CUPRINS:

CAP I Prezentarea generala a tarii................................................................................................3

1.1. Date geografice.....................................................................................................................3
1.2. Scurt istoric...........................................................................................................................3
1.3. Populatia si limba oficiala.....................................................................................................4
1.4. Organizarea politica..............................................................................................................5
1.5. Sistemul administrativ...........................................................................................................5
CAP II Aderarea Danemarcei la Uniunea Europeana...................................................................6
2.1. Uniunea Europeana...............................................................................................................6
2.2. Etapele premergatoare procesului de aderare a Danemarcei la Uniunea Europeana............7
2.3. Actiuni ale Danemarcei in istoria Uniunii Europene............................................................7
2.4 Avantajele si dezavantajele aderarii la UE.............................................................................7
CAP III. Economia daneza inainte si dupa aderare.........................................................................7
3.1. Principalele aspecte din dezvoltarea economica incepand din 1960....................................7
3.2. Politici economice.................................................................................................................7
Concluzii..........................................................................................................................................7

ADERAREA DANEMARCEI IN UNIUNEA EUROPEANA

CAP I Prezentarea generala a tarii

1.1. Date geografice
Danemarca este din punct de vedere geografic cea mai mic i cea mai sudic ar a
Europei de Nord, i de asemenea cea mai veche. Aflat la nord de Germania (singurul vecin
terestru), la sud-vest de Suedia, i la sud de Norvegia, se afl la560000N, 100000E n
Scandinavia aflat n Europa de Nord, dar nu n Peninsula Scandinav.
Danemarca are o suprafata de 43.094 kmp, fiind formata din peninsula Jutlanda si din
alte 406 insule, din care doar 78 sunt locuite. Din acestea, cele mai mari si mai dens populate
sunt insula Zealand, pe care este situata si capitala, Copenhaga, precum si insula Funen. Linia de
coasta masoara 7.300 km, iar frontiera sudica cu Germania masoara 68 km. Este o tara cu relief
jos, punctul cel mai inalt masurand abia 173 metri peste nivelul marii. Marea Nordului
margineste Danemarca la vest si nord, iar Marea Baltica la est. Regatul Danemarcei mai
cuprinde, deasemenea, Insulele Faroe si Groenlanda.
Climatul este temperat, cu ierni blnde, avnd temperaturi medii n jur de 0,5 C si veri
rcoroase, cu medii de 16 C. Vntul sufl foarte des, fiind mai puternic pe timpul iernii i mai
slab vara. Danemarca are, n medie, 170 de zile ploioase pe an, cele mai puternice ploi aprnd
n lunile septembrie, octombrie i noiembrie.

1.2. Scurt istoric

Danemarca este o monarhie constitutionala si are cea mai veche familie regala din
Europa. Dupa ce o lunga perioada a dus o politica de neutralitatea, Danemarca a renuntat la
aceasta devenind membra activa in numeroase aliante politice si economice.
Primii danezi au patruns in Holstein in jurul anului 500, fiind cunoscuti incepand cu
secolul al VIII-lea drept vikingi.Vikingii erau iscusiti negustori, renumiti navigatori si invadatori
de temut cucrind multe regiuni din Marea Nordului si din Europa de Vest. Primul rege viking
potrivit legendelor, Godfred (810) , a inceput constructia fortificatiilor Danewerk din Schleswig
ce aveau rol de aparare impotriva francilor. Cel ce a reusit sa-i unifice pe vikingii din Jutlanda a
fost insa Gorm cel Batran, iar fiul acestuia , Harald "Dinte Albastru" a impus crestinismul.
Regatul Danemarcei avea sa fie extins de catre Knut cel Mare care a cucerit Norvegia si Anglia.
In 1227 Danemarca isi pierde suprematia la Marea Baltica dupa batalia ed la Bornhoved.
2

Waldemar IV Aterdag, impreuna cu fiica sa Margareta I a reusit sa unifice toata Scandinaviua, in

Uniunea de la Kalmar, sub coroana daneza, insa, in razboaiele ce au urmat multe din aceste
teritorii au fost pierdute.
In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea , in Danemarca, au avut loc o multime de de
reforme sociale de pe urma carora au beneficiat taranii danezi. In urma razboaielor
napoleoniene, Danemarca iesita invinsa , a fost nevoita sa cedeze din nou teritorii, cel mai
important fiind Norvegia care a revenit Suediei iesita invingatoare.
In timpul celul de-Al Doilea Razboi Mondial, in ciuda pactului de neagresiune,
Danemarca a fist ocupata de trupele germane intre anuu 1940 si 1945. In ciuda faptului ca
puterea a fost preluata integral de regimul nazist, familia regala a ramas in tara oferind sustinere
miscarii de rezistenta daneze.
Dupa terminarea razboiului, democratia a fost reinstaurata in Danemarca. Islanda si-a
declarat independenta in 1944, insulele Feroe se autoguverneaza inca din 1948 iar Groenlandei i
s-a asigurat autonomie interna in 1979. Danemarca este un membru activ al tuturor dezbaterilor
europene, fiind totodata membra a Natiunilor Unite, NATO, a Consiliului Nordic si a CE/UE.

