Alex Mihai Stoenescu

DINASTIA BRTIANU
Roman foileton

GENERIC
Pe fondul unei melodii populare descompuse, prelucrate doar pe tema
principal, n ton grav, apare din penumbr dagherotipul unui tran nstrit.
Poart cojoc si opinci -Dinc Brtianu. Aparatul urmreste lent, pe rnd, chipul
martial, mna strns ferm pe chimirul lat, piciorul stng mpins nainte ca un
semn al unei mari vointe, opinca. Apropiind imaginea pn la textura fotografiei,
din mpletitura opincii se desprind si se contureaz n aur elementele
componente ale blazonului familiei Brtianu.
Aceeasi tem muzical, amplificat dramatic.
Seria portretelor in tondi.
Numele personajelor - numele actorilor.
EPISODUL PILOT
Paris, 1856
La balul Primriei Parisului, perechile de dansatori animau un salon luminat
exuberant de candelabre din cristal. Se interpreta prin muzic si joc o polc
abia compus de un tnr refugiat evreu, n mod ciudat, nimic din scena de
petrecere tipic parizian nu amintea de exod sau mcar de tristele pduri
poloneze, n care cerbii mureau de urt, cu promoroac pe coarne si noroi verde
pe copite. Totul era vesel. Sau aproape totul, dac nu observai ntr-un colt cu
oglinzi si cu o msut imperial scpat de la revolutie, un grup de tineri
mbrcati modest, prin comparatie cu strlucirea acelui bal, dar totusi decent,
curat si cu bun gust. Erau cunoscuti si de aceea aerul lor de conspiratori nu
atrgea atentia nimnui, cci nu se ncheiase nc epoca nasterilor de natiuni.
Europa se trezise dintr-o dat mam, dup violul prelungit al Revolutiei
Franceze, urmat de cel al Terorii si de cel al Revolutiei din 1848. Acum, dup
ani ntregi de greturi, o apucau contractiile cnd nimeni nu se astepta si dintr-o
dat slobozea la viat o natiune nou. Chiar nimeni nu putea prevesti exact ce
tar se va naste si cte vor mai iesi n lume dup aceast lung luzie a btrnei
vaci continentale. C. A. Rosetti era scund de statur, adus putin de spate, dar
vioi, jucndu-si ochii exoftal-mici cu aviditate peste salon. Scosese la intrare de
pe brat banderola mare de doliu, dup moartea celui din urm copil, dar lsase
la vest, pe sub hain, o mic panglic cenusie. Fratii stefan si Nicolae Golescu
erau ceva mai nalti. stefan purta un costum gris-fer, iar Nicolae era n
uniform de ofiter, o uniform care aducea vizibil cu cea francez, dar avea si

elemente din echipamentul armatei tariste. Alturi, pe un scaun-fotoliu sttea

Ion C. Brtianu. ngndurat si ntunecat, romnul care predase drapelul patriei
sale Primriei Parisului la Revolutia din 1848 se nftisa ca un brbat frumos,
dar nefericit. Discutia lor era ntrerupt de cte ori trecea cineva prin apropiere
si se purta soptit, pe un ton misterios.
ROSETTI: Mcar unul dintre noi s ajung n tar. Ar putea intra deghizat pe la
una din trectorile Carpatilor.
sT. GOLESCU: Politia l va prinde imediat, drag Rosetti. stii c ml se poate tine
un secret la romni. Va nfunda puscria.
ROSETTI: Nici asta n-ar fi ru. Acolo sunt toti lupttorii nostri, i va contacta si
i va pregti. Apoi, va gsi un mijloc s comunice afar.
NIC. GOLESCU: Dar afar nu e nimeni. stefan are dreptate. Nu vom putea
organiza miscarea pornind din nchisori. E absurd.
ROSETTI: Populatia se va revolta cnd va afla c patriotii sunt schingiuiti n
catacombe.
NIC. GOLESCU: Hai s fim seriosi!
ROSETTI: Vor cere eliberarea detinutilor. Noi vom mpnzi ziarele Europei cu
proteste.
sT. GOLESCU: O facem si acum. Nu se uit nimeni pe ele. Europa vrea s vad
snge. Ne trebuie un mort celebru.
NIC. GOLESCU: Un atentat. seful politiei sau comandantul Grzii.
Dialogul este ntrerupt de gazd, sotia primarului Parisului.
M-me METZ: Cum se face c cei mai frumosi brbati nu danseaz? Doamnele
sunt nerbdtoare, domnule Golesco.
NIC. GOLESCU: Este un bal minunat, doamn. Dar romnii asteapt s se
nclzeasc inimile femeilor. Atunci vom ataca.
M-me METZ: Oh! Romnii nu se dezmint. Sper s nu asteptati pn lum foc.
DINASTIA BRTIANU
NIC. GOLESCU (galant): Vom stinge orice prjol cu setea noastr de iubire,
doamn Metz.
Femeia rde cochet si se ndeprteaz.
NIC. GOLESCU: Frumoasa femeie!
ROSE1T1: Un atentat care nu scoate lumea pe strzi este o stire de subsol. Noi
avem nevoie de redesteptarea Problemei Orientului.
NIC. GOLESCU: Dac nu convingem loja masonic, nu se misc nimic.
ROSETTI: S provocm noi criza, s redeschidem problema.
NIC. GOLESCU: Pentru asta ne trebuie mase, oameni n miscare, trani.
sT. GOLESCU: N-au cap. Cine vrei s-i conduc?
BRTIANU: Eu.
n tot acest timp, Ion C. Brtianu a stat pe fotoliul de lng ei, afisnd o figur

trist, mcinat de gnduri. Acum se ridic.

BRTIANU: Fratilor, m frmnt s v spun de cteva zile si nu reusesc. Mai am
cteva luni de trit.
Prietenii rmn stupefiati o clip. Se privesc si nu nteleg.
BRTIANU: Sunt pe moarte. Nu mai e nici o scpare.
ROSETTI: Nu se poate.
BRTIANU: Am consultat pe doctorul Galhau. Plmnii sunt terminati. Treipatru luni si gata.
sT. GOLESCU (izbucnind ntr-un rs fortat): Tu glumesti. E o pcleal.
NIC. GOLESCU: Eu nu cred n doctori.
BRTIANU: Voi merge s mor n tar. Sultanul se va bucura si mi va da
dreptul s intru.
ROSETTI: Ioane, asta e o lovitur pentru toti. Spune-mi c nu este adevrat.
BRTIANU: S-a sfrsit si nu vreau s m plngeti. Voi organiza eu revolta n
tar. N-au ce s-mi fac. Doar s-mi grbeasc moartea ntr-o puscrie umed.
NIC. GOLESCU: Parc e un blestem. Mai nti Blcescu, acum tu. Doamne!
sT. GOLESCU: Uite-1 pe Cuza!
Se apropie Al. I. Cuza n costum de sear, nvrte n mini niste jetoane de
casino. Salut, apoi i sopteste lui Brtianu la ureche. Se aude totusi:
Baronesa Kestner".
r
BRTIANU: Iertati-m o clip. (Pleac.) CEILALtI (se reped spre Cuza): Ai aflat?
Brtianu e pe moarte
Brtianu trece printr-un culoar elegant ntr-un salon de conversatie. Baroneasa
Mathilde Kestner (23 de ani) i sare n brate de cum intr.
MATHILDE: Jean, e cea mai fericit zi din viata mea. Nu ghicesti de ce?
BRTIANU: Sunt obosit. Azi-noapte am lucrat mult.
MATHILDE: Jean... Nu stiu cum s-ti spun... M simt fericit, nebun,
dezlntuit. Te iubesc att de mult.
BRTIANU (nc distant): si eu te iubesc, Mathilde. Veselia ta m face si pe
mine fericit.
MATHILDE: Hai, ghiceste!
BRTIANU (dup un moment de ezitare): Tatl tu te las s mergi la Ems.
MATHILDE: Nu. Mai ncearc.
BRTIANU: i fost primit n suita mprtesei.
MATHILDE: Nu, nu. Te gndesti prea departe. Ceva, numai ntre noi.
BRTIANU: Rmi singur acas noaptea asta.
MATHILDE: Sunt nsrcinat, Jean. Port copilul tu. BRTIANU (lovit de veste):
Ai spus printilor ti? MATHILDE: Doar mamei. E foarte ngrijorat, dar mie nu
mi e team. Acum putem s ne cstorim.
Granita de la Predeal, 1856

Trsura n care se ntoarce acas Ion C. Brtianu (35 de ani) trece pe un drum
pustiu de tar. O usoar ceat se ridic din pmnt, mai mult ca o dizolvare de
rou, pe msur ce umbra noptii se retrage. Vzut din spate, trsura poart
urmele prafului strns pe cile Europei. Un singur cufr, mic, legat sus ntr-o
parte, dezvluie o revenire srac.
Brbatul cltoreste singur. Are un chip obosit, tras si imobil. Priveste nainte
n gol. Aparitia sa este n contrapunct cu ce se ntmplase la Paris. A ales: si-a
prsit iubita nsrcinat pentru misiunea din tar. n sfrsit, ntoarce capul
spre fereastra din stnga a trsurii si observ peisajul schimbat - lumina
diminetii scald verdele pdurii. Contemplatia sa e rupt brusc de aparitia unui
clret n uniform austriac. Strig ceva - poate Haiti, poateEristdai, poate un
chiuit, apoi dispare. Brtianu si st-pneste emotia. Trsura s-a oprit si el si
face linistit o cruce. Vizitiul urc pe copertin si desface cufrul. Vizitiul este
Euge-niu Carada (20 de ani), un tnr oltean de origine francez. Dat jos,
cufrul este rscolit de grniceri. Cmsi, ciorapi, gulere de schimb, o Biblie. O
strpung cu baionetele n cutarea unor spatii ascunse. Brtianu coboar
ncet, fr nici o reactie. Pred pasaportul, privindu-1 de sus pe grnicer.
Acum, este rndul trsurii s fie sfsiate, strpunse cu baionetele.
Ochii romnului ignor totul pentru c sunt deja atintiti n deprtare. Face
ctiva pasi, n timp ce n spatele su se aude agitatia pichetului. La marginea
pdurii, un tran ar pe ambele prti ale granitei si cnt. Psrile trec n zbor
dintr-o parte n alta. Doi cini se joac, se alearg liberi. Cntecul tranului se
amplific si devine asurzitor n mintea lui Brtianu.
(Maica Maximila Brtianu scap din mini o oal mare de lut. Zgomotul este
vrful de strident al cntului acelui tran.)
Remember. Mosia Tigveni, 1843 (alb-negru sau sepia)
Strnsi n jurul patului de muribund al lui Dinc Brtianu, copiii si: Maximila
(29 de ani), Anica (34 de ani), Teodor (30 de ani), Dumitru (25 de ani), Ion (22
de ani) si preotul. Zgomotul oalei sparte 1-a trezit n sudori pe btrin.
DINC: Acolo, n pdure, este averea noastr.
MAXIMILA (agitat, gata s izbucneasc n plns): Noi n-avem avere, tat.
DINC: S cutati, s umblati pe urmele mele. Am uitat locul.
ANICA: Tat, nu te obosi.
DINC: Cnd ddeau turcii, ngropam tot.
ANICA: Tat, odihneste-te.
DINC: N-am mai gsit-o. Gsiti-o, e acolo, n pdurile noastre. Toat averea.
Se ridic si arat cu degetul spre fereastra ntunecat. Imaginile fug din ochii
tnrului Ion Brtianu spre acea fereastr, apoi alearg printre copaci, se
loveste. Torul este ntortocheat si ntunecos, pn ce, dintr-o dat, este lovit de o
raz de soare, si acoper ochii, fulgerat. Este destinul su.

Lumina este a soarelui din ziua n care a revenit acas. Se aude iar, ndeprtat,
cntecul tranului, n fafa lui Brtianu este din nou grnicerul de la Predeal, i
nmneaz pasaportul. Se urc n trsura sa sfsiat si rupt, care si flutur
zdrentele spre batjocura grnicerilor. Rd, trag focuri n aer. Trsura se pune n
miscare. Brtianu rmne aparent calm, nghetat, dar dup un timp si musc
pumnul si geme. Cade n genunchi.
BRTIANU: Doamne, d-mi puterea s rezist. Doamne, f-m cuminte si bun.
Rosteste Tatl Nostru scrsnind din dinti.
Noaptea aceleiasi zile, Mosia Florica
Trsura intr pe sub o poart de lemn prginit n ograda larg a unei
gospodrii boieresti scptate. D ocol, ca un dric ce a rtcit drumul, si se
opreste n sting, n dreptul unei case lungi, alturi de casa printeasc, aflat
ntr-o bezn total. Carada armeaz un pistol. Brtianu inspecteaz ferestrele
joase si bate usor ntr-o us. Dup un timp, observ miscarea aerian a unui
opait cu luminare. O mn alb, fantomatic, d la o parte perdeaua de pnz
usoar. Usa se ntredeschide si se vede un ochi care l cerceteaz pe brbat.
ANICA: Cine esti?
BRTIANU: Ion, dad Anica.
ANICA: Esti strigoi?
BRTIANU: Mai ru. Sunt dracul n carne si oase.
Femeia nu pare speriat. Usa se deschide mai mult. Mna subtire si sidefie se
ridic ncet ca s pipie, s se conving. Dar atingnd fruntea, ca si cnd ar
cuta locul coarnelor, dintr-o dat ncepe s mngie, recunoscnd chipul drag.
ANICA: Ce cauti?
BRTIANU: Am venit s repar casa.
1856, Paris
O strad ngust si usor curbat urc ntr-o pant destul de pronuntat, ceea
ce permite apei din santul de canalizare s curg asemeni unui pru murdar.
Lumina soarelui nu reuseste s inunde stradela n ntregime, astfel c sunt
nc fatade de cas si colturi ntunecate. Un trgovet coboar, proptind s nu se
duc la vale un crucior-tarab cu fructe si legume. Femeia lui l ajut. O
spltoreas bate ntr-o poart, purtnd rufele sub brat. Cosul ei e larg, din
nuiele crude. Pn s i se deschid, priveste cu invidie sau poate cu ngrijorare
raidurile de frnghii ntinse pe deasupra si ncrcate de lenjerie ud. Un preot
srac pseste ngndurat.
Paul Bataillard (40 de ani) urc, umblnd atent pe pavajul nu tocmai ngrijit al
strzii, n cutarea unei adrese anume. Poart hainele unui functionar, si
profesor n acelasi timp (de altfel, este paleograf, arhivist si publicist), precum si
c geant de piele, un fel de tasc postal atrnat de umr. Se opreste o clip n
dreptul unui gang boltit si priveste nainte si n urm, n lungul strzii.

Ptrunde prin gang si urc apoi pe o scar melcat, veche, cu balustrad

prfuit si abia luminat de o fereastr zbrelit, cu geamul spart. Pe pereti
sunt nc urme vopsite ale revolutiei si guri de gloante, muscnd din netezimea
tencuielii. Acum nimereste la primul palier, n spatiul interior al unui palat
destul de mare, n stil venetian, si nainteaz printr-un deambulatoriu laic si
baroc, pe etaj. Este un patrulater arhitectonic strjuit de coloane si balustrade
sculptate. Un zgomot rece, de marmur veche sau piatr lustruit, pe care pasii
brbatului sun ca ntr-o catedral pustie. Se aud ns soapte de copil,
deformate de ecou, nentelese, dar reverberate amplu de acel loc straniu. Paul
se apleac peste o balustrad si priveste jos, n curtea interioar. Doi copii se
joac cu ppusi de crp. Le asaz ntr-un rnd ordonat, le reasaz n alte pozitii
geometrice, ca pe o hart a lumii n care fiecare figurin reprezint un popor.
Bietii, amndoi, colaboreaz pn la un moment dat, cnd, din senin, unul
dintre ei rupe bratul unei ppusi. Cellalt sare la btaie, simbol al rzboiului ce
tocmai mis-tuise Europa. tipetele lor, din nou deformate de ecou, l nsotesc pe
Paul Bataillard n mersul su mai departe. Se opreste n dreptul unei usi
monumentale si bate cu inelul de fier. Dup un timp, se deschide o usit n
lemnul masiv, raionat dup vechile modele medievale. Desi asteapt un ochi
sau o gur s ocupe acel mic spatiu, Paul nu vede dect o pat neagr, bucat
dintr-o noapte intrat demult n palat si rmas prizonier dincolo de acea us.
Trziu, n acel ptrat se nftiseaz din ntuneric o ureche de om. Paul rosteste o
formul cabalistic, apropiindu-si buzele de acea ureche. I se deschide, apoi
urmeaz o siluet incert pe cteva culoare abia luminate cu luminri ascunse.
Se opresc n dreptul altei usi masive, de data asta zvorff cluza ^'-' ?i un
bt de gong ntr-o zon a usii care produce un zgomot grav, adnc. I se
rspunde la fel. n fata lui Paul, individul dezvorste si i face semn s intre,
fr a-si dezvlui vreo clip nftisarea.
O sal care-si descoper cu greu formele. Oricum, un salon spatios, dar
cufundat n ntuneric. si cu toat aceast prim impresie de atemporal si
aspatial, exist totusi o estetica a beznei, nainte este un vitraliu viu colorat,
compus din semne masonice, n dreapta, mai aproape, un sfesnic abia arunc o
lumin glbuie asupra altor simboluri ale lojei. Pe centru, o mas rotund cu
intarsii cabalistice ce se compun, pe msur ce Paul nainteaz, n alte
embleme ale Confreriei. Deasupra - un candelabru medieval de lemn, rotund ca
o roat cu spite de la carul fostelor pelerinaje spre tara Sfnt. In lumina
circular pe care o arunc asupra mesei, Paul Bataillard, membru al lojei
masonice Rose duParfait Silence, observ trei perechi de mini btrne, cu
bijuterii mari si pretioase. Palmele stau lipite de lemnul motivat, ntr-o asteptare
disciplinat. Paul rosteste o nou formul si una dintre mini l invit s se
aseze. Pune geanta de piele alturi, asteapt o clip apoi vorbeste.

BATAILLARD: Problemele pe care am venit s le tratez aici sunt, fr ndoial,

dintre cele mai importante n mprejurrile actuale. Eu le consider prost
cunoscute n trile noastre din Occident. Posibilitatea de a gresi din nou si de a
lsa rzboiul fr un rezultat m-a hotrt s vin acum, si nu mai trziu. Criza
care tine Europa n alarm de o jumtate de veac si cutrile n a preveni
complicatiile dezastruoase care s ne ndolieze viitorul au artat c Occidentul
are un interes si o dubl datorie. Interesul este aprarea civilizatiei. Datoriile
sunt: s exprime adevruri generale despre soarta popoarelor si s adapteze
realittile conflic-tuale la conditii de pace.
Se opreste, asteptnd o reactie. Tcerea l determin s continue.
BATAILLARD: Avem n fat patru imperii: Franta, Rusia, Austria si Marea
Britanic. Alturi, Imperiul otoman. Dac ne gndim doar la imaginea pe care
ne-a dat-o istoria geografic despre mrirea imperiilor, veti observa c Europa
este un loc prea ngust, este prea strimt pentru a le cuprinde pe toate fr a se
ncleca undeva n interesele lor. nainte, Occidentul cunostea problemele
Angliei cu Spania, ale Frantei cu Italia, ale Austriei cu Turcia. Astzi, situatia sa mutat n Orient: ne punem ntrebarea Rusiei. Ea nainteaz spre sud n calea
slavilor balcanici, a grecilor si a altor crestini ce populeaz mai jos Orientul.
Pentru asta a lansat propaganda panslavist, Eteria si a provocat rzboiul Mrii
Negre. A ridicat problema locurilor Sfinte. Rusia e dusmanul de astzi.
Se opreste din nou. Nemiscarea acelor mini de pe mas l conving c nu exist
contradictie n tot ce a spus.
BATAILLARD: Tocmai am semnat un nou tratat, mprejurrile sau tratatele
leag zadarnic si doar n aparent puterile interesate si dezinteresate, puteri
limitrofe si puteri ndeprtate. Partida nu este egal. Pofta nemsurat si
vecintatea furnizeaz unora mijloace pe care niciodat nu le vor avea ceilalti.
Cum s mpiedici micile nclcri de fiecare zi? Cel mai adesea ele sunt
ignorate. si chiar dac ar fi cunoscute, nu poti pentru fiecare bagatel s pui
Europa pe foc. Lumea are rbdare, nchide ochii, dar vine si ziua n care, din
toti norii ngrmditi, care nu erau dect aburi trectori, se isc o furtun care
amenint s nghit lumea.
BTRN I: stim care a fost obiectul rzboiului. Care crezi c este obiectul pcii?
BATAILLARD: Eu afirm n fata dumneavoastr c, dincolo de ceea ce s-a nscris
n noul tratat asupra Dardanelelor, obiectul pcii nu a fost atins. Nu vom opri
Rusia din proiectele sale seculare de a cotropi Orientul. Eu afirm c semnarea
acestui tratat, cu nimic diferit de toate celelalte, si ncheierea printr-o hrtie a
rzboiului Crimeii nu vor opri Rusia s caute prin cuceriri drumul su spre
Mediterana. Ea a pierdut mai putin prin armele noastre si mai mult pentru c
anul trecut a murit tarul Ni-colae si i-a succedat un Alexandru II
neexperimentat. Apoi, tabra rus a fost lovit n Crimeea de tifos si holer.

Domnilor, curnd va veni un nou rzboi si un nou tratat. Dup el, altul.
BTRN II: si cum vedeti voi o alt solutie, definitiv de aceast dat? ti dai
seama c vorbiti despre un ideal niciodat atins, de cnd am pornit chiar noi
lupta pentru eliberarea Templului?
BATAILLARD: Trebuie s crem o barier natural si decisiv ntre Rusia si
Turcia, pe care tarii au ales-o de mult ca prad a lor. Pergamente cu semnturi
nalte si tratate ale prieteniei nu vor putea tine loc de munte sau prpastie ntre
armate. Trebuie s ridicm o barier solid si de netrecut, iar cele mai bune
bariere nu pot fi dect niste popoare puternice si omogene. Diplomatia
guvernelor a dat dovad de neputint, chiar atunci cnd soldatii acestor
guverne fceau fapte de vitejie. Multimea notelor si protocoalelor schimbate de
un an ncoace n-a oprit nici o singur lovitur de tun. A sosit timpul ca Europa
s ncredinteze garantiile linistii unor brate noi, pe care s le narmm.
Se opreste din nou pentru a primi un rspuns. Nici un gest.
BATAILLARD: Aceste brate noi sunt nationalittile.
BTRN III: ntrezresc un pericol de dou ori mai mare n ceea ce propui. El
atinge chiar esenta imperiilor, linistea lor. Propunerea ta este paradoxul, este
nefirescul. Tocmai ea ar arunca n aer Europa, pentru totdeauna. Tu ceri s
rupem din ceea ce astzi este ntreg si unit n Occident.
BATAILLARD: Nu si dac rupem dintr-un muribund care abia ne mai foloseste:
Imperiul otoman.
BTRN I: Adic s-i dm Rusiei Bosforul? Ceea ce tocmai am obtinut cu rzboi
n Crimeea?
BATAILLARD: Nu, eu m refer la recunoasterea nationalittii Principatelor
Romne.
Un nou pasaj de liniste. Toate minile se retrag de pe mas. Al doilea btrn si
mpreuneaz degetele si iese cu fruntea n lumin.
BTRN II: Poporul moldo-vlah este un popor corupt si degenerat. De la el nu se
poate astepta nimic. Nu va asculta nici un ordin, nici o cluzire. Chiar dac sar angaja la o aliant n schimbul recunoasterii nationalittii, a doua zi dup
asta nu se va tine de promisiune, n 1848 ati vzut ce a fcut. L-am ajutat si
ne-am fcut de rs. n Moldova, revolutionarii treziti din somn au trecut din pat
direct n nchisoare, n Valahia au luat-o la fug cnd a venit doar zvonul c un
plc de turci a trecut Dunrea.
BTRN III (iesind si el n lumin, dar glasul su e mai subtil): Acest popor nu
exist. Este o populatie de greci si slavi peste care turcii au pus un picior greu
de cinci secole. Cum credeti voi c puteti aduce la nationalitate asa ceva?
BATAILLARD: Am spus la nceput... Am ndrznit s spun la nceput c
lucrurile sunt prost cunoscute aici, n Occident. Domniile voastre priviti
obiectul din exterior. Dar ceea ce numiti moldo-vlahi este n realitate un popor,

un singur popor, cel romn. (Scoate din geant o hart, o desptureste si o

ntinde pe mas; arat n timp ce vorbeste.) Poporul romn dinuie nu numai
n Valahia si Moldova - fr a uita Basarabia si Bucovina, care sunt n fapt tot
prti ale Moldovei -, dar si n Transilvania si Banat. Multi triesc n Bulgaria si
Serbia. Adevrul este c el ocup n mas compact toat aceast zon, care e,
de fapt, vechea Dacie traian. Dumneavoastr nu vedeti aceste zece milioane de
romni fiindc aparent le-a nghitit istoria. Dar ele exist si noi le-am
descoperit.
BTRNI: N-am auzit niciodat ca romnii s stie mcar unii de altii n toate
aceste locuri. Cred c e o himer.
BATAILLARD: Franta care m-a trimis cunoaste bine adevrul. Oamenii nostri
au cltorit prin toate aceste provincii imperiale, curnd peisaje frumoase si
aventuri orientale. Dar n realitate ei au cercetat adnc istoria si tria acestui
popor. Altfel nu ndrzneam s vin aici pentru a pune pe mas o jucrie. E
normal s v ndoiti, fiindc romnii au fost de secole risipiti tocmai datorit
acelor virtuti. V par slabi, divizati si de nenteles. Dar uniti, cum vor
reactiona? Dar avnd pe mn tot acest teritoriu dintre Dunre si Nistru? Toti
muntii stia, Dunrea si drumurile spre Constantinopol?...
BTRN II: Toti le sunt mpotriv. V pot informa, onorabili frati, c
Bourqueney, ambasadorul Frantei la Viena, a fost primit n audient de Franz
Josef. mpratul a transmis un mesaj clar: va sustine independenta si
integritatea Imperiului otoman, i va cere acelasi lucru ntr-o ntrevedere direct
si lui Napoleon. Cum s punem problema Principatelor ntre acesti doi oameni?
BATAILLARD: Sustinnd partida national din Valahia si Moldova.
BTRN III: Dar sunt ctiva, o mn de tineri znatici. Cnd venerabilul nostru,
Ion Heliade Rdulescu, a ncercat s pun ordine n neamul acesta, i-au rs n
nas. Sunt demagogi, promit avnd minile goale si buzunarele abia crpite. Cu ei
vreti s construiti acolo un stat?
BTRN I: V pot informa c acum dou zile ministrul afacerilor externe
austriac a primit o telegram secret de la Constantinopol. n ea, Fuad-Pasa
declar c sub nici un motiv Poarta nu va fi de acord cu Unirea Principatelor,
orict de mari ar fi dificulttile pe care i le vor crea Anglia si Franta mpreun.
BATAILLARD: Nu faceti dect s confirmati c ne ndreptm spre un nou rzboi.
Nu faceti dect s dati dreptate Frantei, cnd v spune c pacea nu e sigur. Nu
faceti dect s-mi dati mie dreptate, acum.
O miscare de disconfort n rndul btrnilor ntrerupe discursul publicistului. E
o usoar foiala, un clmpnit de falc, un mrit de nemultumire. Oricum,
flcrile luminrilor din sfesnic au fluturat discret.
B ATATLLARD: Dac pledez pentru Principate este pentru c am argumente
puternice, nu doar fiindc se caut o solutie oarecare si noi am venit cu una.

De exemplu, poporul romn este n ntregime latin. Este frate cu natiunile

Occidentului continental prin originea sa, prin traditiile sale mereu vii, prin
limba admirabil conservat. Ce limb vorbesc acesti romni, v-ati ntrebat?
BTRIN I: Dup cum nteleg, voi vreti s nfiintati un nou Piemont la granita
Austriei. Austria nu va ngdui asta niciodat. n fata Austriei, Rusiei si Turciei,
n fata oscilatiilor britanice, adic n fata a patru imperii voi puneti trecutul
ndeprtat, limba si voinfa dezordonat a unui grup de carbonari romni?
BATAILLARD: Nu si dac n spatele lor veti fi voi.
nc o dat se frnge ceva n dialog. Bataillard se las pentru prima oar pe
speteaza nalt a fotoliului-tron, parc sugernd c are asii n mn sau c a
aruncat pe mas o miz socant.
BTRNII: Romnii au idealuri, dau nu au substant. Pre-supunnd c se vor
uni, cum vor rezista primele lor institutii?
BATAILLARD: Aici este iarsi un loc unde informatiile noastre sunt mult mai
precise. Eu pornesc invers argumentatia Frantei. Ce i-ar face pe romni s
lupte, ca popor, pentru unitate, pentru independent chiar? Ura fat de Rusia,
domnilor. Acolo se ntmpl ceva n interiorul religiei ortodoxe pe care
Occidentul nc nu I-a simtit. Romnii resping panslavismul cu nversunare si
caut latinitatea. Ortodoxia lor e greac, nu slav. si cel mai aprig dusman
pentru Biseric este un imperiu care s le nghit slujba. Aici, romnii se vor
bale cumplit. Politiceste, Rusia a cutat tot timpul s dezorganizeze si s
opereze prin toti factorii ruintori. Ceea ce i trebuie tarului n Principate este o
natiune nu numai fr de armate, dar si fr de arme, fr fortrete, fr
finante, fr industrie, fr existent politic, fr dezvoltare intelectual si
moral, ntr-un cuvnt, fr nimic din ceea ce-i d unui popor forta si viata.
Turcia a vzut acolo o colonie economic, locul de unde se aduce griul, mierea
si sarea. Austria vede acolo pe fratii acelora care se afl nluntrul imperiului.
Odat afirmat unitatea romnilor, totul se va schimba n Transilvania si
Banat. Ei bine, din toate aceste piedici, privind acum din interior, Franta vede
un mare avantaj care ar pune n miscare cu drzenie si spirit de sacrificiu
poporul romn.
BTRNI: La ce te referi cnd spui Franta? La imperiu?
BATAILLARD: Franta lucreaz de mult la acest plan. S-au schimbat guverne si
planul a rmas n picioare. Acum e momentul s actionm, cnd toti oamenii pe
care-i vom folosi n Principate sunt deja ai Frantei. Franta nu vrea doar
unitatea si independenta acestui popor. Ea vrea ca el s fie bariera noastr n
Orient, solutia crizei noastre.
BTRN II: si, binenteles, Franta va dori s stpneasc aceast natiune.
BATAILLARD: Firesc.
BTRN II: si ce ofer n schimb? (Ironic.) n afar, binenteles, de perspectiva

pcii pe care o promite deocamdat, pu-nnd degetul pe aceast hart si

artndu-ne ceva ce nu se vede.
BATAILLARD: Sustineti Franta si avantajul va fi mult mai practic. Primo: oprim
Rusia. Romnii au vzut-o si n 1848 ca pe cel mai mare dusman. Secundo:
mpiedicm Austria s transforme Dunrea ntr-un fluviu german si s fac din
Principate ce au fcut din Boemia. Terzo: dm lovitura de gratie bolnavului:
Imperiul otoman.
Fejele se retrag din nou n ntuneric. Paul Bataillard simte c cei trei btrni se
sftuiesc ntr-un fel neauzit. Poate chiar discut n spate cu un asculttor si
mai nalt. Tensiunea acestui moment, nervozitatea pe care nu si-o poate
stpni, l fac s strng precipitat harta si s o bage mototolit n geanta de
piele. Caut n ntuneric un rspuns colosal. Reapar pe mas minile primului
btrn.
BTRN I: Bine, vom ncerca acest experiment. Principatele vor fi unite.
Transmite fratilor ti c vom sprijini aparitia unui stat moldo-valah. Noi credem
c nu este nc posibil, de aceea veti primi foarte putini bani. Dac romnii
sunt asa cum afirm Franta, vor plti ei pretul pentru existenta statului lor.
BATAILLARD: Ati luat o nalt decizie. V multumesc. (D s se ridice.)
BTRN III: tineti minte un lucru! Cu ct se vor uni mai repede niste oameni att
de indolenti si imprevizibili, cu att vor fi mai dezbinati. Cereti Frantei s
impun acolo un principe strin. Pe el l vom ajuta noi altfel.
Agia -Politia generala, Bucuresti
Un interior n care domin pielea. Piele subtire, tbcit bine, vopsit demult si
acum pstrat n diferite condifii, fie mai nou pn la jumtatea peretilor, fie
mai veche pe scaune si canapele. Oricum, pe scaunele cu speteaz sculptat n
motive imperiale rusesti se st mult, iar mapa de pe biroul Marelui Ag al
Valahiei e chiar roas, cci diferiti sefi ai Politiei nu ncetaser zi si noapte a-si
freca bratele si coaiele de ea, preocupati de secretele statului. Totusi, fat de
mobila european care domin ncperea, poti observa usor c peretii sunt
acoperiti cu mtase adus din Orient, iar ntr-o parte, un colt oriental aproape
c nu putea lipsi. Msut si scaune octagonale cu intarsii de fildes, ciubuc,
cesti de cafea, ceainic si cutii de tutun. Nu mai mult de dou tablouri n ulei,
dar si cteva broderii la cerc sunt atrnate pe pereti. O oglind venetian nu
foarte mare, cu msut, pe care zac cteva obiecte brbtesti: un brici, o
foarfec de potrivit mustata si barba, pensule de cnit, pudr. Alturi, un
lighean de lavoar. Acoperind dou laturi ale altui colt de cmar, o bibliotecdulap cu usi de geam las s se vad dosare, registre si mape aliniate. Este
cas si oficiu pentru un slujbas al statului.
Aga intr nervos, urmat de un aghiotant care duce un dosar mare, cartonat n
mn. Continu o discutie nceput nainte.

AGHIOTANT: .. .si dup ce a strnit toat Moldova, printul a ajuns la Galati,

unde a fcut o adevrat manifestatiune. Mi s-a raportat c au fost douzeci de
mii de oameni.
AGA: Nu mai nteleg nimic. Telegrama Sublimei Porti trecut ieri spre Moldova
l aprob, l laud, i d favoruri. si el... strnge semnturi pentru Unire, (si
descheie nasturii tunicii turcesti.) S-a ntors lumea pe dos. O s ne ducem
dracului.
AGHIOTANT: Printului Grigore Ghica al Moldovei i expir mandatul. Face tot
ce-1 taie capul pn iese din domnie. Bine c printul nostru e cuminte.
AGA: Costache, noi nu avem voie s pierdem firul acestei afaceri. S stim tot, s
aflm tot dinainte, altfel ajungem la balamuc.
AGHIOTANT: Oamenii nostri au cumprat la Brasov o telegram din
Constantinopol, de la Legatia Belgiei. V-o citesc acum?
AGA: Da, citeste, dar ce-i mai important. Nu stiu ce am azi, m-a suprat inima.
Am chemat doctorul.
AGHIOTANT (dup ce deschide copertele dosarului, parcurge o fil scris
mrunt si se opreste asupra unui pasaj): Van Coelebroeck informeaz...
AGA: Se citeste van Culebruc... L-am cunoscut la Bucuresti. Zi-i mai departe.
AGHIOTANT:.. .informeaz c Franta doreste unirea celor dou Provincii cu un
print ereditar, iar Rusia accept acest proiect".
AGA: Niciodat. L-a prostit careva din Stambul si i-a luat banii. (Se freac cu
parfum pe gl, pe ceaf, fclnd fal unei dureri.)
AGHIOTANT: Mai spune c Austria, sustinut de Poart, doreste s mentin
divizarea, cu principi pe viat".
AGA: Alt prostie. Mai e ceva?
AGHIOTANT: Da: Anglia pare a nu se ralia puternic la nici una din prti. Ea
asteapt ca n Valahia s fie trimis un caimacam provizoriu n locul printului
stirbei".
AGA: E, aici e treaba! (Transpira, vizibil deranjat de suferinta.) Desear m urc
la palat s vd ce gnduri are. S stai pe aproape.
AGHIOTANT: Se ntelege. (Pliveste n dosar si apuc s spun, cu ochii cutnd
n hrtii.) Ar mai fi o problem ... (Dar cnd ridic privirea observ indispozitia
agi.) S merg s ntreb de doctor. Se vede c nu v e bine. (D s ias, dare
oprit.)
AGA: Ce? Las. Mai bine stai cu mine, nu m lsa singur. Am trimis alturi la
Mihai Vod" dup doctorul Davila. Trebuie s vie. Ce-ai zis c mai era?
AGHIOTANT (ridicnd o alt fil din dosar; nu stie - s-o ntind sefului sau s-o
citeasc el?): Domnia voastr, v raportez c eri a intrat n tar Ion Brtianu.
Aga face ochii mari, se ridic n pragul unei noi cderi. Aghiotantul se repede
s-1 ajute si-1 reasaz pe scaun. Usa se deschide si intr n grab doctorul

Davila mpreun cu asistentul sau. Se reped si ei la bolnav, si-si desfac n grab

gentile medicale. Usa se deschide din nou si apare un valet n livrea.
VALET: serbet si cafea? AGHIOTANT: Iesi, 'tu-fi anafura m-tii!
Doctorul Davila practic repede o incizie n brat si pune bolnavului doua degete
la gt, palpndu-i carotida. Pareza reumatic a minii sale drepte nu-1 mpiedic
de Carol Davila s se miste cu dexteritate.
DAVILA: Nu e nimic grav, linistiti-v.
Asistentul su i ntinde o cutie cu prafuri. Davila opreste sngerarea si-i aplic
o cataplasm. Scoate o lingurit si-i d praful medicinal. Aga nu si-a pierdut
nici o clip cunostinta si s-a lsat ngrijit cu iritare. Trage nervos mneca de la
cmas peste brat.
AGHIOTANT (care a ncercat s fac ceva, s ajute, ia acum din nou dosarul n
min): N-a intrat pe la Giurgiu. A intrat pe la Predeal si cu firman de liber
trecere de la Sublima Poart.
Aga bate cu pumnul n mas si d s se ridice, dar este oprit de medic.
DAVILA: Dac nu m lsati s v tratez, puteti cdea acum n colaps.
AGA: Nu mai nteleg nimic. Cum a putut primi vagabondul sta permis de
trecere de la Austria?
AGHIOTANT: A venit s moar. A cerut ambasadorului otoman la Paris
permisiunea si a artat un certificat medical. E atacat. Plmnii ciuruiti.
AGA: Trebuia s moar ca Blcescu. S moar ca un cine ntr-un hotel de
rendez-vous.
DAVILA: Ridicati bratul asa. Simtiti aici o glc?
AGA: Nu. (spre aghiotant:) Unde e acum?
AGHIOTANT: Probabil a ajuns la mosie.
AGA: Ce mosie! A adus manifeste socialiste, mai mult ca sigur. A adus mesaje
si...
Se opreste brusc si-1 priveste pe Davila cu surpriz. Arat cu degetul, mut,
spre asistentul acestuia.
DAVILA: Este german.
Aga face totusi un semn de nemultumire.
DAVILA (ctre asistent): HerrRiegler, warten Sie bitte an die Vorhalle.
ASISTENT: Jawobl, mein Doktor! (si strnge geanta si iese.)
DAVILA: Nu v faceti griji, nu ntelege romneste.
AGA (ptivindu-1 atent, cu suspiciune): Doctore, stii c problemele statului nu
au odihn. si nici pret. Desear trebuie s fiu la print.
DAVILA: O s fiti.
AGA: Ca militar, exist un jurmnt... E adevrat c mai faceti disectii pe
cadavrele soldatilor?
DAVILA: Aveti ncredere, ag. Sunt surd la politic. Oricare om cuminte nu jur

nici pe om, nici pe un partid, ci pe un principiu.

AGA (amant): Ne ducem de rp. Acum ne mai trebuie o zaver si rzboiul ne va
face praf toat tara. Nu stiti cu ce lupt eu aici! Agenti strini, spioni,
revolutionari. Acum se dedau la atentate, la omoruri. Vor s rstoarne lumea.
(Ctre aghiotant:) Ia spune-i domnului doctor, Brtianu sta nu e la care a
vrut s iste o nou revolutie n Europa n timpul rzboiului Crimeii?
AGHIOTANT: Nu, la e frati-su, Dumitru.
AGA (spre Davila): Vedeti?
AGHIOTANT: A complotat la Londra cu... (Se uit n dosar dup alte acte.)... cu
Ledru - Rollin, cu Louis Blanc, cu Karl Marx (pronunt numele stlcit).
AGA (vizibil jenat de incultura subalternului, dar ceva mai moale n glas, sub
efectul calmantului): stia vor s dea foc lumii. Vin aici s rstoarne ornduiala,
s rstoarne lumea, s produc piedici... (ca beat): Eu am spus s-i lase pe rusi
s-i duc n Siberia. Ce e aia? Revolutie?
DAVILA (ctre aghiotant): Ajut-m s-1 punem pe sofa.
l ridic cu greu de pe scaun si-1 duc pe canapeaua din piele, l ntind, i pun o
pern brodat sub cap. Aghiotantul l acoper cu vestonul. Davila si priveste
ceasornicul.
DAVILA: S-1 lasi s doarm dou ceasuri. Cnd se scoal, o frectie cu alcool pe
ceaf si s-i dai srurile astea s le aspire.
si strnge ustensilele medicale si iese. Pe culoar este asteptat de asistentul su.
Cuminte, ca un scolar cu geanta n fat, st pe o banchet de lemn. Prul lins
pe spate si ochelarii de srm i maturizeaz tineretea. Carol Davila l ia
deoparte.
DAVILA: Dimitrie, n clipa asta te urci n trsur si alergi la Golesti. Mine
dimineat s fii napoi.
DIMITRIE SERGIU (falsul Rigler): Prea bine, domnule profesor.
Mosia Florica, ziua
Pe casa printeasc a familiei Brtianu se ridic acum schele de lemn. Pietrari
si zidari, trani de prin preajm si mesteri rustici lucreaz la cldirea unui
conac boieresc. Pare a fi o dorint expres a proprietarului, de lrgire, de
mrire, de nltare a rangului. Febrilitatea lucrrilor arat c Brtianu
prefigureaz intim - deci, secret - un viitor pe care nu 1-ar putea ntelege cineva
care stie c a venit srac de la Paris, singur si bolnav, n ograd, printre gini si
rate, a tras de dimineat o crut plin cu piatr de ru. Este descrcat acum.
Mai ncolo, Eugeniu Carada tesal caii. Trsura a fost reparata si revopsit. n
mijlocul curtii, Ion C. Brtianu a asezat o mas mare pe care a ntins planurile
viitorului conac. Este foarte cald, de aceea umbl n cmas deschis larg la gt
si cu mnecile suflecate. Un sort i acoper partea din fat a pantalonilor. Este o
postur care simbolizeaz, tot secret, apartenenta sa la Marele Orient, loja

francmasonic francez. Pe lng el forfotesc slugile mosiei, tiganii Rochit si

Buzatu. Toti, sub conducerea energic a Anici Brtianu. La un moment dat,
ntre Brtianu si Rochit are loc un schimb mut de priviri. Rochif tine n mn
un felinar, ceea ce pentru stpn este un semn.
BRTIANU: A venit clipa? ti tremur mna.
ROCHIt: Dumnezeu s m pedepseasc, jupne. E blestem.
BRTIANU: Eu sunt stpnul, Rochit. Am dreptul de la Dumnezeu.
Ion C. Brtianu face un semn de ntelegere cu Carada, apoi pleac mpreun cu
Rochit. Se duc n spatele gospodriei, unde, ntr-un loc mai ferit, se afl ruina
unei magazii de lemn. Totul este distrus, acoperisul czut, peretii guriti,
interiorul rsturnat. Un animal si-a fcut culcusul acolo si fuge acum speriat
spre pdure. Un cine slbticit? O vulpe? Brtianu si Rochit se apuc s dea
la o parte resturile acelui loc. Gsesc un chepeng acoperit de crengi uscate, l
deschid cu greu. O scar coboar n ntuneric. Rochit aprinde felinarul. Sub
ruina acelei magazii se gseste o pivnit neasteptat de lung si adnc. E ca o
galerie de min inundat de intemperii. Cteva sprturi n plafon aduc ici-colo o
raz de lumin. Rochit ridic felinarul si i arat lui Brtianu un lung sir de
butoaie enorme, prfuite, murdare, legate cu atele pianjenilor.
Este comoara Brtienilor. Cei doi nainteaz precaut printre butoaiele vechi pe
care se distinge cu greu vulturul imperial bizantin. Brtianu se opreste si
curt o emblem, n lumina felinarului, aceasta se iveste nespus de vie, din
aur strlucitor.
BRTIANU: Acum vd dac ai dat cu jula.
ROCHIt: Se poate, jupne? Un strop din sta te pune pe nslie.
BRTIANU (pipind emblema aurit): Vinul lui Brnco-veanu. E rosu, tin
minte.
ROCHIt: Sngele lui.
Trec mai departe, la alt butoi. Acelasi gest, dar de data asta dezvluie un an
inscriptionat dup grafia veche: 1653.
BRTIANU: sta e de pe timpul lui Matei Basarab. ROCHIt: Dac ar fi dat
turcii de el, 1-ar fi vndut pe aur curat. si austriecii 1-au cutat.
Cei doi trec mai departe, studiind alte nume de domnitori si mosii, parcurgnd o
istorie a romnilor pstrat sub acest chip.
DINASTIA BRTIANU * 29
Afar, slugile se ocup cu treburile curente ale gospodriei. De cum iese din
vechea pivnit de vinuri, Rochit intr repede n rol: se chinuie s prind o
gin. Buzatu repar un gard. Brtianu a iesit la lumin si acum se apropie de
masa din mijlocul curtii. Carada vine ncet ung el si i arat un anume mester.
BRTIANU (ca o veste): Suntem bogati.
CARADA: la a fost dimineat pe deal. Se uita de sus ncoace. De cnd s-a

angajat, ncearc s se apropie de planuri, de hrtii.

BRTIANU: O s fiu atent.
CARADA: Am primit vesti de la Paris. Baroneasa Kestner a ncercat s se
sinucid.
BRTIANU: Sraca. M va urmri sufletul ei chinuit.
CARADA: Baronii Kestner sunt foarte influenti. Se vor rzbuna.
BRTIANU: stiu. i astept.
ANICA: Ioane, s vii s-ti ornduiesti odile!
BRTIANU (ctre Carada): S ai grij s lase peretele sta de la etaj neterminat.
O s lucrm la el noaptea cu oameni de ncredere. Le spui c acolo o s fie
biblioteca. Aduc mobila de la Viena, ntelegi. Nu stiu dimensiunile ei si m mai
gndesc. Ii duci cu vorba, le spui c astept o scrisoare de la furnizor. Da?
Carada aprob mut si i ia locul la mas. Brtianu mai priveste o dat culmile
dealurilor. Observ pe creasta de unde coboar drumul n sat o trsur oprit.
Singur si fr nsotitori, si scoate sortul, si spal fata si minile la fintn,
ajutat de Rochit, care bag gina n sn, apoi se sterge cu un stergar alb.
ROCHIt: Stpne, s-ti aduc niste haine de boier de la Tigveni. Nu poti tri cu
trentele astea de apucat. S-a terminat cu revolutia.
BRTIANU: S-mi aduci o tichie de noapte, n rest, vreau s umblu gol pusc.
ROCHIt: E voie si la slugi? C eu... (danseaz din buric, apoi serios, scotind
gina:) Stpne, gina asta e destul de gras? BRTIANU: Jumule$te-o!
Brtianu intr n casa Anici. Camerele sunt nsirate dup stilul vechi al
cldirilor cu holul lung la curte, din care se deschid usile n peretele opus.
Anica pregteste odile pentru el. Se aduc perne si plpumi din casa veche,
macaturi si lenjerie, se aeriseste. Se face patul ntr-un loc, se d cu mtura n
alt camer, se ud dusumelele. Trei fete n picioarele goale se misc mute,
agile, pline de respect. Las ochii n piept cnd trec pe lng brbat. Siluetele lor
subtiri, sveltetea trncutei frumoase, sunt puse si mai mult n valoare de
costumul argesean, unic n peisajul lumii. Una dintre ele, pieptoas, e ceva mai
rsrit - Ileana.
Intrnd n camera mare a surorii sale, Brtianu descoper uimit un perete
acoperit complet de tablouri, broderii si desene nffisnd membri ai familiei
Brtianu, strmosi necunoscuti si figuri insolite. Un lung pasaj contemplativ
cerceteaz fizionomiile unor mode si epoci trecute. Este acolo si dagherotipul lui
Dinc Brtianu (acelasi de pe generic), si portretul mamei, ceva mai ntunecat,
mai aspru. Fotografii cu copii - Ion, Dumitru, Teodor. Icoane mpodobite cu
marame.
ANICA (din spate): Am vrut s triesc cu voi sub ochii mei. V stiu toate bolile,
v stiu apucturile, v stiu si triile. Uneori m uit la cei btrni si gsesc n
privirile lor cte ceva din ce sunteti voi acum.

BRTIANU: Crezi c se va termina aici, pe acest perete?

ANICA: Ar fi cel mai mare pcat. As prsi lumea asta cu durere n suflet c ne
stingem neamul cu cei mai frumosi brbati. Fr urmasi.
BRTIANU (privind mai de aproape, atent, imaginile): Nu-mi dau seama, dar
ntotdeauna am fost asa blonzi?
ANICA: Tata era nalt si blond.
BRTIANU: Mi-1 amintesc. Ne prigonea, ne pedepsea si, pe furis, ne mpca pe
fiecare n parte. S nu stim unii de altii.
DINASTIA BRTIANU 31
ANICA: A pstrat prul blond pn aproape de moarte. Nu albea. Tu ns aveai
zulufi de fetit. Cnd btea soarele, toamna, preau albastri.
BRTIANU: stii c dacii erau blonzi? Dup felul cum arat poporul nostru
acum n-ai crede. si totusi, erau blonzi, cu ochi albastri si-si vopseau prul cu
cicoare.
ANICA: Poate c noi avem osul lor. Poate nu este o legend. Poate c Dumitru
n-a inventat credinta asta n daci.
BRTIANU: Ti-1 nchipui explicndu-i lordului Palmer-stone cine au fost dacii?
Mie mi venea s rid, dar ministrul de externe britanic l asculta fascinat. Dacii!
Credea c suntem un fel de hotentoti mai albi. Aici e mama, da?
ANICA: Mama a fost rea, zgrcit, singuratic. N-a vrut copii. Pn s se nasc
Dumitru, m-a oropsit ca pe-o slug. Pe Dumitru l plcea, desi si dorise s fie
fat. l purta cu plrioar de satin. Nu i-am nteles suceal asta, dar poate c
de asta a iesit Dumitru mai nebun dect tine.
BRTIANU: Dumitru e bine si va veni curnd n tar. Mai are niste treburi de
ncheiat la Londra. Dar vine, o s-1 vezi. Tu spuneai povestile cele mai
frumoase. Le mai stii?
ANICA: Cui s le spun? V-ati risipit cu totii. Frate-tu, Teodor, nu ne mai
cunoaste de cnd ati fcut revolutia. Tu si Dumitru ati fost goniti ca niste leprosi
printre strini. V-ati mncat tineretea cu idei, Ioane.
BRTIANU: Anico, ti-am spus c ridic casa asta, nu-ti ajunge?
ANICA: Din ce bani? Oamenii vor munci fiindc te cunosc. Te stiu de mic si c
esti fiul marelui clucer Dinc din Brtieni. Dar tu trebuie s-ti tii rangul. Din ce
bani?
BRTIANU: Vindem vinul cel vechi.
ANICA (indignat): Asa ceva nu se poate. Asta e averea noastr cea mai de pret.
Totul s-a risipit dup voi, pe toate le-ati cheltuit ca s tipriti gazete si
manifeste, ca s pltiti agenti si agitatori. Vinul, nu se poate. E o blasfemie.
BRTIANU: La cte blasfemii a rostit gura mea n toti acesti ani si cu care am
rsturnat guverne, pot s o rostesc si pe asta: vindem vinul. Facem altul si pn
punem tara pe picioare se nvecheste din nou.

ANICA: Ioane, tu ai apucat pe drumul drepttii. Te-am nteles. Dar nu poti pune
toat familia asta la jug pentru o idee. Tu vrei s faci domni din nefericitii stia?
(fi arat pe fereastr muncitorii de pe schele.) Cine ti d acest drept, s stergi
din cartea trii o familie ca a noastr pentru un crez pe care tara nu-1
cunoaste? Poporul sta habar n-are c plteste tribut la sultan. Nici nu mai stie
cine l ocup si-1 stpneste: turci, rusi, austrieci, francezi. Se rsuceste taictu n mormnt c ai ajuns la 35 de ani fr copii.
BRTIANU: O s-i fac. Dac vrei, o s-i fac cu o fat de-asta de aici. (O prinde
din fug pe Ileana, o mbrtiseaz brutal si o srut pe gur.) Nu se mai
rsuceste tata? (D drumul fetei, care fuge pJngnd.)
ANICA: Deci, nu te-ai potolit?
BRTIANU: Mam, ce-mi plac. Acum vremurile sunt altele. Romnii trebuie
aprati altfel.
ANICA (insistent): Deci, nu te-ai potolit.
BRTIANU: Binenteles c nu.
ANICA (izbucnind In ris, ca o desctusare, apoi mbrtisn-du-1 si, n sfrsit,
vorbindu-i blnd n timp ce-si trece degetele prin prul lui): Ct te-am asteptat.
Doamne, ct v-am asteptat! si pe tine si pe Dumitru. M trezeam uneori n
crucea noptii cu gndul c te-a lovit un glont, undeva, pe vreo baricad, pe vreo
strad din Paris pndit de politie, c ti-ai dat rsuflarea n vreo puscrie, c pe
Dumitru 1-au spintecat uhlanii cu baionetele n cine stie ce colt al Europei. simi ziceam: Doamne, ne-ai dat smnt bun, ne-ai dat smnt sntoas.
Dac n-ar fi nebunia asta din brbatii Brtienilor, am muri toti n patul nostru
ca niste sfinti.
BRTIANU (comic): Parc-1 vd pe Dumitru ntr-o fresc pe cal si cu dou
pistoale n mn.
ANICA (n continuare): Doamne, tu ne-ai ales s fim desclectori de tar. si-mi
mai ziceam c Dumnezeu cel Bun v apr, v ocroteste de gloante, fiindc vrea
ca tara asta a lui s se nasc si ea odat.
BRTIANU: Multumesc, dad, c n-ai uitat. Asa te tin minte, (ntr-un ton vesel:)
Te mbrcai la Sfntul Crciun n mas-calton si veneai cu colindul. H, h, ce
voce groas aveai!
ANICA (respingndu-1jucat): Te aud fetele astea si mai cred cine stie ce. Ai
cunoscut c dintre frati tu ai fost alesul meu. (Dnd s plece, din drum spre
cealalt camer:) Da' vinul nu-1 vinzi.
BRTIANU (re veni t la tablourile acelui perete, strigjnd s ffe auzit de dincolo):
Cam multe femei n familia noastr. S fi fost ele mai cochete si s se fi dedat la
pozat mai des sau bunicii nostri au fost mai ntngi? Cine e asta?
ANICA (revenit, fi arat): Asta e Safta, fiica comisului Vl-descu, sotia lui lene
Brtianu. Asta e alt Saft, fiica clucerului lordache Balot, bunica noastr

dinspre tat. Aici e mama Anastasia. Cnd a fcut portretul era cu Teodor n
pntece. O lovea si o durea. Aici sunt mtusile: Tifa, Ufa si Sultana. Sultana st
la Puntea Oii din Arges, pe mosia noastr cea mai veche. N-o s moar
niciodat. Aici e maica Maximila.
BRTIANU: La ce mnstire este?
ANICA: Pe Ostrov, la Climnesti. Am vrut s o vd odat, dar m-am oprit la
mal, c era Oltul umflat. S te duci tu s o vezi. O mai tri?
BRTIANU (luminat de o idee): S le lasi aici. M inspir.
n curte se strneste o oarecare agitatie. O trsur bogat a oprit si slugile s-au
repezit s tin caii.
ANICA (privindpe fereastr): A venit frate-tu Teodor. BRTIANU: Ah, deci el era!
(Iese s-si ntmpine fratele mai mare.) Carada!
Carada face semn din cap c a nteles; recunoaste trsura de pe deal.
Desi poart haine nemtesti", Teodor Brtianu (44 de ani) are alura unui mare
boier, de mod veche. Se simte n tinuta sa teapn si fostul militar, dar mai
ales aerul superior, nu lipsit de dispret pentru cei din jur. De altfel, tiganii cad
imediat n genunchi. La fel si cei ce muncesc la conacul nou. tiganii i-au
srutat minile si apoi poalele hainei. Pseste cu scrb prin ograda plin de
ginat, moloz si bolovani. Ion ntinde bratele fr entuziasm, dar totusi cu
sinceritate, si-1 mbrtiseaz/Teodor ridic doar un brat, cel n care tine
bastonul cu mciulie de argint. Rspunsul lui e rece. Priveste sever ctre
schelele casei si face un semn oamenilor s continue.
TEODOR: Repari casa. Puteai s m anunti si pe mine c ai venit, nu s aflu de
la strini. (Trece pe ling Ion, l ocoleste ca un inspector pretentios; tiganii nu-si
misc fruntea din pamnt.) Unde putem sta de vorb?
Ion C. Brtianu nu stie pe moment dac s-1 invite n casa Anici su s-i
cear s spun pe loc, acolo, ce are de spus. Anica nu s-a artat.
ION: Pe deal.
Ion Brtianu si arunc sortul. Se duc.
TEODOR: M interesa s stiu ce faci cu mosia, dar vd c nu stai degeaba.
ION: Te surprinde?
TEODOR: nteleg c ti s-a permis s vii n tar ca s lichidezi. C te ntorci la
Paris s te tratezi. Sunt interesat s cumpr.
ION: Nu vnd.
TEODOR: n sfrsit, nu doresc s te indispun. Am auzit c esti foarte grav
bolnav.
ION: Am fost arestat acum trei ani de politia francez. M-au tinut un timp la
Sainte Pelagie. Acolo am luat boala. M-a salvat doctorul Blanche, mutndu-m
la Passy, n clinica lui. Repun mosia pe picioare, s-i pot plti datoria.
TEODOR: si acum cum ti e?

ION: Sper s rezist pn termin si s nu v las cu datorii pe cap.

TEODOR (oprit o clip din mers): Oricum, mi pare ru. Asta cred ns c
trebuie s grbeasc regularea treburilor noastre de familie. Cumpr Florica
asa cum e acum si din bani o s-ti poti plti datoriile.
ION: Tudorache, tu nu poti s cumperi mosia asta. Faptul c ai rmas n tar
pe lng domn... Sau, cum le spune: domni, caimacami, mputerniciti, consilieri
imperiali, guvernatori?... Le stii baremi numele la toti, anii ntre care au
stpnit tara, de cte ori au revenit pe tron, de cte ori s-au mazilit? Sau, nici napu-cai bine s pleci din Pitesti sub Bibescu, c ajungeai la Bucuresti sub
stirbey?
TEODOR: Tu si Dumitru ati fost niste dezertori. Tata ne-a lsat un nume si o
pozitie. Le-ati prsit pentru o aventur. Dac ati fi fugit cu cte o femeie de
lupanar n lume, n-ar fi fost att de grav. tara este aici, rmne aici, asa cum e,
si trebuie gospodrit.
ION: Am vzut cum ai lsat Florica n paragin. Probabil, ca s o cumperi mai
ieftin de la mine. Iar dac eu crap, de la Dumitru, pe care-1 doare n cur de
domnitorii ti. Implicit, si de hrtiile cu care ti-au recunoscut tie, niste strini,
pmnturile noastre strmosesti. Cum poti s tii n cas un act prin care niste
venetici confirm c ce este al nostru ne apartine?
TEODOR: S stii c nu m impresionezi, derbedeule. Chiar dac anii s-au
adunat peste cocoasa ta de revolutionar, tu rmi tot un rzvrtit parizian pltit
de acas. Poate vrei s afli ct ne cost exilul sta al vostru, ct a trebuit s m
umilesc pentru a nu fi deposedati de toat averea.
ION (distrat; deja au intrat n pdure si ochii lui s-au luminat de culorile
frunzelor): Nu vnd Florica. Apoi, dac-mi aduc bine aminte, tata mi-a lsat mie
mosia Tigveni. Iar eu, fiind prea ocupat cu revolutiile, m-am nvoit s o primesti
n indiviziune. Mai tii minte? C ai copii, c ai familie, om asezat, de, boier
serios. Nu? Parc asa scrie n acte. Tu triesti acum pe mosia mea.
TEODOR: la-ti gndul! Ai abandonat tot, ai prsit tot. Tu nu mai ai aici nici un
drept.
ION: ti propun s ne judecm. Dar repede, pn nu dau ortul popii.
TEODOR: Vei pierde imediat.
ION (pe un ton glumet, dar tios): Dar vezi c nu stiu cum dracu' s-a fcut c
toti avocatii din tara Romneasc sunt nationalisti, sunt unionisti. Nu stiu ce ia apucat, dar sunt toti cam liberali. Te spulber.
TEODOR (izbind bastonul de pmnt, vdit enervat; devine ceva mai conciliant):
ti-am scris la Paris. Te-am rugat s fii mai moderat cu exaltrile. Destul ati
luptat. Acum este vremea s v mai vedeti si de voi, c omul fr avere trieste
necjit n lume. si vine btrnetea. ti-am scris - da? te-am rugat.
ION: Nu vnd Florica, n-o va vinde nici Dumitru, iar Tig-venii o s-ti rmn cft

vrem noi. si stii de ce? Fiindc ai scuipat pmntul sta atunci cnd nu s-a
fcut recolta si nu ti-au venit banii n buzunare. Credeai c nu aflu?
TEODOR: Te-ai schimbat. Mai ru, te-ai mai nrit. Arunci tara n haos, te
aduni cu scursura foburgurilor, cu pleava care viseaz domnia anarhiei pe
pmnt si vii s-mi dai lectii de patriotism. Ce e aia patriotism? O slujb
greceasc? O functie pltit bine de la Petersburg?
ION: Sa stii c nu m lovesc cutitele tale. (Dau amndoi s se miste din loc, dar
Ion se opreste si i arat bastonul:) Ce faci, nu-1 ridici? Sau astepti s treac o
slug pe aici s ti-1 aduc?
Teodor si ridic bastonul si i sterge mciulia cu mnusa.
ION (revenind): Nu m lovesc cutitele tale, asadar, n schimb, eu stiu c te pot
lovi nct s doar ca s nu poti dormi noaptea. Am hotrt s vnd vinul cel
vechi.
TEODOR (disperat): Ioane, s nu faci asta! Este... este... o crim!
ION (cinic): Am nevoie de bani.
Teodor si modific brusc dispozitia. Cnd a auzit de bani, chipul su s-a
schimbat. Fratele mai mare redevine teapn, aproape nepstor.
TEODOR: Te pot mprumuta, dar cu dobnd. Sunt banii mei si nu dau la
nimeni fr interes. Este un principiu, mi lasi Tigvenii si-ti dau banii s faci
Florica.
ION: M nvoiesc. Dar s stii c o s-ti cer cam multi.
TEODOR: Om vedea.
Se ntorc si coboar ctiva pasi, dar Teodor se opreste n dreptul primilor copaci
ai pdurii.
TEODOR (suspicios): Sau poate tu te-ai ntors s sapi aici, s cauti comorile
ngropate de tata?
Ion C. Brtianu izbucneste ntr-un rs reverberat n ecoul pdurii.
Bucuresti. Resedinta lui Barbu Catargiu
Salonul este animat de membri ai grupului conservator. Boierii I. Filipescu (55
de ani) si col. L Florescu (37 de ani) sunt ntretinuti cu buturi de la bar de
gazd, Barbu Catargiu (49 de ani), si de beizadea Mitic, adic Dimitrie Ghica
(40 de ani). Scarlat Brcnescu, un boier n vrst, nc purttor de haine
turcesti, si las caftanul valetului, deschide usile si intr n mijlocul unei
discutii politice. Este ntmpinat cordial, chiar cu o not de jovialitate.
FILIPESCU: Nene Brcnescule, ai venit la moment. Turcii vor s treac peste
tractatul de la Paris si s-1 numeasc pe Alexandru Ghica domnitor la
Bucuresti.
BRCNESCU (ramolit): Pi sta n-a murit?
FLORESCU: Nu drag, l confunzi cu Moruzi. sta a mai fost domn acu' vreo 15
ani.

BRCNESCU: Eu nu mai nteleg nimic. (Se trnteste ntr-un fotoliu.)

CATARGIU (revenind la subiect): Va trebui s manevrm abil ntre aceste dou
decizii. Occidentul va protesta. Turcii se vor prevala de conventie. Ei se vor certa
din nou, n timp ce noi va trebui s facem fat aici unui domnitor incert.
FILIPESCU: Liberalii, Barbule, vor face iarsi trboi. Urzitorii stia atta
asteapt, s prbuseasc tara ntr-o prpastie ta care se afl doar dezastrul.
CATARGIU Viitorul lor: dezordinea si mizeria.
D. GHICA: Eu cred c ne putem ntelege cu ei. S nu-i mai confundm cu
descreieratii de Brlieni si Golesti, care vor s curg snge ct mai mult.
CATARGIU: Beizadea Mitic, eu ti-am atras atentia n '48 c miscrile de acest
gen nu pot s provoace dect interventie strin. Vremurile mi-au dat dreptate.
Tu nc nu ntelegi c prezenta ta n strad a fost o sminteal de tinerete, nu un
act de bravur.
D. GHICA: Domnilor, a venit o lume nou peste noi. Ne va mtura ca pe niste
corbii nelegate, dac nu ntelegem resorturile acestei furtuni. Vou chiar v
place sub turci?
FILIPESCU: Protipendada are obligatia s pstreze monopolul asupra statului...
Nu fii att de aspru, Barbule... Va fi nevoie s-1 facem pe noul domn s
nteleag rostul nostru. Se sprijin pe noi, nu va avea necazuri de nici un fel.
CATARGIU: Nu numai att, coane Filipescule. Trebuie s lum friele statului.
Orice decizie s-ar lua n cancelariile europene, s fie judecat de noi. Noi s
tinem puterea ta mta: Agia, Divanul, trupele. Miscarea nationalist ar putea
produce iar dezmt, i strivim. Marile Puteri vor constata de data asta c exist
o fort intern responsabil, care poate s tin ordinea. Astfel evitm o alt
interventie strin si cstigm timp pentru un plan de emancipare a acestui
popor urgisit.
FLORESCU: Bine gndit. n armat stabilim un model perfect. Nu se mai iase
din cazrmi dup politica la care ader comandantul. S fie n stare s trag n
zurbagii la nevoie.
CATARGIU (insinuant, ctre D. Ghica): n afar c sunt demenfi, liberalii ti, se
blcesc ca porcii n mocirla mahalalelor si adun toate gunoaiele societtii. Tu,
Florescule, ar trebui s fii mai energic.
D. GHICA (nfruntndu-l): Eu cred, domnule Catargiu, c sunteti nu numai
arogant si nepoliticos fat de oameni care si-au pus viata n joc, dar si cam
absolutist.
CATARGIU: Du-te la ei. S te nvete ei puterea. Puterea strzii.
D. GHICA: Nu vreau ca romnii s omoare romni. Att!
CATARGIU: Impertinent!
D. GHICA: Trufie!
Proteste ale celor doi - Filipescu si Florescu. Se posteaz ntre ei, dar disputa

este urmrit mai departe cu atentie, n fotoliul su, Scarlat Brcnescu se

arat foarte preocupat de o scrisoare; o desface, o citeste, rsuceste plicul pe
toate prtile. Mimica lui este a unui om complet derutat.
CATARGIU (rutcios, dup ce a sorbit din pahar): Golani, vagabonzi, salvaragii
- asta au fost, asta sunt si acum prin canalele Parisului. Umbl ca sobolanii s
te muste de picior. Liberalii sunt n contradictie cu civilizatia.
D. GHICA: Nu le iau aprarea. Dar un regim despotic nu-i va potoli, n timpul
sta, oameni care cred ntr-un ideal de propsire sunt fcuti derbedei,
amestecati cu revolutionarii rosii, njurati fr temei. E prea mult.
CATARGIU: S-si fac partid si s combat n Divan, nu s umble cu steaguri
pe strad si s incite la nesupunere.
FLORESCU: Mie mi-e prea clar, Barbule. Armata s aib menirea s ia armele,
la nevoie, mpotriva aducerii gloatelor la Bucuresti. Fiindc liberalii asta vor
face. N-au alt baz. Asta au fcut acum opt ani, asta fac si asta vor face cu
ocazia Divanului cel nou.
BRCNESCU: Eu nu mai nteleg nimic. Pe crucea mea de pricep ceva!
CATARGIU (insinuant): Rul este aici, printre noi. Boieri care tolereaz
libertatea unor criminali. O mn de criminali, asta sunt, o fntn de aberatii
socialiste inepuizabile, un receptacul al tuturor extravagantelor, al tuturor
nebuniilor si, n acelasi timp, al tuturor ndrznelilor nepermise care au
germinat n creierul unor nebuni.
FILIPESCU (lui Florescu): E prea dur Catargul.
CATARGIU: Sunt prea dur? Ei vor republic aici, la portile Orientului,
Filipescule. sta e program de om sntos? Cu cti morti trebuie s pltim o
astfel de aventur? Sunt nebuni.
D. GHICA: Nebuni, dar cu Franta de partea lor. Consulii francezi sunt oamenii
lor. Au corespondente si pregtesc un asalt unionist.
FILIPESCU: Te contrazic, beizadea Mitic. E doar o aparenta. Nici ei nu s-ar
pune la mas cu niste scelerati.
CATARGIU: tinuti sub observatie strict, domnilor! Cum misc ceva acum, la
alegerile astea, s nu mai fie jumtti de msur. Asta va arta tria noastr n
fata Marilor Puteri. si asta va legitima puterea si vointa noastr de a mbuntti
conditiile poporului, alturi de credinta n Dumnezeu.
FLORESCU: Barbule, ti dau dreptate. Dar extremistii sunt n exil. N-au obtinut
nimic prin tractatul de la Paris. Au profitat doar de Rzbelul Crimeii c s agite
masonii prin cancelarii. Poate c Mitic are un dram de dreptate, s-i atragem
pe moderati, nc stau pe la mosii. Cu Blceanu m-am vzut luna trecut la
mosie, la Balta Alb. Se preocup de strnsul cmpului. Vinde n Turcia. Mai
bine s-i controlm nainte s se adune iar la Bucuresti.
CATARGIU: Nu exist moderati n tara Romneasc. Aici nu exist dect care pe

care. si eu vreau s fiu deasupra.

FILIPESCU: Nimeni nu te contest, Barbule.
CATARGIU: Ba, da (arat spre Chica), El! tara are nevoie de brbati
responsabili, nu de negociatori.
D. GHICA: Aici nu e vorba de negocierea ntre partide, domnule Catargiu. Dac
negociez ceva este numrul de morti. Omorti de turci, numrul romnilor nu
conteaz. I-a omort strinul, dusmanul, a fost o lupt pierdut, cum am mai
dat. Dar ucisi tot de romni, va fi un blestem pentru totdeauna.
CATARGIU: Nu voi ezita. Aici e vorba de trdtori, de indivizi care caut rul
trii. Ei sunt cei care se legitimeaz prin snge, nu eu.
FLORESCU: S-i izolm cumva. Europa va vedea zelul nostru.
CATARGIU: Eu am un crez care se sprijin pe ntelegerea politicii. Semnalul pe
care l d acum Turcia, cu acest domnitor nou, arat c nu recunoaste tratatul.
Asta nseamn rzboi. Adic un nou rzboi aici, pe pmntul nostru. Au intrat
rusii, s-au retras. Au intrat austriecii, se retrag. Vor intra din nou turcii, n fata
acestei fatalitti, noi trebuie s ne asociem pentru o putere romneasc,
responsabil. Domnii se pot schimba. Apoi discutm serios unirea Principatelor
sau desprtirea lor definitiv.
FILIPESCU: Da, ai dreptate, dar cum?
CATARGIU: Va trebui s-1 mpiedicm pe noul domn s-si aduc oamenii si.
M-am sturat de greci. Nu vom accepta slujbele propuse de el. Noi i propunem
o list complet si va fi obligat s o accepte. Pe urm, din functiile detinute vom
aseza oamenii nostri mai mrunti n toate treburile statului.
BRCNESCU: Eu zu c nu mai nteleg nimic.
Abia acum i se d atentie. Atmosfera se destinde subit.
FLORESCU: Ce e, nene Scarlat?
BRCNESCU: Mi-a sosit o depes si nu nteleg nimic. Mi-a adus-o feciorul. O
iau, o desfac si nuntru gsesc o foaie
42 *
alb pe care scrie doar att: Am venit. Semnat: B. Mai verific o dat adresa... A
mea!
FLORESCU: Aoleo, nene Scarlat, ai nceput s-ti uiti amantele. Femeia s-a
ntors de la bi si-ti d mesaj c te cheam, si tu... Te-ai ramolit de tot.
BRCNESCU: M tot frmnt de azi-dimineat. Care B, c n-am pe nimeni Bl
(ntinde scrisoarea celorlalti. Acestia o trec de la unul la altul.) Am socotit c
poate a fcut vreunul din voi o pcleal.
FILIPESCU: Slov de femeie.
CATARGIU (distrat): As! Cine stie ce nepot a sosit n tar si nu-1 mai stie el.
BRCNESCU: Iar pe tiitoarea mea o cheam Zoica!
FILIPESCU: Nene, Zoica e oale si ulcele de mult. Acum zece ani se urca pe

pereti la Mrcufa cu rnile-n gt. Ai mbtrinit ru de tot.

BRCNESCU: Cine, eu? Uite-asa mi se face, ca un sarpe.
CATARGIU: Coane Scarlat, exist trei faze ale mbtrnirii. Prima: ncepi s uifi.
A doua: uiti s-ti mai legi prohabul dup ce te usurezi. Iar a treia: uiti s te mai
dezlegi. Mata esti acum la prima faz.
Hohot de ris. Pe atmosfera asta, Dimitrie Ghica ia scrisoarea si se trage ntr-o
parte. O citeste cu atentie, caut stampila postei si din mutenia lui grav se
naste o ncruntare ngrijorata. El singur ntelege c tocmai au primit un mesaj
de la cel mai cumplit adversar: Ion. C. Brtianu.
Trecerea la secventa urmtoare se face pe chipul lui Brtianu, aflat n (rsur,
noaptea.
Conacul de la Golesti, noaptea
In salonul mic de la etaj fotoliile sunt asezate n cerc, pregtite pentru o ntlnire
de tain. Msute cu cesti de cafea si pahare de cristal, precum si cu butelci de
coniac sau vin au fost puse
DINASTIA BRTIANU * 43
ntre fotolii. Zinca Golescu (64 de ani) motie ntre pernele unui fotei crapaud.
Luxita Florescu (30 de ani) si Elena Ghica (27 de ani) stau si discut n soapt
la lumina mai multor lmpi cu gaz. Ana Racovif (22 de ani), fiica Zinci, intr
cu o tav mare de argint pe care abureste un nou rnd de cafele. Asaz cestile si
le stringe pe cele terminate.
Conacul Golestilor a scptat. Banii cheltuiti de fratii Golesti n revolutii si n
exil au restrns puterile marelui centru nationalist care este aceast mosie.
Zinca a fost nevoit s concedieze arnutii care pzeau cu numai ctiva ani n
urm meterezele de la intrare si zidurile curtii; a mai mputinat si slugile. Apoi,
nu si-a mai putut permite lucruri noi, astfel c interioarele pstreaz
aranjamentul si obiectele secolului trecut.
Din curte se aude zgomotul rotilor unei trsuri pe pietrisul aleii. Elena Ghica
sare la fereastr.
ELENA: A dat Domnul s soseasc. (Ctre Luxita:) Du-te, Luxito!
Trsura condus de Eugeniu Carada a tras la peron. Ion C. Brtianu coboar n
grab si apoi urc scrile centrale. I se deschide imediat.
LUXItA: Ce-ai ntrziat atta? Ne-ai tinut mbrcate toat noaptea.
BRTIANU: Pai de ce nu v-ati dezbrcat?! Mi-era mai usor.
LUXItA (mbrtisndu-1 cu dragoste): Umbl moartea dup tine si tu te fii de
zgoande. la-n s te vd!
l priveste cteva momente, pentru a savura bucuria regsirii, apoi l ia de mn
si-1 conduce prin holuri ctre camera de tain. Cum intr, Brtianu srut
mna btrnei cu respect. Zinca l cuprinde cu bratele si-1 srut pe frunte. Dar
i d si o palm usoar peste frunte.

ZINCA: Ptiu, am pus gura pe cuptorul care coace revolutii!

II
44
BRTIANU: Iar eu am srutat cazmaua care sap la rdcina tronului.
ZINCA: E zdravn, fetelor!
Srutul Elenei Ghica este pasional, rspuns al unei mari iubiri din trecut.
ZINCA: l suge tot pe dinuntru.
LUXItA: Hai, f, c n noaptea asta avem alte treburi, (fi
desparte.)
mbrtisarea Anei Racovit este cast. Se asaz toti.
ZINCA: Eleno, d-i cafeaua mea, c m-am ndopat. Mai devreme mi-a flfil
inima ca drapelul de la asediul Vienei.
LUXItA: Bonifaciu a stat treaz pn acu dou ceasuri. S-a zgit pe fereastr ca o
copil.
ELENA: I-a spus Luxita povesti, cum c esti cavalerul drepttii pe cal alb. Uite,
acum vine si mntuie poporul.
BRTIANU: Am spioni la rnosie. Tocmai am ajuns s lucrez ncperea
bibliotecii. Vreau s dea printr-o us secret n tunelul vechi spre pdure.
ZINCA: si la noi ar putea veni iscoade. S-i poruncesc vechilului s fac
instructie cu slugile. Eri se perinda unul pe la poart. C vinde prune. Cui, b,
nou?
ANA: Ne-a trimis doctorul Davila vorb c au pus politia pe urmele tale. A venit
un asistent al lui.
LUXItA: Unul timid, rusinos, cu ochelari de srm pe nas. I-a bgat Elena ttele
n fat si-a uitat mesagiul.
ELENA: Dimitrie Sergiu. Dar stii, a venit agitat, plin de praf... Domnit, zice, ma tremis... dar s m prezint... m cheam, ... Era terminat de tot.
LUXItA: Numai o dat s-a uitat si i s-au scurs ochii. Elena nu iart. Asta si la
60 de ani o s bage brbati n groap.
DINASTIA BRTIANU * 45
ELENA: Era dup drum, drag. Omul nu se astepta s nimereasc ntre femei.
ZINCA (ctre Luxita): Fat, tu scoal acum biatul, c pe urm avem de vorbit.
(Luxita. Florescu se duce.) Copilul sta a lui Blcescu te divinizeaz.
ANA: A mai spus c esti pe moarte.
BRTIANU: Sunt complet vindecat. Dar am lsat asa vestea ca s pot obtine
firmanul de repatriere.
ANA (prinzlndu-1 de umeri si srutndu-1): Oh, Doamne!
BRTIANU: Teodor credea c am venit s lichidez mosia I-am spus c am oftic.
ELENA: A, dar joci prost dragule! Trebuie s tusesti si tu din cnd n cnd. Dar,
stii, ntr-o parte, cu fereal, nu ostentativ.

ZINCA: S vaz lumea c te jenezi, c te-a dobort boala...

