CAP.

I CONSTRUCTIA SI FUNCTIONAREA DISTRIBUITOARELOR

PNEUMATICE

A. Constructia distribuitoarelor

Distribuitoarele pneumatice au rolul funcţional de a dirija aerul comprimat pe

anumite trasee în funcţie de comenzi primite din exterior. În timpul lucrului,
elementul mobil al acestor echipamente ocupă un număr finit de poziţii stabile de
funcţionare. În poziţiile stabile de funcţionare între elementul mobil al distribuitorului
şi corpul său se generează secţiuni de curgere, de valoare zero sau egală cu
secţiunea nominală, în acest fel stabilindu-se sau întrerupându-se anumite circuite.
Este de la sine înţeles că la orificiile de ieşire ale unui asemenea echipament
debitul poate avea numai două valori, zero sau valoarea nominală.

Într-un sistem de acţionare distribuitorul are în primul rând rolul de a realiza

inversarea sensului de mişcare al organului de ieşire al motorului şi oprirea
acestuia. Distribuitoarele folosite în acest scop se mai numesc şi distribuitoare
principale. Distribuitoarele pot fi folosite însă şi pentru generarea unor semnale de
comandă pneumatice, situaţie în care se numesc distribuitoare auxiliare; din
această categorie fac parte: butoanele pneumatice, limitatoarele de cursă şi
electrovalvele.

Din punct de vedere constructiv există o mare varietate de asemenea

echipamente, care se diferenţiază prin:

a) tipul elementului mobil: sertar (cilindric, conic sau plan), supapă (plană, conică sau
sferică);
b) mişcarea elementului mobil: translaţie sau rotaţie;
c) numărul de poziţii stabile de funcţionare: două, trei şi, mai rar, mai multe;

d) numărul de orificii: două, trei, patru, cinci şi, mai rar, mai multe;
e) tipul comenzii;
f) existenţa sau inexistenţa poziţiei preferenţiale.

Cele mai întâlnite construcţii sunt: cu sertar cilindric cu mişcare de translaţie,

cu supape şi cu supape şi membrane.

Indiferent de tipul constructiv - funcţional în structura unui distribuitor (fig.1)

se pot identifica două subansambluri:

· Un subansamblu de distributie ;
· Un subansamblu de comanda.

 subansamblul de distribuţie format din corpul 1 (partea fixă), în care sunt

prelucrate orificiile de legătură (i), (2), (3), (4) şi (5), precum şi camere interioare
conectate la aceste orificii şi elementul de distribuţie 2 (partea mobilă); în timpul
funcţionării elementul de distribuţie poate ocupa, în acest exemplu, două poziţii:
poziţia din figură, în care sub efectul arcului 6 sertarul se află în contact cu
suprafaţa frontală a capacului 4 şi poziţia comandată, în care sub efectul unei forţe
de acţionare sertarul se poziţionează în contact cu suprafaţa frontală a capacului 3;
pentru poziţia din figură a elementului mobil se realizează conexiunile (l)—>(2) şi
( 4 )-M5), iar pentru cealaltă poziţie conexiunile (l)—>(4) şi (2)—>(3);

 subansamblul de comandă, care are rolul de a transforma semnalele de comandă

externe într-o forţă sub acţiune căreia sertarul se va deplasa într-o nouă poziţie
stabilă de funcţionare; trebuie subliniat faptul că în poziţiile stabile de funcţionare
forţele ce acţionează asupra sertarului sunt în echilibru.
 Fig.1

În figura 1 sunt evidenţiate cele două subansambluri. în ceea ce priveşte

acţionarea aceasta poate fi realizată în mod direct de către operatorul uman,
mecanic de către un element mobil aparţinând însăşi sistemului, cu semnale
pneumatice sau electric prin intermediul unui electromagnet. Distribuitorul prezentat
în figura 1 are caracteristic următoarele:

 elementul mobil este un sertar cilindric cu mişcare de translaţie;

 are două poziţii stabile de funcţionare;
 are cinci orificii;

