Sunteți pe pagina 1din 6

VIRUSOLOGIE

Virusologia este ramura tiinei care se ocup cu studierea tipurilor de virui i


aciunea lor asupra organismelor vii.

Virusul este un agent patogen inframicrobian, invizibil la microscopul optic, care se


reproduce numai n interiorul celulelor vii i provoac diverse boli infecioase numite
viroze. Virusurile sunt parazii intracelulari, lipsii de metabolism propriu, motiv
pentru care nu sunt considerate vii.
Primele infecii virale au fost descrise nca din perioada antichitii. n ultimul secol,
att virusologia ct i bacteriologia au cunoscut o dezvoltare exploziv, datorit
mijloacelor tehnice avansate, care au permis investigarea Proceselor ce aveau loc la
nivelul celular cu ajutorul microscopului. Termenul de virus a ptruns n literatura
de specialitate, n urm cu aproximativ 100 de ani. Pe parcursul ultimelor deceni, au
fost mbunatite tehnicile de cultivare a populaiilor celulare concomitent cu
mbunatirea tehnicilor de cultivare a speciilor virale .

Ca urmare a mbunatiri tehnicilor de cultivare, a fost posibil studierea proprietilor


chimice, biologice i genetice ale diferitelor populaii virale.
Virusul reprezint o formaiune infecioasa, format dintr-un acid nucleic, nconjurat de
multiple structuri proteice. Exist specii virale, care la exterior prezint o membran extern,
cu rol de nveli. Spre deosebire de ali patogeni infecioi (bacterii, fungi), virusurile nu dein
un aparat enzimatic propriu, nu dein ribozomi (utili in sinteza proteica).
Ca urmare a mbunatiri tehnicilor de cultivare, a fost posibil studierea proprietilor
chimice, biologice i genetice ale diferitelor populaii virale.
Structura virusurilor
n structura lor, virusurile conin fie o molecul de ADN (monocatenar sau
dublucatenar), fie o molecul de ARN (monocatenar sau dublucatenar).
Dac informaia viral este codat de ctre o molecul ARN, proteinele virale pot fi
sintetizate utiliznd n mod direct informaia genetic.
n majoritatea cazurilor, genomul viral va fi nconjurat de catre o structura proteic
(membrana), denumita capsida. Capsida este format din unitai repetitive,
denumite capsomere, fiecare dintre aceste capsomere fiind formate din una sau mai
multe proteine.
Pentru a proteja genomul viral, capsomerele se vor asambla n capside ce vor prezenta
o simetrie icosaedric (structur asemanatoare unei sfere) sau elicoidal.
Pe lng acest tip de nveli structural relativ simplu, exist i virusuri care la exterior,
prezint o anvelopa ce provine din membrana celulei gazd infectat. Este vorba despre o
membran total modificat fa de membrana de origine, prin adaugarea de glicoproteine
codificate de ctre informaia genomului viral.

