1

28. 02. 2016

Predic la Duminica a XXXIV-a dup Rusalii (a Fiului Risipitor)
Ev. Luca XV, 11-32
i venindu-i n sine a zis: m voi duce la
tatl meu i-i voi spune : ,,Tat, greit-am
Cerului i fa de tine (Luca: XV, 17-18)
Iubii credincioi,
Suntem in Duminica a doua a Triodului si ne mai desparte doar o
saptamana pana la Lasatul secului de carne si doua saptamani pana la
Lasatul secului de branza si totodata inceputul Postului Mare. Aceasta
perioada a Triodului care cuprinde cele 7 saptamani de post, dar si 3
saptamani premergatoare, este-asa cum spuneam si in Duminica trecuta-o
perioada de pregatire pentru marea sarbatoare a Invierii Domnului, pentru
Sarbatoarea Sfintelor Pasti, de aceeea aceasta perioada, este una de innoire
duhovniceasca si de reinnoire a sufletului nostru din moartea pacatului.
Sfanta Evanghelie de astazi, cuprinde una din cele mai frumoase
parabole rostite de Mantuitorul, parabola care ne prezinta zguduitoarea
drama a fiului risipitor.
In cuvinte simple, se infatiseaza istoria unui tata care avea doi fii, din
care cel mic si-a revendicat, la un moment dat, partea care i se cuvenea din
averea tatalui su. La scurt timp, acest fiu si-a parasit casa parinteasca, in
care cunoscuse iubirea calda a parintilor si adevarata bucurie a vietii. Din dor
de aventura si manat de o gresita dorinta de afirmare, tanarul pleaca intr-o
tara indepartata, in cautarea unei false fericiri. Acolo a cheltuit tot ce a primit
de acasa, a ajuns muritor de foame, a fost aruncat la periferia societatii si a
fost uitat chiar si de aceia cu care isi cheltuise banii agonisiti cu truda de tatal
sau. In aceasta stare disperata, de cumplita mizerie si de adanca injosire
morala, tanarul se trezeste la realitate si manat de dorinta sincera de a ajunge

la o viata noua, isi indreapta gandurile catre tatal sau, ca singura raza de
lumina, cu increderea ca el nu-l va uita, nu-l va parasi, asa cum au facut fostii
sai prieteni si nici nu-l va dispretui, asa cum facuse stapanul caruia i pzea
porcii. De aceea, ia hotararea de a parasi viata de pana atunci si de a se
intoarce cu deplina incredere la tatal sau, pentru a-si marturisi greseala si a-i
cere iertare. Si intr-adevar, tatal l-a primit cu bratele deschise, a poruncit sa se
taie vitelul cel mai bun, a dat un ospat in cinstea fiului risipitor si intors acasa,
l-a iertat pentru toate cele ce facuse si l-a ridicat din nou la demnitatea de fiu.
Ei bine, din Sfanta Evanghelie de astazi, intelegem trei mari aspect si
anume:
Primul aspect este atat de actual si in vremea noastra ca si in vremea
aceea a Mantuitorului, de mai bine de doua mii de ani. Deoarece:
1. si in zilele noastre exista atatia tineri care nemultumiti de viata linistita
traita in familie, isi petrec o buna parte a timpului prin diverse localuri,
risipind banii castigati in mod cinstit de parinti si refuza sa munceasca;
2. sau tineri trimisi de parintii lor la scoala, pentru a invata si pentru a fi
folositori mai tarziu societatii in care traiesc, care uita ca indatorirea lor
principala este aceea de a invata si de a avea o comportare demna. Si acesti
tineri provoaca intristare parintilor, de care isi aduc aminte doar atunci
cand constata ca resursele financiare sunt pe sfarsite;
3. de asemenea exista atatia tineri, care au uitat de casa parinteasca in care
au vazut lumina zilei, de care ar trebui sa-i lege atatea amintiri duioase si
in care traiesc inca parintii lor si carora nu le-au calcat pragul de ani de
zile, si ceea ce este foarte dureros, uneori trebuie sa intervina autoritatile
competente ca sa aminteasca acelor fii rataciti ca au datoria morala de a-si
ajuta parintii batrani si bolnavi;
4. exista atatia tineri care au uitat cu desavarsire ca in cimitirul satului lor a
mai ramas o cruce batuta de vanturi, de straja la mormantul parintilor lor,