B. Tipuri de distribuitoare

1. Distribuitoare cu sertar

Cele mai întâlnite distribuitoare sunt cu sertar cilindric cu mişcare de translaţie

(fig.1). In construcţia lor se folosesc elemente de etanşare nemetalice pentru a
elimina pierderile de debit ce pot să apară prin jocul funcţional existent între sertar
şi alezajul cilindric din corpul în care acesta culisează. La distribuitoarele
pneumatice nu este permisă etanşarea metal pe metal.
 Distribuitorul din figura 1 are următoarele caracteristici:
■ elementul mobil este un sertar cilindric cu mişcare de translaţie;
■ are două poziţii stabile de funcţionare;
■ are cinci orificii;
■ comanda poate fi: manuală, mecanică, electrică şi pneumatică.

În cazul în care arcul 6 (fig.1) lipseşte pentru obţinerea celor două poziţii stabile de
funcţionare sunt necesare două semnale de comandă, câte unul pentru fiecare
poziţie. Pentru
a comuta sertarul trebuie ca cele două semnale să nu fie aplicate simultan. Poziţia
preferenţială poate fi obţinută cu un element elastic (fig.1) sau o reacţie de presiune
ca în figura 3. In acest caz printr-un traseu prelucrat în sertarul 1 fluidul sub
presiune ajunge în camera Ci, unde dezvoltă pe suprafaţa frontală a sertarului o
forţă de presiune care în absenţa semnalului de comandă x îl menţine în poziţia din
figură. Pentru comanda electrică se ataşează la capătul distribuitorului un
electromagnet, format din bobina 8 şi armătura mobilă 9, legată la butonul 7 din
figura 1.

Fig. 3

2. Distribuitoare cu supape
 Distribuitoarele cu supape sunt echipamente la care închiderea şi deschiderea
circuitelor controlate se face prin intermediul unor supape, de regulă plane, a căror
poziţie este impusă de forţa rezultantă ce acţionează la un moment dat asupra lor.
Distribuitorul din figura 4 controlează un singur circuit prin intermediul unei
supape sferice 3. Supapa se află în contact ferm cu scaunul conic prelucrat în
corpul 2 datorită forţei dezvoltate de presiunea de alimentare pe suprafaţa supapei.
Arcul 4 are numai rolul de a menţine supapa pe scaun în absenţa fluidului sub
presiune la intrarea distribuitorului. In poziţia închisă, orificiile (1) şi (2) sunt
obturate.

Fig. 4
În figura 5 este prezentat un distribuitor cu două supape simple Si şi S2, legate între
ele rigid prin intermediul tijei 1. Deoarece în poziţia preferenţială, poziţie obţinută cu
ajutorul presiunii de alimentare, consumatorul conectat la orificiul (2) este pus în
legătură cu atmosfera distribuitorul este de tipul normal închis (NI).
Distribuitorul din figura 6 are o supapă dublă 4 ce se poate deplasa între două
scaune prelucrate în corpul 2. în poziţia preferenţială, obţinută tot sub efectul
fluidului sub presiune existent la orificiul de alimentare al distribuitorului,
consumatorul conectat la orificiul (2) este pus în legătură cu sursa de aer; din acest
motiv el este de tipul normal deschis (ND). Atât distribuitorul NI cât şi cel ND sunt
distribuitoare cu două poziţii şi trei orificii.
Analizând soluţiile constructive deja prezentate (fig.5, 6) se constată că în
perioada de tranziţie de la o poziţie stabilă de funcţionare la alta, sursa de presiune
este pusă în legătură cu atmosfera pentru un timp scurt (timpul necesar comutării).
Din acest motiv aceste construcţii, care au caracteristic faptul că elementul mobil
este constituit dintr-un corp rigid unic, se mai numesc şi distribuitoare cu centru
deschis. Avantajele lor constau în faptul că sunt simple constructiv şi compacte.
Există aplicaţii unde utilizarea unui distribuitor cu centrul deschis deranjează. în
asemenea situaţii se optează pentru un distribuitor cu centrul închis.