ELENA: Sracul, e compromis, dar o duce cu demnitate...
ZINCA: tii mina la piept o clip, te ndrepti... Gata, a trecut criza. Dar mult nu
mai e.
BRTIANU: Nu prea m pricep s m prefac. N-am timp de legende.
ELENA: Scoti batista, asa (i arat). O duci la gur cnd te feresti. Apoi o
mpturesti repede s nu se vaz sngele. E clar, e pe moarte Brtianu, s-a
terminat, ntelegi?
BRTIANU: O stiam pe Luxita cu actoria. O s v urmez sfatul.
ZINCA: nvat, c n-om tri ct lumea. Mine-poimine rmne tara fr noi si se
duce ntr-o rp. Of, n-am vzut crut mai paradit ca tar ast. F ceva,
Ioane, c ne stingem neamul.
Intr Luxita Florescu, aducnd cu grij pe dup umeri pe Boni-fciu, copilul ei
si l lui Nicolae Blcescu, copil nscut la Budapesta n 1848. Biatul e
somnoros, cu ochii lipiti. Pseste n piciorusele goale, n cmasa lung de
noapte. E c un nger de zi cobort din odihna nocturn pentru a repara o
pozn fcuta la joac.
46 *
LUXItA (fmpingndu-1 n fata brbatului): Uite, Bonifaciu, el este Brtianu!
Copilul deschide ochii mari, ca n fata unei minuni. Se apropie cu pasi
sovitori, total fascinat, n timp ce brbatul l priveste adnc, cu ochii aproape
scldati de lacrimi. Vede n silueta aceea ngereasc chipul marelui lupttor
mort n exil si pentru care, n aceeasi nftisare ce nu-si pierde asprimea, se va
rzbuna cum nimeni nu bnuieste nc. Brtianu l ridic pe genunchi si-1
mn-gie. O nou tristete nu poate fi ascuns. II srut.
BRTIANU: Tatl tu mi-a fost bun prieten. Vrei s-mi fii si tu?
Copilul abia dac a auzit. Ochii lui mari parc lumineaz trsturile
brbatului. D din cap ntr-un trziu. Luxita l ia si abia acum copilul
izbucneste ntr-un plns infantil, n timp ce este dus la culcare.
BRTIANU (schimbat): Mi-o vor plti. ELENA: Luxita vrea s-1 dea la scoal, Ia
Bucuresti. Dar n-are bani.
BRTIANU: O s strngem.
Zinca Golescu a plns. si sterge lacrimile cu totul altfel dect si nvtase
prietenul mai devreme. Dar si revine si-si reia atitudinea de femeie tare, mam
a unei ntregi familii de revolutionari. Luxita revine.
LUXItA: A adormit imediat.
Femeile se asaz, sorb din cafele. Asemeni si Brtianu. Elena Ghica i pune vin,
si pune si ei. Femeile se privesc, semn c pot ncepe.
DINASTIA BRATIANU 47
ZINCA: Acuma spune ce fac bietii mei Golesti?

ION: Mam Zinca, sunt bine toti. stefan 1-a urmrit pe deputatul englez Layard
la Constantinopol. Primisem informatia c va duce Sultanului pozitia oficial a
Angliei n chestiunea Principatelor. stefan a ncercat s afle ce contine. I-a scris
lui Alexandru c exist un mesaj asupra Principatelor n care se promite c
Anglia va veghea s doteze tara cu institutii liberale.
ELENA: Ar fi semn bun. A folosit cuvntul liberale sau e o vorb a ta?
BRATIANU: Nu. E a lui. ns seninul e ru. Nicolae a aflat de la Londra c
guvernul britanic s-a raliat ntru totul celui otoman: tri desprtite cu domni
diferiti.
LUXItA: Tipic pentru perfidul Albion. S nu ne asteptm la un gest de la ei.
stia ti zmbesc n fat si te njunghie pe la spate.
BRATIANU: Dumitru a fcut mult propagand n jurnalele londoneze. Deja
cazul Principatelor e cunoscut, doar guvernul joac n continuare la fel.
ZINCA: si Alexandra?
BRATIANU: Alexandru se ocup de revenirea exilatilor n patrie. Trebuie s fie
aici la Adunrile ad-hoc. Turcii se vor opune din rsputeri, ns Franta
preseaz. Au nteles c fr revolutionarii ntorsi n tar rezultatul va fi nul.
Alexandru i bate la cap cu Tratatul de la Paris, scrie, cere audiente.
ANA: Ce facem? Toti brbatii nationalisti sunt n exil. Turcii tin trupe la Nicopol
si la Isaccea. Pot intra oricnd. Boierii vor face o adunare de form, numai cu ei.
ZINCA: S te feresti de Catargiu. i tine n mn pe toti.
LUXItA: S sculm trgovetii. N-are cine. De trani, nici att. si apoi, cine s-i
conduc? E greu cu brbatii n strintate. Prin corespondent nu merge. Uite,
Ana rde!
ZINCA: Ne-ar trebui un grup de patrioti, ridicati de undeva, fr bani, fr
interese, dar devotati. Ei s tin n mn politica.
BRATIANU: Pentru asta am venit.
ELENA: si cine s fie oamenii stia?
BRATIANU: Voi.
48 * Alex Minai Stoenescu
Femeile se privesc surprinse. Elena chiar d repede pe gt paharul cu vin si se
uit la Brtianu cu un ochi viu. n mintea ei deja a dat scnteie aventura. Ana
Racovit si Luxita Florescu se foiesc pe loc de nerbdare.
ELENA (nc nesigur): La urma urmei, am putea convinge niste oameni...
BRTIANU: Nu. Rolul vostru nu este s agitati poporul. Mai important acum
este stpnirea informatiei, controlul asupra dusmanilor nostri. Nu trebuie s
mergeti prin mahalale. Vreau s stiu ce comploteaz boierii antiunionisti, pn
reusesc Dumitru si Alexandru s aduc exilatii n tar.
Dup cteva momente de ndoial si gndire femeile se anim.
LUXItA (ctre Elena): Saloanele, drag! E locul de brfe, de susoteli, de secrete.

Nimic nu se poate tine aici n tain.

ANA: i tragem de limb la serate, la plimbri cu trsura...
ELENA: La pat, na, c n-o s facem pe sfintele acum.
BRTIANU: Apoi sunt liberalii moderati care s-au tras pe la mosii. Vizitati-i,
vedeti n ce ape se scald. La cei de ncredere le spuneti c suntem pregtiti.
S-si anunte oamenii.
ZINCA: Mine pun caii la trsur si bat mosiile. Sunt rud cu toti.
ANA: Poimine, mam. Mine te odihnesti, s ai capul limpede.
ZINCA: Mine! Eu sunt btrn, fat. Dup trei ceasuri de somn m scol ca un
sergent, cu goarna la gur.
BRTIANU: M intereseaz foarte mult boierii btrni. Tineretul antiunionist
este mai dinamic, planific, duce tratative cu Turcia, dar pentru bani se
ntoarce la btrni. E locul unde putem afla ce se finanteaz si pentru ce.
Gsiti-mi cteva femei n stare s se culce cu ei, s se dedea la curvie cu ei, s-i
stoarc.
ELENA (cu nteles): Eh, s-ar gsi...
BRTIANU: De Catargiu s nu v apropiati. E inteligent si prea periculos.
DINASTIA BRTIANU 49
LUXItA: Actorii, s nu uitm actorii! n spectacole, s spun dou vorbe despre
unire.
ELENA: E una, Frosa Sarandy, de 16 ani, n trupa lui Milo. Face ravagii.
BRTIANU: Foarte bine! Mesajul principal este: unirea, singura temelie
statornic pentru edificiul viitorului. Nici un nume, nici o aluzie. Poporul va
ntelege si se va gndi el la ce trebuie fcut.
ELENA (usor ametit deja de butura): Fifi atente aici! S-a ntors n tar Canina
Despot. Mi-a scris. E pe mosia ei din Giurgiu, i trage clopotele un francez din
comisia de alegeri. (Anei:) Cum l cheam, f, c ti-am dat s citesti?
ANA: Georges Serrurie.
BRTIANU: Am auzit de el.
ELENA: S i-o dea si s ne spun tot ce e n urne.
ZINCA: Eleno, mai las paharul la, c te faci cui aicea.
ELENA: De ce, coan Zinco, c doar am gustat?
ZINCA: E vinul lui. sta te ia numai uitndu-te la el.
BRTIANU (dup ce aprins mna Elenei, mpcnd-dy. Am nevoie de mintile
voastre limpezi. Voi trebuie s nvtati bine politica noastr. Numai asa puteti
ntelege ce spune dusmanul si unde e pontul care ne intereseaz. Apoi acelasi
lucru trebuie s-1 cunoasc si oamenii nostri. Eu am ctiva de ncredere la
mosie si mai stiu ctiva n Bucuresti.
ZINCA: si eu am la Pitesti. Sunt patru crciumari care stiu tot ce se ntmpl n
oras.

BRTIANU: Toate stirile s ajung la Carada. Dar nu direct, la Florica, ci aici, la

Golesti, de unde vine el s le ia.
ZINCA: Vorbesc cu vechilul.
BRTIANU: Asa! Acum vreau ca voi s ntelegeti ce urmeaz s facem. (Scoate
din buzunarul interior al hainei dou coli de hrtie mpturite cu grij. Le
desface si le vorbeste femeilor arundnd un ochi pe foi.) Noi am fcut la Paris o
greseal. Ne-am repezit s cerem independenta. Lucrul a prut exagerat si neam ales cu opozitie, cu dri napoi, cu sovieli. Comitetul revolutionar a decis n
sfrsit s adoptm alt tactic. Loja a
50 *
acceptat. Vreau s stiti bine c scopul nostru nu este doar unirea, ci si
independenta trii, n al treilea pas vom rscula romnii din Transilvania si
Banat.
ANA (fcndu-si cruce): Doamne ajut!
ZINCA: Bietii mei ce-au spus?
BRTIANU: Au votat toti pentru. Heliade nu s-a nvoit, zicnd c e o nebunie,
iar Alecsandri s-a speriat. Slabi fiind, trebuie s ne facem viermi", asa ne-a
spus.
ZINCA: Ovreiul sta a fost tot timpul un cccios. Neam de slugi.
BRTIANU: Numai c Rosetti i-a rspuns: Da, ai dreptate, domnule, noi nu
suntem dect viermii Romniei, ns ne vom face fluturi ntr-o zi". A nchis gura
moldoveanului. Asadar, unire si apoi independenta.
ELENA: Nu ne-ai spus ce face Costache Rosetti?
BRTIANU: Las-1 acum, i-a murit un copil.
LUXItA: Dumnezeu s-1 ierte!
BRTIANU (inspirindu-se din foi): Tratatul de la Paris nu a acceptat unirea. Dar
a lsat acele portite prin care se poate face unirea. De exemplu, dusmanii nostri
si aliatii Portii vor cita din tratat: Principatele si vor pstra privilegiile si
imunittile sub suzeranitatea Portii". Dar voi amintiti c suzeranitatea Portii se
reduce la tribut, cci privilegiile si imunittile le avem din actele capitulatiilor.
LUXItA: Adic, dac nteleg bine, turcii ar vrea s dea noi ordine ca si cum ar fi
putere suveran, iar noi le artm c actele vechi exist si nimic nu le
mpiedic.
BRTIANU: Exact!
ELENA: Luxita asta are cap de general. S-o puneti n fata trupei. O s dea
buzna soldatii la atac ca la Clugreni.
LUXItA: Am citit n hrtiile lui Nicu Blcescu. Eu stiu ce spun.
ELENA (ametit): si eu am citit n hrtiile ambasadorului Rusiei. Scrie nclinat.
DINASTIA BRTIANU * 51
BRTIANU: Apoi Franta a introdus un text care ne ajut enorm. Ascultati aici:

Nici una din Puterile garante nu va putea exercita asupra lor protectia
exclusiv".
ZINCA: Adic am rmas fr stpn. (si plesneste pulpa.) Asta e bun!
ANA: n jurnale scria si ca Divanul ad-hoc se va face dup dorinta popular.
BRTIANU: tranul nu stie nimic, sta e adevrul. Deasupra lui este boierul
care porunceste. A iesit o dat s-si cear drepturile cu Tudor Vladimirescu si a
fost nfrnt. A iesit a doua oar la 1848 si nu s-a ales cu nimic. E clar c boierii
pot manevra votul.
ELENA: De aceea e nevoie de noi. Am priceput.
BRTIANU: Tactica noastr s-a schimbat, cum v-am zis. Nimic despre
independent, s nu suprm guvernele protectoare. Nimic despre
Transilvania, s nu ntrtm puterile dusmane. Unirea si numai unirea este
telul. Ne concentrm pe acest prim pas.
ZINCA (se scoal si i face semn Elenei): Hai, toarn din vinul acela.
Elena Ghica d pahare tuturor si toarn un vin rosu din celebrele vii ale
familiei Brtianu. Ciocnesc solemn.
ZINCA: Copiii mei, viitorul e trist doar pentru cei care-1 privesc de aproape. S
fim tari si s sperm peste ani, ca si cum am avea privirea aruncat nainte, n
Romnia liber.
Mosia Plodea, noaptea trziu
Din curte se vede silueta casei n constructie. La lumina ctorva felinare, trei
zidari lucreaz la usa secret a bibliotecii. De jos, se strecoar mai aproape
spionul Agiei. Atent si precaut urmreste miscrile zidarilor. Simte ns n
spatele lui un zgomot abia perceptibil. Se ntoarce brusc si ochii lui se mresc
de groaz. O mn ferm i astup gura. Cealalt i nfige cutitul n
52
inim. Spionul horcie si sngele tsneste printre degetele cutitarului. Este
Rochit sau Buzatu, nu se stie.
Zidarii n-au auzit nimic. (Scena poate fi intercalat n dialogul femeilor
dinainte.)
Mosia Florica, spre zori
Abia ntors de Ia Golesti, Ion C. Brtianu nc nu intr n casa Anici. i d
instructiuni lui Eugeniu Carada.
BRTIANU: Te duci la fratii Cemtescu. Le spui c am venit si s fie pregtiti, l
caufi pe Grigore Popa, redactorul gazetei bisericesti, s anunte preotii.
Ceaprazarii lui Nacu si cizmarii lui Iliad s astepte un semn de la Dumitru.
Pn atunci, nimic.
CARADA: Am nteles.
Omul de ncredere d bice cailor si trsura se urneste din loc. Privind pe urma

ei, Brtianu observ dincolo de poarta conacului dunga rosie a rsritului.

Intr n cas cu bgare de seam. Ajuns n camera sa aprinde o lamp si d s
se dezbrace. Abia si-a dat haina jos si si-a desfcut vesta. Ia cele dou foi de
hrtie cu planurile pentru folosirea Tratatului de la Paris n scopul Unirii si le
d foc. Dar, dintr-o dat, simte c nu e singur, ntr-un colt al ntunericului, la o
scurt sclipire a flcrii iscate de hrtii, ntelege c n camer mai este o
prezent. Se apropie si, la lumina lmpii, o descoper pe Ileana, tnra tranc
pe care o srutase n joac de cu ziu. Frumoas, mbujorat toat de spaime,
Ileana 1-a asteptat despletit si n cmasa de in a fecioarelor de la tar.
Brtianu o priveste fascinat, nentelegnd la nceput ce se ntmpl. Apoi, chipul
ei strbtut de pasiuni, abia ascunznd o lupt chinuitoare ce se dusese n
sufletul fetei toat ziua si toat noaptea, rosteste acum o chemare cunoscut.
Brtianu las lampa pe mas, dar tot nu are curajul s se apropie de acea fiint
care i se druieste.
BRTIANU: Nu-ti fie team, n-o s mor. Sunt sntos.
DINASTIA BRTIANU 53
Fata las capul n piept, rusinat. Ea d acum o nou lupt. Ar fugi, dar
dincolo de sacrificiul pe care doreste s-1 fac pentru stpnul su, mai este
ceva: e frumos, eroic, e brbat, si ridic fata umbrit si numai ochii mari,
splati de lacrimile iubirii, lucesc n acel ntuneric, si desface sireturile cmsii
de noapte si o Ias s cad Ia picioarele ei. Un trup splendid, mar-morean,
lumineaz acum ncperea.
ILEANA: Vreau copil.
Brbatul se apropie, i cuprinde mijlocul si o srut, mbrtisarea devine dintro dat o ncolcire disperat. O ia si o duce la pat, o desmiard si trupurile lor
se contopesc curnd. Un tipt sfsie tcerea casei.
Anica, stnd cu ochii deschisi n noapte, priveste icoana sub care plpie firav o
candel, si face cruce. Vointa ei s-a mplinit.
EPISODUL l
Londra, 1857
Actiunea public a lui Dumitru Brtianu n Anglia a dat rezultate. Pe strzile
metropolei, vnztorii de ziare strig ultimele titluri de scandal: Foreign Office
minte n Problema Orientului!", Lord Palmerstone la strmtoare!" De la
fereastra Cabinetului, secretarul primului-ministru urmreste strada.
STEVENS (amuzat): Am un sentiment de confort, mylord. Au intrat bani n
Imperiu.
LORD PALMERSTONE (de la biroul su): Mruntis pentru ziare.
STEVENS: Nu mi-as permite s v contrazic dac n-as vedea n aceste monede
mrunte un interes mult mai mare.
PALMERSTONE: Gurile Dunrii?

STEVENS (revenind): Grne, mylord. Principatele Romne au cele mai bune

grne din Imperiul otoman.
PALMERSTONE: Stevens, Imperiul Britanic a rezolvat de mult aceast
problem. Am inventat economia. Nu renteaz s urci grne pe Dunre, n
Europa va fi rzboi cel putin o sut de ani de acum ncolo.
STEVENS: Veti avea un oponent apropiat. M gndeam la sir Alee.
PALMERSTONE: Ce mai pune la cale?
DINASTIA BRTIANU * 55
STEVENS: Azi-dimineat la breakfast, secretarul lui a afirmat c sir Alee va
vota pentru.
PALMERSTONE: Prostii! Btrnul nu a nteles niciodat politica noastr n
Orient. El crede c Principatele sunt n Indii. Pe banc se ia dup ce voteaz cel
din dreapta lui.
STEVENS: Cineva a introdus n Parlament o stire insidioas, mylord.
Principatele Unite si autonome nseamn profit.
PALMERSTONE: nseamn btaie de cap.
STEVENS: Obligatia mea este s v previn, mylord. si unii ministri cred c e un
caz de interes. Puteti avea surprize n Parlament.
PALMERSTONE (se ridic): Am impresia c vrei cu tot dinadinsul s-mi spui.
STEVENS (usor ezitant): sir Alee a auzit c Principatele autonome vor obtine
dreptul de proprietate asupra recoltei. Acum nu pot vinde dect Turciei.
Companiile noastre pot prelua acest negot n schimbul unui mic efort...
diplomatic.
PALMERSTONE: Nu ne putem permite s stricm relatiile cu Sultanul pentru o
afacere cu grne. Uneori am impresia c fantezia functionarilor o ia naintea
politicii.
STEVENS: Iertafi-m, mylord. Pot s iau mapa?
PALMERSTONE: Te rog. si invit-1 pe romn.
Alfred Stevens ridic mapa de piele de pe biroul primului-mi-nistru, salut
ceremonios si iese. n antecamer asteapt Dumitru Brtianu, emisarul
Comitetului National Romn. Stevens i ntinde mna $i l priveste insistent n
ochi.
STEVENS (i face semnul masonic): Domnule Brtianu, se pare c nava
Bengal" a rmas n port. i va fi greu s plece.
D. BRTIANU (aceeasi privire semnificativ): Va trebui s-i mai punem un rnd
de pnze. Cpitanul este hotrt s ias n larg cu orice pret.
56 *
STEVENS: Lord Palmerstone v asteapt. Succes!
si dau mna. Usierul Cabinetului deschide usile nalte si l anunta, stlcindu-i
numele.

PALMERSTONE (ntmpinndu-I cu un zmbet binevoitor): Ce mai faceti,

domnule Brtianu?
D. BRTIANU: Conspir, my lord. Conspir.
PALMERSTONE (surprins): Ah! Nu v alegeti cuvintele.
D. BRTIANU: Nu mai este timp, mylord.
PALMERSTONE: Sunteti chiar asa de disperati?
D. BRTIANU: Trim un secol periculos. Brbatii l conduc prin rzboaie.
Primul-ministru l invit pe romn s ia loc pe o canapea. El se asaz pe un
fotoliu din fata canapelei, n dreptul unei msute. Servitorii au intrat cu ceaiul.
Ies n tcere.
PALMERSTONE: Nu sunteti un diplomat prea abil, domnule Brtianu.
Adevratii brbatii de stat se ocup cu mpiedicarea rzboaielor. Iar
conspiratorii sfrsesc n hoteluri sordide sau n ridicol.
D. BRTIANU: Mrturisesc c sunt un idealist. Cred c tara mea are un viitor.
si pentru c multi l privesc cu nencredere, eu am hotrt s-1 fac, acest viitor,
dup imaginatia mea.
PALMERSTONE (ascultnd strigtele vinztorilor de ziare): Cam zgomotoas
imaginatie. Visele n care se strig se numesc cosmar, nu-i asa? Chiar credeti
c Imperiul se va lsa impresionat de campania pe care ati lansat-o n pres?
D. BRTIANU: sapte trmbite au drmat o cetate.
PALMERSTONE: Brbatii i-au spus lui losua: Nu osteni tot poporul, cci
oamenii aceia sunt putini la numr".
D. BRTIANU: Putini, dar hotrfi s dea peste cap Problema Orientului. My
lord, am ajuns prea departe cu aceast lupt pentru a mai da napoi. Cerem
sprijinul Imperiului pentru Unirea Principatelor. Ajutafi o natiune s-si
gseasc linistea.
DINASTIA BRTIANU * 57
PALMERSTONE: Mi-e team c n-o veti gsi stmind scandaluri n pres. De
altfel, am acceptat aceast ntrevedere numai pentru a v atrage atentia c ati
mers prea departe. Nota guvernului francez aprut n Le Moniteur Universel
prin care se cere unirea Principatelor Romne este o provocare european.
Imperiul Britanic nu poate accepta atitudini de fort contra Turciei.
D. BRTIANU: Dar noi nu dorim rzboi cu orice pret. Prezenta mea aici este
legat de politica general a Imperiului Britanic. Ceea ce v cer, mylord, este s
fiti consecvent cu propria politic a Excelentei Voastre. Nimic mai mult.
PALMERSTONE: Nu nteleg.
D. BRTIANU: Simplu. Imperiul Britanic s-a pronuntat deja favorabil unor
alegeri libere n Principate. Noi dorim s ne supunem pe deplin deciziilor
Voastre luate prin Conventia de la Paris. Dar alegeri libere, mylord, conform
politicii generoase a Imperiului Britanic, nseamn o confruntare democratic

ntre dou tabere. Pro si contra.

PALMERSTONE: Unde vreti s ajungeti, domnule Br-tianu? La un vot britanic
mpotriva Turciei? Absurd!
D. BRTIANU: Vreau s ajung la marea politic britanic. Vreau ca alegerile din
Principate s fie libere.
PALMERSTONE: Dar am convenit acest lucru. Nu v nteleg insistenta. Alegerile
din Principate se vor desfsura liber.
D. BRTIANU: Dar voteaz numai cei contra, mylord. Toti patriotii romni sunt
n exil. Toti cei care ar vota pentru nu au permisiunea s participe la alegeri.
Nu vi se pare la fel de absurd?
PALMERSTONE: Ati fcut prea mult agitatie n 1848. Nu exist Cancelarie
care s nu se team de tulburri n Principate dac rebelii - nici o ofens
personal - revin n tar. Dumneavoastr, domnule Brtianu, vreti s luati
libertatea cu asalt. S o cucerifi, s o siluiti si apoi s o dati poporului.
D. BRTIANU: Excelenta Voastr vorbeste din interiorul liberttii. Aveti
impresia c patriotii romni atac aceast libertate, n care triti n Marea
Britanic, n Principate, aceast libertate nu exist. Ea trebuie adus acolo de
noi.
l
58 *
PALMERSTONE: Felul n care o faceti nu produce dect iritare.
D. BRTIANU: Excelent, primiti scuzele noastre pentru unele exageratiuni ale
presei. Nu putem controla entuziasmul. Dar suntem capabili s ne jucm
sansele corect n alegeri. Nu v cerem, Excelent, dect s sprijiniti revenirea
exilatilor n patrie.
PALMERSTONE: M voi consulta cu ministrii mei asupra acestei chestiuni. E
tot ce pot s v promit. (Se ridic, obligndu-] si pe romn s o fac.)
D. BRTIANU: Pentru mine este suficient. Toti patriotii romni ns vor astepta
cu ncredere decizia Marii Britanii. (Insidios:) Sigur, ne va fi greu s oprim peste
noapte toate ziarele din Londra, Paris, Roma, Viena s mai publice articole n
sprijinul Unirii. Dar un vot favorabil al Marii Britanii nu va face dect s
confirme asteptrile opiniei publice.
PALMERSTONE: Domnule Brtianu, abandonati conspiratiile si cluburile
socialiste. Aveti timp s nvtati diplomatia.
D. DRATANU. Nu aii Juresc dect s pot reprezenta Romnia n capitala
Maiesttii Sale.
PALMERSTONE: V urez succes.
Se despart, dar, n momentul cnd Brtianu ajunge la us, Lord Palmerstone l
opreste.
PALMERSTONE: A! Am primit patru sticle de vin si studiul promis despre daci.

Mi-a fost imposibil s-1 nfeleg. Poate autorul si mbuntteste engleza.

D. BRTIANU (usor jenat): Voi rescrie chiar eu textul.
PALMERSTONE: Vinul de Tokay a fost ns foarte bun.
Zgomot de usi trntite.
Mosia Florica
Oamenii Agiei nvlesc n conacul lui Brtianu. Toate ncperile sunt ns
goale. Peretii proaspt vruiti nu sunt acoperiti de
DINASTIA BRTIANU 59
mobile. Casa e ca o coaj de ou prsit de pui. Intact, dar nensufletit.
Arnutii caut febril, dnd toate usile de perete. Nimeni. Enervat la culme,
sergentul coboar n curte, unde alti arnuti alearg, scotocesc magaziile,
grajdul, n spatele casei, un arnut l descoper pe tiganul Rochit. St pe vine
si si face nevoile.
ROCHIt (din aceeasi pozitie, vesel, i face cu mna): Sru' mna, conasule.
ARNUT: 'tu-ti pastele m-tii de tigan bort! (l ia de guler si-I trste asa spre
curte.)
ROCHIt (comic, face pe prostul): Aoleo, mi se vede bu-leandra. Aoleo, mi-am
uitat plria n tufis. (Servil, din mers:) Conasule, ai un ginat pe umr. (Se
agat de arnut, 11 mpiedic, cad amndoi:) Aoleo, e gradele, nu e ginat. Sni'
mna. (Dup ce se ridic, arnutul i d doi pumni n cap; si culege sapca de pe
jos.)
Este adus n mijlocul curtii, n fata sergentului. SERGENT: Unde e stpnul
tu?
Dup o scurt pauz, tiganul l priveste n ochi, sovie, vrea s-i spun un
secret si ntinde buzele. Sergentul apleac urechea.
ROCHIt (serios): M-am scpat pe mine.
tiganul e btut slbatic cu cravasa. Icneste, geme, nu spune nimic. De sus, de
pe deal, din pdure, Ion C. Brtionu priveste mut toat scena. Alturi este
Buzatu, narmat. Ura din ochii stpnului nu are nevoie de cuvinte.
Zgomot de Parlament. Celebrul Yeah! britanic, cor gros, de brbati.
Parlamentul britanic
sedinta Parlamentului este agitat. La tribun este deputatul A. Otway.
60 *
OTWAY (vehement): Sunt ntrebat de ce am simpatie pentru soarta unor
Principate din Turcia. V rspund: pentru c acolo trieste o natiune, domnilor.
Oameni cu aspiratii si nevoi sociale, ca si noi. Dar romnii au o problem n
plus. Unirea! (Vociferri de pe banca conservatorilor.) Da, unirea, domnilor!
Niciodat n politica sa, Imperiul nu a smuls copilul de la pieptul mamei sale.
Este inuman, este degradant. Noi trebuie s dm un exemplu asupra politicii
noastre n lume. Avem obligatia civilizatoare de a ocroti familia natiunilor. Iar

romnii sunt o familie si sunt nevoiti astzi s triasc n dou tri separate.
Este o rusine pentru civilizatie. (Yeahl) Dar si mai rusinos este c intelectuali
romni de nalt conditie liberal, patrioti ai romnilor, sunt mpiedicati s-si
exercite libertatea de vot. (Proteste ale bncii liberale.) Vorbim de libertatea
popoarelor, de civilizatie si de democratie? Oamenii acestia sunt tinuti la
granite, ca niste leprosi. Problema Orientului nu se va rezolva niciodat cu niste
alegeri la care voteaz un singur partid. Chem pe distinsul prim-ministru al
Maiesttii Sale s ne explice de ce Marea Britanie se opune revenirii patriotilor
romni n tara lor. (Aplauze, tropituri, fluieraturi.)
Lord Palmerstone se ridic si se apropie de mas.
PALMERSTONE (taking the floor): Domnilor, nu exist ndoial c guvernul
Maiesttii Sale este sensibil la opinia public, (ncercnd s acopere glgia
Camerei:) Dar nu ziarele fac politica acestui Imperiu. (Vociferri, proteste.)
Realismul a fcut Imperiul nostru ntins si respectat. si nu voi ceda pasiunii
pentru a stirbi nici cu o zgrietur mretia politicii sale externe. (Se face liniste).
Da, natiunea romn are dreptul la existent. Dar un stat nou-nscut are
nevoie de institutii, de economie, de guvernare responsabil. Pentru asta am
hotrt s semnm Conventia de la Paris. Romnii trebuie doar s respecte
aceast solutie nteleapt si s nu-si forteze norocul. (Voci insistente de pe
banca liberal: ,J3xilatii! Exilatii!") Guvernul Maiesttii Sale va lua n
considerare accesul patriotilor exilati n tara lor si dreptul de a parDINASTIA BRTIANU 61
ticipa n alegeri dac... (Vocea lui este acoperit de un Yeah! aproape general,
urmat imediat de aplauze, tropituri, strigte.)
Lord Palmerstone renunt s-si mai continue discursul. Ridic ncet privirea
spre galerie, unde ntlneste silueta nalt a lui Dumitru Brtianu si privirea de
nvingtor a acestuia.
Din vacarmul acela, sunet de clopot al unei biserici romnesti.
Mnstirea Cldarusani, 1857
Soarele se las peste lacul Cldarusani. Locul are un fel de calm prin care
sunetele naturii par doar fragmente ale linistii. Clipocitul usor al apei, tritul
discret al greierilor de pe maluri, un mcit de rate slbatice care se retrag n
crd spre cuiburi, plesnitura unui peste ntrziat, fosnetul stufului se
completeaz armonios pentru a descrie linistea. Un clopot mic bate dinspre
clopotnita, rar, enigmatic, ca un far sonor care tocmai conduce spre trm o
lotc veche. Eugeniu Carada o mpinge cu o prjin lung. Opreste la mal,
coboar si se ndreapt pe potec spre mnstire. Poart pe umeri o geant de
pnz. Cteva maici usoare, fr chip, l conduc n sala de ospete.
CARADA (dup ce srut mina Mitropolitului): Sfintia Sa, slvite mitropolit, e
foarte palid. (Arunc o privire semnificativ ctre una dintre maicile care

asaz stergare noi pe mas.) Este postul sta prea lung?

MITROPOLITUL PILOTEI (dup ce i d binecuvntarea): Mare bandit ai rmas,
m, Eugene. (Ctre maic, aspru:) Adu ce-am poruncit si dispari. (Lui Carada:)
Tu n-ai nici un Dumnezeu. Te gndesti numai la carne. Azi o s-ti dau doar
stevie.
CARADA: Tot verde ai rmas pe dinuntru, Pilotei. Te tii cu ierburi?
PILOTEI: As mnca ceva inim de dusman. Data viitoare s-mi aduci niste
austrieci.
62 #
Se mbrtiseaz ca buni prieteni.
CARADA: Eu credeam c preotii ardeleni sunt rnai molcomi, asa, mai cu frica
de Dumnezeu. Dar vd c ti sfrie mintea la cele militare de parc ai fi neam
de cmpie. Citi ani ai acum?
PILOTEI: saizeci si doi, dar de-adevrat merg pe patruzeci si sapte. M-au pus n
cronici mai btrn, ca s nu se sfiasc poporul.
CARADA: Cum ai trecut muntii?
PILOTEI: Bine. Avem destule poteci pe care putem trimite oamenii nostri n
Transilvania. Eu la ultimul drum am trecut pe la granit. Nu m-au cunoscut.
CARADA: Bine, pe tine te pot lua grnicerii si de om cumsecade. (Schimbat:) Te
rog s nu mai risti.
PILOTEI (cu o coborre usoar a pleoapelor): Sunt bine pzit.
CARADA: Brtianu e n tar.
PILOTEI: Doamne ajut! Cnd l vd?
CARADA: Mai trziu. Acum ti trimite patru care cu vin. Le treci dincolo si banii
cptati prin vnzare i dai lui saguna. Carele s rmn la Sibiu n curtea lui
Gligor Matei din Piata mic. Cnd v dau seinii, ic umpleti LU anne si le treceti
dincoace.
PILOTEI: Am o ntelegere cu saguna: s aduc n Muntenia cinci tribuni de-ai lui
Avram lancu urmriti de Politie.
CARADA: S mai stea ascunsi o vreme. Imediat ce primesti semnul, fi pui pe
capra ranitei si s aduc ei armele ncoace. Cum stm cu tipografia?
Intr micutele cu bucate si discutia se ntrerupe. Asteapt amndoi s termine
de asezat masa. Toate miscrile maicilor sunt grbite, sfioase si nsotite de
soapte care pot fi rugi speriate. Se retrag cu spatele, cocosate de umilint.
CARADA: Astea stiu s trag cu pusca?
DINASTIA BRATIANU * 63
PILOTEI: Alea mai btrne. Pe astea le nvt deocamdat s transporte
manifeste.
CARADA: N-o s mai ajung. Pentru alegerile din Divan va fi nevoie de mii de
manifeste. Caut alt mijloc.

PILOTEI (dup ce a binecuvntat bucatele): Am putea folosi ciobanii. Legm

pachetele sub burtile oilor. Sunt cinci mii o dat.
CARADA: Mi, Pilotei, tu ai fcut armata la husari? De-aia fi se zice Popa Tun?
PILOTEI: Nu, la e printele Snagoveanu. El provine din Artilerie. Mie mi-a
plcut cavaleria.
CARADA (ridic, lingura din blid si o opreste mirat n fata ochilor; o bucat de
came): Ce-i asta?! A naibii stevie a ncoltit cu carne pe ea. Vit?
PILOTEI: E miel. Hai, mnnc si zi-i mai departe. La noapte am de lucru.
CARADA: Nu dormi, de-aia esti palid. Avem nevoie de tine sntos.
PILOTEI: Scriu o Biblie n cinci volume. O s-o rspndim n toat tara pe post
de abecedar. Asia o sa se stie despre mine. Restul o s rmn n sufletul
poporului loiuaa. f\u riu-e team.
CARADA: E greu s faci o fr, Pilotei. Brtianu vrea s nu ierte nimic. Am
ndurat destul. Oamenii nostri sunt decisi s fac Unirea.
PILOTEI: N-avem armat, Eugene. tranul n-a mai fcut o rscoal de o sut
de ani.
CARADA: Iesim cu preotii. Apropo, s le dai deja de veste c trebuie s numere
brbatii din fiecare sat. Listele s le trimiti la mnstirea Ostrov, din
Climnesti. Voi trimite oameni s-i nvete cum s se adune si s ia orasele cu
asalt.
PILOTEI: Am nevoie mai mult de clreti care s duc poruncile mele ntre
biserici. E greu.
CARADA: Vorbesc cu Brtianu, s vedem ce putem face. Pentru judetele noastre
nu cred s fie problem, n Moldova vorbim cu Koglniceanu.
64 *
PILOTEI: sta tot muieratic a rmas? Dup ce c e pocit, am auzit c-si mai d
si cu parfumuri.
CARADA: Tu vorbesti? Mai scrii poezele?
PILOTEI (ars): Ssst, s nu te prind!... (ngrijorat, nipnddin pine:) Totusi, navem armat, Eugene.
CARADA: Avem bani.
Scoate din geant dou pungi de galbeni. Le pune pe mas si revine la bucate.
CARADA: S-ti pltesti iscoadele.
PILOTEI (dintr-o dat rezervat): Dac sunt bani de la masoni, eu nu pun mna.
CARADA (distrat): Ce conteaz de unde sunt? N-au miros.
PILOTEI (serios): Nu m ating de acesti bani, frate. E urm de evreu pe ei. Nu
ating argintii vnzrii.
CARADA (surprins si derutat): Banii stia servesc fr glas cauza noastr. E un
mprumut cu dobnd pn ne punem tara pe picioare. Nu ne mai putem
permite scrupule, ntelege sacrificiul sta.

PILOTEI: Nu masoneria, Eugene! Nu dati mna cu ei, pentru orice cauz din
lume. Vom plti secole dobnd la banii stia. Mai bine murim cu arma n mn
sub caii turcilor, dect acest compromis. Sunt strini de neam, strini de gndul
nostru viteaz. V-au prins la strmtoare.
CARADA: i folosim. Nimeni din noi nu crede. Masoneria este doar un mijloc.
Scopul scuz mijloacele. Am intrat n loji, ne maimutrim cu ei n temple. Asta
e! Lumea e a lor astzi.
PILOTEI: Eu lumea asta nu vreau s-o primesc n casa mea. Mai bine o cruce
srac si o moarte cu minile goale. Att avem: credinta. Nu v stergeti pe
picioare naintea ei, c v blestem.
CARADA: Pilotei, noi suntem lupttori. Ne batem. Mine vom nvinge. Dac nu
mine, poimine. Dup aia facem slujb si ridicm o biseric. De ce nu ntelegi?
DINASTIA BRTIANU * 65
PILOTEI: ncep s cred c viata n Republica francez v-a ndeprtat de adevr.
(Se ridic martial.) Biserica noastr nu st ntr-o btlie dus ntr-un an din
calendar. Btlia ei se numr n milenii. Tu uiti c eu nu reprezint n capul
Bisericii o functie oarecare ntre dou slujbe. Eu conduc astzi tara. Aia de jos,
fr stat, fr granite si fr arme. n tara asta pe care o conduc eu poporul
romn e unit de mult. (Se aplec spre el si spuse rspicat:) N-are nevoie de
alegeri libere.
C ARAD A (impresionat, ia banii de pe mas si li bag la loc n geant): Nu
vreau s te supr. Brtianu va veni si vei discuta cu el. Atta vreau s stii: nici
unul dintre noi nu si-a pierdut credinta. Ne prefacem, sta e adevrul. Nu
putem rmne un popor fr stat, clcat n picioare de vecini. Avem nevoie de
granite, si granitele sunt astzi n minile masonilor. Asta e lumea, la urmaurmelor.
PILOTEI (trist): Urt lume.
Carada se ridic ncet, se apropie si se las n genunchi lng mitropolit, si
apleac fruntea n poala naltului prelat.
CARADA: Iart, printe.
PILOTEI: Jur c nu dai mna israelitului.
CARADA (ridic ochii si-1 priveste drept): Nu pot s jur asta.
Olteanul asteapt nc un cuvnt, dar el nu vine. Mitropolitul priveste spre
icoan cu mare tristete.
CARADA: Iart, printe, acest pcat de la care nu ne vom da n lturi.
O lung asteptare ca mna cu inelul mitropolitan s se miste. Intr-un trziu,
Pilotei o ridic ncet si o asaz pe crestetul olteanului.
PILOTEI: Dumnezeu s v ocroteasc.
66 * Alex Minai Stoenescu
Din ochii preotului coboar primele lacrimi. Muzic de cadril.

Bucuresti. Bal la palat

n saloanele palatului Ghica este bal. Printre invitati recunoastem femeile
agente ale lui Ion C. Brtianu. Elena Ghica -mortal, sni si nuri - 1-a luat la
dans pe I. Filipescu. Luxita Flo-rescu este cu Dimitrie Ghica. Ana Racovit rezervat si inteligent - converseaz cu doctorul Davila. Apare Catrina Despot
la brat cu Georges Serrurie, comisar al Frantei pentru alegeri, ntr-un colt cu
oglinzi, Barbu Catargiu - sobru, chiar dispretuitor pentru astfel de ocazii
mondene - discut cu Alexandru Ghica, noul caimacam. Este si generalul
Florescu.
FLORESCU: Rebelii au ajuns la Rusciuk, Altet. Mi-a venit depes de la
Stambul. Au primit acordul Sultanului.
GHICA: Dunrea e lat. Uneori este att de umflat, c poti veni n lung de la
Viena ntr-o singur zi si s n-o poti trece de-a latul n sapte zile.
FLORESCU: Cu rebelii n tar vom avea sigur agitatii trnesti. V sftuiesc,
Altet, s amnati luarea birului. Rebelii au legturi pn n Moldova.
GHICA: Dac vor trece Dunrea, i voi tine zi si noapte sub observatie. Dar eu
nu cred c trec. Cti sunt?
FLORESCU: Deocamdat, patru: Rosetti, doi frati Golesti si Dumitru Brtianu.
GHICA: Cei mai ri. Tu ce zici, Barbule?
CATARGIU: Ceea ce m ngrijoreaz pe mine, Altet, este c Ion, cellalt
Brtianu, a intrat n tar, s-a plimbat pe unde a vrut, iar acum nu mai e de
gsit.
LUXItA (apare din bal): Aaa, dar Mria Sa n-are picioare dect pentru stat? I-an
s vd cum dntuiti!
l ia. Brbatii pleac usor fruntile la ndeprtarea caimacamului.
DINASTIA BRTIANU * 67
FLORESCU (usor nemultumit): si tu, Barbule, l musti prea tare.
CATARGIU: Un dobitoc.
La bal.
ELENA: Dar, domnule Filipescu, m nnebunesc dup trsuri. Odat am si
lesinat ntr-o trsur si nu mai stiu ce s-a ntmplat.
FILIPESCU (prins): Am patru de la Viena si una de la Petersburg.
ELENA: Ah, mor s le vd. Merg toate cu telegari, c am auzit acum c vor s le
bage aburi n fund?
FILIPESCU: Armsari pur snge.
ELENA: Nu mai spune, c mor. Negrii?
FILIPESCU: Maron.
ELENA: Cum e ciocolata. Ah, cum stiti voi brbatii s seduceti femeile sensibile.
FILIPESCU: Am si un cupeu Leon Comnino.
ELENA: Tot maron?

FILIPESCU: Alb.
Iasi, noaptea
Ion Brtianu si Eugen Carada psesc cu fereal pe o ulit a lasiului. Carada
poart un felinar nvelit, care arunc lumina doar n jos, spre picioare. Se
opresc la rscruci, se orienteaz, pornesc mai departe. In sfrsit, se apropie de
casa pe care o caut. De la distant observ o luminit. Este jarul unei tigarete
aprinse. Alexandru loan Cuza, n uniform si cu sabie, fumeaz folosind un
porttigaret. Conspiratorii schimb parole.
CARADA: Nicolae Blcescu". CUZA: Rosenthal".
Cuza arunc tigara si se mbrtiseaz cu cei doi. Este o mbrtisare
brbteasc, fr cuvinte. Cei doi munteni intr n cas.
68 *
Cuza ramne afar. Brtianu este travestit n negustor, si scoate grbit cciula
si mantaua. Koglniceanu le iese n ntmpinare n cmas alb deschis la gt
si cu suman bucovinean. Dau mna.
KOGLNICEANU: Avem din nou trupe rusesti la Prut. Au spioni peste tot. n
ultima lun n-au ncetat s msoare vadul. BRTIANU: Nu vor intra. Vor s ne
tin n spaime.
Se asaz la mas. Koglniceanu aduce vin si o strachin cu poale-n bru. Se
asaz si el.
KOGLNICEANU: S-ti spun sincer, nu-mi vine s cred c vom reusi la Iasi, cu
rusii mereu tt de aproape. Grigore Sturdza cumpr voturi n Adunare si
terorizeaz orasul cu vesti de invazie.
CARADA (ctre Brtianu): As putea ramne la Iasi. l termin repede.
BRTIANU: Atunci chiar ar avea motiv s intre. Mai degrab l convingem pe
Sturdza c are succesul asigurat. Va slbi teroarea.
De afar se aude tusea lui Cuza. KOGLNICEANU: A venit Negri.
Intr Costche Negri. Este un brbat nalt, brunet, nervos. Fata si minile i
sunt acoperite de bube. Este bolnav de furunculoz.
NEGRI: Nu v mbrtisez, c v dau bube. Te-ai ngrsat, Ioane.
BRTIANU: Am pus mosia pe picioare. Acum dou zile mi s-a nscut primul
vitel.
DINASTIA BRTIANU 69
NEGRI (ctre Koglniceanu): Mihalache, mie d-mi can nou. (Lui Brtianu:)
Deja azi-dimineat te cuta Agia prin oras. M-au ntrebat. I-am bgat n m-sa.
KOGLNICEANU: Panu n-o s vin la ntlnirea asta. L-am lsat la teatru, ca s
dea liniste agentilor Politiei. L-am sftuit s-si ia o femeie dup aia si s-i
plimbe prin Copou. Nu vor crede c ne ntlnim fr el.
BRTIANU: S ncepem. Dumitru, Nicolae, stefan si Ro-set au ajuns la
Rusciuk. Au obtinut firmanul Portii, dar caimacamul Alexandru Ghica tot vrea

s amne. Vor intra. Eu ns va trebui s m ntorc la Paris, s scriu de acolo

cteva scrisori spre tar, apoi s revin cu acte n regul. Care e situatia n
Moldova?
KOGLNICEANU: Avem majoritate, dar asta nc nu se stie. Sturdza lucreaz
tare. A cumprat si oameni de-ai nostri. Au venit si mi-au spus.
BRTIANU: Luati-i banii. Tot ce d animalul sta puneti ntr-un fond al lojei si
folositi contra lui.
NEGRI: Atunci s-i cer si eu.
BRTIANU: Ar fi prea bttor la ochi. i vei trezi suspiciunea. Nu.
KOGLNICEANU: Dou lucruri vreau s stabilim acum. Ba nu, trei. Primul:
mergem pe solutia a doi domnitori n Muntenia si Moldova care cedeaz tronul
unui print strin? Sau alegem direct printul strin la Iasi si voi l confirmati la
Bucuresti? Al doilea: n caz de interventie ruseasc, ne batem? si trei: s
decidem acum unde punem capitala.
BRTIANU: Primul: eu sunt pentru un print strin ales direct. Din pcate, el
nu poate fi francez. Anglia n-a vrut s accepte repatrierea exilatilor dect dac
jurm c nu punem francez pe tron. Asta ne-a dat peste cap. l aveam pregtit
pe Canino Bonaparte.
NEGRI: Printul Eugenio Carignano, c e latin ca noi.
BRTIANU: Nu stiu.
KOGLNICEANU: Poate un print rus din cas german.
70 *
BRTIANU: Exclus. Nu pun rus pe tronul lui stefan cel Mare.
De afar se aude tusea lui Cuza. Brbatii se privesc speriati o secunda. Carada
sare la us cu pistolul n mn. Urmreste curtea prin geamlc, apoi revine ceva
mai potolit.
CARADA: Cuza aprinde tigar de la tigar.
BRTIANU: Ce dracu' fumeaz si Cuza sta att de mult!
NEGRI: E vitiul lui.
BRTIANU: E clar: suntem nepregtiti acum pentru domn strin. Alegem doi
romni din ai nostri si cstigm timp s gsim printul strin. Pe cine puneti n
Moldov?
Koglniceanu si Negri se privesc vizibil stingheriti, n sfrsit, Koglniceanu arat
spre Negri.
KOGLNICEANU: Pe el.
BRTIANU: Cu furunculii stia pe fat? Nu te uiti la el cum se scarpin ca un
riat.
NEGRI: Dar m tratez. M vindec pn la alegeri.
BRTIANU: Te vindeci pe dracu'! O s dai la toat lumea. Unde s-a mai auzit
domn care s nu poat atinge o slug, un obiect, o femeie... na!

KOGLNICEANU: l punem pe Anastase Panu.

BRTIANU: Mai merge.
Bucuresti. Bal la palat
Luxita Florescu frece pe rnd pe la prietenele sale si le face semn. Fiecare
gseste o scuz pentru a-si prsi partenerii. La Elena Ghica trebuie s
intervin direct. E nlntuit de Filipescu, care i tot sopteste la ureche.
LUXItA: Eleno, drag, eu plec.
DINASTIA BRATIANU * 71
ELENA: Asa devreme?
LUXItA: Copilul! (n timp ce o mbrtiseaz, la ureche^ Salonul mic.
Elena Ghica intr ultima n salonul mic al palatului, unde deja asteapt Luxita
Florescu, Ana Racovif si Catrina Despot.
LUXItA: I-ai bgat limba n ureche Iu' nenorocitul la c te-a vzut tot balul.
ELENA: Am vesti.
CATRINA: si eu.
ELENA: Exilatii au primit drept s intre n tar, dar caimacamul a fcut ordinul
pierdut.
CATRINA: La Giurgiu au aprut manifeste care cer intrarea exilatilor. Polifia nu
le adun. Ba chiar trec pe lng afise fr s le rup. O ntrunire a comitetului
de primire nu a fost spart. Afar a stat un politist care i-a pzit.
LUXItA: stia pregtesc ceva. Caimacamul a susotit toat seara cu Florescu si
Barbu Catargiu. L-am luat la dans pe Ghica. Prea sigur pe el.
ELENA: Al meu zicea...
LUXItA: Care din ei?
ELENA: Nu fii cutr, c te iau de peruc acu'.
LUXItA: Hai, f, c-am glumit. Zi-i.
ELENA: Filipescu zicea c nu le pas de exilati. C Dunrea e lat... chestii deastea.
ANA: Davila spunea c se ntlnesc prea des. De dou-trei ori pe zi. Agentii intr
si ies ntr-una de la domnitor.
LUXItA: E clar c pun ceva la cale. ntind capcane.
CATRINA: Serrurie nu stie nimic. E un francez cu capul n nori. i asteapt
mine pe exilati la Consulatul francez ca s-i felicite.
ELENA: Spune-i c ceva nu e n regul si s fie cu ochii n patru. stia trag pe
sfoar Franta, chestii de-astea...
72 4
ANA: Mie mi-e team ca vrea s-i omoare la Rusciuk.
LUXItA: Eh, brbatii nostri sunt obisnuifi cu pericolul sta. Au fcut puscrii.
stiu s tin arma. Nu se las ei tiati ca puii.
ELENA: Filipescu sta e un porc. Dar am hotrt s rmn cu el n noaptea

asta.
LUXItA: Ai grij s nu-1 termini nainte s-ti spun ce avem nevoie. Pe
Butulescu 1-au luat cu cearsaful.
ELENA: Cine, eu? Tu esti nebun? Pe Butulescu nu 1-am mai vzut de...
LUXItA: Degeaba, oricum n-o s-1 mai vad nimeni. Fetelor, s nu plecm din
bal pn nu prindem firul. Catrina, pune-1 pe Serrurie al tu n gard. S
vorbeasc la Consulat. S stea frantujii treji. Ana, tu nu te dezlipesti de Davila.
I se face unuia ru, i se casc ochii de fric, atunci l ntrebi. Biguie,
delireaz... Davila l consult, iar tu pui urechea. Tu, Elena. ELENA: Sugativ.
Pn dimineat e gol ca o fntn seaca. LUXItA: Bine, iesiti pe rnd.
Iasi, noaptea
KOGLNICEANU: Anastase Panu are o idee. S alegem domnul la Iasi, dup
care s strngem armata si s coborm cu ea la Focsani, n ziua alegerilor de la
Bucuresti, rupem granita si coborm n Muntenia.
NEGRI: Unim armatele undeva pe cmpie si intrm mpreun n Bucuresti, n
felul sta punem acelasi domn.
BRTIANU: E prea riscant. Orice folosire a armatei poate provoca interventie.
Ce facem dac intr rusii? Armata Moldovei e jos, la Bucuresti.
KOGLNICEANU: Ne-am putea ntelege cu ei. Le promitem c nu opunem
rezistent dac vor s treac spre Turcia. n doi ani proclamm independenta.
BRTIANU: Crezi ca n-as vrea! Dar mi-e team c Franta nu va fi de acord.
Pierdem tot. Oricum, discut si variant asta la Paris.
DINASTIA BRTIANU * 73
BRTIANU: Altceva?
NEGRI: Ar mai fi problema capitalei. lasiul cred c este mai bine.
BRTIANU: Prea aproape de rusi.
KOGLNICEANU: Aici gresesti, Ioane. Tu vezi Romnia pe granita asta, la Prut.
Nu te gndesti c tara unit va duce frontiera la Nistru. lasiul ar cdea cam la
mijloc.
BRTIANU: Am cel putin trei argumente mpotriv. Unu: snteti departe de un
ru navigabil. Doi: n-aveti pozitie favorabil pentru comert. Trei: orasul e plin de
evrei. Cred c acum sunt mai mult de jumtate.
KOGLNICEANU: Atunci s fie Roman capitala. Chiar numele se potriveste.
BRTIANU: Nu e rea ideea. Eu sunt pentru.
NEGRI: Eu totusi voi candida, s stii. La Bucuresti cine va fi?
BRTIANU: Nicu Golescu. Vom avea nevoie de un militar.
Afar, Cuza continu s stea de paz, ascultnd zgomotele orasului. La
picioarele dealului se vd plpind luminile n ferestrele caselor. Se aud clinii.
Dinspre Copou chiar vine un zumzet de petrecere. De la teatru sau de la casa
vreunui boier. Fumeaz linistit.

Rusciuk. Foarte n zoii, apoi ziua

Asezati pe culmea unui deal (prima imagine este opusul ultimei de la Iasi),
Dumitru Brtianu (40 de ani), Nicolae (47 de ani) si stefan Golescu (48 de ani)
si C. A. Rosetti (46 de ani) privesc cu nesat dunga rsritului dinspre tara lor.
Este o lung secvent tcut, n care personajul este chipul, portretul fiecrui
exilat. Explozia primei raze de soare rosiatic taie unda fluviului si proiecteaz
pe fata brbatilor o culoare sngerie.
n dreptul figurii lui Dumitru Brtianu imaginea se altereaz, ncep s apar
imaginile alb-negru (sau sepia) ale secventei izgonirii lor din tar n 1848, dup
revolutie. Revenirea se face n cadrul casei din Rusciuk, cu fereastr la Dunre,
n care locuiesc cei patru.
74
NICOLAE: Nu mai am rbdare. Voi vedeti c am albit?
sTEFAN (de la fereastra): Nu misc nimic pe malul nostru.
ROSETTI: Eh, s-au trezit trziu. Nu-i stii pe grnicerii romni?
DUMITRU (din pat, citeste): Eu zic s dormiti si voi, c dup ce ajungem acas
n-o s mai aveti timp.
NICOLAE: stiti ce mi-a lipsit toti acesti nou ani? O ciorb de burt dreas cu
smntn si ardei.
ROSETTI: Mie pur si simplu mi-a fost dor de Bucuresti.
DUMITRU: Drag Rosetti, e vai de capul tu. Va trebui s-1 radem de pe fata
pmntului. Parc e un trg de caravane.
sTEFAN: O salup a cpitniei!
Nicolae Golescu si C. A. Rosetti se reped la fereastr, ntr-adevr, matelotul unei
salupe cu pnze ce se apropie face semne de acostare.
NICOLAE (repezit): S coborm!
Cei trei nvlesc spre us, dar sunt opriti de Dumitru Brtianu.
DUMITRU: Stati locului! (Se ridic pe marginea patului si si pune meticulos
semn la carte.) M duc eu. (si mbrac haina si le vorbeste din us): Nici o
slbiciune.
Imaginea trece n port, unde salupa trage la mal. Un ofiter romn coboar, si
prezint documentele, apoi urc spre casa n care sunt cazati exilatii. Cnd
intr n holul larg, si scoate chipiul. Este foarte tnr, dar destul de sigur pe el.
Oarecum rigid n miscri, el se ndreapt hotrt ctre Dumitru Brtianu, care
l asteapt n picioare.
DIMA: Domnul Dumitru Brtianu? (La confirmarea lui Brtianu, salut scurt):
Sunt sublocotenent Dima, din artilerie.
DINASTIA BRTIANU * 75
(Deschide port-hartul si scoate patru pasapoarte mari, sigilate.) Avefi aici
permisele de intrare n Valahia.

BRTIANU: Multumesc, domnule sublocotenent. Cine v-a trimis?

DIMA: Comandantul meu.
BRTIANU: Cum l cheam?
DIMA: Este secret militar, domnule.
BRTIANU: Ah, da, iart-m! Ne vom mbarca imediat.
DIMA: Sunt si purttorul unui mesaj verbal, domnule.
BRTIANU: V ascult.
DIMA: n mrinimia lui, caimacamul Valahiei va trimite la ora zece o salup
special pentru a v trece Dunrea. Prin acest gest doreste s arate c nu
poart ranchiun fostilor revolutionari.
BRTIANU (privind mai atent pasapoartele): S nteleg c nu putem trece altfel?
DIMA: Permisele sunt valabile ncepnd cu aceast or. Vi s-a dat timp s puteti
anunta rudele, pe eventualii camarazi. Veti putea srbtori n Giurgiu.
BRTIANU: ntr-adevr, neasteptat de generos, caimacamul nostru. Altceva?
DIMA: Att, domnule. (Salut si pleac.)
Rs de femeie.
Bucuresti, noaptea spre dimineata
n pat cu Filipescu, Elena Ghica i d s bea. Ea nssi pare beat. Rde,
turnndu-i paharul pe gt.
FILIPESCU: M-ai nnebunit, soro. Ce-mi tot dai?
ELENA: S ai trie, s-i prpdesti pe dusmani.
FILIPESCU: Ehe, dusmanii mei... Ce-am avut si ce-am pierdut. A fost unu',
negustor...
ELENA: Eh, negustor! Eu ziceam de zurbagii ia, de revolutionari.
76 *
FILIPESCU: He, he, heee... Revolutionari? Niste golani. O s-i ia... (I se
mpleticeste limba; caut ceva prin pat.)
ELENA: Ce cauti? Na batista mea. Da' cine s-i ia pe vagabonzii ia? S-i ia
dracu'!
FILIPESCU: Pi chiar o s-i ia.
ELENA: Asa! Doamne, de-am scpa tara de ei. Poate faci tu ceva, c te-am
vzut: esti n putere.
FILIPESCU: He, he, heee... O s-i ia. Pi ce credea ei... Hran la pesti...
ELENA: Nu mai spune! i necati?
FILIPESCU (ametit, si mijeste ochii ncercnd s vad pendul): Cte ore sunt?
ELENA: Jumtate dup opt.
FILIPESCU: He, he, heee... Mai e putin si gata.
ELENA: si gata ce?
FILIPESCU (o priveste dintr-o dat cu ur, dar prin aburii betiei): Gata cu
revolutionarii ti, putoarea dracului!

ELENA (surprins): Ce?

FILIPESCU (aproape scuipind): Da, conspiratorii ti si criminalii ti, curva
dracului. Credeai c nu stiu? Pe fundul Dunrii o s sfrseasc.
Elena, speriat, d s se ridice, dar brbatul s-a agtat de cmasa ei. Se lupt,
l plesneste, n-o las. Brbatul njur. Redevenit lucid, Elena si transform
rapid miscrile n gesturi ale unei femei versate, i pune un genunchi peste
piept, i blocheaz cu cotul minii drepte brbia, descoperindu-i gtul, iar cu
mna cealalt i strnge profesional carotida. Filipescu deschide larg gura fr
aer, scotnd din gt un horcit liniar. Pe jumtate goal, Elena culege din fug
rochia si cu ea la piept iese n strad, asa, dezbrcat. Trezeste un birjar care
motie. Cucoan!!!" - url omul cu ochii iesiti din orbite. Mn! - i strig
femeia, n Lipscani". Trsura tsneste cu caii speriati.
DINASTIA BRTIANU 77
n acelasi timp, salupa trimis de caimacam pluteste pe Dunre, aducndu-i
spre malul romnesc pe exilati. De ea este legat o lotc. Cpitanul vasului este
un agent al Agiei travestit. Schimb priviri semnificative cu matelotul care l
nsoteste. Cei patru exilati nu pot fi atenti. Privesc cu nesat trmul. Arat, pe
msur ce le recunosc, locuri de pe mal.
Trsura cu Elena Ghica ajunge acas la Eugen Carada. E tot dezbrcat, cu
snii pe afar, n picioarele goale, n fata casei, trectorii se opresc socati. O
mam acoper ochii unui copil de scoal. Un brbat si scoate plria. Elena
urc disperat scara spre etaj. Bate cu pumnii, cu palmele, cu picioarele n usa
apartamentului.
ELENA: Deschide! Deschide!
CARADA (dup ce a ntredeschis prudent, deschide usa larg): Ce-i?
ELENA (i cade n brate): i omoar.
CARADA: Unde?
ELENA (abia mai sufl, slab, la captul puterilor): La Giurgiu. Vrea s-i nece.
Carada tsneste pe lng ea. Femeia se las ncet pe us pn atinge podeaua.
Izbucneste ntr-un plns cinat, ca de n-frngere. Abia mai are putere s ridice
un colt de ruf pentru a-si acoperi un sn.
Secventele urmtoare vor fi ntrerupte de scurte flashuri cu Eugen Carada n
picioare pe capra trsurii, alergnd spre Giurgiu.
La jumtatea fluviului, profitnd de neatentia exilatilor, cpitanul face semn din
cap matelotului. Acesta se apleac si scoate un cep din bordul navei, lsnd apa
s tsneasc nuntru. Sar amndoi n barca legat de salup. Vasul ncepe s
se aplece pe partea opus puntii unde se afl cei patru. Dumitru simte peri78 *
colul. Bagaje si nvoade, colaci de frnghie si alte obiecte marinresti ncep s
alunece ntr-o parte. Brbatii strig: tine-te, Nicule!" Frafii Golesti se

mbrtiseaz. salupa se scufund brusc.

Ajuns la granit, Carada sare din trsur si las caii s goneasc mai departe.
Se repede la ponton, dar este oprit de soldafi. Se lupt cu ei, scap, fuge spre
balustrada pontonului. Lumea e strns si comenteaz naufragiul, i d violent
la o parte. Priveste disperat undele Dunrii. Pustiu. Fluviul curge molcom.
Carada bate cu pumnul n balustrad.
UN OM CIUDAT: Fiti linistit, domnule Carada. I-a cules un pescar.
Usi trntite.
Bucuresti. Ziua
Usile duble ale palatului Ghica sunt trntite de pereti. Zinca Golescu,
nvesmntat ca mare boieroaic atac n fort fiecare rind de usi. Nu-i st
nimic n cale. Servitori, functionari, soldati. Alarmat, un grup de militari i iese
n ntmpinare de pe un culoar. Ofiterul din frunte se blocheaz cnd o vede:
Ah! Sru-mna, mtus!" Trece pe lng ei ca o furtun. Izbeste si ultima us,
dnd direct n cabinetul de lucru al caimacamului Alexandru Ghica. Acesta, de
la birou, poart o conversatie cu Barbu Catargiu, aflat n picioare.
ZINCA (fiar): M, nenorocitule, te trezesti pe mosia Iu' tac'tu? M, renegatule,
te belesc cu mna mea.
GHICA: Do.. .do.. .doamn!
ZINCA: Pi ce, m, eu s doamn cu tine, m, criminalule? Ai vrut s-mi omori
copiii. Te strivesc, aschimodie.
n timp ce vorbeste, aproape la fiecare replic arunc ceva de pe biroul
domnitorului. Acesta d s se duc dup
DINASTIA BRTIANU * 79
ele, s le culeag de pe jos. Sunt acte, climri - Ghica este stropit -, presspapier-uri, statuete, n spatele ei apare Aga, speriat si rvsit.
CATARGIU (ncercnd sa nteleag): Doamna Golescu!
ZINCA: Tu s taci, c-ti trag una de-ti zboar ochii pe perete. (Vine mare si
decis spre Ghica:) Ia zi-i, m, otreap: ai vrut s-i omori? Pe copiii mei, m?
(Aruncarea de obiecte devine sistematic, pe msur ce se apropie
ameninttor.)
GHICA: Eu... nu... eu...do...do...
ZINCA: Pi ai tu vn s ntinzi mna spre brbatii trii, m, strpitur. Zici c
esti romn? Pastele m-ti de trdtor!
CATARGIU (ncercnd cumva s-1 scape si pe domnitor): Doamna Golescu, v
rog s v opriti. (Ghica este aproape czut n genunchi.) (Spre Ag:) nchide,
dracu', usile! (Revenind si ncercnd s o calmeze pe femeie; aceasta s-a oprit cu
pumnii strinsi, gata s-1 striveasc pe Ghica). Coan Zinco, vreau s nteleg si
eu.
ZINCA: Vrei s ntelegi? ntreab-1 ce-a fcut la Giurgiu. A vrut s-mi nece

copiii.
CATARGIU (surprins): Este adevrat, Altet?
Ghica d din cap vinovat, apoi si acoper fata pentru a nu fi lovit de Zinca.
CATARGIU (sever si superior, ctre Ag): Du-te imediat si adu-i pe exilati la
Bucuresti. Acum s misti!
ZINCA (privindu-lpe caimacam cu ochii subtiati, suiernd): S piei din tara asta!
S fugi, s nu mai aud de tine, s dispari!
Se ntoarce pe clcie si pleac asa cum a venit, gonind totul ncalc.
80 *
CATARGIU (asteapt ca domnitorul s se ridice; nu-1 ajut): Ati ncercat
asasinarea liberalilor? Cum ati putut face o astfel de nebunie?
GHICA: Barbule... Mi-au cerut-o austriecii... rusii... Toat lumea i vrea morti.
CATARGIU (revoltat): Dar nu v dati seama la ce v-ati expus? Dumneata, un
print pmntean, s-ti ptezi domnia cu snge de romn?
GHICA (epuizat; czut cu coatele pe birou si cu fruntea n pumni): Sunt niste
lupi feroce, Barbule. stia vor vrsa snge romnesc ct n-a curs sub turci.
CATARGIU: Bine, dar un asasinat deschide orice cale de rzbunare. Cnd stiati
c au jumtate de Europa de partea lor, cum ati putut crede c-i potoliti astfel?
Dar presa? Dar Consulatul francez? Mine ne vor sfisia.
GHICA: Asta fiindc n-a izbutit.
CATARGIU (cu dispret): stiam c esti lepr, cnd te-au pus turcii. Dar si
ageamiu?...
si ia bastonul si plria si iese.
Pahare ciocnite.
\
Mosia Florica
Prietenii ciocnesc n cinstea revenirii n tar. Conacul este gata, astfel c
srbtoarea e dubl. Ion C. Brtianu este alturi de fratele su, Dumitru. Anica
este fericit, n sfrsit, dar bucuria ei nu se manifest prin exuberant. Pune
bucate pe mas, repede fetele din sat aduse s serveasc la mas, i
mustruluieste drgstos pe brbati.
N. GOLESCU: M necam si n-apucam s-ti mnnc puiul cu smntn, dad
Anica.
ANICA: Vezi s nu te neci cu vreun cioc. (Mc. Golescu poart cioc.)
DINASTIA BRTIANU 81
ROSETTI (cu ochii dup o fat): Dar o pulp mai zdravn cnd ne dai?
ANICA (i d peste mn): Am un sut mai zdravn, nu-1 vrei?
sT. GOLESCU: Anici ar trebui s-i dm sabie. Ca sergentul de la SaintGermain.
ANICA: Mai bine mi-ati da un tun. S dau dup voi cnd o luati razna.
DUMITRU (ridic paharul): Fratilor! Mai avem putin de trit. Dumnezeu a vrut

ca tineretile noastre s curg mai repede. Acum avem n fat doar ctiva ani, dar
mai lungi. V provoc s trageti de fiecare zi cu ambele brate. Triasc Romnia!
Rspuns la unison: Triasc! Triasc!" Anica ciocneste si ea cu ei. Beau toti
stnd n picioare n jurul mesei. Pare un ceremonial de conjurati.
Afar, n noaptea satului se aude un plnset de copil mic. ntr-o colib, lng o
vatr cu foc, Ileana si tine biatul la piept. Luminat de candoarea maternittii
timpurii, desface cmasa si i d snul s sug. Suptul pofticios al acestui copil
este ultimul sunet al episodului.
EPISODUL 2
Iasi, 1858
Pe scena Teatrului National din Iasi se joac o pies la mod. Asist si
caimacamul Vogoride, boieri conservatori si unionisti moldoveni. Binenteles,
unii stau n loje, ceilalti la galerie. Artista din rolul principal, Frosa Sarandy, o
tnr brunet de 16 ani, se abate de la text, vine spre public si lanseaz
mesaje unioniste. Rsete, rumoare, replici din sal.
AGA MOLDOVEI (n loj, la urechea domnitorului): S pun s-o aresteze, Mria
Ta?
VOGORIDE (rbdtor): Nu, las-o n pace.
Alt replic a artistei si alt reactie a slii.
AGA: E o bagaboand. S pun s-i rup picioarele.
VOGORIDE (superior si mascul, dar ferindu-se de sofia lui, Cocuta, care agit
evantaiul alturi): Picioarele alea frumoase? Esti prost. Cu alea trebuie fcut
altceva.
AGA (timp): Hi, hi, hi, c bine le mai faceti, ale naibii de putori.
Pe culoarul etajului I se strecoar ca o umbr Eugen Carada. D prudent la o
parte draperiile lojei n care este Luxita Florescu. Intr si rmne ascuns. Luxifa
l simte, dar nu ntoarce capul.
CARADA: Les mws ont des oreilles.
LUXItA: L'occasion faitle larron.
DINASTIA BRTIANU * 83
CARADA (dup o pauz): Vogoride a primit scrisori importante de la
Constantinopole. Le-a pus n scrinul din dormitor. LUXItA: M ocup.
Ropote de aplauze. Vogoride se ridic n picioare, afisnd un zmbet rece. Frosa
i face semn de pe scen, exagerat, usor batjocoritor, iar Vogoride i rspunde
cu o acolad elegant. Luxita iese pe culoar si si face loc printre spectatori.
Ajunge la cabina Frosei tocmai cnd artista primeste n us felicitri. O mpinge
nuntru.
LUXItA: Trebuie s-1 regulezi.
FROSA: Mi-a fcut semn.
LUXItA: Am vzut.

FROSA: i trimet un bilet.

LUXItA: Nu-i trimeti nimic. Rmi n cabin, te schimbi. La noapte e bal la
Catargii. l lasi s astepte. Va crede c esti cu alt brbat.
FROSA: Asta roade mintea armsarului. N-am s cedez imediat.
LUXItA: Nu prea avem timp.
Usa cabinei se deschide si un curier intr cu un cos mare de flori. Femeile se
privesc semnificativ. Luxita caut n buchet si gseste cartea de vizit.
LUXItA: El e. S-a prins, hiena.
FROSA (n timp ce se demachiaz): Sunt cam obosit n seara asta. N-o s fiu
n form.
LUXItA: Eu de seara asta am nevoie.
FROSA: Bine, l duc la mine.
LUXItA: Nu, ne trebuie un loc ciudat, excitant. Ceva ferit si sinistru.
FROSA: n cimitir?
84
LUXItA: Eh, n cimitir! Nu. Ne trebuie un loc sigur si straniu. (Caut.) Vreau
ceva care s-i ia mintile, s-1 fac stpn pe el, s nu mai vrea s plece.
FROSA: La Baia turceasc.
LUXItA (opriveste surprins): Da' vd c nu pierzi timpul prin Iasi! Cum e?
EROSA: Are sli multe si ntortocheate. E abur, te caut, nu te gseste. Cnd te
prinde e ca un taur ntrtat.
LUXItA (interesat): bon vini O s ncerc si eu. Dar nu merge. sta e
domnitorul, ce mama dracului! Nu poti s-1 aduci n izmene la baia turceasc.
(Caut si gseste:) Cabinetul de stiinte naturale al lui Dimitrie Rallet!
FROSA; Acolo!? Printre animale mpiate?
LUXItA: Acolo. E si un elefant.
FROSA: Mie mi-e fric de fiarele alea. Au un urs cu coltii rnjiti.
Prim-plan pe urs cu coltii rnjiti. Slile cabinetului de stiinte naturale al lui
Dimitrie Rallet sunt strbtute de umbre. Pasi de brbat, fosnet de fuste largi.
E o pnd, un joc de-a v-afi-ascun-selea. Carada, cu ochii lucind n ntuneric,
urmreste jocul. La un moment dat Vogoride o prinde pe Frosa. Ah! Stai!"
-opune rezistent femeia. Vogoride ntrtat o bruscheaz. Ce faci, mi rupi
mna!" se apr Frosa. Vogoride devine violent. O smuceste, i sfsie hainele apoi
o trnteste pe masa lung de lemn masiv din mijlocul slii. Secvente scurte cu
capetele hidoase ale animalelor (rt de porc mistret, de exemplu) ntrerup n
flash rapid si grotesc scena violului. Carada priveste, dar nu intervine.
In timpul sta, Luxita ptrunde n dormitorul lui Vogoride. Din camera
alturata se aud soapte de dragoste. Este Cuza cu Cocuta Vogoride. Femeia se
druieste cu pasiune, l dezmiard,
DINASTIA BRTIANU * 85

l cheam. Luxita Florescu deschide scrinul si caut scrisorile. Le gseste si le

ascunde ntr-un buzunar secret.
Din gfiala ndrgostitilor se aude un sunet de ru.
Climnesti, mnstirea Cozia
Pe malul drept al Oltului, mnstirea Cozia pare o cetate medieval construit
de cruciati. Castrul roman de pe cellalt mal iese din aburii diminetii ca o stafie
a trecutului, n curtea mnstirii e ceva agitatie de preoti, n trapez s-au
ntlmt mitropolitul Pilotei si Ion C. Brtianu.
BRTIANU: Esti sigur c ungurii stia sunt hotrti s actioneze n
Transilvania? S nu fie o provocare.
PILOTEI: Sunt toti ofiteri fugiti din imperiu si care au luptat n armata
piemontez. Budapesta i-a proscris. Nu mai pot da napoi.
BRTIANU: Le voi cere semne si parole. Dac nu rspund, eu nchei discutia.
PILOTEI: Cnd o s te dezbari de masoneria asta? Se poate face conspiratie si
fr ei.
BRTIANU: Se poate, dar mereu i gsesti n locurile cele mai prielnice. De la
ungurii stia eu vreau angajamente ferme.
Dinspre cheile Oltului se apropie patru clreti. Sunt cercetati de paznicii
mnstirii la o sican organizat naintea sfntu-lui lcas. De la biserica Bolnita
se vd oameni narmati. Un clugr pe marginea drumului sparge lemne, n
spatele stivei este proptit o pusc. Ofiterii unguri descleca si intr n curtea
mnstirii. Iau ap pe degete din fntna chiostrei ca dintr-un aghiasmatar.
Sunt condusi la Brtianu.
KLAPKA: Sunt generalul Klapka. Domnii care m nsotesc sunt ofiteri ai
Comitetului National Ungar. Csongrad! Zala! Somogy!
86 *
Pe msur ce sunt prezentati, ofiterii iau pozitia de drepti si salut scurt din
cap. Dar Brtianu nu reactioneaz. Rmne n continuare n picioare, mut si
imobil. Klapka ntelege, ntinde mina, smulge un nasture de argint de la tunica
lui Zala si l arunc pe mas. Brtianu l ia, scoate un cutitas si i desface
capacul, nuntru este un trandafir rosu stilizat. Brtianu napoiaz nasturele
lui Zala si pronunta parola: Calandrion". Dau mna. Sunt invitati de mitropolit
s ia loc. O singur porunc pentru clugri: Vin!"
BRTIANU: Am primit instructiuni s pornim mpreun o alianta strns. Voi
porni cu total ncredere n patriotii unguri. Nu am prejudecti.
KLAPKA: n viitoarea Europ a natiunilor acest spirit va guverna relatiile dintre
romni si unguri. Aveti n fat un om international.
BRTIANU: V ascult.
KLAPKA: n foarte scurt timp rzboiul din Orient se va muta n Occident.
Franta si Piemontul vot ataca Austria, mpratul Napoleon doreste ca n acelasi

timp, simultan, s izbucneasc o revolutie n Ungaria. Romnii sunt ntrebati

daca intr n acest conflict.
BRTIANU: Romnii sunt gata s participe pentru eliberarea Europei. Dar
trebuie s existe ntotdeauna un beneficiu si pentru ei. Cum l vedefi?
KLAPKA: Sunt purttorul unor informatii pretioase si proaspete: unirea
Principatelor si autonomia fat de Turcia, n doi ani primiti independenta.
BRTIANU: Turcia ne supr cel mai putin. Independenta este prematura
pentru o natiune fr institutii. Ce altceva ofer Marea Loj? (Reactie la Pilotei
si n continuare, la alte replici.)
KLAPKA: Protectia Frantei, accesul la Mrea Neagr, neinterventia Rusiei n
Moldova dac iese domnitor omul vostru.
DINASTIA BRTIANU 87
BRTIANU: Interesante si foarte importante lucruri. Le apreciem ca fiind de
mare valoare. Ce ar trebui s facem pentru acest ajutor?
KLAPKA: Romnii din Transilvania si Banat s fie favorabili miscrii
revolutionare ungare. S nu ne saboteze. Le vom acorda toate liberttile
democratice.
BRTIANU: si mai interesant! Totusi, nu vd realizarea practic a acestei
contributii.
KLAPKA (dup un moment de derut, si priveste colegii): La Torino a avut loc o
ntrevedere secret ntre contele Cavour si domnul Dumitru Brtianu. Fratele
dv. mi-a transmis c romnii din Banat, Transilvania si Bucovina sunt pregtiti
pentru o ridicare n mas. Dac aceast insurectie a romnilor va izbucni, ea
va da o fort imens insurectiei ungare.
BRTIANU: Am primit o nstiintare de la fratele meu asupra acestei chestiuni.
KLAPKA: In acest caz, nu nteleg reticentele domniei voastre.
BRTIANU: Domnule general, eu conduc aici un popor mpreun cu Sfintia Sa.
De la Torino, natiunea romn se vede ca o pat mic pe harta Europei. De
aici, natiunea romn se vede ca un urias trntit pe o parte, odihnindu-se asa
de un secol. Dumneavoastr si contele Cavour faceti o greseal. si eu, ca
romn, sunt cel mai prudent n afacerea asta.
KLAPKA: V dati seama c sunt interesat de opinia dumneavoastr. Ar fi prea
riscant s declansm o actiune fr a fi siguri pe aliatii nostri.
BRTIANU: Va rog s ntelegeti ct de dureros este pentru mine ceea ce am s
v spun. Fratele meu a primit cu entuziasm ideea unei sprijiniri a insurectiei
ungare. Foarte bine! mpratul Napoleon este binefctorul nostru si noi i
suntem datori. Suntem gata s ne ridicm la lupt. Dar dumneavoastr,
domnule general, stiti ce nseamn ridicarea la lupt a romnilor din
Transilvania, Banat si Bucovina? n trei zile revolta se va transforma
88 *

n revolutie de eliberare national si primii dusmani veti fi voi, ungurii.

