Slova creştină
Duminica a 3-a din Post. (A Sf. Cruci)
"Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie". ( Marcu 8, 34)
Poate ca în niciun alt context teologic nu se
face mai înţeleasă Crucea cea plină de
daruri a Mântuitorului Hristos cum se face
în contextul acestei Săptămâni, care poartă
Crucea ca miez (săptămâna “Stavroforă”).
Au trecut trei săptămâni de când am pornit în
această călătorie duhovnicească spre Ziua Învierii,
având drept tovarăşi de drum postul, rugăciunea şi
fapta cea bună şi, aidoma unor călători însetaţi şi osteniţi
ce străbat drumurile arse de soare şi bătute de vânturi
ale deşertului, dorim să ne odihnim pentru câteva clipe
la umbra unor copaci din oaza deşertului, spre a ne
putea reface forţele şi a ne continua călătoria. Şi iată că
Sf. Biserică pune în faţa noastră Sf. Cruce, pomul vieţii, şi
ne îndeamnă să ne odihnim sub acoperământul ei, să
sorbim din tăria ei noi puteri şi noi virtuţi pentru a ne
înviora şi curăţi simţirile, în vederea călătoriei ce ne
aşteaptă.
Există deci o explicaţie raţională a Sfinţilor
Părinţi, de ce a treia săptămână a Postului mare este
închinată Sfintei Cruci, mai precis la mijlocul postului,
pentru că precum Pomul vieţii ocupa locul central în
Rai, tot aşa Sfânta Cruce ocupă un loc central atât în
evlavia particulară, cât şi în cultul Bisericii. Conform
rânduielii tipiconale, în toate bisericile ortodoxe, în
această zi, răsună imnuri de preaslăvire şi de laudă
pentru Crucea lui Hristos, prin care neamul omenesc a
fost răscumpărat din robia morţii şi a diavolului şi prin
care „a venit bucurie la toată lumea,,. De asemenea,
aceasta este scoasă în procesiune din Sf. Altar şi este
dusă în mijlocul bisericii, pentru a fi venerată de către
toţi credincioşii, arătând astfel că Hristos este centrul
existenţei restaurate ontologic prin moartea şi învierea
Sa.
Pentru a evidenţia că Sf. Cruce este semn al
biruinţei Sfântul Ioan Hrisostomul pune în paralel
acţiunile adversative ale celor doi reprezentanţi ai
omenirii, Adam şi Hristos. ,,Luând chiar semnele
aceluia ce a căzut, cu ele a biruit… Eva era fecioară căci
nu cunoscuse bărbat, lemn era pomul şi moartea a fost
pedeapsa lui Adam. Dar iată iarăşi, Fecioara, lemnul şi
moartea, înseşi simbolurile înfrângerii au ajuns
simbolurile biruinţei: în locul Evei, Maria, în locul
lemnului (Pomului), lemnul Crucii,în locul morţii lui
Adam, moartea lui Hristos… căci un lemn i-a trimis în
iad, iar un lemn i-a rechemat de acolo pe cei plecaţi,,
Din aceasta prezenţă a Învierii, în fibra sa - fizică
şi duhovnicească - Sfânta Cruce se personifică, se
personalizează: “Arată-te, Crucea Domnului cea mare;
arată-mi acum dumnezeiescul chip al frumuseţii tale; că
strig către tine ca şi către o însufleţită.” (Cântarea 1, III).
De aceea, în planul mântuirii, identificăm în Cruce un
aspect euharistic plenar. În alt loc, al canonului Utreniei
se zice: “Astăzi s-a împlinit cuvântul proorocului; ca
iată, ne închinăm la locul unde au stat picioarele Tale,
Doamne. Şi, gustând din lemnul mântuirii, am aflat
mântuire din patimile păcatelor…” (Sedealna a III-a,
Slova creştină DE DOROHOI
Senior editor: Pr. Protopop Stelian CIURCIUN
Redacţia:
ISSN 2065 - 4545 Tel.: 0745-962.379; E-mail: ava.claudiu@yahoo.com
Publicaţie lunară, apărută la iniţiativa Protopopiatului
Dorohoi, cu binecuvântarea Tel.: 0744-108.229; E-mail: anisia.mihai@yahoo.com
Î.P.S. Teofan,
Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei
Anul I, nr.4, martie 2009
Redacţia: str. Al.I.Cuza nr.20
Tel./Fax: 0231-610.269
E-mail: protopopiatuldorohoi@yahoo.com
CUVÂNT DIN AMVON 7
glas 6). Cu alte
cuvinte, Crucea se
face poartă de intrare
în împărăţia Litur-
ghiei, ea însăşi poartă
şi regat al Împărăţiei
Cerurilor. Centrată pe
Euharistie, adică pe
Hristos, teologia
Crucii irumpe de
umplerea cu duh a
lumii, prin Înviere.
“Curăţirea cu post” şi
“căldura inimii” sunt
aripile de efort uman
pentru împlinirea
dorinţei de mântuire.
