dezolare in fata
fenomenului de dezintegrare a naturii.Poezia are patru catrene organizate pe doua planuri:planul
exterior(prima si ultima strofa) si planul interior,al subconstientului(strofele a doua si a treia) si trei parti.
Elemente simboliste. Parcurgand lirica bacoviana,cititorul percepe poezia ca pe arta de a simti;este
folosita sugestia care sa exprime cat mai fidel corespondenta dintre elementele naturii si starile
sufletesti.Universul este perceput prin imbinarea imaginilor auditive cu cele tactile.Apar,in poezie,simboluri
care admit o pluralitate de sensuri la descoperirea carora cititorul colaboreaza cu poetul(''lacustra'',''podul
de la mal'',''val'',''gol istoric'').Sunt evidente simetria si repetitia care duc la accentuarea ideilor
enuntate,dar si la crearea unei muzicalitati interioare a versului.
Elemente de prozodie.Poezia este alcatuita din patru catrene,cu rima variabila,masura de 8-9 silabe ,ritm
iambic.
Concluzie. Creatia bacoviana ''Lacustra'' este cea mai evidenta expresie a spaimei de apa;criticul literar
Dumitru Micu afirma ca Bacovia este ''cel mai mare poet al ploii si al ninsorii din literatura noastra'', iar
lumea creata de el este ''un infern acvatic''.