KLAPKA: V nteleg si v multumesc pentru sinceritate. M-am convins c
sunteti un om lucid, domnule Brtianu.
Dialogul este ntrerupt de aparitia unui clugr care i sopteste lui Pilotei ceva
la ureche. Mitropolitul se apleac spre Brtianu si i spune un singur cuvnt:
Carada". Brtianu se scuz fat de unguri si iese.
BRTIANU: Ce-i?
CARADA: La Iasi a izbucnit scandalul. Caimacamul avea corespondent secret
cu turcii, (i d scrisorile capturate de la Vogoride.)
BRTIANU (dup ce citeste una dintre ele): Da, e clar! Le publici n toate ziarele.
CARADA: Am nteles.
Brtianu revine n trapeza mnstiri, si cere iertare din nou si, dup o scurt
replic pentru mitropolit: Fii linistit!", reia interventia. Zala si coase nasturele
la loc.
BRTIANU: Asadar, domnule general, desi unirea tuturor romnilor este
dorinta mea cea mai fierbinte, a declansa acum o miscare a lor ar nsemna un
act prematur. Eu nu pot risca o nfrngere. Cnd vom izbucni, trebuie s si
nvingem.
KLAPKA: Atunci, s stabilim conditiile aliantei.
BRTIANU: Eu pot asigura sprijinul romnilor din Transilvania pentru
miscarea national ungar. Pentru a-i tine n fru si a nu transforma ridicarea
lor n lupt cu arma n mn am nevoie de o garantie scris. Le-o art si ei m
ascult.
KLAPKA: Care ar fi aceast garantie?
BRTIANU: n momentul n care se naste statul national ungar, romnii din
Transilvania primesc libertatea de a alege
DINASTIA BRTIANU 89
destinul lor. Dac ei hotrsc unirea, nu va avea loc o interventie militar.
KLAPKA: V dati seama c asta depseste capul meu.
BRTIANU: Pledati pentru cauza asta si veti fi ascultat. Venind de la un ungur,
pledoaria va fi cu att mai atent cntrit.
KLAPKA: Este o conditie?
BRTIANU: Obligatorie!
KLAPKA: Insurectia ungar va avea nevoie de arme. V repet: Franta si
Piemontul vor ataca Austria. Pentru a asigura flancul estic, brigzile nationale
ungare vor trebui narmate si conduse n lupt. Acceptati tranzitul armelor pe
teritoriul Principatelor?
BRTIANU: Despre ce cantitate este vorba?
KLAPKA: Treizeci de mii de pusti.
BRTIANU: De acord, dar zece mii rmn n tara Romneasc.

KLAPKA: Pot obiecta?

BRTIANU: Nu.
KLAPKA: Voi duce aceste conditii contelui Cavour n Italia. Am ns dubii c vor
fi acceptate conditiile dumneavostr de ctre Marea Loj a Orientului.
Glas de muezin.
Constantinopol, 1858
Peste marea metropol a Orientului pluteste glasul ondulat al muezinului. La
Palatul Topkap misun pretendenti ai diferitelor tri clientelare. Este o lume
cosmopolit, printi si cersetori amestecati. Un negru abisinian aduce din piat
un cos cu mirodenii ntr-un palat aflat pe malul Bosforului. Umbl prin sli, d
ierburile unor femei din harem, iar acestea ncep s le ard prin ncperile
largi. Una dintre ele ptrunde ntr-o zon traforat si desprtit de voaluri. Aici
are loc o ntrevedere ntre contele Ver-bitzky (Murad bey) si bancherul evreu
smul Rabinovici.
i
90 *
sMUL: Acest Grigore Sfurdza fi se pare un om de ncredere, Murad bey?
MURAD: Drag smul, am luptat cu el mpreun n oastea turc. E ambitios.
Vrea cu orice pref tronul Moldovei.
sMUL: Eu mai mult vorbeam de mprumut. E n stare s se tin de cuvnt, s
dea banii napoi?
MURAD: Moldova este o (ar foarte bogat. Numai mierea sau sarea dac o
vinde si ne plteste pe toti n aur.
sMUL: Ce veste bun aud? Nu c ar fi vorba de mine, c sunt vai de mine, dar
am mprumutat banii de la bancherul Marelui Sultan.
MURAD: Bancherul Alleon stie de planul nostru?
sMUL: Vaaai de mine, s nu fi fcut o prostie, dar n-am bani. A trebuit s cer, a
trebuit s m umilesc, a fost nevoie de mult insistent.
MURAD: Bine, dar ti iese un profit frumos din afacerea asta.
sMUL: Nimic, nimiiic. Asa un profit s fie la dumneata. Eu ajut la politic. si
dac iese ceva si pentru familia meaaa...
Intr Grigore Sturdza (Muhlis pasa), un brbat nalt si masiv, poreclit Beizadea
Vitel pentru c iesea n trguri si, dezbrcat pna la bru, ridica un vitel si-1
punea pe umeri, i salut dup obiceiul oriental si se asaz.
MURAD: Tocmai l felicitam pe bancherul Rabinovici pentru zelul cu care a srit
n ajutorul nostru.
STURDZA (pe fondul vicrelilor lui smul): Va fi rspltit nzecit. Voi fi bogat.
MURAD: Mai mult dect att. El ne aduce vestea c si Sultanul este de acord cu
actiunea noastr.
sMUL (agitatie): Nu, nu... eu... vai, vai, vai!

STURDZA: Atunci s nu mai pierdem vremea. Pornim complotul. Cum stm cu

oamenii?
DINASTIA BRTIANU * 91
MURAD: Am adunat cinci sute de ofiteri si subofiteri polonezi cliti n lupt. Tu,
Sturdza, va trebui s obtii de la domnitorul Moldovei permisul de trecere a lor
ctre Polonia. Vom folosi motivul c au fost iertati de Marele Hatman.
STURDZA: Mi-ar trebui un nscris.
MURAD: Uite-1 aici. sleahticii se vor opri la Focsani si vor astepta acolo semnul
tu.
STURDZA: Domnul nu va accepta ca ei s treac narmati. Iar eu arme nu am.
MURAD: Am prevzut si cazul sta. Vei cere marf de la Stambul. Postav. Lzile
cu arme vor sosi la Galati. De acolo le aduci pe care la mosia ta de la
Micluseni.
STURDZA: Bine gndit, Murad bey. Am aici lista cu boierii moldoveni cumprati.
sMUL (dup ce s-a ridicat si a privit pe dup umrul lui Murad lista): Vai, vai,
vai, ce multi sunt. Ce de bani!
MURAD: Bine. La semnul tu, polonezii vor veni n Iasi si vor ataca Adunarea.
Atunci, boierii ti s voteze. Sultanul va nchide ochii la miscarea asta.
STURDZA: Sunt pregtit.
sMUL (alunecos): Dac nltimile voastre ar ngduiii... Nu s-a spus nimic de
oastea Moldovei. Ce va face? Va sta cu minile nsh.
STURDZA: Voi cumpra ofiterii.
sMUL: As ndrzni, dac nu supr... Este un comandant al oastei acolo... Tare
srac. Mi s-a zis c-1 cheam Cuza. N-ar fi mai bine s-1 pltim pe el. Am face
iconomie.
STURDZA: Eu nu m uit la bani n complotul sta. Dac vrea, i dau si lui.
sMUL: Vai, vai, mai bine s-ti asiguri capul, dect s risipesti pe trup.
MURAD: Cuza sta e un cartofor si un muieratic, l vom ndeprta de trup cu
o momeal. S pui, Sturdza, pe cineva la joc lng el, s cstige mult.
92 *
STURDZA: Preabine. Oricum, mare brnz nu va face.
Sunet de toac.
Climnesti. Mnstirea Ostrov
Ion C. Brtianu si mitropolitul Pilotei psesc pe o potec ce duce la malul
Oltului, n dreptul unui debarcader improvizat. Pe aici este singurul loc de
trecere cu bacul spre insula Ostrov, n timp ce psesc, un tran cade n
genunchi la marginea potecii si asteapt s treac mitropolitul. Cnd ajunge n
dreptul lui, se repede si i srut poalele rasei, apoi face multe cruci. Pilotei l
bi-necuvnteaz din mers.
PILOTEI: Nu ti-e fric, Ioane, c am pierdut o ocazie mare? Cine stie cnd ni se

mai poate pune n brate o astfel de sans. De ar afla, romnii nu ne-ar ierta-o
niciodat. S fi se dea pe mn rscoala, si tu s spui nu.
BRTIANU: Ocazii vor mai fi. si atunci abia vom fi tari. Vezi tu, Pilotei, ne certi
pentru legturile cu lojile masonice. Ca ierarh ortodox, te nteleg. Dar cnd eu
resping o pleasc a lor... C asta e o pleasc, s stii!... tu m certi c am
refuzat-o. Gndul meu, nc de la Paris, a fost s las masoneria s se dezvolte n
tar, s ne nvete toate secretele ei de organizare, toate cile de atingere a unei
mari victorii. Ei ne nvat cum s folosim Puterea.
PILOTEI: Dar datoriile fat de ei...
BRTIANU: Stai c n-am terminat. Eu vreau s construiesc o structur de
oameni fideli rspndit n toat tara, inclusiv n Ardeal. Cnd va veni
momentul, voi iesi cu ea la lumin.
PILOTEI: Esti nebun? ti vei ridica toat Biserica n cap.
BRTIANU (rznd si lundu-1 prieteneste pe dup umr): Nu, Pilotei, nu m-ai
nteles. E vorba de ceva ce tu nc nu stii cum arat. Eu voi face aici un partid
politic. Un partid national al liberalilor.
PILOTEI: Un apostolat.
BRTIANU: Un instrument al Puterii.
DINASTIA BRTIANU * 93
Se opresc amndoi pe un dmb, deasupra apelor Oltului. Alturi e bacul
plutitor. Brtianu priveste spre insul. Se vede turla unei bisericute.
BRTIANU (arat): Pe insula asta s-a pustnicit sora mea, maica Maximila. O
mai tri?
PILOTEI: Nu cunosc. Eu sunt venit abia de ieri.
BRTIANU: S-ti pui la punct serviciul secret, Pilotei. Tu n-ai voie s fii ntr-un
loc si s nu stii ce se petrece acolo.
PILOTEI: Voi fi numai ochi si urechi.
Se mbrtiseaz, apoi Brtianu se urc pe bac. n timp ce pluta este mpins de
plutas spre malul cellalt, Brtianu si Pilotei si fac semne de la distant.
Chipurile lor sunt luminoase.
Pe msur ce se apropie de biserica Ostrov, Brtianu devine ngrijorat. De jur
mprejur este pustiu. Un corb tip. Usile bisericii sunt ns deschise si se vd
luminri plpind. Pseste cu grij si ncepe s aud cntecul maicilor. Este o
slujb la capul mortului, n centrul micului naos este depus un cosciug pe
nslie. Brbatul are o strngere de inim: s nu fi ajuns prea trziu. E cumva
sora lui? Intr si nainteaz nspi-mntat. Lng strane si prin colturi sunt
maici care nu se vd, pierdute n zidurile nnegrite. Ele doar se aud prin soapte.
Peste cosciug este aplecat o maic. Plnge acolo, afundat n hainele ei cernite.
Brtianu se apropie pn trece de captul cosciugului si priveste ngrozit n el.
Este capul livid al unui brbat.

BRTIANU: Cine a murit?

Maica ridic ncet capul, surprins c n-a auzit apropierea unui strin. Este
aproape o copil, l priveste n ochi pe brbat, ca si cum ar vedea un ajutor, un
nger trimis pentru a o consola. Apleac privirea spre mort si ntinde o mn
alb, tnr, mng-indu-i fata. Rosteste printre lacrimi: E tata", ntoarce brusc
privirea ctre strin, cutnd n privirile lui un semn.
94
BR77 A NIJ (impresionat): Nu esti singur, copil. Vei avea o tar.
Se aude un tocit de toiag. Brtianu ntoarce capul si vede n lumina mudiii
silueta maicii starete, oprite n naos. Nu-i distinge chipul. Pseste spre ea pn
i descoper fata. E Maximila. Stareta l priveste oarecum de sus.
MAXIMILA: Nu te-ai nchinat.
BRTIANU: Esti nedreapt.
MAXIMILA: Ai venit s te ciesti?
BRTIANU: Am venit s pun ordine n tar.
MAXIMILA: tara e n ordine. (Artnd biserica:) Nu vezi ce liniste este?
BRTIANU: Ai mbtrnit, Maximila. Te-ai ascuns pe insula ta si nu mai vezi
lumea. tara se pregteste de desclicat.
MAXIMILA: S-au umplut mnstirile de orfani. (Arat spre maica de la
catafalc:) Ce se va alege de fata asta? Poate tara s-i tin loc de tat?
Brtianu priveste din nou chipul ndurerat al tinerei orfane. Desi palid si
desfigurat de plns, ea iradiaz totusi o noblete nativ. Delicat si fragil, ea
spune totul prin ochii mari si expresivi, udati de lacrimi.
Liniste. Sfrit de lumnri.
Iasi, ianuarie 1859
Urmtoarea scen ar trebui s contin foarte putin dialog, n cabinetul de
stiinte naturale al lui Dimitrie Rallet. In prim-plan este masa pe care a fost
violat Frosa Sarandy. Camera nainteaz n lungul ei n tcere spre usa dubl
din captul clii. Cnd este aproape s ajung la ea, aceasta se deschide violent
si n sal ptrund vocifernd deputatii Adunrii Moldovei: Koglniceanu, Panu,
Negri, D. Rallet, Costache Rosetti, Pisoschi, Mavrogheni, LascrRoDINASTIA BRTIANU 95
setti, Lascr Catargiu. Se asaz la mas nc certndu-se, vorbind n acelasi
timp. Koglniceanu sustine candidatura lui Negri. Ceilalti protesteaz. Pentru
unii dintre ei, subiectul scandalului este lovitura lui Grigore Sturdza. S-au
descoperit armele la mosia sa. Ofiterii polonezi umbl grupati prin oras.
Spaima de un atac domin adunarea. Koglniceanu cedeaz nervos si vrea s
plece. Este ntors de la us. La un moment dat, n hrmlaia asta se aude
strigtul lui Pisoschi: Stati asa!" Scoate arma si trage un foc n tavan. Se
opresc, n linistea care s-a lsat, dup un moment de asteptare ncordat,

Pisoschi rosteste numele unui nou candidat la domnie: Alexandru loan Cuza!"
Stupefactie. Koglniceanu: Da!" Panu: Ca militar, poate apra si Adunarea de
Sturdza". Da, da, Cuza!"
La Teatrul National spectacolul este n toi. Rsete, aplauze. Cuza particip
entuziast la reactia slii, n loj ptrunde agitat Costache Rosetti. ncearc s-i
spun ceva la ureche, Cuza nu reactioneaz, aplaud, rde mai departe. Rosetti
trage de el s-1 scoat din loj, dar colonelul se desprinde greu de atmosfera
spectacolului, si uit chipiul, Rosetti se ntoarce si l ia. Pe holul Teatrului,
vorbesc n fug: Te-au ales domn!" Pe cine? Pe mine?!" Cu unanimitate"., fugi,
m, de aici!" - nu-1 ia n serios Cuza. Se rsuceste pe clcie si d s se
ntoarc n loj. Rosetti se agat de el, l ntoarce, iar i culege chipiul de pe jos.
Se duc.
n acelasi timp, n curtea interioar a unui conac, ofiterii polonezi se
narmeaz. Contele Verbitzky i aliniaz si le d ordine. Alturi, bancherul
Rabinovici si frnge minile de fric. Tremur, se vait. Portile mari ale
conacului sunt dintr-o dat lovite cu mare fort, n timp ce balamalele ncep s
clntne si lemnul portii s prie, Verbitzky d ordin mercenarilor s ia pozitii
de lupt n curte si la ferestre. Portile sar din ttni si soldatii Armatei Moldovei
nvlesc nuntru, condusi de cpitanul Lecca si locotenentul Adrian. Lupta
este angajat imediat.
In aceast scen de lupt este important diferenta de atitudine dintre cele
dou tabere. Dezordine la mercenari, ordine la romni.
96 *
De aceea este important ca miscrile trupei romne s aibe un caracter
mecanic. Ordin: n genunchi, ochiti, foc!", nainteaz ctiva pasi: n genunchi,
ochiti, foc!" Mercenarii cad secerati, dar si riposteaz. Cad si din rndul
romnilor, dar locul se ocup imediat de alt militar. Cpitanul Lecca angajeaz
imediat un duel cu contele Verbitzky. Se bat n curte, pe msur ce mercenarii
fug n cldire, sar ferestre, alearg pe culoare. Locotenentul Adrian si conduce
acum grupele n urmrirea lor. Pe culoare, prin camere se dau aceleasi ordine
seci si implacabile. Este o vntoare de oameni. smul Rabinovici este gsit sub
un pat, luat de guler si arestat.
n curte, duelul celor doi ofiteri continu. La un moment dat ns, Carada apare
lng Verbitzky si l mpusc n cap, fr scrupule. Lecca rmne derutat, socat
- el angajase o lupt cavalereasc - si priveste la Carada cu stupoare. Carada si
bag revolverul la bru grbit si tot n grab i spune: Gata! N-avem timp de
onoare acum."
Conacul Plodea, ianuarie 1859.
Fratii, Teodor, Ion si Dumitru Brtianu sunt n curte, clcnd prin zpada
afinat. Ion si Dumitru au rsturnat n picioare un butoi cu tuic. Rochit i

desface cepul si miroase. Cade jos, mimnd tria tuicii. Anica le aduce nframe
curate si, crate de Rochit si Buzatu, carafe cu ap fierbinte. Lui Teodor nu-i
d. Se spal, se sterg. Teodor, teapn si ofensat, si-a dus minile la spate, de
parc ar refuza si dac ar fi rugat. Anica se duce (joc mut, gestic selectat,
spre Teodor ntoarce doar un ochi alb, cu cataract.) Cei doi brbati se sterg pe
fat.
ION (i ntinde stergarul lui): Ia m si tu. Nu te uita la ea. E muiere.
TEODOR: M trateaz ca pe-un strin.
DUMITRU: Cu strinii e ospitalier. S vezi ce mese ntinde.
TEODOR: Avem si neamuri proaste n familie.
DINASTIA BRTIANU * 97
ION: M, ia vezi!
DUMITRU: E chestie politic, Tudorache. Tu, ca trdtor, ar trebui s stii c
familia nu te prea iubeste.
ION (d stergarul lui Rochita): Na, d-i-1 tu, c dac l ia din mna mea ne
certm.
Teodor l primeste cu o anume stnjeneal. Miscrile lui sunt stngace. Poart
un costum impecabil (ceilalti sunt cu cojoace romnesti pe ei), poart mnusi si
bastonul cu mciulie.
DUMITRU: Esti pe moarte, Tudorache. Te-ai uns pe fat cu sudoare de
revolutionar.
TEODOR (zvrlind stergarul n zpad): Voi v bateti joc de mine.
Anica revine cu o tav pe care sunt trei cnufe de lut. Le pune pe butoi.
DUMITRU (artndspre cnute): Ai vzut, ti-a adus si tie.
TEODOR (dup ce priveste lung dup Anica): si-a adus ei. Poate vrea s bea cu
voi. (Cei doi rid).
ION: M gndesc c tu esti o oaie rtcit, Tudorache. Cauti s fii mare boier.
Bine! Mine declansm revolutia, lum puterea si te facem noi mare boier.
Primesti?
TEODOR: Voi n-o s conduceti niciodat tara asta. Sunteti nesntosi la cap.
Am luat toti trei de la tata acelasi snge, dar voi 1-ati spurcat prin strintate.
Eu nu pot primi de la voi dect o infectie.
ION (se ndreapt spre butoi, unde Rochit e deja pilit): Atunci ia niste tuic s
te dezinfectezi.
Rochit scoate tuica din butoi cu un toi. Miscrile lui comice pentru a nimeri
cnutele i fac rolul. La un moment dat vars un
98
toi n cciul. Haoleu, n-am nimerit!" Ia cciula si o duce la gur, bnd ca
dintr-o can mare. Brbatii ciocnesc si beau.
ION (scurgnd un strop n zpad): S fie de pomenirea vechiului regim. (Teodor

se neac, l arde, tuseste.)

DUMITRU: Poimine ti dm sampanie.
TEODOR: mi dati pe dracu. Poimine v aduc eu ap chioar la puscrie.
n curte intr, ntr-o goan de cal, Eugen Carada. Sare din sa si vine ntins spre
Ion Brtianu. Nu salut, doar scoate din tasc o scrisoare si i-o ntinde.
CARADA: L-au ales pe Cuza. TEODOR: Cine dracu' mai e si sta?
Dumitru se apropie de Ion si citeste o dat cu acesta.
ION (citind)'. Koglniceanu e un geniu. A gsit solutia cea mai bun.
DUMITRU: Nu mai e timp de pierdut, n noaptea asta miscm gloatele.
TEODOR: Sunteti nebuni! Ce gloate? Vreti s ptiti la fel ca n 1848? S ni se
risipeasc iar mosiile?
DUMITRU (dnddeja porunci): Sania!
Oamenii aduc o sanie cu doi cai. Ion Brtianu si Carada ncalec pe caii lor.
Dumitru urc n sanie.
ANICA (iesit n curte): Ioane, unde pleci?
ION: La Bucuresti, ncepem.
ANICA (pnnznd calul de drogi): Nu te duce. Ajunge Dumitru. (Din nou spre
Ion:) Tu trebuie s te nsori, s mostenesti familia.
DINASTIA BRTIANU 99
TEODOR: O s fiti spulberati ntre copitele cavaleriei otomane. Ati nnebunit de
tot.
ION: Tu, frate-meu, dac scoti vreun cuvnt la boieri, te tai cu mna mea. Dad
Anica... Doamne ajut!
Pornesc. Pe msur ce se ndeprteaz, se ridic tumultul unei multimi.
Bucuresti. Seara si noaptea de 23 ianuarie, apoi dimineata de 24 ianuarie 1859
Pe strzi umbl grupuri de agitatori. Este important ca n secventele de
multime s existe contrapunctul: oameni care circul linistiti pe strad,
curiosii, copii mahalalelor, negustorii care si feresc marfa sau trag obloanele.
Din cnd n cnd apare o femeie de lume care rde si si arat snul flescit.
Cldirea Adunrii Munteniei de pe Dealul Mitropoliei este luat cu asalt, n
redactia ziarului Romnul Ion C. Brtianu, Dumitru Brtianu si C. A. Rosetti
conduc miscrile grupurilor de presiune. Tineri agenti primesc ordine; altii vin
cu mesaje. Ion si Dumitru Brtianu lucreaz asupra unei hrti. Rosetti
lucreaz cu tipografii.
I.C. BRTIANU: Tbcarii s se adune pe Lipscani. Fac adunare, adun
oamenii si apoi vin spre Dealul Mitropoliei. M-lierii s stea pe loc la Putul cu
lant. S nu agite centrul orasului.
D. BRTIANU: La Bneasa au ajuns primele grupuri de trani.
I. C. BRTIANU: Vin de departe?
D. BRTIANU: Nu, sunt din satele apropiate.

I. C. BRTIANU: Atunci sunt odihniti. S intre pn la bariera Mogosoaiei.

ROSETTI: Manifestele cu slov mare le mprtiti tranilor. Ziarul l rspnditi n
oras.
I. C. BRTIANU: Nimeni s nu ptrund n zona consulatelor. Liniste absolut
n cartierele lor.
100 *
D. BRTIANU: Consulii vor iesi cu trsurile sau si vor trimite spionii. N-o s-i
putem mpiedica s vad multimea. La Mitropolie nici att.
L C. BRTIANU: S nu ridice vreunul o piatr, s nu sparg vreo fereastr.
ROSETTI: Nu-i putem tine n min. Tbcarii sunt ntrtati.
I. C. BRTIANU: S se opreasc dracului la poalele dealului. S nu vd nici
unul sus.
Tot acest dialog este nsotit de venirea si plecarea agentilor liberali. Sugerez
intercalarea lui cu secvente din strad care s ilustreze executarea ordinelor. Se
poate adopta varianta unor diferente frapante ntre ordine si executare sau
varianta agitatorilor care ncearc s pun n aplicare, foarte vizibili, ordinele
primite. O alt solutie (desi se poate apela combinat, la toate trei) ar fi secvente
cu miscri ordonate n care ctiva nu respect indicatiile si sunt opriti,
mpiedicati, izolati de agentii liberali. O scen aparte este btaia cu o grup de
jandarmi si dezarmarea acesteia. trnii, filmati separat, au furci si coase, n
sfirsit, multimea a ajuns la poalele Dealului Mitropoliei. Politia ncearc s-i
tin pe loc. Se isc un incident si multimea nvleste pe deal pn n curtea
Adunrii.
AGENT: Au rupt cordonul Politiei si sunt sub ferestrele Adunrii.
I.C. BRTIANU (btnd cu pumnul n mas de necaz): Se drm totul. Am
pierdut. Consulii strini vor anula alegerile.
D. BRTIANU: M duc acolo.
Aparatul insist pe chipul lui Ion C. Brtianu. Rvsit, lovit de durerea
esecului. Strnge din dinti. Imaginea lui se suprapune pe cea a lui Barbu
Catargiu. Liderul conservator este n sala Adunrii, la fereastr, mpreun cu
toti deputatii care privesc speriati multimea de afar. Se discut aprins, se
protesteaz. Secventa ncepe cu replica lui Barbu Catargiu, rostit doar pentru
el.
DINASTIA BRTIANU * 101
CATARGIU: Idiotul! Va duce totul de rp.
VOCI: Asta este stare de asediu! Protestez! Eu anunt pe consulul austriac! S
mearg cineva la Rusciuk s cheme trupele otomane!
n fata multimii au rzbtut cu greu Nicolae Golescu, stefan Golescu si
Dumitru Brtianu. Toti trei ncearc s potoleasc agitatia maselor. Se
scandeaz: Unirea'.Unirea!" Maiorul Barbu Vldoianu si trupa sa din garda

cldirii Adunrii fac fat cu greu presiunii. Maiorul ordon ncrcarea armelor.
Nicolae Golescu l ceart pentru ordinul sta. n sfirsit, Dumitru Brtianu a
reusit s se urce pe o coloan (stlp de iluminat) si vorbeste multimii care se
potoleste, n sfrsit.
D. BRTIANU: Fratilor, astzi poporul romn si strig vointa de unire. Am
rbdat destul. Acum a sosit ceasul. Deputatii vostri vor vota acum pentru
unire.
Urale. Multimea se tlzuie ceva mai putin agresiv. Se scandeaz din nou. Pe
fondul discursului auzit de afar, deputatii gesticuleaz. Cei unionisti ncearc
s-i conving pe conservatori s voteze unirea. Intr pe us maiorul Vldoianu.
VLDOIANU: Domnilor deputati, luati o hotrre, c eu nu-i mai pot tine. Mi-au
dezarmat dou grzi pn acum.
EPUREANU: Sunt narmati? Doamne pzeste!
VASILE BOERESCU: Domnilor, v rog s ascultati. Este clar c n aceste
conditii nu se poate lua o decizie de vot. Propun s negociem.
EPUREANU: Ce s negociezi cu rsculatii?
VLDOIANU: Iesiti cu mine, domnule Boerescu. si liberalii de afar au cerut
multimii s se potoleasc.
EPUREANU: Nu, s se duc acas. Altfel eu nu votez.
102 *
CATARGIU (foarte stpn pe el, este ascultat cu atentie): Multimea nu se poate
duce acas. E absurd. Nimeni nu mai poate s-i opreasc acum. Este clar c
domnii Brtianu i-au scpat din mn (proteste din partea deputatilor liberali).
E purul adevr, domnilor, nu mai protestati. Acum e nevoie de ntelepciune.
Propun ca deputatii liberali s invite distinsii cetteni ai Bucurestiului s
astepte la poalele dealului peste noapte. S li se dea pine. S fie lsati s fac
focuri.
BOERESCU: Bine gndit, Barbule. Ce ziceti, domnule Epureanu?
EPUREANU: Eu zic ce zice Barbu Catargiu.
CATARGIU: Trupele tale, domnule maior, s nconjoare cldirea asta si s stea
de paz. Nici un foc de arm. Totul n ordine si disciplin. Mcar acum s
artm strinilor c suntem un stat civilizat. (Aprobri.) S nu mai existe nici
un contact ntre multime si trup.
VLDOIANU: Am nteles, domnule Catargiu.
CATARGIU: Noi vom rmne aici peste noapte si vom delibera n liniste.
Candidatul Valahiei va fi proclamat mine dimineat. Multimea va avea de ales:
l accept si atunci toat aceast agitatie se transform n triumf (Aprobri).
Sau nu-1 accept, va nvli aici peste noi si vom fi ucisi. (Proteste). La datorie,
domnilor! Veti muri la datorie. Am auzit de prea multe ori acest angajament ca
s nu v cred n stare.

EPUREANU: Coane Catargi, mai bine s-i mpuste armata.

Vociferri, gesticulatie spre maiorul Vldoianu: Ce stai? Ar trebui s ne pzesti!
Pune tunul pe ei!" Aceast tendint pare s domine. Maiorul Vldoianu si
pstreaz cumptul si i priveste destul de rece.
CATARGIU (peste glasuri): Domnilor, domnilor, nu dati acest ordin.
EPUREANU (pe valul de proteste): Domnule maior, mine dimineat tragi. Nu
stiu, f-ti datoria. Acum s se duc toti
DINASTIA BRTIANU 103
la poalele dealului, cum a spus conu Catargi, dar mine dimineat tragi.
n tipografia ziarului Romnul este n continuare agitatie. Dumitru Brtianu
tocmai a sosit de la Mitropolie.
ION (ngndurat): A spus Catargiu asta?
DUMITRU: Da, i-a dominat pn la un punct.
ION: ti dai seama c astfel ne dezarmeaz. E mai inteligent dect credeam.
DUMITRU: Totusi, suntem stpni pe situatie. Oamenii nostri sunt nc acolo.
ION: A gndit bine Catargiu. si ne-a lucrat, Dumitre. Dac se alege omul lor si
noi nvlim, trupele turcesti vor intra n tar si ne vor zdrobi. Ele vor confirma
exact alegerea conservatorilor.
DUMITRU: N-am avut pe nimeni tare n sal. Trebuia s fiu acolo.
ION: Nu-i nimic, i vom dezarma noi pe ei. (Ctre Rosetti) Oamenii s nu miste.
S stea acolo si s astepte.
Secvente de noapte cu grupul de presiune de la poalele Dealului Mitropoliei. Au
ridicat focuri. Unii dorm, altii discut n soapt, ntr-un boschet, un student are
o femeie. Chicoteste. O lung trecere printre manifestanti dezvluie chipuri,
atitudini, infiltrati ai Agiei.
Sus pe deal, trupele se adun n formatie de lupt. Se mping tunuri, se ncarc
armele. Se aduc saci si se fac puncte de tragere. Un sac se sparge si din el se
rostogolesc mai multe cepe. Un soldat ia dou si le ascunde n buzunar, n
secvent nu apare maiorul Vldoianu.
n sala Adunrii, deputatii discut aprins. Se pronunt nume, se contest.
Aparatul umbl acum pe culoarele ntunecate ale cldirii. Pe sub o us se
distinge plpirea unei lumini. Carada, cu un sfesnic n mn, l conduce pe Ion
Brtianu prin ncperi.
104 *
ntr-un salon cu oglinzi se opresc. Brtianu asteapt n picioare aparitia unui
personaj misterios. Umbra lui se apropie. Este maiorul Barbu Vldoianu.
BRTIANU: Credint si iubire"!
VLDOIANU: nceputul si sfrsitul!"
BRTIANU: Domnule maior, suntem ntr-o cumpn.
VLDOIANU: stiu. Ati mers prea departe.

BRTIANU: Tocmai pentru c am mers prea departe, nu voi da napoi.

VLDOIANU: Va trebui s stiti c eu nu voi sta s vd cum se vars snge de
romn. Mine dimineat, dac atacati, voi da ordinul de foc, apoi mi voi zbura
creierii n fata trupei.
BRTIANU: Sunt aici pentru a mpiedica o baie de snge romnesc. Solutia este
una singur: s fie ales candidatul unionist.
VLDOIANU: Este Nicolae Golescu?
BRTIANU: Asta stiai dumneata, c vrem s-1 punem pe Golescu?
VLDOIANU: Da. Acest nume este propus acum n Adunare.
BRTIANU: Sunt aici pentru a-ti dezvlui c adevratul nostru candidat este
altul si c am aruncat nainte cu dinadinsul pe Golescu.
VLDOIANU: Cine este?
BRTIANU: Domnul Moldovei, colonelul Cuza.
VLDOIANU (usor surprins la nceput): Prea bine. si eu cred c numai un
militar putea face Unirea acum. n noaptea asta retrag toate trupele. Aveti mn
liber.
BRTINU (care i dduse nuna ntre timp): Dimpotriv, o am nlntuit pe
vecie de a ta.
Prim-plan pe minile strnse.
Dimineat, curtea Mitropoliei este pustie. Vntul plimb pe caldarm frunze de
ceap. Un sobolan se urc pe un sac din baDINASTIA BRTIANU 105
ricad. Cersetorii de la intrarea n biseric dorm strnsi unii n altii. Jos, la
poalele dealului, agentii liberali intr n actiune. Multimea scandeaz deja:
Cuza! Cuza!" Printre oameni umbl agentii liberali care i nvat numele
candidatului. Unii ntreab: Cum l cheam? Buza? Buzea?".
n adunare este o agitatie si mai mare. Spaima descoperirii faptului c Armata
s-a retras i paralizeaz pe conservatori: Trdare! Trdare!"
BOERESCU: Domnilor, s-a vorbit de unire. Atunci s fie Alexandru loan Cuza.
Vii proteste din partea conservatorilor. Barbu Catargiu se ridic drept, dup ce
a urmrit totul, si vorbeste. Toti amutesc.
CATARGIU: Domnilor, acum nu se mai pune problema unui partid, n aceast
dimineat este pus n joc tara. Iar deviza mea este: Totul pentru tar, nimic
pentru noi! Am vrut Unirea? Eu, Barbu Catargiu, votez pentru Cuza.
EPUREANU (pe fondul entuziasmului, de aproape): Coane Catargi, ce faci? Le
dai victoria?
CATARGIU: A nvins Brtianu, nene Epurene. Deocamdat!
Sunet de ape si de clopot mic.
Mnstirea Ostrov
Pe poteca acum cunoscut Ion Brtianu, singur, mbrcat cu haine noi de oras

se ndreapt spre debarcaderul bacului. Locul e pustiu. Doar cinele plutasului

l latr. Omul iese si l potoleste, apoi si scoate cciula si face ploconelile slugii.
PLUTAsUL: Sru-mna, boierule. S iertati. Voiam s plec la Vlcea si i-am dat
drumul s pzeasc.
106 *
BRTIANU: M treci dincolo si poti pleca.
PLUTAsUL: Sru-mna, v trec. (Insinuant si interesat:) Voiam s fac o jalba
ctre Mria Sa, vod Bibescu, s mai scad din bir, ca nu m mai ajung.
BRTIANU (privindu-1 cu suspiciune)'. Bibescu nu mai e de mult domn.
PLUTAsUL: Aoleo! O fi din nou vod stirbei?
BRTIANU: Nu e nici sta. trile s-au unit.
PLUTAsUL: Aoleu! Cu cine s-au unit? N-or fi austriecii? Ni se desface granita daci.
BRTIANU: Nu, mosule. tara s-a unit cu Moldova.
PLUTAsUL: Aoleo! Cu Moldova? Pi ce le veni?
BRTIANU (iritat): Hai, las gura si trece-m dincolo.
n trapeza mnstirii Ion C. Brtianu se confeseaz maicii Maximila, sora sa.
Este o spovedanie fr cint, aspr, din picioare.
ION: Azi dimineat stteam n trsur si m gndeam c au trecut zece ani de
cnd credeam c va dura dou luni si voi nvinge. A fost cumplit de greu. si abia
azi dimineat m-am ntrebat dac Dumnezeu mi va da timp s termin treaba
pe care am nceput-o acum zece ani.
MAXIMILA: Nu putem sti ct timp ne d Dumnezeu. Dar stim c ne d putere.
Oamenii ca tine triesc dintr-o datorie. S te astepti s nu fie pltit.
ION: stiu c voi avea parte de nerecunostinta. Cnd trece istoria prin oameni, se
obisnuiesc cu ea, la fel cum au nvtat c vor rci n fiecare iarn. Vor scuipa
pe urmele mele.
MAXIMILA: Ai fcut si mult ru. Doar niste fapte mari de acum nainte vor
putea sterge pcatele tale n fata lui Dumnezeu.
ION: In 1848, cnd am luat cu asalt palatul lui Bibescu, stiam c are sotia
bolnav si c st n fiecare noapte la cptiul ei. stiam c dusmanul sta are
un suflet bun, c este ngrijorat si
DINASTIA BRTIANU 107
obosit. Mi-am zis c n-am voie s scap momentul. Am pus s se trag asupra
lui. (Maximila si face cruce.) Apoi, cnd politia austriac 1-a arestat pe pictorul
Rosenthal la Budapesta si 1-a supus la tortur stiam c are asupra lui
manifestele mele. Mi-a fost team pentru ele, nu pentru el.
MAXIMILA: S-a spnzurat ca s nu te denunte.
ION: Lui nu pot s-i ofer dect rzbunarea mea. N-a fost crestin. Altii, botezati si
dusi la biseric, nu vor avea parte nici de att. Am ncercat tot azi dimineat s

fac o socoteal citi oameni au murit din cauza mea: revolutionarii nchisi dup
1848, oamenii Agiei trimisi pe urmele mele, trani si mahalagii trimisi n fata
trupelor. Mai mult de o sut. Exist iertare pentru asta?
MAXIMILA: Doar dac n cer popoarele sunt asezate n tri, la fel ca pe pmnt.
nvingnd pe pmnt, acolo vei putea fi primit ca ntemeietor. De remuscri nu
vei scpa niciodat.
ION: Asta mi-e limpede. Mai ales c vd nainte si mai mult suferint. Poporul
nu este pregtit pentru unirea asta. Dusmanii s-au nmultit acum. Va trebui s
fac si mai mult ru, ca s nu-mi stea nimic n cale.
MAXIMILA: Esti un brbat puternic, Ioane. Mai bine opreste-te aici. Ai dat
romnilor o tar. Strnge mna la ctiva prieteni si retrage-te la Florica.
ION: E prea trziu. I-am provocat, i-am condus, i-am scos n strad. Romnii au
nvtat din nou s-si cear drepturile cu parul n mn. Peste o lun sau dou,
Cuza le va r!a arme si va nfiinta armata. Peste alte cteva luni vor cere
autonomie. Peste doi ani vor rupe legturile cu Poarta si vor fi independenti.
Mie de momentul sta mi-e fric. tara s-a fcut de o mn de oameni: eu,
Dumitru, Golestii, Koglniceanu, Pnu, Negri. Restul este gloat.
MAXIMILA: si de ce ti-e team?
ION: Mi-e team c nu le pot da libertatea acum, cnd ei cred c au dobndit-o.
Imediat ce vor ntelege c mai au de tras la nevoile trii, se vor ntoarce
mpotriv mea. Este n firea oamenilor. La primul semn de slbiciune m vor
sfsia si o dat cu asta tot ce-am ridicat din uitare n sufletul poporului.
l
108 *
MAXIMILA: Atunci, lupt mai departe. Nu te mai uita n urm. Tu oricum nu
mai poti fi iertat. (Ion se scoal.)
ION (schimbat): Voi avea nevoie de tine.
MAXIMILA: M voi ruga pentru tine.
ION: Nu de ajutorul sta am nevoie. Vreau s treci mesajele mele cifrate la
romnii din Ardeal. Vreau s-1 primesti pe saguna aici cnd ti trimit eu semn.
MAXIMILIA: M folosesti ca spioana ta?
ION: Nu am ncredere n altcineva. Te stiu romnc. Unirea n-ar fi mplinit fr
fratii nostri din Ardeal. Vreau s merg nainte.
MAXIMILA: Bine, voi face asta pentru tine. Dar vreau s-mi faci un serviciu n
schimb.
ION: Te ascult.
MAXIMILA: S iei fata asta orfan si s-o duci la oras. Vreau s o nscrii la un
pension si s te ngrijesti de zestrea ei. Cnd i vei gsi un brbat cumsecade,
datoria ta s-a mplinit.
ION: Adu-o aici.

Maximila se ridic si d o porunc. Cnd se ntoarce, Ion Brtianu o asteapt n

mijlocul ncperii, drept, aproape solemn. Maximila l priveste cu blndete,
fratern. Parc acum l descoper.
MAXIMILA: Tu, Ioane, ori vei muri curnd, ori vei tri mult. Mi-e team ns c
o s te uite Dumnezeu pe pmnt fcnd bine romnilor. Dintre noi, fratii, tu ai
s cunosti cea mai ndelungat dezamgire.
Intr pe us Pia. Este tot n doliu, dar chipul ei caut cu aceeasi ochi mari,
ntrebtori, speranta n brbatul care o priveste adnc.
ION: Cum te cheam, domnisoar?
PIA: Caliopia Plesoianu.
ION: O s-ti spun Pia.
PIA: Cum este voia domniei voastre.
DINASTIA BRTIANU * 109
ION: Ei bine, Pia, te rog s-mi spui dac vrei s te cstoresti cu mine.
Reactie de soc la Maximila. Pia cade n genunchi si-si face repede o cruce.
Spune ceva, dar nu se aude; pare o rug. Maximila se uit cnd la fat, cnd la
fratele ei. Ion este ncruntat, sigur pe el, grav.
ION (Maximiliei, trecnd pe Ung Pia n drum spre iesire): S-i pregtesti o
rochie.
Dup plecarea lui Ion Brtianu pozitia celor dou femei nu s-a schimbat.
Maximila o priveste din jiltul de staret. Pia st ngenuncheat n mijlocul
ncperii asteptnd o sentint.
MAXIMILA: Ai spus da?
Pia d din cap ca un copil, strngnd ochii, i e rusine fat de binefctoarea sa,
dar nu renunt la decizia ei. l vrea pe Brtianu. Maximila ofteaz si priveste
spre tavan, spre icoane, din nou spre fata czut la picioarele ei.
MAXIMILA: Fat, drag... Nu te grbi. Acest brbat nu-ti va apartine niciodat.
Va fi un sot blnd, dar marea lui dragoste se va numi ntotdeauna Romnia. Esti
tu pregtit la o viat de jertf, s fi tinut la tar, fr saloane si fr intrare la
lumea bun? Esti tu gata s renunti la lume de la vrsta asta fraged?
Pia confirm din cap n acelasi fel.
MAXIMILA: S te astepti s-ti vezi brbatul la nchisoare, legat si dus ca un
bandit. S te astepti s ti-1 aduc mort acas, njunghiat sau mpuscat pe la
spate, ntelegi lng cine te vei aseza?
PIA: Voi st alturi de el, maic Maximila, cum st piatra lng drum. Calci pe
ea si nu se misc.
110 *
MAXIMILA: Va fi gonit n exil... PIA: l voi urma.
Maximila o priveste lung apoi ridic bratul si i d binecuvn tarea.
In bisericuta mnstirii Ostrov se celebreaz cstoria lui Ion Brtianu cu Pia

Plesoianu. Sunt numai ei doi, singuri n mijlocul navei. Mitropolitul Pilotei

oficiaz slujba. Maica Maximila este alturi.
Un singur martor: Eugen Carada.
EPISODUL 3
Paris, 1864
n acelasi palat vechi din cartierul Latin pe care l cunoastem din episodul pilot,
Dumitru Brtianu pseste prin logia de la etaj. Jos, n curtea interioar, cei doi
bieti sunt acum doi adolescenti, ntre ei este o fat. Stau pe o banc si tin
desfcut pe genunchi o hart a Europei. Fata arat cu degetul si rosteste
nume de tri. soaptele lor se reverbereaz n ecoul curtii pe msur ce Dumitru
Brtianu se apropie de usa cu ferestruic. Aceeasi ceremonie si acelasi decor
din urm cu 8 ani.
Romnul se asaz n jilt si si ntinde minile pe mas.
BTRN I: Am dat romnilor institutii pe care nu sunt capabili s le nteleag si
s le foloseasc.
BTRINII: n urm cu opt ani am atras atentia c nu vor reusi. Sunt indolenti.
BTRN III: Planurile noastre au fost puse n pericol. Ne-a costat de dou ori
mai mult din cauza nestatorniciei romnilor.
BRTIANU: Am construit un stat ntr-un loc fr sperant. I-am dat unitate,
legi si autonomie. Libertatea se nvat greu.
BTRN I: V-am dat un numr de reguli. Trebuia s le respectati. Veniti aici, ne
cereti ajutorul, vi-1 acordm, iar voi puneti n practic numai ce v convine.
BTRN II: Tipic pentru romni.
BRTIANU: Am cutat ntotdeauna s punem n cumpn ceea ce vrem cu ceea
ce se poate. Balcanii sunt un loc greu de
112 *
guvernat. Dar fr Romnia, Europa este ca un sac spart prin care se risipeste
toat avutia continentului. Trebuie ntrit acest loc.
BTRN III: Alti bani, alt distractie!
BRTIANU: Vin n fata voastr, venerabili domni, cu inima deschis si cu o
solutie. Energiile noastre comune se risipesc. Noi credem c exist si o cauz a
risipei n acest efort comun.
BTRN I: O stim: romnii nu sunt n stare s se tin de promisiuni.
BRTIANU: Cu toat modestia de care m-am strduit s dau dovad mereu n
fata voastr, venerabili domni, mi permit acum s ntreb dac nu cumva am
gresit. Vreau s zic, noi, mpreun. Oare planul nostru fcut la Paris se
potriveste cu cel fcut la Bucuresti, la Budapesta sau la Sofia?
BTRN II: mi dau seama c voi nu ntelegeti un lucru simplu: noi nu vrem s
facem binele cu forta. Promovm spiritul popoarelor si liberttile natiunilor.
Pentru asta ntelegem s acordm tot sprijinul nostru. Dar dup ceea ce se

ntmpl n Romnia se dovedeste c romnii nu-si doresc nici libertti, nici

institutii, nici civilizatie.
BTRN III: Ce doriti de fapt? Fcefi-ne s ntelegem.
BRTIANU: Natiunea romn a renscut. S-a ridicat greu dup secoli de
umilint. A fcut unirea cu cel mai mare entuziasm. A suportat reforme rapide
si multe ntr-un timp extrem de scurt. E normal s avem probleme de
conducere a unui astfel de proces grandios. Acum este nevoie de rezolvarea
problemei capului statului. Vrem un print dintr-o cas domnitoare european.
BTRN I: Vi 1-am oferit n 1859 si 1-afi refuzat. L-ati ales pe Cuza de capul
vostru.
BTRN II: V-a scos din guvern, si-a omort primul ministru, si-a adus metresa
la palat, a dat si lovitura de stat la care s-a gndit din prima clip cnd a urcat
pe tron.
BRTIANU: Cuza a fost ntotdeauna unul de-al nostru. slujit cauza cu
devotament. Dar situatia din afara trii nu ne-a permis s lucrm mpreun. El
a hotrt s o fac singur. Aici e pericolul.
DINASTIA BRTIANU 113
BTRN III: Nu putem tine trei imperii n ascultare si nu putem oprima
popoarele din jurul vostru numai pentru c dou principate mici nu stiu prea
bine ce vor. Voi vreti liniste n mijlocul furtunii. Dar nu luptati contra ei.
BRTIANU: Eu cred c ntemeierea statului s-a fcut. El trebuie ntrit acum
pentru a fi acolo pavza de care are nevoie Europa. Un domnitor strin ar
ncheia pe deplin aceast misiune.
BTRN I: Acceptati ocupatia austriac. Imperiul va aduce si institutii si
bunstare si civilizatie. Dup un secol veti fi o natiune sntoas, pregtit s
constituie un stat national puternic.
BRTIANU: Nu putem accepta nc o sclavie de un secol. Romnii vor n primul
rnd libertate.
BTRN III: Libertatea este o conditie relativ. Ceea ce triti voi acum si ceea ce
ati putea tri cu un print strin sub permanenta amenintare a imperiilor nu
este libertate. Faptul c iesiti pe strzi si faceti revolutii nu este libertate. Faptul
c dati legile dup capul vostru nu este libertate. Este un rzboi n colivie.
BRTIANU: Statul romn este mic si slab. Adevrat. Dar forta lui st n popor.
Noi 1-am ridicat la constiinta de sine. Va lupta n orice conditii. Un imperiu
care vine peste noi acum va fi lovit n permanent de setea noastr pentru
libertate. Nu va fi liniste n Orient.
BTRN II: S nteleg c acum este?
BRTIANU: Ne trebuie un print strin si va fi. Luptele pentru domnie vor
nceta, institutiile vor functiona dup legile noi, statul va avea un cap.
BTRN I: Nu exist nici o garantie pentru asta. Eu mai degrab cred c ceea ce

ne cereti este s v aducem pe voi la putere. Nu ati reusit singuri si acum ne

rugati pe noi s v facem guvernul.
BRTIANU: Partida national va conduce tara curnd. Numai noi putem
construi ceea ce ne-am propus mpreun. M aflu aici pentru a obtine protectia
necesar astfel nct luptele politice interne s nu fie folosite la ocuparea trii.
Guvernarea ne-o rezolvm singuri. S nu se amestece nimeni peste noi.
114 *
BTRNI: Nu veti mai primi nici un ban.
BRTIANU: De acord. Ne vom descurca pe banii nostri,
BTRN I: Nu veti mai agita romnii din Transilvania.
BRTIANU: Se agit singuri. stiti bine c legtura asta nu poate fi rupt.
BTRN I: Veti ajuta Serbia cu arme.
BRTIANU: O ajutm. Dar vrem Banatul n ntregime.
BTRN I: Exclus! ntriti-v statul n interior si renuntati la visele de mrire.
BRTIANU: Pe visele astea se sprijin statul.
BTRN I: Prost, se sprijin prost de tot! Ridicati-v pe institutii democratice, pe
comert, pe civilizarea societtii. Uitati ideea unirii tuturor romnilor. Nu este
din acest secol.
BRTIANU: Ne trebuie un print strin acceptat de toate imperiile. Dafi-ni-1!
Btrnii se retrag n ntuneric. soapte abia perceptibile. BTRN I: Cereti
audient la mpratul Frantei. Sanie cu zurgli.
Bucuresti, iama 1864-1865
Bucurestii sunt acoperiti de zpad, n palatul su, Alexandru loan Cuza
discut cu secretarul particular C. Librecht. Mai trziu apare si Alexandru
Beldiman, prefectul Politiei. De acum ncolo, dar mai ales n prima secvent de
regsire a personajului Cuza, fizionomia domnitorului va arta modificri
substantiale. Unde pn acum l. I. Cuza arta ca un brbat falnic, pedant,
viguros, l regsim dup 5 ani albit, bolnav, macerat de domnie, de nesomn si
de abuz tabagic. Fumeaz n continuare foarte mult si tuseste n crize
prelungite si rele. Se congestioneaz, caut aer, bea o doctorie.
CUZA: M sufoc. (Acces de tuse.)
DINASTIA BRTIANU 115
LIBRECHT: Pregtirile pentru plecarea la bai sunt fcute. Este bine s v
linistiti nainte de un an greu. De energia Mriei Voastre depinde trecerea
acestui hop important.
CUZA: Pac n-as vrea s-1 mai trec. Nu mai e nimic de fcut. Legile s-au dat.
S m lase n pace.
LIBRECHT: Legile trebuie ntrite. Numai punerea lor n aplicare poate nscrie
tara pe un drum fr ntoarcere. Apoi vom putea spune c domnitorul este
salvatorul neamului.

CUZA: Pe dracu! Ieri, cnd am desclecat n Colentina s vorbesc cu un trgovet,

m-a njurat n fat de mam. Nu cuta, Librecht, recunostinta popoarelor. Nu
exist. Este o inventie de parlamentar.
LIBRECHT: Mria Voastr are un moment pesimist. Natiunea asta nu exista
nainte de Mria Voastr. Indiferent ce se va ntmpla, nu puteti fi scos din
istorie.
CUZA: Dar njurat de mam, da! Hai, m, c ai czut si tu n patima
optimismului. Dup ce o s dau ortul popii, romnii or s se stearg la fund cu
numele meu. M doare n cot de istorie. Uit-te si tu la istoricii nostri s vezi
cine o s-o scrie.
LIBRECHT: Un edificiu att de grandios ca Natiunea cere si sacrificiul de sine.
Conductorii popoarelor au fost si huliti, apoi le-au ridicat statui si s-au
prosternat la picioarele lor.
CUZA: Da, m, dar eu la ceasul la o s fiu cu pmntul n gur. (Acces de
tuse, si ia pulsul la gt). Nu mai e mult.
LIBRECHT: E ceva ce nu nteleg, ntotdeauna ati avut dispret pentru un lucru.
CUZA: Care?
LIBRECHT: Puterea! Ati dobndit-o, ati supus-o, o aveti n ambele mini. Acum o
lsati s scape printre degete ca un praf de nisip fr valoare. Nu v nteleg.
CUZA: Fiindc esti strin, Librecht. Aici este pmntul corciturii: nici Occident,
nici Orient. Eu eram un nimeni cnd m-au ales domn. Au vrut la nceput s le
fiu un fel de marionet. Nu s-a potrivit. Apoi m-au dusmnit fiindc nu le
lsam puterea s
116 *
fac ce vor cu ea. Le puneam mereu piedici. Nu trecuse anul Unirii si ei erau
nemultumiti de mine. C nu i-am lsat s guverneze. Rahat! Ei nu stiu s-si
pun ordine pe mosii, darmite s conduc o tar.
LIBRECHT: Aici nu v contrazic. Dar nu puteti lsa lucrurile asa.
CUZA: Au vrut recunoasterea Unirii. Le-am adus-o. M-am crat la
Constantinopol si am obtinut-o eu n locul lor. Au vrut libertate. O au. Trag de
ea n toate prtile ca hienele. Au vrut independent. M-am nteles cu Napoleon
s punem trupele pe Dunre si s-o declarm. Secretarul meu s-a dus fuga la
gazete si a dat totul n vileag, ntr-o zi voi scoate scrisoarea de la Napoleon din
scrin s o art poporului. S vad si el ce a scris mpratul Frantei despre noi:
O natiune cu astfel de trdtori nu merit independenta".
LIBRECHT: Folositi-o! Este o arm politic redutabil.
CUZA: Mi-e sil.
LIBRECHT: Totusi...
CUZA (plictisit): Mi-e sil, mi-e sii, mi-e sil...
LIBRECHT: Mria Voastr are o zi proast. S chem la crti pe Florescu si pe

Baligot? Vreti s iesiti n seara sta?

CUZA: O s ies mai trziu. Ce se mai aude prin trg?
LIBRECHT (libidinos): Este o englezoaic sosit ieri de la Constantinopol. A tras
la hotel Hugues.
CUZA: Bine. Mine s aduci hrtiile pentru punerea n aplicare a legii rurale. So dm dracului si pe asta si s scap o dat.
LIBRECHT: Mai este si legea pentru ostire.
CUZA: Asa e! S nu lsm s-si bat joc si de asta. Au furat ca n codru. Aici e
singurul loc care m doare. Cnd au vzut ca nu le merge cu mine, au fcut
apel la ultimul argument: s-mi fac datoria de militar. S-au cobort att.
LIBRECHT: Eu nu pot s cred c Mria Voastr reduce aceast domnie tt de
glorioas doar la o datorie de ofiter.
DINASTIA BRTIANU 117
CUZA (dup ce l priveste cu ironie): B, tu esti mare bandit. M lingusesti aici,
si pe la spate tragi toate sforile. Ce-i cu casa aia pe care ti-ai construit-o dincolo
de bulevard? Ai folosit soldati la constructie...
LIBRECHT: Generalul Florescu a zis...
CUZA: Alt bandit. B, fii atent la mine! Uit-te n ochii mei si minte-m: ti-ai
fcut politie secret?
LIBRECHT (ncurcat): Informatiile, Mria Ta... Informatiile pe care Vi le-am
adus... S-a ncercat un atentat la viata Mriei Voastre. L-am dejucat.
CUZA: De-aia 1-ai curtat pe Barbu Catargiu n numele meu?
LIBRECHT (siret): Crim perfect. Nu s-a gsit asasinul.
CUZA: Vrei s trimit acum s-1 aduc aici? St la captul Pietii.
LIBRECHT: Mria Ta...
VALET (anunt): Prefectul Politiei, domnul Alexandru Beldiman.
BELDIMAN (impacientat): Mria Voastr, liberalii pregtesc o lovitur de
strad...
CUZA: stia brbati seriosi. Stau la cutie si cnd ti-e lumea mai drag... Pac!
(Acces de tuse.)
BELDIMAN: Mria Voastr, v implor, nu mai fumati att!
CUZA: Ai vrea s m apuc de butur? Viciul sta mi mai lipseste, c-n rest...
BELDIMAN: Se adun la Florica, pe mosia Brtianului si comploteaz, n
primvar dau lovitura.
CUZA (n zeflemea): Baaannng! Gong. Ridicati cortina. Urmeaz guvernarea
liberal. Ia lsati-i, m, s-o dea.
BELDIMAN: Nu se poate, Mria Voastr, s lsm tara ntr-o permanent
revolutie. sta e haos!
CUZA: N-ati nteles. E permanent revolutie fiindc n-au ajuns la Putere. Datile Puterea si o s nceteze revolutiile. Pe urmtoarea o vor sclda chiar ei n

snge.
118 *
LIBRECHT: Nu pot s cred c Mria Voastr gndeste astfel. Afi luat doctoria?
CUZA: M otrvesc. (Se ridic, i ia pe amndoipe dup gt si i mpinge spre
us): Hai s facem o viat de boem si s dm la dracu' politica!
Glas ndeprtat de colind.
Mosia Florica, de Crciun.
n curtea conacului este nltat un brad mare mpodobit. Rochif si Buzatu se
nvrt n jurul lui. Se cinstesc cu tuic.
ROCHt: B, s nu manglesti ceva din pom c dada Anica le stie pe toate la
numr.
BUZATU: Cine, m, io? Pi eu iau pomul cu totul.
ROCHIt: Daaa? si cum l bagi n bordeiul tu? Iese trei sferturi pe us.
BUZATU: Mai sap n adnc.
ROCHIt: B, da' destept mai esti! Pai la ct e bradul sta de nalt, ct sapi tu
ajungi n Sfrancia.
BUZATU: Nu-i nimic, mai vd si eu lumea.
ROCHIt: Cum o s te primeasc, b, la Paris clare pe brad? Tu crezi c acolo
e vraiste, ca la Pitesti? Acolo e politie serioas. Parisul e tot o puscrie pe
dedesupt. Cnd te bag la prnaie mergi vreo trei zile s ajungi la bulu.
BUZATU: si nu te opreste undeva pe drum s iei una mic? Stpnul spunea c
acolo e liberttile omului.
ROCHItA: Liberttile Iu' Veronel! Vru-meu, Margaretu, a stat sapte ani la ei.
stie tot drumul. Cic te coboar pn n adncul Pmntului, c-1 auzi pe
Scaraoschi cum sforie. St mosu' pe o parte si viseaz pucioas, l nvelesc cu
catran s nu-1 trag corentul.
BUZATU (mirat si lent): Pe vru-tu l cheam Margaretu?
DINASTIA BRTIANU * 119
ROCHIt: Da, sunt paispe frati si n-a mai avut nume de ierburi s le dea.
BUZATU (dup un timp): Pe vru-meu l cheam Epami-nonda.
ROCHIt: Pi ce nume e sta?
BUZATU: Nu stiu. De lighioan, c si la mine au terminat florile.
Pe poteca fcut n zpad trece Ileana cu o gleat de ap n mn. Alturi de
ea, curat si rumen, pseste fiul ei, Ionel, un copil de 8 ani si jumtate. tiganii se
opresc din vorb si i privesc lung pe cei doi. Cnd Ileana ajunge n dreptul lor,
si scot cciulile si o salut amndoi o dat: Sru-mna!" Se uit pe urma lor,
apoi Rochit priveste ngrijorat spre ferestrele luminate ale conacului.
ROCHIt: Copiii stpnului sunt bolnavi.
ntr-una din ncperile conacului, Florica, fetita de 3 ani, este ngrijit de
doctorul Davila. Pia Brtianu este ngrijorat, si frmnt minile, nu scoate

ns nici o vorb. Ion C. Brtianu este trist, dar ia lucrurile mai putin n tragic.
DAVILA: Va dormi pine mine dimineat. S fie vegheat toat noaptea. E
posibil s izbucneasc n accese de tuse si s se nece. O ntoarceti pe o parte.
Numai dac se trezeste din somn i dati licoarea.
BRTIANU: O s piard colindul. De asta mi pare ru, srcuta.
DAVILA: i puteti da cadourile dimineat. Se va bucura si asta i va ajuta
vindecarea. S n-o dati jos din pat. S nu se joace pe podea.
120 *
BRTIANU: Se mbolnveste prea des, doctore Davila. Nu e vorba doar de frigul
iernii. A fost bolnav si acum dou luni si n var.
DAVILA: Umezeal. Trage de la pdure. Pe locurile astea am nteles c au fost
mlastini nainte.
BRTIANU: Toat familia mea a suferit.
DAVILA: Da, s-ar putea s fie si din snge.
Pia Brtianu, care a ascultat conversatia fr s-i priveasc pe brbati, are un
gest de disperare. Stringe minile la piept, cu bratele lipite pe lng corp, si apoi
le ridic pentru rug. Chiar si atunci cnd Davila si ia la revedere, ea abia i d
mna, pe care o retrage nervos.
BRTIANU (nsotindu-1 spre iesire): Totusi, nu vrei s rmi la noi la cina
Crciunului?
DAVILA: Sunt asteptat la Golesti.
BRTIANU: Cine mai e acolo?
DAVILA: Doamna Zinca Golescu, doamna Luxita Florescu si sotia mea, Ana.
BRTIANU: Elena?
DAVILA: Domnisoara Elena Ghica a disprut. Nu mai stim nimic de ea.
BRTIANU: Viata acestei femei remarcabile a fost ntotdeauna un mister. (Trist):
Oricum, e primul an cnd nu facem srbtorile mpreun.
DAVILA (nainte s mbrace suba adus de valet): Ioane, copiii ti sunt n
pericol. Este reumatism. Se va duce la inim.
BRTIANU: stiu. Dar n-am s-i duc n Italia. stiu ce vrei. N-am s-o fac, orict de
bine le-ar prinde soarele Italiei. Copiii mei trebuie s creasc aici, n tara, cu
blestemele ei, cu bolile ei, cu sacrificiile ei. Nu putem cra o generatie n trile
calde si apoi s-o aducem aici pentru a lupta. Vor nfrunta vointa lui Dumnezeu.
DINASTIA BRTIANU * 121
DAVILA: tie ti-e team c te vor ataca boierii n Parlament pentru asta, Ioane.
Nu sacrifica sntatea copiilor pentru o mgrie politic. Du-ti copiii la soare si
nu te mai uita n gura adversarilor politici.
BRTIANU: S nvete si ei s lupte. Patria, cu aerul ei stricat, este primul lor
inamic. Mai nti l nving, apoi l iubesc.
DAVILA (ridic si i arat bratul su paralizat): Mai este si asta. N-ai s-ti poti

mrita fetele. La un atac de reumatism vor rmne mutilate pe restul vietii.

BRTIANU: Le voi da unui om simplu care pretuieste sufletul. Nu-mi scot copiii
din tar, Davila.
DAVILA (dup ce s-a mbrcat si s-au mbrtisat): Crciun fericit, Ioane. Poate
Dumnezeu se va miliostivi de noi.
BRTIANU: La multi ani si Doamne-ajut.
Revenit n camera fetitei n-o mai gseste pe sotia sa, Pia. Florica doarme
linistit mai departe, avnd o ppus alturi. Brtianu o caut acum pe Pia si o
gseste n cealalt camer a copiilor. Sabina (2 ani) si Ionel (4 luni) dorm n
ptucurile lor. Pia st n picioare, cu aceeasi gestic paralizat. Ion se apleac
deasupra Sabinei si o srut pe frunte.
ION: Sabina e puternic. Va rezista.
Pia nu mai rezist tensiunii si izbucneste ntr-o criz alturi de isterie: E vina
mea, e vina mea, e numai vina mea!" Ion o mbrtiseaz si ncearc s o
linisteasc, dar femeia i musc hainele, se zmuceste, se zbate n hohot: lartm, iart-m!" Brbatul o trage pe hol si apoi n salon, pentru a nu trezi copiii.
Dinspre pdure se aude o cucuvea1. Femeia intr ntr-o nou criz, ducnd
minile la urechi: Nu mai vreu s-o aud!" O btaie puternic n usa de la intrare
l sperie pentru o clip. Se duce si
1 Faptul este confirmat documentar n memoriile Sabinei Cantacuzino. El se va
repeta ntr-o scen ulterioar, important pentru plastica filmului.
122 *
deschide precaut. Msti urte, trei la numr. Sunt colindtori, dar prima
secvent este nspimnttoare. Unul dintre colindtori se descoper si arat
chipul vesel al lui stefan Golescu.
st. GOLESCU: Primiti cu Mos Ajunul?
Nvlesc peste el n cas plini de veselie, sunnd zurgli si trgnd buhaiul.
Nicolae Golescu si C. A. Rosetti si dau si ei mstile jos. Nicolae este putin
ametit. Tot ncearc s pocnesc biciul n cas. Rosetti si stefan se reped veseli
s-o mbrtiseze pe Pia Brtianu. Aceasta fuge.
C. A. ROSETTI: Mam ce-am speriat-o. Ioane, vino s te pup. N. GOLESCU: si
eu. Cristos a nviat! BRTIANU (ncercnd s-i potoleasc entuziasmul): E
Crciunul, Nicolae, e Crciunul, nu e Pastele...
NICOLAE: O fi, c nu prea sunt dus la biseric. sTEFAN: Am venit pe jos de la
Golesti. Suntem nghetati tun.
Se dezbrac de costume si se asaz n jurul mesei. Brtianu iese putin s dea
porunci. Se ntoarce cu o can de tuic fiart. Slugile pun pe mas bucate.
ROSETTI: Ce-are Pia, ce-i cu ea?
BR Aii AN U: Nimic. Nu se simte bine. A muncit mult la sarmale.
sTEFAN: Copiii, unde sunt copiii? BRTIANU: S-au culcat. Frigul i-a obosit.

ntrebarea lui stefan Golescu nu este ntmpltoare. Colindtorii au adus

daruri. Fiecare - cu o anumit jen, schimbnd priviri fugare - scoate un cadou
modest. C. A. Rosetti: Ti-am adus un sculet de nuci"; stefan Golescu pune pe
mas o jucrie primitiv de lut; Nicolae Golescu scoate din buzunar un galben
DINASTIA BRTIANU * 123
Napoleon. Ametit fiind, l scap si galbenul se strecoar n crptura
dusumelei. C. A. Rosetti se arunca s-1 prind. Prea trziu.
BRTIANU (se repede spre us): Chem slugile s scoat dusumelele.
ROSETTI (srindn picioare, violent): Nu! (Privindu-si prietenii perind; ca o
constatare demn): Suntem srci.
NICOLAE (sparge o ulcic, trntind-o de mas): Ne-a trdat, nenorocitul. Cuza
si-a btut joc de noi.
sTEFAN: La orice m asteptm de la el, dar s fie dictator, nu.
BRTIANU: Nu a avut de ales.
ROSETTI: Nu, Ioane, nu. Cuza este creatia noastr. Noi 1-am scos din
anonimat si 1-am pus pe tron. E monstrul nostru.
BRTIANU: n fat Puterii oamenii se schimb. Nici noi n-am sti cum s facem.
ROSETTI: Uit-te la noi, Ioane. Ne vezi? Am albit n revolutii. Nicolae are 56 de
ani. stefan - 55. Eu merg pe 50. ti place de noi asa, ca niste calici, dup ce am
nfundat puscriile, am trit disperarea exilului, am ndurat umilinta boierilor?
sTEFAN: Mcar s fi vzut tara n regul.
NICOLAE: Totul s- dus de rp n viata noastr. Tinerete, avere, fericire
personal.
ROSETTI: si pentru cine, Ioane? Pentru un colonel curvar cu aere de domnitor
pmntean? Radu Rosetti 1-a gsit ntr-o zi n cabinet, tvlindu-se pe
dusumele cu o femeie n pielea goal. Asta e Romnia pentru care ne-am
sacrificat noi?
BRTIANU: E brbat, e tnr, i- intrat Puterea n snge. Nu se mai poate
vindeca acum.
sTEFAN: Trebuie rsturnat, nc un an de domnie si ne ruineaz. A fcut toate
legile dup capul lui si tar abia le mi suport.
NICOLAE: N-a vrut s asculte de noi. S-a nconjurat cu slugi si conduce tar cu
ele. Ne- dat pe mna strinilor.
BRTIANU: Va trebui s avem o explicatie cu el. Dac nu se ntoarce la
ascultare, l doborm.
124 *
ROSETTI: Niciodat nu se va ntoarce omul sta de la viciile lui. E terminat. Iar
ce spui tu, c l doborm, este deja prea trziu de fcut. Tiranul sta va da ordin
Armatei s trag n plin. Va umple strzile de snge.
BRTIANU: Vom sta n rndul nti.

ROSETTI: Nu mai am puterea asta. Ajunge! Sunt prea btrn si prea obosit ca
s mai fac pe eroul.
BRTIANU (enervat): De fapt, ce vrei?
ROSETTI (dup ce si priveste colegii): Vreau capul lui.
NICOLAE (dup un lung moment de tcere tensionat): Ar fi un exemplu. O
moarte violent este pe msura unui militar.
sTEFAN: S moar asa cum 1-a ucis si el pe Barbu Catargiu.
Cei trei l privesc insistent pe Ion C. Brtianu. Acesta se ndreapt ncet spre
fereastr. Priveste afar bradul si ninsoarea. Este un peisaj imaculat si
crestinesc. Un grup de copii ureaz la casele vechi ale Anici. Femeia le mparte
colaci. O slug mtur zpada cu o mtur de nuiele. Pe imaginea acestei
miscri brutale, de stergere a urmelor, dar mai ales pe cntecul distorsionat al
colindtorilor, se suprapune nceputul scenei urmtoare venite din trecut.
Glgie de Parlament.
Remember. Bucuresti, 8 iunie 1862 (alb-negru sau sepia)
La tribuna Adunrii este primul-ministru Barbu Catargiu. Din sal se aud
distinct doar cteva replici.
BRTIANU: Cerem dreptul de a fine o adunare popular pe Dealul Filaretului.
EPUREANU: Nu are oricine dreptul de a tine discursuri n numele natiunii si de
a aduna lumea pe pietele publice. Cnd vom fi organizati ca Anglia, atunci
putem urma exemplul ei...
DIMITRIE GHICA: Nu putem ngdui ntruniri de gloate fr a sti pe cine s
apuc la caz de turburare si dezordine.
DINASTIA BRTIANU * 125
CATARGIU (vorbind peste rumoarea slii): Domnilor, de ce m siliti s v aduc
aminte c anul trecut, tot de 11 iunie, o adunare de felul acesta s-a tinut pe
Cmpul Filaretului si cum ea a degenerat. S-a spus c se vine cu buchete n
mn. Erau topoare, cutite, sulite, ciomege si chiar pusti.
CARADA (pe fondul glgiei din sal): Ce facem? Ne d tot planul peste cap.
BRTIANU: Gndeste ceva repede.
CARADA: Mergem nainte. Ne adunm n ciuda interdictiei.
BRTIANU: Anunt-i pe Rosetti si pe Golesti.
CARADA: si dac politia intervine?
Brtianu nalt privirea spre primul-ministru Barbu Catargiu. Acesta si
ncheie discursul cu celebrele cuvinte premonitorii.
CATARGIU: Pacea, domnilor, pacea si odihna sunt scparea trii si voi prefera
moartea mai nainte de a clca sau a lsa s se calce vreuna din institutiile
statului.
Primul-ministru coboar de la tribun n huiduielile opozitiei si n aclamatiile
conservatorilor. Trece printre rnduri spre iesire, primind impasibil njurturi

sau felicitri n ureche. Iese n curtea Mitropoliei si se opreste, constatnd lipsa

trsurii sale.
Reconstituirea asasinrii lui Barbu Catargiu
Mai nti pleac de la peron, n grab, trsura lui Carada.
n fata usii Adunrii, un deputat i ofer loc lui Catargiu n trsura sa, dar
imediat apare col. Nicolae Bibescu, prefectul politiei, care l invit n trsura lui.
n cupeu, Barbu Catargiu se asaz n dreapta, iar Bibescu n stnga. Imediat
dup punerea n miscare a trsurii, Bibescu si ntinde bratul drept pe dup
umerii lui Catargiu. Pe sub clopotnit trece trsura lui Carada. Un individ din
planul doi agit o batist, n momentul n care trsura cu Catargiu se apropie
de clopotnit, o alt trsur i blocheaz o parte a gangului, oblignd-o s
ncetineasc.
126 *
Criminalul a stat pe o banc, n partea cealalt a clopotnitei. Alturi erau un
preot si un trgovet cu care discuta acesta. Criminalul se ridic n momentul
punerii n miscare a trsurii lui Bibescu. Observ semnul si intr sub
clopotnit, ascunzndu-se n umbr.
Trsura intr prin gangul clopotnitei. Bibescu, vesel, i vorbeste lui Catargiu,
apoi, n momentul penumbrei din gang, l prinde pe primul ministru de umeri.
Asasinul apare din spate, ridic bratul peste acoperisul lsat al cupeului, si de
la mic distant trage n capul lui Catargiu. Acesta are un soc corporal,
aruncat spre nainte, cznd apoi pe canapeaua trsurii. Pe msur ce trsura
iese la lumin - caii se sperie, birjarul n-are chip , Bibescu ncepe s strige,
ridicat n picioare: S-a tras de sus! S-a tras din clopotnit!" Ctiva oameni din
curtea Mitropoliei se reped n gang si pe scrile clopotnitei.
Asasinul, arunc pistolul pe jos, ocoleste trsura prin stnga si fuge printre
copaci tot n stnga, srind si prvlindu-se pe un povrnis pn la un drum
unde l asteapt o trsur. Poart un costum tip redingot militar, negru si cu
nasturi vizibili, o plrie cu boruri largi. Pe msur ce coboar astfel, arunc
hainele de pe el.
Trsura lui Bibescu se opreste mai jos pe Dealul Mitropoliei. Apar ca din
pmnt agenti ai Politiei crora Bibescu le d ordine rstite. Carada si opreste
trsura, sare din ea si se repede la trsura n care zace, czut pe spate, cu ochii
deschisi, monoclul czut si ptat de snge, primul-ministru Barbu Catargiu. n
agitatia din jurul lui, Carada se apleac asupra victimei si i duce mna la gt.
Este o verificare a pulsului sau o ultim mngiere. Era cel mai mare dusman al
lui, dar n fata mortii gesturile devin sacre.
Imaginea revine pe chipul lui Bru'anu, la Florica. Ochii sunt umezi, n ei se
reflect ninsoarea de afar, ntregul pasaj al reconstituirii crimei trebuie nsotit
de o muzic adecvat, dramatica, de prim plan. Este o muzic verdianin

crescendo, care debuteaz n pulsatii grave la iesirea lui Catargiu din cldirea
DINASTIA BRATIANU * 127
Parlamentului, urc pn la strigt n momentul asasinatului si rmne izolat
numai pe cadenta de baz n basi la final, pe figura lui Brtianu. Coloana
sonor a reconstituirii n off.
Paris, Cabinetul de audiente al mpratului Napoleon III
Dumitru Brtianu ptrunde n antecamer, unde este ntmpinat de secretarul
particular al mpratului.
SECRETAR (impacientat): V rog s luati loc, domnule Brtianu.
D. BRTIANU: Ce s-a ntmplat?
SECRETAR: Maiestatea Sa v roag s asteptati. A intervenit ceva neprevzut.
D. BRTIANU: Ce poat s fie? Asear am verificat datele audientei. Au fost
confirmate.
SECRETAR: Da, dar a intervenit ceva urgent pe agenda Majesttii Sale. Printul
lexei Koltsoff, unchiul tarului, cu principesa n-au putut fi refuzati.
D. BRTIANU: Bine, dar am insistat, am cerut s fiu primul pentru a nu exista
influente asupra ceea ce doresc s prezint Majesttii Sale. S-au fcut cele mai
nalte interventii n vederea acestei audiente si constat c este primit un rus
naintea mea.
SECRETAR: stiu, stiu, dar Maiestatea Sa a dorit neaprat s-1 vad pe print
dimineata.
D. BRTIANU: Tocmai asta m ngrijoreaz. Eu nu m joc aici cu destinul trii
mele.
SECRETAR: Am fcut tot ce mi s-a cerut. Am programat cu mna mea audienta
la prima or. Nu putem trece ns peste vointa mpratului.
Usile mari ale cabinetului se deschid si apar valetii. Dumitru Brtianu se
pregteste pentru o confruntare. Prin culoar trece un btrn care abia se mai
tine pe picioare, printul Koltsoff, sprijinit
de braful unei femei superbe a crei toalet strlucitoare lumineaz salonul
antecamerei. Secretarul se apleac plin de respect. Brtianu salut scurt si
pseste nfipt spre cuplul princiar rus. Dar n clipa apropierii rmne pironit
locului. Principesa Koltsoff este Elena Ghica!
ELENA: Ssst, mucles, s nu scoti o vorb! (Plin de atentie, ctre sotul ei, n
ruseste:) Du-te, Alexei, vin imediat.
ALEXEI: Aud? Ai zis ceva, porumbelul meu?
ELENA (mai la ureche): Da, iubitei. Rmn putin n urm. (Dup ce l pred
valetilor, ctre Brtianu:) nchide gura, c ti se vede omusorul. E rosu.
D. BRTIANU: Ce e cu tine aici?
ELENA: Nu se vede? Hai, c n-ai timp. I-am spus mpratului. A acceptat

doborrea lui Cuza.

D. BRTIANU: Multumesc, Elena. Ai fost ntotdeauna o mare doamn.
ELENA: Dumitre... l vreau ntreg.
D. BRTIANU: Poftim?
ELENA: Pe Cuza. l vreau ntreg. Nu v atingeti de viata lui. (Schimb de priviri.)
D. BRTIANU: Bine. ti promit, (fi srut mina cu respect.)
ELENA: Hai, du-te c te asteapt.
Brtianu avanseaz pe acelasi culoar spre cabinetul lui Napoleon. Valetii i
deschid si el intr. Napoleon este naintea micului dejun. Prin cabinetul de
audiente vor forfoti valetii, aducnd unul dup altul felurile de mncare.
Romnul salut ceremonios. Napoleon l tine n picioare.
NAPOLEON (cu gura plin): E adevrat c si-a adus metresa n palat?
BRTIANU: Din pcate, da, Maiestatea Voastr.
NAPOLEON: Pi si eu o aduc pe a mea aici. Ce v deranjeaz?
DINASTIA BRTIANU 129
BRTIANU: Sire, n Orient moravurile sunt mi aspre n privinta femeilor.
NAPOLEON: Pi, n-ati spus voi c vreti s v aliniati Occidentului!? Ce
asteptati?
BRTIANU: Sire, cultul pentru femeie este o cinste a brbatului. Dar totul
trebuie s aib o limit a decentei. Printul nostru petrece noaptea cu metresa n
palat, n timp ce doamna trii doarme alturi cu copiii.
NAPOLEON: Mda, nu e prea frumos. Dar nu schimbi un print ales pentru asta.
BRTIANU: Sire, de-ar fi numai asta poate c am nchide ochii. Dar printul
Cuza a zdrobit puterea Parlamentului, a umilit Justitia, a blocat guvernul.
lertati-m, Sire, dar se comport ca un dictator.
NAPOLEON: Am acceptat lovitura lui de stat pentru c voiam s am n Romnia
o singur voce, o singur autoritate cu care s vorbesc. La voi vorbeste toat
lumea. Nu mai nteleg nimic. Acum mi cereti s accept nlturarea lui pentru
ca s puneti haosul la loc.
BRTIANU: Nicidecum, Sire. Vrem s punem n actiune regimul constitutional.
NAPOLEON (apmpiindu-sedefataMBrtianu, soptit): Auzi, Dmitri, am eu asa o
fat de cretin? Tu crezi c eu m-am fcut din presedinte de republic mprat
pentru regimul parlamentar?
BRTIANU (la fel}: Cred c v-ati fcut eliberatorul natiunilor, indiferent de
presedinte sau mprat.
NAPOLEON (revenit): Pe cine alegeti?
BRTIANU: Asteptm alegerea Majesttii Voastre. Pentru asta sunt aici.
n spatele lor, un valet cade fulgerat si scap o tav din mn. Ceilalti se apleac
asupra lui. Unul ridic privirea spre mprat. Cel czut are spume la gur.
VALET: Otrav!