VIRUSUL GRIPAL
Virusul gripal (Myxovirus influenzae) apartine familiei Orthomyxoviridae.
Are o forma sferica cu diametrul de 80-120 nm.
Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus din 8 fragmente care codifica 10
proteine virale (materialul genetic al virusului).
Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le uneste formand nucleoproteidul.
Invelisul exterior este constituit dintr-o membrana lipidica; lipidele sunt raspunzatoare pentru
complicatiile grave care afecteaza omul in timpul bolii. virusul gripal contine un lant unic
negativ ARN compus din 8 fragmente care codifica 10 proteine virale (materialul genetic al
virusului). Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le uneste formand
nucleoproteidul. Invelisul exterior este constituit dintr-o membrana lipidica; lipidele sunt
raspunzatoare pentru complicatiile grave care afecteaza omul in timpul bolii.
La suprafata virusului se afla structurile superficiale - hemaglutinina (denumita astfel dupa
capacitatea de a aglutina eritrocitele) si neuraminidaza (enzima). Hemaglutinina asigura
capacitatea virusului de a se uni cu celula receptor. Neuraminidaza raspunde, in primul rand,
de capacitatea particulei virale de a patrunde in celula gazda si, in al doilea rand, de
capacitatea particulelor virale de a iesi din celula dupa multiplicare. Nucleoproteidul (denumit
si antigen-S) are structura specifica de tip; determina tipul virusului (A, B sau C). Structurile
superficiale (hemaglutinina si neuraminidaza) au specificitate de subtip si de tulpina;
determina diferitele tulpini ale unui tip de virus. Exista 16 subtipuri antigenice ale
hemaglutininei (H1-H16) si 9 ale neuraminidazei (N1-N9). Aceste antigene sunt supuse
variatiei. Exista 3 tipuri de virus gripal: A, B si C Virusul gripal A produce imbolnavirea de
gravitate medie sau mare. Infecteaza atat omul cat si unele animale domestice (calul, porcul,
pasarile). Virusul gripal A este responsabil de aparitia pandemiilor si a epidemiilor extinse.
Sunt cunoscute o multitudine de subtipuri ale gripei A. Acestea se clasifica dupa antigenii
superficiali (hemaglutinina si neuraminidaza). In momentul de fata sunt cunoscute 16 tipuri de
hemaglutinina si 9 tipuri de neuraminidaza. O caracteristica importanta a virusului este
specificitatea, ce consta in faptul ca virusul gripal nu poate avea 2 cauze diferite. Ca si virusul
gripal A, virusul gripal B este capabil sa isi modifice structura antigenica. Gripa de tip B este
prezenta numai la om si are manifestari epidemice moderate, cu o evolutie lenta. Virusul
gripei C este destul de putin studiat. Este cunoscut ca, spre deosebire de virusurile A si B,
acesta contine doar 7 fragmente de acid ribonucleic si un antigen superficial. Virusul gripal C
infecteaza doar omul. Simptomele bolii sunt de obicei foarte usoare sau nu se manifesta deloc.
Acesta nu produce epidemii si nu duce la urmari serioase. Este cauza unor imbolnaviri
sporadice, in special la copii. Structura antigenului nu este supusa unor astfel de transformari
ca la virusul gripei A. Imbolnavirile produse de virusul gripal C coincid deseori cu epidemia
gripei de tip A. Tabloul clinic este la fel ca si in cazul formelor usoare si moderat severe ale
gripei A. Sistemul international de codare a virusurilor gripei Nomenclatura virusurilor
gripale foloseste un sistem international de codare. Aceasta indica: tipul virusului, gazda de
origine (pentru tulpini animale ale tipului A), originea geografica, numarul tulpinii, anul
izolarii, subtipul antigenic. De exemplu: A/Bangkok/1/79(H3N2) este un virus de tip A, izolat
in Bangkok in 1979. Variatia antigenica este particularitatea fundamentala a virusurilor gripale
A si B. Aceasta are loc la nivelul antigenilor superficiali ai virusului (hemaglutinina si
neuraminidaza). Cel mai probabil este un mecanism evolutiv de adaptare a virusului pentru
asigurarea supravietuirii. Exista doua mecanisme ale variatiei antigenice: minora (antigenic
drift) si majora (antigenic shift). La virusul gripal A se intalnesc ambele variatii antigenice, in
timp ce la virusul B se manifesta numai variatia antigenica minora. Variatia antigenica minora
(antigenic drift) se produce in perioada interpandemica la toate tipurile de virusuri. Acestea

sunt mutatii de mica importanta in genele care codifica hemaglutinina si neuraminidaza. De


regula, astfel de transformari se produc in fiecare an. Ca urmare apar epidemii; apararea data
de contactele. anterioare cu virusul se mentine, dar este insuficienta. variatia antigenica
majora (antigenic shift) La intervale neregulate de timp (10-40 de ani) apar virusuri cu
deosebiri mari fata de populatia de baza. Aceste modificari afecteaza semnificativ structura
antigenica a hematoglutininei si, mai rar, a neuraminidazei. In prezent, mecanismul de
formare a noilor tulpini ale virusului gripal nu este in totalitate cunoscut. Una din teoriile
existente se bazeaza pe recombinarea genelor virusului gripal la animale (pasari, porci) si om.
Atunci cand o celula receptoare este infectata concomitent cu tulpini animale si umane, poate
produce un virus cu hemaglutinina sau neuraminidaza complet noua. Ca urmare a variatiei
antigenice majore (shift) se formeaza tulpini absolut noi de virusuri, in fata carora marea
majoritate a populatiei nu are imunitate. Aceste mutatii sunt specifice doar virusurilor de tipul
A si sunt responsabile de aparitia pandemiilor.