Că transfor-
marea pe care o
propune prezenţa
Sfintei Cruci în inima
creştinului nu este
una de suprafaţă, o
ştim fiecare dintre noi
în parte. Spre trecerea
aceasta dinspre
noastră ,fie pentru încercarea credinţei noastre în El.
creştini utopici spre creştini făptuitori ne cheamă
Mântuitorul Hristos ne-a îndemnat pe toţi, zicându-ne:
pericopa evanghelică din această duminică de la Ev.
„luaţi jugul Meu asupra voastră, căci jugul Meu este bun
Matei, cap. VIII, vers. 34-38, care îndeamnă la luarea
iar sarcina Mea este uşoară”, şi într-adevăr, crucea vieţii
crucii de către fiecare dintre noi şi la urmarea
noastre ni se va părea uşoară căci Hristos Domnul însuşi
necondiţionată de nimeni şi de nimic a lui Iisus Hristos.
este Cel care pune umărul la greutatea ei şi ne stă într-
,,Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine,
ajutor.
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.,, ( Marcu 8, 34)
Sfântul Atanasie cel Mare arată că Hristos
Observăm întâi de toate în această chemare că
Domnul a ales crucea drept cale a jertfirii Sale pentru că
Dumnezeu respectă voinţa liberă a fiecărui om. „Cel ce
acesta este singurul fel de moarte în care trebuie să
voieşte”, spune Mântuitorul, deci suntem liberi în a-L
întinzi mâinile. Altfel spus, să sfârşeşti îmbrăţişând,
urma pe Mântuitorul, în a-I împlini poruncile şi a lucra
"adunând pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi" (Ioan XI,
în folosul mântuirii noastre. Dumnezeu nu ne obligă, ci
52). O asemănare cu ideea de jertfă este lumânarea: un
ne respectă libertatea cu care am fost înzestraţi prin actul
fitil ca să lumineze trebuie să ardă. Condiţia ca să
creaţiei.
luminezi este să te jertfeşti.
Ce însemnează oare lepădarea de sine? Oare
Ultima condiţie din cele enumerate mai sus
însemnează să ne părăsim familiile, prietenii şi
este urmarea Mântuitorul Hristos. Deci idealul spre care
societatea în care trăim şi să ne retragem în pustietăţi,
trebuie să tindem noi este Hristos cel răstignit şi înviat,
aidoma asceţilor din primele veacuri creştine, şi să
Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii .
renunţăm la toate? Nicidecum. A ne lepăda de noi înşine
Astăzi, textul Evangheliei ne-a obligat sa
însemnează a lepăda păcatul, egoismul, trufia şi
reconstituim, puţin câte puţin, conţinutul de lumină al
celelalte patimi şi a ne îmbrăca cu Hristos. Cercetătorii
Crucii, pe care Hristos ne îndeamnă să o purtăm. Să
au observat că acest cuvânt - "să se lepede de sine" este
înţelegem împreună greutatea de har a cuvintelor pe
unic în literatura mondială. Nu l-a rostit nimeni pânâ la
care Cuvântul le-a rostit întru desăvârşită cunoştinţă de
Iisus Hristos. În lumea noastră marcată de iubirea de
Sine. Să nu ne mai permitem a ne juca nici cu rostirile,
sine, izvor al păcatului şi al morţii, Iisus a adus
nici cu făptuirile, atunci când este vorba de Cruce, de
lepădarea de sine, starea de jertfă, izvor al vieţii, al
purtarea ei, de umplerea lumii cu mântuirea ei. Căci, în
învierii.
fond, Evanghelia zilei la aceasta mucenicie, a purtării
O altă condiţie este de a ne lua crucea aceasta
Crucii în mijlocul lumii - care se leapădă tot mai lesne de
însemnând de a ne accepta crucea vieţii pe care fiecare
ea - ne îndeamnă. Nu-i vorba, aşadar, de un simplu gest,
dintre noi o avem, unii mai grea, alţii mai uşoară, cel
superficial, şi făcut în grabă, ci de o aşezare pe Cruce cu
puţin aşa ni se pare nouă, de a accepta fără şovăire
Hristos, de dragul izbăvirii din moarte.
încercările vieţii şi necazurile pe care ni le trimite
Pr. Mihai-Claudiu FOCA
Dumnezeu asupra noastră, fie pentru îndreptarea
Pr. Mihai - Claudiu FOCA
Grafică şi
tehnoredactare:
tel.: 0747-779.545
Pr. Mihai - Silviu ŢIGĂNESCU 0770-514.088
fax: 0332-815.529
Pr. Ionuţ - Ştefan APETREI
Tel.: 0747-260.847, 0724-351.059; E-mail: pr.apetrei@personal.ro
Pr. Ciprian ŞOPTICĂ e-mail: romania.altfel@yahoo.com
Tel.: 0745-521.018; E-mail: parohia_satul_nou@yahoo.com
Tipărit în 1.000 de exemplare la
Corectura: prof. Alina FOCA SC PRINT MULTICOLOR SRL Iaşi