130 *
NAPOLEON: Schimbati mncarea. O s iau doar un ou cu msline. (Revenit:) Ce
spuneam? Ah, da, pe cine alegeti?
BRTIANU: Nu ne-am hotrt.
NAPOLEON: Voi romnii sunteti o enigm pentru mine. Cereti cderea unui
print fr s stiti pe cine puneti n loc. Scoateti usa de la cas fr s v gnditi
ce puneti n loc. Ce fel de politic e asta?
BRTIANU (dur): Politica altora, Sire. Suntem nevoiti mereu s facem politica
altora. Niciodat nu am putut alege politica noastr. Mereu au fost interese
superioare, interese europene, interese regionale. Cnd romnii au vrut ceva, li
s-a cerut n schimb nzecit, li s-a conditionat fiecare pas, fiecare miscare. Acum
vrem noi un principe strin. E decizia noastr.
NAPOLEON (dup o usoar ezitare, amn rspunsul ar-tnd spre valetul care
este trtt acum afar): E al treilea atentat pe luna asta. Am obosit. Uneori m
ntreb dac merit s faci un bine natiunilor. (Pauz). Mergi n Anglia. S fie si
ei de acord.
Conacul Florica, dimineata de Crciun. Apoi seara
Brbatii pleac la vntoare. Au cini, gonasi si pusti englezesti. Doar c
vntoarea se va face din snii. In curtea conacului tiganii pregtesc echipajele.
Rochit l sftuieste pe Buzatu.
ROCHIt: Vezi c stpnu' e cam suprat. Poate ntoarce flinta spre tine si scap
si io de o belea. Ia un cep de butoi cu tine. Dac ti d vreo gaur, o astupi s
nu rcesti.
BUZATU: N-ai grij. Gloantele stpnului sunt la mine.
ROCHIt: Pi ce-ai pus n pusc?
BUZATU: Pocnitorile de la brad.
ROCHIt: uleo, te haleste dac te afl.
Prietenii sunt nveliti cu pturi. Gonasii urc pe tlpile din spate si sniile
pleac nsotite de ciini. n urma lor, Anica aerisesDINASTIA BRTIANU 131
te, schimb asternuturi, car perne n conac. Mica Florica tuseste. Pia este
agitat, trece de la un copil la altul, l nfseaz pe Ionel. Sabina mnnc pe
scunel la mas, urcat pe crti. E murdar toat la gur. La usa conacului,
Anica o grbeste pe Ileana cu asternuturi noi. Ileana se opreste n prag. Nu vrea
s treac mai departe.
ANICA: Haide, fat, adu o dat asternuturile alea. ILEANA: Eu nu intru. Copiii
ei au boal.
Anica rmne o clip surprins. Ia o nuia de mtur si ncepe s-o loveasc.
Ileana primeste totul fr s se clatine. Cnd Anica se opreste gfind, Ileana, cu
fata plesnit, nsngerat, dar cu ochii nespus de aprinsi n mndrie las s-i

scape asternuturile pe jos si pleac. Dinspre pdure se aude cucuveaua. Ziua,

cu totul neasteptat.
Ion Brtianu o aude si el, adnc n pdure, mpreun cu Buzatu, pseste atent
prin zpada afinat. Scena de vntoare aduce prietenii unul lng altul n
cutarea aceluiasi vnat: un urs. Pericolul i paste dup fiecare copac mai gros.
Gesturile lui Buzatu amintesc c Brtianu nu are gloante adevrate pe teava.
tiganul - da. ntreaga scen este o mimare a vinarii si uciderii lui Cuza. Nu
gsesc exagerat ca lui Brtianu s-i apar figura din tinerete a domnitorului n
diferite locuri din pdure. Enervat, el poate trage. Cuza apare din nou riznd.
Seara, la conac, Pia o vegheaz pe Florica. A atipit putin. Se trezeste speriat la
strigtul cucuvelei. Se ridic si vine s ncerce febra copilei. Florica e rece. A
murit. Un strigt animalic trezeste spaima slugilor din curte. Anica vine ntr-un
suflet. Strigtul animalic se repet. Sabina si Ionel n cealalt camer se
trezesc. Plng.
Sniile se ntorc vesele. N-au mpuscat nimic. Coboar, si scutur zpada de
pe haine, tropie. Intr la fel de veseli n cas, pn ce observ luminrile si aud
o rug. Preotul din sat este la cptiul Florici. Brtianu se repede. Rmne
mpietrit cu pusca n mn, privind chipul alb, angelic al fetitei. Fuge n cealalt
132 *
camer, unde Pia st czut n genunchi lng pat si-si mbrtiseaz copiii.
Sabina, inocent, se joac n prul mamei. Exact n acest moment se aude din
nou cucuveaua. Pia si dezvluie brusc fata desfigurat de durere. De data asta
este ur si fort n privirile ei. Se repede la Ion s-i smulg pusca de vntoare.
Brbatul se opune. Se lupt. Pia alearg la ceilalti trei si smulge din mna lui
Rosetti arma acestuia. Iese n prag si de acolo trage spre pdure mai multe
focuri.
PIA (urlnd): N-am s te las s-mi iei copiii!... N-am s te laaas!...
n salonul mare Brtianu vine n fata celor trei prieteni, i priveste mpietrit de
durere. stefan a lsat capul n piept si strnge din ochi. Nicolae priveste tavanul,
ca spre un cer nemilos. Doar Rosetti se uit fix n ochii lui Brtianu.
ROSETTI: Ne-a pedepsit Dumnezeu pentru gndul cel ru.
Conacul Florica, dimineata
La poalele dealului care pleac din spatele casei sunt adunati rude si prieteni n
doliu. Stau n nemiscare si privesc spre deal. Ion C. Brtianu urc dealul
singur cu trupul fetitei nfsat rt giulgiu.
BRTIANU:... si cnd ai s ajungi la malul rului, fata mea, ai s ntlnesti o
corabie. S nu-ti fie fric s te urci. Te asteapt. De cum pui piciorul pe lemnul
ei, corabia va pluti pe deasupra apei si te va duce spre trmul povestilor, unde
st Zna-znelor si Criasa albinelor. Ele te vor mbrtisa si te vor primi cu
bucurie, fata mea, si-ti vor arta nestemate si iepurasi de catifea.

Ajuns pe culmea dealului, Buzatu, care l astepta acolo, i ntinde casmaua. Ion
las micul trup n zpad si ia casmaua de
DINASTIA BRTIANU 133
la tigan. Buzatu coboar ncet spre cei ce asteapt n tcere jos. Tatl ncepe s
sape.
BRTIANU: .. .si iepurasul o s te ia de mnut si o s-ti spun:Hai s ne
jucm!" Tu o s te asezi n iarb, atent s nu-ti murdresti rochita. La joaca
voastr va veni si ursuletul Martinic, plin de miere la botic. Apoi soricelul
Niculut o s aduc nuci s le dati de-a rostogolul. S lasi fluturasul acela
albastru s se aseze pe umrul tu. A obosit, srcutul...
Conacul Florica, seara
n salon sunt Ana Racovit (Davila), Mria Rosetti si Pia Brtianu. Toate
mbrcate n haine cernite. Fiecare si tine n brate propriul copil. si-1 privesc,
pe msur ce camera se roteste printre ele cu lentoare. Ana are fat (Elena,
scutece roz), iar Mria are biat (scutece albastre). Pia este cu Ionel n brate pe
care l priveste straniu.
PIA (la nceput cu ochii la copil, apoi ridicati spre celelalte femei): E numai vina
mea. Toat familia mea a murit de asta. Rul e n sngele meu.
MRIA: O s triasc. Fiul tu va fi mai tare dect tatl.
ANA: O s o ia pe Elena mea de nevast.
PIA (si desface bluza si vrea sa-i dea s sug, dar ezita): Mi-e fric.
Prietenele o privesc cu ntelegere. Mria Rosetti si las copilul alturi, se
deschide la bluz, l ia pe Ionel si ncepe s-i dea s sug. Ana las si ea fetita si
face acelasi gest. n secventa de final a episodului, Ionel este trecut pe la snii
celor trei femei, deci inclusiv Pia. Pe fondul muzical al unei scene rare de
maternitate - adevrat n realitatea familiei Brtianu - viitorul creator al
statului modern romn este menit ca de trei ursitoare, n
134 *
coloana sonor se aud soaptele lor - si s fii viteaz si sa fii bun. si s dai
lumin si putere poporului tu. S te pzeasc Dumnezeu de glont si s te
apere de pumnal. si s nu pui rutatea la inim, s-ti fii sufletul curat" - , pe
msur ce Ionel este trecut de la un sn la altul.
EPISODUL 4
Bucuresti. Vara anului 1865
ntr-o cas din Bucuresti (interior al sediului viitorului PNL) se adun membri
conspiratiei cunoscute n istorie drept Monstruoasa coalitie". Ion si Dumitru
Brtianu, precum si C. A. Ro-setti s-au asezat n jurul mesei si asteapt sosirea
reprezentantilor Partidului Conservator.
ION BRTIANU: Dac si conservatorii s-au hotrt s accepte aceast ntlnire
nseamn c le-a ajuns si lor cutitul la os. Oricum, nu credeam c vom ajunge

vreodat s stm la aceeasi mas cu inamicii nostri cei mai ri.

D. BRTIANU: Te gndesti unde a ajuns tara? Ce am visat noi si ce s-a ales de
visele noastre?
ROSETTI: Poate c noi am crezut prea mult c putem construi aici o democratie
ca n Anglia. Ce ne-o lipsi s o putem face? Ploile? Ceata londonez? Ce ne-o
lipsi?
ION: Trei secole de imperiu. Dup aia ne puteam permite s fim generosi. Dar
eu n-as spune c nregistrm un esec. Lucrurile mai pot fi schimbate. Cuza a
fost de la nceput o solutie provizorie. Greseala noastr este c nu ne-am gndit
la nlocuitorul lui de a doua zi dup ce 1-am ales.
DUMITRU: si eu cred acum, judecind la rece, c statul nostru s-a creat. V rog
s m credeti c nu vreau s mai umblu prin capitalele europene si s m
plng, s cer ajutor si s ndatorez si mai mult tara. Ajunge. De data asta
trebuie s facem noi ceva aici.
136
ROSETTI: Eu rmn la prerea c ne trebuie republic. Este singura care ne
poate oferi institutii democratice.
ION: Ne ntoarcem de unde am plecat, Rosetti. E prea devreme. Apoi, ce
problem avem noi n fat astzi? S inventm institutii noi? S construim din
nimic un Parlament? Nu. Noi trebuie s dm un om la o parte. E cel mai usor
lucru de fcut. A doua zi toate institutiile pot functiona normal.
DUMITRU: De aceea n-as vrea ca n toat aceast actiune s punem n pericol
viata lui Cuza. Ne leag de el revolutia, exilul, Unirea. S nu fim cini. Nu se
poate construi o tar pe crim ntre frati.
ROSETTI: ti dau dou exemple: Cain a construit o lume din crima lui. n
Miorita" lui Alecsandri tara noastr tocmai asa s-a nscut. Stm pe crima asta
dintotdeauna.
ION; si eu exclud asasinatul. Nu e nevoie. Cuza si-a fcut dusmani peste tot.
tranii 1-au prsit dup ce a dat legea rural. Pe Koglniceanu 1-a ndeprtat
el singur. Gnditi-v ce ne-am fi fcut dac Mihalache era si acum primministru. A mai rmas Armata. Dar si aici relatia lui cu Mria Obrenovici a
nceput s produc rumoare.
DUMITRU: Femeia asta l nghite. Eu nu-mi explic! Exist brbati care cuceresc
femeile cu usurinta cu care beau eu un pahar de ap. Sunt puternici, virili,
dominatori. si, dintr-o dat, apare una anume, nici prea frumoas, nici prea
desteapt, si face crp din el. Voi ntelegeti ceva?
ION: I-a fcut doi fii.
ROSETTI: Foarte bine. si nc zece s-i fac. Numai c domnitorul vrea acum
s-i declare mostenitori si s-i aduc pe tron. V uitati la mine c cer
republic?

DUMITRU: Cuza nu este un despot. Cred c toat povestea asta cu copiii este
un zvon. Oricum, el nu mai poate rmne pe tron.
ION: Avem nevoie de o actiune n Armat. De locul sta mi-e cel mai fric. Cuza
e unul de-al lor.
DINASTIA BRTIANU * 137
ROSETTI: i dezonoreaz. Am informatii din interior. Se simt dezonorati de
modul lui de viat. Circul deja zvonul c umbl travestit noaptea prin oras.
ION: i surprinde pe functionarii corupti.
ROSETTI: Pe dracu'! Se duce la curve.
DUMITRU: Exagerezi. Ce a fcut el n sase ani n-ar fi reusit nici unul dintre
noi. A luat totul asupra lui. Nu cred c vreun alt domnitor si-ar fi riscat cariera
politic si sntatea pentru o reform ca asta. C n-a fcut totul bine, asta e
altceva. Vom repara noi.
Intr Carada.
CARADA: Sunt trei. Lascr Catargiu, Costache Epureanu si Dimitrie Ghica.
ION: Ce mandat au?
CARADA: Partida Conservatoare.
ION: E bine. Pofteste-i nuntru.
Dup cteva momente, intr cei trei lideri conservatori si rmn n picioare.
Fostii inamici se privesc un timp asa.
EPUREANU (ctre Ion): Domnule Brtianu, ntelegi c nu ne putem da mna la
aceast ntlnire.
ION BRTIANU: V nteleg, domnule Epureanu. si eu cred c oameni care se
dispretuiesc nu se pot mbrtisa peste noapte, chiar si n fata unui mare
pericol. Consider ns c aceast noapte a sosit. Important este ca mine s
putem face si gestul de negndit pn acum.
EPUREANU: Este si motivul pentru care am acceptat aceast ntlnire...
misterioas. Pe domnul Ghica l cunoasteti. Domnul Lascr Catargiu este din
Moldova.
ION BRTIANU: Ce ciudat este ca oameni ai aceluiasi Parlament s trebuiasc
s fie prezentati astfel. Ne stim prea bine, domnilor. Suntem romni. Ne-a
nstrinat politica.
EPUREANU: Regretabil, dar practic.
138 *
ION BRTIANU: V rog s luati loc.
Se asaz de o parte si de alta a mesei. Epureanu priveste peretii cu picturi de
Aman. Lascr Catargiu este la mijloc si pare cel desemnat s poarte tratativele.
L. CATARGIU: Domnilor, ne aflm n fata unui act de responsabilitate. Dincolo
de animozittile dintre noi, tara trebuie salvat.
DUMITRU: V aprobm, dar despre ce tar vorbiti?

Conservatorii se privesc nedumeriti. Lascr Catargiu chiar se uit insistent la

Epureanu.
EPUREANU: Nu v nteleg.
DUMITRU: Ce tar? Romnia sau Principatele... Adic, vreau s spun,
recunoasteti Unirea Principatelor?
L. CATARGIU (dup ce a schimbat din nou cu ceilalti priviri uluite): Binenteles
c recunoastem Romnia! Ce vorb e asta?
ROSETTI: Noi am auzit c...
L. CATARGIU: Dumneavoastr, ca ziarist, domnule Ro-setti, ar trebui s stiti c
n politic nu trebuie s te iei dup ce scrie n gazete.
GHICA: Tu asa ai stiut, Ioane, c noi nu recunoastem Unirea?
ION: ntr-adevr, ne-am purtat ca niste strini. Domnule Catargiu, pentru c
este momentul adevrului, as vrea s auziti din gura mea, privindu-v n ochi,
c nu suntem amestecati n asasinarea vrului dv. Eram pregtiti s-1
combatem, s-i provocm cderea, dar nu crima.
L. CATARGIU: Cred c era o declaratie necesar. M bucur, pentru sufletul lui
Barbu, c nu stau la mas acum cu asasinii lui.
DUMITRU: Vinovatul este omul care ne adun acum la aceeasi mas. Nu vi se
pare straniu?
DINASTIA BRTIANU 139
EPUREANU: Pentru noi nu exist dubiu c acest domnitor improvizat, c acest
colonel cu aere de principe dinastic trebuie s cad. Nu, nu am spus bine...
Trebuie ndeprtat. Cuza nu poate cdea de undeva de unde nu este.
ION: S spunem c sunteti putin cam aspru, domnule Epureanu. Cuza a fost
pus de noi.
GHICA: Cu rscoala la us. De-aia ne paste acum dezastrul.
ROSETTI: S nu trecem acum la reprosuri, domnilor. Riscm s ducem la esec
aceast ntlnire. V propun s ne concentrm asupra problemelor de fond. Eu
nu voi ridica un caz al Republicii.
L. CATARGIU: Bine faceti. Este o absurditate. Nou ne trebuie o linie dinastic
foarte clar, si mai ales, puternic. Din acest motiv v ntrebm dac aveti un
candidat.
DUMITRU: Noi am fcut deja demersurile la Curtea Frantei. Mine voi pleca la
Londra pentru recomandri. Fundamental este ca miscarea noastr s nu
strneasc o interventie militar n Romnia. Pentru asta avem nevoie de
garantii din partea celor dou imperii.
L. CATARGIU: Noi vom actiona la Constantinopol. In maximum dousprezece
zile veti avea un rspuns. Vom pune toat fort noastr de convingere la
urechea Sultanului. Dati-mi voie ns s am unele rezerve asupra deciziilor
Parisului. Din informatiile noastre, Napoleon vrea s ne dea Austriei.

ION: n fapt, n-ar trebui s v mire. Dumneavoastr ati cerut nc din 1859 o
ocupatie austriac menit s ne civilizeze si s ne construiasc o societate
modern. Statul romn urma peste un secol.
L. CATARGIU: Asa este. Noi am fost ntotdeauna de prerea c trebuie s
construim mai nti o societate si apoi un stat. S-a ntmplat invers si greseala
nu a ntrziat s se vad: la mai putin de un an de la Unire, Armata a fost
nevoit s trag n popor. Dup cinci ani, domnitorul pus la repezeal pe tron a
dat o lovitur de stat si ne-a trimis la plimbare.
GHICA: si pe noi si pe voi.
140
DUMITRU: Nu avem dreptul s cautionm viitorul trii. A fost singurul drum de
ales.
EPUREANU: V-ati fcut o socoteal, domnilor liberali, cte guverne a cunoscut
Romnia n sase ani? V rspund tot eu: douzeci si cinci! Vi se pare un stat cu
o constructie sntoas?
ION: V-ati gndit cte boli face un copil pn la maturitate? Uneori nu rezist si
moare. Copilul nostru este nc n viat si trebuie crescut mai departe. Rudele
s-ar putea s nu se nteleag asupra felului cum este crescut, asupra educatiei
lui si a drumului su n viat. Dar, ca rude, nu au voie s-1 opreasc din
crestere. Romnia este acum pe mna noastr. Ce facem?
L. CATARGIU: Facem ceea ce ne dicteaz constiinta de romni. Adic facem
ceea ce nu am fcut n 1859. Ne unim. Greseala noastr atunci, domnilor, a
fost c am unit dou teritorii, dar nu am unit si oamenii. O putem face acum.
ION: Este vestea cea mai bun pe care o aud de la moartea fetitei mele.
GHICA: N-am apucat s-ti transmit condoleantele mele. Citi ani avea?
ION: Patru ani.
ROSETTI: si eu sunt bucuros s aud aceast declaratie venit din partea unui
partid care nu a ncetat s pun piedici grele unittii romnilor. Este o dovad
c acceptati interesul national?
L. CATARGIU: L-am acceptat ntotdeauna. Numai c noi l vedem altfel.
Recunosc acum c el nu poate fi dect unul. Acelasi vzut si de dumneavoastr.
Dar noi credem ca la el se poate ajunge prin inteligent, nu prin fort.
ROSETTI (iritat): Adic, numai aristocratia are privilegiul inteligentei? Noi
suntem prosti... Asta insinuati.
L. CATARGIU (dur): Idealul national nu este o permanent revolutie.
DUMITRU: Domnilor, v rog s v opriti aici. Schimburile de replici se dau n
Parlament. Sunteti nedrept, domnule Ca-targiu. Noi n-am fcut revolutii
mpotriva poporului romn sau
-t
DINASTIA BRTIANU 141

mpotriva statului. Ne-am luptat cu ncptnarea dumneavoastr.

EPUREANU: si uite unde am ajuns!
ION: Am ajuns acolo unde avem obligatia s fim ca oameni politici responsabili.
Am ajuns n fata unei crize pe care trebuie s-o rezolvm. Pentru asta am ales
cariera politic. Asta e meseria noastr.
GHICA: Ai dreptate.
ION: Dac vom continua s ne sfsiem, vor veni altii si ne vor face istoria. Ori,
ceea ce s-a ntmplat ntre partidele noastre, toat aceast lupt de ani, este
istorie. si este fcut de noi.
L. CATARGIU: Sunt pregtit s accept aceast tez. V propun ca, de data asta,
s facem o istorie ceva mai bun. Cum rmne cu Austria?
DUMITRU: Napoleon a oferit Romnia n schimbul Venetiei, mpratul Frantei a
fost convins s renunte la acest proiect.
L. CATARGIU: Cum va reactiona la detronarea lui Cuza? Au fost destul de
apropiati.
ION: Dup ce chiar el ne-a ndemnat la politica faptului mplinit, nu vd s se
supere tocmai acum pe ea. l dm jos pe Cuza. Vom constitui o locotenent
domneasc si un guvern de coalitie. Vreau s stiu acum dac sunteti hotrti s
urmati acest program.
EPUREANU: Fr ezitare.
ION: Atunci cer ca domnul Catargiu s fac parte din locotenenta domneasc.
Veti da napoi, domnule?
L. CATARGIU: Nu. Sunt pregtit s-mi asum rspunderea. Inclusiv dac dm
gres. Dar vreau s stiu cine este omul dumneavoastr n locotenenta
domneasc. Doresc s cunosc alturi de cine voi sta.
ION (dup ce si priveste colegii si primeste aprobarea mut a acestora):
Generalul Nicolae Golescu.
142
L. CATARGIU: De acord si m simt onorat. Cine va fi a treia persoan din
locotenent?
ROSETTI: Ne-am gndit c cel mai bine ar fi s alegem un om din Armat.
Asupra numelui va trebui s convenim.
EPUREANU: Nu voi rosti un nume acum, dar v sftuiesc s fiti foarte prudenti.
si noi avem oameni n Armat, ns nu-i putem obliga s-si calce onoarea.
ION: Asa este. si noi vom fi foarte circumspecti.
DUMITRU: nteleg c pot duce mesajul acestei ntelegeri la Londra si Paris?
L. CATARGIU (dup consultri}: Da, l puteti duce.
GHICA: A rmas un lucru esential de convenit: numele printului strin.
DUMITRU: Printul Jerome Napoleon ar fi...
EPUREANU: Nici s nu v gnditi! Nici Anglia, nici Turcia n-ar accepta un

Napoleon la Gurile Dunrii.

ROSETTI: Contele de Flandra.
L. CATARGIU: La el ne-am gndit si noi. Dar aveti acceptul lui?
DUMITRU: Voi telegrafia de la Londra acordul Altetei Sale.
EPUREANU: Ar mai fi ceva. Nu dorim snge. Desi pentru noi Cuza este un
impostor, s-a aflat totusi pe tronul trii. Tronul rmne si nu trebuie ptat cu
snge. Iar Armata nu trebuie provocat.
ION: Cuza ne-a fost prieten la toti cei pe care i aveti n fat. Ne-a fost si ne este
mai departe prieten. Noi vom da jos domnitorul.
ROSETTI: Cum vedeti detronarea?
L. CATARGIU: Haideti, domnule Rosetti, s nu ne facem chinezi! Cine dintre noi
doi se pricepe la comploturi si rsturnri? Sper c nu aveti pudoarea s negati
aceast caritate.
DINASTIA BRTIANU * 143
ROSETTI (dup consultri): Bine, domnilor, voi face eu aceast treab murdar.
Bucuresti. Resedinta lui C. Librecht
Casa pe care si-a construit-o secretarul lui Cuza si membru de baz al
camarilei a fost transformat n sediu al servicului su de informatii. Librecht
este un tip dispretuitor, periculos si sigur pe el. Are toate trsturile sefului fr
scrupule al unui serviciu de informatii. Are un cabinet unde si primeste
informatorii si victimele santajului. Pe ambii pereti se nalt o bibliotec n care
se ascund multe secrete. La nceput, Librecht este cu Al. Beldi-man, prefectul
Politiei.
LIBRECHT: Am primit informatiuni precise asupra radicalilor. Pregtesc
lovitura. Atacul se va da aici, la Bucuresti, n absenta domnitorului.
BELDIMAN: Asta nseamn c au renuntat la asasinat. Pe de o parte, este bine
c Mria Sa este plecat la bi n strintate. Pe de alt parte, era bine s fie
aici. Le va fi usor s produc revolta si s blocheze pe Mria Sa n strintate.
LIBRECHT: Ei numesc asta o solutie elegant". Binenteles, dac reuseste.Va
trebui s facem tot posibilul s nu reuseasc. Mai ales c nu vor folosi trani.
Brtienii sunt suficient de ntelepti s nu mai miste gloatele. Asta le limiteaz
spatiul de manevr si ne ajut s-i izolm.
BELDIMAN: Cti crezi c vor ridica?
LIBRECHT: Amnuntul sta nc nu-1 am pentru c nici ei nu au nceput
alarmarea agentilor. Am ptruns pe structura lor de informatiuni si voi afla
imediat ce pun la cale. Activitatea masonic a sczut n ultimul timp, dar au
pstrat structurile ei de comunicatii. Nu cred c vor misca mai mult de dou,
maxim trei mii de oameni. Dar foarte disciplinati si bine narmati.
BELDIMAN: Politia nu are suficienti oameni s le fac fat. Ar fi nevoie iar de
Armat. Putem conta pe gen. Florescu?

144
LIBRECHT: Da, tocmai am vorbit asear cu el.
BELDIMAN: ti dai seama c va fi baie de snge. Odat deschis focul, nu mai
poate fi oprit. Iar Florescu are tendinte filoruse. Att ne-ar trebui, s ia Armata
puterea si s-o dea pe mna unui principe rus. Nu gsesti c e prea riscant?
LIBRECHT: Ba da si de asta m frmnt nc de asear. (Pauz) Ar mai fi si o
alt solutie. O solutie care s dea peste cap revolutia lor si s-i fac inofensivi
pe radicali.
BELDIMAN: Care?
LIBRECHT: S dm noi lovitura naintea lor.
BELDIMAN (nelmurit): Cum adic s-o dm noi? ti dai seama ce spui?
LIBRECHT: Drag Alecule, fi-ai pus vreodat ntrebarea ce este n realitate o
lovitur de stat? Este o actiune de fort dat din interiorul aparatului de
conducere. Adic ce am fcut noi anul trecut. Koglniceanu a suspendat
Parlamentul, iar domnitorul a preluat toate functiile statului.
BELDIMAN: Bine, dar ce spui tu nu se mai potriveste acum! Avem puterea.
Domnitorul guverneaz si nu vd ce rost ar avea s mai dea o lovitur n
interiorul starului pe care l conduce.
LIBRECHT: Lovitura o dm noi, nu el. Inamicul este infiltrat n structurile
statului. Le descoperim si le anihilm nainte s devin periculoase. Pentru
asta am nevoie de foarte putin: Armata n alarm, Politia pe pozitii n Bucuresti
si un grup de agenti bine instruiti care s fac arestrile. Alti agenti vor provoca
tulburrile n strad, n felul sta tinem sub control toat miscarea.
BELDIMAN: nteleg, n felul sta mpiedici si vrsarea de snge.
LIBRECHT: Eh, un pic de snge nu stric niciodat acolo, la o revolutie. Trebuie
bine cntrit. n astfel de momente e bine s stii s profiti. Cele mai multe
lovituri de stat sunt prilejuri pentru lichidarea adversarilor politici.
BELDIMAN: S nteleg de aici c vrei s-i elimini pe Brtieni? E o prostie, ti
urci tara n cap.
DINASTIA BRTIANU 145
LIBRECHT: Nu si dac art trii toate dedesubturile conspiratiei lor, felul cum
se aliaz cu masoneria pgn si cum pregtesc o republic socialist aici, n
Romnia.
BELDIMAN: Tu stii bine c nu este adevrat.
LIBRECHT: Important nu este adevrul, important este ce cred oamenii. A
spus-o Machiavelli. Eu le voi arta ce s cread.
BELDIMAN: Prin ce mijloace?
LIBRECHT: Am dosare.
BELDIMAN: Niste hrtii fr valoare, brfe si rzbunri de jigodii balcanice.
LIBRECHT: Sunt destui trdtori n rndul radicalilor care s confirme. Venind

din mijlocul lor, lumea o s-i cread. De altfel, numrul celor cercetati va fi
minim: Ion Brtianu, C. A. Ro-setti si Carada. Am nevoie de tine s-mi gsesti o
cas sigur n Bucuresti unde s-i pot ancheta. Restul fac eu.
BELDIMAN (spre plecare): O vei avea. Astept un semn ca s-mi organizez
agentii.
LIBRECHT (l opreste n prag): Alecule, esti convins c nu pot risca nimic! i voi
supune la tortur. Dac rezist, i voi lichida.
BELDIMAN: Ne asteapt iadul, Librecht. Mai nti cel de aici, de pe pmnt. Apoi
cel de sub pmnt.
LIBRECHT: Iadul ne asteapt oricum dac nu-i eliminm pe Brtieni definitiv
din viata politic a trii. Au fcut pactul cu diavolul. Noi l desfacem.
La iesirea lui Alexandru Beldiman, si face aparitia un aghiotant al lui Librecht.
Poart redingota tipic a agentului de politie parizian. Rmne n ncpere doar
pentru o replic.
LIBRECHT (artndpe urma lui Beldiman): Oscileaz. S nu-1 scapi din ochi.
AGHIOTANT: Preabine, domnule Director. LIBRECHT: S nu fiu deranjat.
AGHIOTANT: Am nteles.
146
Imediat ce aghiotantul iese, Librecht se duce ntr-o zon a bibliotecii si deschide
o us n zidul de crti. Priveste spre ntuneric si vorbeste unui personaj care
nc nu se vede: Puteti intra". Din acel ntuneric apare ncet figura, apoi
ntreaga siluet a unui brbat. Este Teodor Brtianu. nainteaz timid, privind
speriat prin cabinetul lui Librecht. Acesta se poart foarte politicos.
LIBRECHT: Poftiti, domnule Brtianu. mi pare ru c a trebuit s va tin n
ntuneric, dar am fcut-o pentru protectia dumneavoastr. stiu c sunteti un
cettean onorabil al societtii noastre si sub nici o form nu doresc s fiti expus
cumva.
TEODOR: Da, sigur, dar tot n-am nteles de ce am fost invitat aici.
LIBRECHT: Pentru o afacere, (l invita s ia loc pe fotoliul din fata biroului.)
TEODOR: O afacere?
LIBRECHT: O chestiune de cherestea.
TEODOR (derutat): Bine, dar eu nu negustoresc asa ceva! Cumpr de la
cherestegii, ca toat lumea.
LIBRECHT: Vedeti, domnule Brtianu, stiti foarte bine c sunt Directorul
general al Postelor si Telegrafului... Doriti o cafea, o dulceat?
TEODOR: Nu, multumesc, sunt nainte de prnz.
LIBRECHT: n calitate de director am rspunderea pentru rspndirea
telegrafului n tar. Mria Sa Vod mi-a ordonat personal s dezvolt telegraful
pn n captul trii. S trimit s aduc prnzul de la restaurant?
TEODOR: Nu, multumesc. Iau masa la mine acas. Este un obicei la care nu

renunt.
LIBRECHT: V invidiez, n munca mea de zi cu zi problemele sunt att de grele
si timpul este att de msurat, c nu reusesc mereu s mnnc. Apoi, nu dorm
noptile. stiu c m expun unui efort supraomenesc, dar dac nu fac eu munca
asta, cine s-o fac?
TEODOR: Se spune c dormiti iepureste.
DINASTIA BRTIANU * 147
LIBRECHT (jucnd oboseala): Asa este. tara are nevoie de oameni destepti,
domnule Brtianu. si eu, cu tot devotamentul pe care l dau trii, muncesc aici
pentru propsirea ei. Nu e usor. Ni se pun tot felul de piedici. Bunoar, n
politic... Vor s zguduie temeliile statului, s strice traditia tnrului nostru
stat.
TEODOR: De ar fi mai putini golani n politic...
LIBRECHT: Asa este, asa este, ct dreptate aveti! Au lsat pe niste indivizi s
ameteasc oamenii, s-i ndeprteze de la obiceiurile vechi.
TEODOR: Vorbeati de cherestea...
LIBRECHT: De cherestea? Ah, da, aveti dreptate. De fapt, ar fi vorba de pari.
Telegraful se pune pe srm, iar srma se pune n pari. Eh, eu parii stia
trebuie s-i iau de undeva.
TEODOR: Domnule Librecht, mrturisesc c tot nu nteleg ce doriti de la mine.
(Se uit la ceas) Dup amiaz trebuie s plec la mosie.
LIBRECHT: Pi vedeti, tocmai asta este. Dumneavoastr, domnule Brtianu,
sunteti o personalitate a vietii noastre politice. Dar ar trebui s fiti si al vietii
economice. Nu-i asa, ne extindem acum, ne dezvoltm. Cine vreti s pun mna
pe economia trii? Golanii?
TEODOR: Eu am combtut permanent aceste moravuri. Averile si negotul nu
au voie s cad pe mna samsarilor. Se risipeste tara.
LIBRECHT (secretos, aplecndu-se peste birou): S stiti c eu am fost mpotriva
legii rurale. Da, v mrturisesc cu oarecare team. V cunosc ca un om extrem
de serios, baz a societtii noastre. Da, am fost mpotriv si i-am spus Mriei
Sale: Nu faci bine, Mria Ta, c lovesti n boieri".
TEODOR: A fost un gest de nebunie. Recoltele sunt ne-strnse, tranii nu mai
ascult...
LIBRECHT (aprobndu-1 din pleoape): stiu, stiu, credeti c nu stiu, dar
Koglniceanu... Domnule Brtianu, s nu ne mai ascundem... Un revolutionar!
148
TEODOR: A adus aici ideile lui Proudhon. Nu se poate asa ceva.
LIBRECHT: Eu chiar m-am mirat c o familie att de respectabila ca a
dumneavoastr s-a putut asocia cu acest Kogl-niceanu. Nu se poate asa ceva,
aveti dreptate. Fratele dumneavoastr, domnul Ion Brtianu, alturi de niste

socialisti! stia vor s rstoarne lumea.

TEODOR (oftnd): S stiti c i-am reprosat ntotdeauna aceste apropieri. Este
ncptnat si risipitor. Ct a fost n exil am fost nevoit s lupt cu cimcmia ca
s salvez mosiile. Pierdem tot din cauza nebuniei steia cu revolutia.
LIBRECHT (misterios): Acum, s v spun ceva, c tot ati atins acest punct
dureros. Nu este vinovat Ascultati-m pe mine. Dl. Ion Brtianu a intrat ntr-un
anturaj parizian care 1-a ametit. Dar el este n sufletul lui un patriot. Parisul
mbolnveste multe constiinte.
TEODOR: Domnule, la Paris am fost si eu. Dar n-am intrat n cluburile
carbonarilor, domnule! Cum s te cobori tu, boier romn, la subsolul societtii
si s te aduni cu demagogii?
LIBRECHT: Vegheati asupra lui! V rog! Nu-i lsati s-1,, strice. Avem aici mare
nevoie de el. (Caut, prin acte, din nou misterios.) stiti c umbl conspiratorii
s-1
atrag
ntr-o
capcan?
Am
probe.
Pregtesc
o
lovitur.
'
TEODOR: Doamne apr! Nu se mai potolesc. Ce vor? S
: ne arunce n
dezmt, n haos?
LIBRECHT: n haos, da! Umbl cu acest C. A. Rosetti, care nu are nici un
Dumnezeu. Este n mare pericol. V rog, insist chiar, vegheati asupra lui. V
sunt aliat. Imediat ce observati ceva necurat, v rog s m anuntati. S
prevenim.
TEODOR (derutat): Pi, cum s v dau de stire? Eu stau la mosie, la Tigveni.
LIBRECHT: Pi, vedeti! Ce v spuneam mai devreme? Telegraful! M gndeam s
tragem telegraf la mosia dumneavoastr si am nevoie de pari. Lungi, drepti, de
esent bun. Eu stiam c n pdurea de la mosie...
DINASTIA BRTIANU * 149
TEODOR: Aaa, acum nteleg! Vreti s cumprati busteni de la mine?
LIBRECHT: Da, domnule Brtianu, da! De ce s azvrle statul banii la samsari,
cum ziceati, cnd putem s ajutm progresul boierilor nostri.
TEODOR: Eh, s vd, s m sftuiesc si cu vechilii mei...
LIBRECHT (sculndu-se): Nentrziat. (Lundu-1 pe dup umeri, dup ce Teodor
s-a ridicat): si nu uitati! S tinem tara strns. M anuntati imediat ce se
apropie vreun criminal de fratele dumneavoastr.
TEODOR (riznd naiv): Domnule Director, dar pn se pune telegraful, mai e.
LIBRECHT: Se poate, domnule Brtianu! V trimit acolo un om. Nu se misc de
lng dumneavoastr. Se urc pe cal si n dou ceasuri e aici. (si dau mina.)
Neaprat s-mi da(i de veste asupra bustenilor.
Imediat ce Teodor Brtianu iese, intr aghiotantul. LIBRECHT (schimbat): Bag1 pe ofiterasul la.
Londra. Cabinetul Primului-ministru

Lord Palmerston (81 de ani) este albit si foarte obosit. De altfel, va muri curnd.
Zace ntr-un fotoliu si se misc foarte putin. Dumitru Brtianu este anuntat si
introdus. Vine n fata primului-ministru britanic si i ntinde mna. Palmerston
nu-i rspunde la salut. Romnul ia loc.
PALMERSTON: Mi-au spus c e holer n tara dumitale.
DUMITRU BRTIANU : Holer? Nicidecum. Natiunea e sntoas, mylord.
PALMERSTON: Douzeci de mii...
BRTIANU: Douzeci de mii! Ce anume douzeci de mii?
PALMERSTON: Douzeci de mii de moiti. Holera v-a decimat lucrtorii.
BRTIANU: Cred c e o confuzie, my lord. Lucrtorii nostri sunt n viat. Strng
recoltele.
PALMERSTON (confuz, se uit la Dumitru mai atent): Ce recolte strngeti voi n
desert?
BRTIANU (ntelegnd): Sunt Dumitru Brtianu, din Romnia. Romnia nu are
desert. Este o tar european. (La lipsa de reactie a primului-ministru:)
Principatele Dunrene, mylord.
PALMERSTON: Nu vii din Egipt?
BRTIANU: Nu. Vin din partea Principatelor Dunrene. Maiestatea Sa,
mpratul Frantei, m-a trimis la Excelenta Voastr.
PALMERSTON: Da, mi amintesc. Vreti s alegeti un noukediv.2
BRTIANU (subliniind): Un nou principe. Un principe crestin dintr-o Cas
regal european.
Urmeaz un lung moment de asteptare. Palmerston, aproape senil, are alte
preocupri. Urmreste atent modelul linguritei de la serviciul de ceai. Mai
ridic privirea la Brtianu, revine la modelul cestii de ceai etc. Intr-un trziu,
rosteste cu brbia n piept.
PALMERSTON: Printul Carol.
BRTIANU: Care print Carol?
PALMERSTON (cu mustarul srit): Hohenzollern, la naiba!
BRTIANU: Printul Carol de Hohenzollern! V multumesc, Excelenta Voastr.
PALMERSTON: Da, e cea mai bun alegere pentru voi. V trebuie un neamt.
Bucuresti. Resedinta lui C. Librecht
Acelasi cabinet cu bibliotec. Este introdus un cpitan de artilerie, CandianoPopescu. Librecht l asteapt Ia birou, rsfoind un dosar. Ofiterul rmne n
picioare.
' Kediv - suveran (in limba persan).
DINASTIA B RTIANU * 151
LIBRECHT (fr s-1 priveasc): Domnule cpitan, domnule cpitan... Nu
sunteti prea cuminte. (Acum l priveste de jos pn sus cu dispret.) Aveti prea

mult energie? nseamn c n-a-veti de lucru la regiment.

CANDIANO: Nu mi-amintesc vreun repros de la superiorii mei.
LIBRECHT: Ce spui, frnt! (Flutura dosarul.) Dar tu ce crezi c am eu aici?
Scrisori de amor?
CANDIANO: Nu stiu ce aveti acolo, dar corespondenta dumneavoastr nu m
priveste.
LIBRECHT: Chiar asa? Pi ia s vedem ce scrie aici. ti-a explodat un tun.
CANDIANO: Nu mi-a explodat mie, a explodat fabricantului. L-a fcut prost.
LIBRECHT: Adic insinuezi c demnitarii statului au cumprat un tun prost?
Halal cpitan.
CANDIANO: Eu nu insinuez nimic. V-am spus adevrul.
LIBRECHT: Adevrul ti-1 spun eu, domnule. Dumneata pierzi timpul la berrie
cu Eugeniu Carada. Un infractor.
CANDIANO: Dl. Carada este la berrie consumator.
LIBRECHT: si ce consum, m rog? Niscaiva bombe pentru revolutie?
CANDIANO: Nu am cunostint de asa ceva.
LIBRECHT: Pi dumneata n-oi avea cunostint, dar noi stim. si mai stim c nu
ti tii daravela n pantaloni.
CANDIANO: Domnule, nu v permit.
LIBRECHT: O s permiti... O s permiti. Uite ce scrie aici! Dumneata, domnule
cpitan, ai sedus o anume doamn din nalta societate si atentezi la onoarea
unei mari familii.
CANDIANO: Este o calomnie.
LIBRECHT: Nu cred. C ar fi o doamn tnr mritat cu un boier btrn, as
ntelege. C ntelegem si noi. Dar este sotie de general. Ce-ar fi s vin eu mine
la domnul general si s-i spun: uite, domnule ce face biatul sta cnd
dumneata regulezi trupa, ti reguleaz consoarta.
152 *
CANDIANO: Domnule director, sunteti.... sunteti... abject. Eu o iubesc pe
aceast femeie.
LIBRECHT: si eu o iubesc pe mprteasa Frantei, dar nu-mi permit, m
ntelegi, nu-mi permit. Asa c... s ne pstrm lungul nasului.
CANDIANO: Dumneavoastr, domnule director, nu-mi sunteti superior. N-aveti
nici un drept. Eu mi voi rezolva problema prin onoare. Femeia aceasta este un
ideal pentru mine.
LIBRECHT: Pe mine nu m intereseaz escapadele dumitale nocturne. Iubeste
pe cine vrei. Cnd vreau, stiu s fiu si discret. Dar s nu te mai prind cu Eugen
Carada, c dau totul n pres.
CANDIANO (salutind scurt din cap): Domnule.
Face stnga-mprejur si iese extrem de tulburat. Pe urma lui intr aghiotantul.

AGHIOTANT: Ati fost foarte bun, stpne.

LIBRECHT: l vezi? Cic o iubeste. Un tmpit. Trei sferturi din femei sunt
agentele lui Brtianu. sta habar n-are cu cine se culc. Se bag n pat brbat
si se d jos muiere.
AGHIOTANT: Sunt multe, stpne. O s avem ceva de lucru.
LIBRECHT: Vezi c a aprut una proaspt la colonelul Haralamb. S-mi afli
cine e. Banditul sta de Brtianu le gseste imediat. Voi cum dracu' de nu le
dibuiti?
AGHIOTANT: Snt parsive, stpne, parsive ce nu s-a pomenit.
Bucuresti. Sediul liberalilor
Luxita Florescu si scoate barba, musttile si plria unui travesti. A venit
deghizat n brbat. D jos si pelerina si rmne ntr-un costum masculin care
o prinde foarte bine. Ion Brtianu o ntmpin cu prietenie afectuoas.
ION: Mi-era dor de tine.
DINASTIA BRTIANU * 153
LUXItA: Mie nici att. Ce-ti fac copiii?
ION: Acum sunt mai bine. Pia ns nu e vindecat. O simt rnit adnc.
LUXItA: Ca mam, o nteleg. Mai f-i o fat.
ION: O s ncerc. Voi ce faceti?
LUXItA: Bonifaciu e bine. Mi-a scris c a luat primul examen la facultate. Te
iubeste la fel de mult.
ION: Uneori m gndesc c Blcescu e cu noi pe aici, prin cas. Sufletul lui
neodihnit ne urmreste. Ce-o zice? Ne ceart?
LUXItA: S-ti spun drept, dureaz prea mult, Ioane. Ori au fost sperantele
noastre prea mari, ori n-am fcut noi ce trebuie. tara nu e pus pe picioare, iar
noi nc luptm. Nu stiu ct o s mai pot rezista.
ION (o mbrtiseaz, i mngie prul): Ai nceput s mb-trnesti, Luxito. Te
scoli greu dimineata? Te doare vreun os?
LUXItA (pufneste n ris): Nu mai tin minte de cnd nu m-am mai sculat ntr-o
dimineat. Dorm ziua, pe apucate. Numai tu esti de vin.
ION: Vreau s ne vedem o dat linistiti, conducnd tara asta dintr-un birou. Pe
tine te fac ministru de interior, s pui Politia pe jar.
LUXItA: Cine dracu' o s se mai uite la o bab atunci?
ION: Ah, pi eu nu de nurii ti vorbeam. stia, gata, s-au dus.
LUXItA (respingndu-1 n joac): Afurisit esti. Nu stiu cum te rabd Pia. E o
sfnt.
ION: De sfintenia ei aveam nevoie. La cte rele fac eu, am nevoie de un exemplu
dumnezeiesc lng mine. Hai, spune ce-ai aflat?
LUXItA: Individa se las greu. l iubeste. O leag si copiii.
ION: Ct de riscant crezi c ar fi s continum cu ea?

LUXItA: O femeie stie s se abtin, s ascund brbatului secretul ei. Nu cred

c i-a spus lui Cuza ceva pn acum. Mi-e team s nu gndeasc la un
moment dat politic. Mria Obre-novici nu e proast.
ION: Ofer-i bani. i dm ct vrea si s plece cu copiii.
154 *
LUXItA: Esti naiv, Ioane. Pe Mria Obrenovici n-o intereseaz banii. Nici mcar
puterea. E legat de Cuza cu un fir imposibil de rupt. E ceva ce tu nu poti
ntelege, fiindc n-ai trit, ntre ei este o legtur.
ION: Chestia asta ar trebui s-i piard pe amndoi. ndrgostitii sunt oameni
slabi.
LUXTtA: A vorbit pietroiul la pe care l porti n piept. Te-ai obisnuit s-i judeci
pe oameni dup idealul tu. Dar n lume exist si oameni care iubesc. Mria
Obrenovici iubeste.
ION: Te-am bnuit ntotdeauna de romantic. (Categoric:) Iesi din joc. O s
folosesc alt mijloc. Voi cere lui Lscr Catargiu s vorbeasc cu ea.
LUXItA: Te amgesti, Ioane. Solutia ti-o dau tot eu. (Dup o pauz:) Mria l
iubeste pe Cuza mai mult dect el pe ea. Dar se las condus. Forta care poate
s o miste pe ea este tocmai iubirea. Aici trebuie lovit.
ION: O nsal. Are si alte amante.
LUXItA: Un fleac. De altfel, ea stie. Accept, n-o intereseaz. Legtura lor este
deja mult deasupra patului. Noi trebuie s-o convingem c iubitul ei este n
pericol, c l poate pierde prin moarte. Asta v d trezi in ca ilara care si apr
amantul. Va face orice s-1 salveze. Atunci venim noi si i spunem c poate s-1
pstreze viu si nevtmat, liber si numai al ei, dar undeva departe, afar din
tar. Banii vor veni pentru a le ntretine viata n strintate.
ION: De acord. Poti actiona.
LUXItA: Nu vreau. Simt c n-am puterea asta.
ION (dup chibzuint): Bine, se va ocupa Carada. Tu pleci n Serbia si- mi faci
rost de praf de pusc. Te va astepta un om de-al nostru la Kragujevac. Repet
cuvntul.
LUXItA: Kragujevac. Ce este acolo?
ION: Un arsenal de munitie. Organizezi transportul si pleci. Te duci la
mnstirea Ostrov si i dezvlui maicii Maximila ziua
DINASTIA BRTIANU * 155
cnd pleac transportul. Destinatia este Sibiu. O s fie si ea acolo n trei zile.
LUXItA: Arme pentru Transilvania?
ION: Da. Voi trimite maicii Maximila planurile pentru revolta romnilor. Ea le
va trece muntii la Sibiu. Imediat ce terminm cu Alexandru Cuza, declansm
lupta n Transilvania.
LUXItA: Nu e prea mult? Ct suntem noi de pregtiti pentru asta?

ION: Imperiile au obosit. Acum e momentul s le dm lovitura de gratie. Vom

provoca o nou conferint de pace cu Anglia, Franta si Germania de partea
noastr.
LUXItA (se deghizeaz la loc si l pliveste lung): Tu nu esti un om normal. Cu ce
snge te-a fcut taic-tu?
ION: Dada Anica spune c e snge de dac. Cine stie cum s-o fi strecurat o
smnt printre attea semintii care ne-au amestecat.
LUXItA (curioasa): Atunci eu ce smnt oi avea? De dac?
ION: De drac! (Se mbrtiseaz ca buni prieteni.)
Bucuresti si Mosia Florica, n timpul tentativei de lovitur de stat din 3 august
1865
Evenimentele petrecute la 3 august 1865, la Bucuresti, sunt interpretate de
istorici ca o lovitur dat de Putere cu scopul de a preveni o lovitur iminent a
opozitiei. De aceea, asa cum arat documetele, n strad au fost folositi drept
instigatori agenti ai Politiei. Recomand, asadar, ilustrarea acestei realitti
printr-o atitudine ceva mai accentuat a figuratiei selecte, prin gesturi evidente
si atitudini elocvente. Acestea pot fi ndemnuri la scandri, agitatii cu bte n
mn, semne fcute ntre agentii deghizati, incidente izolate.
La o intersectie de strzi bucurestene, trsura cu C. Librecht coboar ncet si se
opreste. Aghiotantul lui, mbrcat n straie de orsan, se apropie de fereastra
cupeului. Librecht se apleac si priveste n lungul strzii. Acolo sunt adunati
agentii, care n haine de trgovet, care n tbcar etc. Librecht i inspecteaz. La
156 Alex Minai Stoenescu
unii, deghizamentul este caraghios, improvizat. Totusi, Librecht i d ordin
aghiotantului: Porniti".
Pe strada Lipscani negustorii sunt atacati din senin de doi indivizi. Le sunt
drmate tarabele, le sunt sparte butoaiele. Alti agenti i agit pe negustori s
riposteze. Din casele ulitei ncep s se sparg geamurile si s fie aruncate
lucruri.
n redactia ziarului R oman ui, Ion Brtianu, C. A. Rosetti si Eugen Carada
discut campania de pres ce trebuie declansat mpotriva lui Cuza. La un
moment dat, de afar se aude vuietul scandalului. Un zetar tnr intr speriat
si anunt: E revolutie, sparg tot!" Cei trei se reped la fereastr. Pe strad, o
unitate a Armatei i urmreste pe rsculati. Pe o strad lateral, agentii se
regrupeaz si se ascund, lsndu-i pe cettenii adevrati victime ale represiunii.
Ion Brtianu i spune, impacientat, lui C. A. Rosetti: Au pornit naintea
nostr!" Dau s ias, dar usile se izbesc de pereti si agentii Politiei, n uniform,
ptrund cu armele ntinse. Aghiotantul nainteaz si ntinde bratul spre umrul
lui Ion Brtianu. Brtianu i d peste brat. Totusi, aghiotantul apuc s spun:
n numele legii, sunteti arestati!" Arestarea se face ntr-o busculad.

La conacul Florica, femeile baricadeaz casa. Anica si Pia, ajutate de Buzatu si

Rochit, mping mobile si le pun n dreptul usilor. Curnd apar si arnutii
clare. Descleca si ncearc s ia casa cu asalt. Pia si Anica ies cu pusca la
fereastr si trag dup ei. nuntru, Buzatu, narmat pn n dinti, apr copiii,
n timp ce Rochit se joac cu ei, ncercnd s-i distrag. Arnutii se retrag fr
pierderi.
La cazarma Regimentului de artilerie din Bucuresti, cpt. Candiano-Popescu iese
la raport la col. Haralamb.
CANDIANO: Domnule colonel, n oras oamenii sunt omo-rti pe strzi. Se trage
n cetteni.
HARALAMB: Cine trage? Despre ce vorbesti dumneata?
CANDIANO: Pe Lipscani se mpusc oamenii. Este mna lui Librecht.
Nemernicul sta a iscat o revolt.
HARALAMB: De unde stii dumneata?
DINASTIA BRTIANU * 157
CANDIANO: A ncercat s m santajeze, domnule colonel. Este un ticlos care
vrea s pun mna pe putere. Dl Brtianu a fost arestat.
HARALAMB: Dementul sta a ntrecut orice msur. Unde 1-au dus pe dl
Brtianu?
CANDIANO: Nu stim. Mie mi s-a spus c vor s-1 tortureze, s-1 omoare apoi.
HARALAMB: Scoate trupa n oras si pune ordine. Anunt-1 si pe maiorul
Lecca.
CANDIANO: Am nteles, domnule colonel. Eu pornesc s-1 caut pe Brtianu.
(Strig dup h. Flcoianu): Flcoianu, ofiterul de informatii, s vin la mine.
ntr-o cas conspirativ, Ion Brtianu, C. A. Rosetti si Eugen Carada sunt
nchisi si pziti. Este o camer dezafectat, doar cu o mas pe mijloc. Sunt n
cmas, n picioarele goale, perchezitionati. Rosetti este foarte agitat, speriat, se
plimb prin ncpere.
ROSETTI: Nu pot s cred c se termin aici, c se termin asa. si v-am spus s
n-avem nici o mil. Trebuia s-1 omorm pe tiran.
ION: Cuza e la Ems, n Germania. Nu cred c e amestecat.
ROSETTI: Asa crezi tu. A lsat ordinul si s-a pus la adpost. E mai ticlos dect
crezi tu. Ne vor omor aici.
ION: Se vor misca ambele partide. Stai linistit. Librecht o s-si urce tot
Parlamentul n cap. Lucrurile nu rmn asa.
ROSETTI: Ce m intereseaz pe mine ce se ntmpl dup ce m omoar stia?
Suntem un popor de lasi.
ION: Rosetti, potoleste-te. Pe tine nu te poate scoate nimeni din istorie. Iar dac
mori ca un erou, te vor pomeni copiii prin scoli, secole de acum ncolo. Ce
moarte mai frumoas vrei?

CARADA: Eu nu voi avea privilegiul sta si nu m plng. Prerea mea ns este

c o crim aici va ridica tara n picioare.
ROSETTI: Prea trziu. Destinul nostru este s ducem misiunea pn la capt,
nu s crpm aici ca niste neputinciosi.
ION (ngrijorat subit): Gndul meu este la romnii din Transilvania. Secretul
revoltei lor este numai la mine. Dac sor-mea
158 *
trece muntii cu planurile si ei pornesc revolta, nu va avea cine s-i sprijine din
tar. Va fi un mcel.
CARABA: Dac ne duc s ne mpuste voi ncerca s scap.
ROSETTI: Tu crezi c Librecht o s-ti ofere privilegiul glontului? Nu! Ne
asasineaz aici, n vguna asta.
ION: Nici un romn nu va face crima asta. Calmeaz-te, prietene.
ROSETTI: Parc suntem blestemati s nu putem duce o treab pn la capt.
Nu stiu ce avem? Prostie, micime, usurint? Trece istoria prin romn ca vntul.
ION: Izbndim, Rosetti, nu te mai lamenta. Murim noi, se vor ridica altii.
Romnul nu piere.
De afar se aude zgomot, ceart, focuri de arm. Usile sunt sparte si n
ncpere ptrund cpt. Candiano-Popescu si It. Flco-ianu cu soldatii.
CANDIANO: domnule Brtianu sunteti teafr?
La biroul lui, C. Librecht st n semintuneric cu ochii pironiti n gol. Are si
gura ntredeschis. Un dinte luceste unt. Privirile lui exprim o spaim
combinat cu ur. sopteste: Am ratat".
Mnstirea Ostrov
Maica Maximila se pregteste de drum. Un cal care asteapt n fata schitului
este ncrcat cu desagi. In chilia ei, maica Maximila si face cruce n fata unui
triptic vechi de lemn. Se roag scurt, n picioare, apoi scoate un cutitas si
ncepe s desfac spatele icoanelor din triptic. Scoate de acolo documente,
planurile revoltei romnilor din Transilvania. Le bag ntr-o geant de piele, pe
care si-o petrece peste umr. Iese n curte si ia calul de drlogi. Dinspre munti
se aud buciume.
Maximila ajunge la bacul peste Olt. Podarul o ajut s urce calul pe bac. II
leag de o brn care tine loc de balustrad. Maica priveste bulboanele fierbnde
ale rului. Din ele se ridic o tensiune. Calul sforie, dnd semne de agitatie.
Zidurile
DINASTIA BRTIANU * 159
mnstirii Cozia, de pe malul cellalt, par ru prevestitoare, morbide. Cnd
bacul a trecut de jumtatea rului, de pe malul cellalt se repede s latre furios
cinele podarului. Ar putea fi si o femel cu pui. Calul se sperie, necheaz. Se
ridica pe picioarele din spate, apoi loveste cu acestea cosmelia bacului. Podarul

este aruncat n ape. Maica Maximila abia se tine, este trntit, se ridic. Are un
atac de inima, ^uiui se i astearn si el n ap.
Secventa final este cu bacul proptit ntr-un mal, undeva mai jos de Cozia, n
linistea locului. Se aud psrile si fosnetul de pdure. Pe bac, czut ntre
lemne, este maica Maximila, moart, cu ochii deschisi larg spre cer. Pe ape
plutesc, duse de curent, planurile revoltei romnilor din Transilvania. Este un
simbol al desertciunii.
EPISODUL 5
Mosia Florica, februarie 1866
Ion Brtianu a adus la mosie un notar. Stau toti n jurul unei mese - Dumitru,
C. A. Rosetti, E. Carada, Anica si Pia. Ion este n doliu dup maica Maximila.
Este prezent si un negustor. Notarul citeste cu o voce spart, caraghioas, actul
pe care tocmai 1-a ntocmit. Brtianu vinde mosia de zestre, Plesoi, a sotiei sale
pe bani putini, dar suficienti pentru a pleca n Germania spre a-1 aduce pe
Carol de Hohenzollern. Cnd termin de citit, notarul i invit pe Brtianu si pe
negustor s semneze. Individul scoate banii si i numr.
ROSETTI: Nu stiu dac trebuia s faci sacrificiul sta. S vinzi mosia de zestre
a nevestii.
PIA: Eu am vrut. S se termine o dat. Zestrea femeii sunt copiii.
DUMITRU (soptit, la urechea lui Rosetti): Eu nu eram n stare s fac asa ceva.
ROSETTI (la fel, ironic): Pi ce mosie ai tu?
DUMITRU (ncurcat): Pi...
ION (dup ce a primit banii, Piei): Mine dimineat, foarte n zori, s-mi
pregtesti sania. Haine de drum si de ceremonie. (Ctre ceilalti:) Voi s treceti la
actiune imediat.
Notarul, negustorul, Anica si Pia pleac.
DINASTIA BRTIANU 161
ION: Luati legtura cu conservatorii si porniti ct mai repede. Cnd m ntorc cu
printul Carol, s fie totul pregtit.
CARADA: Mria Obrenovici a acceptat. Unchiul ei, Lascr Catargiu, este de
acord.
ROSETTI: Discut cu Lascr Catargiu si locul lui Dumitru n minister.
ION: Nu mai pierdeti vremea. Dumitre, s iei capitala. Avem nevoie de un
primar care s tin lucrurile n mn.
D s plece, dar se opreste, privindu-si intens prietenii. Se asteapt o
mbrtisare, ns brbatii mpreuneaz minile ntr-o rug: Tatl nostru.
Bucuresti. Cazarma Regimentului de artilerie
Colonelul Haralamb arde documente cifrate. Nu se grbeste si starea lui este
mai de grab de tristete. Se ncheie la nasturii de la tunic si-si trage uniforma
pe corp, ajustnd centura de care atrn sabia. Intr Candiano-Popescu:

Suntem strnsi cu totii, domnule colonel." Este clar c lui Haralamb i vine
greu. l nsoteste pe Candiano n ncperea alturat, unde asteapt opt ofiteri:
col. D. Cretulescu, mr. Lecca (vntori), cpt. Lipoinu, cpt. Pillat, cpt. Costescu,
It. Flcoianu, It. Mlinescu, It. Berendei. Haralamb i inspecteaz l liniste,
trecnd cu privirea de la unul la altul.
HARALAMB: Domnilor ofiteri, as dori s credeti c, n primul rnd, mie mi vine
greu. Suntem ostasi. Soarta ne-a asezat ntre oamenii politici. Dar dincolo de
luptele lor fractioniste, noi trebuie s ne facem datoria fat de tar. Este
adevrat c printul Cuza ne-a artat mereu grija lui, dar si printul este un om
politic. A dus tara ntr-un loc fr ntoarcere.
CANDIANO: Toti cei de aici au jurat credint patriei. Domnitorul poate fi unul
sau altul.
HARALAMB: Alexandru Cuza este unic. Va trebui s-1 dm jos tocmai pentru
asta. Voi primiti acum misiunea de a face
162 *
lucrul sta fr ezitare. Dac este cineva cu inima ndoit, s se retrag acum.
Onoarea lui va fi ntreag.
Aceeasi trecere cu privirea. Nici o reactie.
CANDIANO: Domnule colonel, onoarea este de partea noastr. Printul Cuza
conduce tara cu o camaril corupt. Metresa lui d ordine n Armat. si-a adus
copiii bastarzi la palat si vrea s ntemeieze o dinastie cu ei. tara se afl n
pragul unei interventii strine. Nu vom ezita nici o clip s murim n lupt. Dar
pentru ce?
HARALAMB: n aceast noapte vom mplini vointa poporului. Cinci mii de
oameni vor fi n piata palatului si vor cere cderea dictatorului. Cum v-ati
mprtit sarcinile?
CANDIANO: Mlinescu va fi de gard la palat n noaptea aleas. Lipoianu,
Pillat, Costescu si Berendei vor intra n camera printului cu abdicarea n mn.
HARALAMB: Dac se opune?
CANDIANO: II lum cu noi si l ducem la casele lui Ciocrlan, omul liberalilor.
Partidele vor da decretul Locotenentei domnesti.
HARALAMB: As vrea s cunoasteti c am acceptat s fiu a treia persoan a
Locotenentei domnesti... (Animatie favorabil ntre ofiteri.) Doream s v spun
si acest lucru, c nu v trimit ntr-o astfel de misiune fr s-mi asum eu
nsumi sarcina cea mai grea. Noi nu riscm aici dect onoarea.
CANDIANO: Prezenta dumneavoastr n Locotenent este o chezsie pentru noi.
Nu va fi nici o ezitare.
HARALAMB: Mai departe.
CANDIANO: Dl. maior Lecca va aresta pe generalii Mnu si Florescu. Dac se
opun, i mpuscm.

HARALAMB: Florescu trebuie mpuscat oricum. Vrea s ne dea pe mna rusilor.

DINASTIA BRTIANU 163
CANDIANO: Nu vrem vrsare de snge, domnule colonel. E mai bine si pentru
domnia voastr s nu se aseze n locotenent pe sngele cuiva.
HARALAMB: Da, bine. Dumneata?
CANDIANO: Eu si It. Flcoianu de la informatii avem o misiune special. Noi
vom aresta pe Librecht.
HARALAMB: S puneti mna pe dosarele lui. Ticlosul a fcut dosare la toat
lumea. S le aduceti la Armat.
CANDIANO: Am nteles, domnule colonel. Suntem gata.
HARALAMB: Doamne ajut!
Diisseldorf, 1866
Suntem n castelul Casei de Hohenzollern din Diisseldorf. Este foarte devreme
dimineata. Peter, valetul printului Carol, intr ntr-o antecamer cu tava de
mic-dejun n mini. O las pe o mas si se duce s potriveasc ora pe propriul
su ceas cu o pendul scump aflat pe perete. Este 6.05 dimineata. Se
ntoarce la mas pentru a lua tava, adopt o atitudine teapn, tipic de valet,
si intr n dormitorul printului Carol. Acesta este ns deja trezit. Tocmai iese
din baie n halat.
CAROL: Ai ntrziat.
PETER: Cer iertare Altetei Voastre. sunca de Wuppertal a sosit trziu.
Drumurile desfundate...
CAROL: A plouat?
PETER (dup ce trage draperiile)'. Torential.
CAROL: Cum de n-am auzit?
PETER: Ati dormit profund. Ati fost foarte obosit azi-noap-te (usorinsinuant)...
cnd ati sosit foarte trziu.
CAROL (jenat): Drumul din oras a fost greu... A plouat, nu?
PETER: Da, sigur, (apsat) a plouat dup ce v-ati ntors, (ironic) dar stiti cum e
pmntul Westphaliei: musteste nainte s cad prima pictur.
CAROL: ntr-adevr.
164 *
Peter strnge de la capul patului, de pe o banchet cazon, hainele cu care a
fost mbrcat Carol n seara trecut. Pe gulerul cmsii observ urme de ruj.
Zmbeste. Scoate din garderobier uniforma militar. Carol are o reactie de
surpriz.
PETER: Tatl AlteteiVoastre v cere s-1 asteptafi n salon. (Dup o pauza) Azinoapte, paznicii au prins un lup n parc, aici, la doi pasi.
ntr-o groap de piatr din catacombele castelului, lupul se zbate furios. Carol l
priveste, impresionat de rnjetul fiarei.

CAROL: M ntreb dac fiarele astea au venit peste noi sau noi am intrat peste
slasul lor si le-am rscolit slbticia.
n urmtoarea secvent, Carol st n pozitie de drepti n marea sal de bal a
castelului. Sala imens este goal, cu mozaic rece si ecou. O us mare este
deschis de Peter si Carol Anton, seful Casei de Hohenzollern, intr echipat si el
n uniform militar. Se apropie ncet, tocind cu bastonul, i d ocol, ca la
inspectie, apoi se opreste n spatele lui, cu spatele la el. Priveste tabloul unei
femei, strmos al familiei.
ANTON (rece, ca o decizie luat): Mi s-a cerut s devii printul Romniei!
n timp ce tatl su se deprteaz si se aud pasii lui rari, camera vine rapid
spre chipul lui Carol. Expresia fetii lui nu este doar de surpriz, dar si de
spaim. Ochii mriti nghit orice lumin.
Germania. Resedinta Hohenzollern din Dusseldorf
Brtianu a sosit si este condus ntr-un salon dominat de portretele strmosilor.
Asteapt un timp, inspectnd acele tablouri. Asupra unuia dintre ele - portretul
unei printese toscane -insist cu privirea. Intr printul Anton von
Hohenzollern, tatl
DINASTIA BRTIANU 165
lui Carol. Brtianu l salut cu deferent. Iau loc n dreptul unei msute pe
care se aduce ceai.
ANTON: Domnule Brtianu, cererea dumneavoastr a ajuns la mine prin mai
multe insistente. Mi-am tinut fiii departe de politic, dar acum constat c
suntem asaltati din prea multe locuri pentru a rmne indiferenti. Ce se
ntmpl? Ce se afl n spatele acestor interventii?
BRTIANU: Interesul Marilor Puteri de a aduce liniste n Principatele
Dunrene. Maiestatea Sa, mpratul Frantei, doreste un stat puternic n
orientul Europei pe care puterile occidentale s se poat bizui. Maiestatea Sa,
regina Victoria, doreste s creeze un stat tampon ntre imperiul rus si cel
otoman. Altfel spus, Alteta Voastr, se doreste echilibrul european, n centrul
acestei balante se va afla fiul Altetei Voastre.
ANTON: S-ar putea s fie prea mult pentru el. Are doar douzeci $i sapte de
ani.
BRTIANU: n spate vor fi numele su, experienta sa militar, partidele
noastre.
ANTON: Mi se pare c acestea sunt calitti obligatorii, nu si suficiente. Fiul
meu este un tnr care nu si-a desvrsit educatia. Este doar locotenent. Ar fi o
aventur prea mare pentru el ocuparea unui tron al unui stat vasal Portii
otomane.
BRTIANU: Romnia st pe picioarele ei, Altet. Ne-am dobndit autonomia, iar
relatia cu IMPERIUL OTOMAN este pur formal. Printul Carol va veni s dea o

garantie suprem acestei situatii.

ANTON: Domnule Brtianu, solicitarea formulat de mpratul Napoleon nu
contine detalii. Nu m ndoiesc c Franta va sprijini aceast alegere. Dar
bnuiesc un viitor agitat. Dumneavoastr doriti independenta.
BRTIANU: Sunt convins c printul Carol va primi cu entuziasm posibilitatea
de a conduce n lupt armata unei tri si de a oferi libertatea unei natiuni.
ANTON: Tocmai de aceste lucruri mi este team. Cred c se asteapt prea mult
de la el.
166
BRTIANU: Parlamentul, Armata, poporul, eu nsumi vom fi alturi de el. Apoi,
cine spune c printul se va rupe de familia sa? Noi ntelegem aceast alegere si
ca pe o apropiere a Germaniei de Gurile Dunrii. Germania, alturi de Franta
si Anglia, va avea acolo un mare prieten. Ne leag Dunrea.
ANTON: Domnule Brtianu, v mrturisesc c nu nteleg ntotdeauna
dedesubturile politicii. Din familia noastr tocmai Carol a artat ceva interes.
Repet c numai insistentele unor oameni dragi si apropiati m fac s nclin spre
un acord. Exist ns o piedic extrem de jenant pentru mine. Ea v priveste
pe dumneavoastr.
BRTIANU: Sunt pregtit s ascult orice imputare. Este vorba de tineretea
mea?
ANTON (ridicndu-se n picioare): Nu judec oamenii maturi dup copilria lor.
Exist ns lucruri n lumea noastr care nu au timp. V rog s asteptati aici.
Cineva doreste s obtin de la dumneavoastr o explicatie.
Iese din salon. Urmeaz un lung moment de asteptare. Brtianu este atras din
nou de portretul printesei toscane din secolul al X-lea. Ochii ei sunt ru
prevestitori, n sfrsit, usa se deschide si pe ea intr, elegant, martial, mai
btrn cu zece ani, baronesa Mathilde Kestner, logodnica prsit la Paris n
dezonoare si cu copil. Brtianu ncremeneste. Femeia se apropie sigur pe ea,
superioar, pregtit pentru rzbunare. Se opreste n fata lui, foarte aproape.
MATHILDE: Ticlosule!
ION (profund tulburat): Doamn...
MATHILDE: Voiam s vd cum arat acum ochii unui logodnic ndrgostit,
ntrezresc cumva o privire disperat sau mi se pare mie?
ION: Doamn, rmn umilul dumneavoastr servitor. Cereti executarea mea. Nu
voi protesta.
DINASTIA BRTIANU 167
MATHILDE (rde nervos): Ha, ha, domnule Brtianu, eu tocmai asta fac acum:
te execut. Ai pierdut tot. Contele de Flan-dra v-a refuzat. Printul Carol nu va
spune da, cnd i voi povesti ce mrsvie ai fcut acum zece ani.
ION (cznd n genunchi si srutndu-i poalele rochiei): Nu blestema un popor la

sclavie pentru o crim a fiului su. Pltesc eu, Mathilde. Ucide-m! Accept un
duel cu oricare ofiter care vrea s m mpuste.
MATHILDE (de sus): n pasiunea ta nebun pentru o tar de nimic nu mai vezi
realitatea n adevratul ei chip. M-ai nselat cu o tar, domnule Brtianu. Ea
este rivala mea. O voi zdrobi.
ION (se ridica): Nu ai sufletul sta. Te-am iubit. Ai purtat n pntec copilul
nostru.
MATHILDE: ndrznesti s-mi amintesti? Tu si iubit? Niciodat. Sufletul tu
este mai negru dect iadul dac ai putut lsa o femeie si un copil n disperare.
Tu ai ucis acel copil. Tu esti un monstru si pentru crima asta vei plti n modul
cel mai dureros. Sunt sotia presedintelui Adunrii Nationale Franceze. Am
cerut sotului meu s ntoarc sprijinul lui Napoleon pentru Romnia.
ION (ngrozit): Cum ai putut s faci asta? Tu crezi c te joci cu destinele
natiunilor ca ntr-o afacere de amor?
MATHILDE (l plmuieste, apoi la fel de rece): Vei suferi, Brtianu. Te vei chinui
cum m-am chinuit eu cu gndul sinuciderii n nopti ntregi de disperare. S
simti si tu ce nseamn trdarea.
i ntoarce spatele si iese.
Bucuresti. Palatul domnitorului
ntr-o modest sufragerie, Cuza, doamna Elena Cuza si cei doi fii iau masa n
liniste. Nu-si vorbesc, n jurul lor se agit trei sau patru servitori. Se aud
tacmurile lovite. Vinul turnat n pahare este rosu. Doamna are grij de
alimentarea copiilor. La un moment dat bate pendula 11 lovituri. Cuza si
priveste
168 *
ceasul si dup ce btile au ncetat n spune Elenei: Seara asta am s merg la
culcare". Scena domestic mai continu un timp.
Germania. Un palat din Diisseldorf, resedinta baronesei Kestner
Mathilde a cobort din trsur si a urcat scrile. Intr n holul mare al casei si
este ntmpinat de un valet.
VALET: Doamn baroneas, sunteti asteptat de ducesa Koltzoff.
MATHILDE (dup ce se apropie surprins de Elena Ghic): Doamn ducesa?
Nu-mi amintesc s v fi anuntat aceast vizit!
ELENA (foarte femeie): Pentru mine a fugit atunci.
MATHILDE (dnd s o ocoleasc): Nu sunt dispus acum la discutii politice.
ELENA (i tine calea): Brtianu era al meu atunci cnd mi 1-ai luat.
MATHILDE: Doamn duces, v rog s v dati la o parte.
ELENA: stiai c e cu mine. De ce mi 1-ai luat? De ce este el mai ticlos dect
dumneata?
MATHILDE: Exist trdri care nu se pot prescrie. Nu compara o tragedie cu o

aventur. (Trece pe lng Elena si apuc s fac doi pasi.)

ELENA (dreapt, cu spatele): I-a murit un copil. (Pauz) Primul copil. (Acum se
ntoarce spre Mathilde, care s-a oprit.) Dumnezeu 1-a pedepsit pentru ce ti-a
fcut. I-a luat lumina ochilor lui. Era fetit.
Mathilde are un zbucium. Chiar si apleac usor capul. Cnd se rsuceste
brusc, chipul ei este rvsit de lacrimi, l mai iubeste.
ELENA: Nu ne obliga s pltim nc o dat pentru greseala lui.
MATHILDE: Era copilul tu?
ELENA: Nu. Era l sotiei sale. O femeie cinstit.
DINASTIA BRTIANU 169
MATHILDE (caut din priviri dac este adevrat sau nu): El te-a trimis?
ELENA: Nu. M-a trimis poporul meu.
Bucuresti. Saloanele hotelului Hugues
Este bal cu muzic si petrecere. C. A. Rosetti, n haine de serat, si Carada n
vestimentatia neagr obisnuit discut ultimele detalii ale loviturii ntr-un
separeu. Intr Candiano -Popescu impacientat.
CANDIANO: Se duce la culcare.
ROSETTI: Cine?
CANDIANO: Cuza. Se duce la culcare.
CARADA: Nu suntem pregtiti. Ofiterii sunt la cazrmile lor.
ROSETTI (lui Carada): Du-te imediat si anunt-i.
CANDIANO: N-ati nteles. Se duce la culcare si se nchid toate usile. Nu mai
putem intra.
CARADA (dup un scurt moment de panica): Mria Obrenovici. M duc la ea si
o trimit s-1 tin la crti pn trziu.
ROSETTI: Du-te. Eu voi tine guvernul n bal. Nimeni s nu afle nimic. Rmne
cum e hotrt.
Diisseldorf
Carol si aghiotantul lui, von Werner, studiaz o hart mare a Europei pe o mas
din bibliotec. Caut amndoi si nu reusesc s gseasc Valahia.
CAROL: Aici ar trebui s fie, dar scrieBulgaren.
VON WERNER: Poate mai la nord, spre munti. Romnii au munti.
CAROL: Aici scrie Arghesh. Ce-o fi aia Arghesh?
VON WERNER: Asta e n Austria, sunt sigur. E n Austria.
CAROL: Ce mama dracului de hart e asta? (Se uit la legend.) Ce mi-ai adus,
von Werner? O hart din secolul al XHI-lea?
VON WERNER: Asta se afla pe masa de lucru.
170 *
CAROL: Ne trebuie harta Imperiului Britanic, harta cilor ferate. (Se duce si
caut, gseste dou hrti, una mare si alta mai mic. O ntinde pe cea mare

peste cea veche.) Asa! Uite, Vala-chia, Bucharest... Uite si lassii...

