SUBIECTE DIP

1. Comparaie ntre definiia i caracterizarea dreptului penal intern i dreptului penal

cu caracter internaional.
Asemnri i deosebiri ntre cele dou discipline. Legtura dintre dreptul penal
intern i dreptul internaional
public.

DIP si dreptul penal intern

Dreptul penal, ca ramur a sistemului de drept din Romnia, este format din totalita
tea normelor juridice,
legiferate de puterea legislativ, care stabilesc ce fapte constituie infraciuni, c
ondiiile de tragere la rspundere
penal, sanciunile i alte msuri ce urmeaz a fi aplicate sau luate de ctre instanele jud
ctoreti persoanelor
fizice sau juridice, care au svrit infraciuni, n scopul aprrii celor mai importante va
ori sociale ale statului de
drept, democratic i social.

Dreptul internaional penal (DIP) cuprinde norme privitoare la reprimare

a infraciunilor contra pcii i
omenirii, aa-zisele infraciuni internaionale (genocidul, crime contra umanitii
, terorismul, traficul de
stupefiante, crima organizat), prin care se pun n pericol pacea i securitatea inter
naional, sau care aduc atingeri
intereselor comune ale tuturor statelor. Totui, trebuie s subliniem c ace
ste infraciuni care fac obiectul de
studiu al DIP sunt incriminate i sancionate i de dreptul penal intern.
De ex. prin aderarea rii noastre la
Convenia privind incriminarea crimei de genocid din 1948, Romnia a intro
dus n legea penal intern aceast
infraciune (art. 357 C.pen.).
Diferenta intre dreptul penal intern care apara, impotriva infractiunilo
r, Romania, suveranitatea,
independeta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si lib
ertatile acesteia, proprietatea, precum
si intreaga ordine de drept,si (DIP) cuprinde norme privitoare la reprimarea inf
raciunilor contra pcii i omenirii,
aa-zisele infraciuni internaionale (genocidul, crime contra umanitii, terorism
ul, traficul de stupefiante, crima
organizat), prin care se pun n pericol pacea i securitatea internaional, s
au care aduc atingeri intereselor
comune ale tuturor statelor.
DIP este necesar pentru meninerea pcii i securitii ntregii umaniti precum i pentru d
ea
n conformitate cu normele dreptului i ale moralei a raporturilor dintre state, pen
tru existena i perenitatea unor
valori fundamentale ale omenirii, pe cand dreptul penal intern este necesar pen
tru apararea valorilor sociale. Un
loc central in cadrul acestui sistem de valori il ocupa valorile democratice si
umaniste, drepturile fundamentale ale
omului.
Dreptul penal si Dreptul international public
Dreptul penal, ca ramur a sistemului de drept din Romnia, este format din totalita
tea normelor juridice,
legiferate de puterea legislativ, care stabilesc ce fapte constituie infraciuni, c
ondiiile de tragere la rspundere

penal, sanciunile i alte msuri ce urmeaz a fi aplicate sau luate de ctre instanele jud
ctoreti persoanelor
fizice sau juridice, care au svrit infraciuni, n scopul aprrii celor mai importante va
ori sociale ale statului de
drept, democratic i social.
In timp ce, dreptul internaional (public) este acea ramur a dreptului c
are se ocup de cercetarea
normelor juridice, scrise sau nescrise, create de ctre state i alte subie
cte de drept internaional, avnd ca scop
reglementarea relaiilor internaionale i a raporturilor care se stabilesc n
cadrul societii internaionale i
totodat se ocup i de elaborarea acestor norme juridice.
Dreptul internaional este creat pe baza acordului de voin al statelor i
are ca scop reglementarea
raporturilor dintre ele; astfel, statul are un dublu rol: creeaz normel
e dreptului internaional i tot el este
destinatarul acestor reglementri, comparativ cu dreptul penal care se na
ste prin vointa legiuitorului datorita
necesitatii combaterii fenomenului infractional.
Dreptul penal intern, reglementeaza relatiile sociale de putere in care
una din parti este statul ca
reprezentant al societatii, al puterii publice, in timp ce dreptul international
reglementeaza relatiile intre state.
Dreptul internaional se orienteaz spre promovarea i garantarea valorilor fundament
ale mondiale, cum
ar fi: pacea i securitatea, democraia, respectarea drepturilor i libertilor
omului, libertatea popoarelor,
cooperarea panic ntre naiuni, iar legea penala apara, impotriva infractiuni
lor, Romania, suveranitatea,
independeta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si lib
ertatile acesteia, proprietatea, precum
si intreaga ordine de drept.
2. Asemnri i deosebiri ntre principiile dreptului penal intern i principiil
e dreptului penal cu caracter
internaional.
Principiile dreptului penal intern:
1 p. legalitii
2 p. egalitii n faa legii penale
3 p. umanismului
4 p. prevenirii faptelor prevzute de legea penal
5 p. infraciunea unic temei al rspunderii penale
6 p. personalitii rspunderii penale
7 p. individualizrii sanciunilor de drept penal
8 p. incriminrii faptelor care prezint un anumit grad de pericol social
9 p. instituirii unui regim special de sancionare pentru infractorii minori
10 p. subsidiaritii.
Principiile dreptului penal international:
1. Principiul legalitii.
2. Principiul respectrii suveranitii, securitii, ordinii publice i a altor interese al
e Romniei
3. Principiul preeminenei dreptului internaional
4. Principiul curtoaziei internaionale i reciprocitii
5. Principiul non bis in idem
6. Principiul confidenialitii
7. Principiul umanismului
8. Principiul imunitii de jurisdicie

9. Principiul infraciunii ca unic temei al rspunderii penale

10. Principiul rspunderii penale pentru fapta proprie
Atat pentru dreptul penal intern, cat si pentru dreptul penal cu caracter intern
ational, principiile generale de drept
se aplica, formand baza acestor ramuri de drept. Pe langa principiile generale
de drept, mai au in comun si
principiile de ramura, principii specifice dreptului penal(ex: principiul umanis
mului).
Fiind ramuri distince, cu institutii distincte, dr penal intern si dr penal cu c
aracter international au principii proprii
fiecaruia.
Dreptul penal cu caracter international este, in comparatie cu dreptul penal int
ern, o aparitie mai recenta, astfel
DPI a preluat in mare principiile dr pen intern la care a mai adaugat unele spec
ifice obiectului sau.(ex: pr curtoaziei
internaionale i reciprocitii).

3. Comparaie ntre izvoarele dreptului penal intern i ale dreptului intern

aional penal. (izvoarele dr penal
intern le gasiti singuri si le comparati pe loc la examen).
Izvoarele dr intern :
- Constituia Romniei
- Codul penal
- Legile penale speciale
- Legile speciale nepenale cu dispoziii penale
- Ordonanele de urgen ale Guvernului
- Decretele prezideniale
- Tratatele i conveniile internaionale.
Izv dr internat :
- 1. Tratatul internaional
- 2. Cutuma

1. Tratatul internaional: acesta reprezint principalul izvor al dreptului

internaional, prin care se creaz norme
noi ori se modific cele deja existente. Convenia de la Viena din 1969
definete tratatul ca fiind acordul
internaional ncheiat ntre state sau alte subiecte de drept internaional, c
onsemnat ntr-unul sau mai multe
instrumente conexe indiferent de denumirea lor. La ONU au fost nregistrate
pn n prezent 40 000 de tratate.
Cele mai importante sunt:
- Carta Naiunilor Unite,
- Convenia din 1961 privind relaiile diplomatice,
- Convenia din 1963 privind relaiile consulare,
- Convenia pentru reprimarea genocidului din 1948,
- Pactele drepturilor omului din 1966, etc.
2. Cutuma: sau obiceiul este un alt izvor al dreptului internaional i const n practi
ca general, relativ ndelungat
i repetat a statelor considerat de ele ca dnd expresie unei reguli de d
rept. Toate aceste condiii trebuie
ndeplinite cumulativ, respectiv: practic general, comun i nu restrns a unui numr rest
de state, practic
rezultnd din acte repetate, uniforme n decursul unei perioade anume. Dac un elemene
t lipsete ne vom afla n
prezena unei uzane sau a unei practici oarecare, de exemplu ceremonialul diplomati

c.

7. Tratatele i conveniile internaionale

acestea devin izvoare de drept penal n urma ratificrii
nu toate tratele internaionale sunt izvoare de drept penal, ci numai
acelea care intereseaz aceast
ramur de drept, cum ar fi:
Tratatele i conveniile prin care statul romn s-a angajat s incrimineze i s sancionez
numite
fapte deosebit de grave
Tratatele i conveniile internaionale privind asistena juridic internaional n materi
al.

* n opinia profesorului Florin Streteanu i cutuma poate fi considerat izvor de drep

t penal cu urmtoarele
precizri:
cutuma const n respectarea uniform, constant i general a anumitor norme n
scrise ntr-un
anumit mediu social sau teritorial, cu convingerea obligativitii ei juridice.
nu se poate vorbi astzi despre o cutum incriminatoare, deoarece aa cum am mai prec
izat, opera de
incriminare aparine exclusiv legiuitorului.
tot astfel, nu i se poate recunoate cutumei un rol abrogator, legea penal necunos
cnd desuetudinea.
Atta vreme ct legiuitorul nu intervine, instanele pot oricnd judeca o fap
t care se consider
desuet.
totui, cutuma poate reprezenta izvor de drept penal, cel puin pentru urmtoarele co
nsiderente:
n practica cotidian nu se recunosc anumitor fapte violente, care implic un act de s
uferin
fizic, caracterul de infraciuni cum ar fi circumciziile sau perforarea lobului ure
chii fetielor
pentru a purta podoabe. Aceste fapte cu toate c ndeplinesc condiiile de la art. 180
C. pen, nu
atrag rspunderea penal fiind procedee general acceptate.
n acelai plan putem ncadra i actele de violen uoar ale prinilor asupra copiilor l
minori n scop de reeducare.
o alt cutum o reprezint i comportamentul glgios al suporterilor i adunarea acestora
pieele publice dup o demonstraie sportiv. Cu toate c fapta se ncadreaz perfect n
dispoziiile legii penale, aceste acte nu atrag rspunderea penal, organizarea lor fi
ind deja o
cutum bine consolidat.
cutuma poate ajunge s joace un rol important i n interpretarea legii penale cnd ace
asta face referire
la normele unei ramuri de drept n care cutuma este izvor de drept aa
cum se ntmpl n cazul
dreptului civil sau comercial.

4. Comentai sistemul sancionator din cadrul CPI n raport cu sistemul sancionator int
ern.
Sist santionator din cadrul CPI: Din statutul doctrinei si legislatiei penale ob
servam ca sanctiunile de drept
penal au cunoscut de-a lungul timpului o evolutie si o diversitate co
ntinua. Pe langa pedepsele , care au fost
primele sanctiuni de drept penal(sanctiuni penale) s-au introdus masuril

e de siguranta si, mai tarziu masurile

educative. Potrivit reglementarilor in vigoare sistemul sanctiunilor de
drept penal cuprinde pedepsele, masurile
educative si masurile de siguranta.
ARTICOLUL 77
Pedepse aplicabile
1. Sub rezerva art. 110, Curtea poate pronunta contra unei persoane declarate
vinovata de o crima prevazuta la
art. 5 din prezentul statut una dintre urmatoarele pedepse:
a) o pedeapsa cu inchisoarea pe timp de cel mult 30 de ani; sau
b) o pedeapsa cu inchisoare pe viata, daca gravitatea extrema a cri
mei si situatia personala a condamnatului o
justifica.
2. La pedeapsa cu inchisoarea Curtea poate adauga:
a) o amenda stabilita conform criteriilor prevazute de Regulamentul de proced
ura si de probe;
b) confiscarea de profituri, de bunuri si de averi provenind direct
sau indirect din crime, fara prejudicierea
drepturilor tertilor de buna credinta.
CPI ARTICOLUL 78
Stabilirea pedepsei
1. Cand stabileste pedeapsa, Curtea tine cont, conform Regulamentului
de procedura si de probe, de
considerente precum gravitatea crimei si situatia personala a condamnatului.
2. Cand pronunta o pedeapsa cu inchisoarea, Curtea reduce timpul pe care cond
amnatul l-a petrecut, la ordinul
sau, in detentie. Ea poate reduce, de asemenea, orice alta perioada p
etrecuta in detentie datorita unui
comportament legat de crima.
3. Cand o persoana este recunoscuta vinovata de mai multe crime, Curt
ea pronunta o pedeapsa pentru fiecare
crima si o pedeapsa unica, indicand durata totala a detentiei. Aceasta
durata nu poate fi inferioara celei privind
pedeapsa individuala cea mai grea si nu poate fi superioara celei de
30 de ani sau celei privind pedeapsa cu
inchisoarea pe viata prevazuta la art. 77 paragraful 1 lit. b).

Sist sanctionator intern : Sistemul sancionator de drept penal romn este format di
n patru categorii de sanciuni:
pedepse, msuri educative, msuri de siguran i sanciuni extrapenale.
Regimurile de executare ale pedepselor privative de libertate sunt: de maxim sigu
ran, nchis, semideschis i
deschis.
Sanciunile de drept penal sunt msuri de constrngere i reeducare, specifice dreptului
penal, care se aplic n
cazul svririi unor fapte (aciuni sau inaciuni) prevzute de legea penal, n scopul rest
lirii ordinii de drept
nclcate i aprrii relaiilor sociale protejate prin normele penale.
- reglementarea sanciunilor de drept penal este important pentru ntreaga reglementa
re penal, contribuind la
realizarea ordinii de drept, att prin conformare ct i prin constrngerea exercitat fa d
cei care au nesocotit
dispoziiile normelor penale,
- n cadrul raporturilor penale de conformare, sanciunile penale sunt necesare pent
ru a exprima gravitatea
abstract a faptei prevzute de legea penal i intensitatea avertismentului adresate tu
turor membrilor societii
asupra consecinelor nclcrii legii penale, iar n cadrul raportului penal de conflict,
pedeapsa apare ca o

consecin fireasc a aplicrii legii penale, proporional cu gravitatea faptei i periculoz

tatea concret a
fptuitorului,
Categorii de sanciuni:
Ca rezultat al evoluiei sistemului sancionator penal, n prezent se cunosc patru cat
egorii de sanciuni de drept
penal:
I. Pedepsele---- pentru pers. fizic ----ped. principale --- deteniunea pe via
(art. 53, 53 C.pen.)
--- nchisoarea de la 15 zile la 30
de ani
--- amenda de la 100 la 50.000 lei
---- ped. complementare --- interzicerea unor drepturi (64 C.pen
.)
--- degradarea militar (67 C.pen.)
---- ped. accesorii (71 C.pen.)
----- pentru pers. juridic------ ped. principale ---- amenda de la 2.5
00 la 2.000.000 lei
------ ped. complementare
II. Msurile educative ------- neprivative de libertate ---- mustrarea, libertatea
supravegheat
(art. 101 C.pen.)
------- privative de libertate ------ internarea ntr
-un centru de reeducare
III. Msurile de siguran ----- neprivative de libertate ----- obligarea la tratament
medical
(art. 112 C.pen.)
------ privative de libertate -------- intern
area medical
------ restrictive de libertate ------ expulzarea
IV. Sanciuni extrapenale --- mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda de la 10
la 1.000 lei (art. 91 C.pen.).

Pedepsele:
Sunt acele sanciuni de drept penal care constau n msuri de constrngere i reeducare pr
evzute de lege pentru
svrirea unei infraciuni i care se aplic de instana de judecat infractorului, n scopu
venirii svririi de noi
infraciuni.

. Clasificarea pedepselor:
- dup importan:
* principale (nchisoarea)
* complementare (interzicerea unor drepturi)
* accesorii (cele care nsoesc automat o pedeaps principal)
- n raport de obiectul asupra cruia se exercit constrngerea sunt:
* privative de via pedeapsa capital (inexisten n legea penal romn)
* corporale care privesc corpul persoanei, provocarea unor suferine fizice (btai
a); n prezent n legea
noastr penal nu exist nici o pedeaps corporal
* privative de libertate sau restrictive de libertate care constau n suprimarea
sau restrngerea dreptului
la libertatea de micare (nchisoarea)
* pecuniare - care se exercit asupra patrimoniului condamnatului (amenda)
* privative de drepturi sau restrictive de drepturi care constau n suprimarea d
efinitiv sau temporar a
unor drepturi ale condamnatului sau n restrngerea acestora (pedeapsa complementar a
interzicerii unora din
drepturile prevzute de art. 64 C.pen.)
* morale care constau n dezaprobarea public a infractorului i a faptei svrite de ac
sta (mustrarea,

blamul public);
- dup gradul de determinare:
* determinate care pot fi:
* absolut determinate (deteniunea pe via)
* relativ determinate (nchisoarea ntre anumite limite speciale)
* nedeterminate, unde se prevede doar natura nu i cuantumul pedepsei (amenda ar
t. 205
C.pen.)
Deteniunea pe via:
Deteniunea pe via reprezint n general o sanciune de drept penal, o pedeaps principal
ecial, aplicabil
numai persoanei fizice i const n lipsirea de libertate a condamnatului pentru tot r
estul vieii.
- a fost introdus prin Decretul-Lege nr. 6/7.01.1990, nlocuind pedeapsa cu moarte
a,
- este prevzut n C.pen. n art. 53 pct. 1 lit. a), art. 54, art. 55 i art. 55 ,
- n partea special a C.pen. i n legile penale speciale sunt prevzute infraciunile deos
ebit de grave pentru care
se poate aplica,
nchisoarea:
Este o pedeaps principal, privativ de libertate i care const n lipsirea condamnatului
de libertate prin plasarea
lui ntr-un mediu unde este supus unui regim de via i de munc impus. (art 57, cod pena
l )
Amenda:
Aceasta este pedeapsa principal pecuniar ce const n suma de bani pe care infractorul
este obligat s o
plteasc n contul statului. ( art 63, cod penal )
Sub.5) Comparatie intre obiectul de studiu al dreptului penal intern si dreptul
international cu caracter penal.
Dr internat penal are ca obiect rel pasnice dintre popoare, precum si relatiile
referitoare la drepturile
fundamentale ale omului, relatii care sunt incompatibile cu crimele contra umani
tatii, cele prin care sunt
afectatesau tulburate alte valroi fundamentale pt societatea umana sau activitat
i importante pt colaborarea
international, crime de razboi, etc.
Obiectul dreptului penal intern il formeaza relatiile de aparare sociala din car
fac parte atat relatiile de cooperare
intre oameni in asigurarea ocrotirii ordinii sociale cat si relatiile de conflic
t intre titularii valorilor sociale ocrotite de
legea penala si cei care au savarsit fapte vatamatoare sau periculoase impotriva
acestor valori .
6. Comentai i analizai expresia Dreptul Internaional Penal capitol al dr.
internaional public sau ramur
distinct de drept?
Dreptul internaional penal este considerat ca fiind o ramur relativ nou n
peisajul dreptului
internaional, despre aceasta vorbind-se nc din anul 1889, cnd trei penaliti
renumii (Van Hamel, profesor la
Universitatea din Amsterdam, Prins, profesor la Universitatea din Bruxel
les i von Liszt, profesor la Universitatea
din Berlin) au fondat Uniunea Internaional de Drept Penal.
Din pcate, aceast Uniune nu a rezistat conjuncturii existente n timpul

primului rzboi mondial, dar

necesitatea ei a fost apoi resimit dorindu-se crearea unei noi Asociaii
de drept penal internaional. Aceast
Asociaie s-a strduit s elaboreze un drept penal comun cu dreptul internai
onal pentru a veni n sprijinul
solidaritii internaionale. n sprijinul fondatorilor si, Asociaia a devenit rep
rezentativ prin dorina unanim a
tuturor statelor animate de sentimente pacifiste, n scopul de a-i uni f
orele pentru aprarea umanitii de o
criminalitate din ce n ce mai accentuat.
Astfel, n sprijinul respectrii legilor rzboiului, a respectrii tratatelo
r internaionale i, n
principal, pentru pedepsirea persoanelor vinovate de nclcarea acestor reguli (fie n
calitate de organe ale statului,
fie particulari) a aprut i s-a conturat Dreptul internaional penal.
Perioada interbelic a avut o contribuie mai mult dect semnificativ la consol
idarea temeliei dreptului
internaional penal, atunci cand juristul romn Vespasian V. Pella (initiatorul prim
ei COnventii cu privire la crearea
unei Crti Penale Internationale) profesor la Universitatea Bucureti i un specialis
t reputat n drept internaional ,
care a tiut foarte bine cum s foloseasc instrumentele acestuia pentru a atinge obie
ctivul important al pstrrii
pcii i ordinii n societatea internaional a timpului su. Acesta a contribuit substanial
la dezvoltarea acestei noi
ramuri de drept internaional prin participrile sale active la lucrrile Bi
roului Internaional pentru unificarea
dreptului penal, Asociaiei Internaionale pentru unificarea dreptului penal i ale mu
ltor altor foruri internaionale,
inclusiv Tribunalul Internaional de la Nrnberg, n mai 1947, cnd i-a prezen
tat noile sale teorii cu privire la
dreptul internaional penal (supranaional cum i spunea el)
1
care au fost, de fapt, consacrate prin deciziile
acestui tribunal internaional ad-hoc.
Vespasian V. Pella a dat una din cele mai vechi definiii ale dreptului internaiona
l penal. El scria c dreptul
internaional penal reprezint totalitatea regulilor de fond i form care guve
rneaz modul de reprimare a
1

Bogdan Aurescu, Vespasian V.Pella, O via dedicat dreptului internaional, n Revista R

omn de Drept Internaional, an I, nr.1, vol.1, oct.dec. 2003, p.336.
aciunilor comise de state sau de indivizi, de natur
s tulbure ordinea
public internaional i armonia ntre
popoare
2
.
Pornind de la teoria lui Vespasian V. Pella n literatura de speciali
tate, s-au dat mai multe definiii
dreptului internaional penal. Cum ar fi: ansamblul de reguli juridice recun
oscute n relaiile internaionale, care
au drept scop de a proteja ordinea juridic sau social internaional prin reprimarea a
ctelor care i aduc atingere,
sau, cu alte cuvinte, ansamblul de reguli stabilite pentru reprimarea
violrilor aduse perceptelor de drept
internaional public (Stefan Glasse-jurist Belgian)
Punctul de unde pleac dreptul internaional penal este schimbarea
te
zei, conform creia,

subiectul rspunderii internaionale este numai statul. Treptat ns, a aprut ideea care,
de altfel, s-a i impus, c i
persoanele fizice (indivizii) rspund pentru svrirea unor acte contrare drep
tului internaional, care sunt
incriminate ca infraciuni internaionale.
Dreptul internaional penal, ca ramur a dreptului internaional public, a
aprut i s-a dezvoltat pe baza
unei cooperri internaionale i a actelor internaionale prin care anumite fapte au fos
t incriminate ca infraciuni
internaionale.
n virtutea aplicrii normelor de drept internaional penal, statele coopere
az pe plan internaional prin
elaborarea a numeroase convenii pentru combaterea infraciunilor internaional
e prin care sunt incriminate
anumite fapte i se stipuleaz pedepsirea vinovailor. Aceste convenii cuprind i obligaia
statelor de a introduce
prevederile lor n legislaia lor penal.
n ceea ce privete dreptul internaional penal acesta reglementeaz faptele p
enale care aduc atingere
relaiilor panice dintre popoare, precum i drepturilor fundamentale ale omului, cum
ar fi: crimele contra pcii i
omeniri, crimele de rzboi, crimele contra umanitii, ct i pe cele prin care sunt afect
ate sau tulburate alte valori
fundamentale pentru societatea uman sau activiti importante pentru colabora
rea internaional i anume,
infraciuni internaionale, cum ar fi
3
: terorismul internaional, infraciunile mpotriva persoanelor care se bucur de
protecie internaional, capturarea sau deturnarea de aeronave, pirateria mar
itim, distrugerea cablurilor
submarine, traficul ilicit de droguri, circulaia i traficul publicaiilor o
bscene, falsificarea de moned, sclavia i
traficul de sclavi, traficul de femei i de copii, viol, sclavaj sexual,
prostituie forat, sterilizare forat, pedofili e,
infraciuni privitoare la bioetic, atentatele la securitatea personalului Naiunilor
Unite, comerul ilegal al bunurilor
culturale, infraciuni referitoare la telecomunicaii i informatic, infraciuni
referitoare la protecia intereselor
economice.
Fiind o ramur a dreptului public ce se bazeaz, i totodat, se afl n relai
de corelaie reciproc cu
normele generale ale acestui drept, se constituie din norme materiale
4
i din norme procesuale
5
.
De asemenea, prin crearea Curii Penale Internaionale, i-a constituit propriul apara
t represiv, aplicnduse atunci cnd este svrit o infraciune internaional.
Mai putem spune c dreptul internaional penal se prezint ca un cod perfect unitar, c
oerent i legiferat
6

ce se exercit n forme special, adica apr cele mai importante valori inte
rnaionale i ordinea juridic
internaional, reprimnd infraciunile internaionale i stabilind obligaiile intern
onale ce revin statelor n
aceast materie.
Astfel, se pne problema daca dreptul internaional penal c tinde s devin o ramur disti
nct de drept. O

putem include n continuare, innd cont de complexitatea ei, n subramurile dre

ptului internaional public sau a
dreptului penal?
7
Evoluia societii care, implicit, presupune i evoluia infraciunilor cu carac
ter internaional, a
determinat, n zilele noastre, impunerea i implicit, recunoaterea pe plan
internaional a dreptului internaional
penal ca ramur distinct de drept. De aceea se afl la etapa cristalizrii
ca ramur autonom de drept, fiind
recunoscut ca una dintre cele mai noi ramuri ale dreptului internaional
public, oficial codat n totalitatea
2

A se vedea, Grigore Geamnu, Drept internaional public, vol.II, Bucureti, 1983, p.5
33.
3
Pentru preri asemntoare, a se vedea, Vasile Creu, Drept internaional penal, op. cit
., p.4-5.
4
Acestea stabilesc actele interzise, adic totalitatea faptelor considerate de con
venii drept infraciuni.
5
Normele procesuale stabilesc procedurile permise n situaia n care normele material
e au fost nclcate.
6
Bineneles, odat cu adoptarea Statutului Curii Penale Internaionale.
7
A se vedea, Stefan Glasser, Introduction ltude du droit international pnal, Paris,
1945, p.4.
normelor sale, din anul 1998, odat cu instituirea jurisdiciei penale internaionale
prin adoptarea Statutului Curii
Penale Internaionale
8
.
Bineneles, n stadiul actual, n ziua urmtoare Conferinei de la Roma, btlia nu este
t. Va
trebui s se aprecieze noua situaie creat odat ce statele i vor stabili poziia definiti
cu privire la acest Statut.
Dac Curtea Penal Internaional nu ar fi luat fiin n urmtorii 20 de ani, ne-am fi regs
dat n plus ntrun clar-obscur ce nu permitea un rspuns net n ceea ce privete consolidarea cutumiar
a dreptului internaional
penal. Pentru ca acest drept, aa cum este valabil pentru drepturile pe
rsoanei, trebuie s fie acelai pentru toi
indivizii, fr deosebire de naionalitatea lor, de ras sau chiar de alte c
riterii. Fr ndoial, n dreptul penal,
egalitatea n faa legii este un imperativ absolut. Fr o egalitate n drept i n fapt, chi
r i arhitectura juridic cel
mai judicios construit ar fi sortit eecului
9
.

7. Ce se n elege prin conceptul de crim interna ional?

-faptul international ilicit care rezulta dintr-o incalcare de catre un

stat a unei obligatii internationale atat de

esentiale pt ocrotirea intereselor fundamentale ale comunitatii internati
onale, incat incalcarea acesteia este
recunoscuta
Crima internationala- principalul concept de drept material cu care opereaza ,,j
urisdictia internationala penala
Sectiunea 1. Clarificari terminologice ale conceptelor cu care opereaza dreptul
international penal
Jurisdictia internationala penala opereaza cu o multitudine de concepte
de drept material care sunt de esenta
dreptul international penal si care au fost preluate, unele, din drept
ul penal intern, si adaptate relatiilor
internationale. Alte concepte s-au cristalizat prin dezvoltarea propriilo
r sale concepte, in cadrul izvoarelor sale
specifice de drept. Specificul desfasurarii relatiilor internationale, in sensul
fundamentarii acestora pe necesitatea
existentei unor reguli de comportament international, a condus la preven
irea, interzicerea si pedepsirea faptelor
care incalca valorile supreme ale comunitatii internationale. Aceste fapte au fo
st calificate crime internationale.
Credem ca se impune o lamurire terminologica a acestui concept, in ce
ea ce priveste folosirea lui stricto
sensu sau lato sensu, ca termen de baza in definirea faptelor sanctionate de dre
ptul international penal, precum si
in raport cu alte concepte de drept international penal precum delictu
l international, faptul international ilicit si
faptul international cu consecinte prejudiciabile.
1. Infractiunea internationala
Exista autori romani
, care folosesc sintagma infractiune internationala

pentru a desemna generic faptele
incrimininate si sanctionate de dreptul international penal. Utilizarea acestei
expresii in scopul de a defini faptele
sanctionate de catre dreptul international penal incearca o transpunere
a conceptului de infractiune din dreptul
penal intern in dreptul international, desi aceasta nu corespunde pe d
eplin modului de aparitie si dezvoltare a
dreptului international penal, reprezentand o perspectiva mai degraba un
ilaterala de abordare, si anume
calificarea unei fapte penale din perspectiva exclusiva a caracterului sau penal
ilicit.
Dreptul international penal nu s-a cristalizat doar prin preluarea unor infracti
uni din competenta exclusiva
de urmarire si sanctionare a statelor, la nivelul sistemelor de drept national.
Dreptul international penal a
aparut mai degraba, determinat fiind, din nevoia imperioasa ca anumite actiuni s
au omisiuni ale statelor,
ale celor care actioneaza in numele si pe seama statelor, sa fie sanctionate la
nivelul la care au fost comise
- nivelul international. De exemplu, desi obiceiurile de razboi au fos
t reglementate inca din antichitate
prin Codul lui Manu sau tratatele chineze ale lui Sun Tzu intitulate Arta Razboi
ului
, abia dupa interzicerea
recurgerii la forta armata in dreptul international s-a ajuns la considerarea cr
imelor de razboi ca fiind de
competenta materiala a jurisdictiilor internationale penale care au functionat e
fectiv
2
.

