ARGUMENT

Inainte de a prezenta modemul si placa de retea trebuie sa facem un

scurt istoric al Internetului si al retelelor de calculatoare.
In conditiile razboiului rece, realizandu-se importanta strategica a
informatiei si a calculatoarelor, in anul 1968, in SUA a aparut ideea crearii
unei retele de calculatoare. S-a dorit realizarea unei structuri formate din
calculatoare aflate in diferite puncte din SUA si care sa fie interconectate in
asa fel incat, in caz de razboi sau de calamitate naturala, nici unul dintre
calculatoare sa nu ramana izolat. La realizarea structurii initiale a
Internetului, au fost implicate o serie de universitati din SUA. Astfel, in
1969 s-a creat prima legatura intre universitatile UCLA si Stanford.
Urmatoarele universitati interconectate au fost UC Santa Barbara si
University of Utah. Dezvoltarea retelei s-a facut la inceput cu pasi mici,
astfel
ca
in
anii
`70
existau
numai
zece
noduri.
Se constata ca de la inceput universitatile au fost o parte a Internetului
jucand doua roluri, in primul rand acela de producatoare de idei sau de
solutii stiintifice si tehnice iar in al doilea rand pe acela de beneficiare a
facilitatilor oferite de catre Internet. Daca la inceput Internetul oferea numai
un mecanism pentru schimbul de mesaje, in prezent Internetul reprezinta un
imens depozit de informatii. Internetul reprezinta mai mult decat o retea
uriasa de calculatoare. O definitie succinta a Internetului poate fi formulata
astfel: un numar foarte mare de calculatoare, raspandite in toata lumea,
legate intre ele pentru stocare, partajarea si directionarea diverselor tipuri de
informatii. Internetul este o interconectare de retele de calculatoare,
interconectarea se face prin sisteme rapide de comunicatii-sateliti, fibra
optica.
Calculatoarele dintr-o retea sunt conectate intre ele prin dispozitive
periferice de comunicatii- modemuri si placi de retea.

CAPITOLUL I
MODEMUL Caracteristici generale

Modemul este dispozitivul periferic care asigura transmiterea datelor spre alt
calculator prin linia telefonica,cablu sau wireless.
Denumirea lui deriva din MOdulator DEModulator adica moduleaza si
demoduleaza semnalele. Calculatorul transmite semnalele digitale spre
modem iar acesta le converteste in semnal analogic si le transmite prin linia
telefonica . Prin linia telefonica semnalul ajunge la alt modem care il

reconverteste in semnal digital si il transmite spre calculator. In concluzie

modemul converteste semnalele digitale in semnale analogice si invers.
Interfetele modemurilor sunt standardizate pentru a putea comunica intre ele
Astfel majoritatea modemurilor au incluse in ele suportul pentru cele mai
comune protocoale si la viteze mici ele pot comunica intre ele fara probleme.
Caracteristicile prin care modemurile dial-up se deosebesc intre ele sunt:
Viteza de transfer a datelor, cat de repede pot transmite si receptiona
datele. Cea mai mica rata de transfer este de 300 bauds, in sistemele
moderne rapide viteza se masoara in bits/secunda (bps)si pot ajunge la
57.600 bps.
Voice/Data voce / date - majoritatea modemurilor au
posibilitatea de comutare de pe data (modem normal) pe voice
(voce) in acest caz modemul are incorporate difuzor si repectiv
microfon pentru comunicatii telefonice.
Auto answer (autoraspuns) in acest caz modemul porneste
calculatorul si poate receptiona date in lipsa operatorului.
Data compression ( comprimarea datelor ) sunt modemuri care
comprima datele transmise pentru a mari viteza de transfer.
Memoria flash unele modemuri au in constructia lor memorii
falsh astfel ca protocoalele se pot up-data de cate ori e nevoie.
FAX capability majoritatea modemurilor noi au posibilitatea
de a transmite si receptiona FAX uri.
Conexiunea dial up care foloseste liniile telefonice clasice prin fire de cupru
pentru a transmite semnale analogice este cel mai lent tip de conexiune.

Bell 103M & 212A: Older standards, Bell 103 transmits at 300 bps at
300 baud and 212A transmits at 1200 bps at 600 baud.
V.21: Capable of only 300 bps, it is an international standard used
mainly outside of the U.S.
V.22: Capable of 1200 bps at 600 baud. Used mainly outside the U.S.
V.22bis: Used in the U.S. and out, it is capable of 2400 bps at 600
baud.
V.23: Used mainly in Europe, it allows the modem to send and
receive data at the same time at 75 bps.
V.29: A one-way (half-duplex) standard that is used mostly for fax
machines. Capable of 9600 bps.

V.32: A full-duplex standard capable of 9600 bps at 2400 baud. V.32

modems automatically adjust their transmission speeds based on the
quality of the lines.
V.32bis: A second version of V.32, it is capable of 14,400 bps. It will
also fallback onto V.32 if the phone line is impaired.
V.32ter: The third version of V.32, capable of 19,200 bps.
V.34: Capable of 28,000 bps or fallback to 24,000 and 19,200. This
standard is backwards compatible with V.32 and V.32bis.
V.34bis: Capable of 33,600 bps or fallback to 31,200.
V.42: Same transfer rate as V.34 but is more reliable because of error
correction.
V.42bis: A data compression protocol that can enable modems to
achieve a data transfer rate of 34,000 bps.
V.44: Allows for compression of Web pages at the ISP end and
decompression by the V.44-compliant modem, so transmitting the
same information requires fewer data packets.
V.90: The fastest transmissions standard available for analog
transmission, it is capable of 56,000 bps.
V.92: Transmits at the same speed as V.90 but offers a reduced
handshake time and an on-hold feature.