Sunteți pe pagina 1din 25

Analiza in curent alternativ a circuitelor.

Rezistenta(R)

Prin rezistenta trece un curent I


egal cu tensiunea aplicata impartita la
valoarea rezistentei in c.c(curent
continuu), matematic se exprima sub
forma:
V
I = . Pentru semnale de c.a.,
R
curentul care trece prin rezistenta si
tensiunea pe rezistenta ideala sunt in faza.
Indiferent de variatia in timp a
curentului si tensiunii, puterea instantanee
disipata in rezistenta este:
P (t ) = v(t ) i(t )
unde:
v(t ) = tensiunea instantanee pe rezistenta
i(t ) = curentul instantaneu prin rezistenta.
Pentru un semnal de excitatie sinusoidal, puterea medie disipata, Pmed , pe rezistenta este:
1
Pmed = VI cosq
2
unde:
V = valoarea de varf a tensiunii,
I = valoarea de varf a curentului,
q = unghiul de faza intre V si I.
De asemenea pentru a exprima amplitudinile tensiunii sau curentului se utilizeaza valorile
eficace(rms = root-mean-squared).
Pentru o variatie sinusoidala a tensiunii si curentului, valorile eficace ale acestora se exprima prin
relatiile:
V
I
Vef = varf si I ef = varf (1.4), iar Pmed = Vef I ef cos q
2
2
Pentru o resistenta ideala q = 0 o si atunci puterea instantanee disipata pe rezistenta este v(t ) i (t ) .
Daca unei retele R,L,C, i se aplica o tensiune sau curent de excitatie sinusoidal, atunci curentul si
tensiunile rezultate aproximeaza starea normala de functionare in regim de unda sinusoidala pe
parcursul a catorva RF(de radiofrecventa). Circuitele care au P, foarte mare, necesita timp mare(lung) de
analiza, referitor la efectele tranzitorii. Adesea este suficient daca ignoram efectele tranzitorii si
acceptam solutia de stare stabila pentru o retea in c.a..
Solutiile retelei pentru tensiune si curent sunt functii sinusoidale pentru o frecventa comuna,
deorece integralele si derivatele functiilor sinusoidale sunt de asemenea functii sinosoidale pentru
aceeeasi frecventa(dar deplasate in faza cu 90 0 ).
De exemplu, daca aplicam o tensiune de forma:
v(t ) = V0 cos wt
retelei din figura, curentul rezultat va aproxima forma de unda in regim stationar prin relatia:
i (t ) = I 0 cos(wt - j )

Solutia stationara pe care o intuim este de a calcula I 0 si j in functie de V0 .


Atunci prin substituire a lui i(t ) in relatia si efectuand operatiile de diferentiere si integrare
obtinem:
1
V0 cos wt = I 0 [ R cos(wt - j ) - wL sin(wt - j ) +
sin( wt - j )]
wC
Aceasta ecuatie este valabila pentru tot timpul t, dupa ce trece un timp suficient ca sa dispara
regimul tranzitoriu.
1

p
= 90 0 .
2
Tinand seama de relatiile: cos(90 0 - j ) = sin j si sin( 90 0 - j ) = cos j , relatia devine:
1
0 = I 0 {R sin j - [wL ] cos j }
wC
Rezolvand, pentru a gasi j , rezulta:
1
1
wL wL -1
w
C
w
C]
tan j = [
] , j = tan [
R
R
Daca in (1.25) facem t=0 si consideram j din (1.28) obtinem:
V0
V0
1
V0 = I 0 {R cos j + [wL ] sin j} I 0 =
=
1
wC
1 2
2
R cos j + (wL ) sin j
)
R + (wL wC
wC
Expresia de la numitor are valoarea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic, asa cum este
exprimata grafic in figura 1-6.
Expresia finala seamana cu legea lui Ohm, unde rezistenta este inlocuinta cu o cantitate care
include efectele de impiedicare ale L si C la curgerea curentului. Relatia arata ca L si C afecteaza relatia
de faza intre v si i. Aceste efecte pot fi utilizate pentru definirea impedantei complexe Z. Impedanta
complexa Z a unei
retele serie R,L,C, are o panta reala egala cu rezistenta R si o panta imaginara egala cu reactanta retelei ,
1
X = (wL ).
wC
Rezulta relatia:
1
Z = R + jX = R + j (wL ) =| Z | j
wC
unde:
1
wL 1 2
2
-1
w
C
| Z |= R + (wL ) , j = tan
wC
R
si w = 2pf unde f reprezinta frecventa de lucru si se masoara in Hz.
In particular, consideram timpul t pentru care wt =

Analiza in curent alternativ a circuitelor. Inductanta(L)

Inductanta ideala, in contrast cu rezistenta, nu poate disipa putere.


Relatia intre tensiunea pe inductanta si curentul prin aceasta este:
di (t )
v(t ) = L
dt
Valoarea instantanee a curentului prin inductanta este exprimata prin relatia:
V

i (t ) = v (t )dt
0

Cantitatea de energie, U L , stocata in inductanta:


t

U L = v(t )i (t )dt = L

di (t )
i (t )dt
dt

Prin integrare se obtine energia instantanee stocata, exprimata prin relatia:


1
U L = L[i (t )]2
2
Curentul prin inductanta, pentru toate formele de unda, este proportional cu integrala tensiunii
aplicate. Pentru o tensiune sinusoidala aplicata v(t ) = V0 cos wt , curentul este exprimat de relatia(figura
1-2):
V sin wt
1
I = V0 cos wt = 0
L
wL
Pentru tensiunea de excitatie alternativa si unghiul, q , intre tensiune si curent de 90 0 , puterea
disipata pe inductanta este:
1
Pdisip = | V || I | cos q = 0
2

Daca unei retele R,L,C, i se aplica o tensiune sau curent de excitatie sinusoidal, atunci curentul si
tensiunile rezultate aproximeaza starea normala de functionare in regim de unda sinusoidala pe
parcursul a catorva RF(de radiofrecventa). Circuitele care au P, foarte mare, necesita timp mare(lung) de
analiza, referitor la efectele tranzitorii. Adesea este suficient daca ignoram efectele tranzitorii si
acceptam solutia de stare stabila pentru o retea in c.a..

Solutiile retelei pentru tensiune si curent sunt functii sinusoidale pentru o frecventa comuna,
deorece integralele si derivatele functiilor sinusoidale sunt de asemenea functii sinosoidale pentru
aceeeasi frecventa(dar deplasate in faza cu 90 0 ).
De exemplu, daca aplicam o tensiune de forma:
v(t ) = V0 cos wt
retelei din figura, curentul rezultat va aproxima forma de unda in regim stationar prin relatia:
i (t ) = I 0 cos(wt - j )
Solutia stationara pe care o intuim este de a calcula I 0 si j in functie de V0 .
Atunci prin substituire a lui i(t ) in relatia si efectuand operatiile de diferentiere si integrare
obtinem:
1
V0 cos wt = I 0 [ R cos(wt - j ) - wL sin(wt - j ) +
sin( wt - j )]
wC
Aceasta ecuatie este valabila pentru tot timpul t, dupa ce trece un timp suficient ca sa dispara
regimul tranzitoriu.
p
In particular, consideram timpul t pentru care wt = = 90 0 .
2
Tinand seama de relatiile: cos(90 0 - j ) = sin j si sin( 90 0 - j ) = cos j , relatia devine:
1
0 = I 0 {R sin j - [wL ] cos j }
wC
Rezolvand, pentru a gasi j , rezulta:
1
1
wL wL -1
w
C
w
C]
tan j = [
] , j = tan [
R
R
Daca in (1.25) facem t=0 si consideram j din (1.28) obtinem:
V0
V0
1
V0 = I 0 {R cos j + [wL ] sin j} I 0 =
=
1
wC
1 2
2
R cos j + (wL ) sin j
)
R + (wL wC
wC
Expresia de la numitor are valoarea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic, asa cum este
exprimata grafic in figura 1-6.
Expresia finala seamana cu legea lui Ohm, unde rezistenta este inlocuinta cu o cantitate care
include efectele de impiedicare ale L si C la curgerea curentului. Relatia arata ca L si C afecteaza relatia
de faza intre v si i. Aceste efecte pot fi utilizate pentru definirea impedantei complexe Z. Impedanta
complexa Z a unei
retele serie R,L,C, are o panta reala egala cu rezistenta R si o panta imaginara egala cu reactanta retelei ,
1
X = (wL ).
wC
Rezulta relatia:
1
Z = R + jX = R + j (wL ) =| Z | j
wC
unde:
1
wL 1 2
2
-1
w
C
| Z |= R + (wL ) , j = tan
wC
R
si w = 2pf unde f reprezinta frecventa de lucru si se masoara in Hz.

