CURSUL 1-3

TIINE COMPORTAMENTALE
CUPRINS:
SISTEMUL PSIHIC UMAN ....................................................................................................... 2
1. Conceptul de sistem psihic uman ......................................................................................... 2
2. Principalele aspecte ale activittii psihice ............................................................................. 3
a) Aspectul genetic .............................................................................................................. 3
b) Aspectul ontologic ........................................................................................................... 6
c) Aspectul instrumental pragmatic ...................................................................................... 7
3. Nivelurile activittii psihice ................................................................................................. 7
a) Nivelul contient .............................................................................................................. 8
b) Nivelul subcontient ........................................................................................................ 8
c) Nivelul incontient ........................................................................................................... 9
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 10
I. Conceptul de personalitate ..................................................................................................... 11
II. Perspective de abordare a personalitii ................................................................................. 12
1. Perspectiva atomist .......................................................................................................... 12
2. Perspectiva structural ....................................................................................................... 14
3. Perspectiva sistemic ......................................................................................................... 15
4. Perspectiva psihosocial .................................................................................................... 16
5. Perspectiva umanist ......................................................................................................... 17
III. Structura personalitii ......................................................................................................... 18
IV. Concluzii ............................................................................................................................. 18
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 19

tiinele Comportamentale reprezint

tiinele Comportamentale au drept obiective generale urmtoarele:

familiarizarea studenilor cu conceptul de tiine comportamentale n medicina dentar;

cunoaterea factorilor psiho-sociali ce pot influena atitudinea fa de sntatea oro-dentar;
nelegerea particularitilor comportamentale ale fiecrei etape de vrst i n special ale copiilor.
Dintre obiectivele specifice ale disciplinei putem meniona:

cunoaterea importanei comportamentului medicului dentist i a asistentului fa de un pacient,

de cele mai multe ori aflat n suferin;
nelegerea principiilor fundamentale legate de munca n echip, etc.

SISTEMUL PSIHIC UMAN

1. Conceptul de sistem psihic uman

2. Principalele aspecte ale activittii psihice
a) Aspectul genetic
b) Aspectul ontologic
c) Aspectul instrumental-pragmatic
3. Nivelurile activittii psihice
a) Nivelul constient
b) Nivelul subconstient
c) Nivelul inconstient
1. Conceptul de sistem psihic uman
Abordarea sistemic a psihicului uman a fost pregtit de teoria sistemului functional din
fiziologie (P.K.Anohin,1970), structuralismul psihologic (gestaltism: R.Mucchielli, J.Piaget),
cibernetic (N.Wiener, 1948) si ndeosebi de teoria general a sistemelor (L.von Bertalanffy).
n viata stiintific romneasc, medicul romn tefan Odobleja n lucrarea Psihologia
consonantist, aprut n Franta n 1938-1939 (2 volume) si psihologul Mihai Ralea n studiul
Schita unui sistem de psihologie (1964) anticipeaz conceptele de sistem psihic, interactiunea
proceselor si nsusirilor, conexiune invers.
n raport cu macrosistemele fizic, biologic, socio-cultural ale realittii, sistemul psihic
uman este un subsistem, iar ca obiect de investigare psihologic este un sistem alctuit din
subsisteme rezultate din interactiunea elementelor, acestea din urm fiind: procese, functii, stri,
nsusiri psihice.
De exemplu senzatia, perceptia, reprezentarea, gndirea,

memoria,

imaginatia

intercorelate formeaz subsistemul cognitiv iar acesta corelat cu subsistemele afectiv, volitiv
formeaz sistemul de personalitate.
Elementul este semnificativ n dou ipostaze: fie n relatie cu alte elemente, fie l
considerm sistem, rezultat din alte interactiuni, de alt nivel.
Psihicul reprezint un ansamblu de elemente altfel spus, procese, stri, produse corelate
n baza principiilor de organizare si integrare specifice, efectul interactiunii fiind unitatea
emergent a sistemului, efect ireductibil la suma nsusirilor elementelor care l compun.

Evolutia sistemului psihic uman trebuie s aib n vedere principalele coordonate

functionale:

1) este un sistem deschis privind schimburile energetice si informationale cu mediul, sau

din punct de vedere cibernetic este deschis comunicational;
Evolutia se face n baza unei cauzalitti de tip circular, adic de la cauz la efect si de la
efect la cauz. Pe aceast baz se elaboreaz constante crora le datorm programele pentru
receptarea, decodificarea, elaborarea comportamentelor.

2) este un sistem nchis privind reglarea si echilibrul sistemului.

Pe msura constituirii sale are tendinta de nchidere, dobndind mai mult libertate, mai
mult autonomie fat de mediu datorit posibilittilor constructive si transformatoare exercitate
fat de influentele externe (ex. ntelegerea, creativitatea n gndire, etc.)
Modificrile evolutive reclam un control continuu pentru a nu deveni fenomene
entropice, dezorganiznd echilibru si totodat pentru a sprijini trecerea de la o organizare la alta
nou.
Caracterul sistemului hipercomplex, autoreglabil rezult din relatiile comunicationale, fie
ntre componentele interne ale acestuia, fie dintre sistem si mediul extern.
Sistemul psihic uman reprezint un ansamblu hipercomplex, relativ stabil,
autoreglabil, de stri i procese psihice, care funcioneaz pe baza principiilor semnalizrii,
reflectrii i simbolizrii, coechilibrate cu ajutorul unor operatori specifici de comparare,
clasificare, opunere, seriere spaio-temporar, generalizare.