Sintagma infractiune internationala
este folosita si de autori straini

3
pentru a desemna, alaturi de crimele
internationale si delictele internationale, si o a treia categorie de
fapte incriminate international, cu un grad de
8

Doc. O.N.U. A/CONF.183/9, 17 iulie 1998.

Christian Tomuschat, La cristallisation coutumire, n H.Ascensio, E.Decaux et A.Pe

llet, op.cit, p.23.
pericol social chiar mai scazut decat cel al delictelor internationale, care, al
aturi de primele doua categorii de fapte,
ar justifica intr-o viziune ideala interventia jurisdictiei internationale penal
e.
Exista fapte (ca traficul de droguri, pirateria, sclavia) care, desi initial au
intrat sub incidenta exclusiva de
reglementare a legilor nationale, prin evolutia relatiilor internationale
au fost transpuse in ordinea juridica
internationala - definirea, interzicerea si pedepsirea lor formand obiectul unor
conventii internationale
1
.
Chiar Statutul Curtii Penale Internationale
2
(ulterior denumit Statutul de la Roma), care a intrat in vigoare la l iulie
2002, foloseste ca termen de baza (atat in textul original in engleza, cat si in
traducerea oficiala in limba romana
efectuata cu ocazia ratificarii Statutului prin Legea nr. 111/2002
3
) in identificarea si caracterizarea faptelor ce intra
in competenta materiala a Curtii permanente, precum si pe tot parcursu
l sau (incepand cu preambulul si
continuand cu majoritatea articolelor din text), forma singular si plur
al a substantivului comun crima
, in
engleza crime.
Utilizarea termenului de infractiune
in cadrul a cinci articole *art. 8 parag. 2
lit. a)
4
, art. 70 parag. l
5
, an. 81 parag.
3 lit. c) pct. (i), art. 106 parag. 2, art. 108 - titlu
6
] din continutul Statului de la Roma, asa cum a fost ratificat de
Legea nr. 111/2002, reprezinta fie o alegere de traducere nefericita, fie o folo
sire a termenului de infractiune
cu
sensul general de incalcare a dreptului. Ambele situatii nu pot constitui un arg
ument in favoarea folosirii sintagmei
infractiune internationala
pentru a desemna principalul concept de drept
material cu care opereaza jurisdictia
internationala penala.
Pentru motivele expuse mai sus, apreciem ca in lumina dezvoltarilor recente ale
dreptului international
penal, ar trebui sa se renunte,in cadrul terminologiei romane din aceasta materi
e, la folosirea sintagmei de
infractiune internationala
in favoarea sintagmei crima internationala
pentru a de
semna faptele ce fac obiectul
reglementarii
dreptului international penal.

2. Crima internationala lato sensu

Conceptul de crima internationala lato sensu, s-a impus ca urmare a evolutiei re
glementarii internationale a
faptelor pe care le acopera, in acest sens afirmam ca aceasta sintagma crima inte
rnationala
lato
sensu desemneaza generic toate faptele sanctionate de dreptul inter national pen
al.
Aparut pe cale cutumiara si cristalizat odata cu organizarea societatii internat
ionale conceptul de crima
internationala lato sensu, ingloband initial acele fapte care incalcau anumite r
eguli ale comunitatii internationale,
in special cele de purtare a razboiului.
Fiind intr-o permanenta evolutie, odata cu dezvoltarea dreptului international i
n general, acest concept sia precizat si diversificat continutul juridic. Astfel, a ajuns sa acopere, pe la
nga incalcari ale regulilor de purtare a
razboiului, si alte amenintari sau vatamari grave ale unor noi valori sociale fu
ndamentale adoptate de comunitatea
internationala, precum pacea si securitatea internationala sau drepturile fundam
entale ale omului.
In definirea conceptului de crima internationala in general, doctrinari
ai dreptului international
penal
1
surprind caracteristicile esentiale ale faptelor acoperite de acest concept, ca
re determina reglementarea lor
internationala, iar prin aceasta clarificarea sa terminologica.
Pentru Vespasian V. Pella, unul dintre juristii romani dedicati activit
atii de stabilire a unei jurisdictii
internationale penale, crima internationala este o actiune sau o inacti
une pedepsita de o sanctiune prevazuta si
aplicata in numele comunitatii internationale
1
.
Pentru Stefan Glasser, crima internationala este un fapt contrar dreptului inter
national, atat de vatamator pentru
interesele protejate la nivel international incat statele de comun acord il inte
rzic si cer urmarirea si pedepsirea lui .
Aceste doua definitii ale crimei internationale lato sensu, desi formulate la in
ceputul secolului XX, reflecta
caracteristicile esentiale ale acestui concept, care ajuta la identificarea core
cta a continutului sau juridic.
Identificam in definitiile propuse doua caracteristici esentiale ale crimelor in
ternationale lato sensu, si anume:
caracterul vatamator al faptelor calificate drept crime internationale pentru va
lorile sociale, protejate
international, precum si vointa comuna a statelor de a interzice si pedepsi crim
ele internationale.
3. Crima internationala stricto sensu
Reglementarile internationale si, mai ales, infiintarea
unor jurisdictii internationale
penale
3
au condus la considerarea drept crime internationale numai a
de crime internationale
de catre aceste jurisdictii, acoperite, in opinia noastra, de
internationala stricto sensu.
Carta de la Nurenberg, cum a fost numit Statutul Tribunalului

si functio narea

anumitor categorii
conceptul de crima
Militar Internatio

nal ce a functionat la
Nurenberg, la incheierea celui de-al doilea razboi mondial si care a judecat si
condamnat membri importanti ai
partidului nazist, cuprinde la art. 6 crimele care intra sub jurisdictia tribunal
ului
, si anume: crimele impotriva
pacii, crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii.
In proiectul sau din anul 1996
1
pentru elaborarea unei conventii privind raspunderea internationala a
statelor, intr-un articol distinct, art. 19, intitulat crime si delicte internati
onale
, Comisia de Drept International a
Organizatiei Natiunilor Unite (ulterior denumita CDI ONU) definea crima
internationala ca fiind acel fapt
international ilicit care rezulta dintr-o incalcare de catre un stat a
unei obligatii internationale, atat de esentiala
pentru ocrotirea intereselor fundamentale ale comunitatii internationale,
incat incalcarea acesteia este recunoscuta ca o crima de catre aceasta comunitate in ansamblul sau.
In continuare, textul propus de CDI ONU enumera nelimitativ valorile comunitatii
internationale protejate
de norme juridice a caror incalcare poate constitui in mod special cr
ima internationala. Desi aceasta definitie ar
putea sa corespunda si conceptului mai larg de crima internationala lato sensu,a
preciem ca elementele cuprinse in
definitia propusa de comisie se subsumeaza crimei internationale stricto sensu.
Urmarind aceasta definitie, Statutul Tribunalului Penal International pentru fos
ta Iugoslavie (ulterior
denumit TIPFI) prevede la art. L ca tribunalul va urmari penal persoanele respon
sabile pentru cele mai grave violari
ale dreptului international umanitar
, iar Statutul din anul 1998 al Curtii Pena
le Internationale (ulterior denumita
CPI), cu caracter permanent, intrat in vigoare in anul 2002, prevede la art. 5 c
ompetenta Curtii care este limitata la
cele mai grave crime ce preocupa comunitatea internationala
.
Conform definitiei din proiectul CDI ONU, care a stat la baza stabilirii compete
ntei materiale a TIPFI, a TIPR
(Tribunalul Penal International pentru Ruanda) sau a CPI, conceptul de crima int
erna-ionala stricto sensu este
delimitat in stransa legatura cu conceptele de ius cogens si obligatii erga omne
s.in acest sens, crima
internationala tricto sensu reprezinta incriminarea incalcarii unei norme de jus
ogens, care stabileste
obligatii erga omnes pentru membrii comunitatii internationale.
De asemenea, pe langa definirea conceptului de crima internationala stri
cto sensu, in legatura cu
conceptul de norma de jus cogens si de obligatie erga omnes, apreciem ca, pentru
delimitarea sa terminologica de
conceptul de crima internationala lato sensu, se impune si introducerea
unui criteriu nou, si anume
jurisdictionabilitatea internationala a faptelor acoperite de acest concep
t. Acest criteriu al jurisdic-tionabilitatii la
nivel international, desi pare sa depinda doar de bunul plac al voint
ei internationale, se impune insa in mod
obiectiv in constiinta juridica a comunitatii internationale si mai nou chiar in
Constiinta juridica apartinand ordinii
juridice a fiecarui subiect de drept international public.
in concluzie, apreciem ca prin sintagma crima internationala stricto sens
u
sunt desemnate, in sensul prezentei
lucrari, acele fapte care incalca normele imperative de drept international, vat
ama grav valorile fundamentale ale

comunitatii internationale si intra in competenta materiala a jurisdictiilor int

ernationale.
8.Ce se intelege prin conceptul de delict international ?
Prin delict, intelegem un fapt nepermis de legea penala, o infractiune de o gra
vitate mai mica, care se
sanctioneaza cu amenda penala sau cu inchisoare corectionala, si care provine di
n latinescul delictum . (definitia
din DEX)
Prin termentul de delict international intelegem toate faptele care nu sunt incrim
inate printr un tratat, dar care
leazeaza cele mai importante valori sociale. In cadrul acestei subramuri a drept
ului penal, cea mai importanta
valoare sociala lezata este pacea si omenirea.
De asemenea, prin delict international mai intelegem toate faptele care nu sunt
incriminate ca actiuni prin tratate
dar prin care se incalca normele internationale. Este un act potrivnic normelor
consecrate de acordurile
internationale savarsit din culpa sau cu intentie de un stat , organizatie inter
nationala sau persoana fizica.
9.Ce se intelege prin Incalcari grave ale Conventiei de la Geneva ?
In urma acestor incalcari grave ale Conventiei de la Geneva au fost infiintate d
oua tribunale ad-hoc : primul in 1993
Tribunalul International Penal pentru fosta Iugoslavie si al doilea in 1994 Trib
unalul International Penal pentru
Rwuanda . Tribunalul imputernicit sa exercite gravele incalcari ale Conventiei d
e la Geneva din anul 1949 a fost
Tribunalul Penal pentru fosta Iugoslavie. Prin expresia Grave incalcari ale Conv
entiei de la Geneva intelegem
violari ale legilor si regulilor de razboi , genocidului si crimelor impotriva u
manitatii savarsite in mod constant, in
fosta Iugoslavie dupa 1 ianuarie 1991.
10.Tratatul de la Versailles 1919 si importanta sa pivind aparitia si evolutia c
onceptiei de justitie internationala
penala.
Tratatul de la Versailles 1919
Tratatul de la Versailles din 1919 este un tratat de pace creat ca rezultat al n
egocierilor de 6 luni purtate la
Conferinta de Pace de la Paris din 1919, ce a dus la ncheierea oficiala a Primulu
i Razboi Mondial ntre fortele
Aliatilor (Franta, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, Romnia, Serbia, Cehoslo
vacia) si cele ale Puterilor Centrale
(Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria). Tratatul este urmarea arm
istitiului semnat la 11 noiembrie
1918, n padurea din Compigne, ce a pus punct luptelor. Tratatul stipula caGermania
sa-si asume completa
responsabilitate pentru declansarea razboiului si sa plateasca mari compensatii
(reparatii de razboi) trupelor aliate.
Germania pierdea, de asemenea, teritorii n favoarea tarilor vecine, suferea o sev
era limitare a fortelor militare si a
fost deposedata de coloniile sale africane si cele de dincolo de ocean. Reprezen
tantii noului Guvern german
(Republica de la Weimar) au fost obligati de catre nvingatori sa semneze acest tr
atat, altfel luptele aveau sa

nceapa iarasi. Ministrul de Externe al Germaniei, Hermann Mller, a semnat Tratatul

la 28 iunie 1919. Tratatul a
fost ratificat de catre Liga Natiunilor la 10 ianuarie 1920. n Germania, tratatul
a cauzat un soc, resimtit, deseori, ca
o trauma sau un complex anti-Versailles, care, eventual, a contribuit la colapsu
l Republicii de la Weimar, n 1933, si
la accederea lui Adolf Hitler la putere.
Aparitia si evolutia conceptiei de justitie international penala
De-a lungul timpului, paginile istoriei au fost pline de conflicte, de razboa
ie, de crime teribile si atrocitati, care au
lasat n urma victime nevinovate. Aceste lucruri au ntarit ideea crearii unei justi
tii internationale care sa fie mai
presus de interesele statelor. Datorita faptului ca au fost comise, de multe or
i, crime care au depasit granitele
jurisdictiei nationale, se impunea nfiintarea unei jurisdictii internationale, avn
d ca destinatie speciala pedepsirea
si eventual prevenirea savrsirii unor asemenea crime. n acest sens, nca de la sfrsit
ul secolului XIX au existat
preocupari ale juristilor n vederea instituirii unei jurisdictii penale internati
onale.
Milioanele de victime ale primei conflagratii mondiale readuc n atentia comuni
tatii internationale problema
responsabilitatii penale pentru crimele de razboi, comise n masa de guvernantii a
flati la putere, care au declansat
si purtat razboiul, ca efect al politicii de forta adoptate . Un punct de referi
nta l constituie faptul ca Tratatul de la
Versailles stabilea pentru prima data raspunderea personala a unui sef de stat
pentru politica de ncalcare a
dreptului gintilor , tot pentru prima oara aparnd notiunea de crima de razboi.
Potrivit prevederilor art.227 din Tratatul de pace ncheiat la Versailles n 1919, f
ostul Kaiser al Germaniei, Wilhelm
al-II-lea urma sa fie pus sub acuzatie publica de catre Puterile aliate pentru "
ofensa suprema contra moralei
internationale si autoritatii sacre a tratatelor".
Clauzele Tratatului de l
a Versailles prevazute n art.277 nu au fost
nsa aplicate ntruct guvernul olandez a refuzat extradarea fostului mparat german.
11. Contributia lui Vespasian V. Pella la aparitia si dezvoltarea D.I.P
Razboiul mondial dintre anii 1914 1918 a fost dezlantuit de catre puterile imper
ialiste pentru
rempartirea sferelor de influenta ale lumii, acapararea de colonii si teritorii s
traine , astfel ca n constiinta
comunitatii internationale au survenit reactii profunde, care, alaturndu-se aspec
tului de responsabilitate penala a
guvernantilor, a impus preocupari temeinice si au nceput tratative n vederea crear
ii unui cadru juridic permanent
de exercitare a jurisdictiei penale internationale. n aceasta directie s-au ndrept
at si preocuparile mai multor
organizatii internationale ale juristilor, cum ar fi Asociatia de Drept Internat
ional, Institutul de Drept International
si Asociatia Internationala de Drept Penal. Aceasta din urma l-a avut ca presedi
nte pe reputatul jurist romn
Vespasian V. Pella.
Contributia lui V.V.Pella :

- n perioada dintre cele dou rzboaie mondiale, s-a remarcat n plan diplo
matic, dar i ca specialist n
drept internaional, eminentul jurist romn Vespasian V. Pella
10
, care mpreun cu ali reputai diplomai romni,
precum Nicolae Titulescu si-au adus contribuia la elaborarea unor instrumen
te juridice internaionale care vizau
pstrarea pcii i ordinii internaionale.
- s-a fcut cunoscut mai ales printr-o serie de propuneri i iniiative co
ncrete viznd sancionarea
infraciunilor internaionale, n felul acesta, activitatea sa constituind unu
l dintre elementele cele mai importante ale
prezenei romneti n gndirea politic i juridica interbelic.

- Concomitent cu activitatea didactic i tiinific, Vespasian Pella a desfurat o prodig

oas activitate
diplomatic n cadrul Ligii Naiunilor. Astfel, a fost delegat al Romniei la mai multe
sesiuni ale acestei
organizaii internaionale
- la Conferina pentru dezarmare, a fost raportor al mai multor comisii internaion
ale care au funcionat n
cadrul Ligii Naiunilor
- s-a remarcat prin activitatea desfurat ca raportor general al Conferinei diplomat
ice a Ligii Naiunilor
pentru adoptarea conveniilor privind represiunea terorismului i crearea unei Curi P
enale
Internaionale
- o important activitate ca expert al mai multor organizaii internaionale i, n primu
l rnd, al Organizaiei
Naiunilor Unite
- Memorandumul" pe care 1-a prezentat n 1950 asupra unui Proiect de cod de sancion
are a crimelor
contra pcii i umanitii, la cererea Secretarului General al O.N.U
-

A desfurat concomitent, n toat aceast perioad, o remarcabil activitate ca preedi

al
Asociaiei Internaionale de Drept Penal, ca secretar general i fondator al Biroului
Internaional
pentru unificarea dreptului penal i cu vicepreedinte al Asociaiei Juridice Internaio
nale.
- Numele lui Vespasian Pella rmne legat de ideea sancionrii infraciunilor internaiona
le, i n primul rnd a
crimei de agresiune,
- susinea ideea unei rspunderi cumulative, att a statelor, ct i a indivizilor, pentr
u infraciunile care
aduceau atingere legii internaionale.
- Ideile eseniale ale concepiei sale, care au devenit astzi unanim cunoscute i preu
ite, au fost
enunate ntr-o valoroas lucrare pe care a publicat-o n 1925, la vrsta de nici 28 de an
i, intitulat

sugestiv Criminalitatea colectiv a statelor i dreptul penal al viitorului

- Pornind de la teza rzboiului-crim internaional i a conceperii dreptului internaiona

l ca un drept al
pcii, care interzice agresiunea, V.V.Pella a fundamentat, n scrierile sale, necesi
tatea consacrrii pe plan
juridic a responsabilitii statelor pentru nclcarea dreptului internaional
- Meritele lui Vespasian V. Pella, privind crearea unei Curi Penale Internaionale
i a unui Cod represiv
mondial au fost unanim recunoscute n lume, el fiind cel care a aruncat scnteia crea
toare, dup cum
spunea Jean Graven.
- Nu trebuie s ncheiem fr a reda excepionala
laborat de
Vespasian V.Pella , cu mult timp nainte ca acesta
psit de coninut:
o disciplin juridic, care, n vederea aprrii
riva pcii i
umanitii, prevznd sanciunile i condiiile de
sau altor persoane
juridice

definiie a dreptului internaional penal

s fie altceva dect o sublim form li
ordinii internaionale, determin crimele

responsabilitate ale indivizilor, statelor

- Pentru a nelege pe deplin rolul i nsemntatea activitii lui Vespasian V.Pella, trebu
e s-l citm pe
juristul romn de prestigiu, Iulian Poenaru, care fcea urmtoarele aprecieri: putem afi
rma, fr team
de a grei, c ideile, concepiile i atitudinea naintat ale lui Vespasian V.Pella, benefi
ce ntregii omeniri,
i au sursa n inteligena nativ i n sclipirile de geniu ale poporului romn, al crui pr
ios ambasador
a fost pe toate meridianele i paralelele globului pmntesc

12. Scurta privire istorica privind aparitia si dezvoltarea justitiei penale int
ernationale .

De-a lungul timpului, paginile istoriei au fost pline de conflicte, de rzboaie, d

e crime teribile i atrociti, care au
lsat n urm victime nevinovate. Aceste lucruri au ntrit ideea crerii unei justiii inter
aionale care s fie mai
presus de interesele statelor. Datorit faptului c au fost comise, de multe ori, c
rime care au depit graniele
jurisdiciei naionale, se impunea nfiinarea unei jurisdicii internaionale, avnd ca dest
naie special pedepsirea
i eventual prevenirea svririi unor asemenea crime.
n acest sens, nc de la sfritul secolului XIX au existat preocupri ale juritilor n
derea instituirii unei
jurisdicii penale internaionale. n anul 1872, jurisconsultul elveian Gustav
Moinyer a prezentat Comitetului
internaional pentru ajutorul militarilor rnii proiectul unui tribunal compus din 5
membri, dintre care 2 numii de
beligerani i 3 de statele neutre. Aceast propunere se baza pe conceptul
jurisconsultului de organizare a unei

jurisdicii penale internaionale n vederea reprimrii crimelor comise mpotriva dreptul

ui ginilor.

Aceasta a fost un insucces, astfel c, mboldit de dorina de a se face dreptate, Moi

nyer reia aceast propunere 23
de ani mai trziu, n faa mentorilor Institutului de drept internaional de
la Cambridge, dar nici aici nu a avut
succes.
Cu aceste ncercri drept precedent, ncepnd cu ultimii ani ai secolului X
IX s-a dezvoltat un cadru legal
adecvat ce a permis urmrirea i sancionarea crimelor ce nu pot fi lsate la discreia ju
risdiciilor naionale. Bazele
acestui cadru legal au fost dispoziiile Conveniilor de la Geneva ale Cru
cii Roii Internaionale din anul 1864 i a
Conveniilor de la Haga din 1907 i dispoziiile art.227-230 ale Tratatului de la Vers
ailles.
Potrivit prevederilor art.227 din Tratatul de pace ncheiat la Versailles
n 1919, fostul Kaiser al
Germaniei, Wilhelm al-II-lea urma s fie pus sub acuzaie public de ctre Puterile alia
te pentru "ofensa suprem
contra moralei internaionale i autoritii sacre a tratatelor".
Acest "ofens suprem" contra moralei internaionale i autoritatea sacr a trata
telor const n
violarea neutralitii Belgiei i Luxemburgului i a principiilor Conveniei de
la Haga n fond a dreptului ginilor.
Chiar dac acest dispoziie nu fcea referire dect la o anumit crim de rzbo
(destul de vag determinat din
punct de vedere juridic), prin afirmarea existenei unei morale internaion
ale i a responsabilitii pentru
nclcarea acesteia, se recunotea prezena unor norme universale care transced frontier
elor internaionale i care
sunt superioare suveranitii statului.
Clauzele Tratatului de la Versailles prevzute n art.277 nu au fost ns ap
licate ntruct guvernul
olandez a refuzat extrdarea fostului mprat german. Doar ofierii germani lu
ai prizonieri au fost judecai de
tribunalele militare franceze i engleze, guvernul german refuznd extrdarea
criminalilor de rzboi, excepie
fcnd ase ofieri. Mai mult, S.U.A., ca principal putere nvingtoare i beneficiar a r
i a impus celorlali
parteneri punctul de vedere, completnd Tratatele de la Versailles, prin
hotrrile Conferinei de la Washington,
din decembrie 1921- februarie 1922.
Rzboiul mondial dintre anii 1914 1918 a fost dezlnuit de ctre puterile
imperialiste pentru
remprirea sferelor de influen ale lumii, acapararea de colonii i teritorii
strine, astfel c n contiina
comunitii internaionale au survenit reacii profunde, care, alturndu-se aspectului de r
esponsabilitate penal a
guvernanilor, a impus preocupri temeinice i au nceput tratative n vederea crerii unui
cadru juridic permanent
de exercitare a jurisdiciei penale internaionale. n aceast direcie s-au ndre
ptat i preocuprile mai multor
organizaii internaionale ale juritilor, cum ar fi Asociaia de Drept Internaional, In
stitutul de Drept Internaional
i Asociaia Internaional de Drept Penal. Aceasta din urm l-a avut ca preedi
nte pe reputatul jurist romn
Vespasian V. Pella.

13. Comentati rolul conventiilor si tratatelor in codificarea Dreptului Internat

ional Penal .

Conveniile internaionale de la Geneva (22 august 1864) i de la Sankt Peters

burg (11 decembrie 1868)
sunt primele acte de drept internaional care cuprind prevederi n favoarea
"ameliorrii situaiei militarilor rnii
pe cmpul de lupt." Se punea problema "atenurii pe ct posibil a calamitilor provocate d
e rzboi" i se dorea
interzicerea folosirii acelor arme care "erau contrare legilor umanitii".
Sunt astfel primele texte oficiale de drept internaional care evoc o anumit concili
ere ntre "necesitatea
de a purta rzboaie i aceea de a respecta legile umanitii", dac nu inem c
ont de eforturile cu caracter strict
religios, fcute de Biserica Catolic nc din epoca marii dezvoltri a acestei
a; Consiliul de la Laterano din 1139
declara "n afara legii" utilizarea arbaletelor sau arcurilor care puneau n pericol
multe viei omeneti."
Conveniile de la Haga din 1899 i 1907 au prevzut n continuarea acestor idei
"obligaia ca pe timp de
rzboi, populaia civil i beligerant s rmn protejai de principiile Dreptului ginilor
cestea rezultau
din practicile stabilite ntre naiunile civilizate din legile umanitii i din contiina p
blic".
De asemenea, dreptul intern a avut un rol pozitiv n codificarea normel
or internaionale. Spre exemplu,
art.71 din Instruciunile din 1863 care prevedeau c "oricine rnete n mod i
ntenionat inamicul redus deja la
neputin, l omoar sau ordon s fie ucis, sau ncurajeaz soldaii si s-l o
a fi executat, dac
culpabilitatea sa este demonstrat, fie c aparine armatei Statelor Unite,
fie c este un inamic capturat dup
comiterea crimei".
n acest fel se poate vorbi de punerea bazelor, chiar dac ntr-o form embrionar, a ceea
ce se va numi
ulterior Dreptul internaional umanitar, care definete obligaiile statelor c
u referire special la conductorii
poliiei ai acestora pe care trebuie s i le asume i s le respecte n curs
ul desfurrii conflictelor militare,
obligaii feudale pe existena unor legi imanente i a unor valori recunoscute i protej
ate pe plan universal.
Ulterior adoptrii acestei convenii, apare i prima situaie practic n care se
invoc ideea unei
responsabiliti de tip universal.
Este cazul avertismentelor internaionale adresate la 18 mai 1915 Imperiu
lui Otoman, referitor la
masacrele comise mpotriva populaiei armene. Cu aceast ocazie, guvernele Ma
rii Britanii, Rusiei i Franei
atenioneaz c i consider responsabili personal pe fiecare din membrii guvernului otoma
n de crimele comise n
Turcia.
Avertismentul a rmas evident fr efecte, dar este prima manifestare oficial n
care alte state intervin
fa de crime ce nu sunt comise pe teritoriul lor sau mpotriva propriilor

ceteni, invocnd o responsabilitate

universal a membrilor puterii politice.
Pe plan strict normativ, este ns important de semnalat o prim cristaliza
re a unora dintre crimele de
natur universal care vor intra ulterior n competena instanelor internaionale,
inclusiv a viitoarei Curi Penale
Internaionale.
nceputul a fost fcut prin menionarea "crimelor de rzboi" n cuprinsul celei
de a IV-a Convenii de la
Haga din 1907. n Preambulul acestui act internaional i-a gsit locul celeb
ra "Clauz Martens", care cerea
interpretarea obligaiilor statelor n conformitate cu "principiile Dreptului
ginilor, aa cum rezult din uzanele
naiunilor civilizate, din legile umanitii i din exigenele contiinei publice." Pe aceas
construcie juridic se vor
intemeia aciunile ntreprinse mpotriva conductorilor Turciei n 1915 ca i ideea comisiei
de anchet din 1919 cei dorea tragerea la rspundere a "criminalilor de rzboi."
Aa cum se poate
observa din cele prezentate mai sus, chiar dac nu e
xist, n perioada respectiv, o
codificare complet a tratatelor, conveniilor, precum i o serie de acte i norme stabi
lite ntre state, era impus o
anumit conduit n caz de conflict armat.
Primul Rzboi Mondial a demonstrat ns, printre altele, insuficiena normelor
Conveniilor de la Haga.
Ulterior, Tratatul de la Versailles din 1919, care coninea clauza rspunderii penal
e pentru crima de rzboi, alturi
de Pactul Societii Naiunilor ce limita dreptul statelor de a recurge la rzboi i Pactu
l Briand-Kellog care interzicea
ducerea rzboiului ca mijloc al politicii internaionale au ncercat s "normeze" relaiil
e internaionale ntre state.
Pornind de la constatarea c n timpul marilor btlii ale rzboiului mondial
regulile impuse pe plan
internaional fuseser n mic msur respectate de beligerani, apare ideea necesitii unor
reglementri ale
rzboiului, n special pentru protejarea necombatanilor, dar i a comportament
ului combatanilor pe timpul
ducerii luptelor, ori a tratamentului aplicat prizonierilor, rniilor.
Dup primul Rzboi Mondial, Comisia de juriti creat la Convenia de pace de la Paris, n 1
919, a alctuit
o list care coninea 32 de fapte considerate crime de rzboi, ncepnd cu omoruri i masacr
e, terorism sistematic,
violuri i torturi aplicate civililor, deportarea civililor, folosirea de
gloane explozive sau gaze toxice i asfixiante,
otrvirea apei etc.
Tratatul de la Versailles din 1919 consacr rspunderea pentru nclcarea caracterului s
acru al tratatelor,
ct i pentru acte contrare legilor i obiceiurilor rzboiului, discuia purtnduse la un moment dat numai sub
aspectul judecrii acestor crime de ctre tribunalele naionale.
Un progres sensibil n ceea ce privete cristalizarea noiunii de crime de rzboi i sanci
onarea acestora a
avut loc prin redactarea i semnarea Tratatului de la Washington, dintre
SUA, Imperiul Britanic, Frana, Italia i
Japonia, cu privire la folosirea submarinelor i a gazelor asfixiante n
timp de rzboi, ct i prin Convenia de la
Geneva din 27 iunie 1929, privind mbuntirea soartei rniilor i bolnavilor di
rndul armatelor aflate n
campanie.
ntre cele dou rzboaie mondiale a fost adoptat Protocolul de la Geneva,

din 1925 privind prohibirea

ntrebuinrii n rzboi a gazelor asfixiante, toxice sau similare i a mijloacelor bacterio
logice.
Cel de-al doilea Rzboi Mondial a obligat istoria universal s nscrie o pagi
n neagr pentru umanitate,
monstruozitile comise nefcnd cinste omenirii.
S-a ajuns la concluzia necesitii constituirii unor tribunale internaionale
ad-hoc pentru tragerea la
rspundere a vinovailor de comiterea celor mai mari atrociti nregistrate pn atunci la n
vel mondial (Nrnberg,
Tokyo).
Conceptul de crim de rzboi a fost extins n continuare prin conveniile de la Geneva d
in 12 august 1949
cu privire la victimele de rzboi, ct i prin Protocolul din 8 iunie 1977, adiional la
aceste convenii.
Art.50 al Conveniei introduce o distincie ntre faptele cu caracter de cr
ime de rzboi i care pot fi
judecate pe plan naional i acele nclcri care prezint un pericol deosebit, constituind
crime universale, care cad
sub jurisdicia tuturor prilor semnatare. Acestea din urm au fost denumite "infraciuni
grave".
Semnificativ este i faptul c, n cel de-al 4-lea alineat, care trateaz in
fraciuni grave pe un teritoriu
ocupat, printre altele a fost inclus i crima de apartheid, care fusese n prealabil
incriminat i printr-o Convenie
special adoptat sub auspiciile Naiunilor Unite.
n ceea ce privete conceptul de crime mpotriva umanitii, cristalizarea acestuia este d
e origine recent,
definirea lor fiind fcut prin art. 6 lit.c din Statului Tribunalului milit
ar internaional de la Nuremberg ct i prin
Legea nr. 10 a Consiliului Suprem de Control Aliat al Germaniei acest
ea privesc aciunile cu caracter de maxim
violen dirijate mpotriva unei populaii civile i sunt interzise, fie c au fost comise n
cursul unui conflict armat cu
caracter internaional, fie c au fost comise n cursul unui conflict cu caracter inte
rn.
Deosebirile dintre crimele de rzboi i crimele mpotriva umanitii constau n a
ceea c ultimele pot fi
comise att n situaii de conflict armat (situaii proprii n exclusivitate crimelor de rz
boi) ct i pe timp de pace;
de asemenea crimele contra umanitii pot fi comise numai mpotriva populaiei civile, n
u i mpotriva membrilor
forelor combatante; n al treilea rnd crimele de rzboi nu includ dect faptele comise mp
otriva forelor adverse,
pe cnd crimele mpotriva umanitii includ i faptele comise mpotriva propriilor ceteni.
n prezent, crimele mpotriva umanitii sunt reglementate de Convenia pentru prevenirea i
reprimarea
crimei de genocid, adoptat de Adunarea General a O.N.U. prin Rezoluia 260/III din 0
9.12.1948. n baza art.2 din
Convenie: genocidul se refer la oricare din actele de mai jos, comis c
u intenia de a distruge n totalitate sau
numai n parte un grup naional etnic, rasial sau religios, cum ar fi:
a). Omorrea membrilor unui grup;
b). Atingerea grav a integritii fizice sau mentale a membrilor unui grup;
c). Supunerea intenionat a grupului la condiii de existen care antreneaz distrugerea f
izic total
sau parial;
d). Msuri care vizeaz scderea natalitii n cadrul grupului;
e). Transferarea forat a copiilor dintr-un grup ntr-altul.
n cel de-al treilea articol sunt enunate actele ce vor fi pedepsite:

a).
b).
c).
d).
e).