1.3. Populatia si limba oficiala

Populatia Danemarcei este de 5,4 milioane locuitori, cu o densitate de 125
locuitori/kmp. Din punct de vedere national si cultural Danemarca este o tara foarte omogena.
85% din populatie traieste in orase. Cel mai mare oras este Copenhaga, cu 1,4 milioane locuitori.
Al doilea oras ca marime este Aarhus, cu 218.000 locuitori. Intreaga tara este, de fapt, impanzita
de o retea de orase de marime medie. Procentul de populatie activa este foarte inalt, respectiv de
77,5% in randul populatiei intre 16-66 de ani. Aceasta corespunde la circa 2,7 milioane de
persoane active, din care 3,7 % lucreaza in agricultura, 22,9% in industrie, 44,5% in servicii si 29
% in sectorul public. Scaderea ponderii populatiei ocupate in agricultura este consecinta faptului
ca, in acest sector, cresterea productivitatii muncii a fost mai mare decat in restul economiei.
Standardul de viata este inalt, iar diferentele intre bogati si saraci sunt mai mici decat in multe
tari dezvoltate din Europa. Cea mai mare parte a populatiei, circa 90%, este de religie
protestanta.
Limba oficiala este daneza, care face parte din familia limbilor nord-germanice sau
nordice, alaturi de islandeza, faroeza, norvegiana si suedeza. De asemenea, limba engleza este
vorbita curent de majoritatea locuitorilor.

1.4. Organizarea politica

Danemarca este cel mai vechi regat din Europa - Gorm cel Batran devenind primul rege,
in jurul anului 936. Din anul 1849 Danemarca a devenit monarhie constitutionala. Actualul
suveran este regina Margrethe II. Desi monarhul este seful formal al statului, in practica, rolul
acestuia este unul simbolic, un rol mai mult ceremonial, deoarece putearea executiva este
exercitata prin cabinetul de ministri.
Puterea judecatoreasca este detinuta de Curtea daneza, iar cea legislativa att de monarh
ct si de Parlamentul danez (Folketing), care este unicameral si constituit din 179 de membri.
Alegerile parlamentare au loc la interval de maxim patru ani, dar primul ministru poate cere
alegeri anticipate daca se considera politic necesar, avantajos sau daca guvernul primeste un vot
de neincredere in parlament. In cazul in care parlamentul da un vot de neincredere primului
ministru, intregul guvern demisioneaza. In Danemarca este practicat votul universal si in toate
chestiunile, legea daneza considera femeile egale barbatilor.
Sistemul de productie este de tip capitalist (liberalism economic), cu proprietate privata
asupra afacerilor si productiei. Totusi, statul si autoritatile publice exercita un control regulator
considerabil si asigura o ampla asistenta sociala
Danemarca este puternic influentata cultural de tarile invecinate - Marea Britanie,
Germania, conceptele sale juridice fiind asemanatoare cu cele din celelalte tari nordice.

1.5. Sistemul administrativ

Danemarca este impartita in 5 regiuni si un total de 98 de municipalitati. Regiunile au
fost create la 1 ianuarie 2007 ca parte componenta a Reformei Municipale Daneze 2007 cu
scopul de a inlocui cele 13 tinuturi existente anterior. In acelasi timp, municipalitatile mai mici
au fost integrate in unitatile administrative mai mari reducand numarul de municipalitati de la
270 la 98. Zona cu cel mai mare interes pentru noile regiuni o reprezinta serviciul national de
sanatate. Spre deosebire de fostele comune, regiunile nu au voie sa perceapa taxe sau impozite,
iar serviciul de sanatate este finantat in principal de o taxa nationala de 8% combinata cu fonduri
atat de la guvern cat si de la municipalitati.
Consiliul fiecarei regiuni este alcatuit din 41 de politicieni alesi in urma alegerilor
municipale daneze 2005. Majoritatea noilor municipalitati au o populatie de cel putin 20.000
locuitori desi exista si exceptii de la aceasta regula. Desi Groenlanda si insulele Faroe fac parte
din Regatul Danemarcei ele dispun de autonomie adminstrativa si in mare parte se
autoguverneaza, fiecare avand doi reprezentanti in parlament.