2. Principalele aspecte ale activittii psihice

a) Aspectul genetic
Din perspectiv cibernetic, geneza psihicului uman reclam o dubl comunicatie:

a) marea comunicatie a individului cu lumea extern, al crei rezultat este modelul informational
al realittii externe n diferitele sale forme de organizare si concretizare;

b) mica comunicatie a individului cu sine nsusi al crei rezultat este modelul informational al
propriului eu.
n baza comunicatiei, de la miscrile reflexe de explorare si pn la comportamentele
superioare, de autorealizare, dezvoltarea se face dup o traiectorie de faz a sistemului n
ansamblul su; activittile psihice evolueaz de la o stare sincretic n care perceptia, gndirea,
motivatia, atentia, etc. sunt doar o unitate global, la diferentieri, delimitri pentru fiecare dintre
ele.
3

Psihologia contemporan orientat spre abordarea sistemic, promovnd punctul de

vedere interactionist arat c odat cu evolutia de diferentiere are loc o continu stabilire a
legturilor corelative ale celor dou tipuri de modele informationale. Se ajunge la integrare
constient, forma superioar de realizare a interactiunilor, proprie psihicului uman.
Principiul interactionist, relational n privinta determinismului si dezvoltrii vietii
psihice sustine rolul multidiconditionrii n care se coreleaz influentele externe cu structura
intern a subiectului; conditiile interne si externe aflndu-se ntr-un raport dinamic.

a) Conditiile interne sunt reprezentate de:

structura morfo-functional a sistemului nervos (neuroni, retele neuronale, segmente sau
organe de la mduva spinrii, trunchi, bulb, protuberanta care leag bulbul de mezencefal,
mezencefal, cele 11 perechi de nervi cranieni, senzitivi, motori si micsti, cerebelul, diencefalul
constituit din talamus si hipotalamus, ganglionii sau nucleii bazali care leag talamusul de
emisferele cerebrale si emisferele cerebrale;
viata psihic elementar dobndit n embriogenez prin preluarea de ctre ft, de la mam a
unor informatii din mediul extern, care-i vor influenta evolutia;
structuri preoperationale reprezentate de scheme de actiune, care s-au fixat n forma unor
algoritmi la indivizi ai cror predecesori de-a lungul mai multor generatii au practicat acelasi
tip de activitate;
predispozitiile-dominante n raport cu viata psihic a ftului si cu algoritmii preoperationali.
Acestea sunt reprezentate de tipul de sistem nervos, din punct de vedere al fortei, echilibrului
si mobilittii, al proceselor nervoase fundamentale-excitatia si inhibitia. De asemenea, ele sunt
date de structura morfofunctional a analizatorilor (vizual, auditiv, olfactiv etc) care
influenteaz gradul de receptare a stimulilor si forta de reactie.
Predispozitiile sunt premise de ordin formal cu caracter plastic, polivalent, n
conditionarea aptitudinilor, talentelor, a performantelor n activitate. Aceeasi predispozitie n
functie de solicitri, nvtri, exersri poate fi valorificat n aptitudini diferite.

b) Conditiile externe sunt reprezentate de ansamblul stimulilor

realittii obiective capabili s actioneze asupra organelor de simt si s declanseze o reactie.
Procesele senzoriale, perceptive, inteligenta senzorio-motorie (0-2ani), aflate sub
influenta culturii materiale, apreciaz Paul Popescu Neveanu sunt numai conditionate social,
pn la un anumit nivel putndu-se dezvolta n conditii naturale.
Procesele secundare (gndirea verbal, sentimentele, valorile, efortul voluntar sunt
determinate prin socializare, n afara creia nu apar orict de puternice sunt conditiile interne.

Principalele modalitti ale conditionrii si determinrii socio-culturale sunt:

- relatiile interumane si de grup;
- modelele de actiune practic si conditiile care sprijin dezvoltarea comportamentului
instrumental;
- relatiile de comunicare, nsusirea limbii;
- tezaurul cunostintelor acumulate de omenire si structurarea operatiilor intelectuale;
- existentele sociale, preluarea valorilor si acomodarea subiectului la realizarea lor,
asumarea si exersarea de roluri profesionale, cettenesti.
Influenta conditiilor externe (existent material, activitate de comunicare, existent
spiritual cu caracter social) la nivelul diverselor procese, functii psihice si a diverselor etape de
vrst nu este aceeasi. Astfel, pentru perceptie hotrtoare este ambianta geografic si de cultur
material, tipul de activitate concret, cu obiectele desfsurat de subiect. Pentru structurarea
activittii motivatiei un rol mai important l au relatiile sociale, interpersonale, conditiile ce
particip la satisfacerea trebuintelor, nivelul aspiratiilor.
Evolutia intelectului (gndire, inteligent, memorie, etc.) este tributar constructiilor
lingvistice, nvtrii, nivelului solicitrilor vietii profesionale, sociale, de ordin cultural.
n relatia dintre conditiile interne si cele externe exist un mecanism al interiorizrii si un
mecanism al exteriorizrii.
Mecanismele interiorizrii ne ajut s ntelegem c ceea ce a reprezentat initial o cerint a
lumii externe fat de subiect, prin asimilare devine o cerint proprie, intern. (exemplu: dac unui
subiect I se repet frecvent un imperativ trebuie s te speli pe mini nainte de a mnca, trebuie s
fi ordonat), acestea sunt constientizate, devin stimuli interiori nct pot actiona din proprie
initiativ. Gradul de independent fat de situatiile prezente rmne totusi variabil.
Mecanismul

exteriorizrii

reprezint

obiectivarea,

concretizarea

forme

de

comportament adecvate a proceselor, calittilor psihice.

