Cuvntul

de Alexandru Vlahu

Ca-n basme-i a cuvntului putere:

El lumi aievea-i face din preri,
i chip etern din umbra care piere,
i iari azi din ziua cea de ieri.
El poate morii din mormnt s-i cheme;
Sub vraja lui atotputernic eti,
Strbai n orice loc i-n orice vreme,
i mii de feluri de viei trieti.
Te-atinge doar, i tu o biat clip
Ce tremur-ntre dou venicii
Priveti de sus a lumilor risip,
i toat-a lor zdrnicie-o tii.
Aprinde-n inimi ur sau iubire,
De moarte, de via-i dttor,
i neamuri poate-mpinge la pieire,
Cum poate-aduce mntuirea lor.
*
Voi, cror vi s-a dat solia sfnt
De preoi ai acestei mari puteri,
Voi, n al cror suflet se frmnt
ntunecate valuri de dureri,
i gnduri de-un ntreg popor gndite,
Nu ducei minunatul vostru dar
Ofrand minilor nelegiuite,
Ci, ca pe sfnta mas din altar,
A-mprtirii tain preacurat,
Aa cuvntul s vi-l pregtii
Ca mii de inimi la un fel s bat,
i miilor de veacuri s vorbii.