Eutanasia

Este un concept si o practica foarte controversata in bioetica si in morala in general.

Termenul ca atare a fost folosit pentru prima data de Francois Bacon in sec XVII in lucrarea
Instauratio Magna.
Ca fapt in sine, eliminarea indivizilor afectati de boli incurabile, indiferent de faptul ca
aveau parte de eutanasie sau de o moarte dura, a fost o practica veche. Chiar si la popoarele
primitive, handicapatii si batranii erau ucisi. In Sparta, copiii handicapati erau exclusi si lasati sa
moara, fara sa se fi vorbit de o moarte buna (eutanasi).
Pentru motive de utilitate si Aristotel si Platon aproba Eutanasia. Pitagora si Socrate s-au
impotrivit eutanasiei. Punctele de vedere erau impartite.
Crestinismul exclude luarea vietii unui om sub orice forma. Este un bun pe care omul nu
il d, prin urmare nu poate distruge ceva ce nu poate crea.
Cei care au folosit eutanasia pe scara larga au fost nazistii, care au eutanasiat peste
700.000 de oameni.
In sec. XX, 300 de oameni de stiinta au incercat legiferarea eutanasiei, formuland un
document in acest sens. Intre oamenii de stiinta care s-au pronuntat in favoarea sunt si 3
castiatori ai premiului nobel.
In dictionarul Larousse, termenul este definit: ansamblul mijloacelor prin care se
produce o moarte fara suferinta avand drept scpo curtarea unei lungi agonii, sau a unei
boli foarte dureroase cu sfarsit fatal.
In dictionarul juridic penal se spune: eutanasia este uciderea savarsita sub impulsul
unui sentiment moral pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care sufera de o
boala incurabila si a carei moarte, din aceasta cauza, este incurabila.
Carta Drepturilor Omului (1948) avea sa spun: prin eutanasie se intelege o actiune sau
o misiune, care prin natura sa, sau prin intentii provoaca moartea in locul eliminarii
oricarei dureri.
In literatura de specialitate, eutanasia a fost clasificata dupa 2 criterii generale:
1 Modul si mijloacele de realizare: - activa cand se realizeaza prin interventia medicului,
prin administrarea unui medicament letal; - pasiva cand ea se realizeaza prin omisiune sau
inactiune, adica moartea va surveni prin lipsa de interventie medicala, sau intreruperea
tratamentului.
Aceste criterii sunt socotite drep mijloace extraordinare de lupta impotriva suferintei.
Biserica este impotriva actiunilor prin omitere si comitere care sa faciliteze moartea
cuiva, impotriva oricarei forme de presuasiune la care s-ar putea ajunge incat pacientul sa fie
convis el insusi de utilizarea eutanasierii. In Olanda, spre exemplu, rudele isi iau ramas bun de la
cel suferind, dupa care acesta consuma bautura.
2 In functie de acordul sau de lipsa acordului celui bolnav.
Confrom acestui criteriu, putem vorbi de eutanasie: - voluntara cazurile in care pacientul
socotind ca dispune de liberul exercitiu al functiilor sale psihice si in mod liber, decide sa i se
curme viata sau sa contribuie la curmarea ei. Realizarea acestui lucru se poate face prin mijloace

active sau pasive; - non-voluntara se realizeaza fara consimtamantul bolnavului cand se pune
capat vietii unei persoane care nu poate alege ea insasi intre a trai si amuri; involuntara se
realizeaza impotriva vointei bolnavului de a-si da consimtamantul este vorba de eutanasiere ca
pedeapsa.
In favoarea eutanasiei se aduc argumente ca: respectul fata de autonomia persoanei,
demnitatea umana, dorinta de a curma durerile atroce. Impotriva ei se pronunta o mare parte a
omenirii, deoarece este impotriva eticii medicale, este un act contra naturii, este un act impotriva
vointei lui Dumnezeu, singurul stapan al vietii.
Dpdv crestin nu exista suferinta inutila, ci trebuie sa realizam ca suferinta noastra este
alaturata celei a Mantuitorului, ea poate fi o consecinta a pacatului, uneori poate deveni
instrument al mantuirii proprii.
Consimtamantul bolnavului de a muri, din punctul de vedere al moralei crestine, este un
act cu care Biserica nu va fi de acord. Trebuie sa retinem ca sfarsitul este iminent, dar trebuie sa
ramana un proces natural si nu accelerat. Datoria medicului nu este aceea de lupta impotriva
mortii, ci de a se supune in slujba vietii pana la capat. Viata crestina nu se termina in moarte, ci
in inviere.