CAP II Aderarea
Europeana

Danemarcei

la

Uniunea

2.1. Uniunea Europeana

Uniunea Europeana reprezinta cea mai avansata organizatie de integrare multilaterala,
avand posibilitatea de actiune atat in domeniul economic, social si politic, cat si in domeniul
drepturilor omului si al relatiilor externe ale statelor membre, proces de cooperare si integrare
inceput in anul 1951 intre sase tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si
Olanda). Dupa 50 de ani si patru valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit;
1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia), Uniunea Europeana
s-a extins in 2004 cu inca 10 state: Malta, Cipru, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania,
Polonia, Ungaria si Cehia).
Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre statele membre si intre
popoarele acestora, intr-o maniera coerenta avand drept scop solidaritatea.
Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt:
- promovarea progresului economic si social;
- afirmarea identitatii Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar
pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea
crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);
- instituirea cetateniei europene (care nu inlocuieste cetatenia nationala, dar o
completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);
- dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei
interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);
- existenta si consolidarea in baza dreptului comunitar.
Extinderea Uniunii Europene este rezultatul hotararii de a imparti cu alte state
beneficiile obtinute de Europa Occidentala prin crearea unei zone stabile unde razboiul a devenit
imposibil. Uniunea Europeana are responsabilitatea de a ajuta tarile vecine sa se dezvolte din
punct de vedere economic si democratic in paralel cu promovarea stabilitatii si securitatii. Acest
ideal isi are radacinile in experienta acumulata datorita tulburarilor manifestate pe continentul
european in anii interbelici, a distrugerilor cauzate de ultimul razboi si a optimismului care a
inceput sa se manifeste in perioada de dupa razboi. Pacea si prosperitatea constituie premisele
unei economii prospere, reciproca fiind in egala masura valabila.
Rationamentul parintilor fondatori ai U.E. s-a bazat pe logica faptului ca integrarea
economiilor din Europa Occidentala ar preveni razboiul si ar crea pace, stabilitate si prosperitate
pentru toti cetatenii, pretutindeni in Europa.

2.2. Etapele premergatoare procesului

Danemarcei la Uniunea Europeana

de

aderare

In 1945 Danemarca devine o membra a Natiunilor Unite si rupand o traditie indelungata

de neutralitate, adera la NATO in 1949, iar in 1960 devine parte a Asociatiei Europene de Liber
Schimb .
1972 Danemarca se alatur CE dupa un referendum
Vazuta dinafara, politica fata de UE a Danemarcei poate parea contradictorie, cu
combinatiile sale de elemnte active si pasive si cu impletirea unei politici prudente cu una
externa adeseori activista in alte arii de activitate, precum securitatea si sprijinul dezvoltarii.
Opinia publica daneza asupra UE a fost in ultimul deceniu in apropierea mediei, cu toate ca
fusese considerata mai negativa. Traditia daneza de a tine un referendum asupra noilor tratate
privind renuntarea suveranitatii, arata ca opinia publica afecteaza politica europena a
Danemarcei, mai direct decat in celelalte tari membre UE.
Fundalul acestei situatii este articolul 20 din Constitutia din 1953, privind renuntarea la
suveranitate in fata organizatiilor internationale: Folketingul poate adopta cu o majoritate de 5/6,
dar daca majoritatea in favoarea a ceva este mai mica, trebuie ratificat printr-un referendum.
La referendumul din 1972 asupra calitatatii de membra CE, a Danemarcei, 63,3 % au
votat pentru si 36,7% impotriva aderarii in cea mai clara forma de exprimare a opiniei din istoria
UE. La referendumul din 1986 asupra Actului Unic European- care in realitate devenise un nou
referendum asupra calitatii de membru- 56,2% au votat pentru.
1992 1993 Referendumurile pentru Tratatul de la Maastricht
Odata cu alegerile electorale din 1988, s-a ajuns la un acord intern asupra Tratatului
Nord-Atlantic si asupra problemelor de securitate iar rolul Danemarcei in Uniunea Europeana a
devenit o problema politica cheie. Danemarca este rezultatul a doua referendum-uri (2 iunie
1992, 18 mai 1993) pentru Tratatul de al Maasticht,asupra Uniunii Europene, cu patru puncte
neacceptate: apararea comuna, moneda comuna, cetatenia europeana si anumite aspecte de
cooperare legislativa, inclusiv legea de intrare in vigoare.
In Danemarca tratatul Uniunii Europene a fost respins intr-un referendum sustinut in
iunie 1992. Folketing-ul, parlamentul danez a prezentat in decembrie, Consiliului European din
Edinburg, un document, Danemarca in Europa, ce insuma vederile de impotrivire ale danezilor
asupra evolutiei Tratatului de la Maasticht si printre acestea institutia de cetatenie a uniunii.
Consiliul Europena , pentru a usura sarcina danezilor de a accepta tratatul, a reafirmat
oficial ca cetatenia europeana nu inlocuieste cetatenia nationala,si respectul UE pentru identitatea
nationala a tarilor membre.
Delegatia daneza a aprobat o declaratie unilaterala ce cuprindea o mare parte a
elementelor fazei sale de euroscepticism in privinta cetateniei europene:
6

