Soluţii constructive pentru distribuitoare hidraulice

Asist.univ.dr.ing. Andi ADRIANESCU

În funcţie de modul în care se foloseşte energia hidraulică, se disting

două tipuri de sisteme de acţionări hidraulice: sisteme de acţionare
hidraulică de tip hidrodinamic şi sisteme de acţionare hidraulică de tip
hidrostatic.
Sistemele de acţionare de tip hidrodinamic au fost folosite pentru
prima dată la începutul secolului al XX-lea la navele militare pentru
cuplarea arborelui motorului Diesel cu arborele elicei, în scopul reducerii
turaţiei acestuia din urmă. Extinderea folosirii acestor sisteme a fost
favorizată de faptul că îndeplinesc două funcţii: de cuplare a arborelui
conducător cu cel condus, înlocuind funcţia ambreiajului mecanic şi de
variaţie a turaţiei arborelui condus, înlocuind funcţia cutiei de viteze.
Principiul de funcţionare constă în transformarea energiei mecanice
furnizate de arborele motor în energie cinetică a lichidului, şi apoi din nou
în energie mecanică, acţionând arborele condus. Sistemele de acţionare de
tip hidrostatic folosesc energia potenţială a lichidului de lucru sub formă
de presiune hidrostatică. Acestea corespund mult mai bine cerinţelor de
stabilitate a vitezei care se impun maşinilor-unelte, condiţiilor de reglare,
inversare care sunt mult mai simple din punct de vedere constructiv. Un
sistem de acţionare hidrostatic se compune dintr-o pompă şi un motor
hidraulic de tip volumic, adică dintr-un grup generator-motor ce modifică
starea energetică a lichidului de lucru prin variaţiile de volum, cuprins
între organele sale mobile şi cele fixe. Pentru asigurarea funcţionării
sistemului de acţionare hidraulic, conform procesului de prelucrare
programat, el mai este prevăzut cu aparatajul de comandă şi aparatajul
auxiliar.
Aparatajul de comandă este alcătuit din:
- aparatajul de distribuţie (distribuitoare rectilinii sau rotative) care
asigură transmiterea lichidului de lucru de la pompă către toate elementele
hidraulice din sistem;
- aparatajul de reglare (supape, regulatoare);
- aparatajul de control (asigură controlul asupra parametrilor de
ieşire).
Aparatajul auxiliar se compune din:
- rezervoare;
- aparatajul de transport al lichidului de lucru (conducte, racorduri);
 - aparataj de filtrare (filtre);
- acumulatoare.
În figura 1 este prezentat un sistem hidraulic simplu pentru a ilustra
rolul şi locul elementelor descrise mai sus.

Fig. 1 Sistem hidraulic

În cadrul unui sistem de acţionare hidraulică cel mai important

element este distribuitorul hidraulic, deoarece poate fi considerat un
ansamblu hidraulic multiplu, având cea mai mare intensitate de lucru în
cadrul sistemului. Rolul său este de a conduce agentul de lucru între
maşinile sistemului de acţionare şi de a asigura evacuarea acestuia spre
rezervor, după îndeplinirea funcţiei programate.
Din punct de vedere al caracteristicii de mişcare, aparatajul de
distribuţie poate fi subîmpărţit în aparataj pentru funcţionare discretă sau
continuă (distribuitoare proporţionale).
Distribuitoarele discrete pot fi clasificate după forma constructivă a
elementului activ (sertăraşul) în: rotative, rectilinii cu sertăraş cilindric,
plane şi cu supape.
Distribuitoarele plane au o construcţie simplă şi, din punct de vedere
tehnologic sunt uşor de executat şi de controlat, spre deosebire de cele
rectilinii cu sertar circular la care execuţia şi mai ales controlul sunt extrem
de dificile.
Distribuitoarele cu supape acţionate de o manetă cu pârghii sau un ax
cu came se utilizează în cazul unor presiuni înalte (prese) sau al unor
debite mari (peste 200 l/min). În acest ultim caz se recomandă a se înlocui
distribuitorul rectiliniu [1], având patru muchii active, cu patru supape
cartridge (cartuş) pilotate de un distribuitor obişnuit. Supapele din aceeaşi
categorie, care mai poartă denumirea de hidrologistori sunt de apariţie relativ
recentă şi pot avea funcţii multiple.
După caracterul comenzii, distribuitoarele sunt: cu comandă manuală,
mecanică, pneumatică, hidraulică sau electromagnetică (figura 2).
După cum se cunoaşte, în ultimele trei decenii, din cadrul aparaturii de
comandă utilizată larg în acţionare şi automatizare, s-au remarcat
servovalvele electrohidraulice – elemente complexe de interfaţă – care au
apărut în anii ’60 [2], corespunzând pe deplin sistemelor analogice de
comandă a maşinilor şi utilajelor. Din cauza sensibilităţii crescute la mediu
poluat, a costului şi a pierderilor apreciabile prin droselizare, nu se
recomandau pentru gabarite mici, pentru viteza mare de răspuns şi pentru
utilizările curente industriale de mici pretenţii. Astfel a apărut în anii ’70
aparatura proporţională care nu mai avea astfel de lipsuri, dezvoltându-se
mult, în mod special în ultimii 20 de ani.

