Radiocomunicaia reprezint telecomunicaia realizat cu ajutorul undelor radioelectrice ghidate

sau nu. Radiocomunicaia presupune existena unor radioemitoare care produc energie
electromagnetic pe care o radiaz n spaiu prin antenele de emisie. Undele radioelectrice sunt
captate de antenele de recepie i sunt transformate deradioreceptoare n semnalele electrice
corespunztoare informaiei transmise. Calitatea informaiei recepionate depinde de raportul
semnal/zgomot la recepie.
Se deosebesc, radiocomunicaiile unilaterale (ntr-un singur sens) i cele bilaterale (n ambele
sensuri). n primul caz, un radioemitor transmite informaie unui singur sau mai multor
radioreceptoare (d. ex. radiodifuziunea). n cel de-al doilea caz exist cel puin dou radioemitoare
i dou radioreceptoare care transmit mesaje, ntr-un sens dar i n sensul opus, simultan (prin
sistemul duplex), sau succesiv (n sistemul simplex), folosindu-se de frecvene purttoare diferite,
sau aceeai frecven purttoare.
Dup tipul de modulaie se disting radiocomunicaiile cu modulaie n amplitudine, cu modulaie n
faz, cu modulaie n perioad, cu modulaie n impulsuri (n poziie de durat, n cod), modulaie
multipl etc.
Dup informaia transmis, care determin i banda de frecvene alocat n domeniul undelor radio
prin regulamente internaionale se disting mai multe servicii n radiocomunicaii:
radiodifuziune, radiocomand, radiotelefonie, radiotelegrafie, radioreperaj, radiogoniometrie, radiom
eteorologie, radiocomunicaii prin satelit etc.