Genocidul;
nelegerea n vederea comiterii genocidului;
Incitarea direct i public la comiterea unui genocid;
Tentativa de genocid
Complicitatea la genocid.

14. Justitia la nivel European Institutii abilitate

De-a lungul timpului, paginile istoriei au fost pline de conflicte, de razboa

ie, de crime teribile si atrocitati, care au
lasat n urma victime nevinovate. Aceste lucruri au ntarit ideea crearii unei justi
tii internationale care sa fie mai
presus de interesele statelor. Datorit faptului c au fost comise, de multe ori, c
rime care au depit graniele
jurisdiciei naionale, se impunea nfiinarea unei jurisdicii internaionale, avnd ca dest
naie special pedepsirea
i eventual prevenirea svririi unor asemenea crime.

Primele Tribunale care au fost create in scopul combaterii acestor fenomene infr
actionale care au lezat in principal
o valoare sociala fundamentala : pacea si omenirea , au fost : Tribunalul Milit
ar International de la Nurenberg ,
care a fost primul tribunal infiintat , Tribunalul Militar International pentru
Orientul Indepartat , Tribunalul Penal
International pentru Fosta Iugoslavie , Tribunalul Penal pentru Rwuanda.
Tribunalul International Penal pentru Fosta Yugoslavie a fost infiintat prin hot
ararea 827 a Consiliului de Securitate
al O.N.U. Aceasta hotarare a fost aprobata la 23 mai 1993 in urma gravelor inca
lcari a drepturilor omului comise
pe teritoriul fostei Iugoslavii inca din anul 1991 , si ca raspuns la amenintari
le la adresa pacii si a securitatii
internationale cauzate de aceste incalcari.
Pe baza Raportului Secretarului General al O.N.U., Consiliul de Securitate a ado
ptat rezoluia nr.808 din 22
februarie 1993 prin care se hotra nfiinarea unui Tribunal Internaional, ia
r Secretarul General era rugat s
prezinte propuneri concrete i opinii adecvate, pentru implementarea rapid
i efectiv a acestei hotrri, innd
seama i de sugestiile prezentate de statele membre ale O.N.U.
Pe baza unor asemenea propuneri i a studiului efectuat de ctre Secret
arul General al O.N.U.
privind nfiinarea unui Tribunal Internaional, lund cunotin de numeroasele aspecte juri
ice i politice pe care
le implic instituirea unei asemenea instane, Consiliul de Securitate prin Rezoluia
nr. 827 din 25 mai 1993 a decis
stabilirea unui Tribunal Penal Internaional pentru judecarea persoanelor p
rezumate responsabile de nclcri
grave ale Dreptului Umanitar Internaional, comise pe teritoriul fostei R
epublici Socialiste Federative Iugoslavia,
ncepnd cu 1 ianuarie 1991.
Totodat, prin aceast rezoluie a fost stabilit i Statutul Tribunalului In
ternaional pentru fosta
Iugoslavie. Acesta a fost constituit ca organ subsidiar al Consiliului de Securi
tate, n temeiul articolului 29 din Carta
O.N.U.
Sediul Tribunalului Internaional a fost stabilit la Haga.

Potrivit Statutului, Tribunalul Internaional era compus, iniial, din 11 j

udectori alei pe o perioad de
patru ani, cu dreptul de a fi realei, de ctre Adunarea General a O.N.U., la propune
rea Consiliului de Securitate, de
pe o list de 22-23 de persoane, ntocmit de ctre Secretarul General, pe baza nominali
zrilor fcute conform unor
criterii care s garanteze competena i obiectivitatea acestora. Dac la nceput cei 11 j
udectori, ci au fost iniial,
erau repartizai n dou Camere de prim Instan, compuse din trei judectori i o Camer de
, compus din
cinci judectori, ulterior, aceast situaie s-a schimbat.
n prezent, Tribunalul Internaional este alctuit din 16 judectori permaneni i 27 de jud
ectori ad-litem.
De asemenea, Procurorul Tribunalului este numit de ctre Consiliul de
Securitate, pe baza
propunerii Secretarului General O.N.U., tot pentru o perioad de patru a
ni, fiind ajutat de personalul necesar,
numit, la propunerea sa, de ctre acelai Secretar General.
La 11 februarie 1994 a fost adoptat Regulamentul de procedur al Trib
unalului, de ctre
judectorii acestuia, fr s existe nici un precedent pe care acetia s se po
at baza n momentul selectrii i
redactrii regulilor. Operaiunea de selectare a regulilor a avut loc ntr-u
n interval scurt de timp, deoarece, fr
acestea Tribunalul nu ar fi putut demara activitatea sa de sprijinire a reinstau
rrii pcii n Balcani. Aceasta a dus la
necesitatea adaptrii constante a regulilor de procedur i probe, la evoluia
practicii judiciare, pe parcursul
activitii TPIY, n vederea accelerrii procedurilor.

Competena ratione personae a Tribunalului este limitat la persoanele fizice autori

, coautori, complici i
instigatori care au comis nclcri grave ale dreptului internaional, fr a se prevedea
culparea unor grupuri
instituionalizate.
Potrivit Statutului, Tribunalul Internaional pentru fosta Iugoslavie apl
ic normele Dreptului
Internaional Umanitar, care fac parte, nendoielnic din dreptul cutumiar, pe
ntru a nu se contesta anumite norme
ale conveniilor scrise la care unele state nu sunt pri.
Din punct de vedere al competenei ratione materiae, spre deosebire de
Tribunalul de la
Nrnberg, competenele sale se ntind inclusiv la cazuri de crime, svrite n co
diiile de conflict intra-statal, nu
numai n condiii de conflictele internaionale. Procedura Tribunalului este
public, potrivit articolului 21 i 22 al
Statutului.
Referitor la competenele ratione temporis i ratione loci, Tribunalul va judeca c
rimele comise pe
teritoriul fostei Republici Federale Yugoslave, ncepnd cu data de 1.01.1991.
Tribunalul nu dispune de o for poliieneasc proprie, bazndu-se pe continge
ntele
internaionale de meninere a pcii, cum ar fi KFOR i SFOR. Judectorul franc
ez Claude Jorda este preedintele
Tribunalului, iar Carla del Ponte este procurorul ef. Tribunalul nu poate judeca
suspeci n absena acestora i nici
nu poate solicita pedeapsa capital. Pedeapsa maxim este nchisoarea pe via.
In prezent singura institutie abilitata pentru a judeca, este Curtea Penala Inte
rnationala de la Haga, numita uneori

si Tribunalul de la Haga. Aceasta Curte Internationala penala este o justitie in

ternationala permanenta, cu sediul la
Haga in Olanda. Menirea si scopul acestei Curti este de a judeca personae care a
u comis genociduri, crime de
razboi si crime impotriva umanitatii..
In prezent curtea este compusa din 28 de magistrati care au fost investiti in f
unctie pe 11 martie 2003 , dintre
care in rangul cel mai inalt este canadianul Phillippe Kirsch

15. Motivai i justificai apariia dreptului internaional cu caracter penal.

Amploarea deosebit a fenomenului infracional n societatea contemporan, atingerile to

t mai frecvente aduse
unor valori care intereseaz comunitatea internaional n ansamblu ori vizeaz
interesele unui numr mare de
state, ca i apariia criminalitii organizate ce depete graniele internaional
in reele infracionale ce
acioneaz pe teritoriul mai multor state, stau la baza constituirii i dez
voltrii DIP, ca expresie a coordonrii
eforturilor de interzicere i reprimare a faptelor antisociale duntoare leg
alitii i progresului ntregii societi
umane contemporane.
DIP este necesar pentru meninerea pcii i securitii ntregii umaniti precum i pentru
rea
n conformitate cu normele dreptului i ale moralei a raporturilor dintre state, pen
tru existena i perenitatea unor
valori fundamentale ale omenirii.
O deosebit importan asupra constituirii DIP au avut-o ncercrile de a limit
a rzboaiele i de a le
umaniza. Prima formulare a principiului limitrii dreptului prioritar se n
tlnete n preambulul Declaraiei de la
Sankt-Petersburg din 1868, n care se fixa c scopul rzboiului este depit dac se foloses
c arme care ar agrava n
mod inutil suferinele oamenilor scoi din lupt sau ar face moartea lor inevitabil.
Rspunderea pentru infraciunile comise n timpul primului rzboi mondial a cptat o import
an real dup
rzboi, figurnd n preliminariile Tratatului de la Versailles.
Acest prim rzboi mondial a fost un veritabil punct de plecare a unei
intense activiti doctrinare n
domeniul DIP. Pentru unii, declanarea Marelui Rzboi a sunat dezgheul drep
tului internaional. Aa cum am
artat i anterior, dup primul rzboi mondial, DIP s-a mbogit cu noi reglemen
i cu privire la interdiciile i
restriciile din domeniul dreptului rzboiului. Tot n acea perioad au fost
adoptate noi Convenii privind
reprimarea i sancionarea infraciunilor internaionale.
Dintre Conveniile internaionale referitoare la reprimarea i colaborarea int
ernaional pentru
sancionarea unor infraciuni cu caracter interstatal menionm:
Convenia pentru suprimarea comerului cu femei i copii 1921;
Convenia pentru represiunea traficului de femei majore 1933;
Convenia asupra reprimrii rspndirii i traficului publicaiilor obscene 1923;
Convenia referitoare la sclavie 1926;
Convenia internaional pentru reprimarea falsului de moned 1929;
Convenia asupra muncii forate sau obligatorii 1930;
Convenia pentru reprimarea traficului ilicit al drogurilor dunatoare 1936;
Convenia pentru prevenirea i reprimarea terorismului 1937.
Evenimentul cel mai important al epocii pentru dezvoltarea DIP a fost Pa

ctul Briand-Kellogg (1928) prin

care statele condamn recurgerea la rzboi pentru tranarea diferendelor internaionale i
se oblig s renune la
rzboi ca instrument de politic internaional, n relaiile lor mutuale.
Primele idei de instituire a DIP ca ramur de drept de sine stttoare au fost exprima
te de juristul romn
Vespasian V. Pella care a scris n 1935 Proiectul unui Cod penal mondi
al i care este precursorul unor msuri
internaionale pentru reprimarea actelor de terorism, el fiind considerat artizanu
l acestor convenii.

16. Comparaie ntre principiul legalitii din dreptul penal intern i DIP.
Se tie c n dreptul penal intern printre principiile fundamentale figureaz principiul
legalitii incriminrii
(Nullum crimen sine lege) i principiul legalitii pedepsei (Nulla poena sine lege).
Potrivit acestor principii, nu
exist infraciune dac fapta nu este prevzut de legea penal nainte de momentul svriri
espectiv nici o
pedeaps nu poate fi aplicat dac ea nu era prevzut de legea penal n sistemul de pedepse
i pentru fapte de
natura celei svrite de ctre persoana ce urmeaz s fie sancionat penal.
n dreptul internaional penal principiul legalitii incriminrii i al legalitii pedeps
rezultat din
combinarea celor dou principii de drept intern, are un caracter cutumiar, ca un p
rodus al practicii internaionale
constante i al uniformizrii reglementrilor penale ale statelor civilizate.
Evident, n lipsa unei legislaii universale sistematizate ca n dreptul intern, exi
stena incriminrii anumitor
fapte se constat n dreptul internaional penal printr-o analiz complex a tuturor izvoa
relor principale ale
dreptului internaional (cutuma, tratatele, principiile fundamentale), recurgndu-se
, totodat, i la datele oferite
de doctrina i de jurispruden i n mod obligatoriu fcndu-se trimiteri la dreptul intern
l statelor n ce privete
pedeapsa ce urmeaz s fie aplicat.
Astfel, Tribunalul Internaional de la Nrnberg a avut de demonstrat c pn la al doile
a rzboi mondial
rzboiul de agresiune era deja interzis de dreptul internaional, iar crimele svrite n t
imp de rzboi erau interzise
prin conveniile deja existente (din 1864, 1929 i 1907(; n ce privete pedepsele ce ur
mau a fi aplicate, Tribunalul a
recurs la legislaia intern a statelor implicate n sancionarea criminalilor de rzboi.
n aceste condiii, s-ar putea spune c n dreptul internaional penal principiul trebui
e reformulat n
maxima Nullum crimen sine jure.
Acceptat ca principiu fundamental al dreptului internaional penal, principiul l
egalitii incriminrii i al
legalitii pedepsei a fost nscris i n importante documente politico-juridice internaion
ale. n acest sens,
Declaraia universal a dreptului omului cuprinde acest principiu ca pe una din gara
niile fundamentale cu caracter
judiciar, prevznd c Nimeni nu va fi condamnat pentru aciuni sau omisiuni care, n momen
tul n care ele au fost
svrite, nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului intern sau internaional.
De asemenea, nu se va aplica
nici o pedeaps mai aspr dect aceea care era aplicabil n momentul n care a fost comis a
ctul delictuos .

17. Comentai principiul umanismului n reglementarea juridico-penal intern i internaion

al.

Principiul umanismului. Acest principiu presupune ca ntreaga activitate d

e cooperare internaional n materie
penal s porneasc de la interesele fundamentale ale omului, acesta, mpreun
cu drepturile i libertile sale
ocupnd locul central n cadrul activitii de cooperare la nivel naional i internai
nal de aprare social. Acest
principiu a fost consacrat n unele documente internaionale, cum ar fi: P
actul internaional cu privire la
drepturile civile i politice art. 7, Declaraia Universala a Drepturilor Omului art.
5, Convenia mpotriva
torturii i a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane, ori degradante art
. 10, Convenia European
a Drepturilor Omului art. 3, Convenia privind transferarea persoanleor condamnate, e
tc.
Astfel, n baza acestui principiu, Romnia poate refuza acordarea unei cereri de c
ooperare internaional
n materie penal dac sunt indicii c viaa, integritatea corporal i sntatea
oanei solicitate sunt puse n
pericol.
Avnd n vedere cele menionate, guvernat de aceste reguli ridicate la ran
g de principii, cooperarea
internaional n materie penal se desfoar ntr-un mod organizat i bine contu
dar totui deschis la noi
reguli care s sublinieze tendina statelor de a se unifica n lupta internaional mpotriv
a criminalitii.
18. Comentai principiul prevenirii faptelor prevzute de legea penal n reglementarea
juridico-penal intern
i internaional

Legea penal, prin coninutul su i sanciunile prevzute asigur o prevenie general iar
ile
concrete n care sunt pronunate pedepse penale se realizeaz o prevenie special fa de ce
condamnat. Astfel,
prevenirea infraciunilor se realizeaz prin msuri speciale de publicitate la data pr
omulgrii legii ct i ulterior,
printr-o susinut propagand juridic precum i prin aplicarea de pedepse corespunztoare c
elor care au svrit
fapte penale.
Prevenirea faptelor prevzute de legea penal se realizeaz ntr-o msur considerabil i pr
luarea unor msuri
de siguran, ca sanciuni de drept penal, deoarece aceste msuri, nlturnd anumite stri d
ericol ce-au fost
remarcate cu prilejul svririi faptei penale, previn svrirea unor noi infraciuni de ct
fptuitor.
Problema prevenirii faptelor prevzute de legea penal trebuie abordat i interpretat n c
ontextul mai larg al
prevenirii infraciunilor, prin msurile complexe ce se adopt pe plan social, economi
c i juridic, pornind de la
studierea i identificarea cauzelor i condiiilor care determin i/sau favorizeaz svrir
or infraciuni.
Noul Cod penal, prin coninutul su i sanciunile prevzute este de natur s asigure o prev
nie general

prin msuri speciale de publicitate anterior datei de intrare n vigoare ct i ulterior

prin aplicarea de pedepse
corespunztoare celor care au svrit fapte incriminate de acesta..Dup cum se tie, n prin
ipiile fundamentale
ale dreptului penal i au originea i alte reguli, limitate doar la anumite laturi al
e reglementrii juridice penale, la o
anumit instituie a acestuia, numite de la caz la caz, generale, speciale sau insti
tuionale, cum sunt, spre exemplu,
cele referitoare la aplicarea legii penale n timp i spaiu.
n legtur cu aplicarea legii penale n timp i spaiu, noul Cod penal modific ordinea regl
mentrii, dnd
prioritate dispoziiilor referitoare la aplicarea legii penale n timp n raport cu ce
le care reglementeaz aplicarea
legii penale n spaiu. n adoptarea acestei reglementri s-a avut n vedere nu numai trad
iia noastr (toate
codurile penale romne de pn la cel din 1969 au dat prioritate aplicrii legii penale n
timp), experiena legilor
penale strine (toate aceste legislaii consacr prioritatea aplicrii legii penale n tim
p) dar i un argument raional;
pentru a se putea vorbi de o aplicare n spaiu a legii penale trebuie ca mai nti, ace
asta s existe, voina
legiuitorului s capete forma de lege, devenind obligatorie pentru toi destinatarii
legii penale.
Noul Cod penal formuleaz principiul neretroactivitii i excepia de la acest principiu,
retroactivitatea legii penale
n acelai articol 5 unde n alin.1se arat c legea penal nu se aplic faptelor care, la da
a cnd au fost svrite,
nu erau prevzute ca infraciuni(neretroactivitatea legii penale) iar n alin.2 se pre
vede c legea penal nu se aplic
faptelor svrite sub vechea lege, dac nu mai sunt prevzute de legea nou.
n domeniul dreptului penal i al dreptului procesual penal, la iniiativa Comisiei Eu
ropene, un grup de experi a
pregtit n perioada 1995 1996, lucrarea intitulat generic Corpus Juris care a avut ca
scop principal elaborarea
unor principii directoare n materie de protecie penal a intereselor financiare ale
Uniunii Europene, n cadrul
spaiului juridic european.Corpus Juris a identificat ase principii directoare, alese
dintre principiile cel mai des
ntlnite n constituiile statelor membre i rezultate din jurisprudena celor dou curi eu
ene (o Curte de
Justiie i una de Conturi).
D intre principiile cele mai des ntlnite, considerate tradiionale, comune sistemelor
juridice penale
continentale, au fost preluate trei principii de drept penal material i anume, le
galitatea incriminrii i a
pedepselor, rspunderea penal personal i proporionalitatea pedepselor la care s-a aduga
t un principiu de
garanie procedural dreptul la un judector. Au fost identificate i dou principii noi,
principiul teritorialitii
europene (principiu de drept penal material) i principiul procedurii contradictor
ii (de procedur penal).

19. Comentai principiul infraciunea unic temei al rspunderii penale n reglementarea

juridico-penal intern
i internaional.
Acesta este prevzut expres n art. 17 al. 2 C. Pen. Conform acestei re

guli, DPI funcioneaz ca o garanie a

libertii persoanei, cci fr svrirea unei infraciuni nu se poate antrena rspunderea p
Conform acestui principiu, dreptul penal respinge aazisa rspundere obiectiv pentru
o fapt svrit
fr vinovie sau pentru o fapt care nu ndeplinete cumulativ toate cele trei condiii pre
e de lege.
n doctrina dreptului penal au existat la un momentdat voci care sugerau aplicar
ea de sanciuni penale i
atunci cnd exista doar o stare de pericol a persoanei (aa numitele msur
i ante delictum), fr ca persoana n
cauz s fi comis vreo infraciune. Desigur c aceast concepie aparine unui sistem de drep
penal totalitar, care
ncalc flagrant libertatea persoanei.
Transpus n lumina dreptului penal internaional, acest principiu subliniaz
ideea conform creia, statele
n activitatea de cooperae n materie penal, trebuie s prevad n cuprinsul tr
atatelor pe care le ncheie dubla
incriminare, ceea ce nu las loc unei nclcri a libertii persoanei.
20. Comentai principiul personalitii rspunderii penale n reglementarea juridico-penal
intern i
internaional.
Dei nu este prevzut expres n cuprinsul niciunui tratat internaional n materie penal, e
xistena lui se deduce din
condiiile privind rspunderea penal n DPI. Este o regul ce guverneaz ntreg sistemul de
rept penal, conform
cruia fiecare trebuie s rspund personal pentru faptele sale.
Dac n cursul judecii, instana constat c persoana trimis n judecat nu a
infraciunea, se va
dispune achitarea acesteia conform art. 11 pct. 2, lit. a, raportat la art. 10 l
it. c C.p.p.
n dreptul intern este, n general, recunoscut c rspunderea penal incumb pers
oanei care a svrit fapta,
indiferent de poziia acesteia (autor, instigator, complice) n procesul infracional.

Principiul este recunoscut i n dreptul internaional penal. n acest cadru

se pun unele probleme, n
special n legtur cu situaiile n care se comit infraciunile aa-zise de sta
are, prin natura lor, nu pot fi
svrite dect de ctre persoanele care acioneaz n numele i n contul statului.
Acionnd n calitate de ageni ai statului, persoanele respective pot svri infraciuni
ernaionale ori
de cte ori decid, ordon sau execut acte incriminate de dreptul internaional penal, c
um ar fi declanarea unui
rzboi de agresiune, violarea angajamentelor asumate pe plan internaional n
timp de pace, nerespectarea
regulilor de ducere a rzboiului sau ordonarea unor crime de rzboi deportarea popu
laiei civile, executarea de
bombardamente nedifereniate, execuii n mas sau fr judecat etc.
Rspunderea proprie a unor asemenea persoane care nu acioneaz n interes personal, c
i n ndeplinirea
unor nsrcinri de stat, se bazeaz pe faptul c orice hotrre cu urmri crimi
e, orice fapt de acea natur
aparine oamenilor persoane bine determinate care, indiferent n ce calitat
e s-ar afla i indiferent de
responsabilitile pe care le au, trebuie s acioneze n cadrul normelor legal
e, s se conformeze interdiciilor
impuse de legea penal. Pe de alt parte, singura represiune real eficient este aceea
care lovete pe adevraii

vinovai de nclcarea obligaiilor internaionale.

De altfel, scopurile pedepsei educarea i prevenirea nu pot fi atinse dect n rapor
t de persoane fizice,
iar ntregul sistem de sanciuni penale are n vedere persoana fizic, numai
aceasta putnd avea o anumit
atitudine psihic concretizat n vinovie.
Rspunderea pentru msurile criminale ordonate ntr-un cadru instituionalizat
nu poate reveni dect
persoanelor, ageni ai statului, care au acionat n numele acestuia. Statul nu poate
fi criminal.
Problema s-a pus n mod concret i i-a gsit rezolvarea n cadrul tratatelo
r i al dezvoltrilor politicojuridice ulterioare legate de rspunderea pentru declanarea i ducerea rzboiului de ag
resiune n primul i n cel
de-al doilea rzboi mondial: n primul caz, Kaizerul Wilhelm al II-lea n solidar cu g
uvernul german; n al doilea caz,
dei au fost declarate ca fiind criminale, guvernul Germaniei, partidul Nazist i St
atul Major German, inculparea a
privit persoane fizice concrete care au fcut parte din aceste organisme politice
sau statale.
n Statutul Tribunalului de la Nrnberg (art.10) se prevedea, de altfel,
c: n toate cazurile n care
Tribunalul va proclama caracterul criminal al unui grup sau al unei organizaii, a
utoritile competente ale fiecrui
stat semnatar vor avea dreptul s defere tribunalelor naionale militare sau de ocup
aie orice individ, pentru faptul
de a fi fost afiliat la acest grup sau la aceast organizaie.
n afara Statutelor tribunalelor militare internaionale de la Nrnberg i T
okio, principiul rspunderii
penale internaionale individuale i-a gsit expresia i n alte convenii interna
onale ulterioare, ntre care cea
mpotriva genocidului, precum i n toate proiectele ntocmite de organismele
juridice ale ONU i ale altor
organizaii internaionale pentru reglementarea sau codificarea dreptului internaiona
l penal.
21. Comentai principiul individualizrii sanciunilor de drept penal n reglementarea j
uridico-penal intern i
internaional.
Ca institutie juridica a dreptului penal, raspunderea penala cuprinde un ansambl
u de norme juridice privitoare la
realizarea prin coercitiune a ordinii juridice penale, percepte ce cuprind condi
tiile n care ia nastere raportul juridic
penal de conflict, continutul si modul de solutionare a acestuia, cauzele care
fac ca raspunderea penala sa fie
nlaturata sau ipotezele n care ea poate fi nlocuita cu alta forma de raspundere jur
idica.
Principiul Individualizarii sanctiunilor de drept penal ( art 7 CP) este reglem
entat n art.75 CP cu privire la criteriile
generale de individualizare a pedepsei, conform caruia persoanei recunoscute vin
ovate de savrsirea unei
infractiuni i se aplica o pedeapsa echitabila n limitele fixate n partea speciala
a prezentului cod si n stricta
conformitate cu dispozitiile partii generale a CP. La stabilirea categoriei si a
termenului pedepsei, instanta de
judecata tine cont de gravitatea infractiunii savrsite, de motivul acesteia, de p

ersoana celui vinovat, de

circumstantele cauzei care atenueaza ori agraveaza raspunderea, de influenta ped
epsei aplicate asupra corectarii
si reeducarii vinovatului, precum si de conditiile de viata ale familiei acestui
a. O pedeapsa mai aspra, din numarul
celor alternative prevazute pentru savrsirea infractiunii, se stabileste numai n c
azul n care o pedeapsa mai
blnda, din numarul celor mentionate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
- sanctiunile penale trebuie astfel sa fie stabilite nct sa reflecte gradul de per
icol social al faptei si faptuitorului;
- 3 categorii ale individualizarii:
a) individualizarea legala
b) individualizarea judiciara
c) individualizarea administrativa
Individualizarea legala legiuitorul stabileste pedepse legale pentru fiecare inf
ractiune n parte.
Individualizarea judiciara determinarea sanctiunii concrete pe care infractorul
trebuie sa o execute.
Individualizarea administrativa se realizeaza dupa ramnerea definitiva a hotarrii
de condamnare,
n timpul executarii sanctiunii.
In reglementarea juridico-penala internationala desi nu este prevazut expres n cu
prinsul niciunui tratat
international n materie penala, existenta lui se deduce din conditiile privind r
aspunderea penala n DPI.
Este o regula ce guverneaza ntreg sistemul de drept penal, conform caruia fiecar
e trebuie sa raspunda personal
pentru faptele sale.
Daca n cursul judecatii, instanta constata ca persoana trimisa n judecata nu a c
omis infractiunea, se va
dispune achitarea acesteia conform art. 11 pct. 2, lit. a, raportat la art. 10 l
it. c C.p.p.

