"La Moldova-i mult mai bine

Cine mere nu mai vine."

Se poate vedea popularea satelor din nordul Moldovei cu bejenarii din Ardeal si dintr-o harta
intocmita de catre prof. Ion Bureaca pe aceasta tema.
Delimitarea granitei dintre Ardeal si Moldova a fost obiect de disputa mai multe veacuri si
abia in secolul al XVIII-lea:"Regimul austriac a facut mai multe incercari pentru regularea
acestor limite. Asa relativ la Transilvania in anul 1718 cu ocazia inceierii tratatului de
pace de la Passarovit si dupa aceea, la 1741.
Cu ocazia petractarii din acel an, s-a declarat comisarul turcesc Mencafat Effendi. El s-a
invoit a se statori limitele pe divortiul apelor (cumpana apelor), intrucat teritoriul ce cade
dincoace sa apartina la Transilvania, iar ce cade dincolo, de Muntenia si Moldova."
(Florian Porcius, Istoricul Tinutului Graniceresc al Nasaudului, Editat de prof. Liviu Paius,
Editura Napoca Star-Cluj-Napoca-2005, p.36-37).
Aceste tratative au esuat si nu au fost reluate pana in 1796, cand:" fiind Turcia in razboi cu
Rusia, Austria a aflat ocazia binevenita spre a-si executa planul sau pentru regularea
limitelor, respectiv pentru largirea teritoriului Transilvaniei conform operatului contelui
Marsigli din anul 1700".
Cu aceasta ocazie, granitele Transilvaniei au fost mutate pe apa Cosnei astfel:
"In punctul cel mai jos al Piciorului Bancului ce formeaza granita regimentului, Valea
Borcutului se intalneste cu acele ape ce curg dispre muntii graniceresti Poiana Cosnii,
Poiana Neteda si Paluta si din acest punct de confluenta apa ia numele de Cosna, de aici
pana in varsarea Tesnei Imputite in Cosna, mijlocul raului Cosna formeaza granita tarii.
De la varsarea Tesnei Imputite in Cosna, patul primului parau formeaza granita tarii
pana la izvorul sau pe cea mai mare inaltime a Priporului Candrii". ( ibidem prof.Liviu
Paius-p.164-167)
In luna iulie 1760 din Besineu au fugit 6 valahi, o luna mai tarziu aflandu-se alti 30 de fugari
din Cepan si 33 de fugari din Sigmir si inca cativa din Sanmihai si Herina.
Dupa cum se poate observa, granita Transilvaniei a fost mutata pe apa Cosnii, ceea ce a dus ca
la acea data:"Cu ocazia revendicarii, in 1769 s-a ocupat si o parte a comunei Candreni
(acum apartinatoare Bucovinei), ce se numeste "Cosna" sau "Todascani" (de la familia
Todasca) ai carei locuitori s-au subordonat jurisdictiei militare din Districtul Militar al
Rodnei, desi au ramas nemilitarizati. Acesti locuitori au platit contributia de pamant si
inca o asa numita "taxa protexionala" la fondul de provente din acest district, iar contributia
de cap si de vite, la visteria "tarii".(ibidem prof.Liviu Paius-p.164)

Ulterior, prin pacea de la Sistov din anul 1791 a fost recunoscuta de Poarta Otomana aceasta
ocupare a teritoriului moldovenesc si apoi la 1792 s-a stabilit noua granita, cand teritoriul ocupat
s-a numit"revindicat", iar muntii cuprinsi in acest teritoriu s-au numit "muntii revindicati".
La noua impartire a muntilor intre comunele graniceresti din 1796:"Toti muntii de pe
teritoriul Districtului Militar al Rodnei, fara considerare de natura lor anterioara, adica
atat cei avuti "ab antiquo", cat si cei revindicati si cei alodiali rascumparati, s-au
contopit intr-o masa comuna, din care pentru fiecare comuna s-a destinat o anumita parte"
(ibidem prof.Liviu Paius-p.37)
De fapt, daca stam bine sa analizam, acesta a fost si motivul deselor confruntari din justitia
zilelor noastre, privind dreptul de propietate asupra padurilor din acea zona.
Atat la impartirea cea din 1796 cat si la cea din 1807, doi dintre "muntii revindicati", Poiana
Cosnii si Paluta nu a fost dati niciunei comune.