() cetatenia uniunii este un concept politic si legal ce difera complet de conceptia de

cetatenia in sensul in care este descris in Constitutia Regatului Danemarcei si in sistemul
legislativ danez()
Nici o dispozitie a tratatului nu implica, nici nu prevede un angajament ce tinde sa
creeze o cetatenia a uniunii echivalenta cu o cetatenie a unei natiuni-stat.()
Cetatenia uniunii nu garanteaza delok vreunui rezident al altui stat membru , dreptul de
a obtine cetatenie daneza sau orice alt drept, datorie, privilegiu sau avantaj ce vine din
Constitutia si legile daneze.
Viitorul ceteteniei europene va depinde de evolutia opiniei publice a statelor membre
intre aceste 2 vederi opuse.
Deci problemele privind calitatea de membru au disparut din agenda politica si
dezbaterilor au fost inlocuite de esenta si implicatiile acestei calitati, in primul rand dpdv al asa
numitului proces de unificare. Aceasta problema a fost exprimata dramatic in iunie 1992, cand o
majoritated e 50,7% au respins Tratatul de la Maastricht. Guvernul si Folketingul au reactionat
adoptand un Compromis National cerand eliminarea unor puncte din tratat pentru Danemarca
si a cerut cresterea deschiderii si democratiei Uniunii. Cererile au fost discutate pe larg in
Consiliul European convocat la Edinburg in dec 1992 si ulterior ratificate printr-un referendum
in mai 1993 cu o majoritate de 56,7%.
Cele patru puncte respinse in intelegerea de la Edinburg arata ca Danemarca poate
ramane inafara dezvoltarii UE in 4 domenii specifice. In schimb Danemarca este obligata sa nu
obstructioneze cooperarea cu ceilalti membri in aceste domenii. Aceasta alegere este voluntara,
deci Danemarca o poate schimba oricand. Totusi la nivel national guvernul si Folketingul sunt
obligate prin lege sa organizeze un referendum mai intai.
Prima optiune este in legatura cu a 3-a faza de evolutie a UEM, adica introducerea
monedei unice. Aceasta inseamna ca Danemarca si-a pastrat moneda nationala, coroana, si
praticipa pana la o limita fixata in cadrul BCE. Totusi printr-un acord special coroana este
permanent legata de euro si astfel Danemarca este inca sub incidenta fazei 2 a UEM, de exemplu
in privinta criteriilor convergentei
Cea de a doua optiune este legata de participarea Danemarcei la dezvoltarea pliticii de
aparare a UE. Pana in 1998 aceasta optiune de a ramane inafara securitatii comunitare a insemnat
de fapt ca Danemarca a ramas inafara UE de vest. Totusi rapida dezvoltare a adus noi probleme
pentru Danemarca. Aceasta participa la politicile europene relevante dar nu poate lua parte la
procesul de decizie si actiune, cu privire la domeniul apararii si deci nu a alocat trupe efortului
fortelor unite stabilit de UE. Pe acest fundal guvernul danez a renuntat la presedentie in acele
domenii ce priveau in principal problemele de securitate, in timpul presedentiei UE detinute in a
2-a jumatate a nului 2002.
A 3-a optiune este legata de de justitie si afacerile interne. Tratatul de la Amsterdam a
transferat parti semnificative din aceasta cooperare (controlul granitelor, aszil , imigratie si drept
civl) din coloana 3 in coloana 1. Protocolul privind statutul Danemarcei atasat acestui tratat
include si prevederi menite a mentine cooperare justitiei si afacerilor interne in relatie cu
7

domeniile transferate. Atunci, Danemarca nu participa in cadrul justitiei si afacerilor externe

pentru domeniile din coloana 1. deci, Danemarca nu particpa la adoptarea actelor in aceste
domenii, si nu este legata de ele. O exceptie este faptul ca Danemarca continua sa participe in
domeniul vizelor, domeniu existent deja in coloana 1 dinaintea Tratatului de la Amsterdam.
Protocolul pentru statutul Danemarcei include deasemenea reguli speciale determinate
de integrarea spatiului Schengen odata cu Tratatul de la Amsterdam. Scopul lor este de a realiza
o continuare a cooperarii Danemarcei in Schengen macar bazat pe relatii interguevernamentale,
chiar daca parti alae acestei cooperari sunt deja cuprinse in coloana 1. cooperarea politiei si cea
legislativa in cazurile de criminalitate continua sa aiba loc pe o baza interguvernamentala in
coloana 3 si deci nu este acoperita de optiunea de neparticipare.
A4-a optiune de neparticipare este legata de cetatenia uniunii (Europeana). Dupa
adoptarea T.A., ce specifica ca cetatenia comunitara suplimenteaza nu inlocuieste cetatenia
nationala, aceasta optiune nu mai are nici o semnificatie practica.