VON WERNER (ostil): Oricum, e un loc prea ndeprtat pentru Alteta Voastr.
Ce s cutati n pustietatea asta?
CAROL: Poate c acum este pustiu, dar stai s vedem linia ferat Londra Bombay. (Desface harta mic si urmreste cu degetul linia rosie a proiectului
cilor ferate britanice de la Londra la Bombay. La un moment dat observ
portiunea care mai trziu va fi calea Orient Expresului.)
VON WERNER: Nu v grbiti, Alteta Voastr, puteti refuza. Sunteti un print de
snge german. Nu este de rangul Vostru s deveniti un pas turc.
CAROL: M vezi pe mine cu turban?
VON WERNER: Nu, dar oficial veti fi supusul Sultanului.
CAROL: Dar te-ai gndit ce pot face n pustietatea asta: ci ferate, armat,
porturi...
VON WERNER: Iertati-m, Alteta Voastr, dar acolo nu puteti face dect purici.
Bucuresti. Palatul domnitorului
Mria Obrenovici soseste mpreun cu un cartofor. Este agitat, voluntar,
trece nervoas pe lng valeti si grzi. Cuza tocmai urc scara spre dormitor.
Cnd o vede, coboar n grab si o mbrtiseaz. Mria l abordeaz grbit:
Cheam pe cineva la joc. Vreau s facem un wist n noaptea asta".
Diisseldorf
Carol si Bismarck discut n picioare n aceeasi bibliotec a castelului plin de
hrti. Carol va pstra tot timpul o doz de respect fat de cancelar.
BISMARCK: Vd c V instruiti pentru noua Voastr misiune. Bravo!
DINASTIA BRTIANU * 171
CAROL: Excelenta Voastr trebuie s fie convins ca nc nu am dat un rspuns.
BISMARCK: l cunosc: veti merge n Romnia.
CAROL: Mi se pare c priviti lucrul sta ca un joc. Eu nu m joc cu deciziile. Le
iau si le respect.
BISMARCK: Tocmai de aia stiu rspunsul dinainte.
CAROL: V nselati. Marele cancelar Bismarck se nseal. Uit c se poate si
asa ceva.
BISMARCK: Nu v nteleg, printe.
CAROL: Bine, atunci rspunsul meu este nu. Am reflectat: nu merg n
Romnia.
BISMARCK: De ce?
CAROL: Din ambitie.
BISMARCK (ride satisfcut, apoi usor cabotin): mi permiteti s iau loc, printe.
(Dup ce se asaz si Caro/.) Alteta Voastr poate crede c eu vin aici pentru o
partid de biliard. Asa este, ati ghicit. E vorba de o partid de biliard. Numai c
bilele sunt ducate, provincii, tri.

CAROL: stiti bine c jocul sta 1-au mai jucat si altii... Francmasoneria...
BISMARCK: Numai c de data asta e rndul meu s lovesc. Prima lovitur de
tac - Germania. (Se ridic si i arat pe hart sttuletele germane.) Priviti
Germania, printe.
CAROL (nedumerit): Unde? Sunt ducatele noastre rspndite.
BISMARCK: Asta e prima diferent ntre noi. Eu o vd, rotund, mare, imens
n mijlocul Europei. Ce vede Alteta Voastr sunt bilele de biliard rspndite
haotic pe masa verde. A doua diferent dintre noi este c eu vd bilele adunate
la mijloc, lipite strns una de alta, prinse ntr-un triunghi de argint.
CAROL: Credeti c a venit momentul unittii noastre nationale?
BISMARCK: N-am fost niciodat mai puternici. Dar va fi rzboi.
CAROL: n cazul sta, eu sunt pregtit.
172 *
BISMARCK (glumet): Ati vzut ce usor v-am convins.
CAROL (riznd fin): Nu, nu, domnule conte, (n timp ce l serveste cu un phrel
de schnaps:) Sunt pregtit pentru a-mi face datoria sub arme. Nici nu se mai
pune problema s plec n locul la uitat de lume. Acum sunt mai decis ca
oricnd.
BISMARCK (lund phrelul, ironic): Aoleu!
CAROL: De data asta vorbesc foarte serios, nteleg acum c excelenta voastr
mi ofer cea mai nalt onoare, n mijlocul armatei noastre, voi comanda
regimentul meu de artilerie. E jocul care mi place si mie. Aveti promisiunea
mea c voi sluji sub drapelul alb-negru al patriei mele.
BISMARCK: Verde.
CAROL: Poftim!?
BISMARCK (insinuant): Ver-de.
CAROL: Vreti s spuneti c...
BISMARCK: Imperiul!
CAROL: Bine, dar...
BISMARCK (foarte aproape, familiar si confident): Al doilea Reich este telul meu.
si care altul poate fi, odat ce bilele de biliard sunt asezate n mijlocul mesei?
Nu? Pentru ce se asaz bilele acolo? Bilele sunt asezate pentru ca s nceap
un nou joc.
CAROL: M sperie putin ce spuneti. Poate fi viziunea unui nebun.
BISMARCK: Asa este, nc o dat m-ati ghicit. Sunt nebun.
CAROL (deprtndu-se): Excelent, v rog s ncetati cu tentativele astea de a
m umili. Vreti s m simt mic, nu-i asa, un prinfisor care nu vede mai departe
de grdina castelului? Dumneavoastr sunteti strategul, gnditorul...
BISMARCK: Oh, ce bine v-am ales! Inteligent, perspicace, devotat, nobil. Numai
un nebun poate s vad aceste calitti n Alteta Voastr, dintr-o singur privire.

Pentru oamenii normali, Alteta Voastr este suspect.

DINASTIA BRTIANU * 173
CAROL: Conte, e adevrat ce se spune: sunteti periculos. si mi dau seama c
forta voastr adevrat nu este Armata Prusiei. Este inteligenta.
BISMARCK: Nici vorb. Mrturisesc c sunt cam mediocru. Nu, nu v jenati.
Nu sunt mai destept dect un medic celebru sau un filozof german. Puterea mea
st n alt parte.
CAROL (se scap): n viclenie. Iertati-m dac...
BISMARCK: Eh, de data asta n-ati nimerit-o. Dar, rmne ntre noi. Viclenia
este si ea o form de inteligent. Nu, printe Carol, puterea mea st n ideal. (Ia o
alun.) Eu visez.
Carol este profund miscat de aceste destinuiri. Se plimb ncet prin ncpere,
parc ar cuta niste rspunsuri. Ajunge n dreptul mesei si pune din nou
degetul pe harta Europei.
CAROL: n fond, ce doriti s fac n Romnia?
BISMARCK: n primul rnd, s fiti un suveran demn. Va fi greu la nceput sub
tutela Imperiului otoman. Dar nu trebuie s uitati c stindardul verde al
Imperiului lui Otto cel Mare a fluturat cndva pe acest continent, n jurul lui sau prbusit toate cele-late puteri. Noi i-am mai nvins o dat pe barbari.
CAROL: Nu vi se pare un vis cam... dilatat?
BISMARCK: Nu, pentru c, vedeti printe, eu nu sunt un nebun oarecare. Eu
sunt un nebun de legat. Eu m voi ocupa de Imperiul austriac, de Imperiul
francez si de cel britanic. Trebuie distruse. Voi v veti ocupa de Imperiul
otoman.
CAROL: n acest moment as putea bnui c Excelenta Voastr poate s distrug
aceste imperii, dar nu sunt sigur c eu as putea, din locul sta straniu, s
clatin, mcar, Imperiul turcilor.
BISMARCK: O s v ajute Rusia.
CAROL: Chiar c e o nebunie.
174
BISMARCK (din nou familiar, aproape de ureche): Sigur, voiam s spun: nebun
de legat, asa, ca o metafor. Eu sunt nebun din dragoste de patria mea.
Cei doi si nfrunt privirile otelite. Bismarck nu glumeste deloc. Ochii lui ard,
prjolesc, n fixitatea lor nspimnttoare. Carol nu-i poate rezista.
CAROL: Nu stiu, nu stiu, totul este nc foarte confuz. Ce as putea rezolva eu
cu un popor latin, aproape necunoscut? Ce virtuti au oamenii stia?
BISMARCK (revenit la jovialitate, dar sigur pe el): Periculosi, ngrozitor de
periculosi. Veti fi conductorul unui neam ndrtnic. Nimeni n-a fost n stare
s-i ntoarc de la obiceiul lor. De asta au rmas latini, aici, ca o insul, si
triesc izolati ca o insul, ntr-adevr, ei ar putea fi Britania estului

ncptnat, conservatoare, rea. Puneti un picior german acolo. S afle de noi,

s vad ce nseamn organizarea si disciplina german. Nu v asteptati la
supunere. Vor rde de Alteta Voastr la nceput. Vor face o glum proast pe
seama Voastr, dati-le ci ferate. Vor lansa un zvon rutcios, construiti o
armat pentru ei. V vor da un picior n spate, dati-le independenta. Asta o s-i
sperie un timp... n sfrsit, succesul poate e riscant, dar cu independenta
obtinut vor avea de lucru cteva decenii.
CAROL (pe harta): Strategic vorbind, sunt asezati cum e mai ru. si otomanii, si
rusii pot trece foarte usor peste cmpiile astea. O armat aici n-are nici o
protectie.
BISMARCK: Pentru c nu vedeti ntregul. Romnii nseamn si lantul acesta
muntos, nseamn si... (bte cu degetul) Transilvania. Ia ncercati s priviti
acum! Uitati-v si ce bazin hidrografic au.
CAROL: Este fascinant s urmresti pe hart o natiune, dar Transilvania nu va
fi usor de cucerit.
DINASTIA BRTIANU * 175
BISMARCK: V-am spus: de Austria m ocup eu.
CAROL: Pe cine pot conta acolo? Dati-mi un nume.
BISMARCK: Brtianu.
CAROL: Bine, dar sta este un revolutionar periculos! Este un regicid. A atentat
la viata mpratului Napoleon.
BISMARCK: Pi, cu cine vreti s construiti o tar? Cu oamenii asezati? Cu stia
nu poti face dect o biseric.
CAROL: Brtianu... Alt nume?
BISMARCK: E de ajuns. Brtianu. Ceilalti nu conteaz.
CAROL: stiati c mi-a cerut o audient.
BISMARCK: Eu 1-am trimis. S nu cedati usor, s puneti conditii.
CAROL (sta drept, oarecum solemn): Excelent, m voi revansa pentru
nfrngerea de astzi. Voi face din Romnia o tar.
BISMARCK (la fel): Printe, fceti-v datoria. (Iese.)
Rmas singur, Carol, nc impresionat de dialogul cu Otto von Bismarck,
pseste prin ncpere ngndurat. si opreste privirea pe sabia sa, un Solingen
ncrustat. O trage din teac ncet si, dintr-o dat, lumina lamei devine rosie, de
foc. Din ancadramentul lamei, imaginea se mreste la dimensiunea ntregului
ecran, dezvluind flcrile scenei urmtoare.
Suntem n Germania n plin revolutie (1848). n preajma unui castel, printul
Anton de Hohenzollern trece clare mpreun cu fiul su Carol (9 ani) printre
cadavrele rsculatilor. Ici-colo, se vede si uniforma unui militar ucis. Printul
Anton priveste drept nainte, dar nu impasibil; este trist, ngrijorat. Alturi, fiul
su ncearc s-1 imite, ns este vizibil tulburat de ceea ce vede: desi se

chinuie s rmn teapn n sa, nu se poate abtine s nu trag cu ochiul, usor

speriat, spre acea priveliste.
Seara, n castel, la masa lung din marele salon, cei doi iau cina, asezati la cele
dou capete. Nu se aud dect zgomotele mici ale tacmurilor si soaptele valetului
Pefer cnre d comenzi servi176 *
torilor. La un moment dat, micul Carol se opreste si si ntreab tatl:
Domnule, ce este o revolutie?" Printul Anton se gndeste o clip, apoi i
rspunde: Un fel de nastere". Dup o pauz, trist, privind prin ferestre afar:
La fel cum te-ai nscut tu, si lumea se naste cu strigte si snge". Copilul si
continu masa. Observ cum valetul toarn un vin rosu, sngeriu, n paharul
tatlui su. Dup ce acesta l gust, i face semn din cap. Acum, Carol l
ntreab: De ce regele Friedrich Wilhelm a ordonat deschiderea focului astzi,
domnule?" Printul Anton este putin surprins, si priveste fiul insistent cteva
momente, ca si cum ar vrea s descifreze un alt sens al ntrebrii, apoi i
rspunde: El are o datorie". Carol insist: Domnule, cine i-a dat regelui
aceast datorie". Dumnezeu" - rspunde tatl.
Bucuresti. Hotelul Hugues si cazarmele
La balul organizat de C. A. Rosetti se afl toti membri conspiratiei. Danseaz,
rd, petrec. Printre ei si Dumitru Brtianu. n bal este si Al. Beldiman, prefectul
Politiei. Priveste curios desfsurarea de toalete. Este luat la dans de Luxifa
Florescu. Apare Carada care i sopteste lui Rosetti: S-a rezolvat. Mergem
conform planului". Rosetti trece printre invitati pn n cealalt parte, unde este
col. Haralamb. i spune. Haralamb l ntreab: Sunteti sigur c puteti ridica
cinci mii de oameni n noaptea asta? Militarii nu vor actiona dect dac poporul
o va cere". Nici o grij - l asigur Rosetti. Cnd vor bate clopotele, sapte mii de
oameni vor ocupa piata". Haralamb se duce.
La cazarma regimentului de artilerie militarii sunt treziti din somn ntr-o
alarm. Sunt aliniati la tunuri. Li se cere liniste pentru a-i lua prin surprindere
pe dusmanii poporului.
La palat se schimb garda cu membri ai conspiratiei. Lt. Mlinescu si asaz
oamenii n exteriorul si interiorul palatului, dndu-le ordine soptite, n interior,
Mlinescu urc pn la etaj,
DINASTIA BRTIANU * 177
unde ntr-o camer pzit de un ostas, Cuza, Mria Obrenovici si doi cartofori
joac wist si fumeaz. Mlinescu ascult la us. si face semn cu ostasul. Din
camera ei iese Elena Cuza. Doamna l abordeaz ngrijorat: Domnule
locotenent, n timp ce eram la mas cu Domnul, a sosit un biet si ne-a spus c
la noapte va fi revolutie". Zvonuri, Mria Voastr. Garda e la post". Am alturi
copiii, dorm si nu vreu s fie treziti de zurbagii". Fiti fr grij, Mria Voastr.

Veghem noi".
Dusseldorf. Palatul Casei von Hohenzollem
n acelasi salon de receptie, Brtianu l asteapt pe printul Carol. Acesta intr
n uniform militar, ntinznd de la distant mna ctre romn.
CAROL: Domnule Brtianu, am auzit c sunteti un adevrat pater familias
pentru poporul romn.
BRTIANU: Alteta Voastr, dati-mi voie s fiu primul care s v spun
Maiestate.
CAROL: Usurel, domnule Brtianu. nc n-am spus da.
BRTIANU (scotnd o hart): Atunci dati-mi voie s v art tara mea. Romnii
triesc n aceste teritorii ca popor vechi nc din primele veacuri ale lumii
crestine. Am fost crestinati timpuriu, dup ritul Bizantului. V rog s priviti:
Asta este Muntenia sau Valahia, cum este mai bine cunoscut n german. Aici
este Moldova, cu Bucovina si Basarabia. Dincoace este Dobrogea.
CAROL: La Marea Neagr.
BRTIANU: ntr-adevr. Aici n centru este Transilvania, leagnul poporului
nostru.
CAROL: Ce vreti s spuneti prin asta? Am auzit metafora asta, dar nimeni nu
mi-a dat cea mai mic dovad.
BRTIANU: A fost centrul politic, militar si religios al dacilor. Cuceriti de
romani, dacii au disprut n noul popor for178
mat prin contopirea dintre nvingtori si nvinsi. Limba cu care s-a format ca
natiune medieval a fost latina provincial, romna pe care o vorbim noi acum.
CAROL: Mi-as dori s aflu mult mai multe despre acest subiect. Mi se pare
fascinant, dar nc de nenteles.
BRTIANU: Aici, n aceast zon muntoas a masivului Apuseni si aici, n
regiunea numit Maramures, mai triesc nc daci. Sunt crestini, dar si
pstreaz si obiceiurile antice. Vom gsi poate o zi n care s facem un drum
pentru a-i cunoaste.
CAROL: Bine, dar acolo este Austria?!
BRTIANU (mieros): Tocmai acesta este scopul invitatiei mele. S facem drumul
mpreun cu Armata romn, condus de Maiestatea Voastr.
CAROL: Esti viclean, domnule Brtianu. Bismarck mi-a spus s fiu foarte atent
cu dumneata.
BRTIANU (jucnd modestia): S-ar putea s fim din aceeasi ras de oameni
politici. S fi avut puterea si ntinderea Germaniei, poate c as fi fost mai direct
cu Maiestatea Voastr. Dar sunt un modest supus al Majesttii Voastre care v
cluzeste ntr-un teritoriu plin de pericole.
CAROL: Chiar, am auzit c multe lucruri nu sunt chiar asa de frumoase cum le

prezinti prin Europa.

BRTIANU: Suntem lenesi. Ne miscm greu la munc si nu ne place s o tinem
mult asa. Dar un print german poate aduce dragostea de munc la romni.
Apoi vine si sentimentul rspunderii. N-am s v ascund c ne place s dm
mereu vina pe altii.
CAROL: Asta nu e frumos deloc. Sunt moravuri, iertati-m, dintre cele mai rele.
Nu se va putea construi o natiune puternic n acest fel.
BRTIANU (persuasiv): Vitejie ar exist, picioare iuti si brate puternice am avea.
Ne trebuie un cap. tara are nevoie de un militar din spit nobil. Nimic nu
trezeste calittile cele bune
DINASTIA BRTIANU * 179
ntr-un popor ca rzboaiele. Dar s privim mai departe. Acesta este Banatul.
Aici triesc romnii cei mai cuminti, dar si cei mai cultivati. Se pare c
mbuctura asta a Dunrii a strns ce este mai bun din Europa si 1-a urcat pe
malul nostru. O s v puteti bizui pe ei la nevoie.
CAROL: Dumneata mi vorbesti aici despre o mare cucerire. Dar neamurile de
jur mprejurul vostru au si ele acelasi drept la nationalitate.
BRTIANU: Vom fi prieteni. Mersul lumii a fcut ca toti cei din jurul nostru s
se trezeasc din istorie ceva mai lrziu. Rusii, adic blonzii, dup vorba slavon,
au venit din Scandi-navia. Bulgrii, de la care se trage cuvntul vulgar, au venit
din Asia. Srbii sunt slavi, iar ungurii, urmasi ai hunilor din stepe. Noi suntem
de aici.
CAROL: Bine, dar si germanii sunt veniti de undeva!
BRTIANU: si iat ce pcat c nici acum nu si-au gsit unitatea.
CAROL (pdvindu-1 cu usoar distantare): ntr-adevr, esti un om extrem de
periculos. Este adevrat c ai fcut nchisoare n Franta, complice la un atentat
mpotriva mpratului?
BRTIANU: O eroare nefericit a justitiei franceze. Dar nchisoarea mi-a priit.
Viata mea fiind prea agitat, numai acolo am avut timp s desenez harta asta.
CAROL: Dumneata mi oferi un imperiu pe hrtie. D-mi voie s am serioase
ndoieli c ceea ce ai visat dumneata ntre zidurile unei nchisori franceze poate
fi si visul meu.
BRTIANU: Respectul pentru Maiestatea Voastr m oblig s v nteleg. E prea
mult. Suntem trectori pe acest pmnt. Doar visurile supravietuiesc dincolo de
noi: se cheam mituri, legende, mosteniri. Eu v implor doar s porniti. Fiul
dumneavoastr si rege al fiului meu are ns dreptul la visul su. S nu-1
cautionm de pe acum.
180 *
CAROL: Ai un fel ciudat de a privi lumea, domnule Br-tianu. Prin timp. De
unde vine aceast putere?

BRTIANU: Din credinta mea. Nu v voi cere s renuntati la credinta Majesttii

Voastre, dar am s fac tot posibilul s-o cunoasteti bine pe cea ortodox. Toti
preotii nostri privesc astfel. Ei vd Romnia peste secoli. De aceea, bisericile
noastre se ncep, dar nu se stie niciodat cnd se termin. Mrimea lor este
ntotdeauna destinat unui numr dublu sau triplu de enoriasi, stiindu-se c
mereu vom fi mai multi.
CAROL: Este fascinant ce-mi spui. Abia astept s-i cunosc pe romni.
BRTIANU: V vor iubi din prima clip. Dac esuati, veti fi primul blestemat.
CAROL (rmas putin pe gnduri): Primesc, domnule Br-tianu. Am si eu o
credint.
BRTIANU (se ridic si ia mna printului): Dati-mi voie s fiu primul care
srut mna suveranului su. (i sruta mna si apoi se ridic drept, privindu-1
n ochi cu duritate:) Un singur lucru s nu uitati niciodat: e mai bine pentru
Maiestatea Voastr s m aveti aliat.
CAROL (impresionat, vrea s trag mna dar nu poate; ntelege c trebuie s
dea un rspuns): Voi fi un suveran drept.
BRTIANU (si schimb complet mimica si, afisnd un suris luminos, i scutur
mna ca ntre prieteni): S v art cum ajungeti n tar.
Bucuresti. Reconstituirea detronrii lui Al. I. Cuza
Din cazarma regimentului de artilerie, tunurile sunt scoase cu rotile bandajate
n paie, s nu fac zgomot pe strzi. Cte un ofiter clare trece pe ulite pentru a
inspecta starea cartierului n noapte. Unul dintre ei, care poate fi Lecca, se
opreste la o rspntie de unde se vede hotelul Hugues. Luminile sunt aprinse.
DINASTIA BRTIANU # 181
n sala mare de bal a hotelului, servitorii strng pe urma chefului. Membri
locotenetei domnesti si ai guvernului stau n fotolii si asteapt n tcere. Se
privesc cu jen. Lascr Catargiu si joac nervos degetele pe bratul fotoliului de
piele. Generalul Nicolae Golescu si-a mpreunat palmele n fat si pare c se
roag. Un ministru a adormit. Este trezit cu un cot de altul. Ticitul unui ceas
de pendul se aude de undeva. O femeie de servici n costum national da cu
mtura ntr-un colt.
La intrarea principal n palat apar ofiterii conjurati: Li-poianu, Costescu, Pillat
si Berendei. Le deschide It. Mlinescu. Ptrund n cldire, si scot pistoalele si
avanseaz cu precautie. La etaj, un servitor trece cu o tav. Atinge argintul cu o
lingurit n dreptul dormitorului lui Cuza. In interior, Cuza, n cmas, doarme
alturi de Mria Obrenovici. La semnalul valetului, Mria se scoal si, pe
jumtate dezbrcat, se duce la us. ncet, cu maxim precautie prinde cheia si
o rsuceste n broasc, ntredeschide usa si vede jumtatea de chip cu un ochi
ntors spre ea a valetului, nchide usa la loc si revine atent n pat. Cuza
tuseste. Ea l nveleste.

n primul hol de la parter ofiterii ntlnesc un ostas de gard. Lipoianu se

sperie: Ce e cu sta?". Mlinescu: Acolo este arhiva. L-am pus eu s o
pzeasc", si continu mersul grupat. Ajung n dreptul scrii centrale si ncep
s urce. De undeva din cldire se aude cum cineva vars o can mare de ap
ntr-un lighean. Ofiterii se opresc din nou. Pillat: Dac l gsim la cabinetul de
toalet?" Mlinescu:" ,JE n camera lui, doarme". Ajung pe palier. Se opresc
nc o dat cnd dusumeaua scrtie. Lipoianu arat cu capul spre prima us.
Camera doamnei Elena". Imagine de interior: Doamna Elena doarme cu copiii
mbrtisati.
n oras, la o barier, Al. Beldiman opreste trsura. Este n-tmpinat de
aghiotantul lui Librecht. l salut, dar Beldiman prefer s ias pe scara
trsurii si s asculte zgomotele orasului, l ntreab pe aghiotant: Vreo miscare
n mahalale?" Nimic" - i rspunde. Beldiman ascult din nou. Se aude un
cntat de cocos.
182
Crezi c s-ar putea aduna asa repede zece mii de oameni si noi s nu aflm?
Cte ceasuri sunt?" Aghiotant:Dou dup miezul nopfii. si oricum, domnule
prefect, am poruncit s se taie frn-ghiile de la clopote n toate bisericile din
oras." Beldiman mai ascult putin, intr n trsur si pleac.
Ofiterii au ajuns n dreptul usii lui Cuza. Unul si face cruce. La un semn, dau
buzna nuntru. Mria, ca si cum ar fi sculat din somn, d un tipt. Lipoianu
se repede la pat si i pune pistolul la tmpl lui Cuza. Acesta se ridic ncet n
capul oaselor, tras putin de Lipoianu. ntr-o parte, Berendei o acoper pe Mria
cu mantaua, ca s se poat mbrca. Cuza, nc nuc de somn i priveste pe
ofiterii din jurul patului. Pufneste n rs. Ofiterii se privesc derutati.
CUZA: Ce cutati la mine n cas, domnilor ofiteri?
COSTESCU (scotnd documentul abdicrii): V-am adus abdicarea Mriei
Voastre. V rugm s o semnati.
CUZA (se uita la el si face semn din ochi spre Lipoianu)'. Spune-i s ia arma de
la tmpl mea.
PILLAT: Nu ar fi pus-o, dac nu avea acest ordin.
CUZA (dup ce o vede pe Mria tinut n colt de It. Berendei): Lsati-m s m
mbrac. Semnez imediat abdicarea.
Costescu aprob din cap. Ofiterii se misc. Lipoianu ncepe s cerceteze tunica
domnitorului, s nu aib vreo arm acolo. Camera se misc spre Mria
Obrenovici. Costescu i face semn lui Berendei: Du-o de aici". Cnd camera
revine la Cuza, acesta tocmai si ncheie tunica. si-o ajusteaz pe corp si se
opreste, privindu-i ntrebtor.
CUZA: Nu am cu ce s v isclesc abdicarea. COSTESCU (scoate din porthart o
climar si o pan): Ne-am gndit si la asta, Mria Ta.

DINASTIA BRTIANU * 183

CUZA (lundu-le): Frumos lucru s tii climara n tocul armei. Numai c voi nu
sunteti grmtici. Sunteti niste prosti. Pe ce semnez? N-am mas.
PILLAT (apropiindu-se si aplecndu-se): Voi fi eu mas pentru momentul sta,
Mria Ta.
Cuza semneaz pe spatele lui Pillat, apoi le d hrtia, climara si pana. i
priveste cu tristete.
CUZA: Ce mult v-am iubit, (i urmeaz.)
Afar, n curtea palatului, Mlinescu a aliniat garda pe dou rnduri. Cnd vede
c se vine cu domnitorul, le d ordin soldatilor s se ntoarc stnga-mprejur
(cu spatele). Apoi face un semn ctre piata mare din fata palatului. O trsur se
apropie si este tras repede la peron, n spatele ei, n piat, apar trupele
regimentului de artilerie. Pun tunurile n ordine de btaie. Cuza iese ncet
flancat de ofiteri. Trece calm printre rnduri, privind ceafa militarilor. Unul
dintre ei izbucneste n plns, pstrnd pozitia de drepti, dar cu capul czut n
brbie. Cuza se apropie de el. l ascult aproape lcrimnd. Bag mna n
buzunar, trezind reactia ofiterilor, si scoate o tabacher de argint cu
monograma sa. O strecoar n buzunarul soldatului, care nu nceteaz s se
smiorcie. Urc n trsur. Costescu, de pe usa trsurii, trage un foc n aer.
Focul de revolver se aude n hotelul Hugues. Ministrii sar, ca dup o lung
asteptare. Nu scoate unul o vorb, si iau blnurile si cciulile si ies din hotel n
piat. Pe msur ce avanseaz prin piata cufundat n ntuneric, observ
absenta populatiei. Haralamb face o criz: Unde e poporul, domnule Rosetti?
Unde ti-e poporul care manifest bucuria?". Rosetti ncearc s-1 calmeze:
Linisteste-te, domnule colonel. Gata, s-a terminat. Ce mai conteaz".
Politicienii trec mai nti prin dreptul artileristilor
184 *
apoi printre soldatii din gard aliniati, dar de data asta cu fata. Din rndul
artileristilor se apropie de comandant un sergent.
SERGENT: Domnule cpitan, ce se ntmpl? Ce este aici?
CPITAN (fulgerat de o solutie, scoate sabia si trece n fata unittii): L-au fcut
mprat pe domnitorul Cuza. Uraaa, triasc mpratul Cuza! Uraaa!
Soldatii ncep si ei s strige. Chipuri fericite n timp ce prin spatele lor trece
trsura cu fostul domnitor, nuntru, este asezat ntre ofiterii care l amenint
cu armele. Cuza aude uralele soldatilor. Desertciune, trdare, ridicol - toate se
adun n privirea lui. La un colt de strad, Femeia de lume rde si i arat snii.
Candiano-Popescu nvleste mpreun cu o trup de soldati n casa lui
Librecht. Acesta este la biroul su, cercetnd dosare. Cnd aude zgomotul sare si
deschide usa secret din bibliotec. Nu apuc s fug pe ea. Este prins cu
minile la spate. Candiano: S-a terminat, viper otrvit. Acum vei da

socoteal". Se duce la birou si ia dosarul n min. Citeste la lumina lmpii. Se

uit la Librecht cu dispret, rupe prima fil din dosar si i-o ndeas lui Librecht
n gur: Cu complimente de la domnul Brtianu". l duc.
Maiorul Lecca intr n cazarm si ptrunde n cabinetul gen. Florescu. Acesta
doarme mbrcat pe o canapea. Sare s-si ia sabia, dar nu apuc. Lecca
nainteaz militros si i pune mna pe umr: n numele poporului, sunteti
arestat. Nu opuneti rezistent. Am ordin s trag." Florescu: Cine ti-a dat acest
ordin?" Lecca: Poporul care acum este strns n piata palatului si manifest
pentru libertate".
n piata palatului sunt doar soldatii artileristi, pe lng tunuri, strignd aproape
rgusiti :"Triasc mpratul Cuza! Uraaa!" Ridicolul acestei scene nu are
nevoie de dialog.
Domeniul Wied, n Germania
Otto von Bismarck soseste n vizit la castelul Neuwied. Este anuntat de valet,
dar este aproape imediat ntmpinat de
DINASTIA BRTIANU 185
principesa Mria de Wied (mama Elisabetei). La o mas rotund cei doi se asaz
mpreun cu Elisabeta (23 de ani) si fratele ei, Wilhelm (21 de ani). Valetul
serveste ceai. Bismarck soarbe usor neatent, cu ochii la cei doi tineri.
BISMARCK: Ah, mi-ati dat ceai. Eu beau cafea.
MRIA: Iertati-m, domnule conte, n familia noastr legturile britanice au
creat o mod. (Valetului:) Johann, adu cafea. Dar m surprind totusi obiceiurile
dumneavoastr orientale, conte. E adevrat ce se spune?
BISMARCK: Mai nti m-au suspectat c sunt evreu. Interesul meu pentru
bncile Prusiei era un indiciu. O femeie, iertati-mi indiscretia, i-a convins c nu
e adevrat. M vzuse gol si... ntelegeti? (Elisabeta si Wilhelm pufnesc n tis cu
ochii n pmnt si brbia n piept, si revin imediat, speriati.) Apoi au spus c
sunt la origine tigan. Dar fiindc si Johann Sebastian Bach era tigan, au
considerat c rasa asta ar fi prea nobil pentru mine. (Reactie Mria.) Chestia
asta m-a obligat s-mi fac arborele genealogic, n realitate, drag printes de
Wied, sunt la origin slav. E dureros, e nobil, habar n-am! Cel mai vechi
strmos al meu a fost un sef de trib slav din secolul al IX-lea. Asta este!
MRIA: Ah, nteleg! De aici gustul pentru cafea.
BISMARCK: As! Mai degrab gustul pentru prostie al dusmanilor mei.
Elisabeta, tu nu ridici niciodat ochii din pmnt n fata unui brbat?
ELISABETA (emotionat, fr s-si schimbe atitudinea, se ncurc): Excelenta
voastr... eu... nu...
BISMARCK: Cti ani ai?
MRIA (mam ofensat): Domnule conte!
BISMARCK (metalic): Vreau s-mi rspund.

MRIA (dup o pauz de emotie, cald): Rspunde Elisabeta.

ELISABETA: Dou... Douzeci si... si trei.
186 *
BISMARCK: Atunci tu, Wilhelm, trebuie s ai vreo douzeci, douzeci si unu.
WILHELM: Da, domnule.
BISMARCK: Da, domnule, ce?
WILHELM: Da, domnule, douzeci si unu.
BISMARCK: Cu tine nc nu am treab. Peste cinci-sase ani discutm, dar cu
tine, Elisabeta, o s vreau s vorbesc.
MRIA' Domnule conte, copiii mei sunt buni germani. Ei se pot dedica unei
Germanii mai bune. Trebuie s stiu ce intentii aveti.
BISMARCK: Pentru asta am venit, printes. Vreau s iau ducatul de Hohtein.
MRIA (mainti socat): Ce anume? (Izbucnesten ris:) Lu-ati du-ca-tul de Holstein!
BISMARCK: Ihm! Austria va protesta si va fi rzboi. Nu am nici o ndoial c
armatele noastre vor nvinge. Acum sunt sigur si acum am gsit de cuviint s
vizitez marile familii germane. Vom avea nevoie de fiicele si fiii nostri.
MRIA (si d seama c nu glumeste): Elisabeta este pregtit pentru rasa
maicilor terapeute. Are o nclinatie pentru ngrijirea bolnavilor.
Bismarck se ridic de la mas. Mria si cei doi tineri se ridic si ei. Cancelarul
salut, Elisabeta face o reverent. Este condus de printesa Mria.
BISMARCK: S ne ntelegem, printes, Elisabeta nu intr la nici o mnstire, n
doi-trei ani se va mrita cu un print de snge.
MRIA: Domnule conte, dar nu credeti c v permiteti cam mult. Profitafi de
faptul c sotul meu...
BISMARCK: Un german glorios. Moartea lui prematur mi-a dat peste cap
unele calcule.
MRIA: Bine, dar nu puteti face calcule cu niste capete ncoronate.
BISMARCK (ajuns la trsura): Printes, eu nu de coroane de aur sau de
tinichea am nevoie acum. Mie mi trebuie sngele
DINASTIA BRTIANU 187
care curge prin aceste vene, si sngele ap nu se face. E un proverb slavon.
MRIA: Domnule conte, nu suntem cai de ras...
BISMARCK: Am ntrebat citi ani are Elisabeta. Vedeti, printes, are 23 de ani si
nu este mritat nc. O trimiteti la mnstire ca s nu rmn fat btrn.
Credeti-m, v fac un serviciu.
Mria rmne socat, cu gura cscat, n timp ce Bismarck i srut respectuos
mna, se urc n trsur si pleac. Pe chipul lui acum, n mersul trsurii, nu
este nici o reactie - rece, calculat, potent.
Dup plecarea lui Bismarck, principesa Elisabeta se retrage ngndurat spre

camera ei. Aici se afl imobilizat la pat fratele su, Otto (12 ani), nscut cu o
malformatie congenital. Biatul sufer cumplit. Descoperirea acestei scene are
miezul ei. Se ntelege motivul secret pentru care nu s-a mritat. Elisabeta l
ngrijeste cu afectiune. Biatul scuip snge n palma Elisabetei. Privind-o, din
amintire i revine un tipt. Parc pentru a se apra, caut de la fereastr
imaginea pdurii. Imaginea trece n trecut.
ntr-un spital militar, rnitii sunt adusi cu largile. Se aud vaete. Surorile de
caritate se agit n jurul paturilor. Printesa Mria de Wied (23 de ani),
nvesmntat n alb, face trierea rnitilor, n fata spitalului trage o trsur
scump. Din ea coboar guvernanta Leti mpreun cu printesa Elisabeta (5
ani). Leti are o fizionomie rece, care inspir rutate de la prima privire. O duce
pe copil n spital. Odat intrate pe usa unui culoar sumbru, plin de fase
nsngerate, crje, ustensile mnjite, sunt observate din captul cellalt de Mria
de Wied. Figurile severe ale celor dou femei se ntretaie. Ajuns n dreptul
principesei, Leti o mpinge usor spre mama ei pe Elisabeta. Fetita face o
reverent scurt si i srut mna. Mna mamei o stringe pe a fetitei ntr-un fel
foarte energic. Mria deschide usa spre salon si ncepe s o poarte printre
paturile cu rniti, lsnd-o sa vad ororile rzboiului. La un moment dat - parc
ar fi ales - principesa Mria se opreste n dreptul unui pat pe care se afl ntins
un tnr soldat, adoles188
cent blond si cu ochi mari, albastri. Asternuturile, patul, cmasa lui, obrazul
lui sunt imaculate. Fetifa este fascinat de albeata pernei si, cu un gest infantil,
nendrznind s-1 ating pe biat, mngie pnza aspr. Tnrul ncearc s se
ridice si s vorbeasc. Leti, aflat n spatele Mriei, vrea s intervin, ca si cum
fata fcuse un gest nepermis. Nu din mil pentru biat, ci din rigoare si
etichet. Mria o opreste. Privirile curioase ale fetitei si ale t-nrului se atrag
magnetic. Din aceea aparent imperturbabil senintate a chipului su, sngele
i izbucneste biatului pe gur, stropind-o pe Elisabeta. Capul soldatului cade,
fr a nceta s priveasc ochii angelici ai fetitei. Atunci, principesa Mria se
apleac usor, ia mnuta fetitei si o pune pe pieptul fr suflare al soldatului:
Vezi, Elisabeta, aceasta este moartea!"
Noaptea, n patul ei, Elisabeta-copil priveste fix spre tavan, impresionat de tot
ce vzuse. Unele secvente revin. La un moment dat se rsuceste ncet cu capul
pe perna sa. Imaginea chipului frumos al adolescentului nu o prseste. Atras
de asprimea asternutului, Elisabeta ncepe s srute perna cu religiozitate,
ntr-o fractiune de secund, din ntuneric, Leti o atac, isteric, aruncndu-i un
sac n cap. Strig:, Ai srutat! Ai srutat! Te-am vzut!" Elisabeta se zbate, tip,
n timp ce Leti leag sacul cu sfoar. Iadul te va nghiti! Ai srutat!".
tiptul Elisabetei-copil este cel din camera unde boleste Otto.

Plecarea spre Romnia

n dimineata de l mai 1866, Carol simuleaz o plecare la vn-toare. Pregtirile
echipamentului su si ale nsotitorilor si - von Wemer si valetul Peter - dau de
bnuit c este o cltorie ceva mai important. Carol si ia la revedere de la
printii si ntr-o atmosfer de religiozitate auster, apoi porneste clare spre
un drumeag de pdure unde asteapt nsotitorii si cu o trsur tip diligent,
ncrcat cu bagaje. Ajuns la gar, se ascunde ntr-un birou pentru a-si
schimba hainele. Dar imediat ce iese n sala de asteptare este recunoscut de
mai multi ofiteri, care l salut cu deferent. Schimb
DINASTIA BRTIANU 189
priviri semnificative cu Peter. Von Werner abia si stpneste rsul. Cltoreste
cu trenul pn la castelul Ramersdorf.
CAROL (luiPeter): nc ne putem rzgndi. Pot spune c am vrut s fac o vizit
unor distinse doamne la castelul Ramersdorf.
PETER: Eu am nceput s cred c lumea e condus de femei. Poate unde le-a
fcut Dumnezeu cu ochii mai mari.
VON WERNER: si cu mintea ct o nuc. Hai s fim seriosi!
CAROL: Mi-e team c nu cu mintea conduc ele lumea. (Peterizbucneste n ris).
VON WERNER (revoltat): Cum ti permiti?
CAROL (i priveste pe amndoi nedumerit): Eu vorbeam de inim. Cu inima
conduc ele lumea. Dar la ce v-ati gndit?
La castel este asteptat de trei femei: baroneasa de Franque (gazda), dna
Hortense Cornu (sora de lapte a mpratului Napoleon III) si dna Mathilda
Drouyn de Lhuys (sotia ministrului de externe l Frantei). Dialogul se poart n
franceza de salon.
FRANQUE (ntmpinndu-1 jovial): Drag printe, mi-a fost team c nu ajungi
nici mcar pn aici. Peste tot misun spionii, ntr-o zi vor ptrunde pn n
budoarul unde mi tin iubitii.
CAROL (i srut mna respectuos): Madame baroneas de Franque, sunt
convins c spionii vor avea un soc.
FRANQUE: Ha, ha, tnrul nostru are un spririt bun pentru o aventur, (l
prezint:) Mme Hortense Comu, ngerul pzitor al mpratului Napoleon. Mme
Mathilde Drouyn de Lhuys,si dup nume ti dai seama c este sotia ministrului
de externe al Frantei.
CAROL: Sunt impresionat, doamnele mele. Mai ales c domnul ministru de
externe s-a opus categoric alegerii mele pe tronul Romniei.
MATHILDE (foarte femeie): Asta n public, tinere, dar, cnd a ajuns acas, a
schimbat politica Frantei. (Celelalte dou izbucnesc ntr-un ris cochet.)
FRANQUE: Luati loc, printe. Un ceai?
CORNU (ntepat): V-ati vzut cu Bismarck, printe? Ce ti-a spus?

190 *
FRANQTTF Hortense, l ucizi din primul foc pe bietul biat!
CORNU: E ofiter.
CAROL: Mi-este imposibil s neg. Probabil c spionii de care vorbeati lucreaz
chiar pentru dumneavoastr.
MATHILDE: Te-a rugat sau a vorbit ca un stpn?
CAROL: Bismarck vrea ceva confuz. Nu 1-am nteles prea bine.
CORNU: Totusi, ati pornit spre Romnia.
CAROL: ntr-adevr. Contele Bismarck mi-a fcut recomandarea s reprezint cu
demnitate numele printilor de snge germani.
MATHILDE: Nu m ndoiesc c trnoiul la prusac a fcut apel la ceea ce el
nu are. Dar politic, politic ce a spus?
CAROL: Respect pentru sultan si fidelitate fat de Franta.
CORNU (spreFranque): Ti-am zis? Mare brigand!
MATHILDE: Se va ntelege cu rusii.
FRANQUE: Stai s vedem. Printe, Bismarck nu a amintit nimic de noi, de o
nalt protectie?
CAROL: Mrturisesc c am considerat vizita cancelarului ca una protocolar,
nu mai mult. Decizia de a pleca mi-a apartinut si, oricum, am discutat-o cu
sefii Caselor noastre princiare. Dnul Bismarck este un functionar.
MATHILDE: Uit-te la el, Hortense! Minti att de elegant, printe, c m las nc
o dat convins de alegerea fcut. Ai stof de diplomat.
CORNU: Printe, vorbesc limba romn cum nu o vei vorbi dumneata niciodat.
(Spre prietene, ca o parantez:) Asa 1-am cucerit pe Brtianu, desi n urm cu
zece ani am poruncit s fie aruncat n nchisoare. Dumneata ai fost ales print
al Romniei de noi, doamnele de aici, pentru a reprezenta interesele Marilor
Puteri n Orient. Tu nu trebuie s devii romn acolo, ci cel mai rafinat agent al
civilizatiei.
CAROL: Sunt coplesit si nu stiu ce s spun: s v multumesc din suflet, sau s
m tem pentru ncrederea prea mare pe care mi-ati acordat-o. Nu sunt dect un
cpitan de artilerie.
DINASTIA BRTIANU # 191
MATHILDE (ostentativ, spre Franque): Ha-ha! l vezi? A nceput s gndeasc. E
o mn de femeie la mijloc.
CORNU: S avem noi o rival n Dusseldorf? (Femeile rid cu poft.)
MATHILDE: Dac erai un simplu cpitan, l alegeam de la intrarea n Quai
d'Orsay. Printe, vei merge ntr-o tar latin pe care noi vrem s o facem Belgia
Orientului, mpratul (arat spre H. Comu) si Germania (arat spre Franque) ti
cer s eliberezi aceast tar de barbarie. Drumul spre Constantinopole va trece
pe acolo.

CAROL: Sunt constient de rspunderea imens pe care mi-am asumat-o. N-as

ndrzni nici o clip s m abat de la acest drum.
MATHILDE: Nici s nu ndrznesti altfel. Sunt oameni importanti care abia
asteapt succesele dumitale.
CORNU: Prima linie ferat s o faci ntre Bucuresti si Giurgiu. Vei deschide
astfel negotul Marii Britanii cu cereale pe Dunre.
CAROL: Da, sigur.
FRANQUE: A doua linie s o faci pn la Predeal. Germania va fi sensibil la
aceast alegere.
CAROL: Am nteles: Predeal.
MATHILDE: Va trebui s pui Armata repede pe picioare. Franta va miza pe
aliata sa din Orient curnd. si, fii foarte atent! mpratul Napoleon a mai fcut o
ncercare cu colonelul Cuza n aceast tar. Un al doilea esec poate s-1
plictiseasc.
CAROL: Fiti sigur... Armata!
FRANQUE (insinuat, spre H. Comu): si, la sfrsit, ia-ti si o amant, ca s fie
multumit pe deplin si Napoleon III. (Rd din nou, detasate de Carol.)
MATHILDE: Va fi ca un fel de expeditie n Amazonia.
CORNU: Pun pariu c austriecii nu-1 vor prinde.
FRANQUE: Pe ce pui pariu?
Secventa urmtoare este n liziera unei pduri de foioase, pe malul Rhinului.
Spre dimineat s-a lsat o ceat s o tai cu cutitul. Peter asteapt cu nerbdare
n dreptul unei brci legate la
192 * Alex Minai Stoenescu
mal. Din pdure se aud zgomote suspecte, n sfrsit, apare Carol, nvesmntat
ntr-o manta.
PETER (soapte grbite): Aici, printe, aici!
CAROL: M-am rtcit.
PETER: Malul misun de spioni austrieci.
CAROL: M-au finut babele alea de vorb pn adineaori.
Cei doi urc n barc si Peter ncepe s vsleasc spre cellat mal, pierzndu-se
repede n ceat, ntr-adevr, la scurt timp n urma lor, pe mal apar doi agenti
austrieci. Caut urme, cerceteaz insistent malul, gsesc rostura frnghiei pe
copacul unde fusese legat barca.
AGENT (privindnciudat ceata de deasupra fluviului): L-am pierdut!
La un hotel din Ziirich, printul ajunge incognito, cu aceeasi diligent nchiriat,
plin de bagaje. Aici, Carol, von Werner si Peter discut la o mas problema
pasaportului.
CAROL: Ne trebuie un document de cltorie cu nume de mprumut. Nu m pot
duce la primarul din Ziirich s-i cer un pasaport pe nume fals.

VON WERNER: M pot duce eu. Chiar dac m-ar recunoaste, i explic c merg
s cumpr niste cai din Ungaria.
CAROL: Pentru asta nu-ti trebuie un nume fals.
>
VON WERNER: Nu si dac sunt cai de furat.
CAROL: Esti nebun?
PETER: De ce? Toate lumea stie cum se face n Ungaria traficul de cai.
CAROL: Ssst, taci dracului din gur!
DINASTIA BRTIANU * 193
Desi se feresc, un postas se apropie de ei si l salut politicos pe print.
POsTAs: Alteta Voastr, de cnd v caut. Aveti o bogat corespondent din
Valahia. (Scoate din geant un vraf de scrisori. I le da, se apleac si i face cu
ochiul:) Puteti conta pe discretia mea.
Lui Carol i vine s-1 strng de gt. Enervat, desface corespondenta: telegrame
de felicitare din Romnia, pompoase, lacrimogene, ltrtoare, din partea cui nu
te astepti: stabilimente, licee de fete, primrii, comitete si comitii. Carol
spumeg de furie. Apare baronul Mayenfish, trimis pe urmele lui de tatl
printului pentru a-1 ajuta.
CAROL: Mayenfish, ai vzut ce-au fcut romnii? Mi-au trimis scrisori de
felicitate n Elvetia. Oamenii stia nu stiu s tin un secret?
MAYERFISH: Asta n-ar fi o tragedie, dar au umplut ziarele din Europa, (i d
dou gazete.)
Carol le deschide febril si citeste.
CAROL: Bucuria ce cuprinde natiunea romn, care l asteapt pe printul
Carol la Bucuresti, nu are margini. Alteta Sa se afl undeva prin Elvetia, n
asteptarea vaporului care s-1 aduc n noua sa patrie". (Ctre Peter:) Hai
acas!
MAYERFISH: Stati putin! Nu v mai puteti ntoarce. Nu v dati seama?
VON WERNER: Puteti simula un accident. M fac vinovatul acestui accident,
Altet.
CAROL: Voi nu cititi? Printul Carol asteapt vaporul n Elvetia!" n ce tar m
duc eu? Totul e si ridicol si desconspirat.
194 *
Mayerfish priveste cu atentie holul si l descoper pe un fotoliu pe detectivul
hotelului. Se duce la el, schimb cteva cuvinte si i d o bancnot. Se ntoarce.
MAYERFISH: Detectivul hotelului m-a asigurat c agentii austrieci nu au
aprut. Ii cunoaste, nc mai avem o sans.
VON WERNER: Nu putem risca arestarea Altetei Sale de ctre politia austriac.
Acum poate c nu se arat agentii, dar de cum vom intra pe pmnt austriac
suntem n minile lor.
MAYERFISH: Rzboiul nc nu a fost declarat. Se fac pregtiri, toat lumea stie,

dar nu exist casus belii.

CAROL: Adic, trebuie s fug, alergat din urm de un rzboi?
MAYERFISH: Nu e timp de pierdut, nainte!
CAROL: Acum chiar mi trebuie un nume de mprumut.
MAYERFISH: Rezolv eu. (Pleac grbit.)
CAROL: Von Werner, du-te la gar si ia bilete pentru Salz-burg. Tu, Peter, rupe
toate blazoanele de pe bagajele mele.
PETER: Sunt multe.
CAROL: Atunci, arunc-le.
Iasi, 1866
n Romnia este haos. Strnsi n palatul domnesc din Iasi, seful locotenentei
domnesti, Lascr Catargiu (43de ani), stefan Golescu (57 de ani) - prefect, dr.
Davila (38 de ani), col. Ion George Mnu (33 de ani) si cpt. Pillat (25 de ani)
discut aprins situatia. De afar se aude tumultul unei multimi. Se strig: Jos
Unirea! S plece muntenii!" Din cnd n cnd, pietre si bolovani de pmnt
sfarm geamurile n tndri.
CATARGIU: Nu, nu, nu! Nu vom obtine nici un vot de la populatie, dac punem
tunul pe oameni.
PILLAT (agitat): Bine, dar nu ntelegeti? Sunt agenti pltiti. Li s-a dat s bea.
stia nu sunt populatia lasiului.
CATARGIU: Din ceea ce aud, sunt o multime, si eu nu cred c cineva poate
cumpra o multime. Noi toti de aici suntem
DINASTIA BRTIANU * 195
bogati. Dac ar fi asa, am fi cumprat si noi Unirea, fr s fie nevoie de
colonelul Cuza.
PILLAT (se duce la fereastr, ncercnd s-i conving): Uitati-v la ei! O
aduntur de golani.
GOLESCU: Sunt totusi prea multi. Ieri au semnat o petitie antiunionist dou
mii de oameni.
PILLAT: Domnule Catargiu, v rog, veniti la fereastr s-i vedeti. Credeti c
vagabonzii stia stiu s scrie o petitie? Veniti, uitati-v la ei, sunt n zdrente.
CATARGIU (ezitant, nu are curaj s se duca la ferestr): Nu conteaz. si
vagabonzii lasiului s fie, au drept de vot.
GOLESCU: Printul Filip de Flandra are nevoie de fiecare vot din orasul sta
rebel. Altfel am fcut dou revolutii degeaba.
PILLAT (exasperat): Ce revolutii, ce Filip de Flandra? Stm aici asediati de o
band de ticlosi. Dumneavoastr credeti c Filip de Flandra va veni n
balamucul sta? Pe ce tron l urcm noi? Pe tronul lui Ciubr-Vod?
MNU: Ei vor ruperea Unirii. Trebuie s ne gndim c sunt si unii care vor
chestia asta. Nicieri un popor nu este n totalitate destept.

PILLAT: Domnule prefect Golescu, atunci unde sunt cettenii unionisti ai

lasiului? Unde este majoritatea? Unde sunt zecile de mii care au votat Unirea
acum sapte ani?
Tcere jenant, Catargiu ofteaz, Golescu las privirea n jos.
DAVILA: Pillat are totusi dreptate. Nu putem compromite plebiscitul n favoarea
domnitorului strin pentru un grup de rsculati.
PILLAT: Stm aici ca prostii, conducerea trii steia, si bgm minile n sn
fiindc e democratie. Ce democratie? Voi nu vedeti c e opera rusilor? Nu simtiti
n aer mirosul lor de hoit? Voi nu ntelegeti c rusii vor s-1 pun pe tembelul
la de Rosnovanu domn pe tronul Moldovei?
196
CATARGIU: Ai prins vreun agent? Unde este, s-1 intero-ghez? Pe urm dau
ordin s se mprstie multimea.
MNU (ncercnd s-i explice): Domnule Catargiu, agentii nu pot fi prinsi dect
dac atac Armata. Porunciti s atace si vom avea prizonieri.
CATARGIU: si cti romni omorti voi, ca s prindeti trei agenti rusi?
PILLAT: Domnule dr. Davila, dumneavoastr pentru ce v aflati aici?
DAVILA: Eu am venit s strng mortii si s pansez rnitii.
PILLAT: Vedeti!
CATARGIU: Nu, eu nu pot s omor iesenii mei.
PILLAT: Extraordinar!
Deodat, tumultul se ndeprteaz. Intr un sublocotenet speriat, cu uniforma
n dezordine.
OFItER: Au plecat. Se duc la Mitropolie.
La Mitropolie este o multime impresionant de trani. Printre ei umbl
instigatori: Muntenii vor s v ia pmnturile. Muntenii v iau vitele. Muntenii
au adus Armata. Rusii sunt la bariere, sar s ne ajute. Jos Unirea, mi!" n
spatele logiei, Ros-novanu (17 ani), prototipul lui Gulit, este instruit de
consulul rus, baronul Offenbach. Dialogul se poart n francez.
OFFENBACH: Trebuie s le vorbesti. Vei fi Domnul. Rusia este alturi de tine.
ROSNOVANU: Mi-e fric, domnule consul. Sunt trani. OFFENBACH:
Dobitocule, sunt niste trani amanti.
In sfrsit, paralizat de spaime, Rosnovanu iese alturi de mitropolit si rosteste,
mpins de la spate de rus, blbindu-se: A bas l'Union. Vive la revolution
moldave! Les russes serontl dans
DINASTIA BRTIANU 197
quelques heures pour nous aider. tranii se privesc nedumeriti. Nu nteleg
nimic.
OFFENBACH: Ce face, de ce nu vorbeste romneste?
CALINIC: Nu stie.

OFFENBACH (exasperat): Vorbeste-le tu!

Mitropolitul ncepe s incite multimea: Jos Unirea!" Din rndurile ei,
instigatorii strig: La palat! La palat!" Calinic coboar si se pune n fruntea
multimii, psind cu crucea ridicat. Oamenii l urmeaz furiosi, n fata
palatului, dou rnduri de soldati iau pozitie de lupt, n dreptul lor este un
sant, o transee. Observnd-o prea trziu, Calinic ncearc s opreasc multimea,
dar este ntr-adevr prea trziu. Oamenii se tlzuie si mitropolitul cu preotii
din jurul lui cad n sant. Scena trebuie s aib tot comicul unei tragedii. Din
rndul manifestantilor, instigatorii ncep s urle: L-au omort pe preasfntul! Lau mpuscat pe preasfntul!"
PILLAT (n sal): Au atacat garda.
MNU: Vor nvli aici. Soldatii nu-i mai pot tine.
Se aud bubuituri n portile palatului. Sublocotenentul de mai devreme apare
din nou.
OFItER: O telegram. O telegram de la Bucuresti. I-o d lui Catargiu. Ceilalti
se strng n jurul lui.
CATARGIU: De la Paris. Printul strin este... Carol de Hohenzollern. Semnat,
Brtianu". MNU: Oh, Doamne, avem noroc! GOLESCU: Ce vrei s spui?
198 *
MNU: Am fost camarad de regiment cu el n Germania. E un brbat puternic.
CATARGIU: Bine, dar am anuntat domnia lui Filip de Flan-dra! Cum s le spun
acum iesenilor: votati sta... Cum i zice? Carol de Hohenzollern.
PILLAT: Nu mai e timp.
CATARGIU: Ai putin rbdare, drag. Nu e deajuns c ne stau la porti
dusmanii, ne mai batem joc si de oamenii nostri. Eu aiasta nu fac.
PILLAT: Domnule Golescu, sunteti prefect, dati ordinele pn se hotrste
locotenentul nostru domnesc. Vreti s murim aici ca niste tmpiti, fiindc nu
stim cine e printul strin.
MNU: V repet: Carol este un print remarcabil.
DAVILA: Domnule Catargiu, cred totusi c mai nti trebuie restabilit ordinea.
Apoi, n liniste, vom chibzui.
PILLAT (dup o lung si insistent privire ctre Catargiu): Ce mai astepti?
CATARGIU (zvrlind telegrama pe masa): Bine, trageti n ei.
Pillat si Mnu se reped s dea ordinele. Pe strzile lasiului se declanseaz un
mcel. Cavaleria i vneaz pe oameni. La unele colturi de strad, instigatorii si
agentii trag si ei cu arme de foc. tranii sunt ns cei striviti sub copitele cailor,
loviti de baionete, mpuscati si de o parte, si de alta. Este chiar important ca
secventa s arate cum tranii sunt mpuscati de ambele prti.
Castelul Neuwied
Pe pajistea din fata castelului Neuwied se desfsoar o scen oarecum

cmpeneasc. Este n primul rnd o senzatie de culoare. Undeva, mai departe n

lateral, ctiva crutasi adun finul si l urc n care. n plan apropiat, lng o
cpit, stnd pe un morman de fn, Elisabeta scrie versuri. Poart plrie de
paie cu panglic si un costum specific national german de
DINASTIA BRTIANU 199
var. O msut mic alturi sau o cutie n care si tine de regul scrisorile. Pe
aceast cutie scrie acum poezia: De cte ori nava e lovit de furtun, /De cte
ori valuri imense urc pn la cer, / Tu, eroul meu, s fii mereu la crm!
/Printul meu, eu te astept, nimic nu-ti cer!
Bucuresti. Palatul domnesc
Membri noului guvern si ai Locotenentei domnesti se ceart pe portofoliile de
ministru. Cineva a sters numele lui C. A. Ro-setti, ca vechi revolutionar, de pe
lista ministerial si 1-a pus n loc pe cel al lui lancu Blceanu. Dimitrie Ghica
protesteaz. Nicolae Golescu ncearc disperat s-i potoleasc. Lecca este
ministru de rzboi.
La parter, n ncperea arhivei, It. Flcoianu triaz documentele fostului domn.
La un moment dat gseste o scrisoare recent. O citeste si chipul lui se
schimb. Ordon unui soldat s-1 cheme pe col. Haralamb. Acesta apare
aproape imediat.
FLCOIANU: domnule colonel, v rog s cititi aceast scrisoare.
HARALAMB: A cui este?
FLCOIANU: A fostului domn ctre mpratul Napoleon.
HARALAMB (citeste): ... Iar eu am hotrt s m ntorc la viata privat,
prsind acest tron pe care nu 1-am visat, nu 1-am cutat si pe care 1-am
ocupat doar din dorinta compatriotilor mei. V rog s ngduiti, Sire, ca n mai
anul viitor s anunt abdicarea mea..." Din ce dat este scrisoarea asta?
FLCOIANU: Din 29 octombrie, anul trecut.
HARALAM: Doamne, ce-am fcut!
Sus, cearta pe ministere continu. Apare col. Cretulescu, unul dintre conjurati,
beat si cu sabia scoas, l vrea pe lancu Blceanu din nou ministru, n locul
lui Rosetti: la s fie mi200 #
nistru? la cu ochii ia bulbucati de broasc?" Haralamb, complet schimbat,
urc la el si-1 potoleste.
HARALAMB: Bag sabia n teac, domnule colonel. Azi-noapte nu erai asa
viteaz. si voi, parc sunteti o aduntur de scandalagii n piat, ncetarea! Neam umplut destul de rusine. Domnule Golescu, locotenenta domneasc se
ntruneste acum, aici, si d primele ordine.
FLCOIANU (venind n grab de jos, anunt): Domnilor, am primit telegraf din
Franta. Contele de Flandra a primit domnia.

Entuziasm ntre politicieni. Cei care se scuipau mai devreme se mbrtiseaz.

Urale.
Cltoria printului Carol de Hohenzollem
n secventa urmtoare Carol si nsotitorii si sunt n tren. Printul s-a deghizat
cu o pereche de ochelari si a mbrcat un costum mai lejer. Ajunsi n gara
Salzburg, Carol este oprit de un agent vamal, care i cere actele si l ntreab
cum l cheam. Printul a uitat si se creaz un mare moment de tensiune. Mayerfish l salveaz, declarnd niste tigri de foi.
MAYERFISH: Printe, v rog s ncercati s memorati datele din pasaport.
Sunteti Karl Hettinger, un negustor. Mergeti la Bazias cu comertul.
CAROL: Da, sigur, iart-m. Am avut un moment de slbiciune.
n sfrsit, pot pleca mai departe spre Bazias. Pe drum, n gri, la Budapesta, pe
cmp, ei observ afluenta de trupe - Austria se pregteste de rzboi cu Prusia.
Carol este asadar ntr-un pericol maxim, ntr-o prpastie, cei doi spioni
austrieci gsesc bagajele aruncate si identific blazonul, i iau din nou urma. Pe
acest fond, verificarea pasapoartelor n tren este un alt moment de tensiune.
Ajung cu bine la Bazias. Se vede Dunrea. Scena se desfsoar ntr-o ncpere
din cpitnia portului. Von Werner si Peter
DINASTIA BRTIANU * 201
rmn afar, nuntru, Carol si baronul Mayerfish sunt asteptati de col. Mnu.
MNU: Alteta Voastr, m bucur s v vd sntos.
CAROL (// mbrtiseaz): n sfrsit, un chip familiar. Ce faceti, domnule Mnu,
sunteti acum colonel.
MNU: Nu v formalizati, printe. La noi gradele se dau mai usor. Aveti n fat
un prieten romn.
CAROL: Doamne, prin ce-am trecut!
MNU (dup ce 11 salut pe baron): mi nchipui.
Intr Ion C. Brtianu, si scoate plria si salut cu o reverent larg.
BRTIANU: Bine ati venit, printe.
CAROL: ntr-adevr, am venit bine. Ce este toat nebunia asta pe urmele mele,
domnule Brtianu? Telegrame din Romnia, articolele din pres, scrisorile
trimise dup mine aproape n fiecare oras. n clipa urmtoare pot fi arestat.
BRTIANU (defensiv): Pot aranja ca, n caz de pericol, s fiti trecut n grab
peste granit. E la doi pasi.
CAROL: Nu v nteleg. Dumneavoastr mi oferiti o intrare frauduloas n tara
mea? Asa vreti s intre printul Carol n Romnia, ca un contrabandist?
Brtianu si asaz linistit plria pe un scrin si si scoate ncet mnusile. E alt
om, mult mai sigur pe el. Vine n fata printului si l priveste n ochi.
BRTIANU: Ne aflm n orasul Bazias. Aici e pmnt romnesc si Alteta Voastr
a intrat deja pe pmnt romnesc. Doar harta arat altceva.

MAYERFISH (artnd pe fereastr): Da? Atunci ce caut politia austriac n

port? De ce flutur steagul la acolo?
202
BRTIANU: Tocmai pentru c nu stiu c ati sosit. Ei n-au cum s simt asa
cum simte poporul romn c orasul sta va fi n ctiva ani din nou al nostru.
CAROL: Sa nu ne pierdem capul. Mai avem un hop de trecut. Ce facem cu
politia?
BRTIANU: Orasul este mpnzit de agentii mei. n orice moment putem opune
rezistent. Austria este ocupat acum cu Prusia. Nu va da important unui
incident minor, n schimb, pentru noi, un incident acum va umple prima fil
din noua Istorie a trii.
CAROL: As prefera s amnm acest moment.Nu vreau s-mi ncep domnia cu
un schimb de focuri la frontier.
BRTIANU (zmbeste ntelegtor): Sunteti tensionat, Alteta Voastr. Sunteti
obosit si iritat de fidelitatea noastr un pic cam zgomotoas. Dar trebuie totusi
s v amintesc, cu tot respectul, c domnia Voastr a nceput deja. Poporul
romn v-a ales prin plebiscit.
Carol si Mayerfish se privesc semnificativ. Dau de nteles din priviri c nu pun
prea mare pret pe acest act. Brtianu este ns gala sa atace.
MNU (simtind tensiunea): Domnule Brtianu, mergeti la telegraf si faceti
pregtirile. Voi ntretine eu pe Alteta Sa.
Brdanu l las pentru a telegrafia la Bucuresti. Corespondenta lui are ceva
comic: Ion Ghica si Nicolae Golescu nu stiu ce s fac, desi Capitala vuieste de
nerbdare. Brtianu: Sosit Bazias. Pregtiti primire". Ion Ghica: Cine sosit
Bazias? Filip de Flandra sau Carol de Hohenzollern?". Brtianu: Carol". Ion
Ghica: Vorbeste franceza? Aici lumea ntreab". Brtianu: Foarte bine". Ion
Ghica: Foarte bine, ce?". Brtianu: Vorbeste franceza". Ion Ghica: Bine.
Primire triumfal".
DINASTIA BRTIANU 203
n acest timp, Carol si Peter hotrsc s fac o plimbare pe malul Dunrii, n
drum, ntlnesc o bisericut romneasc n care intr si admir icoanele si
picturile murale. Preotul bisericutei este btrn si orb. l pipie pe Carol.
PREOT: Pescar? Ai sare pe haine.
PETER: Suntem negustori germani.
PREOT: Aha, este mirosul de la izvoarele fluviului. S aveti grij. E o cltorie
lung si plin de obstacole pn la mare. Mai lung dect cea obisnuit.
CAROL (soptindu-i la ureche lui Peter): Pn si sta stie ceva.
Oprindu-se ntr-o circium, cei doi germani ascult discutiile mesenilor. Este
vorba de celebrele replici: Noul print va ajunge la fel de nesuferit ca si Cuza".
N-o s treac mult si o s-1 goneasc romnii si pe acesta". Turcii vor nvli

n Valahia si printul Carol, abia sosit, va fi prizonierul lor".

CAROL: i auzi?
PETER: N-or fi pisicile din Romnia mai negre dect cele din Prusia noastr.
CAROL: Ce le-a fcut Cuza ? De ce 1-au gonit?
PETER: Un ofiter pus pe tron ca s uneasc Principatele. Era un om de bun
credint, dar nu putea face nimic. Nimeni nu credea n autoritatea lui. Atunci asta s-a ntmplat acum doi ani - a dat o lovitur de stat si a introdus regimul
francez.
CAROL: Peste noapte?
PETER: Da. Partidele 1-au dat jos ntr-o noapte. L-au luat din patul lui.
CAROL: Acum mi dau seama c voi avea de luptat si cu influenta Frantei aici.
Luat noaptea din pat? Doamne! De-asta mi-a spus Bismarck s nu ncetez s
art a german.
PETER: Pe ct vi se pare de usor lucrul sta, pe att va fi de greu. Important este
c poporul nc nu stie s fac diferenta.
204 *
CAROL: Poporul?! Cine stie la ce gndeste el acum.
A doua zi, pe vapor, Brtianu l declar pe Carol membru al suitei sale. Ajunsi
la Turnu-Severin, Carol coboar si cpitanul vasului abia acum si d seama pe
cine a transportat. Pe mal asteapt fanfara, dorobantii si notabilittile orasului.
Primarul se nclin si deruleaz sulul unei lungi cuvntri. Brtianu i-o taie
scurt, urcndu-1 pe Carol n trsur, desi printul ar fi stat din politete s
asculte. Oricum, cuvntarea era n romn! Cltoresc toat noaptea, apoi trec
Oltul cu bacul, ocazie pentru Peter s fac o paralel cu trecerea Oltului de
ctre Tudor n 1821. Spre dimineat ajung la o statie de post si telegraf. Aici
erau anuntati, dar seful postului si nevasta lui au adormit. Se trezesc buimaci,
nestiind ce s fac mai nti. Brtianu le ceruse s pregteasc ceva de mncare.
Oamenii puseser totul pe mas, nestiind cnd vor sosi. Carol constat socat c
mncarea a nghetat de ger. Totul este bocn. Imaginea unei slbticii de step l
paralizeaz: Doamne, unde am ajuns?" De aici Brtianu telegrafiaz din nou: ,
Am ajuns la Pitesti. Stop. Pregtiti totul, s fie bine. Stop. S nu ne facem
dracului de ris. Stop", n timpul acesta, Carol face ctiva pasi si surprinde
primul rsrit de soare n Romnia. Lumina rosiatic i dezvluie ncet ceea ce,
la mare deprtare, prea o lung pat ntunecat: Muntii Carpati cu crestele
nc nzpezite. Secventa are miracol si muzica n crescendo l amplific.
Conacul de la Golesti
Srbtoare mare. trani si orseni frumos mbrcati fac o primire clduroas
trsurii n care se afl noul domn si Ion C. Brtianu. Se arunc flori, unele
femei plng de bucurie, altele si arat copiii. Carol, acum n uniform
strlucitoare de parad, rspunde fericit ovatiilor. Este un culoar viu care duce

spre conac, n spate mai sunt alte dou trsuri cu Carada si ctiva ofiteri
germani, din suita printului. Acestia sunt gravi, deloc impresionati.
DINASTIA BRTIANU * 205
Trsura printului intr n curtea conacului. Este ntmpinat de membri familiei
Golescu, de Zinca Golescu (74 de ani), Anica Furduescu (57 de ani), Pia
Brtianu, Ana Racovit si sotul ei, Carol Davila, Luxita Florescu. E ntmpinat
cu pine si sare. n curte se joac clusul. Numerosi steni ridic plosti cu
tuic. Entuziasm mare. Luxita l ia pe Carol si l bag la hor. ncearc s joace
cu evident stngcie. Scena se prelungeste cu entuziasm. Este si petrecere. La
protap se rumeneste un berbec. I se d s guste. Apoi se desface un butoi cu
brnz. Gust si se minuneaz. Ana Davila l fascineaz cu frumusetea ei
nobil. Schimb priviri, n sfrsit, din multime este dus n fata cldirii
conacului, cam drpnate. Oamenii se dau la o parte: palatul celor mai
importanti boieri romni. Von Werner, desi este deja beat si cu ghirlande de gt,
pufneste n rs. Peter, ncurcat si de situatia lui, fiind pe jumtate romn, dar si
ngrijorat de marea dezamgire a printului, nu poate da dect o replic rizibil:
Nu-i nimic, Altet, construim unul mai mare din cile ferate", n jurul lor se
comenteaz: Ce-a spus? Ce-a spus?". V face palate din cile ferate". Va face
grile ca niste palate", n loc de palate, va face gri". Da ci, aista i nibun, vrea
s treac trenu prin palatu lui?".
n sfrsit, Brtianu l scoate din multimea de gesturi entuziaste. Se retrag
amndoi spre poarta de la intrare. Urc n foisor. Este pe nserate. De sus se vd
muscelele Argesului.
CAROL: Minunat tar, Brtianu. Admirabil popor.
BRTIANU (grav): n acest loc stat ascuns un erou al primei noastre revolutii,
l chema Tudor Vladimirescu. A murit ca un cine, mpuscat, apoi tiat n
bucti si aruncat ntr-o fntn. Doi strmosi ai mei au luptat cu el. (//' arat
creanga groas a unui copac din fata conacului.) Au fost spnzurati acolo, de
creanga aceea groas.
n acel moment, pe ulit trece o crut rablagit, mic, tras de o vit numai
piele si os. Este Carul cu boi" n variant mi206 *
zer. Un copil mai rsrit o mn. n car st femeia cu un sugar n brate.
Alturi, gol, un alt copil, de un an-doi. tranul merge pe lng loitre. Sunt
murdari, sraci lipiti pmntului, famelici. O urm a vechiului costum national
se poate distinge de ctre Brtianu n cmasa zdrentuit a tranului. Psesc
doborti de srcie si de foame, n crut sunt ctiva coceni si, mai ales, un
morman de pmnt negru. Duc pmntul cu ei undeva, nu se stie unde. Carol
ntelege. Desi n spatele lui petrecerea continu, el nu mai vede dect acest
adevr al trii. Va avea mult de lucru. Cnd abia au trecut de poart, tranul

ntoarce si ridic o privire trist spre cei doi din foisor. Contrastul dintre starea
tranului si strlucirea uniformei germane este evident.
Ultima secvent este portretul acestui tran care priveste n urm, necjit,
acuzator, indiferent.
EPISODUL 6
Mosia Florica. Iama 1868-1869
A nins mult n aceast iarn. Cmpul se vede ca o mare neted si alb. Sania
lui Ion C. Brtianu iese din curte si se nscrie pe drumul de tar mrginit de
nmeti. Brtianu este acum bogat, mbrcat n sub cu blan si acoperit cu o
cciul de ln merinos. Pe capra sniei este Rochit. Cnt. Brtianu priveste
gnditor cmpul ntins. La un moment dat, undeva, foarte departe, observ o
siluet singuratic. Este ciudat. Brtianu insist acum foarte atent pe acea
siluet umbltoare. Cere lui Rochit s opreasc si atitudinea lui este si mai
intens. Este un om n zdrente, nc fr chip. Brtianu i porunceste lui
Rochit s treac peste cmp. tiganul att astepta, ncepe o curs zigzagat n
urmrirea omului, care alearg speriat, caraghios, flu-turndu-si zdrentele.
Rochit l fugreste, strigndu-i s se dea la o parte. Pn la urm, omul cade
epuizat n zpad. Brtianu coboar din sanie si face doi pasi spre el. Omul se
ridic ar-tndu-i un chip speriat. Este ntr-adevr mbrcat n zdrente, capul si
picioarele sunt nvelite n crpe. Are un pachet de crti legate cu sfoar de gt.
Brtianu observ nscrisul de pe copert: caractere iudaice. Este un evreu
rtcitor. Se ntlnesc astfel dou lumi. Brtianu: Ce cauti pe pmntul meu?"
Evreul i rspunde speriat n idis ceva de nenteles. Nu pot comunica. Rochit l
priveste nuc. Brtianu scoate un napoleon si i-1 arunc n zpad. Evreul nu
se misc, privind mai departe nfricosat cnd la romn, cnd la tigan. Brtianu
se urc n sanie tulburat. Plecati
208
napoi spre drum, Rochit ntreab: Ce-a fost artarea asta, stpne?"
Brtianu: Un evreu", n spatele lor, evreul se repede, ia napoleonul din zpad
si l ncearc repede n dinti, aruncnd priviri furisate n urma sniei. Lunecnd
mai departe pe drum, nc tulburat de acea ntlnire, Brtianu este atentionat
de Rochit: pe cmp, n partea cealalt se vede o nou mogldeat. Nu mai
opresc, dar Brtianu nu-si poate lua privirile de la acel om zdrentros care
umbl peste cmpul alb n diagonal, fr drum si fr patrie.
Bucuresti. Palatul Cotroceni
Dumitru Brtianu i prezint domnitorului raportul asupra ntlnirilor cu
mpratii Napoleon III si Franz Josef privind problema romneasc. Dup
aproape trei ani de la venirea pe tron, Carol arat deja ca un rege, chiar dac
are doar 30 de ani. l primeste pe Dumitru n picioare, fr s-i ntind mna.
CAROL: Domnule Brtianu, as dori s stiu dac este adevrat c noi continum

s finantm si s narmm pe romnii din Transilvania.

DUMITRU: Sire, noi, adic Mria Voastr si Romnia, nu. Particularii, da.
CAROL: Dumneata numesti particular pe fratele dumitale cnd este ministrul
de finante al trii? Chiar dumneata, ca ministru al lucrrilor publice, te
consideri un particular n actiunile publice?
DUMITRU: Ele nu sunt publice, Sire. Am ncercat s le ascund ct am putut de
mult. Iar chestiunea cu armele este o exageratiune. Eliberarea romnilor din
Transilvania se va face pe cale politic.
CAROL: Deja chestiunea a devenit public. Presa austriac este plin. Se spune
c avem depozite imense de arme. Este adevrat?
DUMITRU: Sire, cunoasteti c n-as putea s v ascund un lucru att de grav.
CAROL: Este adevrat?
DINASTIA BRTIANU * 209
DUMITRU: Este adevrat. Avem depozite mari de arme, dar ele sunt n
Romnia. Nici o pusc nu a trecut n Transilvania. Aici este minciuna.
CAROL: Dumneata, domnule ministru, arti c nu ntelegi ct de grav este
aceast veste. Fratele dumitale a folosit fondurile ministerului de finante pentru
a cumpra arme, fr s treac aceste fonduri prin aprobarea Parlamentului.
Exact gestul sta a trezit bnuiala. De ce e nevoie s ne ascundem, dac nu
avem intentii obscure?
DUMITRU: Mria Voastr este un ofiter remarcabil care stie c narmarea unei
tri nu este o chestiune de domeniul public. Mi-e team c Austria mai crede
nc n libertatea de a controla faptele noastre. Odat cu venirea Mriei Voastre
pe tron, Romnia a nceput s aibe si ea secrete. Asta e ceea ce nu se ntelege,
n aceeasi ordine de idei, dac Austria continu s ne trateze ca parte a Turciei,
nseamn c se narmeaz Turcia, nu noi.
CAROL (usor surprins): Domnule Brtianu, mrturisesc c nu ncetati s m
surprindeti. Ar fi trebuit s v numesc ministru al afacerilor externe.
DUMITRU: Voi fi oricnd la dispozitia Mriei Voastre. V mrturisesc ns c m
ncearc un trist regret s constat c acum patru zile am fost primit cordial,
aproape intim de mpratul Frantei, iar Domnul meu m ntmpin astzi cu
rceal.
CAROL: Probabil c Napoleon si poate permite. Eu conduc aici ministri, nu
prieteni. Eu nu sunt seful unui club. Mai ales atunci cnd trebuie s rspund
pentru o tar. Iar tara este acum atacat n presa european pentru erorile
ministrilor si.
DUMITRU: Maiestatea Sa, mpratul Frantei, a aflat tot din jurnale despre
armele noastre. Numai c reactia sa a fost alta: s-a bucurat.
CAROL: Nu m ndoiesc c este multumit, si dorea de mult pustile franceze la
Dunre...

DUMITRU: Mria Voastr, iertati-mi ndrzneala, dar sunt fr ndoial vinovat,

mi dau seama c eu si fratele meu trebuia s v informm la timp. Armele nu
sunt franceze. Sunt din Prusia.
210
CAROL (socat): Sunt arme germane?
DUMITRU: Germane. Am ales expres din cele noi pe care le-ati admirat Mria
Voastr ca militar.
CAROL (ride scurt, rezervat, si rmne cu un zmbet pe chip): Mi-ati reprosat
lipsa de prietenie, de intimitate. Ei bine, am s v dezvlui un gnd al meu mai
vechi. Atunci cnd am venit n tar credeam c lipsa de experient si de cultur
politic v mpiedic s progresati. Acum, dup aproape trei ani de domnie,
nteleg c viclenia oriental este o arm redutabil. De ce protesteaz Prusia
pentru armele astea?
DUMITRU: De form. Prusia crede c este actiunea Mriei Voastre, n cazul
unui scandal, Mria Voastr poate nega cu toat onestitatea. Vom cdea noi,
ministri. Armele rmn n tar.
CAROL: Esti diabolic, domnule!
DUMITRU: Sunt constitutional.
CAROL: Eh, nu, aici mergi prea departe. Nu voi tolera nclcarea Constitutiei.
Aici este lucrul unde nu m nsel. Voi, romnii, v-ati obisnuit s dati legile cele
mai bune si apoi s le nclcati cu bun stiint. Asta se vede imediat n
societate. Omul de rnd v-a lua obiceiul de la voi, de la ministri. Nu se poate
construi un stat pe nseltorie. Eu nu voi fi domnitorul unei pcleli europene.
DUMITRU: Ar fi o pcleal, Mria Voastr, dac n-am fi pltit de fiecare dat
cu mult snge libertatea noastr. Va veni o zi a rzboiului cu Turcia. Atunci veti
sta clare n fruntea trupelor noastre. De-ar fi dup Austria si Turcia, n urma
Mriei Voastre ar trebui s se afle o gloat de trani cu furci si coase. Noi vrem
s asezm n spatele Mriei Voastre o Armat.
CAROL: Cu ce pret? Cu pretul unei complicitti a comandantului?
DUMITRU (subliniind): Cu pretul unei largi complicitti, pentru c alturi de
Mria Voastr se mai afl ctiva complici: mpratul Frantei, contele Bismarck,
primul ministru al Marii Britanii. Toti acesti suverani mizeaz pe numele Mriei
Voastre. Pentru asta v aflati pe tronul Romniei.
CAROL: Am fost atras ntr-o capcan. Nu, asta vrei s spui?
DINASTIA BRTIANU 211
DUMITRU: Gloria este ntotdeauna o capcan, Sire. Mria Voastr va face
istorie aici, iar noi avem misiunea s v inscriptionm adnc numele n istoria
Europei. Aveti demisia mea imediat. Fratele meu va gsi o cale inteligent de a
se retrage. Dup ce trece focul, vom reveni s continum ce am nceput. tara se
pregteste de rzboi. Avem nevoie de gndul bun al Mriei Voastre.