VACCINUL ANTIGRIPAL
Este suspensie pentru injectie:
In seringa preincarcata de 0,5 ml .
Acest vaccin este recomandat pentru prevenirea gripei, in special la subiectii care prezinta un
risc crescut pentru complicatii asociate.
Contraindicatii
A nu se utiliza daca dumneavoastra sau copilul dumneavoastra aveti:
* o alergie la substantele active ale vaccinului, la unul din excipienti, la oua, la proteinele de
pasare, la neomicina, la formaldelhida.
* boala febrila sau infectie acuta (in acest caz este preferabil sa amanati vaccinarea).
Efecte Adverse
Ca oricare alt produs activ, acest produs medicamentos poate induce, diferite efecte
secundare:
* Reactii locale: eritem, edem, durere, echimoza, induratie.
* Reactii sistemice: febra, ameteala, frison, astenie, dureri de cap, transpiratie, mialgie (durere
musculara), artralgie (durere articulara).
Aceste reactii dispar in general dupa 1 sau 2 zile fara tratament.

Rar, pot sa apara: nevralgie (durere situata pe traiectul nervului), parestezie (perceptie
anormala a senzatiilor: durere, caldura sau vibratie), convulsii, trombocitopenie tranzitorie
(cantitate insuficienta de trombocite).
Reactii alergice:
Printre acestea: urticarie, prurit, rash eritematos, dispnee, in cazuri rare conducand la soc, au
fost raportate.
Foarte rar pot sa apara: vasculite, probleme renale tranzitorii.
Rar, tulburari neurologice cum ar fi encefalomielite, nevrita si sindromul Guillain - Barre.
Persoanele vaccinate trebuie sa anunte medicului sau farmacistului orice efect post-vaccinal
nespecificat in prezentul document.
Mod de Administrare
Administrarea trebuie facuta prin injectie, intramuscular sau subcutanat profund.
Vaccinul trebuie adus la temperatura camerei inainte de utilizare.
A se agita inainte de folosire pentru omogenizarea suspensiei.
Pentru folosirea unei seringi preincarcate de 1 doza (0,5 ml) in cazul imunizarii copiilor la
varsta la care doza trebuie sa fie de 0,25 ml : a se apasa pistonul exact pana la limita semnului
astfel ca jumatate din volum sa poata fi eliminat. Volumul restant (0,25 ml) urmeaza a fi
injectat.
Pentru copii, cand o jumatate de doza (0,25 ml) este indicata masurati jumatate din continutul
fiolei cu o seringa gradata. Fractia de suspensie ramasa in fiola nu trebuie injectata sau
pastrata.
Datorita specificului de sezonalitate a gripei, se recomanda ca vaccinarea antigripala sa se
efectueze in fiecare an, fie la inceputul toamnei in tarile cu clima temperata, fie la inceputul
perioadei de risc in tarile tropicale sau in functie de situatia epidemiologica.
Administrarea trebuie facuta prin injectie, intramuscular sau subcutanat profund.
Vaccinul trebuie adus la temperatura camerei inainte de utilizare.
A se agita inainte de folosire pentru omogenizarea suspensiei.
Pentru folosirea unei seringi preincarcate de 1 doza (0,5 ml) in cazul imunizarii copiilor la
varsta la care doza trebuie sa fie de 0,25 ml : a se apasa pistonul exact pana la limita semnului
astfel ca jumatate din volum sa poata fi eliminat. Volumul restant (0,25 ml) urmeaza a fi
injectat.
Pentru copii, cand o jumatate de doza (0,25 ml) este indicata masurati jumatate din continutul
fiolei cu o seringa gradata. Fractia de suspensie ramasa in fiola nu trebuie injectata sau
pastrata.
PERIOADA DE ADMINISTRARE
Datorita specificului de sezonalitate a gripei, se recomanda ca vaccinarea antigripala sa se
efectueze in fiecare an, fie la inceputul toamnei in tarile cu clima temperata, fie la inceputul
perioadei de risc in tarile tropicale sau in functie de situatia epidemiologica.
DOZE

Adulti si copii mai mari de 36 luni: o doza de 0,5 ml.


Copii intre 6 si 35 luni: o doza de 0,25 ml.
Pentru copiii (cu varsta mai mica de 8 ani) care nu au mai fost vaccinati anterior o a doua
doza trebuie administrata la un interval de cel putin 4 saptamani.