CUVANT DE LA MANASTIREA PUTNA pentru o

infruntare duhovniceasca a anului 2015:

CHEMAREA NUMELUI DOMNULUI solutia
mantuitoare la valtoarea in care traim si la relele
care vin asupra omenirii
Plus: O PARABOLA APOSTOLICA DESPRE CUM II SALVEAZA
DUMNEZEU PE CRESTINII ACESTUI VEAC DIN FURTUNA
INCERCARILOR

sursa foto: Putna.ro

Scurt cuvant al Arhim. Melchisedec, staretul Manastirii Putna, dupa

privegherea din noaptea trecerii dintre ani 2014-2015:
In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin!
Preacuviosi Parinti si frati, iubiti credinciosi si dragi tineri, iata-ne, cu darul lui
Dumnezeu, la trecerea dintre ani, si a randuit Preabunul Dumnezeu ca sa fim impreuna si
anul acesta. Si daca Dumnezeu a randuit ca sa fim impreuna, se cuvine ca mai intai

sa fim multumitori si recunoscatori. Vom fi recunoscatori si multumitori catre

Preabunul Dumnezeu atunci cand mai intai noi vom crede. Deci, pentru a fi multumitori
si recunoscatori cuiva, trebuie ca mai intai sa crezi ca persoana respectiva a facut, si face
ceva pentru tine. Asa si noi, credem in Dumnezeu si suntem recunoscatori lui
Dumnezeu, ca noi credem ca El ne poarta noua de grija.
Traim intr-o lume care este destul de incercata, vedem cum se schimba lucrurile de
la o zi la alta. Aproape ca nu este saptamana, sau chiar zi, cand sa nu auzi ca se mai
schimba cate ceva, cand mai auzi ca cineva nu mai merge cum trebuie, ca inca un tanar
se desparte de viata cea frumoasa si nu numai tineri, ci chiar si varstnici. Si asistam, de
la o zi la alta, tot la mai multa dezbinare, descurajare, deznadejde, care toate nu vin
din altceva decat din necredinta. Daca eu cred ca Tatal meu si Mama mea imi
poarta de grija, credinta aceasta devine de acum lucratoare. Ei bine, Tatal meu si
Mama mea [imi] vor purta de grija, dar in momentul in care eu nu mai am aceasta
credinta, desigur ca si parintii, de acum, nu imi vor mai purta de grija. Asa se
intampla si in relatia noastra cu Dumnezeu. Daca noi credem ca Dumnezeu este Tatal si
Parintele nostru, Cel care ne poarta noua de grija in toate, atunci El ne va purta de
grija. Sfantul Apostol Pavel in epistolele sale adreseaza nenumarate sfaturi si invataturi:
Fericit este tanarul care citeste cuvintele Sfintei Scripturi!,
Fericit este tanarul care cheama in ajutor numele lui Iisus!

Am ascultat in seara aceasta la slujba Privegherii, Evanghelia ce s-a citit pentru cinstea si
pomenirea Sfantului Vasile cel Mare, cand s-a vorbit despre Pstorul cel bun. Pstorul
cel bun este Hristos, Domnul cunoasteti foarte bine! Hristos Se sileste ca pe fiecare
dintre noi sa ne aiba cat mai aproape de El! Dar, noi ca sa fim cat mai aproape de El,
trebuie sa indeplinim poruncile Lui. As vrea ca sa amintesc de acum un anumit lucru:
cum putem noi sa fim cu Preabunul nostru Mantuitor? Caci dragii mei, in valtoarea
aceasta in care traim, cand legile nu mai sunt legi, cand de multe ori chiar legile sunt
faradelegi, cand se spune binelui rau, si raului bine, cand s-a ajuns la o pervertire a
frumosului, a adevarului, si minciuna si uratenia, pervertirea, se aseaza in locul cel
sfant, in aceste vremuri, de multe ori vine descurajarea, deznadejdea, si aceasta
descurajare si deznadejde duce de multe ori la lucruri nefericite.
Ati vazut si ati auzit, si de varstnici si de oameni la jumatatea varstei, in puterea
varstei, si tineri, si chiar si in randul copiilor, gesturi [sinucideri, n.n.], as zice eu,
care inainte nici nu se putea vorbi despre ele, nici nu se aminteau, iar cand se
intampla ca cineva sa isi puna capat zilelor undeva, era o grozavie, parca venea
asupra satului respectiv o pedeapsa deosebita. Si de multe ori, in vremurile cele mai de
demult, in localitatea unde se intampla o astfel de grozavie, cand cineva isi punea cumva
capat zilelor, era chemat Arhiereul sa citeasca o rugaciune de dezlegare pentru satul
respectiv, pentru ca se considera lucrul acesta ca o pedeapsa ingaduita de Dumnezeu
asupra satului respectiv, adica se extindea acel pacat, acel pacat si-l asumau cu totii,
si savarsau cumva o anumita pocainta in numele celui care a facut un asemenea act
nesabuit.
Deci, in aceasta lume a raului, a faradelegii, va zice cineva: ce este de facut, cum putem
iesi din acest cerc vicios, sau cum putem sta impotriva in fata acestor rele care vin
asupra omenirii? Ce este de facut, caci iata, pacate de care rusine este a si vorbi,
spune Sfantul Apostol Pavel, ba cate si cate, faradelegi in fiecare casa si cate mai
intalnim, numai duhovnic de multe ori nu-ti mai vine ca sa stai si sa asculti, caci sunt
greseli multe, si toate vin mai cu seama, in ultima perioada, de la cei care au fost crestini,
si de la crestinii nostri, si au patruns si de la necrestini, si de la cei care erau in alte
biserici, au patruns si in biserica noastra, in randul crestinilor nostri.
Dragii mei, stand si gandindu-ma si cercetand [...] nu este de facut nimic altceva
decat ceea ce ne-a spus Mantuitorul nostru Iisus Hristos. L-am auzit mai intai pe
proorocul Ioil spunand ca tot cel care va chema numele Domnului se va mantui, adica
cel care va chema numele lui Iisus. Cine va chema numele lui Iisus intru ajutor,