CAROL: Nu pot s-ti neg tenacitatea. Esti periculos de inteligent. Asta ne poate
pierde pe toti. De aceea voi continua s conduc dup principiile mele. V
mpotriviti, v nltur.
DUMITRU: Puterea suveranilor vine de la Dumnezeu. Ne vom supune.
CAROL: Nu te cred.
DUMITRU: Mi-ar fi suficient un gest care s m fac s rmn un umil servitor
plin de sperant.
CAROL (se apropie drept, intransigent): Domnule Brtianu, printre lucrurile
nvtate de la romni sunt si proverbele. Unul zice c dac dai omului un deget,
ti va lua toat mna. Eu risc astzi acest gest. Sper s fie destul de putin ca s1 pot retrage la timp.
i ntinde mna, dar numai cu un deget, cel mic. Dumitru Brtianu se nclin,
prinde degetul mic al domnitorului si l scutur discret. Scena, de un ridicol
evident, are totusi mretia ei. Dumitru pare c nu va uita aceast ofens.
DUMITRU: Sire, veti fi rsturnat. CAROL: V voi zdrobi.
Domnitorul trece ntr-un salon alturat Acolo asteapt un ofiter prusac, von
Werner, care l nsotise si pe vapor spre Romnia.
CAROL: Ce vesti mi aduci din Prusia, dragul meu von Werner?
WERNER: Alteta Voastr, v aduc tronul Spaniei.
CAROL (total surprins): Ce este asta? Se d voie n armat acum s se
glumeasc pe socoteala regilor?
212 *
WERNER: Alteta Voastr stie c nu-mi permit astfel de slbiciuni omenesti.
Altet, sunt mputernicit s v anunt c gloriosul Vostru tat a primit o ofert
oficial din partea Cortesurilor spaniole. V invit s faceti o vizit la Weinburg,
pentru consultri.
CAROL: M tulbur aceast veste. Sunt aici abia de trei ani.
WERNER: Dac Alteta Voastr mi ngduie, as putea rosti si un cuvnt pentru
care nu am primit nici o mputernicire.
CAROL: Te rog.
WERNER: Prsiti aceast tar de valahi mputiti, Alteta Voastr. V irositi
tineretea si numele pentru o natiune care nu exist. Tatl Vostru este ngrijorat.
CAROL: Nu am auzit ce-ai spus. Desi n-am auzit, totusi ti voi destinui o
credint puternic. Sunt domnitorul celei mai bogate si frumoase tri din
Europa. Amrfii stia de romni triesc exact pe pmntul cel mai iubit de
Dumnezeu. Le lipseste o patrie si eu vreau s le-o dau.
WERNER: Porunciti s duc acest rspuns.
CAROL: Nu, sta a fost tot un cuvnt fr mputernicire. Transmite tatlui meu
c voi veni la Weinburg, dar c nteleg s-mi duc misunea pn la capt, ca un
soldat acoperit de onoare.

WERNER: Alteta Voastr, nu exist n lume o voce care s pun la ndoial

loialitatea Voastr fat de ordinul primit. Nu exist n lume cineva care s
judece gresit o comparatie ntre Spania si Principatele Dunrene. Orice militar
stie s citeasc o hart. Aici este doar o cmpie gsit de armatele statelor
europene pentru a se bate. Dup ce lupta s-a ncheiat, nu rmn dect cadavre
neidentificate, arme pierdute si steaguri arse. Cnd noroiul se usuc, armatele
vin din nou aici ca s se bat. Nu puteti fi administratorul unui cmp de btlie.
CAROL: n acest pmnt este o fort care poate rsturna Europa ntr-o singur
toamn. Spun toamn, pentru c aici iarna totul e mort, primvara totul se
umfl, iar vara totul motie la umbr. Dar atunci cnd vine toamna, n acest loc
se adun toate
DINASTIA BRTIANU 213
bogtiile pmntului. Adunate n mina unui om, ele l pot face din gloab cel
mai puternic rege.
WERNER: V rog s-mi iertati ndrzneala. Retrag tot ce am spus. Voi duce
tatlui Altetei Voastre doar anuntul c veti sosi la Weinburg.
CAROL: Te invit s te ntorci, ti voi da s conduci un regiment aici. Am nevoie
de militari cu experient. Voi construi o armat. Nimeni nu va mai ndrzni s
vin pentru a se bate aici.
WERNER: Din respect pentru Casa de Hohenzollern, puteti conta pe bratul
meu.
CAROL: De-ai putea s folosesti si inima, von Werner, ai fi un soldat desvrsit.
Bucuresti. Sala Parlamentului
Glgia obisnuit, agitatie, presedintele Camerei agit clopotelul. Petre P. Carp
(32 de ani) tocmai coboar de la tribun dup ce 1-a interpelat pe ministrul Ion
C. Brtianu (47 de ani) n chestiunea evreilor. Brtianu urc la tribun pentru
a rspunde.
BRTIANU: Domnilor, onorabilul domn Petre Carp a ridicat aici chestiunea
evreiasc zicnd c am fcut o specul politic dibace din chestiunea israelitilor.
A mai zis domnia sa c naintea venirii mele la putere, chestiunea aceasta nu
exista. Numai aceia care nu triesc cu inima si cu sufletul n Romnia pot rosti
asemenea cuvinte. (Aplauze, Bravo!)3
CARP: Am zis-o si o mentin.
BRTIANU:O mentine domnul Carp, dar poporul are ochi si urechi, vede si
aude n istorie. stiti c Romnia a fost tara cea mai tolerant chiar n secolii cei
mai obscuri. La noi, strinii au fost primiti cu bratele deschise.
CARP: Cine, plebea?
BRTIANU: Dar plebea nu e natiunea, domnule Carp?
3 Scena este compus din interventii autentice ale confruntrii reale din
Parlament n problema evreiasc.

214 *
CARP: Nu! Natiunea suntem noi, reprezentantii ei. Niciodat nu voi zice c
natiunea nseamn acele mase strnse pe ulite, care din nenorocirea lor au fost
silite s rmie mai prejos de aceia care reprezint omenirea n adevrata sa
mrire.
BRTIANU: Iat, domnilor, c desi Constitutiunea noastr a desfiintat
privilegiile, dl Carp nc se mai crede boier cu biciul n mn. Dar uita dl Carp
c atunci cnd Romnia s-a emancipat si a intrat n drepturile si autonomia ei,
evreii care erau n tar n-au fost goniti, cci ei se identificaser cu noi si s-au
putut bucura de aceleasi drepturi ca si noi. si ei sunt parte a plebei n care nu
crede dl Carp.
CARP: Dar n Moldova de ce sunt persecutati atuncea? De ce astzi stm n fata
unui abuz?
BRTIANU: n Moldova nu este asa, fiindc Moldova a avut de vecini pe poloni
si pe rusi. Acolo, strinii si mai ales evreii aveau aceleasi avantaje n comert ca
si grecii din Muntenia. Dar n Polonia, ca si n Ungaria, ei erau expusi la
persecutii religioase foarte mari. Prin urmare, evreii gsind n Moldova aceleasi
conditiuni de specul si o protectie absolut religioas, aceasta a fcut ca ei s
npdeasc cu totii n Moldova.
CARP: Cu ajutorul cui, dle ministru? Oare prin tolerant nu ascundeti cumva
cuvntul ntelegeri ? (Aplauze, huiduieli.) Din vointa cui au intrat asa n
Moldova?
BRTIANU: Din vointa lui Dumnezeu? (Aaaa!) Prejudectile timpilor trecuti nc
existau. Se credea c religia mozaic este inamica perpetu a religiei crestine,
iar crestinii trebuie s fie ntr-o inamicitie perpetu cu israelitii. Trim lumi
moderne, domnilor! (Aplauze, huiduieli.) La noi, o mare parte din societate a
gsit un ru si 1-a numit israeliti. Mijlocul cel mai expeditiv de a scpa de acest
ru i s-a prut c nu e altul dect s continue a-i trata cum au fost tratati n
alte tri. Adic de a-i arunca pe toti afar din tar.
DINASTIA BRTIANU * 215
O VOCE: Vom fi biruiti, fiindc evreii sunt tari si bogati. (Proteste, huiduieli.)
BRTIANU: Cineva zice c sunt tari si bogati. Nu, domnilor. De ar fi bogati
evreii ce vin la noi ar fi un bine. Tari si bogati sunt cei care triesc n libertate
n Apus. Netoleranta noastr nu mai e tolerat de nimeni. Lumea ntreag s-ar
ridica n contra ei.
CARP: Atunci, de ce persecutati pe evrei n Moldova?
BRTIANU: Eu nu vorbesc aici de evreii care sunt nscuti si crescuti n
Romnia, care sunt legati de acest pmnt din tat n fiu, de aceia care au
urmat scolile romnesti. Eu vorbesc aici de vagabonzi. (Aaaa! Proteste, aplauze.)
Da, domnilor, ati auzit bine, vagabonzi. Actiunile ministerului sunt bazate pe

drept, care este recunoscut de toate societtile europene cele mai civilizate, n
Franta nu poate s intre si s se aseze nici un om ntr-o comun pn nu
probeaz c are mijloace de existent. Altfel, sunt imediat goniti.
CARP: Nimeni nu aprob excesele. Au fost trimisi la puscrie, alungati cu
pietre, trecuti peste Prut. Ce tolerant tot clamati dumneavoastr acolo?
(Aplauze, huiduieli.)
BRTIANU: Am ncercat s art c nu aprob excesele. Dar eu nu am zis
vagabonzi evrei. Eu am zis vagabonzi si ei sunt de toate neamurile, si greci, si
bulgari si arnuti... Eu n-am pus religiunea la socoteal. Asta faci dumneata,
domnule Carp!
CARP: Eu nu sunt ministru de interne n Romnia ca s rspund pentru
abuzul prefectilor mei. Dumneata esti si trebuie s rspunzi pentru oricare
abuz. Ne-ati urcat Europa n cap, domnule! (Aplauze, proteste.)
BRTIANU: Europa ati urcat-o n cap dv., cnd v-ati dus repede s v plngeti c
facem abuz. (Aplauze, proteste.) Nu se mai satur romnii s dea fuga la Apus
pentru a cere control.
CARP: Uite cine vorbeste!
216 *
BRTIANU: Minciuni! Am fost acuzati c s-a devastat un cimitir evreiesc din
Bacu n noaptea de Pasti. S-a cercetat si nici chiar de evrei nu s-a putut atesta
un singur fapt.
O VOCE: A scris presa.
BRTIANU: A scris presa c s-au omort evreii acolo. Fals, s-au spart dou
geamuri. (Rsete, proteste, huiduieli.) Domnilor, cnd a fost omort Barbu
Catargiu aici, la poarta Mitropoliei, stnd alturi de prefectul Politiei, nu s-a
descoperit nici pn astzi asasinul. S-a zis mereu c era strin. A fost asta o
persecutie religioas? (Aplauze.) Nu, dar constat c pn acum nu fost
mpuscat nici un evreu, dar crestini au tot murit mpuscati. (Aplauze, proteste,
huiduieli.)
Brtianu coboar de la tribun n aplauzele liberalilor si protestele
conservatorilor. Este iritat, nervos. Refuz minile care i se ntind si felicitrile.
Iese din cldirea Parlamentului. Se opreste n pragul usii, privind curtea
Mitropoliei. Este locul asasinrii lui Barbu Catargiu. Trsura lui Brtianu se
misc ncet si vine n fat s-1 ia. n trsur este doar Eugen Crada, tcut si
ncruntat. Simte c Brtianu si va da demisia.
Mosia Florica
La conac, cminul este dominat de cei patru copii: Sabin (6 ani), Ionel (5 ani),
Dinu (3 ani), Vintil (2 ani.) n cas se mai afl si un nou nscut: Mria. Sabina
si Ionel sunt ntr-o permanent joac prin salon. Dada Anica (50 ani) si Pi
Brtianu (28 ani) torc ln alb. E sear.

PIA: De ce o fi cerut el haine de ln?

ANICA: Poate i- dat Dumnezeu gndul cel bun si rmne
acas.
DINASTIA BRTIANU 217
PIA: Mie mi-e fric. S nu se fi ntmplat ceva? Uneori mi se pare c aud focuri
de arm n pdure. Tresar si mi se arat mpuscat pe strad n Bucuresti.
ANICA: si eu am avut visul sta. Apoi m-am obisnuit cu el. M-am gndit c n-o
s ndrzneasc nimeni s-1 mpuste pe ministrul de interne, l apr Politia.
PIA: Asa a fost si cu sracul Barbu Catargiu.
ANICA: L-o apra Dumnezeu.
PIA (dup o lung tcere n care nu s-a auzit declt pendula si dup ce Sabina si
Ionel au trecut tipnd, clare pe cai de lemn): Parc mi-a cerut s-i fac cmas
de fier.
Sania lui Brtianu trece acum prin pdure. Este oprit cu un bustean n
mijlocul drumului. Haiducii lui Radu Angliei nconjoar sania. Sunt trani
zdrentrosi, unii au picioarele nvelite n coaj de copac, iar armele lor sunt
vechi si ruginite. Unul tine caii. Altul pune mna pe arma lui Rochit. Radu se
apropie.
RADU: Sru-mna, boierule. Foamea.
BRTIANU: Furati din sate?
RADU: Nu putem, boierule, c ai pus jandarmi. Am iesit la drumul mare.
BRTIANU: De unde sunteti?
RADU: Din Muscel, din Mtu, din Rucr. Am pierdut pmntul cu legea lui
Cuza.
BRTIANU: L-am dat jos pentru asta. De ce nu munciti la oras?
RADU: Trim liberi. Ai pus politie si acolo. Nu ne place.
BRTIANU: Asta nseamn s ai stat.
RADU (nu ntelege): Boierule, tu muncesti la oras. Noi srcim aici. Nu e bine.
BRTIANU: Pentru voi muncesc.
RADU: Ar fi bine s mprtim.
218
BRTIANU (scoate o pung si i-o d): De mine ncep s v caut.
RADU: Data viitoare ti iau viata, boierule. (Dispar n pdure.)
La conac soseste Ana Davila cu fiica ei, Elena (5 ani.) Fetita intr imediat n joc
cu Sabina si Ionel. Ana este foarte elegant, stilat, schimbat ntr-o doamn
din nalta societate.
ANA: V-ati apucat de tors? Lumea se zbate s ias din trnie si voi v
ntoarceti la ea? Ce v-a venit?
PIA: Domnul meu a vrut haine.
ANA: O s vorbesc cu Ion. Nu se poate asa. Din cauza politicii nu te scoate n

lume, nu te mbrac, nici mcar nu te duce s vezi trenul.

PIA: Nu am nici o pretentie. Nu mi-am dorit asa ceva si te rog s nu te amesteci.
ANICA: Mine-poimine o s fie sotia primului-ministru si lumea n-o cunoaste.
PIA: V rog s m lsati. Eu am crucea mea.
ANICA: ti spun eu ce e, Ano. si iubeste brbatul. Chestia asta n ziua de azi e o
ciudtenie. Las-o.
ANA (dup ce urmreste fug prin salon a copiilor): Copiii stia s-au slbticit.
Biatul sta arat ca un pui de urs.
PIA: Sntos s fie.
ANICA: De n-ar bntui frigurile prin locurile astea ar fi poate Paradisul. Dar
crezi c are curaj s-i spun? As! Ce-o vrea Dumnezeu.
ANA: Mcar d-mi-1 pe Ionel, s-1 duc la Bucuresti. S-1 duc la Mosi, la
clusari... O s-1 nghit pdurea asta aici.
PIA: Nu stiu. Cnd o veni domnul meu. (Sare la fereastr.) Ele.
ANA (sepriveste cu Anica): Tu ai auzit ceva?
ANICA: Ai fcut bine c ai venit. Femeia asta o s nnebuneasc de urt.
DINASTIA BRTIANU 219
n salonul din fat intr Ion C. Brtianu. Pia l ntmpin, l ajut s dea jos
paltonul greu.
ION: Copiii s-au culcat?
PIA: Nu. A venit Ana Davila cu Elena la ei. (Grbit) Sunt sntosi.
ION: S nu m deranjeze nimeni.
Brtianu se duce n cabinetul su, care este de fapt biblioteca. Pia l nsoteste
cu dou lmpi aprinse. D s ias.
ION: Mi-am dat demisia.
PIA (optindu-se): Asteptam momentul sta. Dumnezeu mi-a ascultat
rugmintile.
ION: Ai nvins. Ce n-au reusit brbatii, ai reusit tu. Prin asteptare tcut.
Romnia pierde prima sa btlie.
PIA: De n-ar fi att de schimbtoare, poate c ar iubi-o mai multi. Dar sunteti o
mn de oameni care v nchinati la ea. Ceilalti o jefuiesc.
ION: si dac ti-as spune c eu m consider vinovat pentru asta. nainte s viu,
m-au oprit haiducii lui Radu Anghel n pdure...
PIA: Doamne! Am presintit.
ION: De mai eram ministru, mine as fi pus potera pe ei. Dar tocmai faptul c
nu mai sunt ministru, m-a ajutat s vd altfel. Dintr-o dat m-am simtit fr
putere, asemeni unui cettean lipsit de aprare.
PIA: Ioane, eu te-am vzut mereu asa, lipsit de aprare. Tu nu ai timp s te vezi,
dar eu ti ascult fiecare oftat. Esti orbit de ideal. Iubesti o tar asa cum se
iubeste o femeie. Nu-i mai vezi defectele, iar ea abia asteapt s ntorci spatele

pentru a te nsela.
ION: E creatia mea. Eu am gndit-o, eu am ajutat-o s mearg. E mai degrab
copilul meu.
220 *
PIA: Asa crezi tu, c Romnia este un copil rsftat. Dar ea este femeie, Ioane,
femeie cu trecut si cu ascunzisuri.
ION: Esti geloas?
PIA: Nu, pentru c trind aici cu ortniile si cu noi, familia ta, n-ai mai fi fost
tu. Te cunosc. De fapt, te-am stiut din prima clip cnd m-ai luat. Erai brbatul
care construieste lumi, brbatul care nu are prieteni, ci doar nsotitori pe drum.
ION: Mi-e team c am cldit-o strmb. Rosetti e deja nemultumit de mine. S-a
rcit. Fratii Golesti au mbtrnit. Nu mai pot. Romnia nu arat asa cum am
visat-o noi. Am trit exilul pentru ea, am suferit umilinta strinilor pentru ea,
1-am trdat pe Cuza pentru ea, am adus un strin pe Tronul trii si Romnia
tot nu se desteapt. Uneori mi se pare c o vd pe la un colt de strad, rznd de
mine si artndu-mi o tt urt. mi vine s-mi trag un glonte n tmpl.
PIA (vine lng el si i mngie tmpl): nc o iubesti cu pasiune, Ioane. N-ai s
te vindeci de prjolul sta. Te va arde pe dinuntru pn te va face cenus.
ION: stiu. Mcar s apuc s-1 vd pe Ionel mare. Va face el mai bine ce n-am
reusit eu.
PIA (se desprinde, nemultumit de aluzia la copil): Poate c Ionel va merge la
scoli n strintate si va cunoaste alte pasiuni. Viata lui s-ar putea lumina cu o
meserie cinstit. Politica mi se pare un loc prea murdar pentru curtenia lui.
ION (bnuitor): Gndul sta s dispar din mintile tale. Pe Ionel 1-am fcut
pentru a conduce tara. Va nvta politica de la mine, va nvta din greselile
mele. l cresti pentru tar, Pia. Asta s-ti intre bine n cap.
PIA: Adic vrei s-1 sacrifici si pe el aceleiasi iubiri trdtoare? Vrei s-1 vezi si
pe el cu revolverul la tmpl ntr-o zi? Mai bine du-ti tu crucea pn la capt s-i
fie lui mai usor.
ION: Uneori te bnuiesc de vrjitorie. Poate unde te-am smuls din mnstire,
trebuie s pltesc si pentru pcatul sta. Ai dreptate, eu trebuie s merg pn
la capt.
DINASTIA BRTIANU * 221
PIA: Ce mai astepti? Du-te, bat-te cu Lascr Catargiu, cu Lahovary, cu Petre
Carp. Sunteti rivali la fustele Romniei, n-vinge-i. Baremi fiul nostru va
mosteni o cucerire. Dar s nu-mi arunci copilul de tnr la picioarele ei. Mai
nti vreau s te vd pe tine definitiv nfrnt.
ION: Am s-o supun, Pia. Am s supun aceast tar. Tu ai dreptate. Am iubit-o
ca un nebun. Acum va trebui s o domin, s o stpnesc. Cu biciul, de va fi
nevoie.

PIA: M vei gsi tot aici, asteptnd. Dar vreau ca Dinu si Vin-til s ias din
acest proiect al tu. Pe Ionel ti-1 dau. E primul tu fiu. Pe ceilalti doi bieti nam s-i las. Vor fi oameni de familie.
ION (parc n-a auzit): Da, acum nteleg. Am rmas singur. Am rmas singurul.
Voi folosi puterea. N-o s-mi mai permit slbiciunea. Da, voi alege alt drum.
Cnd priveste, Pia nu se mai afl n camer. Crtile groase ale bibliotecii au
titluri sugestive: dreptul roman, istoria Imperiului Roman, mpratii romani,
rzboaiele lor. O sugestie pentru dictatur.
Weinburg. Toamna anului 1869
La castelul Weinburg, printul Carol Anton discut cu fiul su perspectiva
primirii tronului Spaniei si a cstoriei cu o infant.
ANTON: Casele regale europene nu vor obiecta asupra acestei renuntri la
Tronul Principatelor. Problema nu este prsirea acelui Tron obscur, ci politica
european: Franta vrea s decid singur n cazul Spaniei.
CAROL: Observ c vrea s decid si asupra cstoriei mele. Va alege mpratul
Napoleon mireasa?
ANTON: O principes rus. Bismarck agreeaz aceast alegere.
CAROL: si dac ti-as mrturisi c sunt ndrgostit de o romnc?
222 *
ANTON (reactie violent): Exclus! Asta este o nebunie. Tu nu te poti compromite
att n acea {ar. Rusinea ar dobori blazonul nostru n ridicol.
C AR OL: O cheam Ana Davila. Este nobil si de o frumusete rpitoare. Din
pcate, este cstorit.
ANTON (ntelegtor, dar pe ton sever): si eu am trecut prin astfel de momente. E
greu. ntr-o lume a etichetei, trim mereu cu impresia c mcar sufletul ne
apartine. Dar si el este sclav al istoriei. Vei mai suferi un timp, apoi, cnd se va
naste primul tu fiu si mostenitor al tronului, vei ntelege mai bine
dimensiunea istoriei. Numai capetele ncoronate o gust, alturi de suferintele
acestei conditii.
CAROL: Oricine va fi regina mea, mi-e team c va fi eclipsat de romnce.
Sunt cele mai frumoase femei.
ANTON: Este un motiv n plus s te gndesti mai bine la oferta Spaniei.
Bucuresti. Sediul PNL
n salonul de sedinte este amplasat o mas mare rotund, asemntoare celei
din templul masonic de la Paris. Ar putea fi chiar aceeasi mas, usor de
recunoscut printr-un model al furnirului, n jurul ei stau stefan Golescu (60 de
ani), Nicolae Golescu (59 de ani), C. A. Rosetti (53 de ani), Dumitru Brtianu
(52 de ani) si Ion C. Brtianu (48 de ani.) Desi este ziu, ceremonialul nocturn e
doar sugerat prin pozitia palmelor pe mas.
ION: Evreii au declansat o campanie n toat presa european. Ne prsc la

toate Cancelariile regale. La suprafat este problema persecutiilor, n adncime

este rzbunarea, ntrebarea pe care v-o pun acum este dac incidentele de la
Bacu, Galati si Iasi n-au fost provocate nadins pentru a justifica aceast
campanie.
ROSETTI: La Bacu, un evreu a fost mbrncit n piat. Din buzunar i-a czut o
cruce de aur cu rubine. Romnii din piat au crezut c este furat dintr-o
biseric si 1-au btut crunt. Primarul
DINASTIA BRTIANU # 223
a cerut expulzarea ntregii familii. Cnd s-au adunat cu catrafusele n mn, s-a
vzut c sunt peste douzeci de suflete. Asta a dat impresia de multime.
NICOLAE: Dar nu s-a scris c a furat crucea -1<n biseric.
ROSETTI: La cercetare s-a vzut c era adus din Rusia. Nu era furat de la
noi.
sTEFAN: La Galati ns a fost mult mai ru. Treceau agenti rusi peste Dunre
cu brcile.
DUMITRU: Poate erau tot evrei. N-au ncetat s-si aduc confratii n tar pe
ascuns.
sTEFAN: Asta este o acoperire. Sunt ntelesi cu agentii tarului si la o sut de
evrei ne bag n tar si un spion.
ION: S nu cdem noi n greseala exagerrii. Ceea ce mi se pare acum clar este
c ntelegerea noastr asupra primirii evreilor n tar s-a transformat n invazie.
Alianta Israelit consider c opozitia noastr este o trdare ntelegerii. Noi
credem c ne-au nselat si c, sub acoperirea tolerantei, ei intentioneaz s
construiasc aici un cmin. Ne-am opus, ne atac. Ce facem?
ROSETTI: Nu vom rezista acestui rzboi. Nu uitati c toat actiunea noastr de
emancipare a fost condus prin presa european. Ea e toat n mna lor. Cnd
am vrut s-1 dm jos pe Cuza, tipreau ziarele la Viena si le introduceau apoi
n tar. N-avem nici o sans.
sTEFAN: Dar mai este putin si ne ocup Moldova, fratilor. Au ntreg comertul n
buzunarul lor. lasiul e oras evreiesc. Unde vreti s ajungem?
NICOLAE: Team mi-e c opozitia va folosi acest prilej pentru a ne expune. Vom
fi artati cu degetul ca trdtori de neam si anticrestini. Deja mitropolitul ne
ceart pe fat.
DUMITRU: Bine c avem domnitor german. V propun s-i dm lui problema
asta. Noi ne tinem de articolul sapte din Constitutie.
ION: Tocmai asta este problema. Ni se cere naturalizarea evreilor care abia au
sosit. Sunt zeci de mii, nu ne vorbesc limb
224
si se poart ca niste strini. Nici mcar cu evreii bstinasi nu se nteleg.
Practic, ne colonizeaz Moldova.

ROSETTI: Koglniceanu a avut o initiativ bun. Le-a dat voie n scoli si pe

tineri i-a bgat n Armat. Vin ns foarte putini n Armat si n scoli. Cei mai
multi sunt tot din evreii vechi, care vor asimilarea.
NICOLAE: Ar fi o posibilitate s rezolvm problema, pe cale juridic. Ridicm
articolul sapte si facem naturalizarea individual, evreu cu evreu. Va dura un
secol.
ION: Ideea nu e rea. La fel si predarea problemei ctre Carol. La urma-urmei,
nu 1-am adus pentru parade militare. El trebuie s fie pavza noastr.
Ridicarea articolului sapte din Constitutie va fi ns foarte grea. Opozitia nu va
accepta si va folosi prilejul pentru a ne zdrobi. Nu le pas c e tara n pericol.
sTEFAN: Vor arunca toat vina pe noi. Am fcut pactul cu diavolul.
ROSETTI: Ar trebui gsit o cale de ajutor pentru negustorii romni. S-i
ajutm pe ei s prospere. Cumva, printr-o lege, printr-o manevr subtil. Vor
lupta ei cu capitalul evreiesc.
ION: tineam s v informez c am fost vizitat de un emisar al contelui
Bismarck. Printre lucrurile discutate a fost si chestiunea evreiasc. Omul mi-a
spus c suntem pecetluiti, ntreg Occidentul vrea ca evreii s fie opriti aici, n
Ucraina, n Polonia si cel mult n Ungaria. Ei nu trebuie s ajung n Apus. Nu
vom avea nici un sprijin mpotriva lor.
NICOLAE: S-i obligm s nvete limba romn. S-i punem n administratie.
Sunt foarte priceputi. Apoi s nu le permitem s treac mai jos de Moldova.
DUMITRU: Ar trebui negociat si o dat limit sau un numr maxim al
emigratiei. Dac cedm n chestiunea articolului sapte, barem s stim unde se
opreste invazia. Apoi, trecem la asimilare.
ION: Nu avem mijloace. Evreii sunt un popor prea puternic si prea statornic n
credinta sa pentru a se lsa asimilat de cineva.
DINASTIA BRTIANU 225
i vom avea aici, ca strini, un secol, apoi, poate, vor pleca. Nu vom fi n stare
dect s-i hrtuim. Dac Marile Puteri se vor ntelege asupra Pmntului Sfnt,
atunci evreii vor goli Europa n dou luni.
DUMITRU: Mai este ceva: ni se conditioneaz mprumuturile. Nu mai primim
nici un ban pn nu deschidem legislatia la invazia lor.
ROSETTI: Situatia este mai grea dect credeam. Mi-e team de o reactie a
romnului pe care s n-o poat controla nimeni. Atunci chiar c vom fi priviti
ca trdtori, noi, un partid national. Pericolul este mortal, fratilor.
ION: Emisarul lui Bismarck ne-a mai fcut o sugestie. S crem noi o grupare
nationalist care s preia lupta contra invaziei, n timp ce noi vom prea astfel
moderati si responsabili. Bismarck nsusi finanteaz n Prusia o fractiune
national-socia-list care face diferenta.
sTEFAN: Propun s adoptm solutia asta. Ne trebuie un oras mare.

NICOLAE: lasiul ar fi nimerit.

ION: Bine, rmnem ntelesi. Dar fr excese. Agitatie, glgie, propagand.
Nimic violent.
Se ridica si deschide usa, n prag apare Eugen Carada.
CARADA: La Weinburg i s-a oferit lui Carol coroana Spaniei.
ION: si ce-a rspuns?
CARADA: Initial a refuzat. Acum ezit, dup ce s-a vzut cu reprezentantul
Madridului.
ION: Trebuie logodit urgent cu o printes german.
CARADA: Printesa de Wied este acolo, l place, 1-ar vrea, dar se teme de noi.
ION: Elena Ghica s intre n actiune. Anunt-o prin telegraf c suntem de acord.
CARADA: Elena este acolo deja.
226 *
ION: Bine. (D s se ntoarc, dar se opreste; cu alt voce:) Spune-i felenei ca
mi-e dor de ea.
Castelul Weinburg
La castel se d un concert Adelina Patti. n primul rnd sunt Altete Regale,
inclusiv Carol I de Romnia. Dou fotolii mai ncolo, Elena Ghica (ducesa
Koltsoff) manevreaz evantaiul astfel nct Carol s n-o poat vedea pe printesa
de Wied, aflat n dreapta ei, dect atunci cnd doreste ea. Asta l face pe Carol
mai insistent. Elisabeta rspunde discret acestor priviri. Elena afiseaz o privire
de femeie versat. Un zmbet malefic nfloreste pe buzele sale senzuale.
n Europa izbucneste rzboiul franco-prusian.
Bucuresti. Vara anului 1870
La palat, domnitorul Carol a oferit un bal n onoarea sotiei sale, doamna trii.
Elisabeta prezint primul vlstar al Hohenzollernilor n Romnia, fetita Mria.4
Este nconjurat cu cldur de doamnele de onoare, care opresc balul. Carol,
ntr-o parte, primeste felicitri de la brbati: Lascr Catargiu, Petre P. Carp,
Dimitrie Ghica. Btrnul general Florescu se apropie cu o min ngrijorat.
FLORESCU: Mria Ta, Brtianu pregteste o revolutie la noapte.
CAROL (vesel, aplaudnd grupul doamnelor): Parc mi-ai spune o noutate. Ia
priveste, nu e superb ca mam?
FLORESCU: Iertati-m, Sire. N-am apucat s v felicit. De data asta e ceva
foarte serios, Mria Ta. Am primit rapoarte din judete. Vor actiona simultan n
sapte orase mari.
CAROL: si ce vor? C mereu vor ceva.
4 Fetita s-a nscut la trei sptmni dup Republica de la Ploiesti". Dar pentru
c n aceast scen se comprim evenimentul din 1870 cu cel din 1871 de la
Bucuresti, din ratiuni cinematografice am ales aceast solutie n scenariu.
DINASTIA BRTIANU 227

FLORESCU (scoate un ziar: Romnul): Sunteti atacat violent pentru c tineti

partea Germaniei n rzboiul cu Franta. V atac si pentru cile ferate.
CAROL: Drag Florescu, atunci cnd am hotrt s conduc aceast tar, stiam
c va trebui s lupt mpotriva a ceea ce ei numesc interes national al romnilor.
Acum interesul national al romnilor este s fie alturi de Germania. Franta va
fi zdrobit.
FLORESCU: Nu vor nceta niciodat s fie francofili, i cunosc. Ziarele lor
anunt victorii franceze acolo unde armata german nvinge fr apel.
Napoleon III este idolul lor. Dac Napoleon pierde Franta, ei sunt n stare s-1
aduc aici, pe tronul Mriei Voastre. Pentru asta fac agitatii.
CAROL: Fantezia lor i va pierde. In momentul victoriei germane, nimeni nu-i va
mai crede. Minciuna va iesi ca uleiul la suprafat.
FLORESCU: Nu si dac dau o lovitur de stat. E ultima lor sans. Asta vor face
la noapte.
CAROL: Armata e de partea mea.
FLORESCU: Asa credea si Cuza.
CAROL: Uiti, Florescule, c si Cuza era unul dintre ei. Un vistor. Eu sunt o
alt fire si, n plus, am ceva si mai nepretuit de aprat: o regin.
In timp ce a dat ultima replic s-a apropiat de Elisabela si, n momentul
ultimului cuvnt, o ia pe Mria n palme. O ridic deasupra capului n uralele
invitatilor.
Bucuresti. Redactia ziarului Romnul (Ziua)
Ion C. Brtianu si Dumitru Brtianu ascult raportul lui Eugen Carada, care
arat pe o hart.
CARADA: Am transmis agentilor nostri c ceea ce vrem noi sunt dou lucruri:
fidelitatea fat de Franta si preluarea puterii n vederea ncheierii reformei
ncepute n 1859. Colaborarea
228
cu conservatorii pentru formarea guvernului nu trebuie s mai continue. Ne
ndreptm spre o criz international care poate desface Unirea, n consecint,
vom actiona acum, din timp, pentru a preveni o nou decizie european n ceea
ne priveste. Cu Franta nfiinta sau slbit, noi suntem pierduti.
ION: Esti sigur c au nteles toti aceste argumente? Mie mi se par prea
complicate chiar si pentru orsenii nostri.
CARADA: Avem control asupra telegrafului n toate cele sapte orase ale revoltei.
Pe banda de telegraf n-a ncput toat explicatia asta, asa c am transmis n
propozitii simple. Oricum, cei din armat au nteles cel mai bine.
DUMITRU: S stiti c eu nu sunt convins nici acum de necesitatea acestei
actiuni. Pe Carol 1-am adus ca o garantie a Unirii si a triei statului. Este o
contradictie evident cu ceea ce vrem noi s facem acum. Poate la nivelul

partidului s se nteleag miscarea, dar la nivelul masselor va fi o complet

derut. Ce vrem noi? S dm jos pe domnitorul strin pe care 1-am cerut timp
de zece ani? Poftim, a venit, e popular, e respectat de Europa... Multi vd n el
pe viitorul nostru rege.
ION: Am stabilit atunci cnd 1-am adus n tar pe Carol c va fi o figur
reprezentativ. El este Occidentul, Casele regale si echilibrul puterilor. Dar cu
Franta dobort, tara se va transforma n colonie german. Asta nseamn
guvernarea perpetu a conservatorilor. Uit-te la Carp, la Maiorescu! stia sunt
germanofili pe fat. Nici mcar nu se ascund.
DUMITRU: Ioane, nu cumva ai uitat un lucru? Pentru ce ne-am sacrificat noi?
Pentru ce am ndurat noi attea umilinte si ne-am riscat capetele? Idealul
nostru este tara, poporul, nu puterea. Tu vrei acum s dai o lovitur de stat...
ION: Nu e lovitur de stat. Este o miscare...
DUMITRU: Suntem ntre frati, Ioane. S nu ne mbtm noi cu vorbe. Tu vezi ce
a pus Carada aici pe hrtie? Luarea cu asalt a prefecturilor, arestarea
reprezentantilor guvernului, narmarea populatiei. S ne ntelegem: o victorie a
Germaniei nu nseamn
DINASTIA BRTIANU * 229
pieirea noastr, att timp ct domnitorul nostru este german. Dumnezeu ne-a
ajutat si de data asta. Alegerea a fost bun.
ION: Ce e cu tine, Dumitre? Ai slbit, te-ai molesit, ai nceput s orbesti. Tu nu
ntelegi c o victorie a Germaniei n rzboiul cu Franta l face pe el stpn
absolut aici. Tu l vrei pe Ca-rol stpn?
DUMITRU: Dar este domnitorul trii! Puterea lui este si puterea trii. Orb esti
tu. Nu vezi c de cnd este el pe tron Turcia nu mai sufl o vorb, Rusia n-a mai
miscat n front? E o nebunie s-1 dai jos pe Carol acum, ca s-1 pui pe fiul lui
Jerome Bonaparte pe tronul Principatelor. Franta e terminat. Tu crezi c pe
mine nu m doare?
ION: Franta este marea natiune a liberttii. Va pierde un rzboi, dar niciodat
pacea mondial. Uiti c banii nostri vin de acolo? Vrei ntr-adevr s ajungem la
mna evreilor?
DUMITRU: si de ce nu Germania, nu te nteleg?
ION: Tu l vezi ce face? A schimbat regulamentele militare, uniformele, ne-a
umplut Armata de ofiteri germani...
DUMITRU: si? Ce armat mai puternic ai cunoscut tu n lume?
ION: Nu, nu, nu stiu ce e cu tine. Ai probleme acas, te-ai sturat de politic...
Nu vreau s m cert cu tine acum, Dumitre. Mergem nainte. Nu ne mai putem
opri. (i face semn lui Carada s continue.)
CARADA: Ideea de manevr este ca, prin ocuparea prefecturilor si preluarea
controlului pe telegraf, post si jandarmerie, s producem simultan o blocare a

administratiei. Imediat, nlocuim circularele guvernului cu ordinele noastre. Se

anunt noul guvern si locotenent domneasc...
DUMITRU: O nebunie, o nebunie... Revenirea la locotenenta domneasc ne las
n fundul gol, Ioane.
230 *
ION (exasperat): Ce mama-dracului e cu tine? Ai devenit defetist. ti s-au
nmuiat picioarele. Trebuie s dm lovitura nainte s cad Franta. Altfel
suntem pierduti. Ce nu-ti este clar?
DUMITRU (ncercnd cu greu s rmn calm): Nu-mi este clar de ce este nevoie
de o nou revolutie ntr-un stat care abia s-a pus pe picioare.
ION (ncrcat de nervi, spre Carada): Spune mai departe, ca s putem da
ordinul de atac n noaptea asta.
CARADA: Trupele din Craiova, Pitesti si Tecuci vor aclama revolutia si vor porni
spre Bucuresti...
DUMITRU: Rzboi civil...
ION: Du-te de aici, te rog. Prefer s-mi asum singur aceast misiune.
Dumitru se ridic, dar se asaz pe alt scaun, cu bratele ncrucisate la piept. Va
adopta o atitudine ironic, zeflemitoare, ca un om care asteapt s rida de orice
greseal. Ion l priveste un timp, enervat de aceast opozitie neasteptat. Revine
la Carada.
ION: Vreau s-mi spui care sunt pericolele.
CARADA: O mobilizare a trupelor turcesti la Vidin. Se pare c e vorba de
miscrile patriotilor bulgari, dar nu se stie niciodat.
ION: Ia legtura cu bulgarii s-i hrtuiasc oricum.
CARADA: Am nteles. Al doilea pericol ar fi o nghetare a capitalului german n
Romnia. Se vor alia imediat cu Austria. Eu vd pericolul de aici.
ION: Ridicm romnii.
DUMITRU: Da, da, dup ce abia le-ai dat ordin s nu se ridice.
CARADA: Are dreptate. Nu avem timp.
ION: Mergem nainte. Rusia nu va accepta. Jucm ntre ei. La nevoie m nteleg
cu rusii.
DINASTIA BRTIANU * 231
CARADA: Ar mai fi o problem. Campania mpotriva lui Carol a luat si un drum
republican. Sunt trei orase care vor cere republica: Craiova, Pitesti si Ploiesti.
ION: Las-i n pace. Cnd formm noul guvern i potolim.
O btaie n us, semnal de recunoastere. Carada deschide si primeste de la un
tipograf o band de telegraf. O citeste venind spre Ion.
CARADA: Focsaniul ne anunt c nu e pregtit. Trupele nu rspund la semnal.
DUMITRU: A!
CARADA (li ntinde dezolat banda lui Ion): Rusii au aflat deja si au mobilizat. A

scoate trupele noastre de acolo e periculos acum.

ION (dezndjduit): Parc suntem blestemati.
DUMITRU (se ridic edificat): Exist un Dumnezeu al romnilor.
ION (M Carada): Anuleaz ordinele. Asteptm.
Bucuresti, aceeasi zi, dup-amiaza, apoi seara
Ana Davila a venit cu micul Ionel Brtianu (6 ani) la Bucuresti, l duce la
Spitalul Coltei, la cabinetul generalului Davila. Acesta o primeste cu rceal pe
sotia sa. Urmeaz s intre ntr-o operatie npreun cu Dimitrie Sergiu. Ana i
cere chinin pentru durerea de cap. Grbit, Davila i cere lui Sergiu s i dea.
Acesta este si el grbit s-1 ajung din urm pe Davila. Scoate dintr-un borcan
un praf si-1 presar pe o buctic de hrtie. Se scuz si fuge pe culoare. Ana l
duce pe Ionel prin oras, trecnd n piat. La un moment dat i se face ru, se
sprijin de oameni, de tarabe. Cade, n timp ce Ionel izbucneste n plns. n
timpul operatiei, Dimitrie Sergiu se opreste brusc. Davila l atentioneaz, dar
Sergiu are o privire disperat, si d masca jos si, privindu-1 n
232 *
ochi pe Davila, sopteste nghetat: I-am dat stricnina n loc de chinin".
n piat, Ana s-a prbusit otrvit. Oamenii se nghesuie n jurul ei, n timp ce
Ionel se pierde n multime plngnd. Este gsit de niste tigani, care vor s-1 fure.
l ntreab cum l cheam si el abia rosteste printre sughituri de plns:Ionel
Brtianu". tiganii se sperie si o iau la fug. Este lsat singur.
Ultima secvent este noaptea, pe o strad pustie. Copilul umbl tot singur,
rtcit. Nu mai plnge. Este chiar furios, n linistea strzii, ntre casele nalte nu
se aude dect strigtul lui: Sunt Ionel Brtianu! Auziti, sunt Ionel Brtianu!"
EPISODUL?
Ploiesti. Noaptea de 7 spre 8 august 1870
Alexandru Candiano-Popescu asteapt lng telegraf mpreun cu un acolit.
Acesta opereaz aparatul care ncepe s bat rapid. Candiano ia banda grbit si
o citeste., AU anulat actiunea" - rosteste dezamgit. Se priveste cu colegul su
si cei doi se nteleg din priviri. Candiano scoate de la sn textul cu declaratia
noului guvern si care anunt detronarea lui Carol I. Individul ncepe s bat
textul pentru alte statii de telegraf din judet. Candiano iese si coboar n
subsolul cldirii unde sunt oameni narmati. Le d semnalul de atac. Rsculatii
ptrund n Prefectur, surprinzndu-i pe paznici si pe functionarii de serviciu
dormind. O alt grup atac un post de jandarmi si ia armele soldatilor. Cele
dou grupe se ntlnesc din nou n strad si pornesc spre cazarma militar.
Santinelele sunt la post. Someaz, n fata intrrii apare un ofiter tnr,
comandant al unittii, n spate, deja s-a dat alarma. Soldatii se misc repede,
dovedindu-se bine instruiti. Candiano cere predarea n numele poporului.
Ofiterul scoate sabia si i someaz pe rsculati s lase armele jos. O miscare a

rsculatilor si ofiterul comand armele n plan vertical, apoi foc de avertisment.

Rsculatii sunt descumpniti. Se ntorc la Prefectur.
Bucuresti. Spre dimineat
Carada nvleste n sediul PNL unde, ntr-un apartament locuieste Ion. C.
Brtianu.
234
CARADA: Candiano a declansat actiunea la Ploiesti.
BRTIANU (sculat din somn, n cmas de noapte): N-a primit ordinul de
anulare?
CARADA: Nu stim. E posibil s nu-1 fi primit.
BRTIANU: Unde s-au mai miscat?
CARADA: Numai la Ploiesti.
BRTIANU: Telegrafiaz-i s se opreasc imediat. Ne facem de rs.
CARADA: I-am trimis deja ordinul sta. Populatia este n strad. Ploiestiul s-a
declarat republic.
BRTIANU: Republic pe dracu'.
Ploiesti. Ziua
Candiano, urcat pe o tribun improvizat, vorbeste multimii. Mesajul este mai
de grab filofrancez: S facem o republic la fel ca n Franta", Jos domnitorul
care ne-a vndut Germaniei!" Scandri: Jos cu Ca-rol!", Re-publi-ca!"
Candiano apuc s mai strige n delirul multimii: Armata e cu noi!".
Cotroceni. Aceeasi zi
Prima imagine trebuie s impresioneze. Sunt 15 000 de ostasi perfect aliniati,
echipati impecabil, purtnd culorile armelor si condusi de ofiteri clare.
Filmarea lor trebuie s sugereze disciplina, forta, reusita lui Carol I. Este
armata creat de el. Uniformele sunt curate, armele lucesc. Nu se aude dect
vocea domnitorului, aflat pe cal n fata trupei. Este secondat de generali si
colonei romni si germani.
CAROL: Ostasi, nu aveti n fat pe domnitorul vostru. Aveti n fat pe
comandantul vostru. Domnitori ati mai avut, comandanti niciodat. Eu am luat
aceast sarcin de la poporul romn: nu s-1 nvt s tin arma, ci cum s o
foloseasc, n calitate de comandant al vostru, si nu de suveran, v cer ceea ce
cldeste spiritul fiecrui militar: loialitate. Loialitate nu fat de mine, ci
DINASTIA BRTIANU 235
loialitate fat de poporul romn. Eu nu v-am pregtit pentru a umple strzile
cu snge de romn. Eu v cer s v instruiti n continuare pentru momentul
cnd veti intra n lupt cu adevratul inamic: dusmanul trii. V cer, de
asemenea, acultare ofiterilor vostri. Iar lor le cer chibzuint. Ceea ce se ntmpl
astzi la Ploiesti este o tulburare a pcii noastre. Mentinerea pcii n tar, att
de necesar pentru prosperitatea patriei, este cea mai scump dorint a mea.

V amintesc ns, c o armat bine format, bine organizat, fidel si

disciplinat, este mndria oricrei natiuni, precum si garantia cea mai bun
pentru libertatea acelei natiuni. De aceea v cer s stati uniti n jurul tronului,
la fel cum ati sta n jurul vetrei casei voastre. Tronul este astzi garantia
liberttii noastre.
La semnul ofiterilor ostasii izbucnesc n urale. Pe chipul lui Carol I se citeste
fericirea. A nvins.
Palatul Cotroceni, o lun mai tirziu
Domnitorul Carol I asteapt audienta secret lui Ion C. Brtianu. Colonelul
von Werner este si de data asta alturi de el.
CAROL: ti poti nchipui, von Werner, c am emotii? Brtianu este un tigru. Nu
va ceda lupta niciodat. La primul semn de slbiciune, m va sfsia.
WERNER: As spune c nu este tt de puternic. Mi mult l urmreste faima.
Ins Alteta Voastr priveste situatia ca pe o lupt pentru o prad. Asta este
tocmai ce i d lui putere. Este terenul lui. Dac Alteta Voastr s-ar ndeprta
putin de situatie, ar constata c prada nu exist.
CAROL: Nu te-ai schimbat deloc, von Werner. Tu crezi n continuare c
Romnia nu merit aceast lupt. Iar eu ti spun c printre acesti oameni
srmani se afl o glorie pe care n-o poate atinge nici un militar german. Nu vrei
s ntelegi c eu organizez aici Paradisul.
236 *
WERNER: Peisaje ncnttoare, femei frumoase, bogtii minerale la tot pasul...
Oamenii ns sunt imposibil de ntors de la modul lor de viat. Acest popor
urste ordinea. Nu poate tri n civilizatie, pentru c asta nseamn ceva strin.
CAROL: Spune-mi, von Werner, dac ar fi s caracterizezi poporul romn ntrun singur cuvnt, ce cuvnt precis a-i gsi?
WERNER (dup o usoar ezitare): Indolent!
CAROL (ceva mai destins): si dac acel cuvnt ar fi vicleniei Dac sub masca
asta a indolentei se afl o viclenie nativ, un fel de inteligent care nu sclipeste,
n schimb curge, nchi-puie-ti un fluid, nchipuie-ti c n mintea lor binele se
lungeste ca un drum la captul cruia este un han. Merg pe drum ncet, nu se
grbesc, se mai asaz, n timp ce noi trecem n goana calului pe lng ei.
WERNER: Este simplu. Noi ajungem la han naintea lor. Nu exist alt lege n
natur mai implacabil dect viteza.
CAROL (usor vistor): Zici c noi ajungem ntotdeauna mai repede la capt...
Da, da, e groaznic. Vezi tu, dragul meu, acolo, la capt, istoria se termin. Noi
ne repezim s atingem sfrsitul, n timp ce ei l savureaz. Romnii au gsit n
aceast indolent o form de a rmne mereu n istorie. Ei vor avea mereu ceva
de cucerit nainte.
WERNER: Este, v rog s m iertati, ciudat ce spuneti, acum, cnd armatele

germane le-au zdrobit pe cele franceze. Am nvins. Noi suntem nvingtorii si ne

aflm pe creasta cea mai de sus a victoriei. Germania si-a atins telul: s-a unit
pentru vesnicie. si tocmai acum, cnd sufletul fiecrui german exult, Alteta
Voastr are ndoieli.
CAROL: E primul lucru pe care 1-am nvtat de la romni: s nu-mi pierd
capul. Unde ei si-1 pierd mereu. sta este marele meu privilegiu: s fiu capul
lor. Iar omul care va intra pe acea us acum este rivalul meu. Vrea el s fie
capul. Un cap revolutionar, vistor, turbulent si periculos, un cap mereu
nclinat la
DINASTIA BRTIANU * 237
conspiratii si demagogie, un cap n stare s ntoarc Europa pe dos. Adic un
cap de romn.
WERNER: Aceste capete cad cel mai usor. N-as paria pe fizionomia lui.
CAROL: n acesti patru ani, de cnd sunt aici, am mai nvtat un lucru: poporul
romn este un balaur cruia, cu ct i tai mai multe capete, cu att i cresc altele
la loc. Uif-te n istoria lor s vezi cti boieri si domnitori decapitati au avut.
Sute. Brtianu poart pe umeri toate aceste capete. De aceea ti spun c este o
fiar.
WERNER: V rog s-mi permiteti s rmn.
CAROL: Nu. Ar fi un semn de slbiciune. Ar crede c am nevoie de ajutor.
Von Werner se nclin si iese. Carol clopoteste si i face semn valetului s-1
introduc pe Ion C. Brtianu. Pn ce acesta s apar, Carol si aranjeaz
uniforma, se priveste ntr-o oglind, si ndreapt spatele. Usa se deschide si
intr Ion C. Brtianu, cu hainele prfuite, mototolite (nu zdrentuite sau mizere.)
Vine din nchisoare.
CAROL: Domnule Brtianu, v mrturisesc c nu sunt obisnuit s vd brbati
care coboar de pe banca ministerial n puscrie, ies apoi si urc din nou la
minister. Nu este o n-tmplare de tar normal, nu credeti?
BRTIANU: De-am fi fost o tar normal, aveam republic, eu eram
presedintele ei, iar Mria Ta veneai n vizit.
CAROL: Ceea ce ti se pare dumitale normal este anormal pentru aceast lume.
Monarhiile tin astzi continentele pe umeri. A ct oar cunosti nchisoarea,
domnule Brtianu?
BRTIANU: A treia oar.
CAROL: si ti se pare un drum normal pe la puscrie, nainte s conduci o tar?
1
238
BRTIANU: Uneori puscria este o statie obligatorie pentru cei urmriti de
ideal. Pe mine, zidurile nchisorii m ntresc. mi dau umilint, certitudine,
timp de gndire.

CAROL: Pentru ce ai ncercat s m dobori?

BRTIANU: Pentru c te-ai pus n calea mea.
CAROL: si dac acest drum este gresit? Cine ti d tie credinta c aceasta este
calea cea bun?
BRTIANU: Pentru c eu fac drumul.
CAROL: Atunci nseamn c este o boal a copilriei s tot rstomi guvernele.
Dumneata, domnule Brtianu, construiesti un drum serpuit ntr-o cmpie fr
obstacole. Eu nu ti-am stat niciodat n cale. Ce vrei, de fapt, si nu vreau eu?
S fii domnitor pe acest Tron?
BRTIANU: Puteam s-1 ocup de mult, cnd pe el sttea un prieten de-al meu,
mai trziu, cnd nu-1 ocupa nimeni, ieri, cnd populatia Trgovistei s-a rsculat
si a cerut eliberarea mea. ntre mine si poporul meu este ceva ce Mria Ta nu
poti avea niciodat.
CAROL: Dragoste?
BRTIANU: Snge.
CAROL: nteleg. M ntreb de ce a hotrit Dumnezeu ca, de la faraoni ncoace,
toti suveranii s fie strini. Poate c ei au un alt ochi asupra popoarelor. Poate
c Dumnezeu priveste popoarele prin ochiul regelui lor. Ei vd defecte pe care
sngele nu le poate spla.
BRTIANU: Nu exist popoare perfecte. Romnii au slbiciuni.
CAROL: Eh, aici este buba. Dumneata speculezi aceste slbiciuni, eu vreau s
le ndrept.
BRTIANU: Mria Ta, cnd te-m adus pe acest tron stiam c esti un brbat
puternic. Bnuiam c nu vei accepta tutela. Dar nu si c vrei s schimbi acest
popor.
CAROL: Adic nu vrei s-1 vezi ordonat, muncitor, asculttor, cumptat?
DINASTIA BRTIANU * 239
BRTIANU: Dac eram ordonati, muncitori, asculttori si cumptati, eram
germani!
CAROL: Da, este locul unde ti dau dreptate. Poate c eu am gresit cutnd
transformarea cu orice pret. (Venind lng el si privindu-ln ochi:) E clar c unul
dintre noi va trebui s piard, n aceast noapte voi porunci s mi se fac
bagajele. Abdic, domnule Brtianu.
BRTIANU (privindu-1 viu n ochi): Jucati tare!
CAROL (dup ce a dopofit, valetului): Anunt pe contele von Werner s fac
bagajele. Mine dimineat plecm n Germania.
VALET: Prea bine, Mria Ta.
CAROL (spre Brtianu): Esti multumit? Acum esti stpn. Poftim, ia tara.
BRTIANU: Eu tara o am. n schimb, Mria Ta abandonezi lupta. Toate
Cancelariile vor consemna nfrngerea Ta, nu victoria mea. Eu voi fi tratat mai

departe cu indiferent. Nu exist dect atunci cnd ncepe s-i doar capul.
CAROL: Vei pierde acest popor, Brtianu. l vei aduce din nou n sclavie si, dup
bunul obicei al vostru, poporul te va scuipa. Nu vei putea nici mcar s fi
martor la nmormntarea lui, cum n-am fost nici eu la cptiul Anei Davila.
BRTIANU: A fost o mare romnc.
CAROL: Uneori te bnuiesc c mi-ai scos-o nadins n cale.
BRTIANU: Trebuia s te obisnuiesti, Mria Ta. Suntem latini.
CAROL: si de ce nu bgati o romnc n patul Sultanului?
BRTIANU: O are!
CAROL (izbucneste ntr-un rs sntos, cu capul pe spate): Esti incorigibil.
BRTIANU (usor nerbdtor): Mria Ta, ar trebui s te hotrsti. Mine
dimineat poporul din Bucuresti, Iasi, Criova, Pitesti va fi n picioare. Rmi
su ne lasi? Vreau s stiu ce am de fcut la prima or.
CAROL: Pare un ultimatum.
240 *
BRTIANU: Nu, este un trg. Acum patru ani, la Weinburg, v-am oferit o aliant.
Ati refuzat-o. Acum suntem n fata aceleiasi dileme. Ne desprtim ca dou sbii
ce nu pot intra n aceeasi teac sau ne aliem si devenim imbatabili.
CAROL: Ce ntelegi prin aliant, c si pn acum tot asa eram ntelesi?
BRTIANU: Mria Ta, rege. Eu, prim-ministru.
CAROL (d din cap): E prea devreme. Legile tale sunt revolutionare, dau statul
peste cap si irit Marile Puteri, mi trebuie nc patru ani de guvernare
conservatoare, ca s asez tara pe temelii solide si s ntresc armata. Cnd vom
simti c suntem tari, te aduc la guvern si declarm independenta.
BRTIANU: Conservatorii se vor opune.
CAROL: Ei sunt nemtii vostri. Au nvtat disciplina.
BRTIANU: Bine. Armistitiu.
CAROL: Pacea, domnule Brtianu, pacea. E cea mai nteleapt alegere.
BRTIANU (se nclin si se retrage; de la us): Ciudat c vorbiti de pace cnd
abia ne-am nteles asupra rzboiului.
Iese. Dup cteva momente intr von Werner: Alteta Voastr, bagajele sunt
pregtite". Carol i priveste uimit. Uitase de el. Izbucneste n acelasi rs sntos.
/
Bucuresti. 1876
n palatul mitropolitan preotii nchid toate usile. Mitropolitul primat Pilotei este
foarte bolnav. E noaptea de nviere si nu se stie dac va putea tine slujba. Pe
Dealul Mitropoliei urc multimea de credinciosi avnd n frunte, cu luminri n
mn, pe domnitor si pe membrii guvernului. Acestia l nconjoar pe Carol de
frica unui atentat. Liberalii lipsesc. stirea de pericol circul ntre membrii
guvernului. Primul-ministru Lascr Catargiu se lipeste de domnitor. Se opresc

n fata bisericii. Pilotei este

DINASTIA BRTIANU * 241
adus cu greu si, urmrit de umbra mortii, rosteste o impresionant predic
pentru poporul romn. Corul credinciosilor prefigureaz o apoteoz a natiunii.
Readus n palatul mitropolitan, Pilotei cere s-i fie adus Ion C. Brtianu.
Bucuresti. Sediul PNL
Liberalii s-au adunat pentru a ntocmi programul partidului cu care doresc s
conduc tara spre independent. Sunt prezenti: Ion C. Brtianu (55 de ani),
Dumitru Brtianu (57 de ani), C. A. Rosetti (60 de ani), Mihail Koglniceanu (59
de ani), D. A. Sturdza (43 de ani), col. Lecca (44 de ani), A. Candiano-Popescu
(35 de ani), Eugen Carada (40 de ani.) Initial, Ion Brtianu nu este n sal.
C.A. ROSETTI (citeste): Domnilor, Partidul National Liberal intr de astzi n
actiune direct pentru preluarea puterii. Avnd n vedere nevoia pentru o
guvernare ndelungat, vom da opiniei publice un program politic. (Ridic ochii
din pagini:) De asemenea, avem si lista de guvern pregtit... M, da' ce face
Ion? Nu mai vine o dat?
Ion Brtianu este la un etaj mai sus, n apartamentul su, face dragoste cu Pia.
Femeia l dezmiard. Secventa se petrece n ntuneric. Se vd doar siluetele si
coloana sonor joac rolul principal.
ROSETTI: .. .ntrirea autorittii institutiilor este o alt preocupare a politicii
noastre. Statul democratic trebuie s se ntreasc. Viata parlamentar are
nevoie de un suflu nou, de oameni noi, iubitori ai liberttii, lupttori
dintotdeauna pentru cauza trii, de oameni politici capabili de sacrificiu. Cauza
national a nvins n Romnia. Acum natiunea trebuie pus la treab. (Se
ntrerupe doar o secund, s priveasc n tavan.) si cine ar putea s arate
muncitorului industrial sau agricol cum s munceasc dac nu cei care au
muncit pn acum pentru ei. Pornind de la legmntul sacru al propriettii, noi
vrem s construim o patrie modern.
242 * Alex Minai Stoenescu
Ion Brtianu iese pe holul etajului de sus, ncheindu-si vesta de la costum,
trgnd de reverele hainei, si aranjeaz gulerul de la cmasa. Pe hol, alearg
Sabina (13 ani), Ionel (12 ani) si Dinu (10 ani.) Trec de el n goan.
ION: Ssst, Sabina! O treziti pe mama! Dinule, ce-i cu cratita ia pe capul tu?
Ionele, d sabia ncoace.
Ionel i d sabia, care este adevrat, a colonelului Lecca. Sabina duce sugubt
degetul la gur si pseste cu pasi jucati mi departe. Bietii se iau dup ea.
ROSETTI: Libertatea este unul din atributele cele mai caracteristice ale
popoarelor indigene ale Europei. Toate fac parte din aceeasi familie si noi,
romnii, ne aliniem acestei aspiratiuni. Atunci cnd am luat arma n mn, la
1848, am luat-o n numele poporului, dar pentru acest deziderat. Partidul

National Liberal a venit ca un produs natural al natiunii, motiv pentru care este
si cel mai ndrepttit s duc mai departe misiunea revolutionarilor. (Intr Ion
Brtianu.)
ION; Dasclii! (LuiLecc:) la-ti, m, spag si s nu i-o mai dai.
ROSETTI: Hai, mi, Ioane, c te asteptm de un ceas...
ION (se asaz, intr direct n subiect si n fort): Dasclii! Constructia
partidului va ncepe de jos, din sate si comune. Pe vechile structuri de
organizatie revolutionar se construiesc filiale, care ies la suprafat, n
comunele rurale, vor conduce dasclii. Vicepresedinti vor fi preotii, n locurile
unde dasclul e nou numit, se face invers pn la stabilirea permanent a
dasclului, n toate scolile ei vor preda istoria national. Cum stm, Mihalache?
KOGLNICEANU: Programa scolar e gata. Am introdus si istoria Ardealului,
cum i cerut.
D. A.STURDZA: O s ni se urce Austro-Ungaria n cap.
DINASTIA BRTIANU * 243
ION: M doare-n cot... Doi. Comunicatiile. Mai nti telegraful, apoi posta, calea
ferat, hanurile... Am luat legtura cu comunitatea evreiasc, vor fi cu noi.
DUMITRU: Doamne-ajut!
ION: Este fundamental s tinem controlul comunicatiilor, pentru momentul
intrrii n rzboi. Imediat ce formm guvernul, ministrul lucrrilor publice (spre
Sturdza)... Tu o s fi ministru, Dimitrie... Imediat ce formm guvernul,
ministrul va trece la antrenament, punnd la ncercare toate cile noastre de
comunicatie: telegraful, pn unde bate; cte vagoane avem pentru transport de
trupe, vom cumpra locomotive de la Resita. Lecca, tu o s vii la ministerul de
rzboi.
KOGLNICEANU: Discutam mai devreme si ziceam c e prea crud pentru post.
LECCA: Oricum, v multumesc pentru ncredere.
ION: Voi aveti impresia c eu scot numele aici din buzunar, ca un scamator?
Am zis Lecca. (Liniste aprobatoare.) Bun, mai departe. La ministerul de rzboi
se dubleaz unittile de dorobanti cu nc opt regimente. Rosetti la interne. S
nu miste un spion. La externe, Mihalache Koglniceanu. l pregtesti pe Hristo
Botev cu cetele lui si l treci n Bulgaria. S le dea de lucru la turci si s avem si
noi informatii.
ROSETTI: Avem dou nave pregtite pentru ei. Le-am nchiriat pe numele unui
grec.
ION: Asa, s nu uit: luati legtura si cu grecii. S miste ceva, s nu-i lase n
pace. Trei: pn la preluarea puterii, conducem din opozitie prin ziarul
Romnul. Se pregtesc alegerile pentru Senat. Conservatorii vor manevra
pentru cstig. Totul s apar n ziar. Acte de coruptie, furtisaguri, bti. Puneti
presa pe ei, fratilor!

De afar se aude un cor de slujb. Ion se opreste si ascult. Se duce la fereastr

si d perdeaua la o parte. Vede strzile pline de grupuri de credinciosi cu
luminri n mn. Se ntoarce.
244 *
ION: M, crestinilor, am pierdut nvierea!
Toti se ridic n picioare si se nchin solemn. Pe scena de reculegere trec iar, n
goan, copiii. Ion l opreste pe Ionel.
ION: Ionele, pune o hain pe tine si du-te s iei lumin. (Biatul se supune.)
DUMITRU: M, Ioane, dar tu esti chiar asa de sigur c domnitorul va vrea s ne
dea guvernul?
ION (privindu-1 cu nteles pe Carada): Va vrea.
Palatul mitropolitan, noaptea
Mitropolitul este asezat de preoti n jiltul mitropolitan si mbrcat cu odjdiile
de ceremonie. Pe sub ele sunt petrecute frnghii de ln alb cu care este legat
de jilt. Pilotei abia mai clipeste. Ion Brtianu soseste n grab. Se opreste n fata
lui Pilotei.
BRTIANU (cu tristete prieteneasca): Ce este Pilotei? Gata, s- terminat?
Pilotei i face un gest vag cu palma minii legate de bratul jiltului, cerndu-i s
se apropie. Ion se apleac, i srut mna scheletic. Btrnul ncearc s
spun ceva. Ion apropie urechea de buzele mitropolitului.
PILOTEI: Scp... scap tara... de necredinciosi.
BRTIANU: Da, Pilotei, da, ti promit.
PILOTEI (cumare efort): Adun... adun romnii. (Vag semn circular.)
BRTIANU: Am nteles. Unesc Romnia cea mare.
PILOTEI: Blestemat... blestemat s fii... dac nu... (acelasi gest circular.)
DINASTIA BRTIANU 245
BRTIANU (i ia mna si i-o srut, stringnd-o apoi ntre ambele sale palme cu
mare dragoste): ti promit, prietene. M-ai iertat?
PILOTEI (cu un zmbet abia schitat): Niciodat.
BRTIANU (ride cu cldura si delicatete, si pune obrazul pe palma uscat a
mitropolitului, apoi si ridic usor fruntea spre el, ncercnd o glum soptit):
Generale, vrei s te ngropm cu onoruri militare? Vrei s te punem pe tun?
Pilotei s-a dus. Chipul lui a rmas senin, ca al unui bunic care doarme. Pe
obrazul lui Ion Brtianu curg acum primele lacrimi.
Ceremonia nmormntrii mitropolitului este grandioas. Trupul nensufletit al
lui Pilotei este cobort ntr-o cript, n jiltul mitropolitan, ca stpn al
credinciosilor pe pmnt. Scena este extrem de important, pentru c acest
obicei al punerii n mor-mnt a mitropolitului, asezat n jiltul lui, s-a pierdut n
perioada comunist. Este, totodat, un mister. Ultima secvent a scenei este n
penumbra mormntului, n care odjdiile lumineaz singure. Mut si

impresionant n linistea absolut a eternittii.

Mosia Florica, vara
lonut, fiul Denei, sparge lemne n curte. Este un flcu voinic, nc nensurat,
care poart cu noblete cmasa de borangic. n curte apar Rochit si Buzatu.
Rochit plnge cu fata n palme, vitndu-se. lonut al Ilenei se opreste si l
priveste de sus.
lONUT: Ce-ai tigane? Ai scpat de la nec si ai luat apa cu tine?
ROCHIt: Aoleu, jupne, m-am nenorocit, m-am nenoroci-iittt.... Iar amantul
sta s-a nenorocit si mai tare, c e mai nalt dect mine.
IONUt (ctreBuzatu): Ce are?
li
246 *
BUZATU (dnd din umeri): Nu stiu. Zice c 1-a lovit o belea. O fi smanglit ceva
si face talente s nu-1 prind.
ROCHIt: Aoleu, jupne, ne-a luat Muma pdurii. Suntem morti. M si vd
lungit n cosciuuug.. .Pe tine, Buzatule, te pun alturi, c nu ncapi n sarcofag.
BUZATU: Da' ce-ai, bre?
ROCHIt (dintr-o dat ltrtor): Am rmas fr stpn, na!
IONUt: S-a ntmplat ceva conului Brtianu?
ROCHIt: Nu, m, mie. (i priveste pe amndoi cu jale jucat:) Ne-au eliberat.
Suntem de capul nostru.
IONUt: Pi, asta e foarte bine. Nu vrei s fi om liber?
ROCHIt: Asa bine s fie la tine, jupne. (Plngaret:) C acuma pe stia mai
liberi i ia la rzboiii... si mi-e o fric... Buzatu, de, mergea cu stpnu' la
vntoare. Pe cnd eu nu stiu dect s mn sareta.
BUZATU: si sania.
ROCHIt: Puschea pe limb, c poate se tine rzboiul iarna si m uit. Cine a
mai vzut infanterie cu snii?
IONUt: M, Rochit, dar parc stpnul te-a eliberat acum zece ani?
ROCHIt (serios): Voi aveti ceva cu mine. Vreti s m aduc dorobantii pe brate,
oasele cu drapel national, s m ngropati la grajduri. Cine o s-i mai fac s
rida pe romni? Buzatu? Uit-te la el: cnd o s rz ntr-o zi, se crap muntii si
se vars ardelenii peste noi. Parc-i vd notnd ca pestii prin Parlamentul
Romniei.
n pridvorul casei iese Ion Brtianu.
ION: Rochit, spune-i dadei Anica s aduc stergare curate.
Reintr si camera l urmreste n decorul conacului. Au terminat masa, el si
Dumitru. Acesta din urm este venit de pe drum.
DINASTIA BRTIANU 247
DUMITRU: ti-am spus de attea ori c jocul tu e prea riscant si ceea ce m

supr este c angajezi si partidul pe numele tu. Nu ai doar tu idealul sta. l

avem si noi, ceilalti de lng tine. Sincer s fiu, nu m asteptam s pui atta
pasiune n politic. Tu vezi lucrurile cel mai clar, conservatorii trebuie eliminati
din viata politic, programul nostru este cel mai bun, poporul trebuie s ne
urmeze orbeste. Nu se poate, Ioane.
ION: Nu mai am rbdare.
DUMITRU: Bine, dar esti cel mai tnr dintre noi. Te-ai nteles cu Carol... Bine,
dar hai s analizm situatia, s-1 observm, se tine de cuvnt sau nu. Poftim,
ai lansat programul de guvernare iar domnitorul l tine pe Lascr Catargiu
prim-ministru mai departe. Parc nici n-a auzit. Tu ti dai seama n ce colt neam bgat? Cum iesim? Facem iarsi o revolutie, scoatem iarsi poporul n
ulit?
ION: Carol se va tine de cuvnt. Are calculele lui. E si mai lent dect noi. Dar l
simt de partea noastr. Mesajul sta de la Bismarck l va hotr.
DUMITRU: si cum vezi transmiterea mesajului. M duc la domnitor si i spun:
Mria ta, ti aduc un mesaj verbal de la printul Bismarck, cu care tocmai am
stat de vorb, si el ti cere s-i aduci pe liberali la putere. Fr o scrisoare, fr
o telegram cifrat, fr nimic. Pur si simplu vin eu si i cer s m cread.
ION: Sunt convins c Bismarck i-a dat acest mesaj pe cile lui. Carol stie si te
va primi gata pregtit.
DUMITRU: Iar visezi. Oamenii nostri controleaz corespondenta si telegraful.
Nici un mesaj din Germania, ti dai seama n ce pericol m bagi?
ION: Gsim pe altcineva s-i spun. Cutm un om dintre conservatori, n care
s avem si noi ncredere.
DUMITRU: Zu c ai luat-o razna! Unde gsesti un astfel de om?
ION: Teodor.
248 *
Dumitru l priveste o clip surprins, apoi pufneste n rs.
n secventa urmtoare cei doi sunt n saret, dusi de Rochit la mosia Tigveni a
lui Teodor Brtianu. Acesta este n manej, pregteste la coard un cal. n
general, toat gospodria, care este mult mai bogat ca Florica, este dominat
de cresterea cailor. Teodor, surprins de aparitia neasteptat a fratilor si, las
coarda unui vechil si vine la gard. i priveste nelmurit, dar si temtor.
ION: Avem de vorbit.
TEODOR: Am acte n regul pe mosie. Nu discut nimic.
ION: N-am venit pentru asta.
Teodor i invit n cas. Interiorul conacului de la Tigveni poart toate semnele
opulentei de prost gust, dar si ale zgrceniei. Mobile multe si nghesuite, obiecte
diverse din diferite epoci, stofe si macaturi grele. Totul e mbcsit, strimt,
sufocant. Nevasta lui apare ca o fantom, nfsurat n haine grele, mut si

ciudat. Dispare fr s-i salute. Se asaz ntr-un decor oriental cu multe

perne, cu narghilele si tvi smltuite. Le aduce cafea, rahat si fistic un servitor
negru n livrea. Ion si Dumitru privesc fascinati aceast jungl. Teodor le
observ mimica si le vorbeste usor afectat, jenat.
TEODOR: Sunt bogat. N-am risipit nimic. Cunosc fiecare lucru din jurul meu.
DUMITRU: Observ. Pe negru sta de unde 1-ai adus? Nu sperie oamenii din
sat?
TEODOR: L-am adus de la Paris. tranii se emancipeaz, drag, nvat si ei c
mai exist o lume. Nu, pentru asta luptati voi?
ION: Da. Observ c ti-a priit lupta noastr.
TEODOR: De fapt, averea familiei aici este. Cineva trebuia s o strng n timp
ce voi o risipiti.
DUMITRU: De asta ai intrat si n Partidul Conservator.
DINASTIA BRTIANU 249
TEODOR: Binenteles. Anii stia ultimi m-au desteptat. Exist ceva ce am reusit
si eu s nvt de la voi: politica. Am socotit c e bine ca unul dintre noi s stea
si n partea cealalt. Asta, n timp ce voi strbateti puscriile.
ION: S nteleg c tot din politic ne-ai vndut lui Librecht?
TEODOR: V-am adus telegraful la poart. Iar cu Librecht n-a fost asa. ncerca
s-si fac planurile lui. Un lucru n-a nteles, c eu sunt boier, c nu dau dou
parale pe el si c, ntimp ce el umbl ismene pe cltor prin lume, eu rmn
aici.
ION: Ce prere ai, Dumitre, de fratele nostru, ce cap politic a crescut?
DUMITRU: Pi tocmai de-asta am venit la el. Se dusese vestea.
TEODOR: Da, care este... Aveati treab cu mine?
ION (cu ton schimbat): Teodore, noi am privit ntotdeauna intrarea ta la
Conservatori ca pe un lucru natural. Era firesc s fii acolo. Apoi, ne-am gndit
si c ntr-o zi va fi nevoie de o legtur cu acest partid. E mai bine s discutm
lucrrile politice ntre frati, dect ntre adversari.
DUMITRU: Am venit la tine pentru o chestiune politic foarte serioas.
TEODOR: S nu-mi cereti vreo porcrie, c n-o fac.
ION: Nu, nici vorb. Este un lucru grav si important pentru tar. Vrem s te
duci la domnitor.
TEODOR (dup ce i priveste pe tind cu suspiciune): La Carol?
ION: Da.
TEODOR: Nu m-a primit niciodat. Nici nu stie c exist.
DUMITRU: Dar tu te duci acolo cu numele Brtienilor. Intrarea ti-o aranjm
noi. Te prezinti n audient ca un Brtianu, nu neaprat ca un lider politic
conservator, ntelegi, ca boier p-mntean.
TEODOR (ametit de idee): Ce-o s se mai bucure nevasta mea. M nnebunea

de cap c n-o duc la curte.

250 *
ION: Poftim! Iat ocazia. la-o si pe ea, prezint-o Doamnei.
TEODOR: Da? Pot s-o prezint? M omoar c nu-si poart toaletele de la Paris.
(Dintr-o dat schimbat, bnuitor:) Nu, ceva mi ascundeti voi. mi cereti s fac
vreo murdrie.
ION: Vrem doar s-i transmiti un mesaj pe care nu-1 putem duce noi. Att. Cu
statura ta si cu meritele tale, Carol nu se va ndoi de importanta acestei
misiuni.
TEODOR: si care e? O chestie de spionaj?
DUMITRU: Nu. M-am ntors ieri de la Berlin, unde m-am vzut cu printul
Bismarck.
>
TEODOR: Cu printul Bismarck!? Dar asta este... este exceptional.
DUMITRU (ntre altele): Da, sigur, m-am mai vzut cu el de trei ori. Dar de data
asta a fost vorba de reluarea Chestiunii Orientale. Bismarck este de acord cu
independenta Romniei.
TEODOR: Oh, s nu aud! E o nebunie.
ION: E stabilit, Teodore. Toat lumea bun, n care crezi si tu, Anglia, Franta si
acum Germania o vrea. Aproape c ne oblig. Ceva trebuie s facem si noi n
tar. Acum trebuie s dm si noi un semn de unitate. Gata cu dezbinrile, cu
luptele de strad, cu amenintrile.
TEODOR: He, he, de cnd voiam eu s aud asta de la voi. Deci, am avut
dreptate. V-ati lmurit si voi c ati mers pe un drum gresit. Vedeti, vedeti, am
avut dreptate.
DUMITRU: Oricum, esti fratele mai mare.
ION: De data asta Europa are nevoie s vad seriozitatea noastr. Va fi rzboi,
Teodore.
TEODOR: Cu cine?
ION: Cu turcii, cu rusii... nc nu stim. Cine ne recunoaste independenta va fi
aliatul. Ceilalti...
TEODOR: Dar rzboiul este o nenorocire. Se va pustii tara, se ruineaz mosiile!
ION: Avem trei sferturi de Europ de partea noastr. De data asta izbndim.
DINASTIA BRTIANU * 251
DUMITRU: si apoi, rzboi nsemn multi cai. Vei putea vinde herghelia pe bani
buni. Faci o avere colosal.
TEODOR (ginditor): Cu conditia s-mi spuneti cnd ncepe. Vreau s-mi duc
familia la Paris.
ION: Sigur, nici o problem, noi vom sti primii cnd ncepe rzboiul.
TEODOR: Eu am cai foarte buni. si de crut, si de cavalerie. Am cai din
Moldova. Nu vor gsi altii mai zdraveni.