2.3. Actiuni ale Danemarcei in istoria Uniunii Europene

Danemarca nu a participat la crearea institutiilor Europene ce au dus la Tratatul de la
Roma asupra C.E.E. in 1957-1959. totusi acest stat a luat parte la negocierile privind Asociatia
Europeana de Liber Schimb ce a foat stabilita in 1960.
Exporturile danemarcei au fost aproape egal divizate intre cele 2 regiuni, si atunci cand
Marea Britanie si-a depus candidatura la CEE in 1961, danemarca i-a urmat exemplul dar a
Dupa inca o incercare ratata in 1967, negocierile tindeau catre o Uniune Economica
Nordica. Aceasta idee a fost mai apoi abandonata cand tarile au fost invitate din nou sa-si aplice
candidatura pantru aderare in CE in 1969.
Incepand cu 1973 politica externa si economia Danemarcei s-au internationalizat
treptat. Ajutorul extern a crescut treptat pana de curand , atat pe plan bilateral cat si prin
intermediul UN, iar Danemarca continua sa participe cu trupe de mentinere a pacii, de exemplu
cele trimise in Bosnia, Kosovo si Eritrea/Etiopia in 2001.
Contrar suportului international pentru tarile membre NATO s-a resimtit, pentru cativa
ani, un puternic dezacord in privinta implementarii strategiei aliantei. Majoritatea sustinea in
1977-1978 idea unei zone nordice non-nucleare.
Decizia de drum dublu a NATO din 1979 insemna ca noul sistem de rachete sa fie
localizat in Europa, daca Nato si Tratatul de la Varsovia nu cadeau de acord asupra limitarii
acestui tip de armament. Rezultatul acestei decizii au fost primite cu scepticism de publicul
danez si a cauzat o controversa ce a atins apogeul intre anii 1982 si 1988.
In ceea ce a devenit politica notelor de subsol, o asa numita majoritate alternativa,
sustinuta de o puternica miscare populara pentru pace, a obligat guvernul in mod repetat sa se
opuna in continuare deciziilor NATO.
8

In timpul ultimei jumatatio a anilor 80, golul a fost largit. Acest lucru s-a datorat partial
faptului ca social-liberalii, care au fost majoriatea in cazul notelor de subsol,au fost cooptati in
guvernare in 1988, si partial caderii regimurilor comuniste in Europa de Est si Centrala.
Relatia cu CE, din 1993 devenita UE, a fost un mar al discordiei din 1972. impotriva
unei majoritati solide in Folketing, sustinatori ai continuarii calitatii de membru si o integrare
mai profunda, publicul a fost impartit in 2 jumatati aproximativ egale in timpul a toate celor 5
referendum-uri organizate pe acest subiect.
In 1998 T.A. a fost acceptat prin referendum dar unul tinut in 2000, o majoritate a votat
impotriva participarii Danemarcei la a 3-a faza a UEM prin adoptarea monedei europene unice,
euro.
Din 1 iulie la 31 decembrie 2002, Danemarca a detinut presedentia UE. S-a stabilit o
agenda foarte extinsa a Presedentiei UE, dominata de expansiunea catre estul Danemarcei si s-a
facut un efort special pt a se realiza aceasta expansiune inaintea sfarsitului anului. Dupa intense
negocieri in dec 2002, primul ministru danez, Anders Fogh Rasmussen a fost capabil sa anunte
ca tarile UE si statele candidate au ajuns la un acord asupra acceptarii a 10 noi state membre.

2.4 Avantajele si dezavantajele aderarii la UE

In primul rand, aderarea la UE inseamna apartenenta la un spatiu de stabilitate politica,
securitate interna si externa, dezvoltare economica, protectie sociala si solidaritate.
In plan politic, statutul de membru al UE aduce cu sine forta pe care o are un ansamblu de 27 tari
ce vorbesc cu o singura voce. Altfel spus, in dialogul cu un stat tert, un membru al Uniunii
Europene are intotdeauna alaturi de el, daca problemele in discutie nu nasc divergente interne,
sprijinul celorlalte state comunitare. Aceasta fiind un principiu de baza al politicii externe si de
securitate comuna.
In perspectiva, odata cu cristalizarea identitatii europene de securitate si aparare (ESDI),
apartenenja la UE are si o dimensiune mai pronuntata in planul securitatii externe, care pana
acum se realiza practic integral sub umbrela NATO. Cat priveste garantarea securitatii interne pe
teritoriul comunitar, aceasta este asigurata prin intermediul cooperarii in domeniile justitiei si
afacerilor interne (JAI) si prin acordul Schengen.
In plan economic, aderarea la UE va aduce tarii un flux de investitii straine net superior
celui actual, dat fiind avantajul apartenentei la un spatiu fara frontiere interne, cel al pietei unice
comunitare. In acelasi timp, aplicarea celor "patru libertati" (libera circulatie a bunurilor,
serviciilor, capitalurilor si persoanelor) va da dreptul oricarui cetatean roman care doreste, fie el
turist, om de afaceri sau muncitor in cautare de lucru, sa circule nestingherit pe intreg teritoriu
UE, sa se stabileasca sau sa faca afaceri in conditiile liberei concurente.
In ceea ce priveste interventia statului, Tratatul prevede, facand exceptie de la regula, ca
statul poate interveni in sprijinul unor intreprinderi in situatii cum ar fi ajutoarele cu caracter
social, cele destinate remedierii efectelor calamitatilor naturale, favorizarii economice a
9