acela se va mantui!

Ce inseamna aceasta chemare a numelui lui Iisus? Dar ce este mai intai numele lui
Iisus? Numele lui Iisus nu este altceva decat putere. Si cand eu am zis: Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu , cand am pronuntat acest nume, in acest nume
se salasluieste si puterea Lui, a Aceluia care ii este acest nume, deci este si prezenta
Lui. Si atunci cand eu am chemat numele lui Hristos, atunci este prezenta si
persoana Sa, pentru ca numele este nedespartit de persoana lui Iisus. Si atunci, iata
cum spune un parinte al Bisericii: cand chemam numele Lui cu atentie si cu evlavie,
intram in prezenta Sa. Si daca ramanem in rugaciunea aceasta, ramanem inaintea
fetei lui Dumnezeu. Atunci Harul prezentei ne va patrunde intreaga fiinta, prezenta
Lui Iisus fiind deosebit de sfintitoare si datatoare de viata, si ne va da noua puteri
noi. Nu este nimic altceva decat ceea ce deci chemarea numelui lui Iisus Hristos nu este
nimic altceva decat acel urcus din treapta in treapta, caci viata crestinului nu este
monotonie.
De ce am amintit de sinucideri? Cand nu cred [nu au credinta], oamenii ajung aici, atunci
cand isi pierd nadejdea ajung aici, si nu trebuie de ajuns aici. Chemarea numelui lui
Iisus este permanenta innoire si permanenta cunoastere, asa cum este si viata
noastra dincolo. Sa nu isi imagineze cineva ca viata dincolo de mormant este
monotonie. Ci ai trecut undeva, acolo, in viata de dincolo, si ai fost randuit, cum spune
Hristos in Evanghelie, intr-un anume loc, si de de acum gata, acolo este monotonie. Nici
vorba! Viata noastra in Dumnezeu este permanenta cunoastere si permanenta
innoire. Viata noastra duhovniceasca, viata noastra dincolo de acum, in prezenta
fetei lui Dumnezeu, acolo, ti se descopera noi si noi, frumuseti din salasluirea
impreuna cu Dumnezeu si cu sfintii Lui. Si nu exista monotonie, aceasta este la
nesfarsit. Cum marturisesc Parinti ai Bisericii noastre, si in mod deosebit Sfantul Simeon
Metafrastul. Deci, fratilor, daca noi chemam numele lui Iisus, aceasta ne este noua spre
mult folos. Iar cine cheama numele lui Iisus, iata cu cine Hristos il aseamana:

Imparatia cerurilor este asemena grauntelui de mustar pe care luandu-l, omul l-a
semanat in tarina sa si care este mai mic decat toate semintele, dar cand a crescut este
mai mare decat toate legumele si se face pom, incat vin pasarile cerului si salasluiesc
in ramurile lui.