DUMITRU: Te nvoiesti?
TEODOR: Dar s nu stiu ce e n mesaj.
ION: ti-1 dm n plic.
Palatul Cotroceni
Teodor a ajuns n audient la Crol I. Se prezint n fata lui mpreun cu sotia
sa ciudat, care, ntunecat si stranie, a rmas putin n urm. Teodor pare
foarte nendemnatic. Carol l primeste n picioare, drept, rezervat, dar amabil.
TEODOR: Mria Ta, voiam... Ca vechi boier romn... N-am avut ocaziunea s
felicit pe Mria Ta... Eram si eu la Golesti cnd ati venit n Romnia.
CAROL: M bucur s v cunosc, mai ales c proveniti dintr-o familie celebr.
Nu nteleg de ce fratii dumneavoastr v-au tinut ascuns pn acum.
TEODOR: S vedeti, Mria Ta... Eu tin casa, adic... pstrtorul averii. Altfel sr fi risipit, din cauza vietii lor aventuroase.
CAROL:A!
TEODOR: Acesta e motivul pentru care, si n politic, am ales calea fortelor
sntoase si constiente. Sunt... sunt conservator.
CAROL: Foarte interesant! Cu frati att de puternici, este o adevrat bravur
s fii de partea adversarului.
252
TEODOR: ntr-adevr. M-am opus categoric tuturor aventurilor n care s-au
bgat.
CAROL (ncheind audienta): mi pare bine c ati venit. Voi tine minte aceast
ntlnire. Omagiile mele, doamn.
TEODOR (impacientat): , Mria Ta, ar fi ceva pentru care am venit. (Se caut
n buzunar si i ntinde plicul.) Un mesaj de la fratii mei. Ceva extrem de
important pentru tar, iar eu, ca patriot, am tinut... Puteti conta pe totala mea
discretie.
CAROL (dup ce desface plicul si citeste, l priveste surprins): Dumneata stii ce
scrie aici?
TEODOR: Nu.
CAROL: Scrie c trebuie s dau jos guvernul conservator si s aduc la putere
Partidul National Liberal.
TEODOR: Dac interesul trii... Eu doar... Mria Ta esti suveranul.
CAROL: si, dup opinia dumitale, conservator si frate cu sefii liberalilor, ce-ar
trebui s fac?
TEODOR: I-as aduce la putere, ncai s-r potoli.
^
CAROL: Sngele ap nu se face.
Parlamentul, curtea Palatului Mitropolitan
Primul-ministru Lscr Catargiu prseste cldirea Parlamentului. Un servitor
strig s i se aduc plria. Lscr Catargiu (53 de ani) pseste pe holul de la

iesire cu o anumit noblete si seriozitate, asteapt superior s i se aduc

plria si pardesiul, n jurul su se misc servitori ai Parlamentului, usieri,
tineri secretari. Toti l salut si l trateaz cu respect. Lscr Catargiu iese n
pragul intrrii principale. Este soare. Trsura este tras la distant,
aproximativ 30 m. Birjarul muscal motie pe capr. Primul-ministru nu vrea s
strige dup el, nu se cade. Pe marginile piatetei sunt grupuri de cetteni
angajati n discutii. Lscr Catargiu si pierde rbdarea si porneste pe jos spre
trsura sa. Cnd mai are ctiva pasi este
DINASTIA BRTIANU * 253
atacat de un individ cu un ciomag. Este lovit n cap si dobort la pmnt.
Oamenii se reped asupra celor doi, dar, n nghesuial, se iau la btaie ntre ei,
protestnd si contrazicndu-se asupra incidentului. Intervin doi agenti ai
politiei. Unul trage n aer n mijlocul multimii. Lumea se d la o parte. Sergentii
l ridic pe primul-ministru de jos. E plin de snge pe fat. l duc la trsur.
Apuc s sopteasc: Demisionez... demisionez... Asta nu e tar de condus", n
nvlmseal, nimeni nu mai stie cine a fost agresorul. Se ceart din nou ntre
ei. Telespectatorul l poate identifica pe agresor participnd la cutare. De dup
un colt al Mitropoliei, Eugen Carada a privit toat scena.
Cldirea guvernului. Sala de sedinte
Noul guvern liberal al Romniei s-a ntrunit n prima sa sedint. Sunt usor de
recunoscut: C. A. Rosetti, D. A. Sturdza, Mihail Koglniceanu, Vasile Boerescu,
col. D. Lecca, plus alti trei ministri, fete noi. Secretarul face un anunt solemn.
SECRETAR: Domnilor ministri! Primul-ministru al Romniei, domnul Ion. C.
Brtianu.
Ministrii se ridic n picioare n jurul mesei lungi de sedint. Ion C. Brtianu
intr mbrcat elegant. Este salutat respectuos. Le rspunde scurt la salut. Se
asaz. Se asaz si ministrii.
BRTIANU (dup ce arunc o privire semnificativ secretarului, s noteze):
Domnilor ministri, programul de guvernare al acestui Cabinet: respectarea
Constitutiei si legilor trii; onestitate n administratie si prin aceasta vindecarea
rnilor aduse trii; ameliorarea strii financiare prin cea mai mare economie;
realizarea descentralizrii administrative, asa cum este prevzut n
Constitutie; n politica extern... (pauz, i priveste:) Neutra254 *
litate5 (Oftat de usurare, usoar animatie.) Mihalache, care este situatia
miscrilor bulgresti?
KOGLNICEANU: Insurectia bulgar a fost declansat cu vigoare. Din pcate,
Hristo Botev a czut prea repede. Turcii 1-au torturat bestial. S-au declansat
atrocitti prin toate satele de la Dunre.
BRTIANU (se nchin): Dumnezeu s-i ocroteasc pe fratii nostri bulgari.

Continuati furnizarea de arme peste Dunre. (Spre Rosetti:) Informati toat

presa mondial asupra atrocittilor. S urle toate ziarele romnesti. Pltiti-i pe
corespondentii strini la Bucuresti. Armata?
LECCA: Suntem pregtiti de mobilizare. Urmeaz doar s porunciti unde
trimitem trupele regulate.
BRTIANU: La granita cu Rusia. (Surpriz, animatie nc rezervat.) M voi
deplasa la Livadia, n Crimeea pentru a trata pozitia noastr. Am nevoie de o
pozitie tare. (Reactie de ntelegere.) Care este situatia la Constantinopol?
KOGLNICEANU: Ar fi trebuit s ncepem cu aceast veste. Sultanul Murad al
V-lea a fost detronat. Motivul este alienarea mintal. Noul sultan este fratele
su, Abdul Hamid.
Agitatie la aflarea vestii. Ministrii se felicit.
BRTIANU: Perfect! sta este momentul lor de slbiciune. (Spre Rosetti:) Care
este situatia Partidului Conservator?
ROSETTI: Ministrii fostului guvern conservator au fost trimisi n judecat. Dl
Dumitru Brn'anu conduce comisia de anchet.
BRTIANU (privindu-si ministri pe rnd, apoi drept n fata): Domnilor, suntem
la putere.
Crimeea. Palatul Livadia
Intr-o ceremonie fastuoas, tarul Rusiei l decoreaz pe Ion Brtianu. Asist
printul cancelar Gorceacov (78 de ani) si con5 Aici, ca si n alte locuri, sunt folosite texte autentice.
DINASTIA BRTIANU * 255
tele Ignatiev (44 de ani), ambasadorul Rusiei la Constantinopol. Binenteles,
printre invitati este si ducesa Koltsoff-Massalski -Elena Ghica. Dup ceremonie,
urmeaz bal. Brtianu este luat deoparte de Ignatiev.
IGNATIEV: Domnule prim-ministru, nu v ascund intentia mea de a v
convinge n aceast sear de necesitatea unei colaborri ruso-romne imediate.
BRTIANU: Domnule conte, deja Romnia si calc neutralitatea permitnd
transporturi de arme n Serbia. Pe bulgari i-am narmat. Nu credeti c este cam
mult pentru o tar aflata sub suzeranitate otoman.
IGNATIEV: Haideti, domnule Brtianu, toat lumea stie c un guvern condus de
dumneavoastr este autonom. V-am felicitat primul, stiind c Rusia are un
partener tare de dialog la Bucuresti. Nu, eu vorbeam despre colaborarea trilor
noastre pentru trecerea trupelor {arului n Bulgaria.
BRTIANU: Dar asta ar nsemna pentru noi un act de rzboi contra Turciei!
Niciodat nu am fost mai liberi din partea Turciei ca acum. Ce motive putem
invoca?
IGNATIEV: Ruperea legturilor de vasalitate.
BRTIANU: V referiti cumva la independent? Oh, Doamne, s-mi trsc tara

ntr-un rzboi tocmai acum, cnd guvernul meu trebuie s aduc pacea
locuitorilor romni? Peste poate.
IGNATIEV: Am putea aranja o rezistent la Prut. Trupele noastre vor intra prin
fort, asadar, si onoarea romnilor ar fi salvat.
BRTIANU: Dar nu v gnditi, domnule conte Ignatiev, c turcii s-ar simti
nevoiti s ne ajute si ar trimite trupe peste Dunre?
IGNATIEV: Tocmai asta si vrem. Un rzboi.
BRTIANU: Da, dar un rzboi pe teritoriul meu. Eu asta nu pot s admit. si
apoi, spuneti s facem o mascarad la Prut... Bun, se va trage de o parte si de
alta. Dac moare un ostas ro256 *
mn? Cum i explic eu familiei lui c a fost sacrificat ntr-o combinatie de
parad?
IGNATIEV: Vd c ati rmas prizonierul ideilor umaniste din tinerete. Orice tar
are jertfele ei. De altfel, ostasii asta si jur, s se sacrifice pentru patria lor. Pot
ns s v ofer si o alt variant. Nu se ntmpl nimic la Prut, dar punem
ziarele s urle c s-a tras si sunt zeci de morti.
BRTIANU: La mine n tar presa e liber.
IGNATIEV: Haida-de, domnule Brtianu. V-ati construit toat puterea cu
ajutorul presei. Este n minile dumneavoastr si o manevrati cu o abilitate
remarcabil. Noi vom da ordine presei noastre.
BRTIANU: mi trebuie garantii. Dac noi declansm astzi un rzboi prin
pres, mine oricare ziarist va fi n stare s repete stirea pe rspunderea lui. Nu,
domnule conte, trecerea trupelor rusesti prin Romnia are nevoie de garantii
clare si, mai ales, semnate.
Discutia este ntrerupt de un ofiter rus care l invit pe Brtianu la o
ntrevedere cu printul Gorceacov. l conduce ntr-un mic salon de conversatie.
GORCEACOV (dur): domnule Brtianu, s nu pierdem vremea. Vei permite
trupelor noastre s strbat Principatele pn la Dunre. Dup aceea vom
reglementa pltile.
BRTIANU: Despre ce Principate vorbiti, Excelent!?
GORCEACOV (iritai): Principatele tale... Cum le ziceti? Romnia.
BRTIANU: A! Romnia? Da, acum stiu despre ce e vorba.
GORCEACOV: N-am timp de glume acum.
BRTIANU: Nici eu. Permiteti s m retrag.
GORCEACOV: Nu pleci nicieri. Vreau ca nainte de ceasurile zece s prezint
tarului hotrrea noastr. Trupele sale vor trece prin Romnia.
DINASTIA BRTIANU * 257
BRTIANU: Depinde cte intr si cte mai ies. Vor da piept cu trupele noastre.
GORCEACOV: Domnule, esti crestin.

BRTIANU: nainte s fiu crestin, am fost altceva.

GORCEACOV: Ce, ai fost cumva musulman?
BRTIANU: Nu. nainte s fiu botezat, m-am nscut romn. Iar eu am jurat pe
Biblie n fata mitropolitului meu c o s rmn mereu romn.
GORCEACOV: Eu nu-ti cer s te dezici de religia ta aici. ti cer, dimpotriv, s
nu o uiti. Rusia este aprtoarea crestinttii. Rusia va purta rzboi contra
Turciei pn la alungarea definitiv a islamului din Europa. Rusia poate face
incursiune n Turcia numai prin Romnia, fr ca prin aceasta s se fac vreo
pagub Romniei. Toate statele crestine vor ntelege.
BRTIANU: M pricep la geografie, Excelent. stiu c nu puteti trece dect pe la
noi. Dar tocmai ntelegerea statelor crestine m preocup acum. Vreau garantii
din partea Marilor Puteri occidentale.
GORCEACOV: Dumneata nu esti prim-ministru. Dumneata esti nebun. Rusia
poate invoca tratatele Portii cu Muntenia si Moldova prin care sunteti declarati
parte a Imperiului otoman. Intrm imediat n rzboi contra voastr si v
zdrobim.
BRTIANU: Posibil. Dar trupele tarului vor ajunge la Dunre cel putin
njumttite. Asta nseamn esec militar garantat. Spuneti c nu sunt primministru? Fratele meu este n clipa asta la Constantinopol si trateaz ajutorul
militar al Portii n caz c intrati. Anglia este pregtit s v scoat din colonii.
Atacnd Romnia, ati terminat-o cu Franta. Domnitorul nostru este german.
Bismarck mi-a scris ieri. Mi-a cerut s-1 informez imediat de atitudinea
Excelentei Voastre, domnule Gorceacov. Mai vreti motive s v art c sunt
prim-ministru?
GORCEACOV (cade ntr-un fotoliu; e btrin): lart-m. Rusia deja a investit
milioane n pregtirea acestui rzboi. Nu mai putem da napoi.
258 *
BRTIANU: Domnule cancelar, tonul Excelentei Voastre nu ajut cauza noastr.
(Se asaz pe fotoliu n fata lui.) Am nevoie de o ntelegere cu Puterile Garante,
fiindc imediat ce dau drumul trupelor rusesti n fr, eu proclam
independenta.
GORCEACOV: Iar eu nu pot s-ti ofer aceste garantii. Nu pot s-ti ofer mai mult
de o conventie militar fr caracter politic.
BRTIANU: E prea putin pentru mine.
GORCEACOV: Multumiti-v cu putin. Sunteti mici.
BRTIANU: Uneori si un pru este greu de trecut, l vezi abia lucind pe fundul
albiei. Dar cnd se umfla...
GORCEACOV: Vreau s stiu dac esti de partea noastr.
BRTIANU: Cu trup si suflet. Doar c trupul meu este trector, iar sufletul s-a
pierdut n copilrie. Atunci cnd am aflat cum 1-ati trdat pe Tudor

Vladimirescu. Nu-mi permit reluarea.

GORCEACOV: Presimt c vei fi cel mai aprig dusman al nostru. Ai vn de
rsculat rus. V stiu. Idealul!
BRTIANU: Oricum independenta Romniei este o formalitate. Vreau de data
asta s-o vd scris si semnat de Marile Puteri.
GORCEACOV: Te amgesti dac tu crezi c Occidentul va semna vreun act att
de grav numai pentru c ai lsat trupele tarului s treac. tine minte ce-ti spun
acum: rusii nu v iubesc, dar v respect. Occidentul v va privi ntotdeana cu
dispret. Tot ce primiti de la el va fi din mil.
BRTIANU: V nselati. N-are ncotro. Le stm n cale cum v stm si vou. Mici
si ri.
GORCFACOV: Ct crezi c o s mai triesti? Dup tine, Romnia va fi din nou la
mina lor.
BRTIANU: Ct mai sunt eu n viat, nu va intra nici un soldat n tar. V
implor s m credeti c armata mea l va urma pe domnitorul Carol pn la
capt. Iar neamtul este ncptnat.
DINASTIA BRTIANU 259
GORCEACOV (oftnd): Atunci, ne-ai dat lovitura. I-am spus-o tarului. Rusia nu
o s ti-o ierte niciodat. Dar acum va fi rzboi. Ne vom ntelege. Romnia nu
poate dect s cstige.
BRTIANU (se ridica): O ntelegere ar fi n interesul ambelor state. Astept un
emisar al Excelentei Voastre la Bucuresti. (Salut si iese).
Pe holul palatului se deschide o us si Brtinu aude un psit. Se apropie
curios. O mn de femeie l apuc de gt si-1 trage rapid nuntru, n secventa
urmtoare, Elena Ghica l srut ptimas.
ION: M sufoci.
ELENA: Ai respirat destul de cnd nu m-ai mai srutat. Pune gura aici,
banditule, c trebuie s-mi scot prleala. (l srut din nou, la fel.)
ION: Te-ai sturat?
ELENA: Nu, dar ti dau pauz. Disear s-mi vii la palat.
ION: Elena... Am mbtrnit.
ELENA (i duce palma la gur): Ssst, eu nu pot fi refuzat. Spunem c esti
obosit, da? Ai fost la Gorceacov? Cum s-a purtat?
ION: Ca un stpn. Ddea porunci.
ELENA: Nu-1 lua n serios. Mosul e pe cale de disparitie. tarul abia l mai aude.
Sau invers... Nu stiu, cam asa ceva. Vrea s-i arate tarinei c e n putere, dar el
abia si trage bsinile.
ION: Nu vrea s ne recunoasc. sta este un curent politic, Elena. N-am voie
s-1 ignor. Am jurat mitropolitului s scap tara de necredinciosi. Nu m pot
alia cu turcii. Pe de alt parte, rusii sunt tari acum.

ELENA (cochet, tot n bratele lui): si dac eu tin tria lor n mna mea? ?
ION: Nebun ai rmas, f! Ce ti-a mai trecut prin cpsorul sta frumos?
ELENA: Ce-ai zice tu de planurile militare de trecere a trupelor rusesti prin
Romnia n dou variante: cu aprobarea ta si fr?
260 * Alex Minai Stoenescu
ION: Unde sunt? D-mi-le imediat!
ELENA: E, e, e! La noapte, la palat, bietel. Pi ce, eu m vnd pe trei hrtii aici?
ION (o mbrtiseaz cu cldura): Elena, pe tine n-o s te scrie nimeni n istorie.
De ce ai pus tu, fiic de domnitor romn, toat viata ta la picioarele unei tri?
ELENA: Nu ghicesti? (i joaca ochii aproape nlcrimati n ochii lui.)
Mosia Florica. 9 mai 1877
n linistea conacului de la Florica, Pia Brtianu st ntr-un balansoar asezat n
curte si croseteaz. Din cnd n cnd supravegheaz copiii care-si fac temele
pentru scoal n grdin. Un servitor i aduce o scrisoare. Pia o deschide ncet
si citeste.
PIA (natural): Copii, astzi n Parlament tatl vostru a declarat independenta
Romniei.
Bag telegrama la loc n plic si reia crosetatul. Un zmbet secret tine loc de o
imens bucurie.
EPISODUL 8
Bulgaria, cmpul de lupt 1877
Pe o coast de deal, un tran bulgar coseste iarba. Nu se aude dect sunetul
tieturii de lam - rece, violent, ameninttor. Camera surprinde n prim plan
lama care secer rndurile de iarb tnr. Apoi camera se retrage usor peste o
culme si urmreste curbura dealului de jos pn ajunge la primul detaliu: o
pip de lemn. O nou retragere a camerei si apare primul cadavru, al unui
ofiter romn. Camera si urmeaz traseul pe un cmp de lupt plin de cadavre,
pe fondul unei muzici de fluier, caval sau nai. Acum se opreste pe chipul unui
tnr care a murit zmbind, cu ochii deschisi. Este lonut.
Din ochii lui lonut, camera ptrunde pe chipul Ilenei, n ochii de aceeasi
culoare azurie. Mama sa este n doliu, mpietrit de durere. St pe vatra casei
sale ntr-o culoare armie, de lut. Strnge n mini un stergar alb, semn al
fecioriei fiului su. De afar se aude un bocet.
Bucuresti, iama 1878. Palatul domnitorului
La palatul domnitorului se desfsoar receptia victoriei. Carol I i decoreaz pe
generali si ofiteri. Printre acestia este si Candiano-Popescu, ofiter cruia
domnitorul i aminteste Republica de la Ploiesti", i propune s devin
aghiotantul su. Ion C. Brtianu l nsoteste pe Carol la trecerea n revist. Primul-ministru a albit complet. Atmosfera este relaxat, domni262 *

torul rostind cte un cuvnt pentru fiecare decorat. Practic, prin acest periplu,
se face o rememorare a cmpurilor de lupta. Ofiterii se retrag pentru a srbtori
ntr-un salon alturat si Carol rmne cu Brtianu.
CAROL: Nu i-am observat printre cei decorati pe ofiterii de informatii, i ascunzi
de mine?
BRTIANU: Ofiterii de informatii au o existent discret, Sire. Dac ar fi s ne
lum dup regulile germane, ei nu trebuie s fie cunoscuti nici mcar de colegii
lor din Armat. Sunt oamenii fr corp. Au doar umbr.
CAROL: nteleg acest lucru pentru cettenii de rnd, dar nu pentru
comandantul lor. Puteai aranja o prezentare separat. M-e team c nu te-i
scuturat de obiceiurile conspirative si vrei s-i tii pe oamenii acestia pentru
tine.
BRTIANU: As cobor ochii n pmnt de rusine dac asta ar fi realitatea. Dar
nu-i pot atrage spre interesele mele pentru c tofi au fost initial oamenii mei.
Eu i-am druit Armatei si acum sunt ai trii.
CAROL: hm, pn la urm ai gsit un mijloc s-ti asiguri controlul si n
Armat. Asta mi-a scpat din vedere. Eu tot nu te nteleg! Vrei s fii stpnul
acestei tri cu orice pret? Ce astepti s primesti?
BRTIANU: Sunt nationalist, n mine trieste o smnf imposibil de ars.
CAROL: si pentru asta trebuie s-i ursti pe strini? Este o atitudine absurd.
Am dat toate probele de dragoste fat de acest popor. Nu cred c merit bnuiala
din partea primului-ministru.
BRTIANU: Suntem ntr-un moment de mare bucurie, Sire. tara a cucerit
independenta sa cu arm n min. Sunteti conductorul unei tri libere. S ne
bucurm si noi.
CAROL: Nu pot avea prieteni aici. Ar trezi imediat invidii, ur, conspiratii. Dar
am sperat s pot avea aliati. Tu refuzi cu ncptnre aceast aliant, ti place
rolul de rival. Gresesti.
DINASTIA BRTIANU 4 263
BRTIANU: Voi avea ntotdeauna un sentiment n plus. Eram ntr-o noapte la
Florica si s-a strnit vntul. Ceva m-a trezit din somn ntr-o mare spaim.
Gndul c vntul acela va rsturna podul nostru de pontoane de la Turnu
Mgurele m-a rscolit toat noaptea. Dimineat, cnd m-am uitat n oglind,
albisem.
CAROL: Nu este nationalismul acel sentiment n plus pe care eu nu-1 pot avea.
Este pasiunea. Pui prea mult pasiune, Brtianu. Arzi ca o tort si vei arde
foarte repede. Eu am nevoie de dumneata cel putin zece ani de-acum ncolo.
Poporul va alege ntre noi.
BRTIANU: Te amgesti, Mria Ta. Cnd a czut Plevna, poporul s-a adunat n
fata casei mele, nu n curtea palatului.

CAROL: Bismarck mi-a spus la plecare, acum doisprezece ani, s nu astept nici
o recunostint de la poporul romn.
BRTIANU: Ciudat! Mie Bismarck mi-a scris s nu m astept la nici o
recunostint din partea Hohenzollernilor!
CAROL (dup o pauz de usoar surprindere): Bismarck ne lucreaz pe
amndoi!
Brbatii izbucnesc n rs si relatia lor se destinde subit. Carol i ntinde lui
Brtianu o cup de sampanie.
CAROL: Felicitri, Brtianu! Dumnezeu a vrut s nu ne putem iubi, dar s
suferim mpreun.
BRTIANU: ti multumesc, Sire, pentru independenta patriei mele.
CAROL: Totusi, as dori s cunosc mcar pe ofiterii de informatii care mi
descifrau telegramele. Aveau un scris curat si elegant. Erau doi, nu-i asa? Unul
descifra cu creionul albastru, cellalt cu creionul rosu. Cine sunt?
BRTIANU: Persoanele cele mai apropiate de mine. Singurele n care am avut
ncredere tot timpul rzboiului.
CAROL: S mi-i aduci mine noapte n secret la palat.
BRTIANU: Sunt aici. I-am lsat n antecamer.
264 Alex Minai Stoenescu
CAROL: Sunt mbrcati civil?! De ce le iei bucuria de a primi decoratia pe
uniforma de lupt?
BRTIANU: Agentii care v descifrau telegramele secrete n-au nevoie de
uniform.
Iese, lsnd usa ntredeschis. Carol ia de pe mas o decoratie sl asteapt ntr-o
pozitie solemn aparitia ofiterilor. Pe usa salonului intr Ion Brtianu mpreun
cu copiii si, Sabina (14 ani) si Ionel (13 ani).
BRTIANU: Ei sunt (i mpinge n fat; Ionel se nclin, Sabina face o re
verent.)
CAROL (uimit): Bine, dar sunt niste copii! BRTIANU: Nu am ncredere n
nimeni.
Carol las decoratia pe mas, se apropie de copii si si scoate din piept
decoratiile germane pe care le asaz pe pieptul celor doi. Apoi le d mna si le
spune:
Felicitri,
domnisoar
sublocotenent!
Felicitri,
domnule
sublocotenent!". Usa se deschide din nou si seful de cabinet anunt prezenta
col. Sachelarie cu o veste urgent. Brtianu i scoate pe copii si revine mpreun
cu Sachelarie.
SACHELARIE (i ntinde telegrama): Mria Ta, o telegram de la agentul nostru
la Constantinopol. Rusii s-au nteles cu turcii la Sn Stefano fr noi.
CAROL (dup ce citeste): Rusii sunt politicosi, dar niciodat leali.
SACHELARIE: Mria Ta, trupele rusesti din Bucuresti s-au pus n miscare.

Ocup pozitii la bariere.

CAROL: Va fi un scandal international.
Brtianu se smulge de lng ei si trece n salonul alturat, unde ofiterii petrec.
Glgia lor se opreste brusc.
DINASTIA BRTIANU 265
BRTIANU (tipriveste o clip): Domnilor, rzboiul nu s-a ncheiat.
Bucuresti, aceeasi noapte
Trupe rusesti mrsluiesc pe strzile orasului. La o barier, desi ofiteri romni
si rusi stau de vorb, comandantii rusi i despart si i ndeprteaz pe romni,
ncepe ocupatia rus asupra Bucurestiului. Curtea palatului domnitorului este
invadat de soldati. La Capsa petrecerea este spart si mesenii sunt scosi n
strad, ntr-o piat, tranii care dorm pe sacii cu legume sunt treziti din somn
de soldatii rusi care sparg sacii si fur. O tranc tnr este violat. Trsurile
sunt oprite si cltorii sunt dati jos. Erau trei tineri veseli care petreceau cu
sampanie victoria. Este devalizat un depozit de vinuri. Editura lui C. A. Rosetti
este ocupat, rafturile cu zaturi rsturnate, Rosetti lovit. Carada mpreun cu
ctiva oameni vin cu torte n fata consulatului rus. Brtianu trece printre ei
pn n fata portilor. St o clip apoi porunceste: Drmati portile!" Portile sar
din ttni cu toat mpotrivirea grzii ruse. Brtianu si Carada urc n
apartamentul lui Nelidov, consulul rus la Bucuresti. Acesta tocmai se bg n
pat cnd este atras de zgomotul din curte. Sare la fereastr n cmas de
noapte, dar usa se deschide brusc si Brtianu apare ameninttor. Carada
rmne n us.
BRTIANU: Porunceste s retrag trupele imediat din oras. Acum!
NELIDOV: Domnule Brtianu, ati violat teritoriul consulatului. N-aveti nici un
respect?
BRTIANU: Ce respect s am fat de niste trdtori? Nu v tineti cuvntul.
Sunteti o rusine pentru Europa.
NELIDOV: Prsiti imediat consulatul. Voi anunta Sankt-Pe-tersburgul.
266
BRTIANU: Pi tu crezi c mai iesi vi'.i de aici? (n cldire oamenii lui Carada i
ncuie pe servitori n camere.) Porunceste imediat s ias trupele din oras!
NELIDOV: Ordinele le-a dat printul Gorceacov. Rusia a nvins Turcia si ntelege
s ocupe teritoriul cucerit.
BRTIANU: Ne vom bate. O s v aruncm din oras ca pe niste lturi.
NELIDOV: Ca pe cini v mpuscm. Aici este teritoriul tarului.
BRTIANU: Veti plti pentru trdarea asta. Secole de-acum ncolo romnii i vor
blestema pe rusi. O s v scuipe de cum puneti piciorul n tara asta. Voi avea
grij s v ias porcria asta pe nas.
Prseste ncperera trntind usa. n curte i spune lui Carada: Scoate-1 pe

Carol din oras", n urma lui, aghiotantul lui Nelidov nvleste speriat n
apartament. Nelidov priveste pe fereastr plecarea lui Brtianu si i spune
aghiotantului: Omul sta trebuie s dispar".
La o barier, Rochit conduce un furgon al dr. Davila. Acesta este nuntru cu
ctiva rniti. De fapt, sunt ofiteri degizati - Candiano-Popescu, Pillat, Sachelarie.
Carol este cu ei, deghizat n sanitar. Trec dup o verificare sumar. Rusii de la
barier sunt beti.
Paris 1878
Dumitru Brtianu asteapt ntr-un apartament de hotel sosirea lui Paul
Bataillard (60 de ani), care a avut o ntlnire cu masoneria. Paul apare cu o
min ngrijorat.
DUMITRU: E de ru, nu-i asa?
PAUL (se dezbrac si cade ntr-un fotoliu): Toti i vor pe rusi afar. Nimeni nu v
recunoaste independenta.
DINASTIA BRTIANU * 267
DUMITRU: Paul, stii care este problema mea? Eu am fost mpotriva ntelegerii
cu rusii, dar acum trebuie s pledez pentru solutia lui Ion.
PAUL: Bismarck este cel mai ferm. Vrea rscumprarea cilor ferate. Anglia i
vrea pe rusi afara si Romnia napoi n Imperiul otoman.
DUMITRU: Franta?
PAUL: Alianta Israelit v-a fcut praf. Opozitie total pn nu anulati articolul
sapte din Constitutie.
DUMITRU: Nu putem accepta transformarea Moldovei ntr-o patrie a evreilor. Ni
se urc tara n cap. Ce vor ei este o surs permanent de rzboi civil.
PAUL: Argumentul lor a fost zdrobitor: un cmin evreiesc este cel mai bun zid
ntre voi si rusi.
DUMITRU: Suntem legati de mini. Ion va ridica poporul.
PAUL: Ar fi un dezastru. Marile Puteri nu vor recunoaste tratatul de la Sn
Stefano si vor convoca un congres la Berlin. S nu faceti nici o miscare pn
atunci.
Bucuresti, parcul Herstru
ntr-un chiosc din Parcul Herstru, Carol I, Ion Brtianu, Mihail Koglniceanu,
Eugen Carada, col. Lecca si ofiterii de stat major analizeaz situatia ocupatiei
ruse asupra Bucurestiului.
LECCA: Cea mai important manevr a fost scoaterea militarilor nostri din
oras. Nu ne-am putut retrage n formatie, asa c am ordonat s ias fiecare de
capul lui si s se regrupeze n afara Bucurestiului. nuntru au rmas Politia si
agentii. A doua manevr ar fi s putem nconjura orasul pe dinafar cu trupele
noastre, construind un alt inel de ncercuire.
CAROL: Avem attia oameni? Orasul s-a mrit.

268 *
LECCA: Asta este si problema. Noi deja am demobilizat, oamenii s-au dus deja
n satele lor. Cei care n-au apucat s fie demobilizati nu mai au rbdare.
BRTIANU: Ar trebui s le dm un scop. Eu cred c armata trebuie concentrat
ntr-un loc si pus n pozitie de lupt. tranii vor ntelege c rzboiul nu s-a
terminat.
LECCA: Ar fi solutia concentrrii n Oltenia. Facem una-do-u manevre, dup
care naintm spre Bucuresti. Rusii se vor aduna pentru a ne face fat si vom
avea o confruntare direct.
CAROL: Care este raportul de forte ?
LECCA: Suntem mai multi.
CAROL: E clar! Domnilor, vom angaja lupta. Rusii trebuie nfrnti mcar ntr-o
btlie care s atrag atentia Europei asupra situatiunii.
KOGLNICEANU: Ne-ar fi de mare folos n fata Congresului de la Berlin.
BRTIANU: Propun ca Mria Ta s mergi imediat la Craiova, n fruntea
trupelor. De Bucuresti ne vom ocupa noi.
Bucuresti, ziua si noaptea
Carada organizeaz rezistenta orasului. El are o ntlnire cu mcelarii ntr-un
depozit de carne.
CARADA: Cnd transati carnea, separati halcile pentru unittile rusesti. Nu
trimiteti carnea lor la un loc cu a populatiei, n mcelrii si la restaurante s
dati carne bun. Pe cea a rusilor o otrviti. si nc ceva: la mesele ofiterilor rusi
s dati carne de cine. Cere rusul iepure, i dati pisic.
La masa unui general rus sunt multi invitati n uniform. Mnnc si petrec.
Dou femei de lume se privesc semnificativ, si fac semne.
Secvent din popota unei unitti rusesti. Ctiva ofiteri, pe rnd, se prbusesc de
la mas n spasme. Se stmeste panica.
DINASTIA BRTIANU 269
ntr-o cas de tolerant prostituatele sunt adunate de Luxita Florescu (50 de
ani), care le vorbeste.
LUXItA: Doamnelor, am rmas singure. Brbatii nostri au murit pe cmpul de
lupt. Ei sunt acum trdati de rusi. V-au ocupat orasul. Brtianu a poruncit ca
orasul s fie lsat n seama voastr. Sunteti stpnele Bucurestiului. Puneti
mna pe el si
ocupati-1.
O PROSTITUAT: Avem voie s lucrm si n centru?
LUXItA: Peste tot. n oras s-au strnit bolile. E sifilis. stiu c ceea ce v cer este
grav si neomenesc. V cer s-i mbolnviti pe rusi, s nu v atingeti de romni
si s nu v tratati. Este un sacrificiu suprem. Unele dintre voi vor muri.
Scene de orgie.

ntr-o mahala tigneasc, Rochit a adunat tiganii. Alturi de el este un

bulibas tipic, cu mustti enorme si plrie de spoitor.
ROCHIt: B, fiti atenti la mine aicea. S-a dat drumu' la jul. Lucrm mn n
mn cu Politia. E rusii plini de ruble c au terminat rzboiul si le-a dat tarul
soldele. Pe ei!
tIGAN: Jupne, au jefuit casele romnilor. Au luat tot, aur, argint, ceasornice.
ROCHIt: Le smangliti fr numr, i lsati goi. S-i vd pe muscali n curul gol
pe strzi. Dac i prindeti pe la mahala, le luati gtul. S n-ascundeti hoitul. S
rmn la vedere.
Scene de hotie n piat, la magazin. La o intersectie de ulite zace trupul unui
ofiter rus cu gtul tiat. Patrula ocupantului care l gseste se rzbun pe
familiile tiganilor. Le devasteaz cocioabele, mpusc un btrn. Fierarii iau
ciocanele si se ncaier cu ei. Scenele sunt expresia reactiei autentice a
Capitalei la ocupatia rus din 1878, sabotarea ocupantului trdtor fiind
generalizat.
270 *
Din acel moment, conform mrturiilor culte ale vremii, ntre romni s-a
declansat fenomenul acut de rusofobie.
Berlin. Congresul de Pace
La masa lung a tratativelor Bismarck, ministrul de externe al Frantei,
Wadington, ministrul de externe al Angliei, lord Beacons-field, cancelarul rus
Gorceacov si secretarii lor. Unul dintre secretari citeste proiectul rezolutiei, cu
voce trgnat, de birocrat
SECRETAR: Se propune retrocedarea de ctre Principatul Romniei ctre M.S.
mpratul Rusiei a portiunii de teritoriu din Basarabia care a fost desprtit de
Rusia n urma (ratatului de la Paris din 1856. Teritoriul se mrgineste la apus
cu talvegul Prutului, iar la miazzi cu talvegul bratului Chiliei si cu gura StariStam-bulului. Insulele formnd Delta Dunrii, precum si Insula serpilor,
sangiacul Tulcei, cuprinznd districtele Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea,
Tulcea, Macin, Babadag, Hrsova, Constanta, Medgidia sunt ntrupate cu
Romnia. Principatul mai primeste afar de aceasta tinutul situat la sudul
Dobrogei pn la o linie care, plecnd de la rsrit de Silistra, rspunde n
Marea Neagr, la miazzi de Mangalia. Linia granitelor se va fixa, la fata locului,
de comisiunea european instituit pentru delimitarea Bulgariei...
Pe msur ce secretarul citeste ultimul paragraf, camera se retrage si vocea se
pierde n ecoul slii. Camera urc peste asistent si ajunge ntr-o loj unde
Ignatiev este alturi de Elena Ghica. Elena i arunc o privire dulce. Ignatiev se
apleac de pe scaun si i srut mna. Ct si tine rusul capul aplecat, Elena si
schimb sursul n unul rece, ucigtor.
Berlin. Hotel Imperial

n camera de hotel, Ion C. Brtianu si Mihail Koglniceanu stau la mas si

beau tuic. Sunt amndoi n cmas, ca ntre prieteni. O usoar ameteal de pe
urma buturii le-a dezlegat limba.
DINASTIA BRTIANU * 271
Pe mas se afl proiectul Tratatului de la Berlin, cu articolele 45 si 46
ncercuite cu rosu.
BRTIANU: Ce facem cu stia, Mihalache? Ne dau Dobro-gea si ne iau
Basarabia.
KOGLNICEANU: Mi, Ioane, tu chiar crezi c noi putem lua Basarabia de la
rusi la congresul sta?
BRTIANU: Dac ne-am putea ntelege cu Bismarck, eu cred c da. Pe francezi
i ntoarcem. Pe englezi i pltim.
KOGLNICEANU: Nu, eu m gndeam la altceva. Lum Basarabia. si ce? Mi
bgm cteva zeci de mii de evrei n {ar, rusi, ucrainieni, bulgari. Ce dracu'
facem cu ei? Mai mare beleaua.
BRTIANU: i asimilm.
KOGLNICEANU: Fugi, m, de aici! Noi n-am fost n stare s-i ducem la scoal
pe romni.
BRTIANU: i dm afar.
KOGLNICEANU: Ca s-ti ridici iar Europa n cap? Nt! Mai bine facem pe
victimele si lsm timpul s treac. Urlm, plngem... Ne-au jefuit de pmntul
nostru, fratilor! Romnia trdat... o tinem asa. tine minte ce-ti spun eu: n
douzeci de ani ne-o dau ei, Basarabia, dup alt rzboi.
BRTIANU: Cum s m duc eu acas si s le spun romnilor c am lsat s o
ia? Tu ti dai seama ce-or s sr conservatorii n capul meu?
KOGLNICEANU: Iau asupra mea. M-au scuipat de attea ori c nu mi se mai
vede fata de flegme.
BRTIANU: B, si ct mi doream s iesim nvingtori din chestia asta! Primul
lucru: rdeam ctiva acas si fceam liniste. Dar eu tot cred c-1 putem
ntoarce pe Bismarck. Rscumprm cile ferate si ne d ce vrem, neamtu'.
KOGLNICEANU: stii ce mi-a spus, al naibii hipopotam? Cic romnii l
intereseaz ct paharul lui de bere, cnd e gol.
BRTIANU: Trebuie s i-o tragem Iu' sta. Mie mi-a zis c sunt indolent.
272
KOGLNICEANU: Hai, nu ma-nnebuni!
BRTIANU: Da. Eram la mna lui cu armamentul. C am luat dou mii de pusti
n plus nepltite.
KOGLNICEANU: si era adevrat?
BRTIANU: hm! Carada nu s-a putut abtine. Trebuia s-mi apr omul.
KOGLNICEANU: Auzi, hai s vedem ce-au scris stia aici. (Deschide mapa.) Au

pus si o hart. Fii atent: asa cum au redactat actul, ei zic c ne dau Dobrogea
n schimbul Basarabiei. Aici au fcut o greseal. O putem specula.
BRTIANU: i spulber! Am adus cu mine hrisoavele lui Mircea din secolul XIV.
KOGLNICEANU: Prt! i doare n cot de Mircea cel Btrn. Hai, Ioane, termin
cu hrtoagele astea. Acum e nevoie de diplomatie.Dac ni se d Drobogea/n
schimbul Basarabiei... ? ?
BRTIANU: nseamn c recunosc c au luat-o de la noi.
KOGLNICEANU: Pi vezi!
BRTIANU: B, a naibii lighioan de om esti. De unde ti-a crescut fie capul sta
destept pe umeri?
KOGLNICEANU: De la femei. Noi suntem mici copii. Deci, las-i n pace s-o ia.
Noi n-o dm, protestm.
BRTIANU: Vezi c e bun la ceva si hrisovul lui Mircea cel Btrn? Ia d harta
aia s vd. (Cerceteaz cu atentie harta, apoi se uit atent pe text.) Auzi, stia
au mai zbrcit-o ntr-un loc. n Dobrogea, granita se traseaz la miazzi de
Magalia". Ct, pn unde? Lum ct vrem de la bulgari?
KOGLNICEANU: Vine o comisie european...
BRTIANU: i mbtm, le dm fetite...
KOGLNICEANU: Ioane, prea mult n-o s tin cu smecheriile. Ai ncredere n
mine. Le-am studiat politica timp de dou decenii. Sunt slabi. Dau solutii ca s
scape de o grij. Nu vd mai departe de unu-doi ani. Noi nu avem armatele lor.
Noi
DINASTIA BRTIANU 273
avem de partea noastr timpul. Fi-tu, Ionel, o s-i beleasc pe stia ntr-o zi.
Asa trebuie s gndim: c lsm ce e mai bun pentru copiii nostri.
BRTIANU: si tu vrei ca un ccnar de sta rus sau austriac s vin ntr-o zi la
fi-miu, s-i scoat actul sta din geant si s-i arate: uite ce a fcut taic-tu, a
dat Basarabia?
KOGLNICEANU: Nu, dac i lasi mostenirea ntreag. Din '812 nu mai avem
Basarabia, dar am luptat mereu pentru ea. i lasi mostenire misiunea asta.
BRTIANU: Mam, ce-o s m mai njure fi-miu! Bine, dar facem scandal. M
lasi s-i bestelesc.
KOGLNICEANU: Te las. Tu dai tare, eu i iau cu bi-nisorul.
BRTIANU: Bine, suntem ntelesi. Pe Bismarck l menajm. Mai e nevoie de el.
KOGLNICEANU (ncepe s se mbrace): Facem un memoriu. S rmn scris.
BRTIANU (arat i aer): Brtianu si Koglniceanu au spus nu Congresului de
la Paris.
KOGLNICEANU: Te-ai pilit. E Congresul de la Berlin.
BRTIANU: Asa e! Hai s dm cu ap rece pe noi.
Koglniceanu si scoate haina, apoi cmasa si se duce la lavoar. Cei doi romni

se spal pn la bru, tipnd si blcindu-se.

n fata usilor nalte ale Congresului, Ion C. Brtianu si Mi-hail Koglniceanu,
mbrcati impecabil, asteapt s intre. Sunt umr lng umr. Se privesc
zmbind.
KOGLNICEANU: Am o gselnit. Carol e sechestrat de rusi la Bucuresti.
BRTIANU: E adevrat?
KOGLNICEANU: Nu, dar stii cum merge telegraful astzi.
274 *
Pufnesc n rs abia stpnit. Usierul iese si i anunt solemn.
KOGLNICEANU: Ioane, te-am admirat ntotdeauna, chiar dac ai fcut pe
nebunul.
BRTIANU: Mihalache, te-am invidiat mereu pentru femeile tale. Cum faci?
Intr amndoi n fort n sal. Brtianu trnteste mapa cu acte pe masa lung la
care sunt invitati s-si sustin pledoaria, si descheie haina si si prinde
degetele de vest.
BRTIANU: Onorabili membri ai acestui Congres. Domnilor! Pentru o natiune
mic, asa cum este Romnia, puterea const n constiinta drepturilor sale. O
natiune care pierde constiinta drepturilor sale nu are viitor. Asadar, poate s
vin Europa ntreag ast/i s ne ia Basarabia (reactie a delegatiei ruse), noi
nu o dm. Rspunsul nostru este NU!, domnilor. Ati auzit bine: NU! NU! NU!
(ntregul Congres freamt, secretarii protesteaz pe un ton sczut; Bismarck
surde.)
KOGLNICEANU: Fr ndoial c naltii reprezentanti ai acestei adunri au
chibzuit cu atentie pentru a gsi o solutie de compromis. Pentru c asta s-a
ntmplat aici: un compromis. Ceea ce v rog nu este s ndreptati un lucru gata
judecat. V cer s nu uitati c pentru Basarabia au curs valuri de snge
romnesc n Bulgaria.
Bucuresti, vara anului 1878.
Orasul pare bntuit de cium. Strzile sunt pustii. Focuri ard pe la colturile lor.
Noroi, gunoaie, sobolani. Grupuri de hoti jefuiesc cadavrele. Femeia de Lume i
asist. Pseste nalt, cu vesminte care sugereaz culorile nationale, dar
zdrentuite. Trec furgoane cu militari rusi morti. Apoi trupe dezodonate care se
DINASTIA BRTIANU 275
retrag din oras. De la fereastra consulatului, Nelidov priveste acest peisaj al
nfrngerii.
NELIDOV: Ne-a zdrobit fr s trag un foc. Blestemat
oras!
SECRETAR (cu pustiile pe fat): Avem pierderi mari. Ne-au
umplut de boli.
NELIDOV (se ntoarce spre el): Omul sta trebuie s piar.

n cmp deschis, Armata romn cu domnitorul Carol I n frunte nainteaz n

formatie compact spre Bucuresti.
La sediul PNL are loc prima sedint de guvern dup Congresul de la Berlin.
Sunt prezenti C. A. Rosetti, D. A. Sturdza, col. Lecca, Vasile Boerescu, Mihail
Koglniceanu, Dumitru Bru'anu, primarul Bucurestiului, dr. C. Davila, Vasile
Conta (33 de ani) noul ministru al Educatiei Nationale.
ION C. BRTIANU: Domnilor, am avut doi ani grei. Dar sunt n spate. S-i
uitm. Ne-am reunit ntr-o capital eliberat pentru a ridica din nou tara din
temelii. Doctore si tu, Dumitre, introduceti carantina si curtati orasul.
Doamna Elisabeta va vizita spitalele. Rosetti, aduci arhitecti de la Paris si croiti
bulevarde, cartiere, cldirile centrale.
LECCA: Domnitorul doreste s intre cu armata n oras si s defileze. S
organizm arcuri de triumf la bariere.
ION: S mai stea putin n tabr. Orasul trebuie curtat. S nu intre n cocina
asta. Domnilor, sedintele Parlamentului vor fi reluate cu o tem dureroas.
Marile Puteri ne conditioneaz recunoasterea independentei de anularea
articolului sapte din Constitutie. Suntem nevoiti s dm cettenie evreilor.
(Animatie printre ministri.)
ROSETTI: Trebuia s o facem de mult. Comunitatea israelit si-a trimis tinerii
ei n armat. Evreii au luptat sub
276 *
drapelul tricolor. Apoi, v anunt c au dat bani pentru rzboi. Bani multi.
D. A. STURDZA: Problema nu este guvernul. Noi aici ne putem ntelege. Dar
Parlamentul este ca un lup hmesit. Se va rentruni si va ataca n fort situatia
re/ultat n urma Congresului de la Berlin. Pierderea Basarabiei, evreii, cile
ferate...
ION: Da, avem si problema asta. Cile ferate trebuie rscumprate. Suntem
ntelesi cu Bismarck s recunoasc independenta Romniei dac rscumprm
actiunile.
-^
ROSETTI: sta e santaj.
ION: stiu.
KOGLNICEANU: Totusi, problema cheie rmne rezolvarea situatiei evreilor.
Am semnale din toate capitalele. Nu exist dubii: dm cettenie evreilor, ni se
recunoaste independenta.
ION: Suntem supusi unui dublu santaj. Nu avem ncotro, dar, cu gloria pe care
o are Carol acum, cu inteligenta mea si cu siretenia lui Mihalache, cred c
suntem n stare s ntoarcem porcria asta ntr-un triumf.
ROSETTI: De data asta esti prea optimist, Ioane.
Ion C. Brtianu se ridic de la mas si se duce la unul dintre pereti acoperiti cu
o draperie. D la o parte draperia si dezvluie tabloul mare Romnia

revolutionar" a lui Daniel Rosenthal.

ION: Ce vedeti aici? O romnc nvesmntat n drapelul national. Trsturi
ferme, frumusete, eroism. Ei bine, eu vd n aceast imagine un evreu - Daniel
Rosenthal. Pictorul sta ne-a urmat n exil, a suferit de foame alturi de noi,
apoi s-a crestinat si si-a luat numele Constantin. L-a luat de la Rosetti. n
18511-am trimis cu manifeste romnesti pentru fratii nostri din Transilvania. A
fost prins de unguri, torturat la Pesta si asasinat n celula nchisorii. Nu a scos
un cuvnt. Ne putea pierde pe toti, numai pentru faptul c sngele lui era al lui
Israel si nu al lui Hristos. A pictat asta cu suflet de romn.
DINASTIA BRTIANU 277
KOGLNICEANU (dup un moment de tcere respectuoas): Eu vd lucrurile
mai pragmatic. Ar fi o greseal s-i gonim pe evrei acum. Au tot comertul trii
n mn. S-au asezat n toat economia romneasc. Eu vd o sansa pentru
dezvoltare general cu ei n tar, cetteni, ntr-o zi vor pleca spre Pmntul
Fgduintei. Pmntul nostru n-au cum s-1 ia cu ei.
STURDZA: Propun s naintm Parlamentului proiectul de modificare a
Constitutiei. (Ridic bratul la vot; ceilalti, pe rnd, mai repede sau mai ncet ii
imit gestul.)
Mosia Florica
Pia Brtianu si Anica Furduescu aranjeaz camerele pentru cei 7 copii ai lui
Ion C. Brtianu. Mai nti camera ultimelor fete: Mria (10 ani), Tatiana (8 ani)
si Pia (6 ani.) A doua ncpere este a bietilor Dinu (13 ani) si Vintil (12 ani.) O
camer este a Sabinei (15 ani) si alta a lui Ionel (14 ani.) Dialogul ncepe n
camera fetelor.
ANICA: Sunt nghesuite. Mriei i trebuie deja o camer. si tu, femeie, prea ai
puit n fiecare an.
PIA: Nu se satur. Vrea ntr-una.
ANICA: E chiar asa de vnos? La aproape saizeci de ani?
PIA (jenata): Cnd vine acas... noapte de noapte.
ANICA: Asta numai puterile alea de Elena si Luxita 1-au nvtat, l tin n
vigoare ca pe un armsar.
PIA: E, dad Anica, alea sunt n strintate. Nu, asa e smnta lui.
ANICA: Toti au fost breji n familie, dar sta i ntrece ca o gonet. l excit
politica. E o chestie de putere. Poate dac pierde guvernul, i cade si lui...
PIA: De unde? Se stabileste aici si m ia de odihnit.
ANICA: Odat si odat trebuie s se termine. El nu se uit? V mai trebuie o
cas pentru copii.
278
PIA: Poate Brtianu se nvoieste s trimit pe Sabina si pe Ionel la scoal n
Bucuresti.

ANICA: Avea dreptate, srmana Ana Davila. Te slbticesti aici. Acum Ionel e
mare. Trebuie s v mutati la Bucuresti. La ur-ma-urmei, esti sotia primuluiministru! S stii c m tin de capul lui.
PIA (brusc): Vine!
ANICA: Vai ce m-ai speriat! Tu nu esti ntreag, femeie.
Brtianu coboar din trsur si urc n cerdacul conacului. Copiii i sar n
ntmpinare, se agat de hainele lui. Ionel i srut mna, Sabina este srutat
pe crestet.
PIA: Copiii sunt...
,
ION: Vd, sunt sntosi. D-mi o ciorb.
ANICA: Vii, poruncesti, o faci pe tiranul.
ION (Intr n cas cu copiii droie dup ei): Ce aveti? Ce ati pus la cale?
ANICA: Nu mai e loc n cas. Acu' douzeci de ani eram singuri.
;
ION: De asta am venit. Ne mutm la Bucuresti.
Copiii sar n sus de bucurie si pornesc alergatul prin cas. Ani-ca, bucuroas,
se ia dup ei. Ion ntoarce un chip sever spre Pia: ,,Am spus ciorb!" Femeia se
duce imediat, cu capul n pmnt.
BRTIANU: (spre Ionel) Ce faci, m? IONEL: Gndesc.
Bucuresti, 4 iulie 1878; atentatul asupra lui I. C. Brtianu
Primul-ministru Ion C. Brtianu iese dintr-o sedint furtunoas a Camerei, n
spatele lui se aude hrmlaia deputatilor. Subiectul este propunerea guvernului
de modificare a ConDINASTIA BRTIANU * 279
stitutiei n favoarea evreilor. Acuzatii asupra afacerii Cilor ferate cad ploaie
peste capul liberalilor. Ion C. Brtianu prseste nervos cldirea. Ia o trsur
condus de un muscal. Acesta o ia pe o strad ngust si dintr-o dat ncepe s
dea bice cailor, alergnd la vale nebuneste. La un moment dat, muscalul sare de
pe capr ntr-o claie de fin de pe margine. Este ajutat de doi complici s se
ridice.
Trsura se striveste de un zid si Brtianu cade fr simtire pe caldarm, cu o
ran urt la cap. Primul-ministru rmne asa mult timp, desi n ecoul strzilor
se aud copii jucndu-se. O minge de crp ajunge pn la el. Se vd picioarele
unui copil descult, julite de joac. Fuge. Apar acum picioarele unor oameni
maturi, l recunosc. Vd trsura si caut cadavrul muscalului, nteleg c este
un atentat al rusilor, l ridic pe Brtianu si duc trupul n casa unei femei.
Mahalagii ies n strad urlnd: L-au omort pe Brtianuuu! Rusii 1-au omort
pe Brtianuuu!" Locuitorii se adun purtnd arme albe. Brtianu este n casa
unei ghicitoare. Femeia 1-a ntins pe un pat, i-a ngrijit rana si i-a pus o
compres improvizat pe frunte. Rosteste o incantatie deasupra capului su si

brbatul rspunde cu un reflex mecanic. Este readus la viat. Apare n grab,

cu o trsur, dr. Davila. l consult, vorbeste cu el.
DAVILA: Ai o ran urt la cap, fractur la mna sting si o dislocare de umr.
Te doare aici? Rabd! (//' smuceste umrul, Brtianu url, Davila i
administreaz un calmant). E mna rusilor? (Brtianu confirm, dnd din cap).
Afar, grupuri de orseni se strng din ce n ce mai repede, pe msur ce se
rspndeste zvonul. Un grup evident organizat si condus de Carada atac acum
consulatul rus. Geamurile sunt sparte cu pietre. Usile sunt mpinse cu berbeci.
Se scandeaz: Asasinii! Asasinii! n interior, Nelidov, secretarul su si alti
functionari distrug documente ntr-o stare de asediu extrem de violent.
Secretarul l convinge pe consul s fug printr-o sub280 *
teran. Acolo este asteptat de conductorul trsurii lui Brtianu si de cei doi
complici. Vorbesc ruseste. Bucurestenii ptrund n cldire, n timp ce
consulatul Rusiei la Bucuresti este devastat, Carada caut dovezi ale actiunilor
de spionaj . Culege hrtii arse, dosare intacte, liste de nume. Pe o astfel de list
apar nume de oameni politici romni si n dreptul lor sumele cu care sunt
pltiti. Grigore Sturdza este cap de list.
Brtianu este acum ntr-un salon al spitalului Coltea. Dr. Da-vila l aduce pe
Ionel la patul tatlui su. Copilul duce n brate un buchet de trandafiri galbeni.
Davila i las singuri. Brtianu primeste florile si le admir. Ionel se asaz pe
marginea patului.
BRTIANU: Aceasta nu este prima lovitur pe care o primesc de la rusi. Acum
s-a ntmplat s fie direct, pe pielea mea. Dumnezeu m-a ocrotit, dar ei nu se
vor opri.
IONEL: Ce au cu tine?
BRTIANU: Cu mine personal, nimic. Au ceva cu Romnia. Iar eu sunt acum
Romnia. Vezi tu, fiule, tara asta a crescut ca un trup de mai multe ori n
istorie. De fiecare dat cnd a avut si un cap, vecinii s-au cutremurat. Mircea
cel Btrn, stefan cel Mare, Vlad tepes, Mihai Viteazul... Capetele astea le-aupus
mari probleme. Au ncercat s le reteze. Dac ratau, urmau rzboaie grele cu
noi. Dac reuseau, urmau ani lungi de sclavie pentru noi. Rusi au nvtat cel
mai bine lectia istoriei.
IONEL: si dac tu mori, ei o s fie stpni aici?
BRTIANU: Asa ar vrea. Dar numai ca s treac mai jos cu armatele...
IONEL: n Bulgaria.
BRTIANU: si mai jos, n tara Sfnt. Rusii vor s elibereze Ierusalimul de
pgni si pentru sta lupt de secole s ajung la el.
IONEL: si de ce nu se duc prin Asia?
BRTIANU (zmbmd): Ce note ai la Geografie?

IONEL: Numai zece.

DINASTIA BRTIANU * 281
BRTIANU: Se cunoaste. Rusia este o tar mare. Ea are un sentiment pe care
noi nu-1 avem: imperiul. S-au nvtat s fie stpni, s cucereasc. O nfrngere
i nfurie.
IONEL: Asta nseamn c nu se vor lsa pn nu te vor omor.
BRTIANU: As vrea s te obisnuiesti cu gndul sta, fiule. Un brbat care alege
calea politicii trebuie s-si fac testamentul din prima zi. Politica nseamn s
porti n suflet crucea poporului tu si n mn propria ta cruce, n zece ani de
acum ncolo va trebui s iei si tu decizia asta. De voi cdea eu, tu s ridici
crucea ta deasupra romnilor.
IONEL: De ce nu pui s te pzeasc? Nenea Carada e gata s te apere cu
pieptul lui.
BRTIANU: Un brbat politic adevrat mbrac singur cmasa mortii. Ar fi
nedemn s plteasc alt om pentru viata mea.
IONEL: Agentii Politiei sunt pltiti...
BRTIANU: E mai periculos s reuseasc un atentat atunci cnd esti pzit,
nseamn c sistemul e slab, tara e umilit, mic si neajutorat. Pe cnd asa...
Dac rusii au ncercat atentatul sta nseamn c sunt disperati, nseamn c
am nvins. Sunt slabi. M voi scula din acest pat si voi ncepe lupta pentru
Basarabia. (Duce florile la nas si le miroase. Are un gest de surpriza. Repet
gestul si deprteaz buchetul.) Am pierdut mirosul. Nu le simt. Sunt dulci?
IONEL (miroase si el:) Da. Le-am cules din curtea Bisericii Sf. Gheorghe. De la
mormntul lui Brncoveanu.
BRTIANU (repet gestul:) Am pierdut mirosul. sta s fie primul nostru secret.
Juri?
IONEL: Jur!
BRTIANU: si l doilea?
IONEL: Basarabia.
BRTIANU: Bine, biatule. S nu pornesti prea tnr n politic. Nu te grbi.
Douzeci si patru, douzeci si cinci de ani e bine. Mai nti vicepresedinte. S
nu-1 sapi pe lider. Fii politicos cu el, ajut-1, observ-i greselile n tcere, n
fiecare zi s consemnezi n jurnalul tu ce a fcut. Adugi tieturi din ziare.
282
O dat pe lun citesti tot ce-ai scris si tii minte. Nu te lsa dus de lingusitori.
Laudele lor constituie primul semn c sunt incapabili, n loc s lupte singuri
pentru prad, caut drumul cel mai usor: resturile de la masa stpnului. S-ti
alegi tovarsii din adversarii cei mai apropiati. Ai nteles?
Ionel d din cap si Brtianu l binecuvnteaz.
Domnitorul Carol I intr n Bucuresti pe sub Arcul de Triumf, n fruntea

trupelor sale. Populatia i ntmpin cu flori, aclamatii, urale. Imediat dup

defilare, Carol se duce direct la Spitalul Coltea.
CAROL: Am protestat printr-o scrisoare tarului.
BRT1ANU: Inutil, Sire. Rusii nu se mpiedic de un {ar. Bine c am scpat.
CAROL: Vom schimba politica noastr. Europa v ntelege pericolul. Trebuie s
ne sar n ajutor.
BRTIANU: Voiam s stiti c am trimis pe Eugen Carada la printul Bismarck
s-1 anunte c vom rscumpra actiunile Cilor ferate. Onoarea Voastr nu
trebuie pus n joc.
CAROL: ti multumesc, desi nteleg c asta te va costa mult ur din partea
inamicilor politici.
BRTIANU: E si rscumprarea mea personal. Er s te dau jos de pe tron de
cteva ori. Ar fi fost o greseal.
CAROL: Ce om ciudat esti! De-ar avea Germania oameni ca tine, ar stpni
lumea.
BRTIANU: S-ti spun cinstit, Mria Ta, cred c am lsat vreo doi copii pe la
Berlin n tinerete. Acum or fi n armat. (Izbucnesc amndoi n rs; Carol i
strnge nana cu prietenie.)
Berlin. Cabinetul cancelarului Bismarck
Cancelarul este mpreun cu secretarul su. Acesta i prezint scrisoarea
oficial a celor trei mari puteri: Germania, Marea Britanie si Franta pentru
recunoasterea independentei Romniei.
SECRETAR: Guvernul - imperial, al M. S. britanice si al Republicii Franceze nu consider noile dispozitii constitutioDINASTIA BRTIANU * 283
nale ale Romniei referitoare la evrei ca rspunznd n ntregime punctelor de
vedere ce au animat puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin. Cu toate
acestea ncreztori n vointa guvernului princiar de a se implica din ce n ce
mai mult n aplicarea acestor dispozitiuni, la gndirea liberal care a inspirat
Puterile, lund act de asigurrile formale care i-au fost date, guvernul -imperial,
al M.S. britanice si al Republicii Franceze - dorind s dea natiunii romne o
mrturie a sentimentelor de prietenie, a decis s recunoasc principatul
Romniei ca Stat independent".
BISMARCK (ia pana n nun s semneze, dar se opreste): Englezii au semnat?
SECRETAR: Da.
BISMARCK: Francezii?
SECRETAR: si ei.
BISMARCK: Au intrat banii romnilor n banca noastr?
SECRETAR: Au intrat, dar... Se ntmpl ceva neobisnuit, printe. Actiunile au
crescut formidabil peste noapte.

BISMARCK: E normal. Odat reevaluate, urc.

SECRETAR: Da, dar nici un bancher german nu mai stie cine le detine!
BISMARCK: Cheam pe ministrul de finante.
SECRETAR: Este aici. L-am adus, stiind c veti ntreba.
Secretarul se duce la us si l invit pe ministrul de finante n cabinet. Este un
neamt extrem de respectuos si care nainteaz aplecat de spate. Duce o map
sub brat.
MINISTRU: Alteta Voastr, am onoarea s v salut.
BISMARCK: Ce e cu actiunile Cilor ferate romnesti?
MINISTRU: Au fost pltite pn la ultima marc.
BISMARCK: si care e problema?
MINISTRU: Problema este, Alteta Voastr, ca s folosesc cuvintele Altetei
Voastre, problema este c nici un proprietar german nu a putut proba detinerea
pachetului majoritar. Am.... Am fcut cercetri si...
284
BISMARCK: si? Spune odat, nu m mai obosi aici.
MINISTRU: Alteta Voastr, cum se spune... dac mi este permis s scurtez...
cum se spune... Am fost lucrati.
BISMARCK: Domnule ministru, dumneata esti idiot? Cum adic am fost
lucrati?
MINISTRU: Voi fi direct. Alteta Voastr este la curent cu operatiunea
romneasc. Romnii rscumprau actiunile, aducndu-Ie din nou la valoare,
iar cele detinute de Germania ncepeau s creasc.
BISMARCK: si n-au crescut?
MINISTRU: Ba da, numai c... mi este foarte greu s exprim... (Gest de
nerbdare al lui Bismarck; ministrul rosteste urmtoarele cuvinte grbit si
speriat.) Alteta Voastr, romnii au cumprat toate actiunile, dar din Germania.
BISMARCK (uitindu-se cndla secretar, cndla ministru): Ce?
SECRETAR: Ne-au nselat, domnule cancelar. Au cumprat actiunile czute din
Germania pe un pret de nimic, apoi au rscumprat actiunile din Romnia.
Cnd actiunile au srit, romnii au recuperat toti banii. Sunt proprietari ai
cilor ferate.
BISMARCK (nc uluit): Cnd au fcut asta?
MINISTRU (si mai umil): Alteta Voastr... (citeste din map.) A venit la Alteta
Voastr un romn... Eugen Carada! (Citeste Oign Karata. Bismarck izbucneste
ntr-un tis colosal.) Cel care a venit s v anunte c vor rscumpra actiunile...
a cumprat... tot... tot.
BISMARCK (printrelacrimi): Genial! Sunt geniali! (Ceidoi se privesc nedumeriti.)
D-mi... d-mi... (i cere secretarului s-i dea pana care a czut pe jos; fr s
se opreasc din ris:) Merit s primeasc independenta!

Bismarck semneaz actul de recunoastere a independentei Romniei. Ultima

secvent este semntura lui Bismarck udat cu lacrimi de rs.
EPISODUL 9
Micluseni, decembrie 1880
n castelul medieval de la Micluseni, Grigore Sturdza are o ntrevedere secret
cu reprezentantii legatiei ruse, Nelidov, secretarul su, alti doi functionari,
NELIDOV: ncercrile noastre n Romnia vor fi de acum ncolo mai bine
organizate. De data asta avem nevoie de un partid. El trebuie sa fie un partid
filorus. Noi suntem cei care pltesc, deci trebuie s fac politica Rusiei aici.
STURDZA: Excelent, eu n-am nevoie de bani. Degeaba vorbiti de ei. Ce, eu
pentru bani fac politic n Romnia?
NELIDOV: Banii leag cel mai bine politica, printe Sturdza. i dm partidului o
denumire liberal, ceva, Democratia national, si se plaseaz n zona
conservatorilor, i atacati pe Brtieni la fiecare pas.
STURDZA: Ne trebuie un ziar.
NELIDOV: Veti avea. i punem un titlu eroic, ceva, Adevrul, Dreptatea...
Romnia trebuie s devin aliat a Rusiei. Mai trziu vom nfiinta Marea
Federatie a Statelor Balcanice.
STURDZA: sta e proiectul vechi al lui Rigas Velestinul.
NELIDOV: Noi vom da Romniei iesire la Marea Mediteran.
STURDZA: Conservatorii se vor bucura s aib un aliat neasteptat. In ultimul
timp s-au dezbinat si nu mai sunt n stare de opozitie. Au suferit prea mari
nfrngeri n Parlament. Totusi,
286 *
parc n-ar fi momentul. Brtienii au speculat n folosul lor tot ce se putea
specula: independenta, Tratatul de la Berlin, Cile ferate.
NELIDOV: Pe noi ne intereseaz echilibrul politic n Romnia. Brtienii vor s
fie stpni. Ei sunt dusmanii de moarte ai Rusiei. Iar Rusia a fost cel mai mare
aliat al Principatelor. Ne simtim trdati de acest tiran, care se aliaz cu oricine
pentru a-si pstra puterea.
STURDZA: Sunt patru ani de cnd este la guvernare si nu a ncetat s-si
ntreasc puterea. Acum vrea s pun mna pe finantele trii. La Banca
National a pus pe lideri PNL s cumpere dou treimi din actiuni.
NELIDOV: Sunt lucruri pe care nu le cunosti. Marile mprumuturi din Franta si
din Germania intr n banca asta si sunt dirijate spre membri partidului. Vrea
s-i fac industriasi, s pun mna pe toat economia. A dat tot comertul
evreilor, cu care sunt 'ntelesi. Biaiienii pregtesc o dictatur.
STURDZA: Ce putem face noi pentru Rusia, domnule Nelidov?
NELIDOV: Vrem un dram deschis si liber ctre fratii nostri slavi din Balcani.
Numai prin unitate putem garanta victoria crestinttii ortodoxe n sudul

Europei. Nu mai asteptati ajutor din Occident. A fost mereu conditionat, impus,
nefast pentru tar.
STURDZA: Doriti s vorbiti cu persoanele din partid?
NELIDOV: Vorbeste-le tu. Am toat ncrederea.
Grigore Sturdza i conduce pe rusi, apoi revine la etaj, unde, ntr-un alt salon
asteapt ctiva acoliti. Printre ei Florescu (61 de ani) si Al. Lahovary (39 de ani.)
Acesta din urm este tipul de politician tnr, de bani gata, cartofor, betiv si
afemeiat. Spilcuit, are pe chip amprenta cinismului.
STURDZA: Domnilor, mi s-a confirmat o credint mai veche: partida
conservatorilor nu mai poate rezista atacului liberal. Brtienii au cumprat
functionarii, pltesc alegtorii, i-au pus pe avocati si pe dascli s fac
propagand, 1-au mbrobodit pe
DINASTIA BRATIANU * 287
domnitor. Carol nu mai poate avea mostenitori. Deci, dinastia Brtianu va
conduce tara.
FLORESCU: Poate revenim la domniile pmntene.
STURDZA: De ce nu? Eu n-am ncetat s caut tronul. Poate era mai bine
Romniei cu un domn romn de vit veche. Mai bine asa, dect un vizir romn
cu resedinta la Florica.
FLORESCU: Drag Grigut, stia au construit pe nisip. Nu rmne nimic din
politica lor, asta, cu prin noi nsine". Sunt legati de nemti si de frantuji cu
nicovalele de picioare.
STURDZA: tarul ne ofer protectia Iui. Nelidov ne-a dat toate asigurrile. A
plecat acum spre Bucuresti s organizeze bazele viitorului partid. Mai nti
atacm viguros n Parlament proiectul liberal prin care se reduce valoarea
rublei de argint. Vor s rup orice legturi cu Rusia. Imediat cerem cercetarea
conducerii Bncii Nationale si a registrelor de beneficii. Lansm un ziar al
nostru cu cei mai ri gazetari. Dezvelim dictatura. Facem adunri n care
demascam dictatura acestei familii de corupti, santajisti si slugi ale evreilor.
Iesim la btaie pe strzi mpotriva agentilor lor...
LAHOVARY: Iesiti pe dracu'! V spulber Brtianu numai cu un strnutat.
STURDZA: Drag Lahovary, ce e cu iesirea asta? Ai pierdut azi-noapte la crti?
Ai but dimineat?
LAHOVARY: Oi fi eu pungas, ratat si curvar, dar cu Brtianu nu m pun. E un
tigru. Ne va sfsia ca pe zebre.
STURDZA: De unde defetismul sta la tine, mon chef!
LAHOVARY (se ridica): Zebre! Astea suntem. Dm din cur pe aici, pictati de rusi
ca mazetele.
FLORESCU: tie ti s-a urcat blenoragia la cap.
LAHOVARY: A se slbi!

Bucuresti, resedinta familiei Brtianu

Ion C. Brtianu studiaz n biblioteca sa Istoria Romniei. Dou sfesnice mari i
lumineaz biroul pe care a ntins hrisoave,
288 *
acte vechi, tratate ale romnilor. Studiaz cu lupa o pecete si vorbeste singur:
sta e fals, 'tu-i mama m-si!" Ia alt document cu pecete si compar: hm, da,
e falsificat la Brasov". Can-temir nu s-a prins. Ttar, ce vrei!". Ia acum hrisovul
lui Mihai Viteazul cu pecetea Unirii: E, da, n sfrsit!" Drepturile din
Transilvaniaaa... Da, da, da..." Pare putin nebun sau cel putin ramolit. Oh,
Blcescule, Blcescule, de ce ai plecat tu asa devreme? Ce nevoie aveam eu de
tine acum s aducem Ardealul acas!" Din aceast concentrare ochii i rmn
fixati ntr-o amintire. Este momentul impresionant al mortii mitropolitului
Pilotei. Prin fata acestor ochi se perind acum secventele ultimei lor ntlniri.
Pilotei face gestul acela circular, imaginnd Romnia Mare. Apoi, mitropolitul
asezat pe jilt, n cript. Din nemiscarea lui, se misc mna dreapt care bate n
bratul jiltului, ca un judector care parc d un verdict.
Imaginile revin n 1880, n bibliotec. Cineva bate la us. Brtianu se trezeste
speriat din aceast amintire. Spune totusi: Intr!" Este Sabina, acum o
domnisoar de 17 ani.
SABINA: Vorbesti de unul singur?
ION: Vorbeam cu Blcescu.
SABINA (ia un document n min, l las, apoi si mlngie tatl pe crestet si l
srut): Uitasem. Credeam c ai nvins, c s-a terminat lupta.
ION: N-am eu norocul sta.
SABINA (i nlntuie gtul, se pisiceste): Da, dar tu esti tticul meu cel mai
puternic si mai bun. O s-i bati.
ION (i ia o mn, o srut, apoi o priveste): Manichiur? Asa e, ai crescut.
SABINA (se ndeprteaz): Mama a mbtrnit, tat. Nu a spus nimnui, dar
anii stia grei au trecut si peste ea.
ION (absent): Blcescu parc a spus... Doamne, mai d-mi zece ani de viat.
Att mi trebuie si mie.
DINASTIA BRTIANU 289
SABINA: Ai adus-o la Bucuresti, dar st n cas la fel ca la Florica. Lumea nici
nu o cunoaste.
ION: Mi-ar trebui un rzboi. Dar unul mare, s rscoleasc imperiile, s le
slbeasc. As intra n Transilvania cu armata.
SABINA: Ionel...
ION (tresare): Da, ce-i cu Ionel?
SABINA: Are probleme la scoal. Este persecutat de un profesor. Se poart urt
cu el, strig, l umileste.

ION (rece): l fac bucti, l dau afar din nvtmnt. l dau afar din tar. Va fi
gonit n colonii.
SABINA: Colegii rd de Ionel. Este fiul primului-ministru si este batjocorit de un
profesoras.
ION: Cum l cheam?
SABINA: Vasile Pun.
ION (clipind moale, ca un gest de putere): Vai de mama lui.
SABINA (revine si l srut din nou pe crestet): Asa mi placi. Tticul meu e cel
mai puternic. O s iei Transilvania.
Iese. Brtianu rmne pe gnduri, mai rsfoieste o dat documentele de pe
birou, apoi se ridic. Iese n salon, unde Pia a adormit ntr-un fotoliu, cu
andrelele n poale. Ion o priveste o clip, mai ales minile muncite, mbtrnite.
Asemeni si chipul macerat de griji. O zgltie de umr si i spune tare: Dai un
bal". Femeia d s sar, este oprit de aceeasi mn a brbatului. Nu ntelege, e
complet nuc. Ion o priveste fix n ochii, de sus si inflexibil: Dai un bal".
Mnstirea Cozia
Dumitru Brtianu si Eugen Carada au o ntlnire cu preotii din Transilvania.
Carada face oficiul de prezentare.
CARADA: I. P. S. S. Miron Romanul, mitropolitul Transilvaniei... S. S. episcopul
de Arad, loan Metianu... S. S. loan
290 * Alex Minai Stoenescu
Popasu, episcopul de Caransebes... Iar Sfintia Sa este Timotei Cipariu, preot
greco-catolic.
DUMITRU: V mbrtisez cu dragoste, preasfinti printi. Nu v aduc urrile de
bine ale fratelui meu, primul-ministru al Romniei...V aduc strigtul lui de
lupt. Rencepem btlia pentru Transilvania.
MIRON: Doamne ajut! S ne rugm. (Rmn n picioare si ascult rugciunea
rostit deMiron:) Fiestecarele, dar cu slobod limb si cu suflet duios de Patrie,
nerpindu-se de iubirea de sine, sau de de a interesului particulariu,
voroveasc fr sfial cele ce se socoteste pentru obstescu folos si pentru
fericirea Patriei. si darul Dumnezeiesc s ntreasc sfatul nostru de aci la un
cuget si s ne nvredniceasc a vedea fericirea Patriei si scparea ei de rele.
Amin!
DUMITRU: Dragi printi, exist un testament al mitropolitului Fotie. Prin el ni
se cere s aducem Transilvania la patria mam. Partidul Liberal are un plan
politic pe care l va pune n practic ncepnd de azi. Eu voi trece peste munti la
Sibiu.
MIRON: Lucrurile ar trebui grbite cumva. Abia m-am ntors de la Viena. Am
protestat n fata mpratului. Ungurii au dat o lege prin care au introdus limba
maghiar n scolile romnesti ortodoxe si unite. Noi mai mult nu putem face.

DUMITRU: Veti primi un semn. Partidul Liberal va introduce un proiect de lege

pentru ridicarea mitropoliei primate din Romnia la rang de Patriarhie.
CIPARIU: Sufletul meu se nclzeste la aceast veste. Mitropolitul Melchisedec
vine des n Transilvania si suntem foarte apropiati.
DUMITRU: Acest proiect se ntinde pe mai multi ani. Va trebui s ne ntrim si
s profitm de ntiul rzboi care s-ar strni. Intentia fratelui meu este s
alegem ca prim-patriarh un ardelean.
MEtIANU: Ast da semn. Vom gsi mpreun un preot curat si druit luptei
pentru unitatea romnilor.
DINASTIA BRTIANU 291
DUMITRU: Biserica noastr va trece la autocefalie. Vom fi de sine stttori.
Aceste dou vesti trebuie aduse la cunostinta romnilor.
MIRON: Toti preotii din Transilvania vor tine slujbe cu aceast veste. Vorba este
dac se va nfptui. De nu s-ar opune Patriarhul ecumenic de la
Constantinopol. Ar fi ru s anuntm romnii de aceste gnduri si ele s nu fie
fapte.
DUMITRU: Asa este. Vom trece peste orice piedic. Biserica noastr va fi
autocefal si va avea patriarh.
n secventa urmtoare, Dumitru trece muntii mpreun cu un bietandru.
Acesta, abia mbrcat n zdrente si n picioarele goale, l duce printr-o
trectoare slbatic spre o culme a Carpa-tilor, de unde, aproape miraculos,
apare tara Brsei. Camera cuprinde ntinderea pmntului transilvan de dincolo
de munti. Bietandrul (12 ani) se opreste n fata acestei privelisti, se nchin
evlavios, mpreuneaz palmele spre acea vale larg si rosteste o rug. Dumitru
l priveste admirativ.
DUMITRU (scoate bani si i ntinde): Uite, s-ti cumperi haine si ncltri.
ILIE: Nu pun mina pe bani. Eu v cluzesc din dragoste.
DUMITRU: Cum te cheam, biete?
ILIE: Ilie Cristea, din Toplita romn6.
DUMITRU: Cnd mai treci muntii n Valahia s vii s m vezi.
ILIE: Prea bine, domnule.
Bucuresti, Colegiul Sf. Sava
n cancelaria Colegiului profesorii discut, fumeaz, ilustreaz tipologiile
cunoscute. La un moment dat usa Cancelariei
6 Este vorba, binenteles, de viitorul patriarh al Romniei, Miron Cristea. Scena
este gndit pentru o eventual continuare a serialului, n viitor, Miron Cristea
este adus n secret de la Caransebes de Ionel Brtianu la Florica, unde este pus
s jure pe mormntul lui Ion C. Brtianu c va uni bisericile romnesti.
292 Alex Minai Stoenescu
se deschide si n prag apare primul-ministru Ion C. Brtianu. Profesorii

ncremenesc. Brtianu are un aer martial, extrem de sever.