Abordarea sistemic a psihicului uman ne deschide perspectiva ntelegerii nuantate a
raporturilor dintre psihismul subiectiv si comportamentul exteriorizat care sunt nu numai n
interactiune ci si reciproc convertibile.
Actele comportamentale sunt imitate, preluate, asimilate pe baza nvtrii prelucrate n
acte subiective iar acestea din urm se exteriorizeaz n comportamente, respectndu-si fiecare
(mentalul si comportamentul) propriile legi de organizare si manifestare.

b) Aspectul ontologic
grecescul ontos = fiin, ontologia este o parte a filosofiei care studiaz existena ca
existen...
Forma sau modul de existent al activittii psihice este subiectiv, activ, trit n plan
mental, deci intern.
Activitatea psihic mbrac dou forme de existent:

1) a imaginilor concret senzoriale ca produse primare;

2) a constructelor general-abstractizate sub form de simboluri, formule, legi.
Imaginea este forma primar de interiorizare si pstrare a informatiilor cu valoare de
mesaj, obtinute prin relatia direct, nemijlocit a subiectului cu obiectele si fenomenele externe.
Constructele simbolic abstracte reprezint coduri rezultate din prelucrri secundare
(superioare Constructele simbolic abstracte reprezint coduri rezultate din prelucrri secundare)
ale informatiei n baza relatiilor indirecte, nemijlocite.
Din punct de vedere al continutului si imaginea primar si constructele simboliceabstracte au o not comun, dat de faptul c sunt purttoare de informatii.
Ce este informatia psihic? Specificul ei.
Informatia psihic:
*

nu poate exista n afara fenomenelor substantiale si energetice ale sistemului nervos

(emisferele cerebrale avnd rol hotrtor), dar nici nu se reduce numai la acestea;
*

exist si se manifest numai n procesul comunicrii interindividuale, n afara acestuia

exist numai potential (ne proiectm n ceilalti, valoarea proprie este apreciat, confirmat sau
nu n si prin cellalt);
*

nu se percepe direct, nemijlocit prin efectele pe care le genereaz asupra

comportamentului propriu si interindividual;

*

ntre latura semantic a informatiei si latura de comand (care formuleaz ordinele,

alctuieste programul prin implicarea conexiunii inverse), trebuie s existe un echilibru, pentru
c st la baza organizrii si reglrii comportamentului n raport cu lumea si cu propria fiint;
*

are un rol instrumental, pragmatic, ajutndu-ne s lum n stpnire realul. i din acest

punct de vedere ontologic, trebuie realizat un echilibru ntre latura semantic, cu ajutorul creia
ptrundem n real si latura pragmatic, prin care ne distantm, transformm, participm la
marcarea sensului vital al existentei activittii psihice individuale.
n privinta prelucrrii informatiei, cele dou forme existentiale ale activittii psihice au de
asemenea n comun faptul c se realizeaz prin operatii, numai c la nivelul imagisticului sunt
senzoriale, externe iar n cealalt sunt mentale, logico-semantice, bazate pe integratorii verbali.
6

Din punct de vedere ontogenetic, n constituirea sistemului psihic uman se

delimiteaz dou momente:

a) de la 0-1,6/2 ani -perioada preverbal, dominat de complexe imagistice, operatii de adecvare

a vietii psihice la obiectele care o genereaz, specific principiului reflectrii sau semnalizrii;

b) dup 1,6/2 ani- odat cu elaborarea si definitivarea caracterului semantic al limbajului

debuteaz nscrierea treptat a dimensiunii imagistice n simbolizarea abstract; creste rolul
subiectivittii active, transformatoare, se impune mai ales principiul constructivismului n
raport cu precedentul.
Ontologic, sistemul psihic uman este o constructie rezultat din integrarea imagisticului
cu simbolicul, ntr-o organizare coerent, finalist.
c) Aspectul instrumental pragmatic
Viata psihic evolueaz si prin activarea unor acte, operatii care servesc drept mijloace
pentru dezvoltarea unei actiuni si obtinerea unor efecte. Folosirea instrumentelor psihologice
amplific si extinde enorm posibilittile comportamentului. Cuvntul, de exemplu are valoare de
instrument psihic.
Pentru Vgotski, cuvintele sunt instrumente spirituale ce se ncarc n procesul actiunilor
comunicative cu continut determinat.
Functiile psihice superioare se construiesc pe baza si n procesul activittii instrumentale.
n subiect nu pot fi desprtite functiile cognitiv si pragmatic, homosapiens si homofaber, exist
unul prin cellalt si progreseaz n acelasi mod.
Aspectul instrumental pragmatic este relevant pentru capacittile adaptativ si
transformativ-creatoare ale SPU; acestea nu sunt posterioare cunoasterii, ci intervin ca factor de
initiere si dezvoltare a demersurilor cognitive.
Mai mult chiar, toat instrumentatia cunoasterii se subordoneaz eficientei ctre care
converg att reflectarea ct si creatia, constructivismul psihologic nscriindu-se ntr-o organizare
dinamic n care ntrebrile ce? si de ce? coexist.