pe care cresc in voie buruienile si in fata caruia nu s-au oprit de atata

vreme pentru a aprinde macar o lumanare si a rosti o rugaciune;
5. totodata exista atatia printre noi care se marturisesc crestini si fii ai
Bisericii, dar nu intra in casa Tatalui ceresc, in biserica decat cu prilejul
unor cununii sau botezuri, grabiti sa se termine slujba pe care o asculta cu
indiferenta, pentru a ajunge cat mai repede acasa, la petrcerea care
urmeaza. Sau altii vin la casa Tatalui Ceresc, la Sfanta Biserica o data pe
an, la Pasti, atunci cand i-au Sfanta Lumina si se intorc la casele lor.
Iata deci diferite exemple care exista din nefericire in zilele noastre si
Biserica ne pune astazi in fata aceasta parabola, cu nadejdea ca multi se vor
recunoaste in chipul fiului risipitor, dar mai ales cu nadejdea ca ea va constitui
un prilej de meditatie pentru toti cei care au apucat intr-un fel sau altul pe cai
gresite.
Al doilea aspect pe care il intelegem din Sfanta Evanghelie de astazi este
un aspect simbolic. Deoarece, potrivit talcuirii Sfintilor Parinti, fiul cel mic
simbolizeaza atat neamul omenesc, cat si fiecare pacatos in parte. Partea de
mostenire care i s-a cuvenit sunt darurile pe care Dumnezeu ni le da fiecaruia
dintre noi. Si cele mai mari daruri pe care ni le da Dumnezeu sunt mintea si
inima, adica faptul ca omul este singura fiinta inzestrata cu gandire si cu
sentiment. Dar cel mai de pret dar este harul Duhului Sfant, daruit fiecarui
crestin mai ales prin Taina Sfantului Botez. Pretinderea partii de mostenire
pentru a o cheltui dupa bunul plac este libertatea omului inteleasa gresit
atunci cand omul nu respecta legile si poruncile morale, le incalca si traieste
dupa propriile ganduri si dorinte. De aceea si tara indepartata simbolizeaza
viata pacatoasa, ce ne indeparteaza si ne instraineaza de Dumnezeu.
Cheltuirea averii cheltuirea si alungarea Duhului Sfant prin savarsirea
faptelor pacatoase. Saracia fiului risipitor, simbolizeaza pustietatea sufleteasca

ce ia nastere din viata pacatoasa. Locuitorii acelei tari indepartate reprezinta

diavolii, iar turma de porci inchipuie gandurile si simtamintele pacatoase ce
ratacesc in sufletul pacatosului si pasc pe pajistile lui. Tatal iertator din Sf.
Evanghelie de astazi este simbolul Tatalui Ceresc, Dumnezeu care ne iarta si
ne primeste cu bratele deschise ori de cate ori vede ca si noi pacatosii vrem sa
ne schimbam si sa alegem calea dreapta a virtutilor. ,,Fa un pas spre
Dumnezeu si el va face o suta catre tine, spun Sfintii Parinti.
Ei bine, de aici reiese si al treilea aspect al Evangheliei de astazi, care nu
intamplator a fost randuita sa se citeasca in aceasta duminica cu doar doua
saptamani inainte de inceperea Postului Mare. Evanghelia este un indemn
catre noi toti, de a ne intoarce catre Tatal nostru Ceresc acum in prag de Post.
Pentru ca plecam usor de langa Tatal ceresc prin savarsirea pacatelor si ne
intoarcem foarte greu, prin savarsirea binelui.
Asadar Evanghelia este un indemn catre pocainta, iar pentru o pocainta
reusita si rodnica Ev ne invata ca din partea omului este neaparta nevoie de
recunoasterea pacatului si dorinta de indreptare si de intoarcere, asa cum s-a
intors si fiul risipitor. Pe cel ce se intoarce la Dumnezeu, Dumnezeu il vede
inca departe fiind de el, il vede si Se grabeste sa-l intampine, il imbratiseaza si
il saruta cu harul Sau.
Sa ne rugam Bunului Dumnezeu ca si in cazul fiului risipitor din
Evanghelie, sa fim incredintati ca pocainta noastra se va invrednici de iertarea
Tatalui si ca va fi luminata de iubirea Fiului si ca va fi invaluita de razele de
sfintenie ale Duhului Sfant, spre slava Preasfintei Treimi si a noastra
mantuire, totdeauna acum si pururea si-n vecii vecilor, Amin!