22. Comentati principiul incriminarii faptelor care prezinta un anumit grad de p

ericol social in reglementarea
juridico-penala interna si internationala.
Principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei in reglementarea juridico-pena
la interna
este principiul potrivit caruia, orice fapta care atrage raspunderea penala treb
uie sa fie expres prevazuta de lege in
momentul in care a fost savarsita, iar autorului faptei nu i se poate aplica o a
lta sanctiune decat cea prevazuta de
lege la momentul savarsirii infractiunii.
Astfel, acest principiu interzice incriminarea prin analogie; aceasta nefiind pe
rmisa niciodata in sistemul
penal roman actual. Esenta acestui principiu fundamental consta in aceea ca o fa

pta, pentru a fi infractiune,

trebuie sa fie prevazuta de lege. Pedepsele si masurile ce se pot lua in cazul s
avarsirii infractiunilor nu pot fi decat
cele prevazute de lege.
Principiul legalitatii incriminarii este prevazut de art.2 , Cod Penal si este p
revazut de asemenea si in
conventiile internationale.
Consacrarea acestui principiu n Codul penal nu vine dect ca o garanie
a drepturilor i libertilor prin faptul c mpiedic extinderea legii penale prin
analogie.
Acelasi principiu este prevazut totodata si in dreptul international si a fost
pentru prima data consacrat de
catre penalistul Italian Cesare Beccaria in anul 1764 in lucrarea Dei delliti e d
elle pene mentionand ca numai
legile pot stabili pedepsele corespunztoare infraciunilor, iar aceast autoritate nu
o poate deine dect
legiuitorul, care reprezint toat societatea unit printr-un contract social.
n domeniul DPI, acest principiu exprim regula potrivit creia, ntreaga activitate de
aprare social
mpotriva criminalitii trebuie s se desfoare n baza i n strict conformitate cu legea
ipiul legalitii i
are aplicare i n ceea ce privete colaborarea statelor n vederea combaterii fenomenul
ui infracional. Acest
principiu reprezint o garanie a libertii persoanei mpotriva oricror fapte de abuz din
partea autoritilor
judiciare i o garanie c legea se va aplica numai faptelor comise dup intrarea n vigoa
re a legii incriminatoare.
Este prevzut n Declaraia drepturilor omului i ceteanului 1789, Declaraia Universa
Drepturilor Omului-1948, Pactul internaional cu privire la drepturile civile i polit
ice-1966, Convenia
European a Drepturilor Omului 1950.
Spre respectarea acestui principiu in dreptul international trebuie sa
se tina seama ca legea
penala noua nu retroactiveaza ( nullum crimen sine lege praevia, nulla poena sin
e lege praevia) , descrierea exacta
in lege a faptei incriminate si prevederea clara a sanctiunii aplicabile ( nullu
m crimen sine lege certa, nulla poena
sine lege stricta ) si respectarea legalitatii procesuale ( nullum justitia sine
lege, nullum judicium sine lege ).
Principiul legalitatii guverneaza si subramnura dreptului international
penal, lucru dovedi de
prevederea lui in mod expres in statutele tribunalelor internationale.
23. Comentati principiul de Suveraneitate dpdv al dreptului penal intern si intern
ational.
Adesea, conceptul de suveranitate este insotit de cel de independenta.
Suveranitatea este de doua feluri: suv interna si suv externa.
D.p.d.v al dr intern, conceptul de suveranitate, statuat in Constitutia Romaniei
, se refera la faptul ca
poporul roman, prin organele reprezentative, este singurul care exercita putere
a politica pe teritoriul Romaniei,
fara concursul unor forte exterioare. Este vorba de suprematia de stat, care se
concretizeaza in dreptul statului de
a adopta norme juridice, reguli obligatorii pentru toti cetatenii sai si de a le
asigura aplicarea. Constituind una din
trasaturile de stat, suveranitatea a aparut odata cu statul.
In doctrina internaional, suveranitatea reprezint pretenia statului de a se
autoguverna pe deplin, iar recunoaterea mutual a preteniilor la suveranitate este

temelia societii
puterii de stat in
ort cu
orice alt putere,
e ai
stabili i realiza
funciile, de a-i

internaionale, reprezint supremaia unic, deplin i indivizibil a

limitele frontierelor teritoriale i independena acesteia in rap
ceea ce se exprim in dreptul exclusiv i inalienabil al statului d
de sine stttor politica sa intern i extern, de a-i exercita
indeplini msurile practice de organizare a vieii sociale interne i a

relaiilor sale externe in baza respectrii suveranitii altor state, a principiilor i

normelor de drept internaional acceptate prin acordul su de voin
Suveranitatea nationala reprezinta independenta unui stat in comparatie cu alte
state, egalitatea intre
state, altfel spus, concept aplicat in dreptul international prin principiul un s
tat un vot. Importanta acestui
concept a fost augmentata in perioada de guvernare socialista a Romaniei, import
anta izvorata din principiul
autodeterminismului popoarelor.
In dreptul international contemporan, suveranitatea izvoraste din principii precum
pr. neamestecului unui stat
strain in treburile interne ale altui stat.
Egalitatea suveran a statelor a devenit unul dintre principiile de baza pe care s
-a
fondat Carta Naiunilor Unite: articolul 2 (1) este relevant in acest sens - Organi
zaia este intemeiat pe principiul
egalitii suverane a tuturor Membrilor ei.
24. Comentati expresia nerecurgerea la forta si amenintarea cu forta dpdv al drept
ului penal intern si
international.

Nerecurgerea la for i la ameninarea cu fora - acesta este consacrat Carta Naiunilor Un

ite i prevede
interzicerea folosirii forei i a ameninrii cu fora n relaiile dintre state,
precum i interzicerea recurgerii la
restrngeri ecomomice sau politice. Astfel, conform acestui principiu un rzboi de a
gresiune este considerat crim
mpotriva pcii. Consiliul de Securitate poate s decid n caz de agresiune nt
reruperea complet sau parial a
relaiilor economice, a comunicaiilor pe calea ferat, pe mare sau chiar reperea relai
ilor diplomatice. n tratatele
de drept internaional agresiunea este definit ca fiind folosirea forei arm
ate de ctre un stat mpotriva
suveranitii, integritii teritoriale sau independenei politice a unui stat n
orice mod incompatibil cu Carta
Naiunilor Unite.

25. Importanta in dreptul international a respectarii integritatii teri

toriale a statelor si a
neamestecului in treburile interne ale unui stat.
Integritatea teritorial a statelor acesta este prevzut n Declaraia asupra
principiilor dintre statele
participante la Conferina pentru securitate i cooperare n Europa i este con
firmat i de Carta Naiunilor Unite.
Acest principiu consacr inviolabilitatea frontierelor, precum i afirmarea
dreptului fiecrui stat la integritate
teritorial i la angajamentul tuturor celorlaltor state de a o respecta.

Ca elemente funadalmentale ale acestei

reguli de drept menionm:
- obligaia statelor de a se abine de la orice atentat mpotriva fronti
erelor statelor, care sunt considerate
inviolabile,
- statele trebuie s se abin de la orice act de acaparare a unei pri sau a ntregului
teritoriu al unui alt stat.
Neamestecul n treburile interne ale unui stat astfel, este interzis interve
nia direct sau indirect n
afacerile unui stat. n primul rnd, se interzice intervenia armat, constrnge
rea armat sau ameninarea cu
aceasta ntr-un stat sau mpotriva acestuia. De asemenea, un stat nu poate recurge
la msuri economice, politice
sau de alt natur pentru a convinge un alt stat s i se subordoneze. Singura excepie o
reprezint situaia n care
un stat ar reprezenta un pericol grav pentru pacea i securitatea mondial. n acest c
az, Consiliul de Securitate al
ONU este singurul care poate lua msuri conform Cartei Naiuniloor Unite inclusiv msu
ri de recurgere la for sau
alte forme de constrngere.
26. Reglementarea pasnica a diferendelor in dreptul international.
Reglementarea panic a diferendelor este unul dintre cele mai importante
principii ale dreptului
internaional. Problema reglementrii pe cale panic a diferndelor interstatale a fost
examinat pentru prima dat
n cadrul Conferinelor de la Haga din 1889 i 1907. Astfel, se impune prilor obligaia de
a depune toate eforturile
pentru evitarea conflictelor armate i soluionarea lor n mod panic prin intermediul d
iplomaiei, a bunelor oficii,
mediere, comisii de conciliere, etc. Acest principiu se respect prin:
- obligaia de a reglementa orice diferend numai pe cale panic,
- obligaia de a cuta o soluie rapid i echitabil a diferendelor,
- libera alegere a mijloacelor de soluionare pe care prile le consider cele mai po
trivite,
- obligaia de a soluiona diferendele pe baza egalitii suverane a statelor i n confor
mitate su scopurile
i principiile Cartei Naiunilor Unite.
27. Comentai apariia, dezvoltarea i diversificarea continu a cooperrii ntre state.

APARITIE
Lupta mpotriva infracionalitii reprezint una dintre preocuprile majore ale tu
turor statelor i mai
presus de orice activitate, o prioritate n raport cu multe alte cerine
pe care societatea le impune la un
momentdat. Nu de puine ori, s-au constatat cazuri n care un infractor, dup ce comit
ea o infraciune pe teritoriul
unui stat se ascundea, fugind pe teritoriul altui stat, cutnd n acest mod s scape de
urmrire sau condamnare
ori de executarea unei pedepse.
Asfel a aparut ideea cooperarii judiciare internationale in materie penal.
n aceste condiii, statele sunt obligate s-i acorde asisten juridic reciproc
coopernd astfel n
procesul de descoperire, reinere i condamnare a tuturor celor care au nesocotit n o
rice mod legea penal.

n lupta mpotriva criminalitii interne i internaionale, rezultatele cele mai bune nu p

ot fi obinute fr
o cooperare deosebit ntre state. Dezvoltarea relaiilor internaionale pe multiple pla
nuri, n special dup primul
rzboi mondial, a fost nsoit ntre altele de o cretere fr precedent a criminalitii in
ale.
In ceea ce priveste apartia cooperarii in Romnia, aceasta a ncheiat convenii bil
aterale i multilaterale
cu o serie de state, prin care se oblig reciprioc s-i acorde asisten int
ernaional n materie penal. Aceast
form de cooperare internaional, de reprimare i combatere a fenomenului inf
racional a fcut i face nc
obiectul unor preocupri att interne ct i internaionale prin ncheierea unor
tratate, acorduri i convenii.
Fenomenul de globalizare la care asistm face s creasc, din pcate i sfera faptelor ant
isociale a cror represiune
depete cu mult sfera de reacie a unui singur stat. De aceea, este imper
ios necesar ca n lupta mpotriva
criminalitii statele s-i acorde ajutor reciproc.

Dezvoltare
Statele lumii, care garantau drepturile i libertile fundamentale ale oamenilor i ceten
ilor, care aprau
persoana cu toate atributele sale viaa, intergritarea corporal, sntatea, libe
rtatea, demnitatea, s-au vzut n
faa unui pericol nebnuit pn atunci. Astfel, apare necesar i pe deplin util
o colaborare strns ntre toate
statele lumii, cu att mai mult cu ct infratorii sunt din ce n ce mai
dotai cu mijloace moderne de comitere a
faptelor penale i n acelai timp s-au creeat reele criminale formate din membri care
se afl n state diferite.
Identitatea instrumentelor juridice de lupt mpotriva criminalitii pe plan internaiona
l sporete cu mult
modalitatea de reacie a statelor n faa pericolului. Asemnarea instituiilor
presupune o punere de acord din
punct de vedere juridic dar i politic, astfel nct s asistm la apariia unu
i sistem juridic unitar la nivel
continental, i de ce nu i la unul mondial.
Putem vorbi astfel, despre existena unei societi internaionale, guvernat de
reguli i norme la care
statele membre au aderat. Aceast societate internaional a impus elaborarea unor noi
conduite sau adaptarea
celor deja existente, realizndu-se o codificare la nivelul domeniilor de maxim in
teres.
Perioada pe care o parcurgem este marcat de cea mai dinamic dezvoltare a doctrinei
, determinat de
evoluia vieii i a societii internaionale. Astfel, elementele vechi sunt nlocuite de a
tele noi, sau sunt adaptate
la noile cerine ale vieii sociale, apar noi curente determinate de apariia unor val
ori si relaii sociale, sau asistm
la o combinaie de elemente impus de interesele fiecrui stat participant la viaa inte
rnaional.
DIVERSIFICARE
Odata cu dezvoltarea criminalitatii transfrontaliere s-au DIVERSIFICAT si
Instituii abilitate n domeniul
cooperrii judiciare internaionale n materie penal
Astfel,
A. Autoritile centrale romne
a) Ministerul Justiiei, dac au ca obiect extrdarea i transferarea persoanelor conda

mnate sau dac se refer la

activitatea de judecat ori la faza executrii hotrrilor penale;
b) Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, dac se refer la
ctiviti din faza de cercetare i
urmrire penal;
c) Ministerul Administraiei i Internelor, dac se refer la cazierul judiciar.

B. Autoritile centrale strine

La nivel mondial
1. COLEGIUL EUROPEAN DE POLIIE (CEPOL) urmrete s sprijine formarea trans
frontalier a ofierilor
de rang nalt din poliie prin mbuntirea i consolidarea cooperrii ntre institutele i
zaiile naionale din
domeniu. CEPOL urmrete, de asemenea, s sprijine i s dezvolte o abordare european integ
rat a problemelor
transfrontaliere cu care se confrunt Statele Membre n urmtoarele domenii:
lupta mpotriva criminalitii,
prevenirea criminalitii, meninerea legii i ordinii publice i securitatea public.
2. EUROPOL
3. EUROJUST
28.Comentati si analizati expresia respectarea drepturilor si libertatilor fundam
entale ale omului.

In ceea ce privete drepturile fundamentale ale omului, prerogative recun

oscute persoanei de drept intern i
internaional, fiecrui individ n raporturile sale cu colectivitatea i cu statul, fac
obiectul a numeroase documente
internaionale: Declaraia Universal a Drepturilor Omului - DUADO, Pactul in
ternaional referitor la drepturile
civile i politice, Pactul internaional referitor la drepturile economice, sociale,
culturale.
Drepturile nscrise i garantate prin convenia Drepturilor Omului se refer la protecia
vieii i integritii
fizice a persoanelor umane, la libertatea i securitatea individului, acordndu-i ga
rania unui proces civil sau penal
echitabil, la dreptul privind viaa privat i familial, la libertile denumite
intelectuale, de gndire, contiin,
religie, educaie, la liberti publice, de instruire asocieri la libertile politice, la
alegeri libere de scrutin secret, la
dreptul de proprietate, la interdicia oricrei discriminri i la dreptul de
a circula liber dincolo de frontierele
statului su.
Astfel, se poate spune c drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective
ale cetenilor, eseniale
pentru viaa, libertatea i demnitatea acestora, indispensabile pentru liber
a dezvoltare a personalitii umane,
drepturi stabilite prin Constituie i garantate prin Constituie i legi. n ac
este condiii omul este de neconceput
fr: dreptul la via, la integritate fizic i psihic, la libertate, la dreptu
la aprare, dreptul la liber circulaie,
dreptul la ocrotirea vieii intime, familiale i private, inviolabilitatea domiciliu
lui.
Cu titlu exemplificativ, art 1 din Conventia privind apararea drepturi
lor omului si a libertatilor
fundamentale ne arata faptul ca toate fiinele umane se nasc libere i egale n demnit
ate i n drepturi. Ele sunt
nzestrate cu raiune i contiin i trebuie s se comporte unele fa de celelalte n spir
ernitii.
-este consacrat pr egalitatii, demnitatii

- toate pers sunt libere- astfel se interizice sclavia

- le sunt recunoscute persoanelor drepturile si libertatile , indifrent de sex,
rasa, culoarea, nationalitate etc.
- inzestrarea cu ratiune si constiinta denota existenta factorilor intelectiv si
volitiv cu care sunt inzestrati oamenii.
In cadrul laturii subiective in ceea ce priveste mobilul si scopul sa
varsirii unei infractiuni,atunci cand lipseste
mobilul se revela o anormalitate.
-comportamentul civic , in spiritul fraternitatii joaca rolul de preventi
e generala in ceea ce priveste prevenirea
savarsirii de infractiuni.

29. Comentai i analizai expresia respectarea cu bun-credin a obligaiilor as

te n conformitate cu
dreptul internaional.

n Principiu ndeplinirii cu bun credin a obligaiilor internaionale i are o

ea fora juridic a
dreptului internaional, n lipsa lui dreptul internaional n-ar mai avea ca
litatea de drept. Principiul se rsfrnge
asupra tuturor obligaiilor internaionale, indiferent de izvorul lor, adic
asupra celor decurgnd din tratatele
internaionale, din normele cutumiare, precum i din hotrrile obligatorii ale
organelor i organizaiilor
internaionale. Drept obiect de protecie sunt relaiile dintre state i alte
subiecte de drept internaional ce se
refer la crearea, aplicarea i ncetarea aciunii tratatelor internaionale i a cutumei in
ternaionale. ndeplinirea cu
bun credin a obligaiilor internaionale se bazeaz pe ideea de reciprocitate.
Cel ce ncalc o norm de drept
internaional nu poate pretinde nici la drepturile ce decurg din aceasta
. Principiul cuprinde .a. norme mai
concrete: inadmisibilitatea refuzului unilateral i arbitrar de la obligaii
le asumate, rspunderea juridic p/u
nclcarea obligaiilor internaionale, inadmisibilitatea invocrii dreptului intern
ca justificare p/u neexecutarea
obligaiilor externe, datoria de a aduce legislaia naional n concordan cu ob
igaiile internaionale asumate,
inadmisibilitatea contractrii unor obligaii contrare celor n vigoare n raporturile c
u statele tere

30. Comentai urmtorul text: Dreptul penal internaional cuprinde norme de drept inter
n care au i un element
de extraneitate n ceea ce privete locul svririi faptelor sau al producerii
consecinelor acestora,
naionalitatea fptuitorilor, locul unde acetia s-au refugiat dup svrirea infra
unilor, constituind astfel
domeniul n care statele i cer reciproc sprijin pentru rezolvarea unor probleme de d
rept penal intern.
Din analiza textului intelegem, pe de o parte, importanta DIP in contextual cres
terii infractionalitatii
transfrontaliere. Astfel, infractorii comit infractiuni pe teritoriul unui stat
si apoi se refugiaza pe alt stat
ingreunandu-se munca autoritatilor pentru a-l prinde pe faptuitor. Ajutorul reci
proc dat de state ajuta la prinderea
celor care au comis fapte penale, la judecarea si condamnarea in conditii simpli
ficate. In aceste conditii se reprima
criminalitatea transfrontaliera.

Pe de alta parte, este absolut necesara prinderea intr-un termen scurt a celor c
are au savarsit infractiuni pentru a
nu mai comite fapte penale.

31. Preciza i i analiza i specificitatea principiilor dreptului internaional penal.

Principiul non bis in idem
Acest principiu fundamental este aici consacrat astfel: Curtea nu va putea s int
erogheze o persoan, cu
privire la aciuni care au format bazele unei crime, pentru care a fost condamnat s
au achitat.
Principiul nullum crimen sine lege
Acest principiu, al legalitii, care se afl n vigoare n marea majoritate
a sistemelor judiciare, trebuie
interpretat n mod strict, iar n caz de incertitudine chiar i n favoarea
persoanei anchetate, urmrite sau
condamnate.
Conform acestui principiu, o persoan nu poate rspunde penal n baza acestui Statut
, n afar de cazul n
care comportamentul n cauz constituie, n momentul n care se produce, o crim care intr
competena Curii
Penale Internaionale.
n plus, Statutul stipuleaz c definiia unei crimeva fi strict interpretat i nu va fi
extins prin analogie,
iar n caz de ambiguitate, definiia va fi interpretat n favoarea persoanei
investigate, acuzate sau condamnate.
Pentru aceasta, Curtea asigur c discreia interpretativ a Judectorului este
meninut n limitele Statutului,
adic n cele stabilite de statele care l-au negociat.
Principiul nulla poena sine lege
Articolul 23 din Statut prevede faptul c o persoan condamnat de ctre Curte poate f
i pedepsit numai
n concordan cu termenii Statutului. Este vorba aici de confirmarea princi
piului legalitii pedepsei, sub un alt
aspect, i anume acela al pronunrii pedepsei.
Principiul neretroactivitii legii penale
Neretroactivitatea legii penale este un principiu consacrat n dreptul
penal, care se aplic i n cazul
dreptului internaional. De aceea, conform caracterului su, trebuie aplicat obligat
oriu att de instanele naionale,
ct i de cele internaionale.
Statutul Curii Penale Internaionale prevede n art.24 faptul c nici o persoan nu va
fi responsabil penal
pentru aciunile svrite anterior intrrii n vigoare a Statutului.
n cazul n care un tratat internaional este revizuit, principiul mai su
s enunat presupune o excepie
admis, n mod tradiional, i anume aceea de aplicare imediat persoanei anchetate, urmrit
e sau condamnate a
dispoziiilor legale noi, dac se constat c acestea sunt mai favorabile pentru persoan
a respectiv.
Crimele care sunt n competena Curii nu sunt supuse niciunui statut de
restricii, adic sunt
imprescriptibile, aa cum rezult i din prevederile Conveniei privind imprescriptibili
tatea Crimelor de Rzboi i a
Crimelor mpotriva Umanitii din data de 26 noiembrie 1968, intrat n vigoare la data de
11 noiembrie 1970.
Principiul rspunderii penale individuale
Tratatul de Pace de la Versailles din data de 28 iunie 1919 este primul tratat
internaional care consacr
rspunderea penal individual, prin inculparea n mod public a mpratului German
iei, Wilhelm II de

Hohenzollern, pentru ofensa suprem adus moralei internaionale i a inviolabilitii trata

telor.
Astfel, conform prevederilor art.25 din Statut, Curtea va avea competen asupra p
ersoanelor fizice care
au comis crime aflate n jurisdicia ei, putndu-le impune rspunderea penal i
ndividual i, bineneles, s le
supun unor pedepse.
32. Comentai principiul respectrii suveranitii, securitii, ordinii publice i
altor interese ale Romniei n
plan interna ional.
Principiul respectrii suveranitii, securitii, ordinii publice i a altor interese ale R
omniei. Acest principiu este
prevzut expres n legea 302/2004 n art. 3, prin care se stabilesc limite
le cooperrii judiciare, n aa fel nct
aceast activitate cu caracter internaional s nu pericliteze sub nici o f
orm suveranitatea, securitatea, ordinea
public i alte interese ale rii noastre, definite prin Constituie.
Principiul respectrii suveranitii statelor este formulat nc din Evul Mediu, n
condiiile luptei
pentru formarea statelor naionale. Suveranitatea este un atribut esenial al statul
ui i const n supremia puterii
de stat pe plan intern i independena acesteia pe plan extern fa de orice alt putere.
Astfel, suveranitatea este o
trstur general a statului ce const n supremaia i independena puterii n
rea i realizarea voinei
guvernanilor ca voin obligatorie pentru ntreaga societate. Acest principiu
cuprinde urmtoarele elemente
eseniale:
- statele sunt egele din punct de vedere juridic,
- fiecare stat se bucur de drepturile inerente deplinei suveraniti,
- fiecare stat are obligaia de a respecta personalitatea altor state,
- integritatea teritorial i independena politic ale statului sunt inviolabile.
Acest principiu este consacrat n Declaraia din 1970 a Adunrii Generale O.N.U., pr
in Actul Final
al Conferinei de la Helsinki.
33. Comentai expresia preeminena dreptului internaional.
Principiul preeminenei dreptului internaional. Tot n legea 302/2004, art.
4 se statuteaz aceast regul
conform creia, prezenta lege se aplic n baza i pentru executarea normelor
interesnd cooperarea judiciar n
materie penal, cuprinse n instrumentele juridice internaionale la care Romn
ia este parte, pe care le
completeaz n situaiile nereglementate.
Cooperarea cu un tribunal penal internaional sau o organizaie internaional public, n
conformitate cu
dispoziiile n materie ale unor instrumente internaionale speciale, cum sun
t statutele tribunalelor penale
internaionale, se examineaz printr-o procedur legal distinct, prevederile leg
i 302/2004 putnd fi aplicate n
mod corespunztor, n completare, dac este necesar.
34. Comentai i analizai principiul curtoaziei internaionale i reciprocitii.
Principiul curtoaziei internaionale i reciprocitii. Conform acestei reguli,
cooperarea internaional n cadrul
DPI se poate efectua n virtutea curtoaziei internaionale, la cererea transmis pe ca
le diplomatic de ctre statul

solicitant i cu asigurarea scris a reciprocitii dat de autoritatea competent a acelui

stat.
Astfel, lipsa reciprocitii nu mpiedic s se dea curs unei cereri de a
sisten judiciar internaional n
materie penal, dac aceasta:
a) se dovedete necesar datorit naturii faptei sau nevoii de a lupta
mpotriva anumitor forme grave ale
criminalitii;
b) poate contribui la mbuntirea situaiei inculpatului ori condamnatului sau la re
integrarea sa social;
c) poate servi la clarificarea situaiei judiciare a unui cetean romn.
Conform art. 6 din legea 302/2004, n cazul n care statul romn formuleaz o cerere n
condiiile
prezentei legi, n baza curtoaziei internaionale, asigurarea reciprocitii va fi dat de
ctre ministrul justiiei,
pentru fiecare caz, ori de cte ori va fi necesar, la cererea motivat a autoritii jud
iciare romne competente
35. Comentati si analizati principiul non bis in idem in dreptul penal intern si
international.

Principiul non bis in idem. Conform art. 10 din Legea 302/2004 cooper
area judiciar internaional nu este
admisibil dac n Romnia sau n orice alt stat s-a desfurat un proces penal pentru aceea
apt i dac:
a) printr-o hotrre definitiv s-a dispus achitarea sau ncetarea procesului penal,

b) pedeapsa aplicat n cauz, printr-o hotrre definitiv de condamnare, a fost executat

sau a format
obiectul unei graieri sau amnistii, n totalitatea ei ori asupra prii neexecutate.
Dispoziiile de mai sus nu se aplic:
a) dac asistena este solicitat n scopul revizuirii hotrrii definitive, pen
tru unul din motivele care
justific promovarea uneia din cile extraordinare de atac prevzute de Codul de proce
dur penal al Romniei,
b) n cazul n care un tratat internaional la care Romnia este parte conine dispoziii
mai favorabile sub
aspectul principiului non bis in idem.
n ali termei, principiul non bis in idem stabilete c nimeni nu poate
fi pedepsit de dou ori pentru
aceeai fapt sau s execute de dou ori o pedeaps pentru aceeai infraciune,
du-se seama astfel de
autoritatea de lucru judecat.
Pe lng faptul c acest principiu este prevzut expres n legea 302/2004, d
atorit importanei sale,
acesta mai beneficiaz i de o mare atenie internaional. Astfel, principiul non bis in
idem este prezent i n unele
documente internaionale, cum ar fi: Convenia de la Bruxelles cu privire la principi
ul non bis in idem- Bruxelles
1986, Convenia de la Schenghen din 1990, Protocolul nr. 7 la Convenia Eur
opean a Drepturilor Omului,
Strasbourg 1984, unde se menioneaz expres c nu este posibil nici o deroga
re de la aceste prevederi,
Convenia European de extrdare din 1957, Convenia European privind valoarea
ernaional a
hotrrilor represive- Haga 1970, Convenia European privind transferul de proce
duri n materie penalStrasbourg 1972.

36. Comentai i analizai principiul imunitii de jurisdicie n dreptul penal intern i in

naional.
International:
Principiul imunitii de jurisdicie a statelor constituie o regul cutumiar a dreptului
internaional public, potrivit
cu care un stat nu poate fi adus n faa autoritilor jurisdicionale ale unui alt stat.
Dreptul internaional cere ca statul s si limiteze dreptul de jurisdicie atunci cnd es
te vorba despre un alt stat.
Sursa material a imunitii statelor const n tratate, practica statelor ca element al c
utumei, decizii judectoresti
si lucrrile de specialitate. Astfel de tratate sunt: Convenia de la Viena din 1961
privind relaiile dilpomatice i
Convenia de la Viena din 1963 privind relaiile consulare.

Intern:
Imunitatea de jurisdicie se acord pe baz de reciprocitate, prin convenii
bilaterale, dar n conformitate cu
principiile stabilite prin normele cutumiare codificate n cadrul a dou i
mportante convenii internaionale
multilaterale i anume, Convenia de la Viena din 1961, privind relaiile d
iplomatice i Convenia din 1963 de la
Viena, privind relaiile consulare.
Imunitatea de jurisdicie apare ca un principiu al dreptului internaional
penal i, totodat, o parte component
important a dreptului internaional care reglementeaz relaiile diplomatice i
consulare dintre state i, n
general, relaiile internaionale contemporane.
Imunitatea de jurisdicie face parte dintr-un ansamblu mai larg de privilegii i imu
niti de care se bucur agenii
unui stat pe teritoriul altui stat, n cadrul imunitii diplomatice.
Dreptul internaional confer anumitor persoane strine imunitate de urmrire penal i de j
urisdicie pentru
infraciunile comise pe teritoriul rii de reedin, datorit rangului sau funciilor ofici
pe care acestea le
ndeplinesc
Persoanele care au aceast imunitate sunt: ambasadorul, membrii consulatelor, mini
strul plenipoteniar, ataatul
de ambasad sau delegaie, secretarul de ambasad sau delegaie, precum i membrii familii
lor acestora.
Conform acestei imuniti personale, nu pot fi urmrite i judecate pe teritoriul statul
ui n care sunt acreditate sau
pe al crui teritoriu se afl ca reprezentani oficiali ai statelor lor.
De menionat c imunitatea de jurisdicie nu creeaz n cazul persoanei n cauz impunitate,
dic lips de
rspundere, n cazul n care ncalc dispoziii cu caracter penal, ci doar transfer luarea m
rilor de sancionare
din atribuiile rii ale crei legi se ncalc n sarcina organelor interne ale statului cr
i aparine persoana
respectiv.
37. Precizai i analizai modalitile de realizare a DPI. Tipuri de cooperare internaiona
l n materie penal.
Specificitatea lor.
n literatura de specialitate au fost reinute urmtoarele tipuri sau forme
de cooperare internaional n materie
penal:
1. dup modul de nfptuire sunt:
forme de cooperare realizate prin mijloace de drept penal. Principalele mijloac

e de drept penal sunt:

* aplicarea legii penale romne pentru infraciuni comise n afara teritor
iului rii de ctre
ceteni strini sau apatrizi fr domiciliul n Romnia, n temeiul universalitii legii pe
* incriminarea i sanionarea ca infraciuni, prin dispoziii din Codul Penal sau din
legi speciale, a
unor fapte periculoase pe care Romnia s-a angajat, prin convenii internai
onale, s le incrimineze i s le
sancioneze aa numitele delicta juris gentium;
* recunoaterea prin normele dreptului penal a unor efecte ale hotrrilor
judectoreti
pronunate de instane a altor state, aa-numita recidiv internaional (art. 37 alin. 3 C.
Pen.);
* asistena juridic internaional n materie penal,
* instituia extrdrii ca form de baz a cooperrii ntre state,
* recunoaterea, potrivit art. 89 C.Pen., a efectelor hotrrilor judectereti
pronunate n
strintate, prin scderea din durata pedepsei aplicate de instanele romne a perioadei d
e reinere, arestare
preventiv ori prii din pedeaps executate n afara teriroriului,
* transmiterea, n temeiul reciprocitii, ntre state de informaii i date pr
ivitoare la
antecedentele penale ale unor infractori, copii sau extrase de pe hotrrile penale,
cazierul judiciar sau orice
alte date care intereseaz statele n lupta lor comun mpotriva criminalitii.
forme de cooperare internaional n materie penal realizate prin mijloace d
e drept procesual penal.
Principalele mijloace de drept procesual sunt:
*comisia rogatorie internaional,
*recunoaterea hotrrilor penale sau a altor acte judiciare strine,
* nmnarea de citaii i transmiterea de piese judiciare,
* cooperarea organelor de poliie judiciar (Interpol).
2. dup sursa de reglementare sunt:
forme de cooperare care i gsesc temeiul n convenii i tratate internaionale i
forme care funcioneaz n baza declaraiilor de reciprocitate ntre state sau pe baza le
gilor interne.
forme de cooperare internaional n materie penal realizate prin Legea 302/2004: extrd
area, predarea
n baza unui mandat european de arestare, transferul de proceduri n mate
rie penal, recunoaterea i
executarea hotrrilor, transferarea persoanelor condamnate, asistena judiciar n materi
e penal.