3. Nivelurile activittii psihice

Sistemul psihic uman este un ansamblu de functii si procese psihice senzoriale, cognitive
si reglatorii ce se afl n interactiune, activeaz simultan si sunt dispuse la 3 niveluri: constient,
subconstient si inconstient.

a) Nivelul contient
Nivelul constient apare ca suport fiziologic, activitatea scoartei cerebrale, a
neocortexului, formatiunea cea mai nou si fragil a sistemului nervos. Se realizeaz n starea de
veghe pentru c activismul cerebral are nevoie de o perioad destul de mare pentru a se reface
energetic.
Nivelul contient reprezint forma suprem de organizare psihic prin care se realizeaz
integrarea subiectiv-activ a tuturor fenomenelor psihice si care face posibil raportarea continu
a individului la medie.
La acest nivel se realizeaz o reflectare cu stiint, adic o reflectare n care individul
dispune de informatii pe care le poate utiliza, sau si d seama n ncercrile de a ntelege, a
descifra, interpreta. Este evidentiat astfel functia informational-cognitiv a constiintei, prin
vehicularea imaginilor, ideilor, impresiilor.
Nivelul contient ndeplineste functii finaliste si anticipativ-proiective prin stabilirea si
ndeplinirea scopurilor.
De asemenea, caracterul planificat al activittii constiente evidentiaz functia reglatoare
iar cel creator se exprim n functia creativ, urmrind modificarea, schimbarea realittii
reflectate si adaptarea la necesittile proprii si sociale.
Nu se poate pune semnul egal ntre sistemul psihic uman si contiin, desi la aceasta
particip toate functiile si procesele psihice. Ea este o sintez creatoare, o integrare de fenomene
psihice, care prin ele nsele nu sunt constiente si unele nici nu devin fapte de constiint, dar toate
formeaz un cmp n cadrul cruia prin corelri ntre fenomene si semnificatie apar efecte
specifice constientizrii.
Particularizrile organizrii constiente, functiile ei subliniaz nu numai complexitatea, ci
caracterul specific uman al nivelului n discutie. n realizarea acestui fenomen, constiinta,
intervin toate procesele psihice: reflectarea cu stiint arat importanta proceselor cognitive:
gndirea fiind factorul principal, scopurile exprim dorintele, necesittile, aspiratiile, angajeaz
planul afectiv-motivational.
Psihologul romn Vasile Pavelcu (1901-1990) a relevat existenta unei constiinte afective.
Caracterul anticipat-creativ surprinde implicarea imaginatiei, ndeosebi a celei de tip creativ iar
caracterul planificat exprim rolul gndirii, al vointei.
b) Nivelul subcontient
Se situeaz sub nivelul constient; este sediul actiunilor automatizate si al unor stocuri de
cunostinte acumulate dar care au scpat controlului constient. La acest nivel particip: memoria

potential, ansamblul deprinderilor si operatiilor de care dispune subiectul, montajele perceptive

sau intelectuale stereotipizate, care cndva au fost constiente, dar care n prezent se desfsoar n
afara controlului constient.
El este o rezerv si o baz pentru activitatea constient. Subconstientul are un anumit grad
de transparent, motiv pentru care poate fi considerat o constiint implicit. P. Popescu Neveanu sustine c subconstientul prezint dou trsturi principale: proximitatea fat de
constiint si compatibilitatea cu ea.
M. Zlate sustine c subconstientul nu este doar un rezervor, un pstrtor al faptelor de
constiint, ci are propriile lui mecanisme cu ajutorul crora prelucreaz, restructureaz. Trecerea
timpului, emotiile, distragerea de la activitatea respectiv, aceast veritabil anestezie psihic,
dup Walon fac ca amintirile, obisnuintele reactivate s nu mai fie identice cu cele care cndva
au intrat n subconstient. Totodat, subcontientul este sediul expresiilor emotionale de tip
neurovegetativ: paloarea, nrosirea fetei, tremuratul vocii, etc.
c) Nivelul incontient
Se afl la polul opus nivelului constient, n zonele de profunzime ale SPU 1. n timp ce
constiinta se orienteaz predominant asupra realittii obiective, inconstientul se concentreaz
asupra propriei fiinte, pe care o exprim direct n ceea ce are ca porniri instinctuale, pulsiuni,
trebuinte, stri afective, gnduri ascunse, fantasme profunde, abisale sau refulate.
Psihologia contemporan defineste inconstientul ca fiind o formatiune psihic ce cuprinde
tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalittii.
Suportul acesteia este activitatea nervoas, la nivelul subcortical, n special al mduvei spinrii.
Nu este lipsit de organizare, numai c aceasta difer de tip constient, este una foarte personal, ce
ncearc s impun propria subiectivitate.
Activitatea inconstient se realizeaz prin:
activitti automatizate, algoritmice, prezentate de toti indivizii umani;
activitti haotice, impulsive care scap controlului.
Desi se manifest spontan, impulsiv, incontientul are structuri bine delimitate.
Psihologul francez H. Ey consider c acestea sunt:

1) sistemul neuro-vegetativ sau autonom cu functiile sale respiratie, circulatie, digestie;

2) automatismele psihologice sau inconstientul subliminal exprimat de organizarea
normal a cmpului constiintei;

3) baza inconstient a persoanei care contine stadii arhaice.