regiunilor cu nivel de trai scazut sau puternic afectate de somaj ori pentru remedierea unor
perturbari grave in economia unui stat membru.
Tot in plan economic, aderarea la UE presupune acces la fondurile structurale ale
Uniunii: Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER). Fondul de Coeziune destinat
dezvoltarii retelelor de transport si protectiei mediului, precum si o componenta a Fondului
destinat agriculturii. Aceste fonduri sunt consistente.
Exista insa si dezavantaje ale aderarii la Uniunea European ce implic costuri
economice, dar i costuri sociale, aducnd, printre altele, masive creteri de preuri, statul fiind
obligat s adopte regulile europene ale concurenei loiale. Respectarea normelor europene
exclude, dintr-o dat sau treptat, subveniile directe (netransparente) sau indirecte (ascunse)
acordate pentru susinerea tarifelor la energie.
Implementarea eficient a acquis-ului pe mediu presupune o asumare n comun a
responsablitilor, ntruct un mediu curat nu nseamn doar beneficii, ci i obligaii. Pentru ca
progresele n acest domeniu s conduc la rezultatele cerute de acquis-ul comunitar, este nevoie
de o colaborare susinut a tuturor factorilor implicai n implementarea legislaiei europene, de
la instituiile statului (prin elaborarea i coordonarea politicilor n domeniu), precum transporturi,
energie, agricultur i aciuni la nivel local i regional pentru promovarea dezvoltrii durabile i
pn la nivelul ceteanului.
Exigenele impuse au determinat i costuri, poate chiar i suferin pentru firmele care
trebuiau s-i modernizeze tehnologia, altele, care si-au inchis porile pentru c nu au fost
suficient de competitive pe pia.
Cu privire la situatia din agricultura, reforma structural a agriculturii a avut un dublu
obiectiv: n primul rnd, reducerea populaiei care i ctiga existena din agricultur; n al
doilea rnd, creterea dimensiunii fermelor i, ca atare, mrirea eficienei agriculturii.

CAP III. Economia daneza inainte si dupa aderare

10

Danemarca, membra a uniunii europene, este o tara supradezvoltata, cu o economie de

piata moderna, prezentand o perspectiva promitatoare pentru anii ce vor veni. Economia
Danemarcei se caracterizeaz printr-o agricultur modern, cu un grad ridicat de productivitate,
i o industrie foarte diversificat, de asemenea foarte productiv.
Are o economie de pia modern, ce cuprinde agricultur de nalt performan,
industrie pe scar larg i redus modern, un sistem social bine pus la punct, un nivel de trai
ridicat, o moned naional stabil i o dependen ridicat de comerul extern. Danemarca este
un exportator net de alimente i energie i are un excedent extern confortabil. Are o economie
deschis, i comerul cu restul lumii este de o importan deosebit.
Guvernul a reuit s ating i chiar s depeasc criteriile economice pentru
participarea la faza a treia (o moned european comun) a Uniunii economice i monetare a
Uniunii Europene (EMU), Danemarca, ntr-un referendum n septembrie 2000, a confirmat
decizia de a nu se altura celorlalte 12 ri membre ale UE care au adoptat euro. Chiar i asa,
moneda danez rmne legat de euro.
Danemarca s-a plasat de asemenea pe primul loc n topurile legate de mediul de afaceri
electronic n ultimii doi ani.

3.1. Principalele aspecte

incepand din 1960

din

dezvoltarea

economica

De-a lungul anilor 60 si pana la prima criza a petrolului in 1973, Danemarca, ca si

restul Europei, a trecut printr-o perioada de crestere economica in timpul careia cresterea medie a
PIB-ului a fost de 4,5%. Aceasta rata de crestere mare a insemnat o crestere acererii de munca,
care printre altele a fost intampinata de o participare crescuta a femeilor. In timpul acestei
perioade aproape nu exista somaj. Acest aspect a afectat dezvoltarea salariilor, care aratau
cresteri semnificative in anii 60. In anii 70, cand s-au inregistrat mari cresteri ale preturilor la
nivel international, rata salarizarilor a crescut proportional.
Criza petroliera din 1973 a dus la o recesiune semnifiactiva pe plan international care a
avut si o influenta negativa asupra productiei si angajarilor in Danemarca, si din nou s-a incercat
contracararea acestor efecte printr-o schimbare in politica fiscala atat din partea guvernului
liberal in 1974 cat si a noului guverni social democrat in 1975. Politica financiara a fost putin
intarita si restransa, in timp ce s-a favorizat cererea pentru import prin masuri precum
economisirea energiei in sectorul locuintelor si cresterea ponderii serviciilor publice, care au
adus o crestere puternica in rata angajarilor, dar si o deteriorare corespunzatoare in finantele
publice.
A doua criza a petrolului a inceput in 1979, cateva consecinte fiind cresterea inflatiei si a
ratelor dobanzilor. Deficitul balantei de plati a crescut mai mult ca si rata somajului, ceea ce a
adus o schimbare in politica de schimb monetar. Cosecutiv, coroana a fost devalorizata de 2 ori
in toamna anului 1979 in cadrul sedintelor SEM, dar cu toate acestea, activitatea economica a
11