Analiza in curent alternativ a circuitelor. Capacitatea(C)

Capacitatea, ca si inductanta, nu disipa putere. Aceasta stocheaza energia si se defineste ca


raportul intre sarcina instantanee aplicata q si tensiunea instantanee v(t ) si avem:
q
C=
v(t )
Curentul de incarcare a condensatorului cu sarcina q este exprimat prin relatia:
q
v(t )
= i (t ) = C
t
t
Integrand relatia in functie de t, rezulta:
1
v(t ) = idt
C
Atunci cand prin capacitate trece un curent continuu, tensiunea pe terminalele capaciatatii
integreaza curentul continuu care curge din momentul de timp in care pe capacitate se afla 0 volti(fig 13), capacitatea nu disipa putere, dar inmagazineaza(stocheaza) energie.
Energia stocata poate fi considerata ca prezenta sarcinii intr-un camp potential sau stabilirea unui
camp electric printre placile(electrozi) capacitati.
Pentru o capacitate neincarcata, v(0) = 0 , integrala in timp a puterii instantanee aparuta pe
capacitate v(t )i(t ) , este energia stocata , U C , in capacitate cand aceasta se incarca de la tensiunea V:

U C = v (t )i (t )dt = C v(t )

v(t )
= -V0wC sin wt
t
Daca unei retele R,L,C, i se aplica o tensiune sau curent de excitatie sinusoidal, atunci curentul si
tensiunile rezultate aproximeaza starea normala de functionare in regim de unda sinusoidala pe
parcursul a catorva RF(de radiofrecventa). Circuitele care au P, foarte mare, necesita timp mare(lung) de
analiza, referitor la efectele tranzitorii. Adesea este suficient daca ignoram efectele tranzitorii si
acceptam solutia de stare stabila pentru o retea in c.a..
Solutiile retelei pentru tensiune si curent sunt functii sinusoidale pentru o frecventa comuna,
deorece integralele si derivatele functiilor sinusoidale sunt de asemenea functii sinosoidale pentru
aceeeasi frecventa(dar deplasate in faza cu 90 0 ).
De exemplu, daca aplicam o tensiune de forma:
v(t ) = V0 cos wt
retelei din figura, curentul rezultat va aproxima forma de unda in regim stationar prin relatia:
i (t ) = I 0 cos(wt - j )
i (t ) = C

dv
dt
dt

Prin integrare, se obtine energia instantanee stocata:


1
U C = C[v(t )]2
2
Rezultatul acesta nu depinde de forma de unda a tensiunii si curentului utilizat pentru stocarea
sarcinii. Daca se aplica o tensiune sinusoidala, si curentul va fi de asemenea sinusoidal dar defazat inainte
cu 90 0 :
v(t ) = V0 cos wt
5

Solutia stationara pe care o intuim este de a calcula I 0 si j in functie de V0 .


Atunci prin substituire a lui i(t ) in relatia si efectuand operatiile de diferentiere si integrare
obtinem:
1
V0 cos wt = I 0 [ R cos(wt - j ) - wL sin(wt - j ) +
sin( wt - j )]
wC
Aceasta ecuatie este valabila pentru tot timpul t, dupa ce trece un timp suficient ca sa dispara
regimul tranzitoriu.
p
In particular, consideram timpul t pentru care wt = = 90 0 .
2
Tinand seama de relatiile: cos(90 0 - j ) = sin j si sin( 90 0 - j ) = cos j , relatia devine:
1
0 = I 0 {R sin j - [wL ] cos j }
wC
Rezolvand, pentru a gasi j , rezulta:
1
1
wL wL wC ] , j = tan -1[
wC ]
tan j = [
R
R
Daca in (1.25) facem t=0 si consideram j din (1.28) obtinem:
V0
V0
1
V0 = I 0 {R cos j + [wL ] sin j} I 0 =
=
1
wC
1 2
2
R cos j + (wL ) sin j
)
R + (wL wC
wC
Expresia de la numitor are valoarea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic, asa cum este
exprimata grafic in figura 1-6.
Expresia finala seamana cu legea lui Ohm, unde rezistenta este inlocuinta cu o cantitate care
include efectele de impiedicare ale L si C la curgerea curentului. Relatia arata ca L si C afecteaza relatia
de faza intre v si i. Aceste efecte pot fi utilizate pentru definirea impedantei complexe Z. Impedanta
complexa Z a unei
retele serie R,L,C, are o panta reala egala cu rezistenta R si o panta imaginara egala cu reactanta retelei ,
1
X = (wL ).
wC
1
Rezulta relatia: Z = R + jX = R + j (wL ) =| Z | j
wC
1
wL 1 2
2
-1
w
C
) , j = tan
unde: | Z |= R + (wL wC
R
si
w = 2pf unde
f
reprezinta
frecventa
de
lucru
si
se
masoara
in
Hz.

Analiza in curent alternativ a circuitelor. Impedanta


Estimarea reactantei:
Reactanta unei inductante L, este
.
Reactanta unei capacitati C, este .

Reactantele se exprima in ohmi. In practica este nevoie de a estima repede, mental, reactantele
inductantelor si capacitatilor.
Reactanta inductantei, L, este:
, unde
Pentru f=1GHz si L=1nH, rezulta
. Pentru o alta valoare a inductantei, la alta frecventa
de lucru avem:
(f in GHz si L in nH)
Daca retinem factorul de scala
se pot calcula rapid alte valori de reactante
inductive.
Ex.: L=3nH, f=500MHz de unde rezulta:
=6.28 0.5 3=9.42
Similar, reactanta capacitatii, C, este data de relatia urmatoare:
(f in GHz si C in pF)
Reamintindu-ne ca 1pF produce 159
capacitive.
Ex.: C=2pF, f=3GHz de unde rezulta:

la 1GHz, atunci vom putea estima valoarea altor reactante


=26.5

De retinut ca reactanta inductiva este direct proportionala cu f si L in timp ce reactanta capacitiva


este invers proportionala cu f si C.
Daca tinem cont de valoarea reactantei unei inductante de 1nH la f=1GHz si a unei capacitati de
1pF la aceeasi frecventa, putem calcula valorile reactantelor la alte frecvente si pentru alte valori ale lui L
si C:

=159/f C( )
Aici: f este in GHz, L in nH si C in pF. Pentru a obtine din aceste reactante, valorile impedantelor
corespunzatoare, acestea vor fi precedate de factorul j.
Astfel avem:

Conectarea in serie a impedantelor


In practica intalnim interconexiuni complexe. Pentru a le analiza este necesar sa se combine
diferite impedante si admitante pentru a gasi valoarea echivalenta. Impedanta totala in serie se obtine
adunand partile lor reale, respectiv imaginare.
Ex.: (fig. 1.8)

si
Daca:
Atunci:
De exemplu, daca :

si

avem

Daca unei retele R,L,C, i se aplica o tensiune sau curent de excitatie sinusoidal, atunci curentul si
tensiunile rezultate aproximeaza starea normala de functionare in regim de unda sinusoidala pe
parcursul a catorva RF(de radiofrecventa). Circuitele care au P, foarte mare, necesita timp mare(lung) de
analiza, referitor la efectele tranzitorii. Adesea este suficient daca ignoram efectele tranzitorii si
acceptam solutia de stare stabila pentru o retea in c.a..
Solutiile retelei pentru tensiune si curent sunt functii sinusoidale pentru o frecventa comuna,
deorece integralele si derivatele functiilor sinusoidale sunt de asemenea functii sinosoidale pentru
aceeeasi frecventa(dar deplasate in faza cu 90 0 ).
De exemplu, daca aplicam o tensiune de forma:
v(t ) = V0 cos wt
retelei din figura, curentul rezultat va aproxima forma de unda in regim stationar prin relatia:
i (t ) = I 0 cos(wt - j )
Solutia stationara pe care o intuim este de a calcula I 0 si j in functie de V0 .
Atunci prin substituire a lui i(t ) in relatia si efectuand operatiile de diferentiere si integrare
obtinem:
1
V0 cos wt = I 0 [ R cos(wt - j ) - wL sin(wt - j ) +
sin( wt - j )]
wC
Aceasta ecuatie este valabila pentru tot timpul t, dupa ce trece un timp suficient ca sa dispara
regimul tranzitoriu.
p
In particular, consideram timpul t pentru care wt = = 90 0 .
2
Tinand seama de relatiile: cos(90 0 - j ) = sin j si sin( 90 0 - j ) = cos j , relatia devine:
1
0 = I 0 {R sin j - [wL ] cos j }
wC
Rezolvand, pentru a gasi j , rezulta:
1
1
wL wL -1
w
C
w
C]
tan j = [
] , j = tan [
R
R
Daca in (1.25) facem t=0 si consideram j din (1.28) obtinem:
V0
V0
1
V0 = I 0 {R cos j + [wL ] sin j} I 0 =
=
1
wC
1 2
R cos j + (wL ) sin j
)
R 2 + (wL wC
wC
Expresia de la numitor are valoarea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic, asa cum este
exprimata grafic in figura 1-6.
Expresia finala seamana cu legea lui Ohm, unde rezistenta este inlocuinta cu o cantitate care
include efectele de impiedicare ale L si C la curgerea curentului. Relatia arata ca L si C afecteaza relatia
de faza intre v si i. Aceste efecte pot fi utilizate pentru definirea impedantei complexe Z. Impedanta
complexa Z a unei
retele serie R,L,C, are o panta reala egala cu rezistenta R si o panta imaginara egala cu reactanta retelei ,
1
X = (wL ).
wC
Rezulta relatia:
1
) =| Z | j
Z = R + jX = R + j (wL wC
unde:
1
wL 1 2
2
-1
w
C
| Z |= R + (wL ) , j = tan
wC
R
si w = 2pf unde f reprezinta frecventa de lucru si se masoara in Hz.
.
8

Analiza in curent alternativ a circuitelor. Admitanta

Definirea admitantei: Admintanta [Y] este inversul, in complex, a impedantei [Z]. Admitanta este
exprimata in siemens sau mho(ohm, citit invers) si utilizeaza simbolul literei grecesti , scrisa invers .
unde G este conductanta admitantei Y, iar B este susceptanta admitantei Y.
Susceptanta unei inductante este:
iar admitanta unei inductante este:

Similar, pentru o capacitate, susceptanta va fi:


iar admitanta este:

Conectarea in paralel a admitantelor


Admitanta totala a elementelor
conectate in paralel se obtine prin adunarea partilor reale, respectiv imaginare ale admitantelor.
O solutie este aceea data in fig. 1.9. Daca valorile elementelor sunt exprimate eventual ca
impedante, in prima faza se convertesc in admitante, iar in faza a doua se aduna perechile lor reale
respectiv imaginare:
Legea lui Ohm pentru circuitele de curent alternativ poate fi scrisa in termeni de admitanta:

Deci, si sunt marimi fazoriale, iar este admitanta.