1

SPU Sistem Psihic Uman

Incontientul ndeplinete urmtoarele roluri:

rol de energizare si dinamizare a ntregii vieti psihice a individului;
rol de facilitare a procesului creator, sprijinindu-l prin procedeele de combinare si
recombinare de tip spontan (cerebratia latent din procesele creative n care
inconstientul preia si mplineste cutri constiente);
rol de asigurare a unittii Eului, prin aceea c este principalul depozitar al unor
categorii de informatii si al tensiunilor motivationale care, prin organizare specific
particip la evolutia constiintei sau cum ar fi spus Mihai Ralea, inconstientul d
constiintei seva de viat de care are nevoie, acordndu-I momente de repaus si
reorganizare.
ntre cele trei niveluri sunt interactiuni permanente dar nu treceri reciproce, ci relatii
dinamice de implicatie n nssi structura fiintei noastre constiente. Inconstientul nici nu poate
exista fr structura constiintei cu care este cosubstantial. Henry Ey n acest sens sustine c
raporturile constient-inconstient sunt raporturi organice de subordonare sau de integrare, ordine
care fundamenteaz miscarea de ascensiune a devenirii constiente.
Interactiunile si acomodrile ntre nivelurile functional-dinamice ale activittii psihice nu
trebuie s eludeze c legile de organizare ale constientului si inconstientului sunt radical
deosebite, ceea ce se exprim n bipolaritatea sistemului psihic uman, unul din poli dominat de
rationalul obiectiv, cellalt de psihismul bazal, profund subiectiv.
BIBLIOGRAFIE

1. Ey H., Contiina, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1983;

2. Golu M., Dicu A., Introducere n psihologie, Editura tiintific, Bucureti, 1972;
3. Popescu-Neveanu, P., Curs de psihologie, Universitatea Bucureti, 1976;
4. Zlate M., Introducere n psihologie, Editura ansa, Bucureti, 1997;

10

PERSONALITATEA

I. Conceptul de personalitate
II. Perspective de abordare a personalitii:
a) Perspectiva atomist
b) Perspectiva structural
c) Perspectiva sistemic
d) Perspectiva psihosocial
e) Perspectiva umanist

III. Structura personalitii

IV. Concluzii

I. Conceptul de personalitate
Personalitatea este obiectul mai multor stiinte, fiecare dintre acestea considernd-o dintrun unghi specific (antropologia biologic si cultural, sociologia, stiintele educatiei, medicina
psihosomatic, istoria).
Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural, care se constituie fundamental
n conditiile existentei si activittii, ncepnd cu primele etape ale dezvoltrii individului n
societate.
Din punct de vedere psihologic, trebuie fcut distinctia n cadrul sistemului psihic uman,
dintre fenomenele locale, accidentale, variabile si cele constante, invarianti, sub form de
trsturi sau structuri n organizarea psihologic a subiectului.

Personalitatea reprezint un ansamblu sistemic, deosebit de

complex al programelor, structurilor profunde, trsturilor, precum i
organizarea lor privind omul concret n ceea ce are el unic, original,
relativ stabil.
Fiecare ne nastem cu un potential uman nativ care se valorific si dezvolt treptat prin
socializare si enculturatia (asimilarea valorilor si comportamentelor sub forma unei nvtri
continue).

11

II. Perspective de abordare a personalitii

1. Perspectiva atomist
Perspectiva atomist este cea mai veche, dar a continuat n diferite forme s circule
pn n zilele noastre. Ea se bazeaz pe de o parte, pe descompunerea personalittii n elementele
sale componente, urmrind studierea legittilor lor de functionare, iar pe de alt parte, pe
identificarea elementului primar sau constituantul fundamental al acesteia.
Astfel, cea mai veche orientare este a medicului antic Hipocrates, urmat de Galenus, cu
privire la temperament, care este explicat naiv, prin amestecul celor patru humori socotite ca
fundamentale (snge, fiere neagr, fiere galben si saliv) din care una ar domina, de unde si
denumirile care s-au pstrat de: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic. Ipoteza humoral a
fost eliminat, dar este confirmat faptul c teoria este constitutiv-organic.
Mult mai trziu, I.P.Pavlov (1849-1936) fiziolog rus, a stabilit cele 4 tipuri de ANS (activitate
nervoas superioar) n functie de modul cum se combin nsusirile de fort, mobilitate,
echilibru, ntre cele dou procese nervoase de baz: excitatia si inhibitia, n caz de neechilibru
neputnd s intervin numai predominarea fortei excitative.
Aceste trei nsusiri de baz privind functionarea sistemului nervos prezint gradatii: pentru
fort: puternic/slab, pentru mobilitate: mobil/inert, pentru echilibru: echilibrat/neechilibrat.
Prin combinarea dintre nsusiri n prim plan apar patru tipuri de sistem nervos (prin extensie
de ANS) care sunt corespondente, relativ, cu cele patru temperamente descrise n antichitate de
Hipocrates:
-nsusirile de fort delimiteaz tipul puternic
tipul slab
-nsusirile de mobilitate (trecerea de la excitatie la inhibitie): tipul mobil
tipul inert
-nsusirile de echilibru: tipul echilibrat
tipul neechilibrat
Tipul puternic-mobil-echilibrat: temperamentul sangvinic
Tipul puternic-neechilibrat-excitabil: temperamentul coleric
Tipul puternic-echilibrat-inert: temperamentul flegmatic
Tipul slab: la baza temperamentului melancolic
Medicul psihiatru german Ernst Kretschmer (1888-1964) propune o tipologie dup
constitutia corporal, care coreleaz cu o anume tipologie temperamental si cu predispozitia
pentru anumite maladii psihice.

