PARADIGMA COGNITIV COMPORTAMENTALA

Paradigme in consilierea psihologica

Una dintre caracteristicile consilierii este eclectismul, termen utilizat in sensul sau pozitiv;
altfel spus, consilierea nu adopta in mod rigid si restrictiv un anume model teoretic, accentul
interventiei sale fiind pus pe rezolvarea/ameliorarea de probleme punctuale ale clientului.
Modelele explicative si de interventie sunt utilizate in consiliere flexibil, creativ, situational
si sunt adaptate nevoilor clientului "real". Principalele paradigme care orienteaza si ghideaza
interventiile specifice consilierii sunt: paradigma umanista, cea cognitiv-comportamentala, si cea
de factura psihodinamica. In cadrul fiecarei paradigme pot fi identificate mai multe orientari,
fiecare avand un cadru teoretic explicativ, strategii, metode si tehnici de interventie. Strategii
specifice unei anumite paradigme sunt utile in stabilirea relatiei terapeutice, alte metode si tehnici
sunt utile in exprimarea atitudinii suportive, in timp ce altele permit interventia eficienta, centrata
pe problema.
Succesul procesului de consiliere consta tocmai in identificarea si explicarea acurata a
mecanismului de declansare si de mentinere a problemei clientului, precum si in aplicarea
tehnicilor specifice care permit restabilirea functionarii adecvate a mecanismului respectiv si mai
putin in urmarirea fidela a unei anume paradigme.
Terapia comportamentala / behaviorista
Curentul behaviorist a fost dominant in psihologie intre anii 1920-1950 si este asociat cu
numele lui E Thorndike, J Watson, si B F Skinner. Asumptia de baza a behaviorismului este ca
psihologia e stiinta comportamentului si nu a mintii. Prin urmare, comportamentul poate fi descris
si explicat fara a face referire la procesele psihice interne (ganduri, sentimente) deoarece sursa
comportamentului este externa (mediul) si nu interna. Ideea centrala a behaviorismului este ca
toate comportamentele noastre sunt rezultatul unei conditionari si pentru a putea studia riguros
comportamentul nu trebuie sa cunoastem gandurile si sentimentele celorlalti.
Behavioristii considera ca actiunile si comportamentele oamenilor se afla sub controlul
contingentelor. Contingentele reprezinta asocieri sistematice intre stimulii din mediu care preced
comportamentul (antecedente) si stimulii care urmeaza comportamentul (consecinte).
Antecedentele (elementele contextului spatio-temporal) cresc probabilitatea realizarii unor
comportamente.
De exemplu, este mult mai probabil ca o persoana sa atipeasca atunci cand este
intinsa in pat, imbracata in haine confortabile, decat atunci cand este in tramvai,
tinandu-se de bara si asteptand sa ajunga la destinatie.
Consecintele sunt stimulii care apar dupa realizarea comportamentului si au rolul de a creste sau
de a scadea frecventa de realizare a unui comportament.
De exemplu, aprobarea si valorizarea unei persoane pentru o sarcina realizata,
va determina cresterea frecventei de realizare eficienta a acelei sarcini de cate ori ea
este primita.
Modelul care sta la baza tehnicilor de terapie comportamentala este modelul ABC (A B
C, Skinner):
1

B
Antecedente

C
Comportament

Consecinte
Modelul ABC, Skinner
Ca urmare, terapia comportamentala se centreaza pe modificarea antecedentelor si consecintelor in
scopul modificarii comportamentelor.
Consilierea comportamentala este un proces de reeducare si reinvatare a unor
comportamente. Scopul principal al acestui tip de consiliere este eliminarea
comportamentelor nedezirabile (nu face ordine in camera, nu spala vasele, nu aseaza biroul
dupa ce isi termina sarcina, uita sa lase cheia, fumeaza, mananca prea mult etc.) si cresterea
frecventei comportamentelor dezirabile.
Atingerea acestui obiectiv se realizeaza prin intermediul managementului comportamental care
presupune doua etape:
1.

analiza functionala a comportamentului

identificarea antecedentelor si a consecintelor comportamentului;

descrierea exacta a comportamentului in termeni de durata, latenta, intensitate, frecventa;

identificarea functiei comportamentului in viata personala a clientului - ce probleme ii

rezolva, ce probleme ii creeaza;
2.

managementul contingentelor

Tehnici de accelerare a comportamentelor dezirabile: intarirea pozitiva, intarirea negativa,

intarirea diferentiata, invatarea prin aproximari succesive (shapping), invatarea prin
indrumare si retragerea treptata a asistentei (prompting & fading), invatarea secventiala
(chaning), modelarea, contractul de contingente, stabilirea de reguli;