3. dup criteriul transmiterii prerogativelor de suveranitate sunt:

forme de cooperare primar (ce constau n transmiterea competenei n ceea c
e privete urmrirea
penal a unor persoane sau a executrii pedepsei atribute ale suveranitii de stat extr
area ) i
forme de cooperare secundar (care nu presupun o astfel de transmitere cazierul j
udiciar).
38. Ce reprezint Delicta juris gentium n DPI/DIP?
Colaborarea statelor n lupta mpotriva criminalitii (obiectul de studiu al DPI) se re
alizeaz n primul rnd prin
semnarea i aderarea la unele convenii internaionale care au ca principal scop repri
marea unor anumite
categorii de infraciuni, incriminarea i sancionarea lor n dreptul nostru penal. Aces

tea sunt numite n literatura

de specialitate delicta juris gentium .(DIP)
Printre infraciunile internaionale comise de persoane particulare se numara: teror
ismul, pirateria maritim,
pirateria aerian, traficul ilicit de stupefiante, falsificarea de moned, etc.; ace
ste fapte sunt incluse in categoria de
infractiuni internationale delicta juris gentium prin tratate si conventii incheia
te intre state prin care acestea se
oblig s le ncrimineze n legislaia lor penal intern i s le sancioneze ca atare.(DPI)
39. Precizai i analizai locul drepturilor fundamentale ale omului n cadrul studierii
dreptului internaional
penal.
Drepturile fundamentale ale omului ocupa un loc central in cadrul dreptului inte
rnational penal. Normele acestei
ramuri de drept privesc in mod expres apararea drepturilor fundamentale ale omul
ui, drepturi fara de care
persoana umana nu poate fi conceputa, pentru ca omul reprezint suprema creaie a lu
mii care, prin spiritul su
neobosit, tinde continuu spre perfecionare. Omul este creatorul tuturor bunurilor
materiale i spirituale din
societate, transmise din generaie n generaie, iar aceste valori au asigurat i asigur
progresul continuu al
omenirii. Numai omul, spre deosebire de toate celelalte fiine, este acela care re
uete s-i domine pornirile
primare, s acioneze contient i s se comporte pe baza unor principii fundamentale de v
ia care in seama de
ceea ce este bun, adevrat i drept n relaiile sociale.

40. Dreptul la via i ocrotirea sa juridico-penal n plan intern i internaional.

Viaa reprezint bunul cel mai preios pentru individ, fiind inerent oricrei fiine. Dup c
l de-al doilea rzboi
mondial omenirea, profund zbuciumat de crimele i atrocitile care au avut loc, a cons
iderat c dreptul la via
trebuie s fie garantat i prin documente internaionale.
Desigur c, n cadrul ocrotirii penale a persoanei, locul central l ocup aprarea vieii a
cesteia. Viaa reprezint
bunul, valoarea cea mai de pre a omului, condiia suprem a existenei i afirmrii rolului
su n cadrul grupului
social.
Dreptul la via a fost consfinit nc din Declaraia Drepturilor Omului i Cet
lui de la 1789 i n
Declaraia Universal a Drepturilor Omului din 1948. Statele europene plecnd
de la aceasta din urm i
considernd c scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strns nt
re membrii si i c pentru
atingerea acestui scop este necesar n primul rnd aprarea i dezvoltarea drepturilor i l
ibertilor fundamentale,
au adoptat la Roma n noiembrie 1950 Convenia pentru aprarea drepturilor
omului i a libertilor
fundamentale.
Conform acestei convenii, dreptul la via al oricrei persoane este protejat prin lege

i ca atare statele care au

aderat sau au ratificat Convenia au obligaia de a garanta prin legislaia intern drep
tul la via a persoanei. De
regul, acesta apare n scris cu rang de principiu n Constituia fiecrui stat.
Sunt putine state in lume care inca mai aplica pedeapsa capitala, aceasta nu ins
eamna insa ca acele state nu
ocrotesc dreptul la viata, ci doar ca accepta exceptii in cazul unor hotarari ju
decatoresti prin care o persoana este
sanctionata prin condamnarea la moarte.
41. Precizati si comentati consecintele juridico-penale ale nerespectarii dreptu
lui la viata in cadrul Dreptului
International Penal.
In ceea ce priveste consecintele nerespectarii dreptului la viata observam faptu
l ca Dreptul la Viata este
garantat prin Constitutie; in majoritatea statelor lumii eutanasia nu est
e permisa iar in statele comuniste avortul
este interzis.
Potrivit principiul umanismului presupune, ntreaga activitate de cooperare
internaional n materie
penal trebuie s porneasc de la interesele fundamentale ale omului, acesta, mpreun cu
drepturile i libertile
sale ocupnd locul central n cadrul activitii de cooperare la nivel naional
i internaional de aprare social.
Acest principiu a fost consacrat n unele documente internaionale, cum ar
fi: Pactul internaional cu privire la
drepturile civile i politice art. 7, Declaraia Universala a Drepturilor O
mului art. 5, Convenia mpotriva
torturii i a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane, ori degradante ar
t. 10, Convenia European a
Drepturilor Omului art. 3, Convenia privind transferarea persoanleor condamnate, etc
.
In Conventia de la Haga se interzice in mod expres pedeapsa cu moartea.
42. Comentai existena pedepsei cu moartea. Argumente pro i contra. Poziia DIP n aplic
area i executarea
acestei pedepse n istoria justiiei internaionale penale.
Pedeapsa cu moartea, cea mai aspr sanciune ce poate fi aplicat unei fiine umane, con
tinu s existe n dreptul
intern al multor state i s fie executat.
De-a lungul timpului au existat preri contradictorii n ceea ce privete l
egitimitatea pedepsei capitate.
Astfel, legitimitii care i exprimau opinii n favoarea pedepsei cu moartea inv
ocau ca argument principal efectul
intimidant al acestei poedepse. Este adevrat c odat executat aceast pedeaps
cei care iau la cunotin
despre aplicarea i executarea acesteia sunt nfrnai n tendinele lor infracionale fiind
ntimidai de execuia care
a avut loc.
Pedeapsa cu moartea a fost mult vreme instrumentul prin care unele regimuri despo
tice sau dictatoriale
au neles s supun masele largi ale populaiei gata n orice moment s declaneze revolta.
polul opus, se afl
adepii curentului aboliionist care pleac de la argumentul c viaa a fost dr
uit de Dumnezeu oamenilor i
numai acesta este ndrituit s i pun capt i de aceea nici unui muritor nu-i este permis,
indiferent de motiv, s ia

viaa unui semen al su. Totodat, aboliionitii au invocat n sprijinul abolirii

pedepsei capitale faptul c n cazul
erorilor sau nscenrilor judiciare acestea practic nu se mai pot ndrepta dat fiind c
aracterul ireparabil al pedepsei
cu moartea i caracterului ireversibil al fenomenului morii.
De remarcat, este totui faptul c erorile judiciare svrite n detrimentul soc
ietii i al justiiei dar n
avantajul acuzaiilor nu au sensibilizat opinia public, fiind date uitrii.
Un om vinovat rmas liber i nepedepsit
constituie un eec, n timp ce condamnarea unui nevinovat este considerat o crim.
Cezare Beccaria n lucrarea sa Dei Delliti e delle pene se situeaz pe poziii aboliionis
te militnd pentru
umanizarea pedepselor i pentru respectarea demnitaii umane. Totui, Beccaria
consider c pedeapsa cu
moartea este justificat n dou situaii: cnd infractorul are asemenea relaii i
purtare nct atinge securitatea
naiunii i cnd moartea infractorului este singurul mijloc de a-i abate pe ceilali de
la comiterea infraciunilor.
n anul 1902, n Anglia, prin Children Act, Legea referitoare la copii a fost suprim
at pedeapsa cu moartea
ns numai pentru minorii sub 16 ani. n timpul i dup primul rzboi mondial s-au nregistra
tot mai multe erori
judiciare ceea ce a condus la intensificarea luptei aboliionitilor. n Ang
lia, n anul 1928 Camera Comunelor s-a
pronunat pentru prima dat mpotriva abolirii, apoi in 1929 Comitetul s-a pronunat pen
tru suprimarea pedepsei
cu moartea, cu titlu de ncercare, timp de 5 ani. n Frana, n anul 1932,
juraii au primit dreptul de a nltura
pedeapsa cu moartea de facto, prin recunoaterea circumstanelor atenuante n
favoarea celui condamnat.
Pedeapsa cu moartea a fost abolit n Austria n anul 1919, n Suedia n anul 1921, n Danem
arca n anul 1930, n
Spania i Argentina n anul 1932.
Prin instaurarea regimurilor fasciste n Italia i Germania hitlerist se cr
eeaz climatul general favorabil
declanrii unui nou rzboi mondial, unei noi perioade sumbre din istoria o
menirii. n anul 1925, pedeapsa cu
moartea afost restabilit n Italia; n 1938 n Romnia; n 1939 n Frana pentru aciunile d
re i spionaj, apoi
pentru anumite crime de jaf svrite n timp de rzboi. n aceast perioad num
Elveia, stat neutru, nu mai
prevedea n legislaia sa pedeapsa cu moartea.
Actuala Constituie a Romniei prevede n art. 22 alin. 3 c pedeapsa cu moa
rtea este interzis. n ara
noastr, pedeapsa cu moartea a fost abrogat prin Decretul-Lege nr. 6/1990 i drept u
rmare orice dispoziie din
C.pen., C.proc.pen. i alte acte normative referitoare la pedeapsa cu mo
artea sunt considerate c se refer la
pedepsa deteniunii pe via.
Pe plan internaional lupta aboliionitilor a fost ncununat cu succes, fiind
adoptate unele documente
internaionale care interzic aplicarea pedepsei capitale sau prevd abolirea acestei
a.
43. Comentati Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid.
Prezenta Conventie este alcatuita din 19 articole in limba chineza, engleza,fran
ceza,rusa si spaniola si
poarta data de 9 decembrie 1948. A fost semnata pe data de 31 decembrie 1949 si

are o durata de 10 ani incepand

cu data intrarii in vigoare.
Partile contractante din cadrul Conventiei , confirmand ca genocidul, comis atat
in timp de pace cat si in timp de
razboi este o crima de drept international se angajeza sa-l previna si sa-l ped
epseasca.
Genocidul se refera la actele comise cu intentia de a distruge in totalitate sau
in parte, un grup national, etnic,
rasial sau religios ; spre ex : omorarea membrilor unui grup, atingerea grava a
integritatii fizice sau mentale a
membrilor unui grup, supunerea international a grupului la conditii de existent
care antreneaza distrugerea fizica
totala sau partiala, masuri care vizeaza scaderea natalitatii in sensul grupului
, transferarea fortata a copiilor dintrun grup intr-altul.
Art.3 din prezenta Conventie face referire la actele ce vor fi pedepsite, si anu
me : genocidul, intelegerea in
vederea comiterii genocidului, incitarea directa si publica la comiterea unui ge
nocide, tentativa de genocide si
complicitatea la genocid.
Astfel, persoanele care au comis unul din actele enumerate vor fi pedepsite indi
fferent ca sunt conducatori,
functionari sau particulari. Acestea vor fi trimise in fata tribunalelor compete
nte ale statului pe teritoriul caruia a
fost comis actul sau in fata Curtii Internationale de Justitie.
Originalul Conventiei va fi depus la Arhivele Organizatiei Natiunilor Unite. Ace
asta va fi inregistrata de Secretarul
General al ONU la data intrarii sale in vigoare.
Ex. Cazuri : Bangladesh 1971 , CAmbodgia-1979, fosta Iugoslavie, Ruanda.
44. Comentati Conventia asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a cri
melor contra umanitatii.
Prin aceasta Conventie s-a urmarit afirmarea principiului imprescriptibilitatii
crimelor de razboi si a
crimelor contra umanitatii si sa asigure aplicarea lor universal. Astfel , s-a c
onvenit prin aceasta ca oricare ar fi data
la care au fost comise, anumite crime nu sunt imprescriptibile. ( crimele de raz
boi, crimele contre umanitatii
indifferent daca sunt comise pe timp de razboi sau pe timp de pace ).
Daca oricare dintre aceste crime va fi comisa, prevederile acestei Conventii vor
fi aplicate reprezentantilor
autoritatii de stat si persoanelor care participa la comiterea ei ca autori sau
complici, care se fac vinovati de
incitare directa la comiterea oriccareia dintre aceste crime sau care participa
la o intelegere in vederea comiterii ei,
precum si reprezentantii autoritatii de stat care tolereaza comiterea acestei cr
ime.
Statele parti se angajeaza sa adopte, in conformitate cu procedurile lor constit
utionale orice masuri
legislative care ar fi necesare pentru a asigura imprescriptibilitatea crimelor
mentionate ; iar aolo unde in acest
domeniu ar exista o prescriptive, in virtutea legii ssau altfel, ea va fi abolit
a.
Prezenta Conventie se regaseste in limba chineza, engleza, franceza, rusa si spa
niola , are 11 articole si poarta data
de 26 noiembrie 1968.
Expira dupa o perioada de 10 ani de la data intrarii in vigoare, atunci cand ori
ce parte contractanta poate formula o

cerere de revizuire a Conventiei pe calea unei notificari scrise adresate Secret

arului General al Organizatiei
Natiunilor Unite.
45. Comentati Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu
cruzime, inumane sau
degradante si Conventia Europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau
tratamentelor inumane ori
degradante si Protocoalele sale aditionale.
Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime,inumane
sau degradante a
fost adoptata in data de 10 decembrie 1984 si intrata in vigoare la 26 iunie 19
87 ca dorinta a statelor parti de a
spori eficienta luptei impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente cu c
ruzime, inumane sau degradante in
intreaga lume. Este impartita in trei parti si cuprinde 33 de articole.
Gasim in prezenta Conventie , termenul de tortura desemnand orice act prin care se
provoaca unei
persone, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, de natura fizica sau psi
hica, in special cu scopul de a obtine,
de la aceasta persoana sau de la o persoana terta, informatii sau marturisiri, d
e a o pedepsi penttru un act pe care
aceasta sau o terta persoana l-a comis sau este banuita ca l-a comis, sau pentru
orice alt motiv bazat pe o forma de
discriminare, oricare ar fi ea, atunci cand o asemenea durere sau suferinta sunt
provocate de catre un agent al
autoritatii publice sau orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial ,
sau la instigarea sau cu consimtamantul
express au tacit al unor asemenea persoane.
Nici o imprejurare exceptional,oricare ar fi ea, fie ca este vorba de starea de
razboi sau amenintare cu razboiul, de
instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi
invocate pentru a justifica tortura.
Fiecare stat in parte va veghea ca toate actele de tortura sa constituie infract
iuni dpdv al dreptului penal.
Fiecare stat va respecta si va lua la cunostinta obligatiile si hotararile ce-I
revin cu privire la Conventia semnata.
In cadrul Conventiei se va infiinta un Comitet impotriva torturii compus din 10
experti care vor functiona
cu titlu personal. Orice stat parte la Conventie va putea sa declare in orice mo
ment ca recunoaste competenta
Comitetului de a primi si examina comunicari in care un stat pretinde ca un alt
stat parte nu-si indeplineste
obligatiile ce decurg din Conventie.
Comitetul va prezenta statelor parti si Adunarii Generale a ONU un raport annual
asupra activitatilor desfasurate in
aplicarea prezentei Conventii. Fiecare stat va putea, in momentul cand va semna
sau ratifica prezenta Conventiei
sau cand va adera la ea , sa declare ca nu recunoaste competenta acordata Comite
tului.
Conventia Europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante
Statele member e ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Conventii, ado
ptata la Strasbourg in 26
noiembrie 1987 si intrata in vigoare la 1 februarie 1989, convinse ca protectia
persoanelor private de libertate

impotriva torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante ar p

utea fi intarita printr-un
mechanism extrajudiciar, cu caracter preventive au convenit asupra aspectelor Co
nventiei, aici de fata.
Astfel, s-a instituit un Comitet European pentru prevenirea torturii si a pedeps
elor sau tratamentelor
inumane sau degradante. Apar vizitele, prin intermediul carora Comitetul examine
aza tratamentul persoanelor
private de libertate in vederea intaririi, daca este cazul, a protectiei lor imp
otriva torturii si a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante. Comitetul se compun dintr-un numar de memb
rii egal cu cel al partilor.
Acesta nu poate cuprinde decat un singur cetatean din partea aceluiasi stat. Com
itetul isi desfasoara activitatea cu
usile inchise. Cvorumul este constituit din majoritatea membrilor sai.
Dupa fiecare vizita, Comitetul intocmeste un raport cu privire la faptele consta
tate cu ocazia acesteia, tinand
seama de toate observatiile prezentate eventual de catre partea interesanta.Aces
tea sunt confidential.
Prezenta Conventiei este deschisa semnarii statelor member ale Consiliului Europ
ei.
Protocolul nr.1
Prin acest Protocol, semnat de statele member ale Consiliului European se aduc c
ompletari Conventiei
mai sus mentonata si anumite modificari.
Prezentul Protocol este deschis spre semnare statelor member ale Consiliului Eur
opei semanatare ale Conventiei.
A fost incheiat la Strasbourg in data de 4 noiembrie 1993, in limba franceza si
engleza si depus in arhivele
Consiliului Europei.
Protocolul nr. 2
Statele membre ale prezentului Protocol la Conventia Europeana pentru prevenirea
torturii si a
pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, convinse de oportunitatea d
e a permite membrilor
Comitetului European pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelo
r inumane ori degradante, de a fi
reeligibili de doua ori si luand in considerare pe langa acestea necesitatea de
a garanta o innoire echilibrata a
membrilor Comitetului , au incheiat prezentul Protocol in data de 4 noiembrie 19
93 la Strasbourg.
46. Comentati Conventia privind sclavia si Conventia suplimentara cu privire la
abolirea sclaviei, traficului de
sclavi si a institutiilor si practicilor analoge sclaviei.
Avand in vedere ca de-a lungul timpului s-a declarat intentia ferma de a pune ca
pat traficului de sclavi (
Conferinta de la Bruxelles 1889-1890 ), suprimarea totala a sclaviei in toate fo
rmele sale prin Actul General de la
Berlin 1885 si luand in considerare raportul Comisiei temporare pentru sclavie n
umita de Consiliul Ligii Natiunilor
la 12 iunie 1924, s-a decis sa se incheie prezenta Conventie si au desemnat drep
t plenipotentiari in acest scop.
S-a definit termenul de sclavie ca fiind statutul sau conditia unei persoane asupr
a careia este exercitata
oricare putere sau toate puterile atasate dreptului de propietate. De asemenea c

omertul de sclavi este definit prin

toate actele implicate in cedarea prin vanzare sau schimb a unui sclav procurat
in vederea vanzarii sau schimbului
si in general prin toate actele de comert sau transport de sclavi.
Prin prezenta Conventie , Inaltele parti contractante se angajeaza, fiecare pent
ru teritoriile aflate sub
suveranitatea , jurisdictia, protectia , suzeranitatea sau tutela sa sa previna
si sa suprime comertul cu sclavi si sa
edifice, progresiv abolirea totala a sclaviei in toate formele sale. Acestea isi
vor acorda reciproc asistenta cu scopul
asigurarii abolirii sclaviei si a comertulu cu sclavi.
Conventia se gaseste in limba franceza si engleza, ambele exemplare fiind origin
ale, cuprinde 12 articole si a fost
incheiata la Geneva pe 25 septembrie 1926 intr-un exemplar depus la arhivele Lig
ii Natiunilor.
Conventia Suplimentara cu privire la abolirea sclaviei, traficului de sclavi si
a instituiilor si practicilor analoge
sclaviei a luat nastere prin constatarea ca libertatea este un drept pe care fie
care fiinta umana l-a dobandit prin
nastere, prin recunoasterea ca, dupa incheierea , la Geneva in data de 25 septem
brie 1926, a Conventiei cu privire
la sclavie, noi progrese au fost obtinute in aceasta directive, constatant totus
i ca sclavia, traficul cu sclavi,
institutiile si practicile analoge sclaviei n-au fost inca eliminate in toate re
giunile lumii si hotarand ca la Conventia
din 1926 trebuie sa se adauge o Conventie suplimentara.
Astfel, se pune accentual pe institutii si practice analoge sclaviei. Statele pa
rti se angajeaza sa ia masurile
legislative privind abolirea complete sau abandonarea institutiilor acolo unde e
le subzista inca, care intra sau nu in
definitia sclaviei din Conventia de la Geneva , 25 septembrie 1926. Acestea vor
lua toate masurile eficace pentru a
impiedica navale si aeronavele autorizate purtand pavilionul lor sa transporte s
clavi si pentru a pedepsi persoanele
vinovate de aceste acte. Vor efectua schimburi de experienta si se vor informa r
eciproc in legatura cu orice traffic
de sclavi si orice tentative de infractiune de acest gen.
Reducerea unui om la sclavie sau obligarea unui seaman sa-si piarda libertatea s
a sau unei persoane aflate in grija
lui va constitui infractiune penala.
Prezenta Conventie va intra in vigoare la data la care doua state vor deveni par
ti. Subsemnatii au semnat
prezenta Conventie la 7 septembrie 1956.
47. Comentati Conventia privind munca fortata sau obligatorii si Conventia privi
nd abolirea muncii fortate.
Conventia privind munca fortata sau obligatorie a fost adoptata in data de 28 iu
nie 1930 si cuprinde 30 de
articole.
Orice membru a Organizatiei Internationale a Muncii care ratifica prezenta Conve
ntie se angajeaza sa
desfiinteze folosirea muncii fortate sau obligatorii sub toate formele ei si in
cel mai scurt timp posibil.
Termenul de munca fortata sau obligatorie va insemna orice munca sau serviciu pret
ins unui individ sub
amenintarea unei pedepse oarecare si pentru care numitul nu s-a oferit de buna v
oie. Nici o autoritate care are

dreptul sa impuna munca fortata sau obligatorie nu va trebui sa permita sa se re

curga la aceasta forma de munca
decat daca s-a asigurat ca serviciul sau munca ce trebuie efectuata reprezinta u
n interes direct si important pentru
colectivitatea chemata sa o execute, ca acest serviciu este de o necessitate act
ual sau iminenta, ca aceasta munca
nu va constitui o povara prea grea pentru populatia actual fata de mana de lucr
u disponibila.
Perioada maxima in timpul careia un individ oarecare va putea fi constrains la m
unca fortata sau
obligatorie nu va trebui sa depaseasca 60 de zile dintr-o perioada de 12 luni, i
ar salariile vor trebui sa fie platite
fiecarui muncitor individual.
Prin prezenta Conventie se stabileste despagubirea in caz de accidente sau boli
provocate de munca,
transferarea muncitorilor in alte regiuni, conditiile cu privire la lucrarile in
constructii cat si cele pentru transportul
de persoane sau marfuri.
Pentru ca dispozitiile sa fie posibil aplicate, autoritatile competente vor treb
ui sa elaboreze un regulament complet
si prcis cu privire la folosirea muncii fortate sau obligatorii sis a fie aduse l
a cunostinta persoanelor supuse muncii
fortate sau obligatorii.
Orice membru al Organizaiei Internationale a Muncii care ratifica prezenta Conve
ntie se angajeaza sa o
aplice pe teritoriile supuse suveranitatii, jurisdictiei, protectiei , suzeranit
atii , tutelei sau autoritatii sale, in masura
in care el are dreptul sa isi assume obligatii in legatura cu problemele de jur
isdictie interna.
Avand in vedere Convendia asupra muncii fortate 1930, Conventia din 1926 de la G
eneva referitoare la
sclavaj, decizia adoptarii altor propuneri referitoate la abolirea anumitor form
e de munca fortata sau obligatorie,
care constituie o violare a drepturilor omului s-a decis sa se adopte Conventia
privind abolirea muncii fortate la
data de 25 iunie 1957, formata din 10 articole.
Astfel, fiecare membru al Organizatiei Internationale a Muncii care ratifica pre
zenta Conventie se angajeaza sa ia
masuri eficiente in vederea abolirii immediate a muncii fortate sau obligatorii
si sa nu recurga la ea sub nici o
forma.
Directorul General al Biroului International al Muncii va notifica tuturor membr
ilor inregistrarea tuturor
ratificarilor, declaratiilor si denuntarilor care ii vor fi communicate de catre
membrii.
48. Comentati Conventia international privind eliminarea tuturor formelor de dis
criminare rasiala.
Prezenta Conventie are ca radacini principiile demnitatii si egalitatii fiintelo
r umane ( Carta Natiunilor
Unite ), Declaratia Universala a Drepturilor Omului, iar statele parti au fost d
ormice sa puna in aplicare prin aceasta
principiile enumerate in Declaratia Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasiala si sa
asigure cat mai repede posibil adopatarea masurilor practice in acest scop.
Expresia Discriminarea rasiala are in vedere orice deosebire, excludere, restricie
sau preferinta intemeiata pe
rasa, culoare, ascendenta sau origine nationala sau etnica, care are ca scop sau

effect de a distruge sau

compromite recunoasterea, folosinta sau exercitarea, in conditii de egalitate, a
drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale in domeniile politicie, economice , sociale sau culturale.
Statele parti condamna discriminarea rasiala si se angajeaza sa urmeze o politic
a menita sa elimine orice forma de
discriminare. Aceastea condamna in special segragatia rasiala si apartheidul si
se angajeaza sa prevenina, sa
interzica si sa elimine pe teritoriile tinand de jurisdictia lor toate practicil
e de aceasta natura. Acestea se obliga sa
respecte dreptul fiecaruia la egalitate inn fata legii fata deosebire de rasa, c
uloare, originie nationala sau etnica.
Pentru discriminarea rasiala se constituie un comitet compus din 18 experti care
sunt alesi de statele parti
prin vot secret; fiecare stat poate sa desemneze un candidat ales dintre cetaten
ii sai. Membrii comitetului sunt
alesi pentru patru ani. Comitetul adopta regulamentul sau de ordine interioara,
isi alege biroul pentru o perioada
de 2 ani, Secretarul General al ONU asigura secretariatului Comitetului, Comitet
ul isi tine in mod obisnuit
reuniunile la sediul ONU.
Prezenta Conventie va fi deschisa spre aderare oricarui stat al Organizatiei Nat
iunilor Unite, iar aderarea se va face
prin depunerea unui instrument de aderare la Secretarul General al Natiunilor Un
ite.
Conventia este scrisa in limba chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola , si
sunt in egala masura valabile.
A fost semnata la New York, 7 martie 1966 si este compusa din 25 de articole dis
puse in trei parti.
49. Comentati Conventia international asupra eliminarii si reprimarii crimei de
apartheid.
Statele parti la prezenta Conventie, convinse ca o Conventie internationala asup
ra eliminarii si reprimarii
crimei de apartheid ar permite sa ia noi masuri pe plan international si pe plan
national in vederea eliminarii si
reprimarii crimei de apartheid au convenit asupra incheierii unei conventii cu a
celasi nume, compusa din 19
articole, ale carei texte in limba chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola
au aceeasi valabilitate,a fost adoptata si
deschisa spre semnare in data de 30 noiembrie 1973 si intrata in vigoare la 18 i
ulie 1976.
Apartheidul este o crima impotriva umanitatii, si actele inumane rezulta din polit
icile si practicile de apartheid si
alte politici si practici asemanatoare de segregatie si discriminare rasiala, su
nt crime care contravin normelor
dreptului international, indeosebi scopurilor si principiilor Cartei Natiunilor
Unite si ele constituie o amenintare
serioasa pentru pacea si securitatea nationala.
Ex. 1). A refuza unui membru sau unor membrii ai unui grup rasial sau ai mai mul
tor grupuri rasiale dreptul la vi ata
si la libertatea personala.
2). A impune deliberat unui grup rasial sau mai multor grupuri rasiale con
ditii de viata menite sa duca la
distrugerea fizica totala sau partial.
3). A lua masuri legislative sau de alta natura menite sa impiedice un gru
p rasial sau mai multe de a participa la
viata politica, sociala , economica si cultural a tarii. Etc

Sunt considerate dpdv penal ca fiind responsabile pe plan international si orica

re ar fi mobilul, persoana,
membrii unor organizatii si institutii si reprezentantii statului care comit act
e inumane, participa la acele acte, le
inspira direct sau conspira la savarsirea lor sau favorizeaza , incurajeaza dire
ct savarsirea crimei e apartheid sau
coopereaza direct la ea .
Statele parti la prezenta Conventie se angajeaza sa accepte si sa execute in con
formitate cu Carta Natiunilor Unite
deciziile luate de Consiliul de Securitate avand drept scop de a preveni, a elim
ina si a reprima crima de apartheid.
Orice stat parte la prezenta Conventie poate cere oricarui organ competent al ON
U e a lua, conform Cartei
Natiunilor Unite, masurile pe care le considera corespunzatoare pentru a preveni
si elimina crima de apartheid.
Romania a ratificat Conventia la 10 iulie 1978 prin Decretul nr 254, publicat in
Buletinul Oficial al
Romaniei , Partea I , nr. 64 .
50. Precizai contribuia Romniei la elaborarea primelor instrumente juridice pentru n
fptuirea justiiei penale
internaionale.