12

El identific:

1. Tipul picnic cruia i corespunde ca profil psihologic ciclotimicul

(gr. Kylos-cerc, thyma-stare), dispozitie spre o evolutie tonico-afectiv, ciclic,
sinusoidal, cu alternante ntre stri active si depresive).
Sunt oameni cu talie joas, scunzi, fata rotund, ten fin, strat de grsime la suprafata
trunchiului, putin ncreztori n puterile lor, temtori, dintre ei se recruteaz bolnavii
maniaco-depresivi si hipomaniacii.

2. Tipul leptosom sau astenic, cu talie nalt, membre lungi si subtiri, sistem osteomuscular
firav, oameni cu caracter normal, hipersensibili, dominati de introversie. Dup E.
Kretschmer acestia prezint predispozitii pentru boli schizoide si schizofrenie.

3. Tipul atletic este un tip intermediar care este dezvoltat armonios din punct de vedere fizic,
echilibrat relational, apreciat ca fiind normal din punct de vedere psihic.
n 1926, W.E.Sheldon propune o tipologie morfo-fizio-psihologic dup gradul de
dezvoltare a 3 celor foite germinative:
-endomorf- dezvoltare corporal predominant intern, dezvolt:

Tipul visceroton(care se apropie de cel picnic din tipologia anterior prezentat) dominat de
activitti organice, interne, mai ales de nutritie, prefer ceremoniile, relaxarea n pozitie de
miscare iar din punct de vedere emotional reactiile sunt uniforme; sunt extraverti;
-mezomorf- dezvoltare corporal echilibrat, dezvolt:

Tipul somatoton dominat de activitatea sistemului muscular; iubeste sportul, riscul n

activitti pragmatice, vocea este neretinut, maniera de comportare are caracter deschis,
direct,uneori dur;
-ectomorf-dezvoltare corporal predominant extern se regseste n

Tipul cerebroton, dominat de activitatea sistemului nervos; pozitia, miscrile i sunt retinute,
nhibate, tendinte de nsingurare, sociofobii. Se remarc prin activism intelectual si afectiv. n
rndul lor schizofrenia este boala psihic ntlnit.
Hans Y. Eysenck (n.1916-psiholog britanic de origine german) a utilizat pentru
identificarea aspectelor fundamentale ale personalittii o tehnic ce poart denumirea de analiza
factorial. El sustine c exist 2 dimensiuni esentiale ale personalittii n functie de nivelul de
nevrozism: instabilitate si stabilitate. Acestea se coreleaz cu tipologia propus de C.Gustav
Jung (1875-1961), psihiatru elvetian bazat pe orientarea predominant spre lumea intern n
functie de care a descris 2 tipuri: extrovert si introvert.

13

Modelul de personalitate al lui H.Y.Eysenck ordoneaz pe dou axe (una vertical si una
orizontal) cei 4 factori si astfel delimiteaz urmtoarele tipuri:
-extrovert stabil- sangvinic,
-introvert stabil- flegmatic,
-extrovert instabil-coleric,
-introvert instabil- melancolic.
Fiecare factor principal este compus din factori secundari: de exemplu pentru extrovert
acestia sunt dinamismul, sociabilitatea, disponibilitatea de asumare a riscurilor, impulsivitatea,
expresivitea, chibzuinta si responsabilitatea n timp ce pentru introvert sunt respectul de sine,
bucuria, teama, obsesivitatea, autonomia, ipohondria si vinovtia.
Mai trziu, n 1976 a adugat si a treia dimensiune psihoza, dndu-si seama c acest
aspect al personalittii nu se justific prin extroversiune si introversiune. La majoritatea
oamenilor se identific factori si dintr-o categorie si din cealalt si acestia poart denumirea de
ambivert.
O teorie la fel de celebr, bazat tot pe analiza factorial a fost elaborat, n 1965 de
Raymond Cattell, autorul testului 16PF, potrivit creia exist 16 factori esentiali de personalitate
pentru definirea profilului oricrui om.
n concluzie, valoroase explicativ si analitic, teoriile de tip atomist rmn totusi tributare
diviziunii componentelor, omiterii unittii, integralittii personalittii.

2. Perspectiva structural
Perspectiva structural apreciaz personalitatea pornind de la global, la ntreg, de la
organizarea si ierarhizarea elementelor componente.
Pentru scoala gestaltist personalitatea este o configuratie, un ansamblu de elemente.
Perspectiva configuraionist, rezultat al trsturilor este sustinut si de J.P.Guilford
pentru care unicitatea personalittii rezult din modul concret de organizare, structurare si
interrelationare si nu din numrul trsturilor. J.P.Guilford a identificat aproape 100 de factori,
majoritatea de natur intelectual.
S-au identificat puncte comune ntre perspectiva atomist si cea structural. Cea mai
evident este tendinta de identificare a factorilor dar si cea de a doua se impune prin surprinderea
caracterului global si unitar al personalittii si are n vedere dinamica sa n baza structurrii si
evolutiei componentelor sale n timp.