scazut si in 1980, si in 1981. Perioada dintre 1973 si 1982, cunoscuta ca perioada stagflatiei a
fost caracterizata pritr-o crestere economica scazuta, in jurul a 2% pe an si de o rata a inflatiei
relativ ridicata de peste 13% pe an ,in medie.
Cand dobanzile au crescut peste 20% la inceputul anilor 80, datoria nationala a crescut
drastic. In contextul unui slab progres economic, guvernul social democrat a demisionat in
septembrie 1982 si a fost urmat de o coalitie condusa de conservatori, cunoscut drept guvernulul
trifoiului cu patru foi . Acest guvern a initiat o politica a veniturilor etansa care includea
suspendarea indexarii platilor si a veniturilor, de exemplu compensatiile automate pentru
castiguri si salarii odata cu cresterea preturilor. Masurile economice si politice impreuna cu
liberalizarea miscarilor de capital intre Danemarca si strainatate a condus la o scadere puternica a
ratelor dobanzilor daneze, care deci s-au apropiat de cele din Germania jumatatii anilor 80.
Aceste rate scazute au dus la o crestere a preturilor proprietatilor, a crescut cheltuielile private si
marile investitii pana in 1986.
Perioada de recesie s-a inrautatit dupa o incetinire internationala la inceputul anilor 90,
care a diminuat potentialul de export al Danemarcei pe principalele piete, Marea Britanie si
Suedia. Totusi acest aspect a fost compensat in anii 1990-1991 cu un boom al exporturilor catre o
Germanie reunita, desi pietele germane fusesera lovite si ele de stagnare in 1993-1994. Cresterea
economica din perioada 1987- 1993 a fost in medie sub 1% anual.
In urmatorii ani cresterea economica a continuat, intarita de o scadere la nivel mondial a
ratelor dobanzilor. Somajul a scazut iar balanta de plati a indicat iarasi un deficit. Pentru a
contracara o supraincalzire a economiei guvernul s-a simtit obligat sa promoveze economisirile
personale si a intarit politica economica. Pachetul Whitsun a fost propus in 1998 cu sprijinul
aripii de stanga a Folketingul-ui. Pachetul Witjsun includea si o reducere a valorii taxabile a
creditelor de al 46% la 32% in 2001, a crescut contrubutiile la fondurile de pensii, taxe mai mari
pentru proprietati si mai multe taxe verzi . Etansarea politicilor economice combinata cu
cresterea ratelor dobanzilor a dus la un declin dorit in 1999. Cresterea medie a PIB-ului a scazut
la aproximativ 2,5% dupa ce a indicat o crestere anuala de 3% in 1997-1998, dar in 2000 PIB-ul
a crescut iarasi la 3,6%.
Balanta platilor era iarasi in zona de surplus si in 1999 si in 2000. Totusi, deoarece
pietele fortei de munca reactionau slab la schimbari, somajul continua sa scada pana in 1999
pana la 5% la sfarsitul acelui an. La sfarsitul anului 2001 rata somajului s-a redus la 4,5%.
Sub planul de reforma a taxelor acceptat de guvern si de Partidul Popular Danez in 31
martie, 2003, contribuabilii au primit o scutire de taxe pentru 2004, desi la o rata scazuta fata de
ceea ce propusese initial. O taxa pe valoare adaugata de 25% este aplicata vanzarilor de bunuri si
servicii generale (inclusiv alimente). Taxa pe venit in Danemarca se situeaza in intervalul de 9%44% pentru familiile cu venituri foarte mici si mici si 44%-62% progresiv catre familiile din
clasa de mijloc. 850 mii de danezi (31% dintre totalul celor angajati si 44% din totalul angajatilor
full-time) platesc o taxa pe venitul marginal de 62%. Numarul danezilor ce platesc o taxa pe
venitul marginal de 62% in 2006 este asteptat sa fie de 925 de mii de persoane.