Imparatia cerurilor [mai] este asemanata cu comoara din tarina - Numele lui Iisus,
caci numele lui Iisus este El Insusi [comoara] -, pe care gasind-o un om a acuns-o, si de
bucuria ei vinde tot ce are, si cumpara tarina ceea, adica face tot ce poate.
Revin la pilda pe care Mantuitorul Hristos a spus-o, cu grauntele de mustar. Creste pom
mare si pasarile cerului vin si se salasluiesc. Cel ce cheama numele lui Iisus, acela se
impodobeste cu virtuti, acela se impodobeste cu bunatate, cu o viata frumoasa. Eu am zis
de multe ori: sa traim frumos, pentru a muri frumos! Mi-a dat Preabunul Dumnezeu sa
cunosc crestini simpli, din satele noastre chiar si acum doi ani si ceva in urma, pe un
astfel de crestin -, care si-au cunoscut sfarsitul. Si am spus: daca traiesti frumos si mori
frumos. Sfarsitul nu-ti este tragic, cu fel de fel de traume, ci sfarsitul este
imbucurator si inaltator. De aceea, dragii mei, pasarile care vin si se aseaza in ramuri
sunt virtutile la cel care cheama numele lui Iisus, pentru ca numele lui Iisus, asa cum am
spus, nu inseamna nimic altceva decat prezenta, prezenta lui Hristos.
E un exemplu foarte frumos in Pateric, unde Avva Antonie cel Mare se lupta cu ispitele,
crezand ca le poate birui. Si deodata vede ca nu se poate debarasa de ele, striga catre
Dumnezeu:

Doamne Iisuse, ajuta-ma, scapa-ma!

Si Iisus il ajuta. Si atunci intreaba dupa aceea Antonie:
Doamne, dar Tu unde erai cand eu ma luptam?.
Si Iisus ii spune:
Eram langa tine, dar daca tu nu Ma chemai, Eu cum sa vin?.
De aceea, dragii mei, sfatul nostru nu este altul decat acesta: in aceasta seara mantuitoare
si acum, ca pasim intr-un nou an, 2015, sa-L chemam pe Iisus, sa chemam numele
Lui Iisus si bine va fi! Pentru ca Iisus al nostru ne-a spus ca tot cel care va chema
numele Sau se va mantui. Iar Petru, in carte Faptele Apostolilor, dupa ce a cunoscut pe
Duhul cel Preasfant, a zis:

nu este sub cer nici un alt nume, dat ntre oameni, [mai mare si mai puternic
ca numele lui Iisus] n care trebuie s ne mntuim noi
Cine va izbavi, cine ne va scoate pe noi din incercari? Iisus! Sa strigam
catre El, sa Il chemam, si bine va fi.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu la toti! Amin!

***

Roman ortodox in Franta: Dumnezeu, pe cei care vor mantuirea cu

adevarat, nu-i scapa intotdeauna cu o corabie din marea involburata
de pacate a acestei vieti

Dumnezeu vrea si cauta mantuirea tuturor oamenilor. Si El ii mantuieste, pe

cei care vor cu adevarat, din marea involburata de pacate a acestei vieti. Dar
nu-i scapa intotdeauna cu o corabie sau intr-un port sigur si bine amenajat.
El i-a promis scaparea Sfantului Pavel si tuturor celor ce calatoresc cu el si
i-a scapat. I-a scapat, insa nu dimpreuna cu corabia, care a naufragiat, ci pe
unii inotand, iar pe altii plutind pe scanduri si pe alte ramasite din epava
corabiei (F. Ap. 27, 21-44).
Sursa: Sfantul Ignatie Briancianinov, Faramiturile Ospatului, Ed. Renasterea, 2014,
pag. 36

FAPTELE APOSTOLILOR Capitolul 27

1. Iar dup ce s-a hotrt s plecm pe ap n Italia, au dat n primire pe Pavel i pe ali
civa legai unui suta cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.
2. i ntorcndu-se pe o corabie de la Adramit, care avea s treac prin locurile de pe
coasta Asiei, am plecat; i era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic.
3. i a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtndu-se fa de Pavel cu omenie, i-a dat voie
s se duc la prieteni ca s primeasc purtarea lor de grij.
4. i plecnd de acolo, am plutit pe lng Cipru, pentru c vnturile erau mpotriv.
5. i strbtnd marea Ciliciei i a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei.
6. i gsind sutaul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit n ea.
7. i multe zile plutind cu ncetineal, abia am ajuns n dreptul Cnidului i, fiindc vntul
nu ne slbea am plutit pe sub Creta, pe lng Salmone.
8. i abia trecnd noi pe lng ea, am ajuns ntr-un loc numit Limanuri Bune, de care era
aproape oraul Lasea.
9. i trecnd mult vreme i plutirea fiind periculoas, fiindc trecuse i postul (srbtorii
Ispirii, care se inea la evrei toamna), Pavel i ndemna,
10. Zicndu-le: Brbailor, vd c plutirea va s fie cu necaz i cu mult pagub, nu
numai pentru ncrctur i pentru corabie, ci i pentru sufletele noastre.