BRTIANU: Cine e Vasile Pun?
Profesorii golesc Cancelaria imediat. Este o scen de spaim. Fiecare apuc ssi ia cu el ceva, catalogul, pipa, un fular, ochelarii etc. n sal rmne un
profesor modest, cu ochelari rotunzi, speriat si el de acea aparitie. Brtianu se
apropie ameninttor de el.
BRTIANU: M, profesorasule, tu ti bafi joc de copilul meu?
Pun ncearc s se ridice, nghite n sec, vrea s spun ceva, dar nu reuseste.
BRTIANU: Ce predai tu aici, m?
PUN: Latina si...limba romn.
/vBRTIANU: Esti n tabra lui u scurt?
PUN: Da.
BRTIANU: si eu. De ce mi chinui copilul?
i
PUN: Ddd...Domnule prim-ministru... Fiul dumneavoastr este fiul primuluiministru...
BRTIANU: Nu nvat? Nu te respect?
PUN: Este un copil educat, dar... Domnule prim-ministru, fiul primuluiministru nu trebuie s fie, m rog, un copil obisnuit. El are rspunderi mai
mari dect ceilalti elevi. De aceea si exigentele mele sunt mai mari.
BRTIANU: Mi-1 obosesti. Vine acas nuc de cap.
PUN (si-a revenit vizibil, cu demnitate): Domnule prim-ministru, Ionel este un
Brtianu. Va obosi acum pentru a-i fi mai usor cnd va conduce Romnia. El
astzi stie c este fiul celui mai puternic om din Romnia si se las pe tnjeal.
Asteapt ca puterea s-i vin de Ia tatl su.
DINASTIA BRTIANU 293
BRTIANU: Eu i las o mostenire de lupt. N-are altceva de asteptat de la mine.
PUN: Nu e adevrat. L-afi rsftat. L-ati initiat n secretele puterii si copilul
vrea acum s sar nvtmintele scolii pentru c puterea i se pare la ndemn.
La momentul oportun nu va sti s lupte.
BRTIANU: Are exemplul meu.
PUN: Tocmai. V-ati uitat n trecut vreodat? Vreti s treac si Ionel prin ce ati
trecut dumneavoastr? De cte ori a fost tara pe muchie de cutit?
BRTIANU: De unde stii dumneata toate astea?
PUN (demn si teatral): Sunt membru fondator al Partidului Liberal.
BRTIANU: Ai s arti grij fat de el?
PUN: Voi fi cel mai mare tiran. Mai tiran ca dumneavoastr
BRTIANU: Ia vezi!
PUN: M va detesta la nceput, apoi si va da seama ce bine i-am fcut. Asa si
dumneavoastr cu tara.
BRTIANU: S nu ntreci msura. (Din us:) Ti-1 las.

In clas, Ionel st n banca sa impasibil n timp ce n jurul su colegii strig, l

batjocoresc, arunc n el cu hrtii, se sc-lmbie, rid de el. Intr Pun. Elevii se
reped n bncile lor. Pun asteapt linistirea slii, apoi cu ticuri obisnuite ale
profesorilor i cere elevului Brtianu I. C. Ionel s citeasc din Cicero.
Bucuresti. Resedinta familiei Brtianu
Pia Brtianu si Anica pregtesc invitatiile pentru bal. Este un prilej ca Pia s-i
cunoasc, mcar dup nume, pe unii brbati ai politicii romnesti. Anica face
scurte prezentri ale conservatorilor, Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Alex.
Lahovary, Mavro-gheni. Intr Ion C. Brtianu cu un aer preocupat.
294
PIA: Domnitorul va deschide balul. Tu cnd rostesti cuvntul?
ION: Eu nu particip.
ANICA: Cum vine asta? Dai un bal la care nu te duci!
ION: Voi dati balul. si s tin ct mai mult n noapte. Am nevoie s fie toti
ocupati n acea noapte.
ANICA: Iar te-ai apucat de masonerie? Mai las-o dracului.
ION: Voi s lungiti balul ct mai mult.
Bucuresti. Templul masonic.
La templul masonic venerabilii stau adunati n jurul mesei rotunde, la fel ca cei
de la Paris (vezi episodul pilot.) Conduce Carol Davila. Mai sunt asezati si cu
minile pe mas: Ion C. Brtianu, Dumitru Brtianu, C. A. Rosetti si Eugen
Carada. Este semintuneric. La mas vine si se asaz un tnr (22 de ani) cu
trsturi fine, de conditie, doctorand la Paris.
IONESCU: Venerabili printi, m prezint n fata domniilor voastre cu un
proiect.
DAVILA: Cum te numesti?
IONESCU: Dumitru lonescu, dar mi se spune Take lonescu.
DAVILA: sta e nume de mahala.
IONESCU: Mi-1 asum.
DAVILA: Rosteste.
IONESCU: M prezint n fafa domniilor voastre cu un proiect de unire a
Transilvaniei cu Romnia. Evolutia evenimentelor europene, de la 1870 ncoace,
dovedeste c pe continentul nostru se acumuleaz tensiuni imense. Ele vor
izbucni ntr-un rzboi. Consider c, de aceast dat, el va fi generalizat.
Important pentru Romnia este pozitia pe care o va adopta n acest conflict.
ION C. BRTIANU: Dumneata ai dubii asupra aliantei noastre eterne cu
Franta?
DINASTIA BRTIANU * 295
IONESCU: Da. Noi nu stim cu cine se va alia Franta la acea dat si, n
consecint, cu cine vom fi la rndul nostru aliati sau inamici, n conditii istorice

curente, Romnia se apr si si caut mijloace pentru a se apra. De data asta

vom fi ntr-o conditie cu totul schimbat. Ca s aducem Transilvania la patria
mam va trebui s atacm. Asta presupune o schimbare radical de atitudine.
C. A. ROSETTI: Noi stim c Franta va sprijini unirea Transilvaniei. Aliatii ei o
vor urma.
IONESCU: Nu exist nici o garantie pentru asta. Anglia, Italia, chiar si Rusia au
fost aliati ai Frantei si asta nu i-a mpiedicat s ne blocheze aspiratiile
nationale. De aceast dat este nevoie de un act voluntar, de un atac al nostru
decisiv.
DUMITRU: Suntem suficient de puternici?
IONESCU: Nu. si nu vom fi niciodat suficient de puternici militar pentru a uni
toate provinciile romnesti.
DAVILA: Atunci cum vezi realizarea unirii?
IONESCU: Folosind politica extern ca principal arm. De-acum ncolo
ministrii de externe ai Romniei trebuie s fie cei mai buni, indiferent de
partidul din care provin.
ION C. BRTIANU: Te vezi n acest post?
IONESCU: Sunt prea tnr. Dumneavoastr ns puteti alege pe baza proiectului
meu. n al doilea rnd, tot fr a tine seama de provenienta politic, vom avea
nevoie de ambasadori de elit n capitalele Marilor Puteri. Cu acesti oameni
trimisi n cea mai nalt misiune putem declansa prima faz a proiectului.
C. A. ROSETTI: Prevezi o finantare a emigratiei revolutionare maghiare pentru a
actiona n Austro-Ungaria?
IONESCU: Nu. Prima faz a actiunii noastre urmeaz a se declansa n Balcani.
Noi trebuie s devenim dominanti aici, s ne implicm n toate conflictele
regiunii si s le controlm. Dac se vor semna tratate de pace n Balcani, ele se
vor semna la Bucuresti. Dac va fi rzboi, intervenim cu trupe. Dac vor fi
agitatii nationale, aducem refugiatii pe teritoriul nostru, i in-struim si i
trimitem narmati napoi.
296 *
ION C. BRTIANU: Nu ti se pare prea mult?
IONESCU: Este practica oricrui stat care trece la ofensiv diplomatica. De
altfel, implicarea Romniei n Balcani va aduce servicii Marilor Puteri, astfel c
tra noastr va deveni indispensabil oricrei reglementri n regiune. Dup
opinia mea, viitorul rzboi european va izbucni n Austro-Ungria.
DAVILA: Este foarte ndrznet programul tu, dar avem nevoie de interese
comune n Balcani. Ori, interesele sunt foarte divergente.
IONESCU: Este nevoie de un liant. Acest liant va fi ortodoxia. Biserica Ortodox
Romn, odat devenit autocefal, va ajunge dominant n regiune. Patriarhul
nostru va fi pstorul arhiepiscopiilor balcanice. A doua linie de implicare este

nrudirea caselor domnitoare.

DUMITRU BRTIANU: Domnitorul Carol nu va avea mostenitori.
IONESCU: Vd o trecere a domniei ctre unul dintre nepoti: Carol-Wilhelm sau
Ferdinand.
DAVILA: Esti prea ndrznet, tinere. Fantezia vrstei tale te duce n locuri
negndite.
C. A. ROSETTI: Exist n proiectul dumitale si ceva care s par realist?
IONESCU: n mod cert, nici o actiune n Transilvania nu se va putea finaliza cu
succes fr o asigurare din partea Rusiei. Este obligatoriu s avem spatele
asigurat. Momentul oportun este acela n care interesele Frantei si ale Rusiei
coincid. Asadar, nu ne vom implica dect ntr-un rzboi n care Franta si Rusia
sunt aliate.
ION C. BRTIANU: Altfel?
IONESCU: Altfel, rmnem neutri. Dac puterea noastr militar se va
consolida, vecinii vor cuta s ne atrag n aliant, n loc s ne atace. O
neutralitate activ, de partea intereselor Frantei, ne va aduce mari beneficii
economice. Intrm n rzboi cu finantele ntrite si cu armata pregtit de
lupt.
DINASTIA BRTIANU * 297
DAVILA: Vezi eliberarea Transilvaniei pe cale militar?
IONESCU: Numai n ultim instanta. Dezvoltarea unui partid national romn n
Transilvania si activarea legturilor religioase trebuie s duc la cresterea
presiunii politice romnesti dincolo de munti. Noi ajutm deciziile pe care le iau
romnii transilvneni. Ultimele dou garantii pe care le vd indispensabile sunt
adeziunea evreilor si acceptul oficial al Vaticanului.
Venerabilii se retrag n ntuneric, unde delibereaz n soapt. Revine doar
Davila.
DAVILA: Esti tnr, domnule Take lonescu. Ideile dumitale ndrznete dovedesc
un patos patriotic curat. Vom urmri evolutia dumitale politic, n ceea ce
priveste proiectul unirii Transilvaniei, acesta este un act al vointei nationale
liber exprimate de romni. Orice proiect pentru a controla un sentiment att de
grandios este o utopie. Multumesc.
Cobornd scrile Templului Masonic, Ion Brtianu si Rosetti rmn putin n
urm.
ROSETTI: Ce prere ai de el?
BRTIANU: Are dreptate. Va avea un viitor strlucit, l iei n partid.
ROSETTI: M-am gndit oricum la asta, dar s stii c nu este un clut mblnzit.
Va da din copite.
BRTIANU: Ia-1 oricum, n timp ce el vorbea, eu vedeam deja cu ochii mintii
unirea. Pustiul are putere de sugestie.

ROSETTI: Modificm proiectul nostru?

BRTIANU: Da, numai c de data asta l pregtim temeinic. Unu: la noapte
distrug Partidul Conservator. Doi: transform tara n Regat. Trei: l pun pe
Carada director al Bncii Nationale. Quatro: alegem un nou rege n stare s
fac doi-trei copii.
298 *
ROSETTI: Linia asta a Hohenzollernilor a mai produs surprize. Dac nu va fi n
stare s fac bieti?
BRTIANU (rMnd complice si fcnd cu ochiul): i facem noi.
Bucuresti, sal de bal
n saloanele Teatrului National se desfsoar balul Piei Brtianu. Sunt adusi n
foaier si 30 de zulusi africani, mare atractie a serii. Sunt goi, cu frunze pe ei, cu
sulite si scuturi colorate. Ei ncep un dans traditional, care poate avea o
abordare comic din partea regizorului. De altfel, pe timpul desfsurrii
urmtoarelor secvente, ele sunt punctate de mime, pozitii de dans, strmbturi
ale negrilor vopsiti de lupt.
Petre P. Carp este chemat de la o mas de pocker n clubul conservatorilor. Este
iritat pentru c a fost ntrerupt. Trece pe un culoar si ntr-un cabinet ntunecos
se ntlneste cu Ion C. Brtianu.
CARP: Ah, dumneata aici?
BRTIANU: Vreau s formez un guvern pentru unirea Transilvaniei. Intri?
CARP: E o nebunie ce spui. Transilvania nu se poate lua, oricte guverne
nationale am forma la Bucuresti.
BRTIANU: Lucrez la un plan.
CARP: Mi-1 arti, l discut n Partidul Conservator si ti dm rspunsul.
BRTIANU: Va trebui s m crezi pe cuvnt. ti ofer ministerul de externe.
CARP (suspicios): Adic unde este mai greu. ntinzi o capcan, Brtianu?
BRTIANU: Accepti, mine dau de nteles presei, poimine esti numit.
CARP: Iar la un esec, trag eu toate ponoasele. Vrei s m scoti din viata politic.
Vrei s m compromiti, de fapt.
DINASTIA BRTIANU * 299
BRTIANU: Dac tu crezi c eu sunt capabil de asa ceva cnd e vorba de
Transilvania, nseamn c am gresit venind aici. Oricum, domnule Carp, dac
mai stai n Partidul Conservator, vei pieri odat cu el. si nu mai e mult. Acum
noi suntem conservatori, (si pune plria si d s plece; se opreste si se
ntoarce:) ti ofer o scpare. stiu c o doresti de mult. stiu c tnjesti dup ea,
dar nu ai avut curajul s o ceri. ti ofer postul de ambasador la Viena.
CARP: Esti diavolul n persoan.
BRTIANU: O iau ca pe un compliment. De la Viena vei putea lucra pentru
aducerea Transilvaniei acas.

Secvent zulusi. Secvent Brtianu n trsur.

Casa lui Mihail Koglniceanu este luminat de un servitor care urc scrile n
grab, ducnd un sfesnic aprins n mn. Este urmat de Ion C. Brtianu.
Servitorul bate ncet, discret, n usa dormitorului. Brtianu nu mai are rbdare
si d buzna. Zvrle asternutul de pe Koglniceanu. Acesta este cu o femeie.
KOGLNICEANU: Ce e, ce s-a ntmplat/ BRTIANU: Pleci la Paris.
KOGLNICEANU: La Paris? Ce e? A nceput rzboiul? BRTIANU: Pleci
ambasador.
Koglniceanu l priveste nuc, apoi se uit la femeia speriat din pat.
BRTIANU: Poti s-o iei si pe ea... secretar.
Secvent zulusi.
Ion C. Brtianu asteapt n trsur pe o strad lturalnic, n dreptul unei
cafenele de cartier. Carada intr si scoate de la citi pe Alexandru Lahovary.
Acesta urc n trsur cu un aer destul de destins.
300 *
LAHOVARY: Cnd 1-am vzut pe omul tu, am crezut c vrei s m asasinezi.
De ce l lasi s umble liber prin oras?
Brtianu face semn lui Carada s porneasc trsura. Tace.
LAHOVARY: Hotreste-te, m omori acum sau m lasi s-mi termin mna. Eram
la un pot de dou mii de ruble.
BRTIANU: Te vreau ministru al comertului n guvernul cu care iau
Transilvania de la austrieci.
LAHOVARY: Hopa! Misto propunere.
BRTIANU: ti voi da un director de minister care s-ti fac treaba. Vei participa
doar la sedintele de guvern.
LAHOVARY: Transilvania!... ti multumesc pentru intentie, domnule Brtianu.
Dar nu pot accepta. Este o miz prea mare ca s risipesti orzul pe gste. Eu
sunt om de lume, haimana. Nu vreau s sufere tara din cauza unui neavenit.
BRTIANU: Am nevoie de discretia ta.
LAHOVARY: Ai cuvntul meu de romn. Nu-mi da nimic. Pentru Transilvania te
sprijin oricnd.
Secvent zulusi.
Din bal sunt scosi pe rnd Ion Ghica, Nicolae Kretzulescu si Mavrogheni si
adusi ntr-un salon apropiat. Brtianu este acolo, mbrcat ca nainte, venit din
strad.
BRTIANU: Domnilor, am primit mesaje importante de la Paris. Va fi rzboi n
Europa, iar aici va fi rzboiul nostru de rentregire. Domnule Ghica vreau s fiti
ambasadorul nostru la Londra. Dumneavoastr domnule Kretzulescu, la
Petersburg. Este o misiune foarte grea, dar v acord toat ncrederea.
Dumneata, Mavrogheni, pleci la Roma.

GHICA: Bine, dar astea nu sunt lucruri care s fie hotrte asa, pe picior!
DINASTIA BRTIANU 301
BRTIANU: Mergeti unde v trimit, altfel v distrug.
n timp ce brbatii se privesc nedumeriti, Ion C. Brtianu se dezbrac de
redingot, arunc mnusile si cilindrul pe un fotoliu, apoi trece printre ei si
intr n bal.
Intrat n bal, observ toaleta superb a sotiei sale si pe Sabina dansnd cu un
ofiter artos. Sabina radiaz de fericire. Le admir cu un zmbet misterios.
LUXItA (din spatele lui): Asta mic a ta o s ntoarc Bu-curestiul pe dos.
BRTIANU: Vezi c am hotrt s o cunun la Alba-Iulia.
LUXItA: Am nteles. Unde m trimiti?
BRTIANU: La Paris. Te ntlnesti cu Elena si pregtiti declararea Regatului n
Romnia. Vreau pres bun.
LUXItA: Te va cost.
BRTIANU: Ct?
LUXItA: Zece mii de ruble.
BRTIANU: Treci pe la Carada s ti le dea.
Luxita dispare. Se apropie Vasile Alecsandri (60 de ani) care i ofer un pahar
de sampanie si ciocneste cu el.
ALECSANDRI: Am auzit c mprti locuri de ambasadori. Te-ai gndit si la
mine?
BRTIANU: Natiunea asta este n primul rnd de brfitori, apoi de burghezi si
abia la urm de trani. Am umblat toat noaptea pentru asta. Cum de-ai aflat
deja?
ALECSANDRI: Mi-a spus o psric.
BRTIANU: Vrabia mlai viseaz. Tu ar trebui s iesi din politic, Bzil. Te
numesc directorul Teatrului National. Vei conduce cosmelia asta.
ALECSANDRI: si toat viata mea de lupt nu valoreaz dect un post de
director?
BRTIANU: ti-am druit o revolutie, o unire si un rzboi de independent. Nu-ti
ajunge? Te-am nscris n cartea de istorie a trii. Pe lng astea, postul de
ambasador este un mizilic. Nu cobor, Bazil.
ALECSANDRI: ntr-adevr te porti ca un vizir. Pun pariu c tii tuiurile acas, n
biroul tu secret.
BRTIANU (soarbe din sampanie si i d paharul napoi): tara are nevoie de
stpn.
ALECSANDRI: Pzeste-te, Ioane, tiranii au ntotdeauna un cutit ridicat
deasupra umerilor.
Bucuresti, decembrie 1880

Ion C. Brtianu iese din cldirea PNL. Carada l opreste n curte, mpreun cu
Dumitra.
CARADA: Las-m s te nsotesc. Esti n pericol. Partidul Conservator s-a spart
si cioburile sunt ascutite. Ai multi dusmani.
BRTIANU: Ar fi un semn c mi-e fiic.
DUMITRU: Are dreptate Carada. Rusii n-au miscat pn acum. S nu crezi c
te-au uitat.
BRTIANU: Nu vezi ce frig este? Pe vremea asta si criminalii se trag la vatr.
Iese si porneste pe jos, dar dup numai ctiva pasi este atacat de Pietraru.
Agresorul l loveste cu un cutit n frunte, n gt si n paltonul mblnit. Strigtul
de ur al agresorului este auzit de Carada. Alearg si l loveste pe Pietraru n
cap, cu bastonul. Dumitru opreste o birj. Carada l imobilizeaz pe agresor,
care este culcat pe jos, n trsur, iar Dumitru a scos batista si o preseaz pe
rana de la gt a fratelui su.
Ajunsi acas la Ion C. Brtianu, acesta i ndeprteaz pe cei doi. Vrea s intre
singur. Carada si Dumitru se duc cu birja si cu
DINASTIA BRTIANU 303
agresorul la Politie. Brtianu intr n cas, unde Sabina cnt la pian mpreun
cu profesoara ei. Sabina se opreste, observndu-i paloarea. Brtianu i face
semn s nu se ridice. Sabina si continu lectia pn ce pe us nvlesc C. A.
Rosetti si C. Davila.
ROSETTI: Unde e?
SABINA: Tata? S-a dus n bibliotec.
Cei doi nvlesc acolo si, deschiznd usa, l gsesc pe Brtianu czut ntr-o
balt de snge.
14 martie 1881. Parlamentul Romniei
Camera s-a ntrunit pentru a dezbate motiunea oilor. Oile venite din
Transilvania, prin transhumant, trebuie tunse n Romnia, altfel le tund
bulgarii nainte s ajung n Grecia. Dezbaterile au o tent comic. Un deputat
citeste un text la care sala reactioneaz tipic. Bancuri, strigte, rsete. Unii
citesc ziarul, altii discut subiecte personale. Lecca, presedintele Camerei, pare
nerbdtor, si priveste ceasul, se uit ctre intrare. La un moment dat, acea
us se deschide si pe ea intr Ion C. Brtianu. Este palid, slbit, supt de snge.
Pe frunte si la gt se vd clar cicatricele lsate de atentat. Vine direct spre
tribun. Deputatul se opreste si pleac timorat de la tribun. Brtianu urc,
scoate ncet o hrtie si citeste.
BRTIANU: Domnilor, mi cer iertare pentru interventia la care sunt obligat de
starea snttii mele. De la o anumit vrst si dup un numr de atentate din
care ai scpat, ncepe s scad si rbdarea. Domnilor, v rog s-mi permiteti s
introduc o initiativ a guvernului. Cer Parlamentului s supun discutiei

declararea Romniei Regat si propun ca zi a declaratiei cea de 10 mai, zi n care

domnitorul nostru a psit pe pmntul trii.
304 *
Sala se anim subit. Se pornesc vociferri. Lecca face semn s se nchid usile,
ncep proteste, huiduieli, acuze de terorism. Brtianu asteapt un moment si
revine.
BRTIANU: Domnilor, mai am un cuvnt de spus. Avnd n vedere reactia
dumneavoastr la acest important anunt, v rog s primiti demisia mea.
Coboar linistit si iese. In spatele lui, grupurile politice se adun grbite si
comenteaz. Liberalii se adun n jurul lui Dumitru Brtianu. Acesta este ales
noul prim-ministru.
l O mai 1881
Ceremonia ncoronrii regelui Carol I se desfsoar n paralel cu secvente de la
Florica. Brtianu taie via, duce flori la mormntul Florici, se ciondne cu
Anica, toarn vin n butoaie. Dup finalul grandios al ncoronrii, Florica este
n ntuneric. Liniste. Brtianu st ntr-un fotoliu, singur si mngie o pisic pe
genunchi. Este trist si nsingurat. Se presupune un contrapunct cinematografic
ntre ceremonia plin de fast a ncoronrii si imaginea lui Brtianu. Scena se
prelungeste un timp pn ce, pe nesimtite, n ncpere apare Carada.
BRTIANU: L-ai adus? CARADA: E aici.
Carada iese si introduce n ncpere pe profesorul Vasile Pun.
BRTIANU: Domnule profesor, ai fost transferat. Nu mai predai la Sfntul Sava.
PUN: Aflu cu neplcere c este adeyrat: sunteti un om nedrept.
BRTIANU: Vei preda n alt parte, domnule. Dumneata ai primit de la mine o
burs.
DINASTIA BRTIANU * 305
PUN: Unde?
BRTIANU: n Germania.
PUN: Nu nteleg! Ce clas voi preda?
BRTIANU: Nu predai n nici o clas. Dumneata vei avea n Germania doar doi
elevi.
PUN: E o glum. M-ati adus aici ca s rideti de mine? Cine sunt elevii?
BRTIANU: Nepotii regelui Carol.
PUN: Oh, Doamne! Pot s stau jos?
BRTIANU: Stai! Unul dintre ei va fi viitorul rege al romnilor.
PUN: Domnule Brtianu... Este o misiune foarte grea.
BRTIANU: Tocmai de aia te-am ales. i nveti pe amndoi limba romn. S o
vorbeasc perfect. Cnd ti trimit vorb, m informe/i asupra progreselor pe
care le-au fcut. Ne-am nteles?
PUN (se ridic): V multumesc, domnule Brtianu. V rog s fifi convins c...

eu... datoria... este o onoare.

BRTIANU: ti multumesc, domnule Pun. Esti un om de ncredere.
PUN: lertati-m pentru...
BRTIANU: Nu-i nimic. Sunt obisnuit. Astept rapoartele dumitale.
Florica, vara anului 1881
La Florica vine o delegatie numeroas a PNL. Brtianu i primeste la grajduri.
Liderii - C. A. RoseUi, D. A. Sturdza, gen. Lecca, E. Carada, mitropolitul Calinic
- i cer lui Brtianu s revin la conducerea guvernului.
BRTIANU: Ia te uit, ati adus si popa cu voi! CALINIC: Ioane, nu rde, c nu e
de rs. Ai lsat tara ncurcat. BRTIANU: Ce aud din gura sfntului? Aveti
prim-mi-nistru. E frati-miu.
306 *
ROSETTI: Ioane, stii ct de greu mi vine s aleg ntre voi. Ieri Dumitru s-a fcut
de rs n Parlament. Nu cunoaste legile, vorbeste necontrolat, a stat prea mult
prin strintate. Azi suntem btaia de joc a presei.
BRTIANU: Presa e liber, nvtati democratia, domnilor.
D.A. STURDZA: Nu-ti bate joc de noi, domnule presedinte...
BRTIANU: Presedinte? Asta e din republici... Noi abia am devenit regat.
ROSETTI: Ioane, revino n fruntea guvernului. Nu putem fr tine. Esti
conductorul nostru.
BRTIANU (se opreste din busumat): Voi v dati seama ce spuneti? Dac
atentatul reusea si eu eram mort acum, cu tarina la gur? Ce fceati, la cine v
duceati? tie, sfintia ta, nu ti se pare c tara nu poate sta ntr-un om?
CALINIC: Ba da. Oricare popor are cluzitorii si. Acum esti tu, nainte a fost
Mihai Viteazul.
BRTIANU: Vezi c si la a murit de atentat!
CALINIC: Dar nc trieste, dup dou sute optzeci de ani. Trieste! Cte
milioane de oameni mor o dat cu trupul lor si cti devin nemuritori? Tu vrei s
ngheti sub o lespede sau s tii mormntul tu la picioare?
BRTIANU: tie ti convine s vorbesti. Pe tine te ung si te sanctific. Vin tranii
si-ti srut mna cinci sute de ani de-acum ncolo. Eu n-am dect o viat,
domnilor, si am pus-o toat la picioarele poporului meu. Merit?
D. A. STURDZA: Avem de luat Transilvania, domnule presedinte. Ne asteapt
Basarabia cu sufletul la gur. Acum suntem regat. Toti romnii se uit cu
sperant la tar. Ne trebuie un conductor.
BRTIANU (arata spre cal): Vedeti fiint asta? A fost un armsar falnic. L-am
crescut mai atent dect pe copilul meu. Dar ntr-o zi a czut la o sritur si si-a
frnt piciorul. Trebuia s-1
DINASTIA BRTIANU 307
mpusc atunci. Acum trieste din mila mea. Voi mi cereti s alerg din nou?

Pentru ce?
ROSETTI: Pentru ce ai luptat toat viata: s vezi tara asta asezat si apoi s
mori multumit.
BRTIANU (amar): S tin Calinic o slujb lung deasupra mea si voi s v
ntreceti n discursuri funebre. Nu, prefer s mor aici. Aici e tot ce am construit
solid.
C ARAD A: Mai pot tine leul trei zile la cot. Banca National asteapt decizii
politice.
BRTIANU: E chiar att de grav?
ROSETTI: Ne vom descurca acum. ntrebarea este ce facem zece ani de-acum
ncolo?
BRTIANU: Schimbm Constitutia, schimbm legea electoral, guvern stabil
ales de mine, vot unanim n partid. S nu aud nici un mieunat cnd cer fonduri
pentru armat.
ROSETTI (dup ce se priveste cu ceilalti): De acord.
BRTIANU: Voi v retrageti din conducerea partidului. Conduc cu tinerii.
ROSETTI: Dac tu crezi c suntem o piedic...
BRTIANU: Voi porunci s v ridice statui n toate orasele. Rmneti n
Parlament si votati legile mele.
ROSETTI: Urt e gloria. Adio, Ioane!
BRTIANU (se apropie deRosetti si i vorbeste n fat): Voi mi cereti s fiu tiran,
s nu uiti asta. mi cereti mie s acopr neputinta voastr. Ati fcut din
democratie o caricatur. Nu mai poate fi ndreptat dect cu mn de fier. Eu o
am si dac va fi nevoie am s v strivesc cu ea. (Ctre ceilalti:) Planuri mari,
Transilvania, Balcanii, Basarabia... Vise frumoase, dac nu puneti osul. Iar
osul vostru acum a nglbenit. Voi lupta cu cei tineri.
CALINIC: Dumnezeu s ocroteasc iubirea de frate.
BRTIANU: ntocmai! Nu uitati c eu astzi mi vnd fratele pentru voi.
308
Liberalii se retarg amrti. O ultim privire aruncat ntre Brtianu si Carada
ne dezvluie c erau ntelesi. Din padoc apare Anica. A auzit totul.
ANICA: n sfrsit, esti stpn.
BRTIANU: Preferam s fiu sclav ntr-o tar bogat si puternic. N-am reusit,
dad Anica. E un esec.
ANICA: si de ce te ntorci la ei?
BRTIANU: Fiindc n-am ncheiat lupta. Am cerut lui Dumnezeu nc zece ani
de viat. Dac n stia zece ani nu misc tara mi trag un glonte n cap.
EPISODUL 10
Bucuresti, 1888 -1890
Au trecut zece ani. Primul-ministru Ion C. Brtianu, btrn (70 de ani),

viziteaz mormintele unui cimitir, care poate fi unul imaginar. Psind ncet si cu
chipul ntunecat, Brtianu priveste pe rnd pietrele funerare si portretele
mortuare ale prietenilor si decedati: C. A. Rosetti, stefan Golescu, Nicolae
Golescu, Carol Davila, gen. Lecca, Luxita Florescu, Elena Ghica. Pe msur ce
trece de la o piatr la alta, el retrieste secvente din viata lor, momente n care
au fost mpreun. Pe portretul Elenei Ghica este secventa de la Livadia. De data
asta, o lacrim i se scurge pe obraz.
Este dus de Eugen Carada la trsur, unde asteapt Al. Can-diano-Popescu n
uniform de general cu ornamente de aur. Este aghiotantul palatului regal, l
ajut amndoi s urce n trsur.
BRTIANU: N-am fcut nimic. (Dup o pauz.) A iesit o porcrie.
CANDIANO: Sunteti obosit si poate... un pic deprimat. Se rezolv politica.
CARADA: n oras sunt manifestatii. Vom ocoli.
BRTIANU (dup o lung pauz n care priveste bulevardul, orasul care arat
acum ca o metropol european): Mi-e scrb.
CANDIANO: Vor trece si astea, domnule prim-ministru. De cte ori n-am fost
pusi noi n fata greului, i zdrobim si acum.
310 Alex Minai Stoenescu
BRTIANU: Nu, mi-e scrb, nu pot mnca. Duc lingura la
gur si mi se face scrb.
Au ajuns la resedinta sa. l ajut s urce n cas, unde este preluat de Pia (50
de ani.) Cei doi discut n curte.
CANDIANO: De data asta sunt multi. Peste treizeci de mii. Vor veni s ia casa
cu asalt.
CARADA: Ar trebui dus la Florica.
CANDIANO: Asta ar nsemna s demisioneze. Ai simtit vreo slbiciune?
CARADA: Ar fi si ultima. Cnd demisioneaz, va fi sfirsitul.
CANDIANO: Eu zic s chemm direct armata. Politia abia face fat n centru.
CARADA: Nu. Trei-patru agenti clare, care s ne poat anunta la vreme. Se
pregtesc miscri studentesti. Ast nseamn c vor astepta pn mine, s se
alture si ei.
CANDIANO: Mine dimineat du-1 la Parlament. S stea acolo toat ziua.
A doua zi, o multime bine organizat urc Dealul Mitropoliei ntr-un mars de
protest antiliberal. Se scandeaz:, Jos dictatura!", Moarte liberalilor!", Moarte
lui Brtianu!" La clopotnit sunt opriti de militari si de un procuror. Acesta le
cere ordine si desemnarea unor delegati care s poat intra la Parlament.
Manifestantii sunt violenti, nu vor s asculte. Se produce o busculad n care
ctiva militari trag n aer. Un manifestant si sfsie cmasa si ncepe s urle
isteric: M-a ucis, fratilor!" Cordonul militar este dat peste cap; ctiva soldati
sunt clcati n picioare. Gloata se repede spre curtea Mitropoliei, unde preotii

tocmai ies din biseric ntr-o ceremonie religioas. Multimea, condus de

agitatori violenti, d peste preoti, le rstoarn obiectele de cult, i mbrncesc.
Se npustesc spre intrarea n cldirea Parlamentului. Portarul a nchis usile si
se propteste n ea, ncercnd s
DINASTIA BRTIANU * 311
opreasc nvala manifestantilor. Usile sunt sparte si omul este strivit. Deputatii
le blochez ptrunderea. Se naste o nou busculad, pn ce afar urc unitti
militare, care lovesc multimea din flanc.
Curtea Mitropoliei este pustie. Resturi de haine, bte, cutite, mizerie zac pe jos.
n usa Parlamentului a rmas trupul fr viat al portarului, scldat ntr-o baie
de snge. Sngele a mnjit ntreaga intrare. De la ctiva pasi, Ion C. Brtianu
priveste toat scena cu o imens tristete. Ctiva sanitari ridic trupul
portarului. Femeia de lume apare n cealalt parte, dinspre Parlament, a curtii.
Se priveste cu Brtianu de la distant, si sfsie o bucat din rochia lung si
ncepe s stearg sngele cu ea. Brtianu ntoarce spatele si coboar ncet
Dealul.
Bucuresti, sediul gruprii conservatoare
Lascr Catargiu (68 de ani) este n capul mesei. Mai sunt prezenti Titu
Maiorescu (51 de ani), Petre P. Carp (54 de ani), gen. Florescu (72 de ani) si
tnrul Alexandru Marghiloman (37 de ani).
CATARGIU: Domnilor, liberttile democratice nu sunt amenintate. Nu exist un
pericol la adresa Coroanei. Problema major este c tara a admis ca Brtianu
s conduc guvernul doisprezece ani la rnd. Furniturile armatei, bncile,
administratia judetelor, nvtmntul stesc, toate sunt sub control liberal. Ne
vor trebui ani de zile s nlocuim aceast situatie.
CARP: Cred c primul lucru pe care trebuie s-1 facem este s oprim miscarea
tranilor din satele Munteniei. Agenti rusi au fost gsiti instignd comunele la
revolt. Nu le-a trebuit mult, cci abia acum au ajuns la culme consecintele
reformelor lui Cuza. n al doilea rnd, nu cred c prezent liberal n
administratie trebuie s ne sperie. Dup ce s-au pus bazele vietii
constitutionale n Romnia, deosebirea dintre cele dou partide a
312
nceput s dispar. Noi trebuie s-i nvtm s actioneze ca functionari, nu ca
liberali.
FLORESCU: De ar fi functionari, n-ar fi mult de fcut. Dar sunt agenti. Pe toti i
leag participarea la o organizatie subversiv.
MAIORESCU: S ne pstrm luciditatea. tara trebuie condus. A fost dus de
Brtieni pn aici. De aici ncolo este datoria noastr s o ducem mai departe.
Primul nostru gest de oameni politici rersponsabili este s reprimm ura. Nu
ntindem o mn. Le artm c stim s conducem tara mai bine dect ei.

FLORESCU: Drag Titule, te amgesti cu gndul. Gloata care a atacat

Parlamentul n-are nici chef, nici rbdare s astepte msurile noastre politice.
Ea vrea snge si l vrea acum, imediat. Eu v propun s trimitem ntreg
guvernul liberal n judecat.
CATARGIU: Nu vreau s facem ce au fcut ei. Nu vreau s semnm. Eu as fi
cel mai potrivit s cer pedepsirea agresorilor mei. Dar n-am s-o fac. trii i mai
trebuie putin ca s fie puternic.
MAIORESCU: Avem nevoie de disciplin german. Ordine si autoritate.
CARP: De acord si v cer aici s recunoastem c Partidul Conservator a pierit.
S dm guvernul junimistilor.
FLORESCU: M, a avut dreptate Vizirul. Sunteti niste oi. Liberalii trebuie
distrusi. (Se ridic si n drum spre us spune:) Eu sunt pregtit s-i nfrunt.
Am o arm secret. (Deschide usa si invit nuntru un personaj acoperit de o
pelerin.) Voi credeti c eu sunt ramolit, dar sunt mai tare ca voi. Intrati,
domnule Brtianu.
De sub manta apare Dumitru Brtianu (74 de ani.) Conservatorii se ridic n
picioare stupefiati.
CARP: Domnule Brtianu, nici n-ati fost aici. Nu v-am vzut nici prul alb, nici
senectutea glorioas n acest local. Rusinea fcut de fratele dumneavoastr nu
trebuie s v orbeasc. Va aflati printre dusmani.
CATARGIU: Ce ti-au fcut, Dumitre? ti-au promis rzbunare?
DINASTIA B RTIANU * 313
MAIORESCU: Vom pstra deplina tcere asupra acestui nefericit incident.
Domnule Marghiloman, te rog s conduci pe venerabilul domn la resedinta sa.
Dumitru se simte umilit. Priveste gulerul mantalei cu care a venit, pe membri
conservatori, crucea mare aflat pe perete n spatele lui Lascr Catargiu. Pleac
mpreun cu Marghiloman.
FLORESCU: Crpe sunteti.
CATARGIU: A avut dreptate Vizirul: generatia noastr nu mai poate. Coane
Florescule, hai s bem o bere la Capsa si s-i lsm pe tinerii stia s fac o
alta lume.
FLORESCU (catr): n ruptul capului.
CATARGIU (bag mina n buzunar si scoate o telegram): stii ce e asta? O
telegram de la Berlin. Bismarck a fost destituit n aceeasi zi cu Brtianu.
MAIORESCU: Ce destin incredibil!
CATARGIU: Asa c hai, coane Florescule, la o bere. (Din prag, lui Maiorescu,
zmbind:) Nu m mai ntorc.
Paris 1890
Ionel Brtianu (27 de ani) si face curat n mica sa garsonier mansardat. Este
student n ultimul an la scoala de poduri si sosele de la Sorbona. Bate la us si

intr Anghel Saligny (37 de ani), mpreun cu Vintil Brtianu (24 de ani),
student la scoala Central, si Dinu Brtianu (25 de ani), student la scoala de
mine.
IONEL: Domnule Saligny! Dinule! Vintil! (Fratii se mbrtiseaz.)
SALIGNY: I-am adus ca s nu srbtoresti singur absolvirea Sorbonei.
IONEL: V multumesc.
DINU (rscolind prin caietele lui Ionel): Ce faci, Ionele, construiesti un pod peste
Sena?
314
VENTIL: Poate unul peste Canalul Mnecii.
IONEL: Am primii prima comand: un podet n satul Fleury-les-Aubrais.
DINU: Nu pot s cred. Fiul primului-ministru al Romniei face podete n
Orleans.
SALIGNY: S stiti c nu ntmpltor v-am adus pe toti aici. Avem de lucru
acas. V chem s construiti cu mine un pod peste Dunre. Cel mai mare din
Europa.
IONEL: E o glum.
SALIGNY: Nu. Unesc Dunrea la Fetesti. Tatl vostru a aprobat proiectul.
IONEL: Ar fi un pariu. V prindeti?
DINU si VINTIL (unesc minile ca la un jurmnt): Ne prindem!
SALIGNY: Poate tu, Ionele, scapi de politic n felul sta.
IONEL: Ce se mai aude cu tata?
DINU: S-a retras la mosie. E definitiv. Nu vrea s mai aud de politic. Dimitrie
Sturdza conduce treburile partidului, cu nenea Carada mpreun.
VINTIL: Mama e bine. Sabina are un sot grijuliu. Binenteles, l domin.
IONEL: Hai acas, bieti. Mi-e dor de Florica. Mi-e dor si de Bucuresti.
DINU: Uf! ti-ai gsit. Lasi Parisul pentru orasul la mputit.
IONEL: Dar ce ati zice s facem din Bucuresti un Paris mai mic? Ne-am simti
ca aici, dar cu mici, cu sarmale si cu mm-ligut la ceaun n plus.
SALIGNY: Bun idee! De-am avea bani.
IONEL: Vorbesc eu cu nenea Carada.
Florica. Primvara lui 1891
Ion C. Brtianu st ntr-un scaun-balansoar pe pridvorul casei si urmreste
forfota curtii. Se pregteste un botez, al micuDINASTIA BRTIANH 315
lui Ion Pillat. Soseste Sabina mpreun cu sotul ei, dr. Can-tacuzino. Urc pe
pridvor si si srut tatl.
SABINA: Ce faci? BRTIANU: Astept un emisar. SABINA: Ba, eu cred c ti
privesti averea? Cti cai ai? BRTIANU: Douzeci si sapte. SABINA (ctre sof):
Ct vrsta lui Ionel. Mama unde e? BRTIANU: n cas. Nu se odihneste. Vrea s

ne acopere cu aluat.
n buctrie, Pia conduce pregtirile pentru praznic.
PIA: L-ai vzut? S stii c scuip snge.
SABINA: S-1 consulte Constantin.
BRTIANU: Nu vrea. Zice c e de la o msea.
SABINA: M gndesc s rmnem mai mult. Poate l prindem ntr-o criz.
CANTACUZINO: l voi consulta disear, cnd merge la culcare.
Pe verand Brtinu urmreste hor si obiceiul de botez care se deruleaz n
curte, asemeni unui patriarh. La un moment dat, zreste n deprtare, intrnd
pe sub poart trei clreti. Sabina iese din cas.
SABINA: Pe ei i asteptai? BRTIANU: Nu.
Cei trei se apropie si descleca. Sunt Ionel, Vintil si Dinu. Urc n grab pe
prisp.
BRTIANU: Ia vezi tu, Sabin, ne-au intrat careva haimanale n curte?
SABINA: Numai trei. Sunt haiduci de-ai lui Radu Anghel.
316
BRTIANU (face pe orbul, umblnd cu rnna prin aer, n timp ce bietii i srut
mina): Au iesit din codru. S chemi jandarmii, Sabin.
IONEL (zmbind): Romnia Mare, tat.
BRTIANU: Aaaa, loneeel... (Schimbat): Ai uitat parola.
IONEL: Cea mai mare bucurie pe care mi-o puteai face era s prsesti politic.
Ai fcut un popor fericit. Uite-1!
BRTIANU: Aiurea! Se bucur c au scpat de mine.
DINU: Pe drum am ntlnit o nunt. De-aia am ntrziat.
BRTIANU: M voi rsuci n mormnt dac voi, fiii mei, nu ntregiti tara. M voi
rsuci si va fi cutremur. Nu-mi place c luati lucrurile usor.
VINTIL: Noi vrem s nu mai ai grija asta. Am hotrt s construim aici cel mai
mare pod din Europa. Pe urm vom face si politic.
BRTIANU: Prea trziu. ncepeti acum, s aveti timp s nvtati.
IONEL: M vezi pe mine btndu-m cu Petre Carp?
BRTIANU: Nu, dar vreau s-ti simt rsuflarea rece n ceaf.
SABINA: Haideti si voi la hor.
BRTIANU: Coborti voi. Eu astept pe cineva.
Copiii coboar n curte. Sunt ntmpinati cu plosca de tuic si pine de test.
IONEL: Pe cine a zis c asteapt? SABINA: Glumele lui... Moartea.
Sinaia. Castelul Peles
Regele Carol si regina Elisabeta ascult muzic n seara asta. Aghiotantul
palatului, gen. Candiano-Popescu intr si i sopteste la ureche suveranului c
czut guvernul gen. Mnu. Regele Carol I nu este impresionat, asa c ascult
muzic n continuare.

DINASTIA BRTIANU * 317

Candiano revine dup cteva minute si i sopteste c s-a format un nou guvern
gen. Mnu. Regele clipeste multumit. Dup alte cteva minute Candiano revine:
al doilea guvern Mnu a czut si s-a format guvernul Lascr Catargiu. Dup
alte cteva pasaje muzicale - scena poate fi ntrerupt de secventa telegrafului
care bate ntr-o ncpere alturata si de unde Candiano se informeaz aghiotantul se apleac din nou la urechea suveranului: A czut guvernul
Lascr Catargiu si s-a format guvernul I. E. Flo-rescu". Concertul se ncheie si
Carol se ntoarce spre Candiano.
CAROL: Mon cher, anunt-m dimineat cu ce guvern stau de vorb.
Florica, noaptea aceleiasi zile
Dr. Cantacuzino l consult pe Brtianu pe marginea patului. Pia l urmreste
ngrijorat.
CANTACUZINO: S-a activat vechea poveste de la plmni. Primvara si toamna
ar trebui s fiti mai atent.
BRTIANU: Sunt asa de atent c am ajuns la saptezeci de ani.
CANTACUZINO: Corpul este slbit. V-ar trebui o cltorie n Italia.
BRTIANU: Nu m duc, c ia m opresc acolo s le fac unirea. Hai,
Constantine, du-te la culcare. Sabina e fie-mea si... (i face semn din
sprncene.)
Imediat ce doctorul iese, Brtianu se scoal si si pune halatul. Se uit la
pendul si d s ias.
PIA: Unde te duci la miezul noptii? BRTIANU: Culc-te. Astept pe cineva.
Iese n pridvor si priveste spre poart n noapte. Pare ntr-a-devr c asteapt
moartea, ncepe s tuseasc si intr repede, oprindu-se n biblioteca sa. Scoate
o map cu hrti si cerceteaz
318 *
de aproape o hart militar, cu sgeti colorate si trasee de interventie n
Transilvania. Are un mormit specific btrnilor. Apoi se opreste, cnd simte o
prezent strin n ncpere. Este Eugen Carada. Brtianu ridic ochii spre el.
Carada nclin usor capul si Brtianu i rspunde la fel. si aranjeaz halatul.
Pe us intr profesorul Vasile Pun. Este mbrcat elegant, n costum german si
tine n mn un dosar.
BRTIANU: Ai adus?
PUN: Da, domnule Brtianu. Le aveti aici (i ntinde dosarul).
BRTIANU (nainte s citeasc): ti-ai fcut o prere?
PUN: ntr-o astfel de chestiune nu am voie s emit preri. E prea sus.
BRTIANU: Pe mine m intereseaz si prerea ta.
PUN: Diferenta este att de adnc, nct alegerea este evident. Vom avea un
rege puternic.

Brtianu deschide dosarul care este al printului Carol Wlhelm. Citeste si d

paginile ncet Apoi citeste dosarul printului Ferdinand.
BRTIANU: Mda, alegerea este evident. Multumesc, domnule profesor. De
obicei, oamenii si fac datoria pe cmpul de lupt. Li se aduc onoruri si primesc
decoratii. N-am s te fac general, ministru sau ambasador. Eu ti ofer dumitale
recunostinta mea.
PUN: Mi-e de ajuns. Dumnezeu s v ocroteasc sntatea.
BRTINU:De luni te prezinti la Liceul Gh. Lazr" din Bucuresti. Esti noul
director.
PUN: si dac refuz?
BRTIANU: Colegiul profesoral te va alege n unanimitate, ministerul te va
numi printr-un ordin special, presa va anunta cu surle si trimbite, regele ti va
scrie si te va ruga.
PUN: Aveti atta putere?
BRTIANU: hm! Du-te, nvat-i romna pe romni.
DINASTIA BRTIANU * 319
Btrnul se ntoarce n dormitorul su cu dosarul sub brat. O trezeste pe Pia.
Aceasta sare speriat. Du-te si scoal bietii!" Femeia nu comenteaz.
Urmtoarea secvent este n sufragerie. Brtianu st n capul mesei nemiscat.
Apar Ionel, Dinu si Vintil somnorosi, cu halatele pe ei si n papuci.
IONEL: S nu-mi spui c formezi guvernul.
BRTIANU (i ntinde dosarul): Ai aici raportul secret asupra caracterului,
apucturilor si slbiciunilor celor doi printi mostenitori, Carol Wilhelm si
Ferdinand.
IONEL (citeste, d filele cu Ferdinand lui Dinu): Carol Wil-helm este gentil, nobil
n tinut si atitudine, vioi si inteligent.Este cel mai nclinat spre ordine si
disciplin militar. Se scoal la sase dimineata, fie var, fie iarn...
VINTIL: Valeu! Nu e de Romnia.
IONEL:... Trece sub dusul rece, apoi se duce la scoal pe jos. Este primul la
carte. Vorbeste franceza perfect, cu accent de Ile-de-France. Superior fat de
femei, temerar si tenace. Gndire militar format, capabil nc de acum s
conceap planuri de campanie la nivel de regiment. Curajos si demn. A nvtat
limba romn mai repede dect Ferdinand, dar s-a fcut c nu o stie asa de
bine ca s nu-si amreasc fratele.
DINU (citeste din raportul asupra lui Ferdinand): Ascultati aici! Principala
trstur a printului Ferdinand este timiditatea. Are momente cu
comportament aproape feminin. Are momente cnd timiditatea l paralizeaz si
pierde ocaziile cnd ar putea s-si arate inteligenta. Foarte putin voluntar,
asteapt s fie ntrebat sau s i se spun ce s fac. Tcut si interiorizat,
printul Ferdinand este usor atras de femei, suferind nuntru toate pasiunile,

chiar si pentru cel mai mic gest. Slab n probleme militare, dar supus
disciplinei si datoriei. Cele mai mari complexe le are fat de fratele su, care l
domin. sters, dac sunt mpreun n societate, n timp ce Carol Wilhelm
strluceste.
320 *
IONEL: Parc n-ar avea aceeasi mam.
BRTIANU: Ba da, numai c mama 1-a cocolosit pe fiul mai mic. Cum a fcut
si maic-ta cu tine, Vintil.
VINT1L: Ce, eu sunt timid n fata femeilor?
BRTIANU: Noroc c am intervenit la timp si v-am dat pe mina Elenei Ghica,
Dumnezeu s-o ierte pe femeia asta, c ea a fcut Unirea, Independenta si
Regatul la un loc si lumea nu stie. Avem doi prinfi cu trsturi diferite: unul
puternic, altul slab. Pe cine alegem?
IONEL: Eu cred c nu e greu de ales: Carol Wilhelm, si hai la culcare c sunt
mort de somn.
DINU: si mie mi se pare clar. Avem noroc cu un rege puternic.
VINTIL: sta va aduce Transilvania acas. Va pune armata pe picior de lupt.
Ionel si Dinu napoiaz rapoartele tatlui lor. Acesta le adun, se mai uit o
dat gnditor pe fotografiile celor doi, apoi nchide dosarul.
BRTIANU: Se cunoaste c sunteti nepregtiti pentru viat. Transilvania
trebuie adus acas de tine, Vintil, nu de un strin. Iar tu, Ionele, deja l
admiri pe Carol Wilhelm. Sunteti slabi, nu aveti discernmnt si nici cap politic.
Am trit degeaba, am muncit degeaba pentru voi.
IONEL: De ce vorbesti asa?
BRTIANU (agit n aer dosarul): Trebuie ales cel moale, cel slab, cel timid, n
tara asta tu vei fi rege, Ionele, nu germanul. Nu ne trebuie un viteaz cu caracter
de fier care s te domine cnd vei fi prim-ministru. Ne este folositor un rege
ntelegtor, retras, supus vointei romnului. S-i bati din picior cnd vrei ceva
pentru tar.
IONEL: Dar Carol Wilhelm este un om al datoriei, al onoarei. De ce n-am fi doi
oameni puternici n capul statului?
DINASTIA BRTIANU 321
BRTIANU: Pentru c aici este Romnia, nu un salon de Kaffeekranzchen.
Dou sbii ntr-o teac nu stau, se taie una pe cealalt.
IONEL: Poate c mi ceri prea mult.
BRTIANU: Te-a nmuiat Parisul. O s-1 pun pe Saligny s te cocoseze de
munc la podul la peste Dunre. S dormi n crut si s mnnci mmlig
rece cu ceap spart pe genunchi. Mine s pleci de aici la locul tu de munc.
Nu mai ai voie s o vezi pe maic-ta. Crezi c nu stiu cum v giugiuleste pe
ascuns. V-a fcut fetite.

DINU: Tat...
BRTIANU: Gura! Ferdinand este viitorul rege si s v pun dracu s nu-1
clcati n picioare c vin dup voi ca strigoii. V mnnc inimile.
Bucuresti, consulatul Rusiei
Nelidov are o ntlnire secret cu Grigore Sturdza.
G. STURDZA: E btrn, e bolnav, e pe moarte. Nu mai poate reveni la
conducerea guvernului. si chiar dac ar face-o, ia gnditi-v, s-ar umple de
ridicol. Greselile si slbiciunile lui ar compromite definitiv Partidul Liberal.
NELIDOV: Dumneata, printe Grigore Sturdza, nu ntelegi politica Marii Rusii. O
leoaic rnit lupt pn n ultima clip. Dac se trste ntr-un ascunzis, si
linge rnile acolo pn se las seara. Apoi pleac n cutarea vntorului. De
cum l gseste n somn su n odihn l sfsie. Noi nu putem uita rnile fcute
de Brtianu.
G. STURDZA: Nu mai are nici o putere n politica Romniei. A plecat gonit de
lume, singur si ramolit n ultimul hal.
NELIDOV: M mir ce spui, printe. Parc nu ai cunoaste ce efect are un simbol
asupra unui popor sentimental. Va rmne n istorie ca erou. Dac mine Eugen
Carada public documentele pe care le- obtinut din acest consulat, dumneata
vei rmne n
322 *
istorie ca un etern trdtor. De fapt, numai Rusia va sti c n realitate ai fost un
perdant pe toate liniile.
G. STURDZA: Excelenta Voastr uit cte gafe a fcut aici, ridicnd mpotriva
Rusiei cea mai desvrsit ur. Dac actionam singur aveam mai multi sorti de
izbnd. Cunosc lumea romneasc mai bine dect oricine: este cinic si
corupt.
NELIDOV: Pi, s le lum la rnd. n 1859, cnd cu Unirea, ai pierdut tronul.
Atentatul sutzu-Lamberti 1-ai ratat. Liberalii ti-au luat-o nainte si la
rsturnarea lui Cuza. Lui Pietraru n-ai fost n stare s-i pui un cutit mai ca
lumea n mn. S-a frnt n blana tiranului. Ziarul Democratia National pe care
1-ai scos este un fs. Rde lumea de el ca de-o gazet umoristic. Acum te-am
pus s strnesti o rscoal trneasc n Muntenia. S-au miscat dou judete si
asta fiindc am trimis agentii mei acolo. Ce te face s crezi c vei reusi de data
asta?
G. STURDZA: Am spioni la mosia lui Brtianu. i cunosc obiceiurile. Problema
este c nu mai vreau. Fceti-o voi, dac e vorba doar de orgoliul Rusiei.
NELIDOV: Te privesc si-mi dau seama de ce s-au fcut at-tea revolutii n
parcela asta de tar. Vechile familii boieresti si-au splat sngele cu tiganii de pe
mosii. A ajuns un tran ca Brtia-nu s nasc o dinastie mai puternic dect
voi toti la un loc.

G. STURDZA: Fiii lui sunt ingineri. N-au nici o pornire spre politic. Ce
numeste Excelenta Voastr dinastie este o ereditate de olteanc iubreat. Ionel
Brtianu nu va fi niciodat ce a fost tatl su.
Podul de la Cernavod, apoi Ruginoasa
Ionel si Vintil lucreaz pe santier. Conduc lucrrile la calea ferat, umbl
printre lucrtori, controleaz, studiaz planurile. Un postas se apropie de ei.
POsTAs: Aveti o telegram de la Ruginoasa, conasule.
DINASTIA BRTIANU * 323
IONEL (desface plicul): Sunt invitat la o serat, dou zile de azi ncolo.
VINTIL: Du-te, lonele.Urmresc eu lucrrile mai departe.
Trsura cu Ionel Brtianu intr n curtea conacului de la Ruginoasa. Cldirea
este cufundat n ntuneric. Nici urm de bal. Un servitor destul de jigrit
deschide ntr-un trziu, purtnd un sfesnic cu un singur brat. l conduce prin
saloane neluminate pn n salonul central unde, n semintunericul ntretinut
de un se-mineu, stau n fotolii Alexandru Cuza (27 de ani), primul fiu al lui Al.
I. Cuza si Mria Moruzi, sotia acestuia. Alexandru Cuza este bolnav de ftizie,
tuseste groaznic, arat mbtrnit si neputincios. Mria se ridic si l ntmpin.
Se vede din prima clip c este topit" dup Ionel, n salon domneste un aer
bolnvicios. Hainele Mriei sunt ntunecate. Ea nssi pare suferind.
MRIA: Domnule Brtianu, prezenta dumitale onoreaz aceast cas. Ati
cltorit usor prin Vrancea? Mi s-a spus c sunt haiduci prin pdurile
Trotusului.
IONEL (usor derutat): V rog s m iertati. Am primit o invitatie la un bal.
Probabil c a fost o glum a vreunui prieten.
MRIA: Nu, domnule Brtianu, invitatia este autentic, dar n ultimul moment
lui Alexandru i s-a fcut ru si...
ALEXANDRU (i d mna): Te rog s primesti scuzele unui ofticos. N-am fost
niciodat ntreg. Se spune c numai copiii din dragoste se nasc sub o stea
norocoas. Dup cum vezi, domnitorul Cuza si iubita lui au dat nastere unei
ruine. Ca si domnia lui, de altfel.
IONEL: Doamna Mria Obrenovici a fost una din cele mai frumoase romnce,
iar domnitorul Cuza, un erou.
ALEXANDRU: Rahat... Voi i-ati aruncat n mocirl pe amndoi.
MRIA: Alexandre, cum poti vorbi astfel?
324 *
ALEXANDRU (dup un acces de tuse): Scuz-m, drag. Suntem de aceeasi
vrst. Uit-te la mine. Cti ani mi dai?
IONEL: Pentru c nu te ngrijesti. Stai aici pe averea gloriosului tu tat si
lncezesti. Urc-te n tren si cltoreste trei luni n Italia
MRIA: Nu poate suporta cltoria.

ALEXANDRU: i e fric s nu-i mor pe drum n brate, s care cosciugul cu

diligenta si s fac parastase printre strini pe bani multi.
MRIA: Doamne, ce vorbe urte pot s-ti ias din gur!
ALEXANDRU: St aici n fotoliu si asteapt s dau ortul popii. Parc e un
cioclu.
IONEL (se retrage): V cer iertare pentru deranj. Bun seara.
ALEXANDRU: Du-te, du-te, ai ratat balul.
Ionel iese pe culoarul dinspre iesire si este ajuns din urm de Mria. Aceasta se
repede la el din spate, l rsuceste isteric si-1 mbrtiseaz ntr-un hohot.
MRIA: Nu mai pot, nu mai pot.
IONEL: Esti nebun? Inventezi baluri ca s vin de la ma-ma-dracului pentru
cinci minute de ridicol.
MRIA (pasional): Nu mai pot, nu-1 mai suport pe ofticosul sta. Scap-m,
dragostea mea.
IONEL: Abia te-ai mritat de sase luni.
MRIA: Nu-1 iubesc. Am vrut averea lui ca s pot tri cu tine. (l mngie febril.)
Te rog, nu pleca, te vreau aici, acum, te simt, esti primul meu brbat.
IONEL: Tu ai nnebunit de urt, Mria. Acum esti mritat.
MRIA: Nu exist pentru mine. E un monstru. Te implor... (i caut sexul; Ionel
se fereste; Mria se las n genunchi, nco-lcindu-i picioarele.) Ionel, d-mi
acum ce e al meu.
IONEL: Ridic-te. Nu vei primi nimic de la mine.
MRIA: Nu m pedepsi. Te iubesc. Nimeni nu te iubeste ca mine.
DINASTIA BRTIANU * 325
IONEL: Ridic-te. Vorbim alt dat.
Ionel se lupt cu ea pentru a se desprinde din strnsoare. Reuseste si o mpinge
ntr-o parte. Mria rmne pe jos, n spasme de plns. Din salon se aude o nou
criz de tuse violent a lui Alexandru Cuza. Mria se ridic, n ntunericul
culoarului se vd ochii ei slbatici, lucind de lacrimi.
Florica, vara 1891
Ion C. Brtianu st la soare pe verand, si priveste gospodria cu o liniste
seren. Pia apare n spatele lui.
PIA: Nu te-ai tinut de cuvnt.
ION: Ba da. Uite, mi-am pus fularul de ln.
PIA: stii bine c nu despre asta e vorba. Ai promis c nu-mi iei bietii.
ION (lungind cuvintele, nemultumit): stiu, aceeasi poveste.
PIA: Ionel nu vrea. De ce l obligi?
ION: Ba vrea, dar nc i lipseste ceva: gustul Puterii.
PIA: Cel mai amar si cel mai scrbos.
ION: Ascult, olteanco, tu n mod sigur ai fost nscut ca s faci copii, la rndul

tu. Eu am fost nscut ca s nu cad mosia pe mini strine. Pe bieti i-am

fcut pentru tar. stiam asta de la nceput. stiai si tu. Fiecare are o misiune n
viat, altfel e o vit minat din spate cu crdul.
PIA: Dar avem noi dreptul s le stabilim destinul? Vintil e nc un copil.
ION: Au fost la femei. Au cunoscut viata.
PIA: Femeile tale. Crezi c n-am stiut?
ION: Esti una dintre ele, Pia. Ce n-au putut face ele pentru tar, ai fcut tu. Miai druit bieti.
PIA: M ntreb dac a meritat. S-i vd ntr-o zi scuipati de adversarii politici,
njurati de golanii de pe ulite, mpuscati de fanatici. Asta le oferi.
326 * Alex Minai Stoenescu
ION: Tocmai asta le ofer destinul: s-au nscut aici, n tara asta fr de noroc.
ti-ar fi plcut s-i vezi la Paris, cstoriti cu artiste, umblnd prin tar cu
negotul, nselati la cntar sau nnmoliti prin vreun sat uitat de lume? Ionel o
s termine ntr-o zi podul la. Cel mai mare din Europa! A doua zi ce va face?
Un pod peste Trichinesti.
PIA: As prefera s stiu c moare sub o grind, dect s fie njunghiat din
pasiune politic. Tu tot nu ntelegi. Sub grind as fi convins c asta a fost
vointa lui Dumnezeu. Dar ucis n politic nseamn omort de tine, Ioane.
ION (o priveste sever, cu ochii subtiati): Ai mers prea departe. I-ai nvtat pe
ascuns s nu m asculte. I-ai slbit si i-ai fcut vulnerabili. Opreste-te aici.
PIA: Las-mi-1 mcar pe Vintil.
ION (se ridic cu greu n baston): Vor sta mpreun pn mor. Dac ei decid
atunci c sunt mort si ngropat nseamn c am gresit: nu trebuia s cred n
Romnia.
Coboar ncet scrile si porneste agale spre vie. De cum intr pe o potec ntre
spalieri se strneste un vnt ciudat. Frunzele de vit fosnesc n diferite locuri.
Brtianu se opreste si ascult ngrijorat. Fosnetul nceteaz. sopteste: O
vulpe". Pseste mai departe, dar fosnetul revine. Frunzele se misc la un stat de
om. Nu poate fi vulpe. Un trosnet de creag uscat. Brtianu se ntoarce brusc,
n spatele lui, dreapt n mijlocul crrii este Ileana. Uscat de btrnefe, este
nvesmntat n haine negre, care cad pe ea asemeni unei cortine negre. Pare a
fi Moartea, n martialitatea ei, ceea ce fascineaz sunt ochii violenti si violeti.
Ochii din prima noapte de dragoste. Scena este ntrerupt de sritura dintre
vite a asasinului. A nimerit ntre el si Ileana. Ridic arma grbit. Brtianu nu
are reactie. Cnd glontul tsneste, o mn l loveste peste brat pe asasin.
DINASTIA BRTIANU 327
Apoi, cealalt mn l njunghie. Salvatorul este Rochit, lart-m, stpne. l
urmresc de azi-dimineat".
Brtianu priveste dincolo de el. Ileana a intrat n pmnt.

Bucuresti, Banca National.

Ionel Brtianu intr n cabinetul de director general al lui Eugen Carada (55 de
ani.) Prietenul de o viat al lui Ion C. Brtianu s-a ngrsat, umbl mbrcat cu
haine scumpe, poart atrnat de gt un colan cu medalion de aur (poate sugera
sefia n masonerie.) Rmne n jiltul capitonat, afisnd pn la final un aer de
superioritate, putere, distant.
IONEL (agitat): Nene Carada, am venit s m ajuti.
CARADA: Ia loc.
IONEL: Voi fi direct. Eu si Dinu vrem s deschidem firma noastr de constructii
metalice. Ne trebuie o sum cu care s ncepem. Dup primele comenzi ti dm
banii napoi.
CARADA: Ce sum v trebuie?
IONEL: Eu si Dinu ne-am gndit, m rog, am fcut calcule si credem c cinci
mii de franci ar fi suficienti.
CARADA: E mult.
IONEL (socat): Poftim?
CARADA: Am spus: e mult!
IONEL: Bine, dar... M rog, s zicem patru mii.
CARADA: Tot e mult.
IONEL: Bine, dar sunt mostenitorul averii. Prezint toate garantiile. Nene
Carada, sunt eu, Ionel Brtianu.
CARADA: stiu cine esti. Tocmai de aia nu-ti dau.
IONEL: Ce este asta? Sunt si banii mei aici. Nu am nici un credit?
CARADA: Ba da. Banii ti sunt n sigurant.
IONEL: Atunci, nu nteleg! Nu pot ridica cinci mii de franci pentru a construi
onest poduri n tara asta?
328
CARADA: Nu.
IONEL: Ei, nene Carada, s stii c nu-mi plac glumele astea. Vreau s-mi
lichidez contul. Sper c pot?
CARADA: Binenteles, (i ntinde peste birou un formular si un toc.)
IONEL: Ce sum am?
CARADA: Cincizeci de milioane!
IONEL (rmne ncremenit, cu gura. cscat): Ct!
CARADA (ia un bilant de pe birou si citeste): Cincizeci de milioane aici, douzeci
de milioane n banca Brasovului, opt milioane n Banca National a Frantei,
unsprezece milioane n Banca Angliei.
IONEL: Bine, dar stia sunt toti banii Romniei!
CARADA: ntocmai. Cere-mi orice sum pentru o actiune militar n
Transilvania, pentru spionaj n Rusia, pentru a cumpra presa din Anglia,

pentru a elimina un adversar politic. O ai pe loc. Nu primesti nici un ban ca s

faci poduri si case pe care le face orice zidar.
IONEL: Dar ce, podul de la Cernavod este o jucrie?
CARADA: Saligny e omul meu.
IONEL (las capul n piept): nteleg. tata.
CARADA: Tu ai impresia c eu stau aici pe tone de aur ca s finantez nimicuri?
Nu, dragul meu, eu pzesc averea strns de Ion Brtianu pentru ca tu s nu te
mai milogesti la evrei, la francezi si la englezi cernd un franc necesar trii, cum
a fost nevoit el.
IONEL (bravnd): si dac vreau s aduc biserica lui Horea de pe malul Ariesului
la Florica?
Eugen Carada sun un clopotel de aur si pe us intr un functionar fr
mimic.
CARADA: Semnezi un bon de o sut de mii de franci la banca din Viena pe
numele dlui Brtianu. Se elibereaz numai dup ce vezi marfa.
DINASTIA BRTIANU 329
FUNCtIONAR: Am nteles, domnule director general. Ce marf este?
CARADA: O biseric.
FUNCtIONAR: Prea bine. (Iese asa cum a intrat.)
C ARAD A (ctre Ionel): Altceva?
IONEL: nteleg c sunt condamnat.
CARADA: ntr-adevr. Esti condamnat la glorie etern. Tu vei face tara asta
ntreag si rotund ca un soare. De strlucirea ei m voi ocupa eu. (Scoate un
napoleon de aur din buzunarul vestei.) Arat banul sta n orice banc din
Europa si vei fi ascultat.
IONEL: Ai preluat sefia masoneriei?
CARADA: Ceea ce conduc eu este armata secret a celor care si iubesc neamul.
Spune-i cum vrei. Dar vreau s stii c, din 1876, de cnd francmasoneria a
renuntat la Biblie si la doctrina national, noi n-am mai fost acolo. Aici
functioneaz Oculta, organizatia liberal a Romniei Mari.
IONEL: si dac eu refuz aceast ofert?
CARADA: l vom lua pe Dinu.
IONEL: Guvernul stie ce faci aici?
CARADA: Conservatorii nu exist. Sunt niste marionete. Btie prin sedinte.
IONEL: Avem totusi un rege.
CARADA: Tatl tu nu a ncetat nici o clip s fie stpnul acestei tri.
IONEL: si cnd el va muri?
Carada se ridic de la birou si vine ncet lng Ionel, care s-a ridicat n picioare,
l priveste o clip n ochi, apoi apleac un genunchi si din aceast pozitie umil
i srut respectuos mna.

Florica, ultimele zile

Este dimineat. Ion C. Brtianu deschide ochii ntr-o lumin proaspt. Prin
perdelele fine o creang de copac si joac umbra pe
330 *
chipul su. Ascult zgomotele ncperii: pendula, un rcit de soricel, fosnetul
discret al perdelei, nchide ochii la loc, dar brusc i apar secventele mortii
tatlui su si strigtul obsesiv:, Acolo, n pdure este averea noastr", apoi
camera fuge spre ntunericul ferestrei. Brtianu deschide ochii speriat, n ceafa
ochilor o vede pe Pia.
PIA: A sosit partidul. S-i trimit napoi la Bucuresti? ION: Nu. Cobor.
n salonul mare, la masa lung, liderii Partidului Liberal discut aprins. Multe
fete noi, tinere. Discutia este dus mai ales de Dimitrie A.Sturdza (58 de ani),
Mihail Koglniceanu (74 de ani), Eugen Carada.
STURDZA: Regele este obligat s intervin pentru a lsa alegerile libere.
KOGLNICEANU: O s declare c alegerile sunt libere. Nu, trebuie s-1 obligm
noi. Guvernul este la a cincea tentativ de formare.
STURDZA: Eu nu pot s nteleg de ce se ncptneaz Coroana s le dea
junimistilor guvernul. E o pacoste.
CARADA: i este fric de noi.
KOGLNICEANU: Va ntelege c un guvern conservator acum este o lovitur de
moarte dat institutiilor pe care abia le-am pus pe picioare.
CARADA: Sunt liberale. Asta l deranjeaz.
STURDZA: Dar tara functioneaz. Te apuci acum s schimbi organizarea
statului?
Intr Ion C. Brtianu si se face liniste imediat. Se asaz, i priveste apoi le
vorbeste cu voce egal.
BRTIANU: Lsati conservatorii s vin la guvernare. Prezenta lor la putere ne
ofer timp s pregtim temeinic programul nostru. Dar trebuie s muncim n
timpul sta. Nu s ne certm.
DINASTIA BRTIANU * 331
STURDZA: Discutam strategia politic.
BRTIANU: Pi ce strategie politic discutati voi, cnd eu mor mine? Ct e
ceasul?
CARADA: Unsprezece minute dup nou.
BRTIANU: Ce ceas ai?
CARADA: Elvetian.
BRTIANU: Elvetia trebuia s o copiem noi. Asadar, mine, pe la ora asta voi fi
mort. Ce faceti?
STURDZA: Domnule presedinte, s nu glumim cu chestiunile astea. Dumnezeu
s v dea sntate si s ne ngropati pe toti.

BRTIANU: Voi credeti c glumesc? Eu simt tot. Mine am terminat. Take

lonescu e aici?
IONESCU: Da, domnule presedinte.
BRTIANU: Scrie! Vechiul stat romnesc avea temelii adnci si solide. Asa a
supravietuit prin istorie. Noi am fost o mn de idealisti, nvtati la scolile din
strintate, si n-am avut alt model al societtii moderne dect societatea
francez. Mult timp am fost ncredintati c dac dm poporului romn formele
constitutionale gata fcute n Franta, am gsit mijloacele pentru a functiona n
Romnia. Stm si astzi mbrcati ca ei. Am creat statul modern pe baza unor
idei abstracte foarte frumoase, pe baza unor teorii liberale inventate n
Occident, din dezvoltarea Revolutiei Franceze, pe niste aspiratii generoase dar
neurmate de un popor ignorant. Am gresit. Scrie, Take.
IONESCU: Scriu.
BRTIANU: Scrie, c te-am vzut cum ai srit: am gresit! Scrieti, fratilor, c am
gresit, fiindc asa este. Am chinuit tara cu revolutii, cu lovituri de stat, cu
interminabile comploturi. A avut dreptate srmanul Barbu Catargiu, dar ne era
imposibil s vedem ca el atunci. De aceea spun c e posibil ca astzi unul
dintre junimisti s vad mai bine ca noi. Petre P, Carp, Titu Maiorescu, Alex
Marghiloman, nu stiu care dintre ei poate fi acela. Urm-riti-i cu atentie. Nu le
mai puneti piedic, n sfrsit, mine, dup
332
priveghi, s v adunati si s puneti pe frate-meu, Dumitru, presedinte n locul
meu.
STURDZA: Domnule presedinte, refuz s particip la un astfel de testament.
Dumitru a trecut la conservatori. Dumneavoastr mine o s clriti, o s
plecati cu trenul la Paris, o jucati la vreo nunt n sat. Ce rost are toat aceast
lamentatie?
BRTIANU: Dup Dumitru, vii tu presedinte al partidului. Frate-meu va
asigura interimatul pe perioada de doliu. S-a dus la conservatori din orgoliu.
Mine o sa vin la patul meu si-si va cere iertarea. si acum, copiii mei, ascultati
ce trebuie s faceti mai departe. Imediat ce dl Dimitrie Sturdza va fi ales
presedinte, schimbati strategia politic. Veti spune c nu s-a putut pe vremea
mea, fiindc eram un vechi revolutionar, mazzinist, socialist, mason, prostii deastea. Dar acum, c Vizirul e mort, Partidul National Liberal se asaz pe calea
cea bun, pe calea cea dreapt. Fiindc, dragii mei, Partidul National Liberal
trebuie s devin un partid de Dreapta.
KOGLNICEANU: Ioane, de ar ngdui Dumnezeu, te-as urma pe ultima ta cale.
Dac ar fi vreo rug ascultat pe lumea asta, atunci m-as ruga s m ia
Dumnezeu si pe mine odat cu tine. Probabil c eu sunt singurul care stie c
tu nu minti. Mine te duci. Dar partidul are nevoie de o doctrin.

BRTIANU: Doctrina nationalist: prin noi nsine. Cutati traditia romneasc

si fceti-o s functioneze. Artati lumii cine suntem noi. Dati poporului toate
liberttile democratice si lsati-1 s prospere. Voi s-1 conduceti cu realitatea
n fat.
STURDZA: Bine, dar asta chiar este doctrina Dreptei!
BRTIANU: Noi suntem cei puternici. Statul e croit de noi. Cnd Partidul
National Liberal va ocupa locul Dreptei, Partidul Conservator si va pierde orice
ratiune. Asa l desfiintm. Germania, modelul lor, se ndreapt spre socialism.
Asta i va pierde desvrsit. Partea asta n-o scrie, Take. S v intre n cap.
IONESCU: Am sters.
DINASTIA BRTIANU 333
BRTIANU: Cnd vedeti c rzboiul imperiilor st s izbucneasc, l aduceti la
conducere pe Ionel. Carada, tie ti-1 dau de grij. Toate fortele si fondurile s se
duc spre Transilvania. Basarabia o putem lua mai usor. Ridicati, cum v-am
spus, Biserica la rang de Patriarhie si unificati slujbele n toate provinciile. Cnd
o veni unirea cea mare s v rugati toti la fel. Mihalache, s lasi cu limb de
moarte executia pentru cei care fur de la Armat. Nu glontul, spnzurtoarea.
Pe Ferdinand s-1 ocrotiti. E un neamt bun.
i mai priveste o dat roat n tcere, apoi se scoal n picioare.
BRTIANU: Pe cei btrni am s-i iau cu mine. Pe cei tineri o s-i veghez. Am
iubit destul pe pmnt. Merg s fiu si eu iubit mcar pe Lumea Cealalt.
si face cruce. Toti ceilalti, ridicati n picioare, si fac o cruce n tcere. Brtianu
iese si pseste ncet prin cas pn ajunge la scara care duce la dormitorul de
la etaj. Priveste n sus, ca si cum ar trebui s urce un munte. Pune piciorul pe
prima treapt. Apare Ionel, care vrea s-1 ajute. Btrnul refuz. Urc cu greu,
urmat de aproape de fiul su. Cnd ajunge la ultima treapt, pare multumit,
dar gfie greu, tuseste si tusea se transform ntr-o convulsie puternic. Ionel l
sprijin.
BRTIANU: Toat viata am trit din instinct. Odat am prezis si eu ceva si se
adevereste. Du-m la pat.
Urmtoarea secvent este noaptea, spre dimineat. Ion C. Brtianu zace ntins
n pat si agonizeaz. Pia, Sabina, Ionel, Dinu, Vintil, toti liderii PNL stau la
captul patului. Este si preotul din sat. Brtianu abia vorbeste: Doamne, ai
grij de poporul meu". , Apr pe fiii mei de glont".,.Rzboiul... Romnia...
tranii...."
La un moment dat, n spatele grupului apare gen. Candiano-Po-pescu. Toti se
dau la o parte cu respect si n camer intr regele Carol I si printul Ferdinand.
Carol se asaz pe marginea patului.
CAROL: Ce faci, Ioane, m lasi singur? BRTIANU: Te las cu Ionel. CAROL: E

tnr. M va bga n mormnt. BRTIANU: Pagub-n-ciuperci!

CAROL: Odihneste-te mpcat, Ioane. N-am s las tara la voia sortii.
BRTIANU: stiu. Esti mai catr ca mine. CAROL: De-aia te-am iubit ca pe fratele
meu. BRTIANU: si eu, dar n-am vrut s ti-o spun.
Carol i ia mna si i-o strnge. Brtianu rspunde cu acelasi gest. Se privesc
intens n ochi. Carol se ridic si Ferdinand salut militreste.
BRTIANU (lui Carol): S nu pleci, s iei o suvit din prul meu.
CAROL: Bine. Adio, Ioane. BRTIANU: Adio, Carol.
Carol si Ferdinand pleac. Muribundul si tadreapt privirile spre amicii
politici:
BRTIANU: Ct oi lipsi eu, s stati cu ochii pe regele Carol, c 1-am fcut prea
mare.
Brtianu respir din ce n ce mai greu. Se apropie Pia.
BRTIANU: S m ngropati sus pe deal, lng Florica. PIA: Ce flori s-ti punem
pe mormnt?
DINASTIA BRTIANU
BRTIANU: Cetin de brad.
PIA: Altceva mai vrei s fac?
BRTIANU: S m ierti.
Ion C. Brtianu nchide ochii si moare. Pia l srut pe frunte si i mngie prul
alb. Camera coboar pe bratul drept unde mna a rmas asa cum i-o strnsese
Carol: degetele usor flexate, asezate ca o chemare deasupra palmei. Stop cadru.
SFRSIT