Ex.: Presupunem ca dorim sa gasim impedanta
, a unei perechi de elemente conectate in paralel, exprimate
lor si (Fig. 1.10).
Daca:
si
Etapa (faza) I este de a converti impedantele in forma polara:
si
In etapa a II-a se gasesc admitantele lor echivalente:

In etapa a III-a, acestea se convertesc in forma


.
In etapa urmatoare se adauga partile lor reale si
Pentru a gasi

se converteste

in forma polara:

echivalenta totala,
prin impedantele

ZT

Z1

fig. 1.10

Z2
rectangular:
imaginare:

Produsul peste suma


In general, pentru a combina impedantele in paralel trebuie ca intr-o prima etapa sa le convertim
in admitante, sa adunam admitantele si sa formam admitanta totala (suma). Apoi trebuie sa convertim
aceasta admitanta in impedanta. Atunci cand se combina doar doua elemente (impedante) dispuse in
paralel (sau doua admitante in serie), un rezultat mai rapid se obtine efectuand produsul peste suma.
Impedanta totala a doua impedante paralel este egala cu produsul impedantelor impartit la suma
lor. Ex.: (1.58)
,
,
,
Exemplu practic:

Dupa acelasi principiu se obtine si admitanta totala a doua admitante in serie. Se formeaza
produsul lor si se imparte la suma lor.
Daca unei retele R,L,C, i se aplica o tensiune sau curent de excitatie sinusoidal, atunci curentul si
tensiunile rezultate aproximeaza starea normala de functionare in regim de unda sinusoidala pe
parcursul a catorva RF(de radiofrecventa). Circuitele care au P, foarte mare, necesita timp mare(lung) de
analiza, referitor la efectele tranzitorii. Adesea este suficient daca ignoram efectele tranzitorii si
acceptam solutia de stare stabila pentru o retea in c.a..
Solutiile retelei pentru tensiune si curent sunt functii sinusoidale pentru o frecventa comuna,
deorece integralele si derivatele functiilor sinusoidale sunt de asemenea functii sinosoidale pentru
aceeeasi frecventa(dar deplasate in faza cu 90 0 ).
De exemplu, daca aplicam o tensiune de forma:
v(t ) = V0 cos wt
retelei din figura, curentul rezultat va aproxima forma de unda in regim stationar prin relatia:
i (t ) = I 0 cos(wt - j )

Solutia stationara pe care o intuim este de a calcula I 0 si j in functie de V0 .


Atunci prin substituire a lui i(t ) in relatia si efectuand operatiile de diferentiere si integrare
obtinem:
1
V0 cos wt = I 0 [ R cos(wt - j ) - wL sin(wt - j ) +
sin( wt - j )]
wC
Aceasta ecuatie este valabila pentru tot timpul t, dupa ce trece un timp suficient ca sa dispara
regimul tranzitoriu.
p
In particular, consideram timpul t pentru care wt = = 90 0 .
2
Tinand seama de relatiile: cos(90 0 - j ) = sin j si sin( 90 0 - j ) = cos j , relatia devine:
1
0 = I 0 {R sin j - [wL ] cos j }
wC
Rezolvand, pentru a gasi j , rezulta:
1
1
wL wL -1
w
C
w
C]
tan j = [
] , j = tan [
R
R
Daca in (1.25) facem t=0 si consideram j din (1.28) obtinem:
V0
V0
1
V0 = I 0 {R cos j + [wL ] sin j} I 0 =
=
1
wC
1 2
) sin j
R cos j + (wL )
R 2 + (wL wC
wC
Expresia de la numitor are valoarea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic, asa cum este
exprimata grafic in figura 1-6.
Expresia finala seamana cu legea lui Ohm, unde rezistenta este inlocuinta cu o cantitate care
include efectele de impiedicare ale L si C la curgerea curentului. Relatia arata ca L si C afecteaza relatia
de faza intre v si i. Aceste efecte pot fi utilizate pentru definirea impedantei complexe Z. Impedanta
complexa Z a unei
retele serie R,L,C, are o panta reala egala cu rezistenta R si o panta imaginara egala cu reactanta retelei ,
1
X = (wL ).
wC
1
Rezulta relatia: Z = R + jX = R + j (wL ) =| Z | j
wC
1
wL 1 2
2
-1
w
C
) , j = tan
unde: | Z |= R + (wL wC
R
si w = 2pf unde f reprezinta frecventa de lucru si se masoara in Hz.

10

Analiza in curent alternativ a circuitelor. Transferul puterii


unde:

Calculul transferului de putere


debitul instantaneu de putere este dat de relatia:

sunt tensiunea respectiv curentul instantaneu.


Cu toate acestea, acest debit de putere poate reprezenta puterea care este disipata, adesea
considerate ca debitul real de putere si puterea care curge sa se inmagazineze intr-o inductanta sau intro capacitate, pe care o numim putere imaginara.
Debitul valorii de putere este disipat sau daca
se aplica la bornele unei antene, atunci este
radiat in spatiu.
Debitul imaginar de putere intr-un circuit de curent alternativ curge inapoi si este stocata in
conditiile unui ciclu de incarcare (stocare) cu energia de la varf la zero a unei inductante sau capacitati.
Cand se aplica unei antene, debitul de putere imaginara trece in energia stocata in campul
apropiat al antenei.
Practic, suntem interesati mai mult in proiectarea unui sistem de debitul de putere reala. In cazul
circuitelor de curent alternativ, puterea reala este data de relatia:

Aceste expresii si extensiile lor la campurile


ghidurile de unda si in spatiul liber.

si

vor fi utile pentru exprimarea propagarii puterii in

Transferul maxim de putere


In fig. 1.13 de mai jos este prezentata o sursa de tensiune alternativa cu impedanta interna ,
conectata la o impedanta la sarcina . In general ambele impedante pot fi complexe (au parte reala si
parte imaginara).

ZG = RG + jXG

2VA

Aceasta relatie o vom rescrie ca debit de putere de varf sau medie care va fi inteleasa ca putere
disipata sau radiata.
Asfel:

Z L = RC + jX L

Fig.1.13

Pentru a determina relatia intre impedantele generatorului si sarcinii pentru transferul maxim de
putere, vom nota in primul rand ca va fi transferata puterea maxima in sarcina cand
, adica
atunci cand in circuit nici o reactanta nu va reduce amplitudinea curentului I si cu aceasta si reducerea
puterii transferate in sarcina.
Puterea de varf, , transformata in sarcina, va fi:

Consideram fazorii tensiune si curent V si I din Fig 1.12.

Deci, = amplitudinea de varf a tensiunii.


Prin urmare:
Facand numaratorul egal cu zero, pentru a stabili conditia pentru valoarea maxima a lui
zero a lui in raport cu ):

b
Fig. 1.12

Pentru a gasi puterea reala de varf, vom utiliza relatia:

(panta

Nota: Transferul maxim de putere apare atunci cand impedanta de sarcina este egala cu impedanta
complexa conjugata a generatorului.
Adica:
,

unde
.
Fiind produsul complex dintre V si conjugata complexa a lui I,
scaderea unghiurilor
.
determina diferenta . Fiind partea reala a produsului complex este necesara o multiplicare cu
Atunci:

11

Puterea de varf maxima posibila a fi transferata in sarcina este:


In domeniul microundelor, un generator are o impedanta reala, notata cu

. In acest caz puterea maxima

de varf posibila, devine:


si va fi transferata pe o sarcina .
este denumita tensiune posibila de la generator, deoarece,
este tensiunea posibila pe
Marimea
sarcina
in
conditiile
transferului
maxim
de
putere.
12

Analiza in curent alternativ a circuitelor. Pierderi specifice

Pierderi prin insertie


Am constatat anterior ca transferul maxim de putere intre generator si sarcina apare atunci cand
impedantele lor sunt complex conjugate una cu alta.
In practica, doar rareori se cunoaste impedanta echivalenta a sursei de test in domeniul
microundelor. Una din masuratorile uzuale este aceea a pierderilor prin insertie, constand in urmatoarea
procedura:
Un generator avand impedanta sursei
este conectat la o sarcina
(Fig. 1.14, a) si puterea
. Apoi, intre generator si sarcina se interpune o retea cu doua
transferata pe sarcina va fi notata cu
porturi (diport) (Fig. 1.14, b), iar puterea transferata pe sarcina o vom nota cu
. Pierderile prin
insertie (PI) le definim astfel:
,
ZG

2VA

ZG

ZL

2VA

ZL

Fig. 1.14

Valoarea PI(pierderi prin insertie) este puternic dependenta de valorile lui


si . Fara a
cunoaste aceste valori, efectul insertiei diportului nu poate fi prezis cu acuratete. Daca diportul este pasiv
(o retea pasiva) pierderile prin insertie pot cuprinde o gama de la 0dB (nu sunt pierderi) pana la o
anumita valoare (o valoare pozitiva in dB). Dar nu este necesar sa fie asa. De exemplu, daca sarcina este
25 si impedanta generatorului 50 , si daca diportul este un transformator cu pierderi mici, care sa
creasca puterea transmisa sarcinii, rezultatul este o valoare de pierderi in dB, negativa sau amplificare in
putere si aceasta va fi obtinuta cu un diport pasiv.
Pierderi in traductor
Perspectiva de amplificare si lipsa definirii impedantelor sursei si sarcinii in cazul metodei de
masura a pierderilor prin insertie, conduce la specificarea unei alte metode de masura, numita pierderi in
traductor (PT) definita astfel:
unde,

este puterea posibila de la generator.