Fig. 2 Distribuitoare hidraulice cu acţionare electromagnetică

Actualmente, un mare număr de firme realizează servovalve, cu unul,
două, sau trei etaje hidraulice de amplificare. Marea majoritate a firmelor
(Moog, Rexroth, Pegassus, Herion, SOM, Vickers etc.) furnizează
servovalve în construcţie clasică cu două etaje de amplificare
(preamplificator compus din ajutaj - clapetă oscilantă şi amplificator de
forţă cu sertar cilindric), fără sau cu legătură de reacţie, mecanică sau
hidraulică. Aceste tipuri de servovalve sunt, în general, cunoscute din
cataloagele şi literatura de specialitate. Iată în continuare câteva noi
aspecte care au apărut în ultimul timp.
Firma Dowtg Hydraulics (Anglia) furnizează servovalva în două
variante îmbunătăţite [3] şi anume, într-o variantă introduce legătura de
reacţie pe deplasarea servodistribuitorului, iar în cealaltă variantă, sertarul
este dotat cu arcuri de centrare pe capete. În ambele variante este folosit un
electromagnet oscilant, polarizant, cu armătura elastică şi subansamblu
preamplificator clapetă-ajutaj dublu. Au fost create tipodimensiuni pentru o
gamă largă cu: Q=0,5...1200 l/min; p=50 MPa; I=8...200 mA; puterea de
rezoluţie 0,5 % din variaţia semnalului de intrare; histerezisul sub 3% [4].
Servovalvele respective au multiple utilizări în servosistemele
electrohidraulice pentru controlul automat al poziţiei, vitezei, puterii şi
forţei. Pentru ameliorarea caracteristicilor statice şi dinamice, pentru
servovalvele ce depăşesc debitul de 200 l/min, unele firme (MOOG,
Rexroth) au elaborat construcţii cu trei etaje de amplificare.
Pentru astfel de servovalve se păstrează primele două etaje obişnuite
(preamplificatorul şi etajul de forţă), iar al treilea etaj reprezintă un
distribuitor al cărui sertar posedă o legătură de reacţie electrică, realizată
cu ajutorul unui traductor de deplasare TD şi un amplificator electronic.
Ultimul compară semnalul de intrare electric cu cel al traductorului de
deplasare.
În figura 3 poate fi observat un distribuitor proporţional cu traductor
de poziţie produse de firme ale grupului BFPA (The British Fluid Power
Association).
 Fig. 3 Distribuitor proporţional cu traductor de poziţie

Aparatura proporţională a apărut ca urmare a căutărilor de înlăturare a

neajunsurilor servovalvelor, dar şi datorită elaborării electromagneţilor
proporţionali (MP). În aparatura proporţională modernă s-a introdus
legătura electrică de reacţie de poziţie. Histerezisul distribuitoarelor nu
depăşeşte 1% şi informaţia de poziţie uşurează rezolvarea problemelor de
diagnoză.
Distribuitoarele proporţionale pot îndeplini simultan mai multe funcţii,
putând lucra, de exemplu, în sistem de compensare a variaţiei sarcinii,
posedând deci funcţia de regulator de debit într-un anumit domeniu.
Distribuitoarele proporţionale pot fi cu unul sau cu două etaje de
amplificare. În figura 3 se prezintă un distribuitor cu două etaje de
amplificare (cu pilot) şi cu traductoare de poziţie cu un singur
electromagnet [5].