12

In anul 2004 economia daneza a fost surprinzator de puternica, iar pentru 2005 surplusul
la bugetul national a fost de 33,5 miliarde coroane daneze si 39 de miliarde coroane daneze in
2006. Guvernul Danemarcei foloseste cea mai mare parte a acestui surplus pentru a reduce
datoria nationala (datoria nationala totala = datoria interna + datoria externa, care era de 493,6
miliarde coroane daneze in 2004).
Evoluia economiei daneze n ultimii ani a reuit s depeasc majoritatea economiilor
din Europa Occidental. Dup ce n perioada 2005 - 2006 economia danez a nregistrat o
cretere de peste 3%, n perioada 2006 2007 creterea economic a Danemarcei a atins nivelul
de 1,9%. n 2008 economia va nregistra cea mai mic rat de cretere dintre toate statele
membre ale OCDE, de doar 1,4%, situandu-se pe aceai poziie ca i Italia.

3.2. Politici economice

Danemarca incearca pe cat de mult posibil sa regularizeze activitatea economica si
inflatia prin politica fiscala. Politicile monetare au si ele o influenta crescuta fiind indreptate
catre sustinerea politicii ratelor de schimb, obiectul careia este de a asigura o rata de schimb
stabila pentru coroana daneza. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Danemarca a participat la mai
multe programe internationale de cooperare pentru ratele de schimb : intelegerea de la Bretton
Woods de al inceputul sau in 1948 pana la destramare in 1971 ; apoi la intelegerile europene
asupra ratei de schimb : din 1972 pana in 1979 sarpele monetar si apoi Sistemul Monetar
European, care a fost dezvoltat intr-o Uniune Economica si Monetara in 1999. Totusi,
Danemarca a ales sa ramana inafara UEM, dar participa in ERM2 cu o pariate centrala de 7,46
DKK (coroane daneze) la 1 euro si o banda de fluctuatie de +/-2,25%. Nivelul ratei dobanzilor in
Danemarca este strans legata de schimbarile ratelor dobanzilor al nivel interantional. De la
inceputul anilor 60 pana in 1990 o rata a dobanzilor mai ridicata in Danemarca a fost necesara
pentru a asigura o intrate de capital suficient de mare pentru a finanta deficitul contului curent al
balantei de plati.
Liberalizarea miscarilor de capital in anii 80, a insemnat totusi ca nivelul ratelor daneze
sa reflecte credibilitatea ratei coroanei. In principiu, ratele dobanzilor obligatiunilor sunt, ca si
cele din Germania, fixate cu o prema pentru procentul dorit in rata de schimb fata de euro.
Asteptarile in domeniul ratelor de schimb vor fi determinate de schimbarile istorice ale
ratelor de schimb si de conditii precum trendul inflatiei, dezvoltarea bugetara si balanta de plati.
Un climat economic favorabil in Danemarca in comparatie cu zona euro va reduce riscul scaderii
valorii coroanei si deci, toate celelalte fiind egale, a dus la ingustarea diferentelor dintre ratele de
schimb ale Danemarcei si cele ale zonei euro.

13

Concluzii
Prin urmare de-a lungul istoriei numerosi factori pozitivi au modelat economia daneza.
Din aceasta perspectiva nu este surprinzator ca in prezent Danemarca este un factor economic
activ pe plan mondial, iar prosperitatea sa este produsul unei integrari crescande in comunitatea
internationala, din punct de vedere economic, cultural si politic. Drept urmare, evenimentele si
evolutiile internationale au devenit elemente vitale in procesul decizional al companiilor daneze.
O economie mica si deschisa precum cea a Danemarcei, ale carei performante sunt
strans legate de ale celoralalte tari din UE si mai ales ale tarilor invecinate, este, ca urmare, foarte
dependenta de o Piata Interna Europeana functionala.
In perioada sa de crestere economica, Danemarca a depasit majoritatea celorlalte tari
europene, fiind una dintre cele mai bogate tari ale lumii, cu o economie deschis, in care
comerul cu restul lumii este de o importan deosebit. Conform statisticilor Comisiei Europene
Danemarca detine cea mai buna pozitie intre tarile UE, in privinta finantelor publice (excedentul
reprezinta 3,8% din PIB) si a procentului de atragere a fortei de munca din randul populatiei
active (grupa de varsta intre 15-64 ani), avand totodata cea mai scazuta rata a somajului, de
aprox 5%.
In concluzie, este de asteptat, ca aderarea unei tari la Uniunea Europeana sa aiba atat
efecte negative, cat si pozitive , insa ceea ce conteaza in mod deosebit sunt efectele nete ale
tuturor evolutiilor.
Asadar in primii ani ai aderarii Danemarcei la Uniunea Europeana, toate aceste efecte
cumulate: deterioararea balantei comerciale, scaderea competitivitatii firmelor, cresterea
preturilor produselor agricole, identificarea de fonduri pentru cofinantarea proiectelor de
dezvoltare regionala, contributia la bugetul comunitar, au determinat pe termen scurt un efect
negativ.
Efectele pozitive ale aderarii la Uniunea Europeana, de stabilitate si de crestere
economica, s-au facut simtite, pe temen mediu si lung, pe masura ce toate acele dificultati au fost
depasite.

14