Daca puterea maxima care poate fi transferata pe sarcina, cu sau fara un diport pasiv, este ,
pierderile in traductor nu pot fi niciodata mai mici decat unitatea (totdeauna o valoare pozitiva, atunci
cand este exprimata in dB). Atunci cand impedantele generatorului si sarcinii sunt complex conjugate
una fata de alta, pierderile prin insertie si pierderile in traductor sunt egale. In general, generatorul si
sarcina sunt adaptate pe impedanta
a cablului de test care le leaga intre ele, satisfacand cerinta de
complex conjugat.
In practica industriala, exista obiceiul de a efectua masurarea pierderilor prin insertie. Aceasta se
datoreaza usurintei de a efectua masuratori prin substitutie. In primul rand, generatorul si sarcina
utilizeaza o conectare speciala pentru a obtine PL1 si apoi substituind diportul se obtine PL2.
Daca generatorul si sarcina sunt adaptate pe o impedanta comuna se obtin aceleasi rezultate ca
si prin metoda pierderilor in traductor.
Daca se efectueaza masurarea pierderilor prin insertie cu un analizor de retea, sursa si sarcina
a sistemului de teste, respectandu-se cuvintele de la metoda
sunt in mod uzual rezistive si egale cu
masurarii pierderilor in traductor.
Pierderi determinate de o impedanta serie
13

Pierderile in traductor determinate de o impedanta serie Z, dispusa intre generatorul adaptat si


sarcina, sunt determinate in mod curent de catre circuitele de comutare sau atenuare. (fig. 1.15)
Z0

Z = R + jX

Z0

2VA

Fig. 1.15. Circuitul echivalent al impedantei dispusa intre generatorul adaptat si sarcina

Pierderile in traductor pot fi denumite izolatie atunci cand Z este mare astfel incat sa blocheze
cresterea puterii pe sarcina, ca de exemplu in cazul unui intrerupator pus pe pozitia off(decuplat).
Pierderile in traductor(sau izolatie), ca o functie de Z si se calculeaza astfel:
Inainte de instalarea impedantei Z, in conditiile cand generatorul si sarcina sunt adaptate,
tensiunea la sarcina posibila va fi , numita si tensiune de linie, iar curentul prin sarcina, numit si curent
de linie, va fi:
Prin introducerea impedantei Z, curentul se micsoreaza. Puterea transferata pe sarcina este
proportionala cu patratul curentului prin sarcina:
Daca

impedanta normalizata,

, pierderile pe traductor (izolatie) se va scrie:

Ex.: pentru 5 dispusa intre impedanta sursei de 50:


Aceasta poate reprezenta starea ON (polarizarea directa) a unei diode PIN, in serie, in linia de
transmisie, prevazuta pentru proiectare. Atunci cand diode este trecuta in starea blocata(polarizare inversa)
aceasta poate avea o capacitate de exemplu de 0.2pF(starea off). La frecventa de 500MHz, pentru care reactanta
diodei este 1590 , vom avea izolatia traductorului
.

Pierderi determinate de o admitanta paralela


Un alt exemplu de pierderi in traductor este acela cand o admitanta este conectata in paralel intre
generator si sarcina(fig. 1.16)
Z0 =

2VA

1
y0

Y = G + jB

Z0 =

1
y0

Fig. 1.16
Analogia este similara cu cazul impedantei conectate in serie, obtinandu-se:

unde, admitanta normalizata, y, este:

14

Propagarea semnalelor electrice in liniile de transmisie. Distributia U, I, respectiv si pe


linia adaptata cu sarcina

Propagarea semnalelor electrice in liniile de transmisie. Distributia tensiunii si curentului in


liniile de tensiune fara pierderi. Regimul de unda progresiva
In functie de , in linii se stabilesc urmatoarele regiuni de propagare:
- regimul de unde progresive: cand
;
- regimul de unde stationare: cand
;
- regimul mixt de propagare: cand
.
Daca in expresiile generale ale u, i, se inlocuiesc:

reprezentate in timp si spatiu astfel:


Intrucat sarcina este rezistenta pura

t =0

t = Dt

i
Tensiunea U intre cele doua conductoare este:

I=curentul in conductorul central


Raportul dintre undele directe de tensiune si curent reprezinta tocmai impedanta caracteristica a
liniei coaxial:
Pe linii se transmit de regula semnale complexe, avand mai multe component de frecventa diferite
dar cuprinse intr-o banda restransa. Considerand semnalul format din doua component sinusoidale de
aceeasi amplitudine si cu frecvente apropiate ( si +), fiecare component avand constanta de faza
si respectiv +, oscilatia rezultanta este:

U
I
z

Acest semnal este modulat in amplitudine. Viteza de deplasare a anvelopei de modulatie se


numeste viteza de grup si are valoarea:
Relatia dintre

si

In cazul liniilor fara distorsiuni:

15

16

Propagarea semnalelor electrice in liniile de transmisie. Distributia tensiunii si curentului in


liniile de tensiune fara pierderi. Regimul de unda stationara
Se stabileste pe linie cand exista unde de tensiune si curent reflectate.
a) pentru

Propagarea semnalelor electrice in liniile de transmisie. Distributia tensiunii si curentului in


liniile de tensiune fara pierderi. Regimul mixt de propagare

In domeniul FFI, constanta de atenuare au valori foarte mici, iar defazarile initiale ale tensiunii si
curentului depind de impedanta de sarcina si de impedanta interna a sursei de semnal.
Variatia in timp si spatiu a tensiunilor directa si reflectata fara a tine seama de faza initiala care
ramane constanta si nu modifica caracterul legii de variatie.
zs

Se reprezinta astfel in timp si spatiu:


Punctele de maxim si minim nu-si schimba pozitia ci doar amplitudinea dupa legea armonica. In
punctul de sarcina: U=nul, I=max
b) pentru
,

Ud

e -az

t =0

t = Dt

Reprezentarea ca la punctul a) cu deosebirea ca in punctul de sarcina tensiunea este maxima si


curentul nul.

t = t1 + Dt

T
t1 =
4

Ur

e -az

Curbele neintrerupte reprezinta legea de variatie a tensiunii de-a lungul liniei la momentul t=0.
Dupa intervalul de timp t, tensiunea directa are valoarea:

ZS = jX

t=0

Tensiunea nu mai este maxima la z=0 ci in punctul O, in care


.
Deci, maximele si nulurile tensiunii se deplaseaza in sensul pozitiv al distantei OZ. Tensiunea
poate fi privita ca o unda ce se propaga (deplaseaza) in timp spre sarcina (unda directa) sau spre
generator (unda reflectata). Curentul, fiind exprimat printr-o lege asemanatoare se traseaza in acelasi
mod. Punctele de maxim ale curentului coincide cu punctele de maxim ale tensiunii daca
respectiv
.
In timpul propagarii, amplitudinea semnalului scade din cauza pierderilor in linie, dupa legea
. Propagarea pe linie poate fi privita si din punct de vedere al campului electromagnetic, dupa
vectorul Poynting, adica pe directia perpendiculara pe vectorii si .
Linia se termina pe o sarcina complexa cu partea reala diferita de 0 (
). In linie vor
exista simultan atat unde progresive cat si unde stationare. Ca rezultat al insumarii lor pe linie apar
punctele in care tensiunea si curentul sunt maxime si minime. (fig. a)
Regimul mixt de propagare se stabileste de asemenea pe linie si cand sarcina este o rezistenta
pura diferita de . (fig. b).

I2 X

ll
4
c) pentru

ll
2

ll / 2

Umin

2ZCI 2

Valorile eficace ale lui U si I pentru cazul sarcinii reactantei inductiva (a) si respectiv capacitiva

(b).
Tensiunea si curentul au valori maxime si minime (nule) deplasate in spatiu fata de situatia liniei in
scurtcircuit cu distant
Reflexia este totala, sarcina neavand parte reala, disipativa.

Umax

17

ZC I 2

18

Propagarea semnalelor electrice in liniile de transmisie. Particularitatile distributiei tensiunii si

curentului in linia cu pierderi


In liniile cu pierderi
si ca urmare tensiunea directa se inmulteste cu
reflectata cu
. Ca urmare in regimul de unde progresive:

, iar cea

Adaptarea liniilor de transmisie cu sarcina. Transformatorul in


Daca in relatia

se inlocuiesc

, se primeste:

Transformat in avand un singur element asupra caruia se poate actiona (


intrare fie o rezistenta, fie o reactanta de marime data.
Pentru transformarea de rezistenta(in sensul trecerii de la oarecare la o
;

) permite sa se obtina la
)

In general are caracter complex si pentru a realiza adaptarea cu transformatorul in , acesta se poate
intercala intr-un punct de maxim sau de minim unde impedanta liniei are caracter pur rezistiv. Aici se
intrerupe linia si se monteaza transformatorul in calculat:
Segmentul
dintre sarcina si primul maxim, transforma impedanta
intr-o rezistenta
, care la
, realizand in acest mod adaptarea liniei ca sarcina:
randul ei este transformata la valoarea
unde
este coeficientul de reflexie,
este raportul de unda stationara. Rezulta ca impedanta
caracteristica a transformatorului de adaptare este:
()
Daca transformatorul se intercaleaza intr-un punct de minim avem relatiile urmatoare:

ZC

ll / 2

In regimul mixt de propagare:

In acest caz, in punctele de maxim, amplitudinea este proportional cu


.
de minim cu

, iar in punctele

1.1.Raportul de unda stationara


Regimurile de propagare se caracterizeaza in practica prin raportul de unda stationara, notat cu
RUSt, , .
si
RUSt este o marime reala, pozitiva si are valori cuprinse intre 1 si . Acest raport este important
din punct de vedere practic, putand fi masurat direct pe linie prin metode simple, pe cand masurarea
coeficientului de reflexie necesita aparatura complexa. Uneori, pentru caracterizarea regimului de
propagare pe linie se utilizeaza raportul de unda progresiva:
si au valori intre 0 si 1.

19

ZS

ll
l
4 M
ZC

ZS

RiT RiA

si

sau se masoara.

lT

{
{

Raportul de unda stationara ( ) se calculeaza cunoscand

Z
Constructiv, tranformatorul in se realizeaza cu
prin modificarea dupa necesitate a diametrului
conductoarelor liniei, a distantei dintre ele sau a dielectricului:
Pentru o buna adaptare(cand diferenta intre
si o sarcina
este mai mare) se utilizeaza
transformatoare de impedante cu mai multe trepte, fiecare treapta fiind un trasnformator in , de unde
rezulta ca:
20

Adaptarea liniilor de transmisie cu sarcina. Adaptarea cu ajutorul liniei exponentiale


Linia exponentiala este linia de transmisie a carei impedanta caracteristica isi modifica valoarea
de-a lungul ei dupa o lege exponentiala.
Variatia
se realizeaza modificand treptat distanta intre conductoarele liniei asa fel ca parametrii ei
primari sa se modifice cu distanta dupa o lege exponetiala:
Parametrii primari se exprima astfel:
,
,
,
, , ,
parametrii primari la capatul liniei. Coeficientul K caracterizeaza gradul de variatie a
parametrilor primari de-a lungul liniei.