14

Kurt Lewin (1890-1947) psihosociolog american de origine german, interesat de

dinamica grupului, sesizeaz n structura personalittii 3 momente succesive:
* Etapa structurii globale-este una de tip primar, nediferentiat, slab structurat, mai ales n
privinta conexiunilor interne. Este evident n jurul vrstei de 3 ani.
* Etapa structurii semidezvoltate-n interiorul structurii initiale se diferentiaz functiile si
creste gradul de interdependent corelativ. Cel mai pregnant se evidentiaz n preadolescent.
* Etapa structurilor dezvoltate n care sunt deja maturizate prin tipurile de structuri si prin
maximalizarea conexiunilor de tip reglator dintre ele, ceea ce asigur coerent, stabilitate. Se
dezvolt dup vrsta adolescentei pe msura maturizrii actionale si sociale.
Studiile de analiz factorial sunt folosite pentru identificarea structurii personalittii
considerat capacitate definitorie.

3. Perspectiva sistemic
Perspectiva sistemic are la baz teoria sistemic avnd ca punct de referint sistemul,
n cadrul cruia elementul devine important numai n msura n care este interpretat ca sistem,
deci ca ansamblu de relatii, de interactiuni si interdependente. Elementul trebuie raportat la
context, ceea ce ntr-un context este element, n altul devine sistem. Acest lucru este posibil
pentru c elementele se unesc n subsisteme.
Personalitatea este o unitate integrativ, superioar, un sistem supraordonat ce nu se poate
reduce la procese, functii psihice si nici nu se adaug la structurile biologice sau
psihocomportamentale primare. Este un sistem dinamic, hipercomplex, cu organizare ierarhic
plurinivelar, care dispune de intrri-stri-iesiri, asemeni oricrui sistem.
Forta personalittii, unitatea, stabilitatea ei se probeaz mai ales prin puterea de a surmonta, de
a domina si chiar de a se impune n raport cu o situatie, ceea ce nseamn c exist o dinamic n
evolutia sa.
Din perspectiva dinamismului personalittii, contributia lui Sigmund Freud (1856-1939),
medic austriac, fondatorul psihanalizei (conceptie teoretico-metodologic centrat pe studierea
vietii psihice interioare a subiectului) este revelatoare.
Psihanaliza nu se limiteaz doar la descrierea si clasificarea fenomenelor ci are n vedere
elementele de determinare ale vietii psihice interioare si schimbarea finalittii psihologice de la
cea de tip explicativ la una ameliorativ, psihoterapeutic, umanist.
Dup S. Freud personalitatea rezult din actiunea a 3 forte dispuse la 3 niveluri supraetajate:
eul, supraeul si sinele.

15

Sinele reprezint nivelul inconstientului, sediul impulsurilor instinctive, dominate de

principiul plcerii, al reducerii tensiunii situat n afara rationalului.
Eul (ego), dimpotriv este forta constient, organizatoare ce actioneaz dup principiul
realittii si implic gndire, ratiune, control asupra pornirilor tensionate din inconstient. Trebuinta
n stare activ este expresia unui dezechilibru care creeaz la nivel inconstient o puternic stare
de tensiune ce se exercit ca o fort asupra constientului (al eu-lui) care trebuie s gseasc
modalitatea de descrcare, de reducere a tensiunii.
Supraeul sau superegoul reprezint sistemul normelor social-morale nsusite de individ,
interiorizate pe baz de deprinderi morale, de motive. Supraeul detine att o zon din inconstient
ct si una din constient exercitnd control, determinare asupra eu-lui dar si asupra sinelui. Este
depozitarul valorilor socio-morale.
Atta timp ct ntre cele 3 instante exist echilibru viata personalittii decurge firesc, n
schimb atunci cnd apar tensiuni, cum este cazul unor instincte care nu pot fi satisfcute, ele sunt
refulate, trimise n inconstient. Acolo nu dispar, nu sunt inactive, ci pot reveni cu fort sporit
pentru a fi satisfcute. Cu ct conflictul dintre libidou (forta, puterea instinctelor sexuale) si
constiint este mai mare, cu att instinctele refulate caut ci proprii de a se satisface, chiar
mpotriva vointei si vrerii constiintei.
La nivelul celor 3 instante apar mecanisme de defulare, de descrcare ce permit organismelor
s se echilibreze: de exemplu unele apar sub forma visului (inconstient), n cazuri mai grave apar
stri morbide, obsesive, nevrotice.
La nivelul subconstientului se dezvolt actele ratate (lapsusuri, erori de lectur, de scris) bazat
pe automatisme iar modalittile de defulare constiente pot fi grosiere (explozii, reactii
nestpnite, violente) sau rafinate, prin suprimarea tensiunii n alt gen de activitate dect cea
obligatorie, curent ( creatii, hobby-uri).
Dintre cele 3 instante, dup opinia lui Freud, cea mai important este a doua, subconstientul,
ntruct trebuie s satisfac cerintele sinelui, ale Supraeului si Realittii, s fie un mediator ntre
cerintele aparatului psihic.

4. Perspectiva psihosocial
Perspectiva psihosocial are n vedere cunosterea personalittii concrete, asa cum
reactioneaz firesc n sistemul interrelatiilor, pe baza statusurilor si rolurilor ndeplinite.