11. Iar sutaul se ncredea mai mult n crmaci i n stpnul corabiei dect n cele
spuse de Pavel.
12. i limanul nefiind bun de iernat, cei mai muli dintre ei au dat sfatul s plecm de
acolo i, dac s-ar putea, s ajungem i s iernm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre
vntul de miazzi-apus i spre vntul de miaznoapte-apus.
13. i suflnd uor un vnt de miazzi i creznd c sunt n stare s-i mplineasc
gndul,ridicnd ancora, pluteau ct mai aproape de Creta.
14. i nu dup mult vreme s-a pornit asupra ei un vnt puternic, numit Euroclidon
(dinspre miaznoapte-rsrit).
15. i smulgnd corabia, iar ea neputnd s mearg mpotriva vntului, ne-am lsat
dui n voia lui.
16. i trecnd pe lng o insul mic, numit Clauda, cu greu am putut s fim stpni pe
corabie.
17. i dup ce au ridicat-o, au folosit unelte ajuttoare, ncingnd corabia pe
dedesubt. i temndu-se s nu cad n Sirta, au lsat pnzele jos i erau dui aa.
18. i fiind tare lovii de furtun, n ziua urmtoare au aruncat ncrctura.
19. i a treia zi, cu minile lor, au aruncat uneltele corbiei.
20. i neartndu-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, i ameninnd
furtun mare, ni se luase orice ndejde de scpare.
21. i fiindc nu mncaser de mult, Pavel, stnd n mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o,
brbailor, ca ascultndu-m pe mine, s nu fi plecat din Creta; i n-ai fi ndurat nici
primejdia aceasta, nici paguba aceasta.
22. Dar acum v ndemn s avei voie bun, cci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci
numai corabia.
23. Cci mi-a aprut n noaptea aceasta un nger al Dumnezeului, al Cruia eu sunt i
Cruia m nchin,
24. Zicnd: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie s stai naintea Cezarului; i iat,
Dumnezeu i-a druit pe toi cei ce sunt n corabie cu tine.
25. De aceea, brbailor, avei curaj, cci am ncredere n Dumnezeu, c aa va fi dup
cum mi s-a spus.
26. i trebuie s ajungem pe o insul.

27. i cnd a fost a paisprezecea noapte de cnd eram purtai ncoace i ncolo pe
Adriatica, pe la miezul nopii corbierii au presimit c se apropie de un rm.
28. i aruncnd msurtoarea n jos au gsit douzeci de stnjeni i, trecnd puin mai
departe i msurnd iari, au gsit cincisprezece stnjeni.
29. i temndu-se ca nu cumva s nimerim pe locuri stncoase, au aruncat patru ancore
de la partea din urm a corbiei, i doreau s se fac ziu.
30. Dar corbierii cutau s fug din corabie i au cobort luntrea n mare, sub motiv c
vor s ntind i ancorele de la partea dinainte.
31. Pavel a spus sutaului i ostailor: Dac acetia nu rmn n corabie, voi nu putei
s scpai.
32. Atunci ostaii au tiat funiile luntrei i au lsat-o s cad.
33. Iar, pn s se fac ziu, Pavel i ruga pe toi s mnnce, zicndu-le: Paisprezece zile
sunt azi de cnd n-ai mncat, ateptnd i nimic gustnd.
34. De aceea, v rog s mncai, cci aceasta este spre scparea voastr. C nici unuia
din voi un fir de pr din cap nu-i va pieri.
35. i zicnd acestea i lund pine, a mulumit lui Dumnezeu naintea tuturor i,
frngnd, a nceput s mnnce.
36. i devenind toi voioi, au luat i ei i au mncat.
37. i eram n corabie, de toi, dou sute aptezeci i ase de suflete.
38. i sturndu-se de bucate, au uurat corabia, aruncnd grul n mare.
39. i cnd s-a fcut ziu, ei n-au cunoscut pmntul, dar au zrit un sn de mare,
avnd rm nisipos, n care voiau, dac ar putea, s scoat corabia.
40. i desfcnd ancorele, le-au lsat n mare, slbind totodat funiile crmelor i,
ridicnd pnza din frunte n btaia vntului, se ndreptau spre rm.
41. i cznd pe un dmb de nisip au nepenit corabia i partea dinainte, nfignduse, sttea neclintit, iar partea dinapoi se sfrma de puterea valurilor.
42. Iar ostaii au fcut sfat s omoare pe cei legai, ca s nu scape vreunul, notnd.
43. Dar sutaul, voind s fereasc pe Pavel, i-a mpiedicat de la gndul lor i a poruncit ca
aceia care pot s noate, aruncndu-se cei dinti, s ias la uscat;

44. Iar ceilali, care pe scnduri, care pe cte ceva de la corabie. i aa au ajuns cu
toii s scape, la uscat.

10