Adaptarea liniilor de transmisie cu sarcina. Simetrizarea liniilor coaxiale


Liniile coaxiale se utilizeaza frecvent pentru transmiterea semnalelor de RF de la sursa de semnal
la sarcini simetrice sau nesimetrice.
Sarcina simetrica reprezinta un dipol de-a lungul caruia u si i au o distributie simetrica fata de un
punct central ce se afla la potential zero.

ia

ib

ia
ib 2
ib1
a) Distributia i in antene dipol alimentata simetric
Curentii si pe ramurile dipolului sunt egali in punctele simetrice fata de axul geometric. Se
spune ca antena este alimentata simetric.
b) Distributia i in antena dipol alimentata nesimetric
Bratul a al sarcinii este izolat fata de masa, iar bratul b conectat la masa, de unde rezulta ca se
ramifica: o parte in bratul dipolului(i ) si alta in tresa liniei (i ), adica la masa. In punctele simetrice ale
dipolului a si b, curentii si sunt neegali de unde rezulta ca sarcina este alimentata nesimetric, atunci
avem distributie nedorita, deci directia de radiatie maxima nu mai coincide cu axa geometrica a antenei,
deci se utilizeaza(metode de simetrie).

Constanta de propagare:
unde
In cazul liniei fara pierderi (R=G=0) avem relatia:
Valoarea functiei pentru care se anuleaza se numeste functia critica si are valoarea:
Daca
Daca

rezulta ca
rezulta ca

Metode de simetrizare
Paharul de simetrizare cilindru metalic plasat concentric cu linia coaxiala la capatul de sarcina si
sudat de conductorul exterior.
Cilindrul in forma de pahar impreuna cu camasa exterioara a liniei coaxiale, formeaza un segment de
linie in scurtcircuit de
avand intrarea intre punctul a si c.
Impedanta de intrare a acestui segment de linie este:

si propagarea nu este posibila.


si pe linie se propaga unde de tensiune si curent cu viteza de faza:

Lungimea de unda in linie este

. Pentru

si

de unde rezulta ca:

La capatul de lungime l avem


. Cu ajutorul liniei exponentiale se realizeaza o trecere
treptata, fara reflexii importante de la o impedanta mai mica
la alta mai mare
si invers.
In ipoteza
, proprietatile liniei nu depind de frecventa, asa ca linia exponentiala poate fi privita ca
un transformator de impedanta de banda larga. Raportul de transformare a impedantelor diverse:
Cunoscand raportul (n) al impedantelor ce trebuie adaptate, rezulta lungimea liniei exponentiale:
In practica liniile exponentiale se utilizeaza pentru alimentarea antenelor dipol simetric pentru
trecerea
de
la
magnetron
la
linia
coaxiala.

21

Ca umare luatul din dreapta al sarcinii nu va mai fi pus la masa prin tresa liniei coaxiale,
realizandu-se conditia de conectare ceruta de sarcina simetrica. Prezenta paharului de simetrizare nu
influenteaza functionarea liniei coaxiale in ceea ce priveste transmiterea energiei RF, ci doar izoleaza un
brat al antenei de masa prin impedanta
.
Dejavantajul este reprezentat printr-o banda ingusta.
l
4

c b a

a
ZS

Z bc

22

Adaptarea liniilor de transmisie cu sarcina. Bucla de simetrizare in


Se utilizeaza pentru alimentarea simetrica a antenelor in gama undelor metrice si decimetrice,
cand se utilizeaza cabluri coaxiale flexibile.
Curentul i in conductorul central se ramifica in punctul a astfel:
. Curentul , pentru a
ajunge in punctul b parcurge distanta
, prin bucla de simetrizare, astfel ca in punctul b va avea
aceeiasi valoare ca in a insa defazat cu
. In bratele dipolului exista curentii si egala si in antifaza,
adica simetrici fata de masa.
Distributia U de-a lungul dipolului este ca la linia in gol, adica maxima la capetele dipolului si de semn
contrat fata de potentialul zero la care se gaseste centrul dipolului. Inlocuind dipolul cu rezistenta lui de
radiatie
care reprezinta sarcina fiderului principal, de unde rezulta schema echivalenta:
Alimentarea simetrica a unui dipol dublu cu bucla in .
a)

b)

b
i4

i3

i2

i1

Propagarea undelor TE in ghidul de sectiune dreptunghiulara

Ghidurile de unda cu sectiune dreptunghiulara sunt cele mai utilizate in instalatiile radiotehnice
datorita urmatoarelor avantaje:
- influenta mica a deformarilor
peretilor asupra propagarii;
- lucrul intr-o banda larga de
frecventa;
- puteri mari de lucru
- tehnologie relativ simpla de
realizare
Se considera numai undele directe,
corespunzatoare ghidului infinit lung si
adaptat la capat. Dezvoltand ecuatiile lui
Maxwell in sistemul de coordonate rectangulare, pentru
, rezulta:
,

i
,

Fiderul principal cu impedanta caracteristica


va avea ca sarcina rezistenta echivalenta in
punctul a. Aceasta sarcina este constituita din 2 rezistente in derivatie, egale fiecare cu
, deoarece

rezistenta din b este transferata in a cu valoare neschimbata, datorita transformatorului in .


Functionarea transformatorului nu depinde de impedanta caracteristica a acestuia
, asa ca bucla poate
fi confectionata din acelasi cablu ca si fiderul principal(
). De unde rezulta sarcina echivalenta a
fiderului principal in a egala cu .
Rezistenta de radiatie a dipolului dublu este aproximativ egala cu 300 , de unde rezulta impedanta
.
fiderului

Rab
2

Rab
2

l
4
Rab
2

Zc
c

Rab
2

l
2

le
2
Pentru alimentarea unu dipol simetric simplu(
) se utilizeaza schema cu bucla de
simetrizare si transformatorul de adaptare in (pentru
, rezulta
este atipic).
Pentru adaptare este masa ca impedanta echivalenta in punctul c sa fie egala cu impedanta caracteristica
a fiderului
. Impedanta totala echivalenta in punctul c este
. Din conditia
l=

adaptarii rezulta ca
. Daca impedanta de sarcina are si componenta reactiva, acesta se va
compensa cu un segment de linie in gol sau scurtcircuit conectat in serie cu sarcina.

23

E y
x

E x
= - jwm H z ,
y
,

Intrucat propagarea are loc de-a lungul axei oz cu constanta de propagare , derivatele in raport
cu z din ecuatiile precedente pot fi inlocuite cu:

, F = distributia campului in sectiunea transversala a ghidului


Din ecuatiile anterioare se cauta o solutie a undelor in care functia necunoscuta sa fie tocmai
componenta axiala , existenta in cazul modurilor TE. Prin derivarea ecuatiilor anterioare si prin
2 H z 2 H z
transformari rezulta:
+
+ kH z = 0 , unde:
x 2
y 2
Printr-o serie de transformari si inlocuiri in anumite conditii la limita impuse rezulta
componentele campului electromagnetic care se propaga in ghidul ideal, adaptat, in care lipsesc
reflexiile, E z = 0 (s-a notat
):
mp
g
np
np jwt -g z
H x = H xd = 2 H 0
sin
x cos
ye
K
a
a

np
g
mp
np jwt -g z
cos
x sin
ye
H y = H yd = 2 H 0
K
b
a

mp
np jwt -g z
H z = H zd = H 0 cos
x cos
ye
a

jwm
np
mp
np jwt -g z
E x = E xd = 2 H 0
cos
x sin
ye
K
b
a

jwm
mp
mp
np jwt -g z
E y = E yd = - 2 H 0
sin
x cos
ye
K
a
a

Daca ghidul se termina neadaptat incat apar unde reflectate, acestea au functii de distributie in
planul transversal si se pot exprima cu ajutorul undelor directe si coeficientul de reflexie, astfel:
H xr = r H xd ; H yr = r H yd , etc
Campul total exprimat in ghid se exprima astfel:
H x = H xd + H xr ; H y = H yd + H yr , etc
Pentru fiecare pereche de valori ale numerelor intregi m si n, corespunde o anumita distributie a
campului electromagnetic in ghid, un anumit mod sau tip de unda. Diferitele tipuri de unda ce se pot
propaga in ghidul dat se noteaza cu indicii corespunzatori, adica modurile
, respectiv
.

24

Propagarea undelor TE in ghidul de sectiune dreptunghiulara. Constanta de propagare. Viteza de


faza si viteza de grup
Constanta de propagare
Se exprima prin relatia:
poate avea o parte reala si una imaginara , avand semnificatia prevazuta la studiul liniilor.
Pentru un ghid dat (a,b = constante), in functie de valoarea frecventei rezulta : reala/ imaginara/nula.
In ecuatia pentru care
se defineste frecventa critica:
Daca
rezulta
, ceea ce inseamna ca undele nu se propaga in ghid ci se
atenueaza foarte repede in apropierea punctului de excitatie.
Daca
rezulta
si propagarea in ghid este posibila:
Din relatia
dielectric:

rezulta lungimea de unda critica pentru cazul general, cand ghidul este umplut cu

Pentru ghidul umplut cu aer,

se aproximeaza cu:

vg=

Viteza

de

pe

grup

cu

sau

valoarea
de

transport

f
c
1 - c . Pentru
mre r
f
Variatia
functie de frecventa:

dw
=
db

corespunzatoare
a

pentru

energiei

exista relatia:

E y2
H2

Ey

vf

vg

E y1
H1

Astfel: Componenta
corespunzatoare modului
este o unda neomogena care poate fi
descompusa in doua unde plane omogene
si
a caror componente nu depind de x:
Fiecare dintre cele doua unde plane se propaga in spatiul dintre peretii ghidului cu viteza luminii
c, pe o directie situata la
, fata de axa longitudinala a ghidului, viteza de propagare a energiei de-a
lungul ghidului, adica viteza de grup este:
Viteza de faza:

Viteza de faza si viteza de grup


Viteza de faza este viteza cu care s-ar deplasa un observator de-a lungul ghidului, incat in orice
punct faza sa ramana constanta.
Astfel:
Rezulta:
Inlocuind

de-a

propagarea
lungul

in

axei

ghid

Reprezinta viteza cu care se deplaseaza de-a lungul axei oz punctul de intersectie dintre aceasta
axa si planul de front al undei.

rezulta:

ghidului

este:

vf

v
vg

wC

Semnificatia fizica a
daca propagarea in ghid a undei neomogene, cu amplitudinea
depinzand de x si y este privita ca fenomen de reflexie intre peretii ghidului a unor unde plane omogene.