16

n aceast perspectiv, esenta personalittii o reprezint ansamblul relatiilor sociale, att cele
macrosociale (economice, politice, juridice, morale, religioase etc.) ct si cele microsociale
(familiale, scolare, profesionale, de vecintate, etc.)
A.Kardiner vorbeste de un nucleu de baz iar R.Linton de personalitti de statut, configuratii
psihologice comune membrilor dintr-un anume mediu social sau cu un anume statut.
Perspectiva psihosocial presupune o tripl interpretare a personalittii:

1) Situational- personalitatea ca produs al situatiilor, mprejurrilor, o raportare la situatiile

care le trieste, provoac, suport, valorific, respectiv la contextul social;

2) Relational-studiaz personalitatea n relatie cu alta, pentru a vedea cum se acomodeaz,

adapteaz, coopereaz;

3) Grupal-raportarea la grup, considerndu-l nu doar ca un simplu context, ci ca instrument de

formare a personalittii.
Dac individul are personalitate, grupul are similaritate, care cu ct va fi mai puternic, mai
coerent cu att va influenta personalitatea fiecruia.

5. Perspectiva umanist
Psihologia umanist, orientare ce s-a impus ncepnd cu a doua jumtate a secolului XX, prin
Abraham Maslow, Carl Rogers, Charlotte Buhler, psihologi americani, J.Cohen (englez) si
francezul A. de Peretti propune o personalitate care s triasc sansele mplinirii, satisfactiei,
succesului, s constuiasc relatii de colaborare, solidaritate si pe aceast baz s se implice n
marile probleme ale omului si omenirii (boal, sntate, fericire/nonfericire, exploatare,
fraternitate, rzboi, pace).
Pentru Carl Rogers, unul dintre initiatorii teoriei umaniste, personalitatea trebuie s se
centreze pe dezvoltarea necesittii de autoactualizare ( de dezvoltare a potentialului propriu) si a
necesittii pretuirii, att a celei de tip neconditionat ( fiecare este pretuit de 1,2 persoane
indiferent de tipul su de comportament) si a celei de tip social-valoric, ultima dependent de
ceea ce se numeste conditii de valoare, care impun cunoastere si respectare.
Marele caracterolog american G.Allport sustine c trsturile personalittii se ierarhizeaz,
unele fiind dominante, altele subordonate, la fiecare impunndu-se una, dou trsturi dominante,
cardinale, care le controleaz pe toate celelalte. Acestea sunt urmate de trsturile principale, n
numr de 10-15 care, deoarece sunt caracteristice individului se pot identifica cu usurint. n
afara acestora, sute, chiar mii sunt trsturile secundare, slab exprimate, lipsite de continuitate,
uneori negate chiar de subiectul nsusi.

17

George Kelly n 1955 a formulat o teorie potrivit creia fiecare dintre noi si elaboreaz un set
de constructe personale n baza experientei proprii, le utilizeaz pentru a ntelege lumea, pe cei
din jur si n luarea deciziilor.
Constructele personale pot fi locale sau generale, au caracter bipolar (ex. sensibil, insensibil)
si sunt folosite n evaluarea celorlalti. Potrivit lui G.Kelly, fiecare avem un set de 8,9 constructe
supraordonate (bun/ru) si altele mult mai numeroase, subordonate. Personalitatea apare ca un
sistem de constructe ce se integreaz unele pe altele, constructe de constructe-situate la mai multe
niveluri ierarhice.
Pentru analiza constructelor personale, el a elaborat o gril, repertoriu, considerat a fi primul
test de personalitate ce ofer o ntrire profund a felului n care un om si ntelege lumea.

III. Structura personalitii

Structura personalittii include:
Subsistemul de orientare al personalittii (motive, interese, aspiratii, nclinatii, convingeri,
idealul de viat);
Subsistemul bioenergetic al personalittii- Temperamentul;
Subsistemul instrumental al personalittii -Deprinderi, priceperi, obisnuinte, aptitudini si
capacitti, creativitatea si potentialul creativ;
Subsistemul relational valoric si de autoreglare- Caracterul
IV. Concluzii
Analiznd multiplele teorii ale personalittii, Montmolin, arat c ideile care apar cel mai
frecvent n cadrul diverselor teorii asupra personalittii sunt:

1. ideea de totalitate, personalitatea fiind privit de majoritatea autorilor ca un ansamblu de

trsturi, ca un agregat, ca un sistem de procese si functii psihice;

2. ideea de individualitate, care se refer la caracterul unic, original al personalittii, pe baza

cruia putem diferentia un individ de altul;

3. ideea de concret, n sensul c o cunoastere a personalittii ne permite o predictie cu privire

la ceea ce va face n mod concret un individ ntr-o anumit situatie;

4. ideea de unitate, personalitatea presupunnd organizare, caracter sistemic;

5. ideea de stabilitate, trsturile de personalitate reprezntnd constante ale
comportamentului.

18

BIBLIOGRAFIE

1. Allport G.W., Structura si dezvoltarea personalittii, E.D.P.,1991;

2. Freud S., Introducere n psihanaliz, Prelegeri de psihanaliz, Psihopatologia vietii
cotidiene,E.D.P., 1992;

3. Hayes N., Orrell S., Introducere n psihologie, Ed.All, 1997;

4. Holdevici I, Psihologia succesului, Ed. Ceres, Bucuresti, 1993;
5. Zlate M., Eul si personalitatea, Ed.a IIa, Ed.Trei, 1999.

19