Fig. 4 Distribuitor cu două etaje de amplificare

Sertarul 1 al etajului de ieşire are coada 2 de diametru mic, aflată sub
presiunea de comandă condusă din canalul x în camera 3. Camera frontală
4 comunică cu ieşirea reglabilă 5 a sertarului de comandă, iar sertarul 1 se
află centrat de arcurile pretensionate 6 şi 7. Tija 8 leagă sertarul 1 de
miezul traductorului de poziţie 9, care realizează legătura de reacţie.
Regulatorul de poziţie 10 compară semnalul de intrare x1 (programat) şi
cel de reacţie şi elaborează semnalul de comandă xc transmis la bobina 11
a electromagnetului proporţional 12.
Un alt distribuitor proporţional pilotat este prezentat şi în figura 5.
Domeniul de utilizare a servovalvelor şi a aparaturii de distribuţie
proporţionale nu cunoaşte o departajare netă. Cele două categorii de
aparaturi fac parte din aceeaşi clasă, fiind similare şi din punct de vedere al
schemelor constructive şi al principiului de funcţionare.

Fig. 5 Distribuitor proporţional pilotat

În acţionarea hidraulică industrială, servovalvele se utilizează pentru

frecvenţe nu prea mari, în timp ce frecvenţa limită la sistemele
proporţionale creşte continuu. Ambele soluţii răspund diferitelor cerinţe de
precizie şi promptitudine a sistemelor hidraulice de acţionare. În general,
domeniul de utilizare al servovalvelor este cel al sistemului cu buclă
închisă cu legături de reacţie (electrice, mecanice, hidraulice sau
pneumatice), acestea având tradiţie îndelungată de folosire, la început în
aviaţie şi în tehnica militară.

Fig. 3.
Fig. 4.
 Fig. 6 Distribuitor proporţional cu traductor de poziţie şi placă de comandă

Domeniul mai frecvent de utilizare al servodistribuitoarelor

proporţionale îl reprezintă sistemele de acţionare cu buclă deschisă, de
regulă, la cele cu telecomandă. Acestea au apărut ca o evoluţie a
dezvoltării distribuitoarelor de tip releu cu comenzi manuale cu pârghii.
Un astfel de distribuitor proporţional cu placă de comandă, produs de
firme ale grupului BFPA, este prezentat în figura 6.
Aparatura proporţională se deosebeşte de cea a servovalvelor prin
cerinţe mai reduse de precizie de execuţie, deci mai ieftine, prin căderi de
presiune mai reduse, la debite nominale (1-2 MPa faţă de 7 MPa),
acoperire pozitivă în cuplul sertar-corp şi cerinţe mai reduse în exploatare
[6].
Note bibliografice
[1] Leskiewicz, H., Borowik, S., Woinar, J., Essais des filtres
hidrauliques de haute precision, Usine automation-juillet, 1989.
[2] Oprean, A., Hidraulica maşinilor-unelte, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1977.
[3] Parker, W., Electrohidraulic servovalves, Anglia, Dowty
Hydraulic Units Ldt. Brevet No. 2117931, 1984.
[4] Oprean, A., Ciobanu, E., Beşliu, M., Cercetări privind forţele
care apar în regim dinamic la un distribuitor de urmărire,
Bucureşti, I.C.S.I.T., 1985.
***
[5] Manualul inginerului mecanic. Organe de maşini, Bucureşti,
Editura Tehnică, 1976.
Oprean, A., ş.a., Acţionări şi automatizări hidraulice, Bucureşti, Editura
Tehnică, 1989.