Tehnici de decelerare a comportamentelor indezirabile: inductie situationala, intarire

diferentiata, extinctie, pedeapsa; desensibilizare progresiva, expunere in vivo/vitro,
contraconditionare pentru reducerea comportamentelor de evitare in cazul tulburarilor de
anxietate;
2) Terapia cognitiv- comportamentala

Asumptia de baza a terapiei cognitiv-comportamentala este ca actiunile, comportamentele

si emotiile oamenilor sunt determinate de modul lor de a gandi si de a interpreta evenimentele din
jur. Ceea ce provoaca tulburari in viata oamenilor nu sunt evenimentele in sine, ci modul de a
judeca, evalua si interpreta aceste evenimete. De exemplu, pentru acelasi eveniment/stimul,
oameni diferiti pot avea emotii diferite pentru ca au cognitii diferite (gandesc diferit) despre un
eveniment: daca se aud pasi pe scari si prima persoana se gandeste ca este un hot traieste emotia
de frica, in timp ce a doua persoana daca se gandeste ca este un vecin, nu simte frica, ci ramane
relaxat.
2

Experienta umana poate fi analizata la 4 nivele: nivelul cognitiv, nivelul comportamental si

nivelul biologic; interactiunea dintre aceste nivele si mediul extern da nastere la trairea subiectiva
(emotii).
Nivelul cognitiv cuprinde toate prelucrarile informationale, constiente si inconstiente.
Nivelul comportamental se refera la ceea ce facem noi la nivel motor.
Nivelul biologic include toate modificarile care au loc la nivel fiziologic.
Nivelul subiectiv se refera la emotiile si sentimentele pe care le resimte o persoana intr-o anumita
situatie.
Pentru a intelege mai bine interactiunea acestor nivele sa luam exemplul anxietatii sociale.
Evenimentul il reprezinta un examen oral; in momentul in care Ioana este intrebata ceva de
profesor ea se gandeste: 'sigur nu va sti', 'voi avea emotii', 'ceilati vor vedea ca imi tremura vocea'.
In acelasi timp apar modificari la nivel bilogic: inima ii bate cu putere, se inroseste, vocea ii
tremura, palmele ii transpira. La nivel comportamental observam ca se balbaie, da raspunsuri
incoerente. La nivel subiectiv ea se simte rusinata.
Conform teoriilor existente (Beck, Ellis) convingerile oamenilor pot fi impartite in
credinte rationale (adaptative) si credinte irationale (dezadaptative). Distinctia dintre credintele
rationale si cele irationale se refera la utilitatea acestora in raport cu scopurile persoanei. Altfel
spus, este rational ceea ce ajuta oamenii sa-si atinga scopurile si este irational ceea ce-i impiedica
in acest sens (Ellis, 1962). Cele doua tipuri de credinte se refera la sine (ex. "Eu trebuie/as dori sa
nu gresesc niciodata"), ceilalti (ex." As prefera/trebuie ca ceilalti sa ma respecte"), viata (ex. "Viata
trebuie/mi-ar placea sa fie usoara si lipsita de probleme"). In terapia cognitiv - comportamentala se
urmareste inlocuirea credintelor dezadaptative care au generat problema emotionala, cu cele
adaptative.
Terapia cognitiv-comportamentala se poate aplica cu succes la copii o data ce acestia au
suficient de bine dezvoltate abilitatile mentale care permit realizarea sarcinilor specifice terapiei
cognitiv-comportamentale: intelegerea succesiunii cauzale a evenimentelor (ex.: modul in care
gandesti sau interpretezi situatiile determina modul in care te simti si in care actionezi),
identificarea gandurilor, identificarea emotiilor, rationamentul analogic, etc. In general, incepand
cu varsta de 7 ani, terapia cognitiv-comportamentala se poate aplica la copii (Stallard, 2002).
Deoarece jocul este o activitate care apare in mod spontan la copii, este folosit frecvent ca metoda
de explorare a emotiilor si gandurilor (Landreth, 1991, apud Muro & Kottman, 1995) si de
dezvoltare a abilitatilor de control. Activitatea de joc utilizata in cadrul consilierii copiilor nu este o
activitate standardizata, ci se adapteaza copilului si scopului in care este folosita (Geldard, K. &
Geldard, D, 1999).
Consilierea cognitiv-comportamentala vizeaza trei nivele de interventie - cognitiv,
fiziologic/biologic si comportamental.
Sursa:
http://www.rasfoiesc.com/educatie/psiholog