25

26

Propagarea undelor TE in ghidul de sectiune dreptunghiulara. Lungimea de unda in ghid. Impedanta


de unda a ghidului
Reprezinta distanta masurata de-a lungul axei longitudinale a ghidului, dupa care faza campului se
schimba cu
radiani, ceea ce reprezinta distanta dintre doua maxime succesive ale campului
considerate la un moment dat:
, iar

Pentru ghidul umplut cu dielectric avand

Pentru ghidul umplut cu aer, avand

Graficul dependentei dintre

lg

este mai mare decat in spatiul liber, ceea ce reprezinta si din relatia:
Impedanta de unda a ghidului
Prin analogie cu notiunea de impedanta caracteristica intalnita la liniile de transmisie la ghiduri,
se introduce notiunea de impedanta caracteristica a ghidului sau impedanta de unda.
In plan transversal al ghidului exista doua componente ale vectorului si doua ale vectorului ,
care insumate doua cate doua dau componentele transversale ale campului electric si magnetic.

este:

Legatura dintre componentelecampului electric si ale campului magnetic situate in cuadratura


Componentele transversale

si

sunt perpendiculare intre ele intrucat produsul lor scalar se

anuleaza:
Raportul modulelor celor doua componente transversale este constant in orice punct din
interiorul ghidului si se numeste impedanta de unda a ghidului pentru modurile transversal electrice,
aceasta impedanta se noteaza
:

si :

De asemenea:

lC

Intrucat
, impedanta de unda este o marime reala, de natura unei rezistente. Ea depinde de
elementele constructive ale ghidului a si b (prin intermediul ), de natura dielectricului si de frecventa.

27
28

Propagarea undelor TE in ghidul de sectiune dreptunghiulara. Undele


in ghidul dreptunghiular
In ghidul dreptunghiular se pot propaga undele
. Pentru m=1 si n=0 se obtin componentele
campului undei
. Valorile instantanee ale campului undei
in ghidul dreptunghiular, reprezentate in
relatiile :
,

unde:

Caracteristicile de propagare pentru modul

, devin:

Cu relatiile
se poate reprezenta campul electromagnetic in ghid, adica distributia liniilor
vectoriale ale campului electric si magnetic. Liniile de camp electric sunt paralele cu axa oy, intrucat
campul electric are o singura componenta:

Densitatea lor variaza dupa legea


momentul 0 (zero).

pe directia ox si dupa legea

pe directia oz, la

Rezolvand aceasta ecuatie prin metoda separarii variabilelor rezulta:


Punand conditiile la limita
pentru
componentei axiale a campului electric:

rezulta functia de distributie a

Atribuind diferite valori numerelor m si n se obtin componentele campului corespunzator


modului ce intereseaza. Daca se efectueaza m=0 sau n=0, se anuleaza toate componentele campului ceea
ce atesta ca
si
nu se propaga in ghidul dreptunghiular. Se pot propaga insa modurile pentru
si
.
care

z
y

Hz

Se cauta o solutie a undelor in care functia necunoscuta sa fie componenta axiala a campului,

Exprimand celelalte componente ale campului in functie de componenta axiala si inmultind cu


factorul de unda,
se obtin undele
in ghidul de sectiune dreptunghiulara. Caracteristicile de
propagare
au aceeasi semnificatie si aceleasi valori ca si pentru undele TE. Impedanta de
unda difera si are valoarea:

Propagarea undelor TE in ghidul de sectiune dreptunghiulara. Propagarea undelor TM in ghidul de


sectiune dreptunghiulara.
Studiul se efectueaza urmand aceeasi cale ca si in cazul undelor TE. Din ecuatiile lui Maxwell
rezulta 8 ecuatii scalare care exprima legatura dintre componentele campului. Pentru
si tinand
cont de legea de variatie a campului de-a lungul axei oz rezulta:

Ey , H x

lg / 2
Liniile de camp magnetic sunt curbe inchise situate in plane paralele cu xoz. Liniile de camp nu
depind de dimensiunea a ghidului, deci liniile de camp magnetic vor fi uniform distribuite de-a lungul
axei oy. Rezulta distributia campului in planul transversal al ghidului.
29

30

Propagarea undelor TE in ghidul de sectiune dreptunghiulara. Curentii de conductie si de deplasare


in ghidurile dreptunghiulare
Din analiza propagarii undelor electromagnetice in ghiduri rezulta ca pe fata interioara a acestora
circula curenti de inalta frecventa a caror marimi si sens depind de distributia campului, respectiv de
modul de propagare. Densitatea curentului de conductie indus in peretele ghidului de catre campul
magnetic variabil este numeric egala cu intensitatea campului magnetic tangential:
iar directia si sensul rezulta din relatia:

unde = vectorul unitar al normalei la suprafata interioara a ghidului


In functie de peretele ghidului considerat curentul de conductie poate avea componente
longitudinale
conditionate de componentele transversale ale campului magnetic (
si
) si
componente transversale si conditionate de componenta longitudinala a campului magnetic ( ).
In cazul undei
componentele curentului de conductie in peretii ghidului de latime a si b se
obtin din expresiile campului, astfel:

Propagarea undelor TE in ghidurile cu sectiune circulara


Metoda de studiu a propagarii prin ghidurile cu sectiune circulara este aceeasi ca la ghidurile
dreptunghiulare. Avand in vedere simetria circulara este convenabil sa se utilizeze sistemul de
coordonate cilindrice
:
Se cauta o ecuatie a undelor in care functia
z
cautata este .
P (r , r , z )
Functia , solutia ecuatiei cautate este de
forma:
r

Exprimand
componentele
campului
se obtin undele
electromagnetic in functie de
directe de mod
in ghidul cu sectiune circulara,
rezulta ecuatiile :

D = 2R

,
,

Reprezentarea acestor ecuatii in ghid:

JC

JD

Se pune conditia la limita: componenta tangentiala a campului electric sa fie nula pe fata
interioara a ghidului,
cand r=R
(pn aici)
Din ecuatiile
rezulta
cand
, adica atunci cand se anuleaza derivata functiilor
Bessel . Notand
radacina
a derivatei functiilor Bessel de speta intai si ordinul n rezulta:

A- A

JD
JC

Putem exprima constanta de propagare:

Lungimea de unda critica pentru care


Pentru
, la care propagarea

JC
Curentii de conductie , se inchid prin curentii de deplasare

Curentii de deplasare depind de campul electric:


Pentru unda de mod
, curentul de deplasare are valoarea:

, formand linii de curent inchise.

Astfel, tabloul distributiei curentului de deplasare respecta tabloul distributiei campului electric
cu un decalaj in spatii de
in sensul propagarii. In cazul undelor progressive,
este maxim in
punctele in care
este nul, adica tocmai in punctele din figura, unde se intrerupe . Asadar, inchide
circuitul curentului de conductie. Curentii de conductie circula pe fata interioara a ghidului pe o
adancime egala cu adancimea de patrundere a campului in metal:
unde este conductivitatea metalului ghidului si este permeabilitatea metalului ghidului
In cazul in care ghidul este confectionat sau placat cu metal foarte bun conductor (Cu, Alama, Ag,
Au), adancimea de patrundere este foarte mica.
31

rezulta:
este posibila

rezulta

constanta

. Lungimea de unda in ghid este:

unda:

A- A

H 01

propagare:

. Impedanta de

Distributia campului electromagnetic in ghidul cilindric pentru modurile


A

de

si

B-B

Hz

H
E
A

H 11

Hz
E

32

Propagarea undelor in ghidul coaxial


Ghidul coaxial (linia coaxiala rigida) se utilizeaza de regula in gama undelor decimetrice pentru
transmiterea de puteri mari fara pierderi de strapungere. Studiul propagarii undelor electromagnetice in
ghidul coaxial se efectueaza pe baza ecuatiilor lui Maxwell. In acest ghid se pot propaga undele de mod
TEM, TE si TM.
Modul TEM este caracterizat prin existenta a doua componente transversale ale campului si
anume
si
, aceasta rezultand din ecuatiile lui Maxwell scrise in coordonate cilindrice, in care se
inlocuiesc:
Ecuatia

Ecuatiile

Din ecuatia

Puterea transmisa prin ghidurile uniforme

Puterea care se transmite prin ghiduri se poate calcula cu ajutorul vectorului Poynting:
, unde S este aria sectiunii transversale a ghidului,
este elemetul vectorial al
suprafetei. Pentru ghidul cu sectiune dreptunghiulara, relatia devine:

In cazul modului fundamental

rezulta:

Pentru ghidul adaptat cu sarcina(exista numai unda directa):


Daca in ghid sunt si unde reflectate, corespunzatoare regimului de unda stationara, puterea care se
trasfera in sarcina este diferenta dintre puterea directa si reflectat:

si ecuatiile

Intrucat

rezulta valoarea constantei de propagare:

rezulta ca undele TEM in ghidul coaxial se propaga cu aceeasi constanta de propagare ca si la unda
plana in spatiul liber.
Impedanta de unda a ghidului este impedanta intrinseca a mediului dielectric din ghid, fiind:
Aceasta impedanta nu trebuie confundata cu impedanta caracteristica a liniei coaxiale exprimata
ca raportul dintre tensiunea si curentul corespunzatoare undelor directe sau reflectate.
Componentele si
nu depind de , ci numai de .
Liniile de camp electric sunt situate in plane normale pe axa ghidului, iar liniile de camp magnetic
sunt cercuri concentrice cu axa ghidului:

, se obtine expresia puterii transmise in ghid in functie de raportul de

unda stationara:
este expresia puterii maxime transmise fara ca ghidul sa se strapunge. Introducand valoarea campului
electric de strapungere:
de unde rezulta:
Pentru a, b in cm rezulta P(KW). O ... puterii cu frecventa reprezinta interes in domeniul
.
In afara domeniului fie apar unde de ordin superior, fie puterea scade brusc. Puterea de lucru sau
puterea maxima admisa se ia intre 20% si 30% din puterea limita corespunzatoare regimului de unda
progresiva. Acest coeficient de siguranta se ia pentru a evita strapungerea ghidului datorita unor cauze
accidentale(crestere a unor detalii in ghid, deformarea ghidului, strangerea incorecta a flanselor de
cuplaj).
P

1
0.865

0.435

D
d

0.5

Pentru
undele TEM, frecventa critica este
si reprezinta modul fundamental de propagare.
Conditia de proiectare a ghidului coaxial, in care trebuie sa se propage numai modul TEM este:
. Cu cresterea frecventei este necesar sa se micsoreze diametrul ghidului coaxial. Micsoranduse diametrul se micsoreaza puterea maxima ce poate fi transmisa prin ghid, pentru a evita strapungerea.

33

0. 9

/C

Calculul puterii limita pentru ghidul coaxial se face plecand de la tensiunea si curentul in ghid.
,
unde
D=2R,
l=2r.
,
Inlocuind

lucru trebuie sa fie de


din
pentru
ghidurile

si

rezulta ca

de

pentru ghidurile coaxiale cu izolatori metalici si 1/20 din


,
cu
saibe
dielectrice.

34

Atenuarea in ghiduri de unda

Studiul propagarii in ghiduri s-a efectuat in ipoteza ca acestea sunt lipsite de pierderi, adica:
- metalul este conductor perfect(
);
- dielectricul este perfect(
).
In astfel de ghiduri undele se propaga fara atenuare, iar constanta de propagare este o marime
imaginara indentificandu-se cu constanta de faza. In ghidurile reale au loc pierderi atat in dielectric cat si
in metal.
Pierderile in dielectric. Daca dielectricul nu este perfect, permitivitatea sa este o marime

Adaptarea ghidurilor de unda. Transformatorul de impedanta in

In functie de raportul impedantelor ce trebuie adaptate si de banda de trecere necesara se poate


utiliza transformatorul cu doua sau mai multe trepte:

b1
b1

complexa:

In acest caz constanta de propagare va fi:

Transformatorul in
relatiei:

Dielectricii utilizati au pierderi foarte mici, indeplinindu-se conditia:

lg / 4

cu doua trepte poate realiza adaptarea intre impedanta

si

conform

unde

Prin aproximare, , devine:


Constanta de atenuare datoria pierderilor in dielectric va fi:
Constanta are aceeasi valoare ca in cazul ghidurilor ideale, deci fenomenul de propagare nu este
influentat de pierderile in dielectric, decat prin micsorarea amplitudinii campului.
Pierderile in peretii metalici ai ghidului se datoreaza conductivitatii finite a metalului
. Ca
urmare campul electric are componenta tangentiala la limita de separatie metal-dielectric, iar campul
magnetic are componenta normala. Unda plana formata de cele doua componente patrunde in metal
consumandu-se o putere activa ce se scade din puterea utila transmisa pe ghid.
Rezistenta superficiala a metalului
si adancimea de patrundere a undei in metal datorita
efectului pelicular, d, au valorile:

Puterea pierduta in peretii ghidului, pe unitatea de lungime, in directia de propagare este:

unde este modulul densitatii curentului de conductie.


Tinand cont ca amplitudinea fiecarei componente a campului variaza de-a lungul axei z dupa legea
,
iar puterea ce se transmite prin ghid variaza dupa legea
si notand: P puterea la intrarea in ghid,
este puterea la iesirea din ghid, de unde rezulta:
Pentru a exprima atenuarea in
se considera un segment de linie de lungime z=1m. Rezulta ca:

= impedanta caracteristica a transformatorului de ghid utilizat ca transformator.


Considerand ca
si
sunt adaptate la ghid, adica sunt egale cu impedantele de unda ale
ghidurilor de intrare si iesire, atunci conditia de adaptare si respectiv de dimensionare a
transformatorului in
va fi relatia
:
Impedanta echivalenta a ghidului dreptunghiular excitat cu unda

Transcriind relatia
rezulta:

se exprima cu:

pentru impedantele de unda corespunzatoare celor trei segmente de ghid

Lungimea transformatorului va fi:

Randamentul ghidurilor de unda se defineste ca raportul intre puterile de la iesirea si intrarea


tronsonului de ghid considerat de lungime l.
In cazul regimului de unda progresiva avem:
Pierderile din ghid fiind mici, relatia se aproximeaza:
Cand in ghid exista reflexii, randamentul se

, unde
calculeaza cu

.
relatia:

unde

. Prezenta flanselor de cuplaj intre ghiduri duce la crestea pierderilor in


traseul de ghiduri, estimate cu relatia:
, unde a este atenuarea total in , este constanta de
atenuare datorita pierderilor in peretii ghidului, l este lungimea traseului de ghid,
este atenuare in
introdusa
de
o
flansa
si
n
este
numarul
de
flanse.

35

36

Adaptarea ghidurilor de unda. Ghidul in trepte. Transformatorul exponential

Ghidul in trepte.
Este format din (n) tronsoane, fiecare de lungime
si cu impedante echivalente diferite.
Ghidurile in trepte se utilizeaza pentru adaptarea a doua ghiduri de impedante echivalente
si intr-o
anumita gama de frecvente. Aceste ghiduri prezinta o caracteristica de frecventa ca a filtrelor de banda.

l0

Adaptarea ghidurilor de unda. Diafragmele cu fanta

Prezinta interes practic datorita simplitatii constructive. Ele reprezinta membrane metalice de
diferite forme care se monteaza in interiorul ghidului, reducand intr-o anumita masura sectiunea
transversala a acestuia.
Adaptarea ghidului se poate realiza datorita faptului ca unda reflectata de la sarcina si care trece
prin diafragma, poate fi compensata cu unda reflectata direct de la diafragma. In practica sunt raspandite
diafragmele: inductive, capacitive si rezonante.
b

b2

b1

b0

b3

Diafragma inductiva

Transformatorul exponential
Reprezinta un ghid neomogen a carei impedanta echivalenta variaza de-a lungul axei
longitudinale dupa o lege exponentiala. Latura (a) a celor doua ghiduri care urmeaza sa se adapteze,
precum si a transformatorului propriu-zis se mentine constanta. Inaltimea (b) se executa variabil dupa
legea exponentiala si uneori dupa o lege liniara.
Lungimea transformatorului:

b2

b1

b1

b'

Diafragma capacitiva

b2
Diafragma rezonanta

Grosimea diafragmei trebuie sa fie mult mai mica decat lungimea de unda in ghid, dar mult mai
mare decat adancimea de patrundere a curentilor in metal.

37

38

Adaptarea ghidurilor de unda. Tija reactiva,

Se utilizeaza pentru adaptarea ghidurilor sau pentru acordul cavitatilor rezonante. Aceasta
reprezinta o tija metalica care se introduce in ghid in paralel cu campul electric al undei ce se propaga.
Tija reactiva, in functie de lungimea ( ) se comporta ca o reactanta capacitiva sau inductiva, conectata in
derivatie la linia echivalenta a ghidului. Daca:
, iar diametrul tijei
, reactanta echivalenta
are caracter capacitiv. Aceasta se explica prin concentrarea campului electric in apropierea tijei.

Adaptarea ghidurilor de unda. Ghiduri plate


Reprezinta linii de transmisie metalodielectrice, in care undele electromagnetice se propaga ca
mod TEM sau cvasi TEM. Ghidul plat consta din doua benzi conductoare paralele, intre care se afla un
dielectric cu permitivitate .

er

er

Daca

Ghidurile plate nesimetrice sunt mai raspandite. Conductorul din partea superioara este realizat
sub forma unei benzi destul de inguste si de aici denumirea in engleza de strip-line sau microstripline. Larga raspandire, peste 10Ghz, la nivele mici de putere. Daca
, radiatia in mediul inconjurator
este neglijabila. Pentru studiul propagarii in ghiduri plate se aplica aceeasi metoda ca la liniile de
transmisie.
Ghidul plat simetric corespunde unei linii coaxiale, iar cel nesimetric, liniei bifilare. Modul
fundamental transmis prin ghidul plat este modul TEM pentru care
. Distributia campului in
sectiunea transversala este similara celei electrostatice. Viteza de propagare, constanta de faza, lungimea
de unda si impedanta caracteristica sunt functii de constanta dielectrica a materialului izolant folosit ca
suport.

, tija se comporta ca o inductanta. Reactanta tijei se exprima prin:

C = o constanta, se determina prin grafice:

Cu si
Pentru ghidul plat nesimetric:

6
d
= 0.2
a

s-au notat marimile in spatiul liber.

Capacitatea lineica:

0.1

Impedanta caracteristica:
Pentru calcule mai exacte, se inlocuieste
tine seama de efectele marginale din ghid.

0.05

b
= 0.5
a

In

l
1 b

depinde de raportul
acest

si de
caz,

Unde impedanta nula:

Uneori, tija, se utilizeaza impreuna cu o diafragma inductiva, rezultand o diafragma rezonanta


acordabila. Modificand tija (lungimea tijei) se acordeaza circuitul echivalent pe frecventa dorita.

dielectricului)
Atenuarea se calculeaza cu relatia
de suprafata a benzii conductoare.