Contribuia Romniei la elaborarea primelor instrumente juridice pentru nfptuirea just

iiei penale internaionale
n perioada dintre cele dou rzboaie mondiale, s-a remarcat n plan diplomatic, dar i
ca specialist n
drept internaional, eminentul jurist romn Vespasian V. Pella, care mpreun cu ali repu
tai diplomai romni,
precum Nicolae Titulescu si-au adus contribuia la elaborarea unor instrumente jur
idice internaionale care vizau
pstrarea pcii i ordinii internaionale.
n calitate de preedinte al Asociaiei Internaionale de Drept Penal, juristul romn a nt
ocmit, n anul 1928, un
proiect de Statut al unui Tribunal Penal Internaional, Statut pe care Asociaia l-a
aprobat. Acest Statut prevedea
crearea unei Camere criminale n snul Curii Permanente de Justiie Internaional care s a
b n competen
judecarea persoanelor fizice i a statelor care se vor fi fcut vinovate de agresiun
e sau de alte infraciuni contrare
dreptului internaional. Dup redactarea acestui statut, Vespasian V. Pella a ntocmit
, n anul 1935, i proiectul
unui Cod represiv mondial ce includea i proiectul de Statut din anul 1928.
n anul 1934, la Marsilia a avut loc un atentat n care au fost ucii Regele Alexand
ru I al Iugoslaviei i
ministrul de externe al Franei, Louis Barthou. Acest act de terorism internaional
a zguduit comunitatea
internaional i a determinat o reacie prompt din partea guvernelor la preocuprile inte
rnaionale ce vizau
crearea unei instane penale care s judece persoanele fizice responsabile de atenta
tele la adresa pcii i
securitii internaionale. Ca urmare a acestei reacii internaionale, de o deosebit amplo
are, s-au elaborat, sub
egida Societii Naiunilor, dou proiecte de convenii: Convenia pentru prevenirea i repr
rea terorismului i
Convenia pentru crearea unei Curi Penale Internaionale, avnd ca punct de inspiraie pro
ectele n aceast
materie iniiate de Vespasian V.Pella. Acest proiecte au fost dezbtute la Geneva n a
nul 1937 dar, n ciuda faptului

c au fost semnate de 24 de state, ulterior nu au fost ratificate.

51.Curtea Penal Internaional. Natura juridic a Curii Penale Internaionale.

1 Natura juridic a Curii Penale Internaionale

La data de 17 iulie 1998, a fost adoptat, la Roma, Statutul Curii Penale Intern
aionale i a fost deschis spre
semnare pn la data de 31 decembrie 2000, la sediul ONU de la New York. Pentru a in
tra n vigoare trebuiau
depuse instrumentele de ratificare din partea a cel puin 60 de state.
Fiind considerat acest Statut nu numai un instrument pentru promovarea justiiei
, dar i unul pentru
ncurajarea pcii, la nivelul Consiliului Europei i al Uniunii Europene a fost promov
at o campanie de accelerare a
procesului de ratificare, prin includerea sa pe lista celor mai importante 25 de
documente ale secolului.
De asemenea, Parlamentul European a adoptat o rezoluie prin care a recomandat s
tatelor membre i
asociate ale Uniunii Europene s ratifice documentul n cel mai scurt timp posibil,
adresnd totodat Consiliului
Europei invitaia de a considera ratificarea drept una dintre prioritile sale de aciu
ne pe anul 2001.
n urma acestor aciuni, dar i prin voina statelor, la data de 1 iulie 2002, intr n vi
goare Statutul care
nfiineaz primul tribunal permanent ce are competena s judece persoanele vinovate de c
ele mai grave violri
ale Dreptului Internaional Umanitar, i anume genocidul, crimele de rzboi, crimele mp
otriva umanitii i, n
sperana definirii, crima de agresiune.
Romnia a semnat Statutul la 7 iulie 1999 i l-a ratificat prin Legea nr.111/13.03
.2002.
Formula crerii jurisdiciei internaionale penale printr-un tratat multilateral nu
este nou. Aceast
formul a aprut odat cu ideea de jurisdicie internaional permanent, nc de la nceputu
ului XX i a fost
analizat cu ocazia nfiinrii Tribunalelor Internaionale Penale pentru fosta Yugoslavie
i pentru Rwanda, ca
formul alternativ la nfiinarea acestora ca msur a Consiliului de Securitate al ONU n b
za Capitolului VII din
Carta ONU. O asemenea abordare..., a afirmat Secretarul General al ONU n raportul su
cu privire la nfiinarea
TPIY, ... ar avea avantajul de a permite o examinare detaliat i o elaborare a tutu
ror aspectelor referitoare la
stabilirea unui tribunal internaional. De asemenea, aceast abordare.., a afirmat tot
Secretarul General al ONU,
... va permite statelor participante la negocierea i ncheierea tratatului, exerciiul
deplin al voinei lor suverane, n
particular, manifestarea n sensul de a fi parte sau nu la Statutul Curii.
De altfel, i membrii CDI ONU au afirmat de mai multe ori c un tratat ar reprezent
a o baz legal mai
ferm pentru judecarea autorilor crimelor internaionale.
Rezultatul Conferinei diplomatice de la Roma din 1998 a rspuns tuturor acestor s
usineri i s-a
concretizat n adoptarea acestui mult disputat Statut al Curii Penale Internaionale.
Exercitarea voinei politice a
statelor participante la Conferin s-a manifestat intens, efectul fiind nfiinarea une
i Curi permanente, din
nefericire mai puin puternic dect ar fi fost nevoie.
Aici a intervenit i dorina de control asupra viitoarei Curi, manifestat de ctre mar
ile puteri, care au

simit o anumit temere n a permite crearea unui organism puternic, care s-ar putea ae
za la un moment dat
mpotriva intereselor lor politice.
Evident c, nfiinarea CPI prin tratat a prezentat toate inconvenientele inerente u
nei formule de acest
gen, ceea ce s-a concretizat ntr-o anumit perioad de timp necesar intrrii n vigoare a
Statutului, i nu n
ultimul rnd, ntr-un Statut care nu sprijin o Curte puternica, permind Consiliului de
Securitate al ONU
suspendarea quasi discreionar a procedurilor Curii.
Dac avem ns n vedere marea realizare pe care o reprezint nfiinarea Curii, precum i
ul c
nfiinarea ei are la baz consensul comunitii internaionale, se poate afirma c o Curte m
i puin puternic i
complementar jurisdiciilor naionale este ceea ce comunitatea internaional i-a dorit la
momentul adoptrii
Statutului.
Pn n prezent, numrul statelor care au ratificat Statutul este de 108. Dintre acest
ea, 30 sunt state
africane, 14 din Asia, 16 din Europa de Est, 23 din America Latin i Caraibe i 25 di
n Europa de Vest.
Curtea Penal Internaional, prin Statutul su, aa cum vom arta n continuare, dispune d
personalitate
juridic internaional, fiind competent s-i exercite funciile pe teritoriul oricrui sta
arte la Statut. Jurisdicia
Curii este relativ restrns, constnd iniial din numai trei crime, iar aceasta se refer
numai la crimele de interes
major pentru comunitatea internaional.
Sediul Curii este la Haga, n Olanda, fiind binecunoscut faptul c acest ora are ce
a mai bogat tradiie
juridic n domeniul internaional, acesta fiind deja sediul Curii Internaionale de Just
iie a Naiunilor Unite,
precum i al Tribunalului Penal Internaional pentru Fosta Iugoslavie. Pentru aceast
a, Curtea a ncheiat un Acord cu
Guvernul olandez, care a fost aprobat de adunarea statelor pri i ncheiat de ctre preed
intele Curii n numele
su.
n urma ratificrii Statutului de ctre Parlamentele statelor semnatare, Curtea Pena
l Internaioanl
devine o anex a jurisdiciei penale naionale, fcnd parte integrant din legislaia naion
Rezult de aici c ea
nu ncalc suveranitatea naional i nici nu trece peste competena sistemelor judiciare na
onale care au dreptul
s investigheze i s judece crimele internaionale. Se poate spune c jurisdicia penal na
nl are prioritate
asupra jurisdiciei Curii, rolul acesteia fiind de a o completa. Supremaia sistemelo
r juridice naionale reiese i din
alte prevcederi ale Statutului, asfel c toate cererile Curii cu privire la coopera
re, inclusiv cele n vederea arestrii
sau predrii unui acuzat, precum i aducerii de probe sunt soluionate de ctre sistemel
e judiciare naionale.
Din acest moment putem vorbi despre Curtea Penal Internaional ca fiind un subiect
de drept
internaional, bineneles n forma unei organizaii internaionale, deoarece ndeplinete anu
ite criterii de
determinare a calitii de subiect de drept internaional. Analiznd cele artate, rezult c
aceast Curte Penal
Internaional a fost creat n baza unui tratat multilateral Statutul de la Roma. n cont
inuare, se poate afirma c
organizaia internaional Curtea Penal Internaional are o structur organizatoric bine d

mitat, care
cuprinde organe specializate, precum i organe plenare, n vederea funcionrii ntr-un do
meniu specializat al
relaiilor internaionale realizarea justiiei internaionale penale.
Referitor la criteriul distinciei ntre statele membre ale organizaiei internaional
e i organizaia nsi,
acesta este n mod evident ndeplinit n cazul CPI, dup cum rezult din chiar dispoziiile
Statutului, referitoare la
independena de care se bucur organele Curii care au personal independent i nu se sup
un instruciunilor
statelor membre.
Din punct de vedere al personalitii juridice a CPI, aceasta este confirmat de dis
poziiile art.4 parag. 1
din Statut, care prevede : Curtea va avea personalitate juridic. Acest articol se r
efer la ambele tipuri de
personalitate juridic specifice unei organizaii internaioale, de drept intern i de d
rept internaional public.
Cu privire la ultimul dintre criterii, ce servete la calificarea unei entiti ca o
organizaie internaional
interguvernamental, i anume legalitatea scopurilor, realizarea lui, n cazul CPI, ca
organizaie internaional,
rezult cu claritate din preambulul Statutului. Acesta reafirm, pe de o parte, scop
urile i principiile Cartei ONU ca
scopuri cluzitoare n activitatea oricrei organizaii internaionale, iar pe de alt parte
scopurile specifice
activitii CPI ca instituie internaional judiciar, demostrat fiind faptul c Statutul o
odificarea a dreptului
internaional n materie.
Din coroborarea criteriilor menionate mai sus, putem afirma cu certitudine c ent
itatea CPI, nfiinat
prin Statutul de la Roma, este o organizaie internaional interguvernamental de sine
stttoare, cu
personalitate juridic proprie, aflat ntr-o relaie special.
A fost creat un Comitet Pregtitor care are misiunea de a ntocmi un Proiect de Re
guli de Procedur i
Probaiune n concordan cu prevederile Statutului, deosebit de important pentru fixare
a n concret a cadrului
procesual n acre are loc instrumentarea unei cauze aflate n competena Curii. Acest C
omitet Pregtitor va
elabora i un ansamblu de norme destinate definirii Elementelor crimelor, care vor
avea rolul de a sprijini Curtea n
interpretatrea i definirea crimelor aflate n competena sa, datorit faptului c n textul
Statutului se regsesc
doar enunate.
Statutul conine o Parte general care trateaz printre altele Principiul legalitii i pe
cel al rspunderii penale,
reglementnd instituia exonerrii de rspunderea penal i o Parte special care definete c
ele care intr sub
jurisdicia Curii. De asemenea, include multe domenii de drept penal i internaional c
um ar fi Drept procesual
penal, instituia extrdrii, Drept internaional umanitar, drepturile i libertile fundame
tale ale omului.

52. Legea aplicabil n cadrul Curii Penale Internaionale.

. Legea aplicabil
Statutul de la Roma reglementeaz legea aplicabil crimelor internaionale, care vor
fi judecate de ctre
Curtea Penal Internaional. Astfel, n judecarea cauzelor aduse spre soluionare, Curtea

aplic prevederile
Statutului, ale Conveniilor de la Geneva privind dreptul internaional umanitar, pr
ecum i alte convenii i cutuma
internaional. Datorit caracterului penal al cauzelor, sunt de asemenea, aplicabile
principiile generale ale
dreptului penal (legalitatea incriminrii i a pedepsei, neretroactivitatea legii pe
nale, rspunderea penal
individual).
Articolul 38 din Statutul Curii Internaionale de Justiie este cel dup care se ghid
eaz i Statutul de la
Roma. n conformitate cu acesta Curii Penale Internaionale i se cere s aplice, n primu
l rnd, normele pe care le
conin Statutul n sine, Elementele Crimelor i Regulile de procedur i dovezi ale Curii.
al doilea rnd Curii i se
cere s aplice tratate, principii i reguli ale dreptului internaional, inclusiv prin
cipiile dreptului privind conflictele
armate cu caracter internaional, atunci cnd ele pot fi aplicate.
n cazul n care cele dou categorii de norme sunt absente, Curtea trebuie s aplice p
rincipii generale de
drept, derivate din legile naionale ale diferitelor sisteme judiciare din lume, i
nclusiv legile naionale ale statelor
care, n mod normal ar avea jurisdicie asupra crimei respective. Trebuie precizat c
aceste principii generale
trebuie aplicate, numai atunci cnd sunt n conformitate cu dispoziiile Statutului i c
u normele i regulile dreptului
internaional.
O alt posibilitate de aplicare a principiilor i regulilor de drept este aceea a
propriei jurisprudene. Astfel,
Curtea poate face referire la unele din hotrrile sale anterioare, atunci cnd este n
evoit s aplice anumite
dispoziii ale Statutului ntr-un mod mai restrictiv dect numite tratate internaionale
..
Aplicarea i interpretarea legilor, din toate sursele menionate, trebuie s se fac n
conformitate cu
drepturile i libertile fundamentale ale omului, general recunoscute pe plan internai
onal, fr deosebire de sex,
vrst, ras, culoare, limb, religie,etnie, naionalitate, opinie politic sau stare materi
al, datorit faptului c la
Curtea Penal Internaional se judec diferite crime comise de ctre indivizi,( genocid,
crime mpotriva umanitii
i crime de rzboi), fapt indicat i n Statutul de la Roma.
53. Elementul material i elementul psihic al rspunderii penale n Statutul CPI.

Elementul material i elementul psihic al rspunderii penale

Elementul material reprezint aciunea sau inaciunea prin care este svrit o fapt prev
a fiind
interzis (crim) de norma internaional, iar elementul psihic este reprezentat de inte
nia persoanei care
svrete actul interzis.
Din punct de vedere al elementului material, conform art.25 din Statutul Curii
Penale Internaionale, o
persoan rspunde penal pentru o crim ce intr sub jurisdicia Curii, dac:
svreste o astfel de crim individual, mpreun cu o alt persoan, sau prin intermediul un
alte persoane,
indiferent dac acea persoan este responsabil penal;
ordon, solicit sau determin svrirea unei astfel de crime, care are loc sau se presupun
e a avea loc;
n scopul facilitrii svririi unei astfel de crime, ajut, tinuiete sau sprijin, n ori

mod, svrirea sau

tentativa de svrire a unei crime, inclusiv furnizarea mijloacelor necesare n vederea
comiterii ei;
contribuie, n mod intenionat, n orice alt mod, la comiterea sau tentativa de comite
re a unei astfel de crime de
ctre un grup de persoane care au unn el comun; aceast contribuie trebuie s ca scop co
ntinuarea activitilor
criminale ale grupului sau s se realizeze prin cunoaterea inteniei grupului de a co
mite asemenea crime;
incit, n mod direct i public, alte persoane la comiterea genocidului;
ncearc s comit o astfel de crim, prntr-o aciune al crei nceput este cosiderabil, ns
nu este svrit,
din cauza unor circumstane idependente de voina acelei persoane.
Pe de alt parte, referidu-ne la elementul psihic, pentru ca persoana s rspund pena
l i s intre sub
jurisdicia Curii, actele din cadrul elementului material trebuie s fie svrite cu inten
e i cu bun tiin. n
acest sens, Statutul dezvolt bazele excluderii rspunderii penale.Astfel, n conformi
tate cu prevederile sale ,
cauzele care nltur rspunderea penal sunt:
legitima aprare;
bolile psihice care mpiedic contientizarea caracterului infracional al faptei;
starea de intoxicaie provocat n mod involuntar care mpiedic contientizarea caracterulu
i infracional al faptei;
constrngerea prin ameninarea cu moartea sau atingerea grav a integritii fizice;
comiterea crimei de ctre alte persoane;
alte cauze a cror constatare rmne la latitudinea Curii.
54. Precizai i analizai condiiile de admisibilitate a unui caz la Curtea Penal Intern
aional
Admisibilitatea unui caz
Conform art.17 din Statut, Curtea trebuie, n primul rnd, s hotrasc admisibilitatea
sau
inadmisibilitatea unui caz. Astfel, un caz nu poate fi admis, atunci cnd:
cazul este investigat de ctre un stat care are jurisdicie asupra lui, exceptnd situ
aia n care statul nu este capabil
sau refuz s efectueze ancheta sau urmrirea;
cazul a fost investigat de un stat care are competen asupra lui i acesta a hotrt s nu
acioneze n justiie
persoana respectiv, n afar de cazul n care o astfel de hotrre este rezultatul refuzulu
i sau incapacitii statului
de a duce la bun sfrit demersul;
persoana respectiv a fost deja judecat, iar un proces nu este permis conform art.2
0, par.3;
cazul nu este suficient de grav pentru a justifica o alt aciune a Curii.
Adoptarea Statutului Curii Penale Internaionale nu a fost posibil dect prin afirma
rea principiului de
complementaritate al competenei Curii n raport cu cele ale jurisdiciilor naionale. Aad
ar, numai atunci cnd
statul nu este n msur s acioneze, Curtea poate s-i justifice competena.
Admisibilitatea unui caz poate fi solicitat de:
inculpat sau persoana pe numele creia a fost eliberat un mandat de arestare;
un stat cu jurisdicie asupra cazului;
un stat la care se solicit acceptarea jurisdiciei, conform art.12 din Statut.
Admisibilitatea unui caz sau competena Curii poate fi solicitat numai o singur dat,
de ctre orice
persoan sau stat din cele mai sus menionate, nainte sau la nceputul procesului. n caz
uri excepionale, Curtea

poate acorda solicitarea de mai multe ori, sau dup ncetarea procesului.
Dac o solicitare de admisibilitate a unui caz este adresat de un stat, Procuroru
l are obligaia s suspende
ancheta pn la decizia Curii.
n cazul n care un proces este pe rol, procurorul poate solicita autoritilor Curii p
rerogativa de a
continua investigarea, pentru a putea pstra probele, n urmtoarele situaii:
atunci cnd exist o posibilitate mic de a obine probe importante sau un risc semnific
ativ ca acestea s nu poat
fi disponibile ulterior;
pentru a finaliza declaraiile sau mrturiile martorilor, ncepute anterior;
pentru a mpiedica sustragerea de la judecat a unei persoane pe numele creia s-a emi
s, deja, un mandat de
arestare.
n situaia n acre Curtea a hotrt c un caz nu este admis, procurorul mai poate nainta
urii o cerere de
revizuire a hotrrii, atunci cnd este convins c au aprut noi fapte semnificative sau s
chimbri de circumstane.
55. Comentai principiile generale prevzute
. Principiile generale ale legii penale
Principiile generale ale legii penale sunt
respectate de ctre Curtea
Penal Internaional, n vederea stabilirii
xcluderea ei.
Statutul Curii prevede principiile generale
l, dup cum urmeaz :

n Statutul CPI.
considerate norme de baz ce trebuie
rspunderii penale individuale, dar i pentru e
cele mai importante ale deptului pena

Principiul non bis in idem

Acest principiu fundamental este aici consacrat astfel: Curtea nu va putea s int
erogheze o persoan, cu
privire la aciuni care au format bazele unei crime, pentru care a fost condamnat s
au achitat.
Principiul nullum crimen sine lege
Acest principiu, al legalitii, care se afl n vigoare n marea majoritate a sistemelo
r judiciare, trebuie
interpretat n mod strict, iar n caz de incertitudine chiar i n favoarea persoanei an
chetate, urmrite sau
condamnate.
Conform acestui principiu, o persoan nu poate rspunde penal n baza acestui Statut
, n afar de cazul n
care comportamentul n cauz constituie, n momentul n care se produce, o crim care intr
competena Curii
Penale Internaionale.
n plus, Statutul stipuleaz c definiia unei crimeva fi strict interpretat i nu va fi
extins prin analogie,
iar n caz de ambiguitate, definiia va fi interpretat n favoarea persoanei investigat
e, acuzate sau condamnate.
Pentru aceasta, Curtea asigur c discreia interpretativ a Judectorului este meninut n
itele Statutului,
adic n cele stabilite de statele care l-au negociat.
Principiul nulla poena sine lege
Articolul 23 din Statut prevede faptul c o persoan condamnat de ctre Curte poate f
i pedepsit numai
n concordan cu termenii Statutului. Este vorba aici de confirmarea principiului leg
alitii pedepsei, sub un alt
aspect, i anume acela al pronunrii pedepsei.
Principiul neretroactivitii legii penale
Neretroactivitatea legii penale este un principiu consacrat n dreptul penal, ca

re se aplic i n cazul
dreptului internaional. De aceea, conform caracterului su, trebuie aplicat obligat
oriu att de instanele naionale,
ct i de cele internaionale.
Statutul Curii Penale Internaionale prevede n art.24 faptul c nici o persoan nu va
fi responsabil penal
pentru aciunile svrite anterior intrrii n vigoare a Statutului.
n cazul n care un tratat internaional este revizuit, principiul mai sus enunat pre
supune o excepie
admis, n mod tradiional, i anume aceea de aplicare imediat persoanei anchetate, urmrit
e sau condamnate a
dispoziiilor legale noi, dac se constat c acestea sunt mai favorabile pentru persoan
a respectiv.
Crimele care sunt n competena Curii nu sunt supuse niciunui statut de restricii, a
dic sunt
imprescriptibile, aa cum rezult i din prevederile Conveniei privind imprescriptibili
tatea Crimelor de Rzboi i a
Crimelor mpotriva Umanitii din data de 26 noiembrie 1968, intrat n vigoare la data de
11 noiembrie 1970.
Principiul rspunderii penale individuale
Tratatul de Pace de la Versailles din data de 28 iunie 1919 este primul tratat
internaional care consacr
rspunderea penal individual, prin inculparea n mod public a mpratului Germaniei, Wilhe
lm II de
Hohenzollern, pentru ofensa suprem adus moralei internaionale i a inviolabilitii trata
telor.
Astfel, conform prevederilor art.25 din Statut, Curtea va avea competen asupra p
ersoanelor fizice care
au comis crime aflate n jurisdicia ei, putndu-le impune rspunderea penal individual i,
bineneles, s le
supun unor pedepse.
Statutul nu face nici o referire la persoanele juridice, fie ele State, compan
ii sau altele de acest gen, cu
toate c ultimul paragraf al art.25 reprezint afirmarea unui principiu fundamental
al dreptului internaional penal
i anume, principiul rspunderii penale a unui stat, care st la baza relaiilor internai
onale.
Cu toate c unele state ar fi dorit, pentru stabilirea rspunderii penale, o vrst mi
nim sub 18 ani i ar fi
vrut ca i Curtea s poat acuza un minor, articolul 26 din Statut stipuleaz c persoanel
e care nu au mplinit vrsta
de 18 ani, la momentul presupusei svriri a unei crime, aflat sub jurisdicia Curii, sun
t excluse din sfera de
competen a acesteia, rmnnd n grija legilor naionale tragerea la rspundere a minorilor
Prevederile Statutului se vor aplica, n mod egal, tuturor persoanelor, fr a difer
enia pe baza capacitii
oficiale. Aadar, aceast capacitate oficial, fie n calitate de ef al statului sau al G
uvernului, fie un membru al
Guvernului sau Parlamentului, nu va scuti, n nici un caz, o persoan de rspundere pe
nal i nici nu va constitui
motiv de reducere a pedepsei. Rezult de aici c nu i se poate interzice Curii exerci
tarea jurisdiciei asupra
persoanelor oficiale ale unor state pri, pe baza imunitii sau regulilor speciale de
procedur atribuite poziiilor
oficiale ale acestora, fie ele n conformitate cu legea naional sau internaional.
Referitor la efii militari i ceilali superiori ierarhici, Statutul stabilete o dis
tincie ntre acetia, n sensul
c n cazul efilor militari Statutul ofer garanii criteriului prevzut n art.7 din Statut
l Tribunalului de la
Nrnberg, unde un ef militar era rspunztor penal atunci cnd tia sau, n funcie de circu

ane, ar fi trebuit s
tie c forele militare aflate n subordinea sa au comis sau vor comite crime i c, n cons
cin, nu a luat msurile
necesare i raionale posibile penru a mpiedica executarea lor sau nu le-a raportat u
lterior autoritilor
competente, n scopul finalizrii anchetei.
56. Judectorii Curii Penale Internaionale.

Judectorii Curii Penale Internaionale

Curtea Penal Internaional are n componen un numr de 18 judectori, care sunt alei p

mandate de 3, 6 sau 9 ani prin vot secret de ctre Adunarea Statelor Pri. n perioada
03-07 februarie 2003 au fost
organizate la New York alegeri pentru mandate de 3, 6, respectiv 9 ani, iar n per
ioada 26-27 ianuarie 2006, tot la
New York au fost alei 6 judectori pentru un mandat de 9 ani.Numrul acestora este ma
i ridicat dect numrul
magistrailor care fac parte din Curtea Internaional de Justiie, Tribunalul Penal Int
ernaional pentru fosta
Iugoslavia sau Tribunalul Penal pentru Rwanda i poate varia n funcie de necesitatea
extinderii sau reducerii
activitii Curii.
Judectorii sunt alei dintre persoanele care se bucur de o nalt consideraie moral, ca
acterizate prin
imparialitate i integritate i care ndeplinesc condiiile n statele lor pentru a exercit
a cele mai nalte funcii
judiciare. Fiecare candidat trebuie s aib competen n drept i procedur penal i experi
cesar n
procedura penal ca judector, procuror, avocat sau o alt funcie similar ori s aib compe
en n domenii ale
dreptului internaional, cum ar fi dreptul internaional umanitar i drepturile omului
, precum i o experien
ndelungat ntr-o profesie juridic relevant pentru activitatea Curii. O alt condiie est
ceea c toi candidaii
trebuie s cunoasc i s vorbeasc fluent una din limbile de lucru ale Curii, respectiv li
mba englez sau francez.
n procesul de alegere a judectorilor, Statele Pri, mai au n vedere reprezentarea p
rincipalelor sisteme
jurudice ale lumii, o reprezentare geografic echitabil i o reprezentare echilibrat nt
re brbai i femei. De
asemenea, Statele pri vor ine seama de necesitatea de a asigura prezena n cadrul Curi
i a judectorilor
specializai n anumite domenii, inclusiv n problemele legate de violena mpotriva femei
lor i a copiilor, dar fr
s se limteze la acestea .
Candidaii sunt nominalizai de ctre Statele Pri din rndul celor mai reputai speciali
n domeniu. Ei
trebuie s aib cetenia Statelor Pri la Statut, dar nu neaprat cetenia statelor care
n. Fiecare Stat
Parte n parte poate nominaliza un singur candidat. Dac persoana nominalizat are dub
l cetenie este
considerat a fi cetean al statului n care i exercit n mod obinuit drepturile sale ci
politice.
Pe baza acestor propuneri se ntocmesc dou liste, una coninnd candidai cu competen n
ept penal
i procedur penal i una coninnd candidai cu competen n domanii ale dreptului interna
otul este
secret, iar judectorii alei vor fi aceia 18 care vor obine cel mai mare numr de votu

ri, dar cel uin dou treimi din

voturile statelor pri prezente i votante.
nainte de preluarea prerogativelor judectorii, procurorul, procurorii adjunci, gr
efierul i grefierul
adjunct i vor lua, n edin public, angajamentul solemn de a-i exercita atribuiile n
mparialitate i
contiin.
Judectorii Curii sunt independeni n exercitarea funciilor lor i au obligaia de a nu
e angaja n
activiti care pot interfera cu funciile lor jurisdicionale sau care pot afecta ncrede
rea n independena lor. De
asemenea, ei trebuie s-i exercite atribuiile cu norm ntreg, la sediul Curii.
Conform prevederilor art.41 din Statut, un judector poate fi recuzat ntr-o cauz d
ac el a intervenit
nainte, sub orice titlu, n aceast cauz n faa Curii sau ntr-o cauz penal conex la n
al, n care
persoana care face obiectul anchetei sau urmririi este implicat. De asemenea, un j
udector poate fi recuzat dac
se dovedete c acesta are un interes personal n cazul respectiv sau o legtur oarecare
cu acest caz, de natur s
pun sub semnul ntrebrii imparialitatea sa.
Preedinia poate s elibereze un judector din funciile care i-au fost atribuite n virt
utea Statutului, la
cererea sa, conform Regulamentului de Procedur i de Probe.
57. Comentati specificitatea faptelor care sunt de competenta CPI
Competenta Curtii este limitata la crimele cele mai grave care prives
c ansamblul comunitatii
internationale. In baza prezentului statut Curtea are competenta in ceea ce priv
este urmatoarele crime: : genocid,
crime mpotriva umanitii, crime de rzboi, crime de agresiune.
Specificitatea acestor crime constituie violarea unor norme de jus cogens care lea
g toate statele i de
la care statele nu pot deroga n relaiile dintre ele.
Crima de agresiune este dat n competena Curii, dar n prezent, doar Consiliul de Sec
uritate al O.N.U.
poate califica o situaie ca fiind agresiune.
Statutul definete, n articolul 6, genocidul
11
drept oricare dintre urmtoarele acte svrite cu intenia
de a distruge, total sau parial, un grup naional, etnic, rasial sau religios, cum
ar fi: uciderea membrilor grupului;
cauzarea unei grave leziuni corporale sau mentale a membrilor grupului;
deteriorarea condiiilor de via ale
grupului cu scopul distrugerii fizice n totalitate sau n parte; impunere
a unor msuri cu intenia de a preveni
naterile de viei omeneti n cadrul grupului; transferarea forat a copiilor dintr-un gru
p n altul.
Crimele impotriva umanitatii au fost definite precum fapte de violent comise la
scara larga de catre indivizi
(care pot si agenti ai statului) impotriv altor indivizi, intr-un scop politic,
ideologic, rasial, national, etnic, religios.
Potrivit art.8, Curtea este competent s judece crimele de rzboi, n special acele cri
me care se nscriu n
cadrul unui plan sau al unei politici elaborate. Astfel, n sensul Statutului, pri
n crime de rzboi se nelege:
- omuciderea intenionat, tortura sau tratamentele inumane, fapta de a ca
uza cu intenie suferine
mari, distrugerea sau nsuirea de bunuri nejustificate de necesitile militar

e, constrngerea unui
prizonier de a servi n forele armate ale unei puteri inamice, fapta de a lipsi un
prizonier de rzboi de
dreptul de a fi judecat regulamentar i imparial, deportarea, luarea de ostatici;
- : lansarea de atacuri mpotriva populaiei civile, n general, asupra bun
urilor cu caracter civil,
mpotriva personalului, instalaiilor, materialelor, unitilor sau vehiculelor folosite
n cadrul aciunilor
de ajutor umanitar sau de meninere a pcii, de atacuri cu pierderi de
viei omeneti, din rndul
populaiei civile, atacarea sau bombardarea oraelor, satelor i locuinelor ;
- alte violri grave ale legilor i cutumelor aplicabile conflictelor arma
te care nu prezint caracter
internaional.
58. Precizati si analizati competenta Curtii Penale Internationale
Una dintre competentele CPI este ratione loci. Astfel, Din punct de vedere al l
ocului unde se svresc
crimele, Curtea Penal Internaional are competena de a judeca acele crime care au fos
t svrite pe teritoriile
statelor pri sau de ctre cetenii acelui stat.
De asemenea, Curtea poate avea competen, n urma extrdrii de ctre un stat a unei pers
oane care nu
este cetean al acelui stat, dar care a comis o crim pe teritoriul acestuia; extrdare
a ctre Curte este similar cu
extrdarea ctre alt stat, acesta fiind un exerciiu de suveranitate. n cazul acestei e
xtrdri trebuie s se in cont
de normele internaionale privind drepturile omului i libertile fundamentale.
Referitor la extradare, Statutul de la Roma face distinctie intre
termenul de predare, care
nseamn predarea unei persoane din controlul statului n cel al Curii, i te
rmenul de extrdare, care nseamn
predarea unei persoane de ctre un stat celuilalt, aa cum prevede convenia sau legis
laia intern, adic unui alt
stat suveran.
Jurisdiciile naionale sunt competente s judece crimele comise, nefiind o
bligate s predea presupuii
criminali Curii. De aceea, Curtea Penal Internaional va judeca numai atunci cnd nici
un alt stat nu va fi dispus
s o fac.
Competenta ratione temporis face referire la prevederile art. 11 din Statutul CP
I, si anume: aceasta are
competena numai asupra crimelor care s-au svrit dup intrarea n vigoare a S
tatutului (dupa 1 iulie 2002).
Rezult de aici caracterul neretroactiv al Curii i obligativitatea acceptrii
sine qua non a Statutului Curii Penale
Internaionale de ctre toate statele. Nu se vor putea judeca, deci, crim
ele comise in trecut, anterior intrarii in
vigoare a Statutului, iar in cazul in care unele state devin parti la Statut pe
parcurs, jurisdictia si normele Curtii isi
vor avea aplicabilitatea numai asupra crimelor savarsite dupa intrarea in vigoar
e a Statutului pt statele respective.
(ratificare, acceptare, aprobare sau aderare).
O alta competenta a CPI este ratione personae. Aceasta se refera la competenta
CPI de a judeca si pedepsi
orice pers fizica ce a implinit varsta de 18 ani, care este vinovata de savarsir
ea infractiunilor aflate sub jurisdictia

