Tema, motivele şi viziunea despre lume

din „Moara cu noroc” de I. Slavici

Apărută în 1881, în volumul de debut al lui Slavici L/v („Novele din popor”),
„Moara cu noroc” este „o nuvelă solidă cu subiect de roman” (G. Călinescu), a cărei
temă o constituie patima banului şi consecinţele ei existenţiale nefaste.
Pe un plan mai profund, tema operei ar putea fi destinul, ca fatalitate impusă de
adâncimile sufleteşti ale personajelor.
La realizarea temei contribuie mai multe motive literare: al „liniştii colibei”, al
hanului, al personajului demonic, al soartei.
Laitmotivul nuvelei este norocul, ale cărui schimbătoare feţe vor marca destinul
personajului central, până când moartea îl va izbăvi.
Tema determină şi caracterul psihologic al nuvelei, Slavici fiind întâiul nostru
prozator interesat de psihologia abisală.
Caracterul psihologic este susţinut prin mai multe particularităţi: conflictul de
ordin interior, trăirile sufleteşti profunde ale personajelor (reliefate prin analiză şi
introspecţie psihologică), cercetarea subconştientului.
Personajele sunt fiinţe complicate, cu trăiri lăuntrice piezişe şi cu patimi stihiale.
Destinul acestora este dictat de adâncurile întunecate ale sufletului lor, cărora nu li se pot
opune: lui Ghiţă i se pune „ceva” „de-a curmezişa în cap”, cerându-i s-o ucidă pe Ana,
iar pentru Lică „sângele cald e un fel de boală” care-i cere altă vărsare de sânge.
Frământările sufleteşti ale protagonistului sunt dramatice.
„Moara cu noroc” se încadrează în realism, prin zugrăvirea veridică a realităţii şi
prin faptul că personajele constituie rezultatul mediului în care trăiesc.
Titlul denumeşte spaţiul acţiunii şi are semnificaţii simbolice, „moara”
„măcinând” nelinişti, vieţi şi destine. In acest cronotop deschis invaziei Răului, creşte
patima banului şi conflictul interior, pe care-1 trăieşte Ghiţă, ca urmare a „pactului
faustian” încheiat cu personajul demonic.
Maculat prin încălcarea normei morale, acest spaţiu devine o „moară” a
nenorocului, purificată prin focul final.
Şi discursul narativ contribuie la realizarea temei, în sensul că, principalul plan
narativ prezintă sufletul ascuns al protagonistului, dominat de dorinţa îmbogăţirii.
Tema nuvelei se reflectă în întreaga acţiune, semnificativă fiind scena în care Lică
Sămădăul îi cere lui Ghiţă toţi banii din ladă. Cei doi reprezintă Călăul şi Victima, cu
menţiunea că nefericitul Ghiţă se află în această postură nu doar din cauza lui Lică, ci şi a
propriului subconştient, în care patima banului acţionează stihinic.
Viziunea despre lume a lui Slavici este exprimată în cuvintele Bătrânei din incipit;
potrivit acestora, omul trebuie să fie mulţumit cu ceea ce are, căci nu există bogăţie mai
mare decât cumpătarea, adevărul şi omenia. In aceeaşi viziune se înscrie şi finalul morali-
zator, cei care încălcaseră normele etice fiind pedepsiţi de Soartă.
Tema şi viziunea despre lume fuzionează în construcţia subiectului.
Acţiunea se petrece în interiorul unor repere temporale şi spaţiale precise şi se
desfăşoară cronologic, de la Sfântul Gheorghe (23 aprilie) şi până la Paşte (în anul
următor).
Ghiţă, cizmar sărac dintr-un umil sat transilvănean, ia în arendă cârciuma din
locul numit „Moara cu noroc”, aşezată la o întretăiere de drumuri, în apropiere de Ineu.
Aici se va muta împreună cu soţia sa Ana, cu Bătrâna (mama Anei) şi cu cei doi copii şi
va începe să muncească, schimbând înfăţişarea locului.
Câtva timp, lucrurile merg bine, până la sosirea lui Lică Sămădăul, personaj
demonic, hoţ şi ucigaş, care-i impune cârciu- marului să-i devină complice.

by miryweb.ro & referat.ro 1

 Fire slabă şi oscilantă, Ghiţă va fi dominat de forţa malefică a Sămădăului: îi dă
toţi banii din ladă, îl găzduieşte într-o noapte (când este prădat arendaşul) şi îl susţine în
faţa judecătorului, de frică.
Dominat numai de mirajul banilor, Ghiţă devine un înstrăinat, pentru care familia
constituia o piedică în complicitatea cu Sămădăul.
Eroarea cârciumarului îşi are izvorul în permanenta oscilare între bine şi rău: ar
dori să-1 dea pe Lică pe mâna jandarmului Pintea, dar nu poate renunţa la câştigul care l-
ar face, după numai trei ani, om cu stare.
Pe măsură ce trece timpul, iar banii se înmulţesc, Ghiţă este tot mai dornic de
îmbogăţire: amână aducerea dovezilor în mâna jandarmului, ba chiar se gândeşte să fugă
în lume, pentru a-şi salva averea. în acelaşi timp, teama că Lică ar veni să-1 prade şi ima-
ginea femeii ucise de Sămădău în pădure îi sfâşie fiinţa.
De Paşte, când destinul face ca Ana să nu plece la rude (cum plănuiseră), Ghiţă o
lasă cu Lică şi pleacă pe furiş să-1 anunţe pe Pintea. La întoarcere, mânat de porunca
obscură a subconştientului său, cârciumarul îşi ucide soţia, iar el este împuşcat din
ordinul lui Lică. Hanul este incendiat, transformându-se în cenuşă, după ce acest spaţiu
supus invaziei Răului fusese purificat prin foc.
Urmărit de jandarmi, Lică îşi zdrobeşte capul de un copac, închizând „cercul”
celor pedepsiţi de soartă, pentru că nu respectaseră norma morală.
Consider că, în „Moara cu noroc”, de I. Slavici, tema şi viziunea despre lume se
întâlnesc într-o realizare magistrală, purtând amprenta tragicului.

Powered by http://www.e-referate.ro/
Adevaratul tau prieten

by miryweb.ro & referat.ro 2