39

:,

cu

(permitivitatea efectiva a dielectricului) care

parametrii

ghidului

vor

fi:

= impedanta caracteristica a liniei in absenta

(in absenta dielectricului),

, reprezinta rezistenta

40

Linii de transmisie pentru RF. Parametrii primari ai liniilor de transmisie omogene

Parametrii primari sau lineici depind de geometria liniei, natura materialului, frecven.
Parametrii pentru linia bifilar simetric i coaxial
Linie bifilar simetrica:

Linie coaxiala:

Rezistena pe unitatea de lungime (Ohmi/metru):

pentru linia bifilar simetric:


- frecvena de lucru, Hz;
- permeabilitatea magnetic a meatalului, H/m;
- conductivitatea metalului, 1/m;
- diametrul conductorului, m.
Pentru linia din cupru (Cu) unde:
i

pentru linia coaxial:


Inductana pe unitatea de lungime (Henry/metru)

pentru linia bifilar simetric:

pentru linia coaxial:


Capacitatea pe unitatea de lungime (Farazi/metru)

pentru linia bifilar simetric:

= permitivitatea dielectric a liniei pentru linia coaxial:


,
Conductana pe unitatea de lungime se datoreaz pierderilor n dielectricul liniei, respectiv n
capacitile distribuite. Reprezint inversul rezistenei de izolaie dintre conductoarele liniei i se mai
numete i perditan.
Pentru ambele tipuri de linie:
capacitatea liniei;
, unde este in Hz;
unghiul de pierderi ce caracterizeaz dielectricul.
Pentru liniile omogene, produsul
are valoarea:

Dar:
= viteza de propagare a semnalelor electrice de-a lungul liniei
41

42

Linii de transmisie pentru RF. Ecuatiile liniilor lungi in regim permanent sinusoidal

Se urmareste stabilirea unor relatii intre U, I si parametrii primari ai liniei in functie de timp si spatiu.
Se considera segmentul de linie
la distanta Z de capatul liniei. Rezistenta, conductanta, inductanta
si capacitatea elementului de linie vor fi:
.

Considerand, la capatul liniei dinspre generator cunoscute


de ecuatii din care se scot constantele de integrare:

cand z=0, rezulta un sistem

unde:
Inlocuind constantele de integrare in relatiile anterioare rezulta expresiile U si I intr-un punct pe linie
la distanta Z fata de generator:

DZ

Atat U cat si I contin cate 2 componente ale caror amplitudine si faza sunt scazute sau crescatoare cu
Z. Componentele scazatoare se propaga spre sarcina si se numesc directe, iar cele crescatoare se propaga
de la sarcina la generator si se numesc reflectate.
Ca urmare, U si I in linii se pot scrie:

i -Di
R Dz

L Dz
G Dz

C Dz

u-Du

DZ
Datorita caderilor de tensiune pe R si L, de-a lungul liniei va avea loc o variatie de tensiune in sens
descrescator:

In aplicatiile practice este convenabil sa se considere originea de masurare a distantei la capatul


dinspre sarcina a liniei:
I2
I

U
gen

Datorita ramificarii curentului prin G si C, va avea loc o variatie de curent:


Aproximand:

telegrafistilor:

, impartind relatiile anterioare cu

si trecand la limita

rezulta ecuatiile

Reprezinta un sistem de ecuatii diferentiale cu derivate partiale si coeficienti constant in care functiile
necunoscute sunt:
si
.
Prin transformari succesive se ajunge la un sistem de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti
constanti:
unde:

()

unde:

sunt constante de integrare.

solutiile acestor ecuatii sunt:

U2

-Z

0
l

Inlocuind in ecuatia telegrafistilor Z cu (-Z) si punand conditiile la limita


si I in linie:

cand Z=0 => U

Folosind functiile hiperbolice pentru cazul cand originea distantei este la generator:
,

Folosind functiile hiperbolice pentru cazul in care originea distantei este la sarcina:
,

43

44

Linii de transmisie pentru RF. Impedanta caracteristica.

Linii de transmisie pentru RF. Constanta de propagare.


Este o marime complexa care depinde de parametrii primari ai liniei si de frecventa. Constanta de
propagare caracterizeaza variatia amplitudinii si fazei semnalelor ce se propaga de-a lungul liniei:

Este o marime complexa si se masoara in ohmi.


,

Pentru liniile utilizate in FFI

si ca urmare impedanta caracteristica reprezinta

practic o rezistenta activa:


Depinde de constructia liniei (forma si dimensiunile sectiunii transversal si de natura materialului
din care este confectionata linia).

Impedanta caracteristica pentru linia bifilara simetrica:

Impedanta caracteristica pentru linia coaxiala:


Impedanta caracteristica pentru linia nesimetrica formata dintr-un conductor cilindric situat intre
doua plane paralele:

= partea reala a constantei de propagare numita constanta de atenuare exprimata in Neperi/metru


= partea imaginara a constantei de propagare, numita constanta de faza si se masoara in
radiani/metru
Ridicand la patrat si egaland partea reala cu partea reala si cele imaginare =>

=>:
= variaza cu frecventa ceea ce face ca oscilatiile de diferite frecvente ce se propaga pe linii sa nu fie
atenuate uniform; linia introduce distorsiuni de atenuare
= nu este direct proportional cu frecventa, ceea ce face ca viteza de faza a oscilatiilor de frecventa
diferita sa nu fie aceeasi (
); linia produce distorsiuni de faza
In cazul liniei fara pierderi, R=G=0

In cazul liniei cu pierderi mici (R<<L; G<<C)

Variatia modulului si fazei impedantei caracteristice din relatia (A) in functie de frecventa.
R
G

Zc

Daca prin constructia liniei se realizeaza

L
C

se obtine linia de transmisie fara distorsiuni:

wc

jc
Important: in FFI,

reprezinta o rezistenta activa, iar

se poate exprima si astfel:


Liniile utilizate in FFI au

Pentru R<<L si G<<C (linii de transmisie FFI)

de ordinul zeci si sute de .

45

46

Pentru a aduna doua nr. complexe, utilizam forma rectangulara de reprezentare si adunam partile lor reale
impreuna si partile lor imaginare de asemenea impreuna.

Notiuni de matematici complexe

Numere complexe ( ):
Reprezentare:
a=partea reala a lui z, notata Re(z)
b=partea imaginara a lui z, notata cu Im(z)
Planul complex:
Numere complexe, reprezentate intr-un sistem de coordonate rectangulare:

Ex.:

Scaderea numerelor complexe:


Pentru a scadea un numar complex din altul se utilizeaza reprezentarea lor in forma rectangulara si se scad
partile lor reale si partile lor imaginare, astfel:
Ex.:

z1= (a1; b1)


(a1 > 0; b1 > 0)

b1 = Im(z1 )

Pentru inmultire sau impartire cel mai bine este ca numarul complex sa fie convertit din forma rectangulara in
forma polara.
Conversia din forma rectangulara in forma polara:
Numarul complex are partea reala si imaginara ortogonale una fata de alta. Ca atare numarul complex
poate fi reprezentat ca un vector. In tehnica, campul electric si magnetic sunt marimi vectoriale.

a2 = Re( z 2 )
a1 = Re( z1)

z 2 = (a2 ; b2 )

b2 = Im( z 2 )

(a2 < 0; b2 < 0)

r
figura 1
q

Numere complexe de forma


= numere complexe reale
Numere complexe de forma
= numere pur imaginare
Adunarea numerelor complexe (se noteaza cu +) si se efectueaza pe argumente:
Scaderea numerelor complexe (se noteaza cu -):
Inmultirea numerelor complexe (se noteaza cu ):

figura 3

Impartirea numerelor complexe (se noteaza cu :):


, unde
Numerele complexe de forma
pot fi inlocuite prin numar real a.
Numarul imaginar (0,1) se noteaza cu litera ( ) .
In baza acestor conventii, un numar complex (a,b) va fi exprimat in forma rectangulara astfel:

Pentru a diferentia marimile complexe reprezentand tensiunea, curentul sau amplitudini ale campurilor de
campurile de vectori spatiali, IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) a sugerat ca numerele
complexe care reprezinta marimi sinusoidale sa fie denumite ca fazori(FAZORI).
Fazorul este un termen special utilizat pentru a descrie un numar complex bidimensional. Considerand numarul
complex ca avand o parte reala de-a lungul axei orizontale si o parte imaginara de amplitudine de-a lungul axei
(Fig. 3) vom scrie:
.
Daca
si
si daca aplicam formula lui Pitagora, forma polara a lui va fi:
, astfel:
,

unde:

.
Conversia din forma polara in forma rectangular
Pentru conversia din forma polara in forma rectangulara, utilizam Fig. 4

Exemplu:

figura 2

;
;
;
;
;
. Intrucat in
tehnica litera
este folosita pentru reprezentarea curentului electric, in scopuri ingineresti, pentru numar
imaginar s-a adoptat simbolul (
).
In forma rectangulara un numar complex se va exprima astfel:
.
Numere complexe conjugate:
Un numar complex conjugat cu
este
. Numerele complexe conjugate se deosebesc doar
prin semnul partii imaginare. Ele sunt simetrice in raport cu axa reala in planul complex.
Adunarea numerelor complexe:

47

r cosq
r

r sin q

figura 4

48

Vom scrie:
.
Ex.:
.
Inmultirea in complex:
Pentru a multiplica doua numere complexe, acestea se convertesc in forma polara si apoi se inmultesc
amplitudinile lor si se aduna unghiurile lor, astfel:
.
Ex.:
.
Impartirea in complex:
Pentru a imparti doua numere complexe se utilizeaza forma polara, apoi se impart, amplitudinea
numaratorului la amplitudinea numitorului si se scad unghiurile lor (astfel: unghiul numitorului din unghiul
numaratorului):
.
.
Ex.:
Formarea unui numar complex conjugat:
Numarul complex conjugat z* (sau ) (Fig. 5) se formeaza prin schimbarea semnului partii imaginare (in forma
,
.
rectangulara) sau prin schimbarea semnului unghiului (in forma polara):
Ex.:
,
.

z*
figura 5

49