Curtii.
Conform unor dispozitii ce stabilesc principiile si limitele exercitarii juris
dictiei Curtii, Statutul de la Roma a
prevazut:
- Curtea i exercit jurisdicia numai asupra persoanelor fizice
12
care comit, ordon, solicit, ncurajeaz,
faciliteaz, contribuie la comiterea unei crime sau chiar i numai la ten
tativa de a comite o crim care intr sub
incidena Curii;
- in cazul in care un stat, care are competen n spe nu are voina sau se afl n incapa
atea real de a urmri
penal i judeca persoana care se face vinovat de comitere a unor fapte incriminate
de Statut, Curtea i va putea
exercita jurisdicia;
-Curtea isi va exercita jurisdictia numai asupra unor anumite categorii
de persoane: persoanele care au comis
crime ce intr sub incidena Curii, pe teritoriul statelor parte la Statut
sau al statelor care au recunoscut
competena Curii *art.12 alin.(2) lit.a) din Statut+, cetenii statelor pri la
Statut sau ai statelor care au
recunoscut competena Curii *art.12 alin.(2) lit.b) din Statut+ sau efii m
ilitari i superiorii ierarhici rspund n
anumite condiii pentru crimele ce in de competena Curii, comise de forele plasate sub
comanda lor, respectiv,
de subordonaii lor (art.28 din Statut).
In cadrul competentei ratione personae, rspunderea penal a persoanelor f
izice este una individual i
nu se admite rpunderea colectiv a acestora (chiar daca unele state sau
pers juridice au fost implicate in
pregatirea crimei respective.
Aspectele de jurisdicie ratione personae care apar reglementate la art. 12 i art
. 13 lib.b) din Statut:
- Jurisdicia asupra persoanelor care au comis crimele ce intr sub incidena Curii pe
teritoriul unui stat parte la
Statut sau al unui stat care a acceptat jurisdicia Curii cu privire la aceste crim
e.
Este general acceptat c jurisdicia teritorial reprezint o manifestare a suveranitii
statale. Orice stat, n
virtutea legislaiei proprii, are jurisdicie asupra persoanelor i proprietilor
aflate pe teritoriul su. Singurele
excepii de la aceast regul a jurisdiciei teritoriale a statelor fiind cel
e referitoare la imunitile
13
de care se
bucur anumite persoane sau proprieti, potrivit dreptului internaional.
- Jurisdicia asupra cetenilor statelor care au ratificat Statutul sau ai
statelor care au recunoscut
jurisdicia Curii
Exercitarea jurisdiciei Curii asupra cetenilor statelor pri la Statut sau
ai statelor care au recunoscut
jurisdicia Curii reprezint o consecin evident a exercitrii jurisdiciilor penale naio
- Jurisdicia asupra oricror persoane care se fac vinovate de comiterea unor fapte
incriminate de Statut pentru
care sesizarea Curii se face de ctre Consiliul de Securitate al ONU
Competenta ratione materiae: Curtea Penal Internaional poate judeca patru
categorii de crime:
genocid, crime mpotriva umanitii, crime de rzboi, crime de agresiune.

Crima de agresiune este dat n competena Curii, dar n prezent, doar Consiliu
l de Securitate al O.N.U.
poate califica o situaie ca fiind agresiune.
Statutul definete, n articolul 6, genocidul
14
drept oricare dintre urmtoarele acte svrite cu intenia
de a distruge, total sau parial, un grup naional, etnic, rasial sau religios, cum
ar fi: uciderea membrilor grupului;
cauzarea unei grave leziuni corporale sau mentale a membrilor grupului;
deteriorarea condiiilor de via ale
grupului cu scopul distrugerii fizice n totalitate sau n parte; impunere
a unor msuri cu intenia de a preveni
naterile de viei omeneti n cadrul grupului; transferarea forat a copiilor dintr-un gru
p n altul.
Crimele impotriva umanitatii au fost definite precum fapte de violent comise la
scara larga de catre indivizi
(care pot si agenti ai statului) impotriv altor indivizi, intr-un scop politic,
ideologic, rasial, national, etnic, religios.
Potrivit art.8, Curtea este competent s judece crimele de rzboi, n special acele cri
me care se nscriu n
cadrul unui plan sau al unei politici elaborate. Astfel, n sensul Statutului, pri
n crime de rzboi se nelege:
12
art. 25 din Statut
- omuciderea intenionat, tortura sau tratamentele inumane, fapta de a ca
uza cu intenie suferine
mari, distrugerea sau nsuirea de bunuri nejustificate de necesitile militar
e, constrngerea unui
prizonier de a servi n forele armate ale unei puteri inamice, fapta de a lipsi un
prizonier de rzboi de
dreptul de a fi judecat regulamentar i imparial, deportarea, luarea de ostatici;
- : lansarea de atacuri mpotriva populaiei civile, n general, asupra bun
urilor cu caracter civil,
mpotriva personalului, instalaiilor, materialelor, unitilor sau vehiculelor folosite
n cadrul aciunilor
de ajutor umanitar sau de meninere a pcii, de atacuri cu pierderi de
viei omeneti, din rndul
populaiei civile, atacarea sau bombardarea oraelor, satelor i locuinelor ;
- alte violri grave ale legilor i cutumelor aplicabile conflictelor arma
te care nu prezint caracter
internaional.
59. Analiza crimei de genocid n raport cu infraciunile contra persoanei.
Faptele de genocid, incriminate in accord cu prevederile art 6 din Statutul CPI,
au fost definite ca acea
infractiune ce consta in savarsirea in scopul de a distruge, in intregime sau in
parte, o colectivitate sau un grp
national, etnic, rasial sau religios, a vreuneia din urmatoarele fapte: uciderea
membrilor grupului, vatamarea grava
a integritatii fizice sau mintale a membrilor colectivitatii,supunerea grupului
la conditii de existent sau tratament
de natura sa duca la distrugere fizica sau transferarea fortata a copiilor apart
inand unui grup intr-un alt grup.
Astfel, in ceea ce priveste obiectul juridic al infractiunii de genocide, acesta

consta, in principal, in relatiile

sociale referitoare la existent si seuritatea colectivitatilor umane, a grupuril
or nationale, entice, religioase. Raortat
la infractiunile contra persoanei, infratiunea de genocide include, in continutu
l sau, fapte ce sunt incriminate ca
infractiuni contra pers (omor, vatamare corporala gara, lipsire de libertate in
mod illegal). Totusi, diferenta
esentiala dintre rima de genocide si infratiunile contra persoanei va rezulta di
n scopul savarsirii faptei, si anume ca
in cazul genocidului acesta este de a distruge in intregime sa in parte un grup
rasial, dar si din faptul ca persoanele
impotriva carrora se savarsesc aceste fapte sunt luate in considerare ca membri
ai grupului respectiv, in cazul
genocidului, dar luate in individualitatea lor distincta, in cazul infr contra p
ersoanei.
Tot ca o asemanare intre cele doua tipuri de infratiuni intervine si obiectul ma
terial, care in ambele cazuri
este reprezentat de corpul persoanelor asupra carora se exercita fapta incrimina
te. Tot intr-o asemanare consta si
subiectul active, in sensul ca acesta poate fi orice pers, cu precizarea ca, in
cazul genocidului, conform unor opinii,
se presupune ca acesta ar trebui sa aiba o calitate speciala, aceea de a fi anga
jat intr-o structura de stat. De
asemenea, participatia penala este, de regula, posibila sub toate formele, in am
bele cazuri.
In ceea ce priveste latura obiectiva, elem material se realizeaza, in ambele caz
uri, prin actiuni, chiar daca
acestea vor fi diferite, Latura subiectiva, in schimb, va prespune o intentie di
recta in cazul genocidului, datorita
scopului special urmarit de faptuitor, si o intentie direta sau indirect in cazu
l infr contra persoanei, in functie de infr
respectiva.
60. Comparatie intre genocid si crime impotriva umanitatii
Prin crim de genocid n conformitate cu scopurile statutului - se nelege
orice crima, svrit cu
intenia de a distruge, n ntregime sau n parte, un grup naional, etnic, rasial sau rel
igios, si anume :
- Uciderea de membri ai grupului;
- Vtmarea grav a integritii fizice sau mintale privind membri grupului;
- Supunerea cu intenie a grupului unor condiii de existen care s antrenez
e distrugerea sa fizic
total sau parial;
- Msuri viznd mpiedicarea naterilor n snul grupului;
- Transferarea forat de copii aparinnd unui grup n alt grup.

Esenial este, deci, pentru existena crimei de genocid, intenia calificat a autorilor
de a aciona n sensul
distrugerii, n totalitate sau n parte, indiferent de proporiile concrete ale distru
gerilor, a unui grup uman,
genocidul aparand ca un caz agravant, calificat, drept crima impotriva umanitati
i.
Pe de alta parte, crimele impotriva umanitatii au fost definite n doctrin ca repre
zentnd anumite fapte
de violen comise pe scar larg de ctre indivizii care sunt sau nu ageni ai statului, mp
triva altor indivizi ntr-un
scop eminamente politic, ideologic, rasial, naional, etnic sau religios.
15

Crimele mpotriva umanitii au aprut n dreptul internaional penal abia dup cel de-al d
ilea
rzboi mondial, avndu-i originea n faptele comise de Germania nazist i Japonia militari
st mpotriva unor
categorii largi de persoane, pe criterii rasiale, naionale, etnice sau alte raiuni
similare. Ex : asasinat, exterminare,
supunerea la sclavie sau deportarea impotriva oricarei populatii civile, inainte
sau in timpul razboiului.
(INTRODUCERE)
(COMPARATIA PROPRIU-ZISA).
Astfel, privind comparativ, genocidul, alaturi de crimele impotriva umanitatii s
unt considerate cele mai
grave crime din DIP, avand in vedere atat rezultatul fatal produs, cat si intent
ia sau modalitatile de comitere a
acestor crime. Tot ca o asemanare intervine si textul de incriminare al acestor
crime, si anume Tratatul de la
Nurnberg, dar si determinarile sau motivele pentru care se savarsesc aceste crim
e, cum ar fi cele de natura rasiala,
etnica, religioasa.
In cazul problemei diferentierii crimei de genocide de crimele impotriva umanita
tii, precizam ca deosebire
principal scopul fiecareia. Daca, in cazul genocidului, scopul este de a distrug
e, in intregime sau in parte, un grup,
pe temeiuri nationale, rasiale, religioase, in cazul crimelor impotriva umanitat
ii acest scop lipseste practice,
activitatea infractionala indreptandu-se asupra unor indivizi in scopuri politic
e, ideologice, etnice etc.
O alta deosebire intre cele doua crime este si latura subiectiva a infractiunii:
genocidul se caracterizeaza
ca fiind cea mai grava crima, tocmai prin faptul ca exista intentia clara de dis
trugere a unui grup, essential fiind pt
aceasta crima intentia calificata, deci implicit a unui scop realmente urmarit i
n plan mental, in timp ce crimelor
impotriva umanitatii le lipseste intentia vadita de distrugere a intregului grup
(national, rasial, etnic, religios).
In cazul diferentierii celor doua crime intervine si faptul ca cele impotriva um
anitatii au caracterul lor
specific: acestea se comit atat pet imp de pace, cat si de razboi, pot fi comise
numai impotriva populatiei civile,
atat a adversarului, cat si a propriei populatii si, desi sunt indreptate asupra
persoanelor, se pot indrepta si asupra
bunurilor acestora.

61. Comentati crima de apartheid

Crima de apartheid, sau condamnarea discriminrii rasiale i a eradicrii practicilor
de discriminare a unor
persoane pe acest criteriu a rprezentat un subiect important al unor foruri inte
rnaionale, n special a Organizaiei
Naiunilor Unite.
Astfel, in Declaratia Natiunilor Unite s-a pus problema necesitatii de
a se elimina in mod rapid toate
formele i toate manifestrile de discriminare rasial n toate prile lumii i de a se asig
ra respectarea demnitii
umane.
Conform Conventiei Internationale privind eliminarea si reprimarea aparth
eid-ului, acesta reprezinta o
crima impotriva umanitatii, iar practicile inumane ce decurg din aceasta crima i
ncalca principiul legii internationale,
constituind o amenintare la adresa pacii si securitatii internationale.

Art. 2 al acestei conventii a enumerat acele acte inumane ce constitu

ie latura obiectiva a crimei de
apartheid, daca sunt savarsite in conditiile si in sopurile prevazute in definit
a acesteia, si anume :
- Refuzul fa de un membru sau membri unui grup rasial ori a mai multor grupuri ra
siale, al dreptului
la via i la libertate al persoanei umane.
- Impunerea deliberat fa de un grup rasial sau mai multe asemenea grupuri a unor c
ondiii de via
destinate s antreneze distrugerea lor fizic total sau parial;
- Luarea de msuri legislative sau de alt natur, destinate a mpiedica un
grup rasial sau asemenea
grupuri s participe la viaa politic, social, economic i cultural a rii
eeze, n mod
deliberat, condiii care s mpiedice dezvoltarea deplin a grupului sau a grupurilor n c
auz;
- Luarea de msuri, inclusiv de ordin legislativ, care vizeaz divizarea
populaiei dup criterii rasiale,
prin crearea de rezervaii sau ghetouri separate pentru membri grupului sau grupur
ilor rasiale;
- Exploatarea muncii grupului sau grupurilor, ndeosebi, prin supunerea la munc fo
rat;

Conform conditiilor Statutului, crimele impotriva umanitatii se deosebesc de inf

raciunile de drept comun
n special prin trsturi proprii: gravitatea deosebit, caracterul de mas i mobilul svr
lor:
Gravitatea deosebit a crimelor mpotriva umanitii este exprimat de mprejurar
a c n
aceast categorie se ncadreaz fapte prin care se aduc importante atingeri
vieii, integritii
corporale fizice sau mentale valori supreme ale fiinei umane -ntr-un mod care po
ate pune n
pericol existena biologic a mai multor persoane, precum i de mprejurarea
c faptele de
natura crimelor contra umanitii se comit n baza unor planuri concertate, ele consti
tuind aciuni
premeditate.
Caracterul de mas al crimelor contra umanitii se manifest prin numrul mare de
victime pe
care le produc, asemenea crime fiind ndreptate mpotriva populaiei civile
ca atare, nu a unor
indivizi izolai, fie c lezarea privete o mas amorf de indivizi, fie c se refer la anum
te grupuri
n baza unor criterii precise pe care le delimiteaz de populaia civil, n general.
Mobilul svririi crimelor contra umanitii l constituie, de regul, o politi
eliberat i
urmrit consecvent pentru reprimarea, persecutarea sau exterminarea unor grupuri de
oameni,
fie pentru c acestea ar constitui un pericol actual sau potenial pentru cei ce inii
az asemenea
fapte ori le svresc, fie ca expresie a unor convingeri de natur ideologic, etnic sau r
eligioas
ale autorilor unor fapte de aceast natur.
62. Comparatie intre crimele contra umanitatii si crimele de razboi

Crimele impotriva umanitatii au fost definite n doctrin ca reprezentnd anumite fapt

e de violen
comise pe scar larg de ctre indivizii care sunt sau nu ageni ai statului, mpotriva al
tor indivizi ntr-un scop
eminamente politic, ideologic, rasial, naional, etnic sau religios. Acestea au apr
ut n dreptul internaional penal
abia dup cel de-al doilea rzboi mondial, avndu-i originea n faptele comise de Germani
a nazist i Japonia
militarist mpotriva unor categorii largi de persoane, pe criterii rasiale, naionale
, etnice sau alte raiuni similare.
Ex : asasinat, exterminare, supunerea la sclavie sau deportarea impotriva oricar
ei populatii civile, inainte sau in
timpul razboiului.
Pe de alta parte, crimele de razboi sunt reprezentate de fapte prec
um : omuciderea
intenionat, tortura i tratamentele inumane; fapta de a cauza cu intenie suf
erine mari sau de a vtma grav
integritatea fizic sau sntatea; distrugerea i nsuirea de bunuri nejustificate
de necesiti militare, fapta de a
constrnge un prizonier de rzboi sau o persoan protejat s serveasc n forele unei puter
namice; fapta de a
priva cu intenie un prizonier de rzboi sau o persoan protejat de dreptul
su de a fi judecat regulamentar i
imparial; deportarea sau transferul ilegal ori detenia ilegal; luarea de
ostatici, adica infractiuni grave care se
refera la persoane si bunuri protejate de dispozitiile conventiilor de la Geneva
.
Ca si asemanare asemanare principala se pune problema ca ambele crime aduc ati
ngere
unui drept fundamental, si anume dreptul la viata, consacrat atat in CEDO, cat s
i in legea penala interna a fiecarui
stat. De asemenea, atat crimele contra umanitatii, cat si crimele de razboi prev
ad in latura subiectiva intentia de a
produce suferinte mari sau de a vatama integritatea fizica sau morala, sanatatea
, de a distruge etc. Tot ca o
asemanare intervine si faptul ca, desi crimele de razboi au existenta de sine st
atatoare, ele pot fi savarsite alaturi
de alte crime contra umanitatii, dar si faptul ca ambele pot avea, ca subiecti a
i infractiunii, agenti ai statului (sau ca
ambele pot si sav pe timp de razboi).
In ceea e priveste problema diferentierii celor doua, amintim, in principa, ca
in cazul in
care crimele contra umanitatii sunt reprezentate de infractiuni precum omorul, e
xterminarea, sclavia sexuala,
crimele de razboi presupun si fapte de constrangere a prizonierilor de razboi de
a sevi in fortele unei puteri
inamice, de privare, cu intentie, a unui prizonier de dreptul sau de a fi judeca
t impartial, sauf apte precum detentia
ilegala sau luarea de ostatici.
De asemenea, o diferenta o reprezinta si scopul celor doua tipuri de crime : i
n timp ce la
crimele contra umanitatii scopul este de natura ideologica, rasiala, etnica, rel
igioasa, in cazul crimelor de razboi
acesta este unul cu implicatiile unui conflict armat. Totodata, crimele de razbo
i presupun atacuri ce au ca rezultat
pierderea sau ranirea persoanelor civile, autorii acestora fiind, de regula, org
anizatii sau institutii guvernamentale
sau pers particulare ce ationeaza in calitate de agenti ai statului. Diferenta i
ntervine si in cazul originii incriminarii,

deoarece crimele de razboi au fost incriminate intr-o lege nationala (Instructiu

nile Americane), si nu intr-un tratat,
precum in cazul crimelor contra umanitatii.
63. Terorismul international si calificarea sa in planul dreptului intern si int
ernational
La ora actual, terorismul internaional este una dintre cele mai dezbtute
i mai controversate
probleme. Astfel, numeroi juriti, oameni politici, cercettori din diferite
domenii sociologi, politologi,
economiti, au cutat s identifice esena fenomenului terorist studiindu-i cau
zele, formele de manifestare i
definindu-i trsturile care-l individualizeaz, fara a putea, insa, sa ii a
tribuie o definiie juridic universal
acceptat, datorit n primul rnd caracterului politic, incontestabil al acestui fenome
n, ceea ce a condus, implicit,
la i imposibilitatea ncriminrii acestei fapte ilicite grave, de ctre tribunalele pen
ale internaionale create pn n
prezent, ca o crim de sine stttoare i sancionat ca atare.
Potrivit regulilor de drept penal, att cel naional ct i internaional, ncriminarea un
ei fapte presupune
existena unei definiii precise. Acest aspect este menionat i n Statutul Cu
rii Penale Internaionale, potrivit
cruia definirea unei crime este de strict interpretare i nu poate fi ext
ins prin analogie
16
. Fr s existe o
definiie clar, precis a terorismului, n dreptul internaional, terorismul nu este o in
fraciune autonom, n acest
domeniu, ns el a devenit o astfel de infraciune, n domeniul dreptului intern.
n legislaiile diferitelor state el a fost ncriminat (ex : Frana, care d
up reforma codului su penal, a
definit infraciunea de terorism ca aciunea deliberat care tinde, prin inti
midarea cu violen s rstoarne
instituiile democratice...).
Cu toate c n domeniul dreptului internaional, terorismul internaional, datorit lips
ei definirii acestuia,
nu este nc calificat ca o infraciune autonom, s-au elaborat conventii int
ernationale pentru prevenirea i
reprimarea terorismului. (ex : Convenia de la Washinghon din 1971, Conve
nia de la Haga din 1970, Convenia
privind reprimarea finanrii terorismului din 1999).
Terorismul este considerat ca fiind o infraciune multiform. Sub acest asp
ect, putndu-se distinge ntre
terorismul internaional i terorismul de stat.
Terorismul internaional, are ca autor un individ sau un grup de indi
vizi care comit acte de violen
mpotriva populaiei civile cu scopul de a constrnge i a determina autoritile
publice de a le satisface anumite
cerine ori scopuri, in timp ce terorismul de stat, se caracterizeaz pri
n aceea c autor este statul, care, fie
folosete terorismul mpotriva cetenilor ca mijloc de guvernare, fie susine an
umii indivizi, care comit acte de
terorism
17
.
Actele ce privesc terorismul international sunt ncriminate astfel: de
turnri de aeronave,
infraciuni mpotriva persoanelor care se bucur de protecie internaional, luare

a de ostatici, infraciuni
mpotriva securitii navigaiei maritime, infraciuni contra securitii platformelor
fixe infraciuni n domeniul
finanrii i altele.
Terorismul de stat poate exista, att pe timp de pace, ct i pe timp
de rzboi. n primul caz el vine n
conflict cu drepturile omului, iar n cel de-al doilea cu dreptul umanita
r
18
. (n timp de pace, infraciunile pe baza
crora, comunitatea internaional poate s sprijine ncriminarea terorismului de
stat sunt: munca forat,
deportarea, genocidul, ntemniarea arbitrar, finanarea terorismului sub multip
lele sale forme
19
. n timp de
rzboi, este necesar a se face distincia ntre combatani i necombatani. Comba
tanii sunt membrii forelor
armate ale unei pri aflate n conflict. Ei trebuie s aib semne distinctive
fa de populaia civil. Dreptul
umanitar sau dreptul conflictelor armate condamn toate politicile de ter
oare care recurg la omoruri, luri de
ostatici, torturi, rele tratamente, acte de terorism.)
Eecul datorat lipsei unei definiii juridice a terorismului internaional n
u mpiedic statele s condamne
toate formele de terorism i s vrea s combat manifestrile multiforme ale a
cestuia, folosind instrumente
juridice dar i politice
20
.
Controverse privind calificarea terorismului (crim de drept comun, crim de rzboi
sau crim mpotriva
umanitii_
16
Art.22 alin.2 din Statutul Curii Penale Internaionale, Capitolul III Principii ge
nerale de drept penal.

Astfel au aprut o serie de discuii printre specialitii n domeniu privind calificar

ea terorismului, mai ales
dup evenimentele din 11 septembrie 2001.
Asocierea terorismului cu violena este evident, ns ea nu trebuie absolutizat n rapor
t cu infraciunea
de drept comun, deoarece nu toate actele de violen pot fi incluse n noiunea de teror
ism
21
.
n opinia noastr a califica terorismul drept o infraciune de drept comun, ar nsemna
a nu se inea seama
de caracteristicile acestei crime, de gradul de pericol social pe carel prezint pentru anumite valori eseniale ale
societii internaionale, iar ca o prim consecin ar fi aceea c ne-am afla n imposibilit
a de a aplica acestuia
regimul sever de pedepsire al crimelor de drept internaional.
Att prin formele de manifestare, ct i prin consecinele sale n prezent t
erorismul reprezint o grav
ameninare la adresa pcii i securitii internaionale, a drepturilor omului i a altor val

ri superioare ale omenirii,

motiv pentru care am optat pentru calificarea lui drept crim de drept internaional
.
Dup atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, au existat i opinii extrem de a
vizate i fundamentate
care afirmau c actele grave de terorism, ntrunesc elementele constitutive
ale crimelor mpotriva umanitii.
Opinm c doar anumite forme de terorism pot fi considerate o veritabil crim mpotriva u
manitii.
Soluia adoptat de moment privind calificarea actelor din 11 septembrie
2001, n categoria crimelor
mpotriva umanitii, rmne totui o soluie a crei validitate rmne mrginit
spe, problema
definirii terorismului nefiind solutionata.
Au existat i preri potrivit crora actele teroriste din 11 septembrie 200
1, pot fi calificate i ca fiind crime de
rzboi.
innd seama de definiia dat crimelor de rzboi n art.8 din Statutul Curii Penale Inter
aionale, prima
condiie a unei crime de rzboi este legat de existena unui conflict armat
, iar n cazul analizat de noi, aceast
condiie nu este prezent.
Astfel, n faa evoluiei i supleii demonstrate, a dreptului conflictelor arma
te, este posibil ca situaii
similare celor de la 11 septembrie s fie calificate, n viitorul apropia
t, drept conflict armat. Atunci se vor aplica
principiile dreptului conflictelor armate i se va putea pune problema c
alificrii drept crime de rzboi a actelor
teroriste similare celor de la 11 septembrie 2001.
Prin urmare, potrivit reglementrilor internaionale existente n prezent, n
u putem afirma c actele
teroriste de la 11 septembrie 2001 pot fi calificate ca fiind crime de rzboi.
64. Comentai specificitatea cazurilor aflate pe rol la Curtea Penal Internaional.
Cazuri aflate pe rol la Curtea Penal Internaional
Situaia solicitrilor i a investigaiilor
Pn n momentul de fa
22
trei State Pri au depus solicitri Biroului Procurorului, n vederea analizrii
situailor, dup cu urmeaz:
- la data de 29.01.2004 Republica Uganda
- la data de 19.04.2004 Republica Democrat Congo
- la data de 06.01.2005 Republica Central African
De asemenea, Consiliul de Securitate al O.N.U. a adresat
o solicit
are Biroului Procurorului, la data de
31.03.2005, n vederea analizrii situaiei din Darfur, Sudan.
Dup o analiz riguroas a celor prezentate, n conformitate cu Statulul de
la Roma al Curii Penale
Internaionale i cu Regulile de Procedur i de Probe, Procurorul ef al Curii, Luis Moren
o Ocampo, a decis, pn
acum deschiderea investigaiilor n 4 situaii:
- la data de 23.06.2004 n Republica Democrat Congo
- la data de 29.07.2004 n Republica Uganda
- la data de 06.06.2005 n Darfur, Sudan
- la data de 22.05.2007 n Republica Central African.

22
30 octombrie 2007
Investigarea crimelor comise pe teritoriul Republicii Democrate Congo p
rimul caz al Curii Penale
Internaionale
Dup aproape doi ani de la adoptarea Statutului Curii Penale Internaiona
le,
la data de 23 iunie 2004,
Procurorul ef al Curii Penale Internaionale, Louis Moreno Ocampo, la Haga
, anun decizia sa de a deschide
prima investigaie a Curii Penale Internaionale. Astfel, Biroul Procurorului
urma s investigheze gravele crime
comise pe teritoriul Republicii Democrate Congo, ncepnd cu data de 1 iu
lie 2002. Decizia deschiderii unei
investigaii a fost luat dup analizarea considerentelor legate de jurisdicie i admisib
ilitate cerute de Statutul de
la Roma. Procurorul a concluzionat c o investigaie asupra gravelor crime din R.D.C
ongo ar fi n interesul justiiei i
a victimelor.
Biroul Procurorului a analizat ndeaproape situaia din R.D. Congo, ncepnd
cu iulie 2003, iniial
concentrndu-se asupra crimelor comise n Regiunea Ituri. n septembrie 2003, Procuror
ul a informat Statele Pri
c era gata s solicite autorizarea Seciei de Prim Instan, s-i foloseasc p
ile puteri s porneasc
investigaia, cu condiia s primeasc suport din partea autoritilor din R.D. Congo. n noi
mbrie 2003, Guvernul
R.D. Congo saluta, printr-o scrisoare, implicarea Curii Penale Internaionale i n mar
tie 2004 R.D. Congo a adresat
Curii o not asupra situaiei din ar.
Milioane de civili au murit n urma conflictelor din R.D.Congo, nc din anul 1990.
Jurisdicia Curii, ns, se
aplic crimelor comise dup data de 1 iulie 2002, cnd Statutul de la Rom
a a intrat n vigoare. State, organizaii
internaionale i neguvernamentale au raportat mii de mori prin execuii n ma
s i singulare n R.D. Congo,
ncepnd cu anul 2002. Rapoartele se mai refereau la violuri, tortur i la folosirea il
egal a copiilor ca soldai.
n baza acestor
date s-a lansat prima investigaie a Curii Penale Inte
rnaionale, Procurorul ef Louis
Moreno Ocampo spunnd c: aceasta este un pas mare nainte pentru justiia internaional,
triva impunerii
i pentru protecia victimelor.

Deschiderea investigaiilor n Republica Uganda

n luna decembrie a anului 2003 Preedintele Ugandei Yoweri Museveni a lu
at decizia de a prezenta situaia
privitoare la
Armata de Rezisten a Lordului (Lords Resistance Army) Pro
curorului Curii Penale Internaionale.
Procurorul a considerat c exist suficient baza pentru a demara investigaii
le. ntre Presedintele Museveni i
Procurorul CPI a avut loc o ntlnire pentru a stabili baza pentru coope
rrile urmtoare dintre Uganda i CPI. O
problem important va fi localizarea i arestarea conducerii LRA. Aceasta va necesita
o cooperare activ a statelor
i instituiilor internaionale n susinerea eforturilor autoritilor ugandeze.
Muli dintre membrii Armatei de Rezisten sunt ei nsui victime, fiind rpii i brutaliz
e conducerea
LRA . Problema reintegrrii acestor persoane n societatea din Uganda este esenial pen
tru stabilitatea viitoare a
Ugandei de Nord. Aceasta va necesita sprijinul susinut al comunitii inter

naionale, deoarece Uganda i Curtea

Penal Internaional nu pot face asta singure.
n efortul de a ncuraja membrii LRA s se ntoarc la viaa normal, autoritile ugandeze a
mulgat o
lege de amistiere. Preedintele Museveni i-a comunicat Procurorului Curii intenia sa
de a modifica aceast lege n
aa fel nct s exclud conducerea LRA, asigurndu-se c cei care poart cea ma
mare responsabilitate pentru
crimele mpotriva umanitii comise n Uganda sunt adui n faa justiiei.
Tinnd cont de situaia tocmai prezentat, la data de 29 iulie 2004, la H
aga
23
, Procurorul ef al Curii
Penale Internaionale, Luis Moreno Ocampo, a constatat c exist baz suficien
t pentru deschiderea unei
investigaii
privind situaia din Uganda, decizia de ncepere fiind luat dup
o analiz amnunit a informaiilor
disponibile, pentru a se asigura c cerinele prevzute n Statutul de la Roma sunt ndepl
inite.

23
ICC-OTP-20040729-65-En.
65. Sancionarea crimelor dup cel de-al doilea rzboi mondial. Tribunalul Militar Int
ernaional de la Nrnberg.
Comentarii.
Puterile invingatoare au luat in calcul, chiar inainte de sfarsitul razboiului ,
posibilitatea infiintarii unui tribunal care
sa poata judeca responsabilii crimelor comise in timpul celui de.al do
ilea razboi mondial . Astfel, a fost semnata
Declaratia de la Moscova , in octombrie 1943 , prin care Puterile Aliat
e intentionau sa trimita membrii partidului
nazist si militarii germani resposabili de atrocitati sau crime in tarile unde a
u fost comise faptele, pentru a putea fi
judecati si pedepsiti potrivit legilor acestor tari .
Tribunalul era competent s judece orice persoan care, acionnd n numele rilor europene
le Axei, a comis,
individual sau cu titlu de membru al unei organizaii, crime mpotriva pcii , crime d
e rzboi , crime mpotriva
umanitii.
Tribunalul
putea aplica pedeapsa cu moartea sau orice alt pedeaps. Sentina
trebuia motivat i era definitiv.
De asemenea, ca accesoriu la sentin, tribunalul avea dreptul s dispun con
fiscarea oricrei proprieti furate
aflate n posesia acuzatului, trimindu-le Consiliului de Control pentru Germania.
n concret, prin sentinele finale:
- au fost achitate trei persoane
- patru dintre acuzai au fost condamnai la nchisoare ntre 10 i 20 ani
- trei dintre acuzai au fost condamnai la munc silnic pe via
- doisprezece acuzai au fost condamnai la moarte prin spnzurare
Tribunalul Militar Internaional de la Nrnberg constituie prima experien ist
oric de instituire i funcionare a
mecanismului juridic de nfptuire a justiiei penale internaionale i are meri
tul de a consacra n dreptul
internaional, principiul rspunderii penale individuale n detrimentul rspunder
ii penale a persoanelor juridice,
trannd n acel moment disputa istoric n favoarea rspunderii penale individual

e i nu a rspunderii penale a
persoanei morale

66. Sancionarea crimelor dup cel de-al doilea rzboi mondial. Tribunalul Militar Int
ernaional pentru Orientul
Indeprtat (Tribunalul de la Tokyo).
In ianuarie 1946, n baza Declaraiei de la Postdam, Comandantul Suprem al Puterilo
r Aliate emite o hotrre prin
care nfiineaz Tribunalul Militar Internaional pentru Orientul ndeprtat, care oferea ca
drul juridic de a pedepsi,
cu promptitudine, pe marii criminali de rzboi din Orientul ndeprtat.
Tribunalul Militar Internaional pentru Extremul Orient, spre deosebire de
Tribunalul Militar Internaional de la
Nrnberg, putea judeca doar persoanele nvinuite de comiterea celor mai gr
ave crime, nefiind abilitat s declare
anumite grupuri sau organizaii ca avnd caracter criminal.
Tribunalul putea aplica pedeapsa cu moartea sau orice alt pedeaps. Ca a
ccesoriu la sentin Tribunalul avea
dreptul s dispun confiscarea oricrei proprieti furate aflate n posesia acuza
tului trimindu-le Comandatului
Suprem al Forelor Aliate.
Dup luni de pregtire Tribunalul Militar Internaional pentru Orientul ndeprta
t, cunoscut i sub numele de
Tribunalul pentru crime de rzboi de la Tokyo, procurorii i-au prezentat pledoaria
acuzndu-i pe inculpai de crime
de rzboi, crime contra pcii i crime mpotriva umanitii.
Tribunalul Internaional Militar pentru Orientul ndeprtat a hotrt urmtoarele:
- pedeapsa cu moartea pentru apte persoane: foti premieri, i generali
- nchisoarea pe via pentru unsprezece persoane i nchisoare pe diferite termene pentru
alte persoane.
67. Comparaie ntre activitatea Tribunalului Penal Internaional pentru fosta
Iugoslavie i activitatea
Tribunalului Penal Internaional pentru Rwanda.
Secolul XX a fost, probabil, cel mai sngeros din istorie. Milioane de oameni au f
ost victimele genocidului,
crimelor mpotriva umanitii, crimelor de rzboi, torturii, execuiilor nelegale i dispari
lor. Aceste crime au fost
comise n ntreaga lume n timpul rzboaielor internaionale i civile, dar i n condiii de
.
n acest context, O.N.U. a analizat problema crerii unui tribunal penal
internaional, depunnd diligene n acest
sens nc de la nceputul anilor 1950. Pn n anul 1989, acestei probleme nu i s-a dat o im
portan deosebit, dar ea
revine brusc n actualitate, odat cu sfritul rzboiului rece.
Pn la materializarea acestui proiect, conflictele ce au izbucnit n fosta Jugoslavie
i Rwanda, precum i atrocitile
ce au avut loc ulterior au mobilizat Consiliul de Securitate al O.N.U., care, n c
onformitate cu atribuiile sale de a lua
msurile necesare pentru meninerea i reinstaurarea pcii internaionale i a sec
uritii a nfiinat dou tribunale
ad-hoc:
1. n anul 1993 prin rezoluia 827 Tribunalul Penal Internaional pentru fosta Iugos
lavie i
2. n anul 1994 prin rezoluia 955 Tribunalul Penal Internaional pentru Rwanda.
Tribunalul Penal Internaional pentru Rwanda a fost infiintat dup modelul Tri
bunalului Penal Internaional pentru
fosta Iugoslavie ,
pentru pedepsirea persoanelor responsabile de genoc
id i alte violri grave ale dreptului
internaional umanitar comise pe teritoriul Rwandei i a cetenilor rwandezi

responsabili de genocid i alte

asemenea violri comise pe teritoriul statelor vecine
Statutul celor doua Tribunale sunt asemanatoare , care dispun c orice persoan care
comite o infraciune
prevzut n dreptul internaional este justiiabil .

68. Comentarii privind Tribunalul Special pentru Irak.

Tribunalul Special pentru Irak
innd seama de faptul c n competena Tribunalului Special pentru Irak, ca instan special
ntr crime
deosebit de grave ca : genocid, crime mpotriva umanitii, crime de rzboi, crime prin
care este ameninat pacea
i securitatea internaional, apreciem c este o motivaie suficient pentru a s
upune ateniei i analizei chiar i
acest context aspectele privind controversele create n jurul acestei instane i a se
ntinelor pronunate.

Puncte de vedere privind necesitatea crerii Tribunalului

Abominabilele crime comise de regimul de la Bagdad sub conducerea lui Saddam Hus
sein n perioada 17
iulie 1968 1 mai 2003, crimele comise n legtur cu rzboaiele din Irak mp
otriva Republicii Islamice Iran i
Kuweitului au determinat creerea unei instane care s judece i condamne p
ersoanele ce se fac vinovate
comiterea unor astfel de crime.
Astfel la data de 10 decembrie 2003, sub guvernarea Autoritii Provizorii conduse d
e S.U.A., a fost creat
Tribunalul Special pentru Irak, ca entitate independent care s nu fie asociat cu n
ici un departament al Guvernului
irakian.
Constituirea Tribunalului a avut loc ca urmare a unor ndelungate negoci
eri purtate ntre autoritile
americane i noile autoriti de la Bagdad, precum i diversele organizaii ale iiilor, sun
lor i kurzilor din Irak.
Discuiile privind constituirea unei instane penale care s examineze i s condamne fapt
ele svrite de
fostul dictator de la Bagdad i colaboratorii si au vizat mai multe vari
ante posibile astfel : o prim variant ar fi
optat pentru judecarea lui Saddam Hussein de ctre un tribunal american ; constit
uirea unui tribunal internaional
ad-hoc de genul celor pentru fosta Yugoslavie i Rwanda i constituirea unui
tribunal naional care s examineze
nclcrile svrite de fostul dictator au fost alte variante puse n discuie
e de a se lua hotrrea crerii
Tribunalului Special pentru Irak.
Referitor la prima variant, respectiv aceea de a-l trimite pe fostul d
ictator de la Bagdad n faa unui
tribunal american, era de neconceput, ntruct n aceast situaie ar fi fost necesar s i s
e recunoasc statutul de
prizionier de rzboi, ceea ce autoritile americane nu doreau, fiind greu de
demostrat din punct de vedere al
Conveniilor privind dreptul internaional umanitar.
Constituirea unui Tribunal internaional ad-hoc sub egida Consiliului de Securitat
e al O.N.U., cea de-a doua
variant pus n discuie, ar fi fost i ea greu de conceput, n primul rnd a
d n vedere aspectul cel mai
important i anume faptul c aciunea militar a S.U.A. n Irak nu a avut girul
Consiliului de Securitate, dat fiind

poziia Franei, Germaniei i Rusiei care s-au opus.

O alt problem care se ridic aici este i cea legat de competena Consiliului de Securita
te de a nfiina
organe subsidiare cu atribuii exclusiv judiciare. Competena judiciar n cadr
ul O.N.U. este ncredinat Curii
Internaionale de Justiie i nicidecum Consililui de Securitate.
n concluzie, singura rmas n discuie vis-a-vis de cele propuse a fost aceea de constit
uire a unui Tribunal
Special pentru Irak, aspect contestat chiar i de ctre unele fore politice din Irak.

Acest Tribunal a fost organizat n bun msur cu susinere de la Guvernul am

erican, care a insistat pe
judecarea crimelor din Irak, ncercnd s demonstreze prin aceasta c autoritile locale fu
ncioneaz.
n viziunea S.U.A., care s-a opus Curii Penale Internaionale, se susine c practica int
ernaional ar trebui
s promoveze judecarea crimelor de genul acesta la nivel naional.
n opinia noastr, faptele grave (genocid, crime mpotriva umanitii, crime de rzboi) comi
se n perioada
1968 2003 pe teritoriul Irakului sau cele comise n legtur cu rzboaiele
purtate de Irak mpotriva Iranului i
Kuweitului, constituie violri grave ale obligaiilor ce decurg din norme imperative
de drept internaional i ca atare
ele intr n competena material a jurisdiciilor internaionale. Din acest punct de vedere
astfel de crime care pun
n pericol pacea i securitatea internaional ar fi putut fi deferite spre
judecare Curii Penale Internaionale.
Numai c, analiznd problema sub aspectul limitrii n timp a Curii Penale In
ternaionale, aceasta nu ar putea
judeca crimele comise nainte de intrarea n vigoare a Statutului acesteia.
- IN PLUS DACA CUMVA INTREABACompetena Tribunalului Special pentru Irak
Potrivit art.2 din Statut sediul acestui Tribunal va fi la Bagdad s
au n orice regiune guvernat de Irak
potrivit hotrrii Consiliului de Guvernare.
Trbunalul are competen asupra oricrui irakian sau strin acuzat de infraciunile enum
erate n articolele
11-14 din prezentul Statut, comise n perioada 17 iulie 1968 1 mai 2003.
Urmtoarele crime intr n competena material a Tribunalului:
Genocid
Crime mpotriva umanitii
Crime de rzboi
Violarea anumitor legi irakiene enumerate de art.14, dup cum urmeaz:
Persoane din afara justiiei care ncearc s manipuleze justiia sau s se am
stece n
funciile justiiei, n violarea Constituiei interne a Irakului din 1970, cu
modificrile
ulterioare;
Irosirea resurselor naionale, a bunurilor i fondurilor publice;
Abuzul de poziie i preocuparea pentru politicile care pot conduce la a
meninarea cu
rzboi sau folosirea forelor armate ale Irakului mpotriva unei ri arabe, n
conformitate cu art.1 din Legea nr.7/1958.
Organizarea Tribunalului
Potrivit art. 3 din Statut, Tribunalul este organizat astfel:
Una sau mai multe Camere de Judecat
O Camer de Apel
Judectorii de investigaii
Departamentul Procurorilor

Departamentul administrativ
Judectorii permaneni ori cei independeni aflai n rezerv care compun Camerele Tribunalu
lui vor fi irakieni,
cu excepia prevzut la art.4 lit.d), care precizeaz c Consiliul de Guvernare sau Guvern
ul viitor, n cazul n
care este absolut necesar, poate numi judectori din afara Irakului care au experi
en cu privire la infraciuni
cuprinse n acest Statut.
Numirea judectorilor se face pe o perioad de 5 ani, iar condiiile de n
umire n funcie sunt cele
prevzute de sistemul de justiie irakian, respectiv Legea nr.10/1970, privind organ
izarea judectoreasc.
n ceea ce privete competena acestei instane, chiar dac Tribunalul Special
pentru Irak i Curile
naionale ale Irakului vor avea concurs de jurisdicie n a judeca persoane
le care se fac vinovate de comiterea
infraciuniolor prevzute n art.11 14, Statutul prevede totui o competen pre
alent a Tribunalului Special,
fa de orice alt instan naional, n sensul c Tribunalul poate cere oricnd altei Curi
i transfere n
orice faz a procedurii, orice caz aflat pe rol cu privire la infraciun
ile prevzute n art.11-14. Mai mult, aceste
instane au obligaia de a transfera cazurile solicitate.
Principiul Non bis in idem se aplic n mod absolut, n ceea ce privesc hotrrile date de
Tribunal, n sensul
c nici o alt persoan nu va fi judecat de ctre Curile irakiene pentru fapte pentru care
ea a fost deja judecat
deja judcat de Tribunal potrivit art.300 301 din Codul de procedur penal al Irakulu
i.
n situaia n care o person a fost judecat de ctre o Curte irakian pentru fapte ce const
tuie infraciuni
ce intr n competena Tribunalului, acesta dac Tribunalul hotrte, poate rejudeca cauza.
Situaiile n care se poate solicita rejudecarea cauzei de ctre Tribunal sunt: cnd Tri
bunalul consider c
judecata fcut de Curte nu a fost imparial sau independent i a fost destinat s-l apere
acuzat, ori cazul nu
a fost corect judecat. )
69. Asemnri i deosebiri n cadrul infraciunilor contra pcii i omenirii.
Pacea i omenirea sunt valori sociale care dintotdeauna au constituit bu
nurile cele mai de pre ale popoarelor.
Rzboaiele regionale (zonale) sau mondiale cunoscute n istoria omenirii (n special u
ltimele rzboaie mondiale) au
demonstrat c nu este de ajuns s se proclame nsemntatea acestor valori, ci trebuie s s
e ntreprind msuri prin
toate mijloacele (inclusiv cu ajutorul legii penale) pentru aprarea lor.
Ideea reprimrii faptelor contra pcii i omenirii a aprut astfel ca o reacie firesc a
popoarelor mpotriva
atrocitilor ce se comit mai ales prin rzboaie de agresiune. S-a acionat mai ales n an
ii ce au urmat dup cel de-al
doilea rzboi mondial cnd s-a pus problema pedepsirii celor care au comis crime con
tra pcii i omenirii.

Asemanari
- au ca ob jur relaiile sociale cu rsfrngeri interne i interstatale iner
ente coexistenei colectivitilor
umane, relaii a cror existen i normal desfurare sunt asigurate prin aprarea pcii i
;
- sunt imprescriptibile

-prevazute in codul penal art 356-360

- urmarea imediat const n starea de pericol care se creeaz la adresa pcii i implicit
a coexistena panic
ntre popoare, ce rezult din svrirea uneia din modalitile elementului material.
Subiecii infraciunii
- subiectul activ - orice persoan responsabil penal; fapta este suscepti
bil de toate formele de
participaie;
- subiectul pasiv - statul romn ca reprezentant al societii, dar i omenirea n ansambl
ul ei;
Acte pregtitoare: dei posibile, nu se sancioneaz.
. Tentativa - este posibil i se pedepsete conform art. 361 alin. 1 C.pen.;
Deosebiri :
- unele dintre infr sunt conditionate de timpul savarsirii infr : ex
: pe timp de razboi tratamentele
neomenoase,Distrugerea unor obiective i nsuirea unor bunuri (art. 359 C.pen.),
- genocidul rep exterminarea pe motiv naional, etnic, religios
elementul material priveste diverse modalitati de savarsire : elementul material se realizeaz prin aciuni alternative cum ar fi: aciun
ile de propagand, de
rspndire de tiri tendenioase sau inventate, precum i orice alte manifestri n favoarea
ezlnuirii unui rzboi,
toate n mod sistematic. Aciunea de propagand echivaleaz cu a propovdui con
cepii, ideei favorabile
rzboiului, iar rspndirea de tiri tendenioase nseamn aducerea acestora la cun
ina altor persoane (n
public) prin care se urmrete crearea unei psihoze favorabile rzboiului. Pentru exis
tena infraciunii, este necesar
ca propaganda sau rspndirea de tiri s fie de natur arii ruboiului; (propaganda pt r
a) uciderea membrilor colectivitii sau grupului,
b) vtmarea grav a integritii fizice sau mintale a membrilor colectivitii sau grupului,
c) supunerea colectivitii sau grupului la condiii de existen sau tratament
de natur s duc la
distrugere fizic; d.p.d.v. faptic avem n vedere lipsa de hran, mbrcminte, c
ondiii inumane de locuit,
neasigurarea sistenei sanitare i a medicamentelor, neasigurarea cldurii n locuine, et
c.,
d) luarea de msuri tinznd la mpiedicarea naterilor n snul colectivitii sau grupului,
e) transferarea forat a copiilor aparinnd unei colectiviti sau unui grup, n alt colec
itate sau n alt
grup, (genocid)
etc.
( luam Tudorel Toader la noi la examen si ne e mai usor sa citim de acolo direct
pag529)
70. Comentai d.p.d.v. juridic urmtorul text: Toate fiinele umane se nasc libere i ega
le n demnitate
i n drepturi. Ele sunt nzestrate cu raiune i contiin i trebuie s se c
unele fa de celelalte n
spiritul fraternitii
DECLARAIA UNIVERSAL A DREPTURILOR OMULUI
*
ARTICOLUL 1
Toate fiinele umane se nasc libere i egale n demnitate i n drepturi. Ele sunt nzestrat
e cu raiune i contiin i
trebuie s se comporte unele fa de celelalte n spiritul fraternitii.
-este consacrat pr egalitatii, demnitatii
- toate pers sunt libere- astfel se interizice sclavia
- le sunt recunoscute persoanelor drepturile si libertatile , indifrent de sex,
rasa, culoarea, nationalitate etc.

- inzestrarea cu ratiune si constiinta denota existenta factorilor intelectiv si

volitiv cu care sunt inzestrati oamenii.
In cadrul laturii subiective in ceea ce priveste mobilul si scopul sa
varsirii unei infractiuni,atunci cand lipseste
mobilul se revela o anormalitate.
-comportamentul civic , in spiritul fraternitatii joaca rolul de preventi
e generala in ceea ce priveste prevenirea
savarsirii de infractiuni.
71. Comentai existena unei jurisdicii internaionale penale. Argumente pro i contra.
Scurte consideraii concluzive privind rolul i nsemntatea justiiei internaionale penale

Ideea de justiie internaional penal a cptat un caracter mai pronunat ncepnd cu a dou
ate a
secolului XX. Din pcate, mecanismele de sancionare a crimelor internaional
e constituie o vast categorie de
instrumente lipsite de un temei unic i care funcioneaz ntr-un ansamblu nc
neordonat la nivelul comunitii
internaionale, nivel la care au fost nfiinate de-a lungul timpului tribunalele ad-h
oc n anii 1945-1946
24
, Tribunalul
Penal Internaional pentru fosta Iugoslavie n anul 1993, Tribunalul Penal Internaion
al pentru Rwanda n 1994, i
n cele din urm un tribunal cu caracter permanent, n 1998 Curtea Penal
Internaional. mbucurtor este
faptul c n zilele noastre nu mai puin de 104 de state au ratificat Tr
atatul prin care a fost nfiinat aceast
instan.
Prin nfiinarea acestor jurisdicii penale internaionale nu s-a dorit dect pe
depsirea persoanelor care
ncalc normele dreptului internaional. Spre exemplu, conflictele ce au izbucnit n fos
ta Iugoslavie i Rwanda i
atrocitile care au avut loc ulterior au constituit factorul determinant n reaprinde
rea sentimentului de justiie
care exista la sfritul celui de-al doilea rzboi mondial.
Acestor tribunale le-au fost aduse nenumrate critici referitoare la comp
eten sau la rolul mascat pe
care l jucau dirijate fiind din umbr de Consiliul de Securitate. Cu toate
acestea, n absena unui tribunal penal
permanent cu jurisdicie universal, nfiinarea unor tribunale ad-hoc s-a dovedit a fi
o alegere potrivit.
Datorit imboldului nfiinrii tribunalelor sus menionate, s-a dorit i reuit s
e nfiineze un tribunal
penal internaional care, spre deosebire de tribunalele ad-hoc urma s aib jurisdicie
global, fiind apt a rspunde
oricror violri ale normelor dreptului internaional. A fost creat, aadar curtea Penal I
nternaional, n dorina
de a construi un tribunal independent, corect, imparial, reprezentativ i
liber de orice influen politic, n
msur s poat judeca cele mai grave delicte de privesc comunitatea internaional ca un n
g.
72. Precizai i comentai motivele de exonerare a rspunderii penale din cadrul Statutu
lui CPI.
ARTICOLUL 31
Motive de exonerare a raspunderii penale
1. In afara altor motive de exonerare a raspunderii penale prevazute de prezentu

l statut, o persoana nu raspunde

penal daca, in momentul comportamentului in cauza:
*

Adoptat i proclamat de Adunarea general a O.N.U prin Rezoluia 217 A (III) din 10 dec
embrie 1948.
Romnia a semnat Declaraia la 14 decembrie 1955 cnd prin R 955 (X) a
Adunrii generale a ONU, a fost admis n
rndurile statelor membre.
24
Tribunalul Militar Internaional de la Nrnberg i Tribunalul Militar Internaional pen
tru Extremul Orient
a) suferea de o boala sau o deficienta mintala care o priva de capacitatea de a
intelege caracterul delictuos sau
natura comportamentului sau ori de a-l stapani pentru a fi conform exigentelor l
egii;
b) era intr-o stare de intoxicatie care o priva de facultatea de a intelege cara
cterul delictuos sau natura
comportamentului sau ori de a-l stapani pe acesta pentru a-l alinia la exigentel
e legii, cu conditia sa nu se fi
intoxicat in mod voluntar in circumstantele in care stia ca, datorita intoxicari
i, risca sa adopte un comportament
care sa constituie o crima ce tine de competenta Curtii sau nu sa fi tinut deloc
seama de acest risc;
c) a actionat rezonabil pentru a se apara, pentru apararea altuia sau, in cazul
crimelor de razboi, pentru a apara
bunurile esentiale supravietuirii sale ori a altuia sau esentiale la indeplinire
a unei misiuni militare, impotriva
recurgerii iminente si ilicite la forta, intr-un mod proportional cu amploarea p
ericolului pe care l-ar risca propria
persoana sau altcineva ori bunurile protejate. Faptul ca o persoana a participat
la o operatiune defensiva condusa
de forte armate nu constituie in sine un motiv de exonerare a raspunderii penale
potrivit prezentei litere;
d) comportamentul despre care se sustine ca ar constitui o crima ce tine de comp
etenta Curtii a fost adoptat sub
constrangere, rezultand dintr-o amenintare cu moartea iminenta sau dintr-o ating
ere grava, continua ori iminenta
a propriei integritati fizice sau a altuia si daca a actionat din necesitate si
intr-un mod rezonabil pentru a inlatura
aceasta amenintare, cu conditia sa nu fi avut intentia de a produce un prejudici
u mai mare decat cel pe care a
incercat sa il evite. Aceasta amenintare poate fi:
(i) fie exercitata de alte persoane;
(ii) fie constituita de alte circumstante independente de vointa sa.
2. Curtea se pronunta asupra chestiunii de a sti daca motivele de exonerare a ra
spunderii penale prevazute in
prezentul statut sunt aplicabile in cazul cu care este sesizata.
3. In timpul procesului Curtea poate lua in considerare un motiv de exonerare a
raspunderii, altul decat cele care
sunt prevazute la paragraful 1, daca acest motiv decurge din dreptul aplicabil p
revazut la art. 21. Procedura de
examinare a acestui motiv de exonerare este stabilita in Regulamentul de procedu
ra si de probe
Comentariu :
a- prob mintale sau orice alta boala
b- nu poate sa fie stapana pe actiunile sale datorita intoxicatiei cu diferite
substante, aceasta insa nu fie

provocate special pt a fi exonerata de raspundere

c- a actionat in legitima aparare sau in stare de necesitate pt a sala diverse
bunuri sau chiar vieti omenesti
d- a actionat sub imperiul constrangerii sau in stare de necesitate fara insa a
depasi limitele acesteia.
73. Precizai i analizai drepturile persoanelor din cadrul unei anchete la CPI.
Statutul din 17 iulie 1998 - de la Roma al Curtii Penale Internationale
ARTICOLUL 55
Drepturi ale persoanelor in cadrul unei anchete
1. Intr-o ancheta deschisa in baza prezentului statut o persoana:
a) nu este obligata sa depuna marturie impotriva ei insesi, nici sa se recunoasc
a vinovata;
b) nu este supusa la nici o forma de coercitie, constrangere sau amenintare, nic
i la tortura, nici la vreo alta forma
de suferinta sau tratament de cruzime inuman sau degradant;
c) beneficiaza gratuit, daca nu este interogata intr-o limba pe care o intelege
si o vorbeste perfect, de ajutorul unui
interpret competent si de toate traducerile necesare cerintelor echitatii; si
d) nu poate fi arestata sau detinuta arbitrar; ea nu poate fi privata de liberta
te daca aceasta nu are loc pentru
motivul si potrivit procedurii prevazute in prezentul statut.
2. Cand exista motive sa se creada ca o persoana a comis o crima ce tine de comp
etenta Curtii si ca aceasta
persoana trebuie sa fie interogata fie de procuror, fie de autoritatile national
e in baza unei cereri facute conform
cap. IX, aceasta persoana are in plus drepturile urmatoare, asupra carora este i
nformata inainte de a fi interogata:
a) sa fie informata inainte de a fi interogata ca exista motive sa se creada ca
ea a comis o crima ce tine de
competenta Curtii;
b) sa pastreze tacerea, fara ca aceasta tacere sa fie luata in considerare pentr
u determinarea culpabilitatii sau a
nevinovatiei sale;
c) sa fie asistata de un aparator la alegerea sa sau, daca nu are, de un aparato
r din oficiu de fiecare data cand
interesele justitiei o cer, fara a trebui in acest caz sa verse o remunerare, da
ca nu are mijloace;
d) sa fie interogata in prezenta avocatului sau, daca nu a renuntat la dreptul d
e a fi asistata de un avocat.
Comentariu :
1.
a- opereaza prezumtia de nevinovatie si nicio pers nu va fi pedepsita pt o fapt
a pe care nu a comis-o ( nulla
poena sine lege)
b- b- opereaza pr umanismului, astfel ca pers ca fi tratata cu decenta
c- in cadrul anchetei i se va pune pers la dispozitie un interpret pt a inteleg
e toate acuzele si pt a se apara
d- astfel, toate masurile privative de libertate se vor lua doar in masura in c
are sunt preazute de lege, si doar
pt fapta de care este acuzata pers anchetata
2.
a- ii este pusa in vedere fapta pt care este certata
b- dreptul la tacere
c- are dr la un aparator ales, dar daca nu are mijloace materiale, I se va asigu
ra unul din oficiu
d pe tot parcursul procesului sa fie asistata de aparator, in cazul in care a al

es aceasta varianta